Ultimele subiecte
» Mihaela Moşneanu
Joi Oct 19, 2017 10:53 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Mier Oct 18, 2017 6:17 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Joi Iun 01, 2017 9:42 pm Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Ovidiu Raul Vasiliu -Oglinda

Pagina 3 din 7 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

12092010

Mesaj 

Ovidiu Raul Vasiliu -Oglinda







Oglinda
(sonet)

De mă priveşti aşa, mi-ai pus gand rău;
Dacă mă uiţi, m-ai condamnat la moarte
Şi de-mi citeşti in suflet ca-ntr-o carte,
E că mă oglindesc in chipul tau.

Eu am cantat doar un acord smerit,
Dar o lumină l-a trecut orbeşte
Si, dacă timpu-n viaţa mea se-opreşte,
E pentru că, din joacă, mi-ai zambit.

Ce frumuseţi ascunzi in părul tău?..
Şi-n ochii tăi ce taină mişcătoare? -
Lumina lor sfidează tot ce moare,
De parcă-ar fi lumina unui zeu!

Se-ntamplă toate-acestea fiindcă-n lume
Ne mistuie un dor fără de nume.


Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Dum Ian 09, 2011 12:05 pm, editata de 1 ori
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 42
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

Ovidiu Raul Vasiliu -Oglinda :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 28, 2011 11:59 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Dimineaţa devreme




Când plec dimineaţa devreme la drum
Din lume s-adun nestemate,
Tu-mi pui în cafea visul tău, ca şi cum
Sclipirile lui, presărate


În ea, anima-vor în inima-mi noi
Bătăi, ce-or trezi în altare
Acorduri tectonice, stări de război
Cu timpul ce-n umbră dispare...


Iar ziua iubito în somnul tău, când
Aievea îmi simţi sărutarea
Zâmbeşti, căci mă ştii pentru viaţă luptând
Cu timpul, cu spaţiul, cu zarea..


Astfel, liturghii pentru noi, vor urca
Din mii de altare-n văpaie,
Spre-o altă lumină, ce-n liniştea sa
Iubirea ne-o-mbracă în straie.


Iar noaptea la sânu-ţi dormind, te voi şti
Rostind incantaţii supreme
Ce-aprinde-vor candela mea peste zi,
Căci plec dimineaţa devreme.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 28, 2011 11:18 am  Anca Acatrinei

foarte draga imi este poezia asta.
e parca scrisa in graiul sufletului meu.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 28, 2011 9:47 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Eeeeeeiii Liviule, femeia după ce naşte e mai frumoasă decât era înainte. Anca de ce crezi că e atât de frumoasă şi zâmbitoare acum? Oare nu pentru că e mămică? Rosie la fel, după ce va deveni mămică va fi mai frumoasă decât este acum. Very Happy Wink Pă d'apăi cum dară? Anca, mi-a plăcut gluma..că eşti prea bătrâna pentru Mel Gibson Very Happy ..Acum de', fiecare cu damblaua lui. Mulţumesc pentru poezie..e "Cântec deplin", una din poeziile mele preferate. Cu drag

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 28, 2011 9:18 am  Anca Acatrinei

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 28, 2011 9:17 am  Anca Acatrinei

Io???? m-am rosit ca o tomata... Very Happy
Raul,nu dezlegam parantezele ca ce e frumos si lui Dumnezeu place...eu aveam un thong din asta in privinta lui Mel Gibson dar mi-a trecut.ca...sint prea batrina pentru el Very Happy apoi am trecut pe ..baiatul ala fisnet cu ochii minunati Heith Ledger dar saraca de mine....ramineam vaduva,deci acuma oaza mea de vis si reverie ramine o pagina nescrisa fara imagini.ups! nu trebuia sa spun asta.... Embarassed glumesc.dar uite iti voi scrie o poezie de a lui Radu Gyr poet care de altfel mie imi este foarte drag.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 28, 2011 6:48 am  liviu miron

Mai Raul Rosie e tanara, aproape un copil, dar s-o vedem dupa ce naste...Va reusi sa fie macar pe jumatate la fel de frumoasa ca Anca?
Wink

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mar 27, 2011 10:08 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Rosie Jones..febleţea mea.
Ea se crede manechin şi lumea e sigură că ea e manechin şi că în curând va ajunge la Hollywood.
(apropo: ce este acela un manechin? unde este mai bine, la Hollywood sau pe Himalaya?)
Pentru mine este mult mai sigur că ea e doar o fată. Mai rău: o alintată, o răsfăţată
(observaţie: este scumpică)
Uneori o fac pe nebunul şi mă rog aşa: Doamne ajută-mă să fac, ajută-mă să dreg, ajută-mă să urc pe Himalaya şi să-mi dau drumu pe burtă la vale, ajută-mă să mă arunc în pielea goală în Pacific şi să văd despre ce e vorba pe fundul oceanului (apropo: unde este mai bine, la Hollywood sau pe fundul oceanului?)..ajută-mă să...ajută-mă să... Amin!
Şi după ce spun "amin" nu mai ştiu pentru ce m-am rugat. Asta ca dovadă că nu eram în toate minţile.
Apoi, la scurt timp, îmi amintesc de Rosie Jones, îi rostesc numele involuntar, o privesc în ochi şi îmi spun că viaţa e prea scurtă pentru a face, pentru a drege, pentru sta la un grătar pe Himalaya, pentru a face baie în adâncul Pacificului, pentru a crea, pentru a lăsa nu ştiu ce moştenire nu ştiu cui...pentru a..pentru a... PENTRU CE ANUME E PREA SCURTĂ VIAŢA??
(remarcă: Rosie Jones este scumpică)

P.S. Nu încercaţi să rezolvaţi această ecuaţie desfăcând parantezele. Necunoscutele rămân.



Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mar 27, 2011 11:49 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Am găsit pe un forum un sonet de Radu Gyr. Cu siguranţă că are şi titlu, dar acolo nu era trecut. Sonetul m-a lăsat fără cuvinte:

Adâncă-i noaptea, orele profunde...
Gemând, spre raftul cărţilor mă-ndrum
Şi-ntreb în şoaptă fiece volum:
-Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde.

Plângând, întreb portretul ei acum:
-Tu esti? Şi nici iubita nu-mi raspunde.
Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
Întreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum.

Şi-ntreb şi spada mea: -Tu eşti? Şi tace.
Şi, cum mă prabuşesc în jilţ, înfrant,
Din zid, o umbră albă se desface...

Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt
Şi-n ochii lui Iisus e numai pace.
Întreb: -Tu eşti? Şi umbra spune: -Sunt.

(Radu Gyr)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 24, 2011 12:50 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Un adevărat poet nu se teme de un debut neoriginal, nu urmăreşte a fi inedit înainte de a fi el însuşi. Adevăratul poet ştie că el e condiţionat - cultural vorbind - de o seamă de înaintaşi, că e chiar obligat să le poarte numele câtva timp, până ce el însuşi devine un nume...
(Ştefan Augustin Doinaş - "Eseuri", Editura Eminescu, Bucureşti, 1996)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 23, 2011 11:43 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Da, mărturisi Wilhelm, nu-mi amintesc ca o carte, un om sau o împrejurare din viaţă să-mi fi pricinuit vreodată o impresie atât de covârşitoare ca piesele acestea splendide, pe care acum le cunosc datorită bunăvoinţei dumneavoastră. Par a fi opera unui geniu ceresc, care se apropie de oameni pentru a-i învăţa cu multă răbdare să se cunoască pe ei înşişi. Nu sunt deloc creaţii poetice! Ai crede că stai în faţa enormelor cărţi ale destinului, în care vuieşte uraganul vieţii celei mai fremătătoare, răsfoind filele repede şi aprig. Sunt atât de uimit, atât de buimăcit de puterea şi gingăşia, de violenţa şi calmul din ele, încât aştept cu dor şi nerăbdare clipa în care voi fi în stare să citesc mai departe!

(J.W. Goethe - "Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister" - Goethe se referă aici la piesele lui Shakespeare)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mar 22, 2011 5:15 am  Ovidiu Raul Vasiliu



Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 21, 2011 12:01 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Singurătate



Sunt un om singur.
Singurătatea mea e rece,
Dar nu din lipsă de viaţă ci din lipsă de efemeritate.
Singurătatea mea e mistuitoare,
Dar nu din lipsă de discernământ ci din prea multă visare.
Pământul este unic şi se învârte în cerc;
Singurătatea lui, ca şi a mea, are formă de cerc.
Iubirea mea este rotundă
Precum inelul pe care l-am dăruit iubitei mele,
Precum traiectoria Pământului,
Precum singurătatea,
Dar nu din lipsă de orizont ci din lipsă de efemeritate.
Sunt Ovidiu Voroneţeanu şi sunt un om care iubeşte.
Lăsaţi-mă singur.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 18, 2011 11:56 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 18, 2011 1:34 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Junimea Nouă..mda.. o experienţă inedită pentru mine. Oare sunt eu junimist sau nu sunt? Însuşi faptul că îmi pun întrebarea acesta este o cinste pentru mine. Dacă poeziile mele s-au auzit la Cenaclul Junimea Nouă, înseamnă că sunt junimist? Când mă gândesc ce nume au citit pe vremuri poezii sau proză la Junimea, mi se face pielea de găină. Timpul trece repede..sa-i încetimim puţin trecerea, pentru Junimea Nouă!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mar 15, 2011 11:42 pm  Dorina Ciocan

am citit „Nefertiti”...frumos, se pare că muza ți-e pe umăr.cu drag

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mar 15, 2011 10:33 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Două zile de călătorie îndepărtează omul - şi cu atât mai mult pe un tânăr care nu şi-a înfipt destul de puternic rădăcinile în viaţă - îl îndepărtează de universul său cotidian, de tot ceea ce el numea datorii, interese, griji, speranţe, îl îndepărtează infinit mai mult decât şi-ar fi putut închipui în timpul drumului cu trăsura spre gară. Spaţiul care, rotindu-se şi gonind, se interpune între el şi locul său de baştină, desfăşoară forţe pe care, de obicei, le credem rezervate duratei timpului; din oră în oră el determină prefaceri interioare, foarte asemănătoare celor provocate de timp, dar pe care, într-un anumit timp, le întrece. Asemenea acestuia din urmă, el zămisleşte uitarea, dar o realizează desprinzând făptura omenească din cercul contingenţelor ei, pentru a o transpune într-o stare de libertate iniţială; astfel, cât ai bate din palme, face un vagabond chiar dintr-un pedant şi un filistin. Se spune că timpul este o Lethe; însă aerul depărtărilor este şi el un fel de elixir, iar dacă efectul său este mai puţin desăvârşit, în schimb e cu atât mai rapid.
(Thomas Mann - "Muntele vrăjit", vol. 1, Editura Adevărul Holding, Bucureşti, 2011, p. 8 )

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 14, 2011 11:42 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Eh, berea ca berea...dar când beau o cană cu vin să vedeţi cum mi se învârt ideile în cap mai ceva ca la tragerea loto. bounce Wink

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 14, 2011 3:55 am  Marioara Visan

Cand te reafci cu bere si shaorma
ai grija sa nu ti se strice forma. bounce

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mar 13, 2011 10:26 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Faţă-verso


Ce să mai scriu? Sclipire nu mai am
Dar iată, soarele-a ieşit la geam.
Femeile m-au părăsit, tataie,
Dar joacă barabulele-n tigaie.



Nici Eminescu nu-mi mai stă de strajă,
Dar mă îmbrac haios şi plec la plajă.
Când ditirambii dorm sub pat, răpuşi,
Mă urc şi eu pe-un cal şi plec la ruşi.



Aşadar, şefule, că veni vorba,
Când nu am ce să scriu, îmi fierbe ciorba.
Dar, dacă muza mea s-o-ntoarce, tată,
N-o să mai ştiu de m-am născut vreodată.



Când poezia mea nu-şi află forma,
Eu mă refac cu bere şi shaorma. Wink

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mar 13, 2011 11:50 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Captivul



În temniţa umedă zac zăvorât.
Un şoim, în robie de mic, amărât,
Tovarăş al meu, ciuguleşte-un hartan
De carne, bătând din aripi lângă geam.


Se-opreşte şi, capul spre geam întorcând,
El parcă ghiceşte ascunsul meu gând.
Din ochi mă îndeamnă ţipând, ca şi cum
Ar spune: "E vremea să mergem la drum!


Şi tu, ca şi mine vrei liber să zbori.
Să mergem spre munţii cu piscuri în nori,
Spre marea albastră, pe unde mereu
Cutreieră slobod doar vântul...şi eu."

(A.S. Puşkin, 1822)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mar 13, 2011 4:53 am  Ovidiu Raul Vasiliu

În ceea ce te priveşte, Maximilien, iată tot secretul purtării mele faţă de dumneata: nu există nici fericire, nici nenorocire în lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă şi atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire. Ca să-ţi dai seama cât de bine este să trăieşti, trebuie să fi dorit să mori.
(Alexandre Dumas- "Contele de Monte-Cristo")

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 11, 2011 10:48 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 11, 2011 12:51 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Talentul e 10 la sută inspiraţie și 90 la sută transpirație. (Thomas Alva Edison)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 11, 2011 12:42 pm  Anca Acatrinei

...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 11, 2011 11:35 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Doar muritorii caută nemurirea fiindcă nemuritorii nu ştiu ce este aceasta. (Sorin Cerin)

Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Vin Mar 11, 2011 9:36 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 10, 2011 2:24 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Multumesc. O zi frumusica si tie. Cu mare drag Smile

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 09, 2011 10:34 pm  Dorina Ciocan

mi-a plăcut poezia „Altarul”/chemarea spiritului spre lumină.o zi bună,Raul

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 09, 2011 12:36 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Altarul



Altaru-i o lumină care stă;
Lumina-i un altar, care ia foc
Din dorul cel cu iz de busuioc,
Ce-n parfum de tămâie soartă-şi dă.



Lângă altar domneşte liniştea,
Ce singură îşi face loc în el;
Nici viaţă şi nici moarte nu-i, de fel,
Sau amândouă sunt, ca prin perdea.



Altarul are formă şi nu prea;
Tămâia - când miroase şi când nu,
De ai curajul, pleacă-te şi tu
Să simţi cum ţi-o ia razna inima.



Altarul se învârte-n axa lui,
Precum Pământu-n jurul Soarelui.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mar 06, 2011 11:13 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Akaki Akakievici a fost dus la cimitir şi înmormântat. Şi Petersburgul a rămas la fel fără Akaki Akakievici de parcă nici nu ar fi trăit vreodată în acest oraş. O fiinţă neapărată de nimeni, nimănui dragă şi neinteresantă pentru nimeni, care nu a atras nici măcar atenţia vreunui naturalist ce nu pierde nicio ocazie de a vâna o insectă ca s-o fixeze cu un ac şi s-o studieze la microscop. A rămas ascunsă o viaţă şi a dispărut din lume o fiinţă care a trăit o viaţă întreagă doar ca să rabde, supusă, toate insultele şi umilinţele colegilor de birou. S-a dus în mormânt, moartea ei nefiind considerată de nimeni un eveniment ieşit din comun; dar cel puţin înainte de sfârşitul vieţii, pentru această fiinţă a licărit totuşi o scânteie de bucurie, sub forma unei mantale care i-a încălzit viaţa pentru o singură clipă. O fiinţă peste care se abătuse o năpastă la fel de imprevizibilă, tot aşa cum se năpustesc marile nenorocori şi asupra împăraţilor şi mai-marilor acestei lumi...
(N.V. Gogol - "Mantaua", Editura Adevărul Holding, Bucureşti, 2010, pp. 169-170)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 04, 2011 2:15 am  Ovidiu Raul Vasiliu

E mai mult decât frumos. Dacă aţi observat, solista cântă desculţă iar mesajul este să-ţi asculţi inima, când ea..., înainte de a.... Un artist desculţ de bună voie vrea sa exprime... Ea îşi pune sufletul pe scenă, în faţa publicului.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 03, 2011 11:43 pm  Marioara Visan

foarte frumos Raul.... cheers

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 03, 2011 11:41 pm  Ovidiu Raul Vasiliu



Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Joi Mar 03, 2011 11:48 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 03, 2011 11:34 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Nu, Liviu zicea că dv aţi fi spus că pe el îl roade invidia.. Ei na, vorba bunicei mele: iaca alta acu! Smile Mulţumesc. O primăvară super şi ţie Liviule şi tuturor! Poate ne vedem sâmbătă la un şpriţache la Ambra. Eu VIN Wink

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 03, 2011 9:26 am  Marioara Visan

Da ce Mara a ajuns de " vorba" voastra?, intradevar Raul scrii minunat, asta nu inseamna ca Liviu nu e foarte talentat, cand ii citesc proza parca vad un film, amandoi sunteti minunati si sunt fericita ca sunteti prietenii mei.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 03, 2011 8:53 am  liviu miron

Ai tu asa o sensibilitate aparte cu care-ti cuceresti cititorul si care simtind ca mie imi lipseste, ma roade invidia(vorba Marei)
Frumos scris. Primavara frumoasa Raul!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 03, 2011 2:26 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Nefertiti


Când Nefertiti-mpărăţea pe tron,
Eram cu fiul ei, Tutankhamon,
Şi ne jucam de-a soldăţeii, când
Ea discuta cu Ra gramaticând
O declinare pentru discul lui
Şi pentru visul orb al omului..



Şi-n martie, în zi de 8 era
Când, luminată de celestul Ra,
Se ridica măreaţă de pe-un tron
Pe care a urcat Tutankhamon
Ce a ajuns apoi temut, divin,
Din grija ei, cu dor de soare plin.



Şi martor am rămas de-atunci, să spun
Istoriei un mit el ei străbun:
Că-n fiecare martie grăbit
Frumoasa Nefertiti-a revenit
S-aducă-n dar, din diadema ei,
Scântei de disc solar, pentru femei.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 02, 2011 2:43 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Nimica este forma ce capătă-ntrupare,
Nimic şi-nalta boltă cu cele nouă sfere.
Fii vesel, căci în lumea cea fără înviere
De un nimic toţi ţinem: cât ţine-o răsuflare.


Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne opreşte, un timp nu mută încă
Şi apoi în cutia neantului ne-aruncă.


Dacă neantu-absoarbe în lume câte sunt -
Şi buze sărutate şi vinul şi ulciorul -
Atunci o-nchipuire şi tu eşti pe pământ,
Iar mâine tot neantul îţi este viitorul.


Dint cât de-ascuns e-n taină, din cât este vădit,
Un adevăr rămâne: din humă sfărmicioasă
În lacrimi înmuiată e omul plămădit.
Trăieşte-un ceas sau două şi-n neant se-ntoarce-acasă.

(versuri de Omar Khayyam, după George Popa, cartea amintită mai jos, p. 32)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 02, 2011 2:32 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Mulţumesc mult. Zic şi eu din zicerile altora..

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 02, 2011 12:58 am  Marioara Visan

Cel mai minunat martisor care puteai sa-l daruiesti forumului e acesta "Operele de artă sunt de o nesfârşită singurătate, afirmă Rilke. Nimic nu este mai nepotrivit pentru a le apropia decât critica. Numai iubirea poate fi dreaptă cu ele." Asa e Raul, oamenii isi pun sufletul in palma sa-l ofere ca hrana pentru alte suflete, vorbesc de cei simpli care constientizeaza ca ceea ce scriu nu e literatura elevata, de aceea cred ca am putea primi cu iubire mesajul lor si nu cu critica sau dispret, o primavara minunata ca sufletul tau iti doresc.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mar 01, 2011 11:45 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Aşa cum afirmă Kant, o operă de artă conţine sensuri multiple, unele din ele scăpând însuşi autorului.
Astfel, promisiunile unei creaţii, deschiderilor în receptare sunt, potenţial, fără număr. Încercând să intre în universul acestor deschideri, analizele disecante pot răni, pot înceţoşa sau amputa bogăţia virtualelor oferte.
"Operele de artă sunt de o nesfârşită singurătate, afirmă Rilke. Nimic nu este mai nepotrivit pentru a le apropia decât critica. Numai iubirea poate fi dreaptă cu ele."
(George Popa - "Meditaţii asupra liricii universale", volumul 1, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, Iaşi, 2007, p. 5)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 28, 2011 12:34 pm  Anca Acatrinei

eu vreau de martisor sa fie doar calduraaaaa..putina acolo cit sa imi incalzeasca virful nasului.
Iti doresc primaveri minunate,senine ,linistite si multa caldura in sufletul tau. flower

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 28, 2011 12:07 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Da, absolut..iarna îşi ia viteză în curând. În noaptea asta vine Moş Mărţişor cu daruri pe la ferestre...păi da' cum dară?!.. Şi noi toţi, care am fost cuminţi şi care dă-i şi luptă şi dă-i şi luptă pe forum...şi acum să rămânem fără mărţişoare?? Noooo se poate asta flower

Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Lun Feb 28, 2011 1:11 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 28, 2011 11:51 am  Anca Acatrinei

e frig in poezia asta Raul...
si noua ne e dor de caldura...nu-i asa?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 28, 2011 11:42 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Nu-i aşa că vă era dor de o poezie "pur-sânge"? Eu am găsit azi una într-o carte pe care am "agăţat-o" într-un anticariat acum câţiva ani.. Sper să vă placă.. Eu, când am citit-o mi-am şi imaginat o troică mergând noaptea pe undeva prin Siberia, iarna, pe timp de ger..nici ţipenie de om, nimic. Ultima strofă mi se pare extraordinară:


Drum de iarnă



Luna se strecoară-alene
Printre ceţi, cernând scântei
Şi, pe tristele poiene,
Varsă trist lumina ei.


Pe întinsul drum iernatic,
Troica lunecă în zbor,
Clopoţelul singuratic
Clinchetă chinuitor.


Surugiul pune-n cântec
Ceva scump, natal şi sfânt:
Când al dorului descântec,
Când al inimii avânt.


Nici lumini nu sunt, nici sate,
Frig, pustiu, zăpezi..şi doar
Stâlpii verstelor vârstate,
Dinaintea mea răsar.



Mi-i urât.. Dar mâine, Nina,
Va zâmbi în faţa mea,
Focu-şi va juca lumina,
Ochi în ochi voi sta cu ea.


Minutarul, făr' odihnă,
Drumul său şi-l va urma,
Pe noi singuri stând în tihnă
Miezul nopţii ne-o lăsa.



Surugiul, cum i-e felul
Moţăie. Sunt trist, mi-e dor...
Luna-n ceaţă; clopoţelul
Clinchetă chinuitor...


(A.S. Puşkin, 1826 - trad. de George Lesnea)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 27, 2011 2:15 am  Anca Acatrinei

as fi vrut sa citez dar nu vad cum as putea.Raul,cintaretul asta in loc sa fuga glont la iubita lui sta si cinta la luna...Tocmai asta e frumusetea unei creatii sa o traiesti ,sa stai sa ii asculti zbuciumul,sa suferi chiar ,sa iti doresti sa suferi daca asta te face sa creezi.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 26, 2011 10:17 pm  Marioara Visan

A face poezie e a te lăsa dus de mână de înger, acolo unde cuvântul încearcă să se nască din cele de nerostit. A scrie poezie e a-ţi lăsa mâna să slujească cuvântului, lăsându-l să se scrie singur, după legi numai de el ştiute şi nu punându-ţi în cap "hai să mai scriu un vers". A face poezie e a putea trăi cele de netrăit, a scrie poezie e a lăsa catasfrofa, tortura, deziluzia sfârşitului, dar şi miracolul şi prospeţimea începutului să-şi găsească singure o formă în straiele cuvântului.
A face poezie e a vedea tot, a simţi tot, a scrie poezie e a face vizibile adâncimile în chiar suprafeţe şi a hrăni sinonimia perpetuă între aceste două dimensiuni.
"A face poezie e a te împrieteni cu nisipurile mişcătoare ale incertitudinii şi a scoate din ele siguranţa de neclintit, a scrie poezie e a încerca să epuizezi valenţele proteice ale ambiguităţii, storcându-i ultima picătură de cerneală.
A face poezie e a trăi şi a muri, a scrie poezie e a încăpea în cuvânt aceste verbe."

Asta ar trebui sa-si puna la cap fiecare poet infatuat plin de el si mandru de talentul sau, sa adoarma cu aceste cuvinte si sa se trezeasca cu ele si atunci ar intelege ca nu e meritul lui ci a lui Dumnezeu ca i-a dat asa un har. cu drag din drag, semn ca am trecut si mi-am umplut sufletul cu frumos. Multumesc Raul.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 26, 2011 1:19 pm  Dorina Ciocan

am citit , am ascultat muzică...e frumos aici, la tine.cu mare drag

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 26, 2011 12:13 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Înainte de a mă naşte eu, în spatele meu exista un timp fără zăgazuri. Şi după moartea mea va fi un timp nemărginit. Pe când trăiam, nu mă gândeam deloc la aceste lucruri: îmi continuam viaţa fericit, între două timpuri întunecate. (...)
Oricât de talentat şi de iscusit ai fi, caută banii şi puterea în altă parte, astfel încât să nu te superi pe artă dacă nu te alegi cu nimic de pe urma harului şi a muncii tale.
(Orhan Pamuk - "Mă numesc roşu", Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2006, pp. 9 şi 37)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 24, 2011 11:24 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Mulţumesc mult. Care va sa zică îţi place acest samba al meu.. Îl vezi pe omul ăsta din videoclipul de ma jos? L-a lăsat pe ăla cu saxofonu să-i termine câtecul şi el a plecat singur prin noapte, de nebun.. Mă rog, ar trebui să credem că se duce la iubita lui, căreia îi cere iertare în cântec şi îi mai cere încă o noapte..Nu contează, ideea e că pleacă de nebun noaptea pe stradă, când toată lumea doarme...Cam aşa e şi poetul, zic eu, nu prea le are cu somnul. Wink

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 24, 2011 8:40 am  Anca Acatrinei

un samba ciudat..
citind poezia mi-am întărit convingerea ca fiecare suflet își are propriul lui cântec.e de ajuns sa dansezi în ritmul lui și atunci devii reflexia luminii din sufletul tău

Ultima editare efectuata de catre Anca Acatrinei in Dum Feb 27, 2011 2:12 am, editata de 1 ori

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 3 din 7 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum