Ultimele subiecte
» Mihaela Moşneanu
Vin Ian 19, 2018 10:56 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Mier Dec 27, 2017 3:34 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Subiecte similare
    Site-uri preferate
    Retete culinare
    Reţele de socializare
    Parteneri
    forum gratuit

    IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU

    Pagina 1 din 10 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

    Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

    08082009

    Mesaj 

    IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU






    Prietene, sunt eu
    Speranta ta si bucuria ta,
    Cerul sub care se face lumina!





















    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 25, 2011 12:20 am, editata de 31 ori
    avatar
    IOANA VOICILA-DOBRE

    Numarul mesajelor : 516
    Varsta : 57
    Localizare : Bucuresti
    Data de inscriere : 07/08/2009

    http://ro.netlog.com/ionela1961

    Sus In jos

    - Subiecte similare
    Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

    IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU :: Comentarii

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:33 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://confluente.ro/Poezie--Iubire/Seara_ingerilor_ioana_voicila_dobre_1335537197.html


    Aşează-mi, în păr,
    floarea dragostei tale
    şi spune-mi
    o şoaptă
    când fulgeră-n zare!
    Afară sunt demoni,
    eu, înger să-ţi fiu,
    acum,
    cât e toamnă
    şi nu e târziu!
    Afară-întuneric
    şi vuiet turbat.
    În casă,
    un înger,
    aripa ţi-a dat!

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:30 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://confluente.ro/Poezie--Antologie/Poeme_desuete_gravate_in_suflet_iv.html



    Furtuni mi se zbat în piept,
    fiinţa întreagă mă doare
    şi ochii-mi sunt trişti de nesomn...
    Mă biciuie doruri amare!
    Şi ploaia mă ceartă
    din zori.
    Cu lacrimi de-aloe te plâng!
    Mă-ncearcă iubirea din sori,
    mă arde în creier un gând...
    Aş vrea să mă prind,
    de zăbrele
    să-mi rup colivia de fier!
    Alergi prin venele mele...
    Iubitule, stelele-mi pier!
    În flacări mai aprige
    ard!
    Sub ochii tăi grei mă topesc
    şi la picioare îţi cad.
    Adio! Te vreau! Te iubesc!


    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:29 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://confluente.ro/Poezie--Mozaic/Buldozerul.html



    Te-am ţinut departe moarte!
    Doar cu inima-mi aprinsă
    Am ars ochiuri de pădure,
    Tânără şi necuprinsă!

    Te-am ţinut departe, hâdo
    Cu tot râsul tău isteric!
    Te-auzeam şi te sfidam.
    Tu, lumină de-ntuneric!

    N-am crezut că poţi să vii,
    (când eram mai fericită)
    Cu-n buldozer de iubire
    De mă simt acum, strivită!

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:27 am  IOANA VOICILA-DOBRE



    Doamne,
    Lumea te aşteaptă iar să-i faci dreptate!
    Te-am primit în sufletul meu
    dar mulţi nu te recunosc.
    Oile tale s-au pierdut pe cale
    iar eu sunt numai un om, un poet.
    Îndumnezeirea rămâne încă
    foarte greu de dus în suflet.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:26 am  IOANA VOICILA-DOBRE



    Focul inimii mele
    A născut noi tărâmuri.
    Paşii m-au purtat în lumina lor
    Şi în curgerea izvoarelor
    Mereu proaspete, mereu susurânde.
    Cine ar fi crezut că focul
    Este atât de bogat!


    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:23 am  IOANA VOICILA-DOBRE



    http://confluente.ro/Poezie--Iubire/Miraj.html



    Plănuiam să mergem la Ermitaj,
    iubitule!
    Voiam să-mi arăţi chiar tu,
    bogăţia lumii.
    Cuvintele însă
    au ajuns înaintea noastră.
    Ştiam că eşti un vrăjitor
    prin naştere.
    Mi-ai dăruit
    dintr-un singur hocus-pocus
    mirajul nopţilor albe.
    Patinez
    şi nu mă satur de lunecarea
    spre tine.
    Aurora sufletelor noastre
    mă ameţeşte
    şi simt aici, în plină noapte,
    ermitajul din ele.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:22 am  IOANA VOICILA-DOBRE



    Cânta poetul, tot ce mişcă
    făcând abstracţie de putregai.
    Din raiul său mai trimitea semnale,
    spre mult râvnitul vostru rai,
    aripi de gând şi lacrimi de cuvânt.

    Dar cine să-l audă!
    Pământenii, cu antifoane în urechi,
    gângănii, în virtutea inerţiei,
    sfâşie clipe în perechi
    şi-nalţă ode bucuriei.

    In lumea lui tot stând de veghe,
    la zborul scund al clipei lor,
    El, demiurgul tot mai crede
    că întrupându-se în DOR
    îşi va găsi la ei, pereche.

    Şi dând cuiva nemărginirea,
    din ochii-albaşti-ai vieţii sale,
    să facă pact cu omenirea
    şi s-o îmbrace-n lucii zale,
    armuri care păzesc iubirea.

    Se coborî la ei, ferice
    cu-alai de cântece măiastre.
    Atâţia îngeri îl urmară
    dar o pierdu pe-Euridice,
    iubita lui verde-albastră,
    trudită şi plăpândă ţară.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:21 am  IOANA VOICILA-DOBRE



    Să nu crezi în cuvinte care ţipă
    Că sunt cuvinte-nvolburate!
    Să crezi, doar în cuvintele-aripă
    Ce te ridică peste toate!

    Să nu crezi în cuvinte care plâng
    Că sunt aidoma cuvinte-moarte!
    Să crezi, doar în cuvintele-lumină
    În raza lor venită de departe!

    Să nu crezi în cuvinte care taie
    În carnea vie-a sufletului tău!
    Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
    Ce te ridică pân la cer mereu!

    Să nu crezi în cuvinte ce strivesc
    Un fluture, o inimă, o floare!
    Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
    În râul limpede şi-n mare!

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:20 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://confluente.ro/Poezie--Meditatie/Martorul_meu_ocular_ioana_voicila_dobre_1332541338.html



    Simţeam că este cu ochii pe mine
    mereu, cineva,
    timpul meu, oglinda mea.
    Şi ce ochi a făcut
    când am mai crescut!
    Martorul meu depune mărturie azi
    cu mâna pe biblie.
    Cuvintele sale, albe petale
    lacrimile sale, lucinde zale
    gesturile sale, câteva parale...

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:18 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Cum să prinzi într-un asalt
    luna nouă din înalt?
    Iata-n zori de zi pornesc
    şi mai sus ca să ţintesc!

    Soarele mă împresoară
    şi cu inima-vioară
    iute aripile-ntind
    zările să le cuprind.

    Cu iubire şi speranţă,
    cu a minţii cutezanţă,
    cu dragostea lui în piept,
    săgeata spre-nalt îndrept.

    Din zori până-n asfinţit
    ochii lui m-au însoţit.
    Vedeam în lumina lor,
    bucuria mea din zbor.

    Aveam palmele rănite,
    braţele mai ostenite,
    pletele mai cărunţite
    doar iubirile-oţelite
    sub privirile iubite.

    Zâmbetul rămas pe faţă
    luminează-ntreaga viaţă!

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:13 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Clipa-i apa curgatoare.
    Daca vrei poti fi pe val!
    Drumul totdeauna doare
    daca ai un ideal.

    Nu lasati sa treaca timpul
    fara urma, fara glas!
    Bucura-te de-anotimpul
    care-n suflet ti-a ramas!

    Clipa-i apa curgatoare,
    anotimp de vis si dor
    Ideal pictat pe zare,
    soarele culorilor!

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:12 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://confluente.ro/Poezie--Iubire/Singuratate_ioana_voicila_dobre_1333289754.html


    O să ţipe sufletul în tine
    Să-mi ceară să vin şi să-l dezleg
    Şi-o să plângă marea pe ruine...
    Eu, în calea ta, nu mai alerg!

    Or să vină multe răsărituri,
    Tot cu dragoste, dar fără noi!
    Vei petrece multe asfinţituri
    Vrând să tot dai timpul înapoi!

    S-or mări şi ochii în orbite.
    De atât amar şi aşteptat
    Mâinile-ţi vor tremura, iubite,
    După mângâierea ce mi-ai luat.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:11 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Urmând doar firul vieţii
    Eu caut nu ştiu ce...
    Ştiu bine că există,
    Dar parcă tot nu e.

    Livada îmi închină
    Mereu parfumul ei
    Şi-o creangă îmi anină
    În păr, doi mugurei.

    Splendoarea mă cuprinde
    Şi iată că găsesc
    Pe faţa primăverii,
    Un zâmbet îngeresc.

    O iau la braţ cu mine
    O plimb senină-n vremi
    Până când toamnă lină,
    La tine, tu mă chemi.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:06 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://confluente.ro/Poezie--Iubire/Iubire_tarzie_ioana_voicila_dobre_1333890805.html

    E prea tarziu sa recunosc,
    Ca te iubesc ca prima data
    Si mai ales mi-e greu sa-ti spun:
    ,, esti cea mai minunata fata!

    ,,E prea tarziu'' e-un fel de-a spune!
    Un suflet tanar am in piept
    Si chiar de nu mai sunt un june,
    Tot te iubesc si te astept!

    Desigur, merg cu greutate,
    Nu mai alerg ca altadata,
    Le fac mai pe-ndelete toate,
    Dar cred in tine, draga fata!

    Si duc in spate niste ani
    Frumosi si buni, dumnezeiesti...
    Desi sarac si fara bani,
    Sunt sigur ca tu ma iubesti!

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:02 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://confluente.ro/Poezie--Iubire/Printre_ganduri_dantelate_ioana_voicila_dobre_1335369806.html


    Printre gânduri dantelate, flori din viaţă decupate
    In contextul unei zile te-am zărit cândva, copile!
    Aveai un surâs, sublim şi o linişte stelară!

    Te-am văzut şi-a doua oară şi de-atuncea ne iubim.
    Printre gânduri dantelate te-ai insinuat demult
    Le mângâi dar tu nu ştii, cât îmi place să te-ascult!

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mai 12, 2012 12:01 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Iţi las ţie clipa dulce să-ţi ofere alinare
    Şi ce-a fost, în amintire, eu îţi las cu resemnare.
    Bucuroasă privesc viaţa, un spectacol inedit
    Din care am stors poeme şi lacrimi la infinit.

    Iţi las zâmbetul de floare şi parfumul sideral,
    Nopţi bântuite de griji şi de dorul infernal,
    Amintirea clipei mele şi a şoaptelor de-amor,
    Zile bune şi senine, tot cu dragoste şi dor!

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Vin Mai 11, 2012 11:59 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://confluente.ro/Poezie--Iubire/Suflet_bun_facut_scrum_ioana_voicila_dobre_1335341617.html


    Suflet bun făcut scrum
    Care-ţi e soarta, acum?
    Din ce parte vântul bate
    Să mi te ducă departe?

    Suflet drag, răvăşit
    Dacă-ai şti, cât te-am iubit,
    Cât te-am plâns când ţi-a pierit
    Umbra deasă-n asfinţit!

    ,,Ce ştii tu, îmi spuneai!
    Eu am strâns mucegai,
    Boli, durere şi mult plâns
    Lumea asta mi-a adus!,,

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Vin Mai 11, 2012 11:57 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    Mi-am luat graţios iubirea
    Şi am aşezat-o la loc de cinste,
    Icoană a peretelui de la răsărit.
    Soarele se priveşte fericit,
    în fiecare dimineaţă, înflorind-o
    Iar eu îmi umplu plămânii în fiecare zi
    Cu mireasma ei de iasomie.
    Serile mă închin ei
    şi îi scriu odele dragostei
    mereu proaspete.

    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mai 12, 2012 1:42 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Vin Mai 11, 2012 11:52 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://confluente.ro/Poezie--Iubire/Oriunde_vei_fi_ma_vei_iubi_ioana_voicila_dobre_1335538903.html


    În orice depărtare te-ai ascunde
    Te voi aduce mai aproape.
    De ochii mei nu vei scăpa niciunde!
    Ei sunt şi-n ceruri sunt şi-n ape.

    În orice depărtare te-ai ascunde
    Îmi vei simţi aproape pasul.
    În mintea ta mereu eu voi pătrunde
    Şi-ai să-mi auzi în noapte, glasul.

    În orice depărtare te-ai ascunde
    La mângâierea mea tu vei gândi
    Dar nu vei mai găsi niciunde
    O mână să te poată ocroti.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Vin Mai 11, 2012 11:49 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    Plutesc, plutesc în derivă, nu mai ştiu ce mă ţine pe val!
    Nu sunt regină nici divă şi nu-mi văd niciun ideal!
    Cândva mă-mbăta răsăritul şi un cântec de ciocârlie
    Şi-acum m-atrage-asfinţitul cu mantia lui sângerie...

    Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos.
    Eram o ,,arcă-a lui Noe,, cu gândul şi trupul vânjos.
    Mai port porumbelul pe umăr, nu vede nici el un liman.
    Ani buni pe degete-i număr şi mă topesc an de an.

    Plutesc, plutesc, inerţie! Atâtea trădări mă-ngrozesc!
    Lumina nu-mi mai e bucurie şi ochii, de ea mi-i feresc.
    Şi-aşa de mult azi aş vrea luminii să-i spun c-o iubesc!
    Culorile se ceartă-n drum şi simt cum înnebunesc!

    Plutesc, plutesc spre niciunde şi fruntea-mi ridic către cer.
    Slobozesc doar o rugăciune, liman şi-o iubire îi cer.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Vin Mai 11, 2012 11:48 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    Plecate aripi călătoare
    Se-ntorc la tine de cu zori,
    Se leagănă plutind în soare
    Şi auzi ţipăt de cocori.

    Izvoarele se înfioară
    Şi-n unda lor înmiresmată
    Se oglindeste-o căprioară,
    Gingaşă şi subţire fată.

    Un colţ de rai ţi-a pregătit
    Buna zână-a primăverii,
    De când pe lume ai venit
    Şi până în lăsatul serii.

    Şi-acolo-ntre minunăţii,
    Din dragoste de viaţă,
    Tu răsfăţatul ei vei fi
    Iar bogaţia ei, o soaţă!

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Vin Mai 11, 2012 11:46 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://confluente.ro/Redactia--Autori/Ioana_Voicil%C4%83_Dobre.html



    Să stingem tăciunii tristeţii de azi
    Cu lacrima ta, prinos al iubirii,
    Mă poartă în gânduri spre vârfuri de brazi,
    Mă strânge la piept şi mă dă, fericirii!

    Dă-mi mâna, iubito, şi urcă în mine
    Şi lasă în urmă păreri de rău!
    Deschide sub paşi-ţi doar zări senine
    Şi fii doar a mea, precum sunt al tău!

    Pe muntele vieţii, prăpăstii străine
    Întind mâini hulpave să mi te fure.
    Rămâi, cetatea zidită în mine,
    Granitul cel pur ce ştie să-ndure!

    Mi-e teamă iubito, de flori, de comori,
    Căci sunt râvnite la orice pas
    De zeii cei răi şi de muritori
    Dar dintre ele, doar tu mi-ai rămas!

    Trăieşte, cu mine minuni fără soartă,
    Secundele pline de-nalt şi sublim!
    Deschide în suflet singura poartă
    Spre raiul cel veşnic ce ni-l dorim!

    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Mai 11, 2012 11:54 pm, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Vin Mai 11, 2012 11:43 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Mar Noi 29, 2011 5:51 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://confluente.ro/Poezie--Iubire/Turnul_din_mine_ioana_voicila_dobre_1336811981.html


    De-aici din turnul meu de fildeş
    În care stau de multă vreme,
    Eu tot mai cred că într-o noapte,
    Iubirea ta o să mă cheme.

    Poate şi tu, de pe corăbii
    Ce rătăcesc pe mări senine
    Visezi câteodată-n somnu-ţi
    Cum turnul s-a zidit în mine.

    Şi poate o furtună mare
    Şi valuri, cum nici n-am visat
    Îmi vor aduce într-o zi,
    Iubirea ce-am tot aşteptat.

    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mai 12, 2012 12:40 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Vin Iul 08, 2011 12:20 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Apariţia în revista ,,Tânărul scriitor,, a unui grupaj de versuri din noul meu volum.

    http://tanarulscriitor.com/poeme/ioana-voicila-dobre-%E2%80%9Esecvente-in-alb-si-negru%E2%80%9C/

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Iun 18, 2011 10:23 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://issuu.com/sdfgrve/docs/expresiaideiifb





    Fruntea cerului asudă

    (creația unui club virtual găzduit de Facebook )



    Antologia de față reprezintă un îndemn pentru a scrie – act de eliberare de sub povara existenței. Orice act de acest gen implică o recunoaștere a nevoilor de alt ordin decât cel fiziologic, ontologicul stând la baza unei dezavuări sublime a sufletului.

    Volumul, o antologie a unor energii creatoare care au încercat să se ridice din lumesc prin transfigurarea dorințelor și idealurilor proprii, este unul al debutului pe tărâmul internetului. Tronează peste acest volum bunul simț al penei și al gândului împlinit spre menirea fiecăruia. Toți autorii, cu frunțile mai încrețite sau mai descrețite de fiorul trupului ca reflecție a sufletului, au așternut stih de viață și de moarte sub imboldul soarelui care degajă energii vitale pentru seva poeziei. Această antologie reprezintă și o premieră prin faptul că este un demers care a străbătut fizicul, ea fiind creația unui club virtual pe care situl Facebook l-a găzduit. Acest demers conturează o antologie unică prin forma de interacțiune a celor care trăiesc poetic în paginile cărții. Se observă faptul că paradigma centrală, cea care dă unitate, este decorporalizarea sinelui, a intimismului și a marilor reflecții asupra propriului destin în lumea care ne găzduiește fugitiv. Volumul este deschis de către poetul SORIN OLARIU care ne dăruiește fereastra sufletului prin versuri sensibile, un exemplu fiind poemul “Sfinx de ceară” unde lumina și întunericul devin elemente antinomice ale vieții și morții: “mi-e frică de lumină/ o brazdă-mi sapă ziua / străin devine trupul / dar e târziu şi ziua / mă-nvăluie”. Sunt elemente ce susțin trăiri în mister și conduc spre izbăvirea sufletului prin cuvântul poetic. Poeta VIOLETTA PETRE susține în poezia “Zborul meu albastru” referențialitatea necesității scrierii în pofida tuturor elementelor care pot întuneca zarea reflexivității ființei care se îndreaptă inevitabil către lumina și flacăra reveriei : Cu litere de apă sculptez limba de foc / ce scrie în lumină un nume cu noroc [ …] mi-e flacără nestinsă dorinţa de lumină / şi zborul meu albastru şi verde mi-este vină”.

    Un demers de ordin lingvistic este întreprins de către poetul IONEL STOIŢ (“La dzâua muierilor” – scrisă în limba românilor din Banatul Sârbesc) care lasă versul vechi al românilor Sud-Dunăreni să elogieze iubirea și ielele ca element de transcendere și reverie cu ajutorul elementelor bahice:Trăiască muierili / Şî să golim păharili!" / Daia vedz noi ne-mbătăm / Că nu pucem să le răbdăm / Nişi fără iele nu pucem / Ş-atunşi îi musai să bem”. Iubirea este relevată și de VIOLETTA PETRE în poemul “Ascunde-mă în tine“: “Noi suntem începutul iubirilor postume / Trăind în cercul nostru ce nu mai e rotund “și de cãtre LILIANA RAMONA ALBU care în “Clipe minunate...” relevă cu suavitate iubirea și îmbrățișarea ca moment al împlinirii sufletești, dar și moment de geneză creator de vers: “Clipe minunate, iubire curate / Au sosit la mine / Să mă îmbrățişeze”. Acest referent este textualizat și de către CIPRIAN STANESCU care ne îndeamnă “Să iubeşti”: “Numai când întâlneşti iubirea cea curată / Simți că trăieşti cum n-ai trăit vreodată.” Iubirea reprezintă motorul acestei antologii deoarece majoritatea celor care își destăinuie trăirile simt iubirea ca pe un act acut al sufletului, un pas de transfigurare spre alt plan ontologic (CONSTANTIN GRECU în poemul “Sufletul, pereche, dublu” : “Se revarsă ca un fluviu, sufletul, pereche, dublu, / fiinţa mea în fiinţa ta “ ; DIANA CIURTIN în poemul “povesteşte-mi!” : “povesteşte-mi ce rafală de vânt nebună, / te-a invitat să mă cunoşti” sau VERONICA CRĂCIUN în poemul “vals” – Eu... sunt doar tăcere, / când, muzica-n surdină, / plutește și-alinã.”) Această antologie poetică se vrea un mănunchi de reflecții filozofice și religioase, elemente comune ale unei gândiri ce are capacitatea să își ridice privirea din cotidian și să viseze spre transcendent. Poezia BOGDANEI ELENA SIMIONESCU “apără-ţi templul, Ioane!” sugerează trăirea în păcatul originar și nevoia de regăsire: “Căci, eu, Ioane, sunt om slab şi păcătos, / Tu eşti un înger, eu nu mai sunt frumos…/ Mi-am întunecat sufletul, făcând vrerea lor / Şi greu păcatele, în trup, mă dor! “

    Reflexivitatea și nevoia de înțelegere a sensului vieții și menirii în viață sunt elemente ce sunt dezvoltate în poezia lui MARIAN DRAGOMIR în poemul “Gândirea” sugerează condiția imposibilă de a crea “genialitatea are un gust pervers / gânduri aliniate biologic”, la fel și poemele IOANEI VOICILĂ DOBRE, “Acrobaţie” : “Am clădit un vis, / drum suspendat / şi merg pe el, / pe vârfuri, / temătoare”, cel al lui SILVIAN DOBRE : “Așa e viața tuturor / E ca si fulgul trecător”, poemul lui GABRIEL MANOLESCU : “Eu, doamnă” : “Eu doamnă, sunt un scrib sărac / Cu sărăcia mă împac / Când n-am cerneala scriu cu sânge / Când nu am vise, mi le fac” ; dar şi VASILICA ILIE, în poemul “Atitudine” , spune : “nu voi părăsi locul de baştină / voi săpa adânc în stâncă / să găsesc izvorul / dătător de viaţă nouă” la fel ca şi MARIANA DOBRIN, în poemul “Viaţa ca o luptă” : “Nu vreau să cred / că doar în gol / la mine roata / se învârte” sau ODETA TATARU : “De ce te inundă teroare / Şi fructele-au gustul amar, / Ţi-e frică de vânt şi de mare”. De asemenea se remarcă paradigma întoarcerii către sine ca element al germenului creativ în poezia lui IULICÃ ŢENEA “suflet pribeag” unde elementul cathartic al zborului descătușat devine elementul ce conferă idealul “Sunt un porumbel alb / și-mi scutur aripa deasupra lumii, sunt un mac roșu/ și mă aprind pe câmp ca o torță”.

    În locul unui final aș dori să prezint și poezia celei care a susținut acest proiect, doamna MARIANA BENDOU, care își revendică întreaga sa creație pământului, creație în care originea este un lucru asumat și doar privirea spre cer poate să ne facă să ne depășim. Poeziile domniei sale sunt poeme în care se zărește patosul și credința că omul, creatorul, poate să își depășească veşmântul pământesc și să treacă în alt plan ontologic doar prin recunoașterea propriei corporalități:

    “Pământ” : “Regăsindu-te mă întorc / În braţele tale / Pământ” sau “plouă” : “Fruntea cerului asudă / Stropi mărunţi / În poala stâncii”…



    prof. drd. Marian Dragomir

    (cenaclul “Atitudini” – Casa de Culturã I. L. Caragiale, Ploiești

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Iun 18, 2011 10:04 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    Aparitie in revista CONSTELATII DIAMANTINE, pagina 58, NR.6 (10 )din 2011




    http://www.scribd.com/constelatii_diamantine




    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mai 12, 2012 3:57 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Mai 12, 2011 11:45 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Mai 12, 2011 11:29 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Errare humanum est sed perseverare diabolicum

    Toţi avem greşeala vieţii
    Ca emblemă-a tinereţii.
    Ferice cine-a reuşit
    Să nu repete ce-a greşit!


    Inginerie

    Specialişti în copy, paste
    Se găsesc mai peste tot
    Dar când vor să-şi ia chenzina
    Le dă cardul peste bot...


    Mitică

    Mi-a scris o scrisoare-alarmantă
    Că l-ar fi otravit securitatea.
    La,, judeţean,, el şi-a făcut amantă
    Şi-şi mai chema şi,, jumătatea,,...


    Postdecembrişti

    Democraţi se cred cu toţii,
    Se fură ca mafioţii!
    Chiar şi cei de pe,, centură'',
    Viaţa, zi de zi îşi fură.


    "Săteancă ialomiţeancă"

    Într-un sat îndepărtat
    Şoseaua s-a asfaltat
    Din păcate trotuarul
    Are mărăcini cu carul.


    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Dum Apr 17, 2011 3:44 am  IOANA VOICILA-DOBRE



    Ce ştim noi despre Cuvânt?
    Va trebui să parcurgem mileniile târâş
    ca să aflăm ce este Cuvântul.
    EL a fost la începuturile lumii ziditor,
    a rămas în deşerturi, Călăuză
    şi la capătul drumului
    ÎL vom auzi pentru prima dată
    strigându-ne pe nume pe fiecare din noi
    căci EL ne ştie formula, inflexiunile vocii, adn-ul
    dar nu-L vom putea încredinţa nimănui, după plecare
    ci doar ne vom uni cu El în veşnicie.




    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Dum Apr 17, 2011 3:32 am  IOANA VOICILA-DOBRE



    Jubilând pomul înfloare,
    Infinitu-n sărbătoare,
    Cântecul păsărilor
    Şi râsul fecioarelor,
    Bucuria mieilor,
    Gândul fariseilor,
    Sacrificiu şi blestem
    Primăvară, dulce semn!


    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Dum Apr 17, 2011 3:31 am  IOANA VOICILA-DOBRE



    În vasul acesta rustic
    pictat cu vechi motive,
    cenuşa patimilor
    e înţesată
    de mine explozive.
    Ai grijă, exploratorule,
    iubirea e încă o mină activă!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Dum Apr 17, 2011 3:46 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Dum Apr 10, 2011 11:12 am  IOANA VOICILA-DOBRE


    Un ocean de stele, bolta în imens ocean se-alintă
    Şi văd stele căzătoare în adâncuri cum se-avântă.
    Unele mai ard pe valul înspumat, pe creasta lui,
    Luminiţă-nsingurată cum e steaua dorului.
    Şi Luceafăru-şi trimite o săgeată spre adânc
    Dar nu cade drept lumina. Apa, razele îi frâng.


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Dum Apr 17, 2011 3:28 am, editata de 1 ori (Motiv : lumina divina)

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Dum Apr 10, 2011 10:51 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Am iubit odată, vara
    Cu noianul ei de fluturi
    Ce cu verdele-i din suflet
    Creştea multe începuturi.

    Am iubit odată, vara
    Ce la focu-i mă-ncălzea
    Dulce-mi întindea ciorchinii
    Şi o stea îmi promitea.

    Am iubit odată, vara
    Şi al ei izvor curat.
    N-am să mai găsesc în viaţă
    Apa-aceea niciodat!


    Ioana Voicilă Dobre

    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mai 12, 2012 1:53 am, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Mier Apr 06, 2011 8:22 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://ionela1961.blogspot.com


    Poate doriţi să comentaţi...Vă aştept cu mare drag.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Mar 31, 2011 10:27 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Ioana Voicilă Dobre, Între verde si albastru, Editura Anamarol, Bucuresti, 2010,144 p. Coperta si ilustratii Niculina Vizireanu.

    După o activitate îndelungă si intensă în cenacluri literare traditionale dar si la cele de pe internet, după aparitia în diferite reviste, almanahuri si antologii, pe suport de hîrtie si on line, evolutii pe situri literare ( în mare vogă în aceste vremuri), Ioana Voicilă Dobre si-a asumat riscul de a debuta cu o carte de autor, care inserează în paginile sale poeme de vîrste diferite ale autoarei dar si ilustratii ale graficienei Niculina Vizireanu. Cartea vrea să sugereze prin titlu legătura autorului cu pămîntul dar si cu cerul, un fel de levitatie peste orizont, peste cele două notiuni fundamentale. Dar în această frîngere se află omul cel de toate zilele cu trăirile si sperantele lui, cu împlinirile si mai ales neîmplinirile, stiut fiind că poezia se naste, mai ales, din durere.. „Eu nu ti-am fost decît o primăvară,/ Parfum de dor si dragoste si rouă/ ce te-au înnobilat întîia oară/ C-un nume nou si cu o haină nouă// Eu nu ti-am fost decît o primăvară…” se confesează cu un aer de sinceritate Ioana Voicilă Dobre în poemul Primăvară-lăcrimioară, poem care o defineste fidel si îi arată posibilitătile lirice, confesivitatea si sinceritatea, care uneori se apropie de o oarece naivitate, de o anume copilărire. Dealtfel poemele Ioanei Voicilă Dobre excelează prin sinceritatea discursului, prin lirismul epic pe care îl contin, prin voluntarismul gestului si prin dăruirea continuă si neconditionată pentru un ipotetic iubit. La ea „plouă lacrimi de iubire” pentru că „au înflorit caisii asa cum visele-nfloresc” continuînd cu îndemnul „adapă-te din lacrimă iubite!”.
    Poezia scrisă de Ioana Voicilă Dobre se bucură de aprecieri din partea colegilor de cenaclu, atasate cu generozitate, de autoare în deschiderea cărtii dar si la finele ei. „Fire curioasă autodidact, iubeste slova, dreptatea si adevărul. Mereu surprinzătoare si plină de optimism, afirmă că este în continuă grabă să prindă clipa în poezie” ne avertizează, într-un amplu discurs analitic, Valentina Becart, care mai spune: Dincolo de obstacole, înfrîngeri, zbucium, poeta îsi pune nădejdea în poezie…”.
    Poemele Ioanei Voicilă Dobre, multe din ele fragile, pun în prim plan continua căutate a sinelui pentru întregirea sferei din cele două emisfere de Magdenburg ce asemenea polilor magnetici se resping dar se si atrag mereu. Să fie acesta jocul dragostei si al mortii în desertul de cenusă?
    La această întrebare încearcă să răspundă Ioana Voicilă Dobre iar răspunsul este o continuă amăgire. Dacă a reusit sau nu să răspundă la această întrebare cititorul va decide.


    Emilian Marcu-membru USR

























    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Lun Mar 14, 2011 10:43 am  Ovidiu Raul Vasiliu

    Aha, am înţeles. Din punctul meu de vedere este ca o doină, plină de cântec şi cu o forţă uriaşă de sugestie.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Lun Mar 14, 2011 4:11 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Nu, prietene, nu cunosc serialul.Demult nu mai privesc la tv.Pot sa-ti spun insa ca poezia mi-a fost inspirata de A.P. De o vreme incoace simt nevoia sa-i spun ceea ce nu i-am spus cand traia.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 12, 2011 11:13 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    ,,Gravate în suflet,, trăirile,
    ,,Secvenţe în alb şi negru,,
    ne înalţă,
    iubirile ne fortifică
    ,,Între verde şi albastru,,
    durerile ne iubesc
    ,,În lumea iubirii,,
    şi uneori mă gândesc
    că suntem doar o fărâmă
    din marele astru.



    Ioana Voicilă Dobre

    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Mai 12, 2011 11:35 am, editata de 4 ori (Motiv : eu, iubire, destin)

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Mar 10, 2011 2:53 am  Ovidiu Raul Vasiliu

    Minunată poezie, concentrată şi conturată cu delicateţe de la început până la sfârşit. Acelaşi uşor iz folcloric, care vă caracterirează poezia în general. V-aţi gândit cumva şi la serialul "Lumini şi umbre"?

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Mier Mar 09, 2011 11:20 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Într-o mare de iubire
    înnoată
    cuvintele.
    Strălucesc în valuri,
    şoapte,
    luna-şi spală pletele...
    Sar delfini în joc de unde
    din adâncuri,
    veşti suind
    şi-n sinusoida asta,
    eu renasc mereu,
    murind.


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Mai 12, 2011 11:36 am, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 05, 2011 10:47 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    O antologie cu poeţi-Emil Druncea

    Refuzaţi de stăpânii revistelor literare de stat şi de editurile de stat, refuzaţi de editurile particulare pe motiv că poezia nu aduce profit material, poeţii din REŢEAUA NING CLEOPATRA au pus poezie de la poezie, iar fetele care conduc reţeaua au pus şi lei mână de la mână şi au editat Antologia de versuri „ÎNSEMNE„ la editura DOCUCENTER din Bacău.
    Antologia reuneşte creaţiile a 48 de poeţi din toată ţara, judeţul Ialomiţa fiind reprezentat de cel puţin trei creatori, dacă nu cumva şi alţii nu se vor fi născut aici şi vieţuiesc în altă parte. Este, evident, un volum eclectic, cu tot atâtea stiluri câţi poeţi, dar e un volum unitar datorită prieteniilor virtuale ce s-au legat încet şi sigur.
    Acord premiul Meritul Literar coordonatorilor acestei antologii şi îi dau la ziar : Andrada Luisa MATEI, Dorina ŞIŞU, Maria OPREA, Mioara BĂLUŢĂ , Paul NEGRUŢ şi Romiţa Mălina CONSTANTIN. Am acordat această distincţie pentru că nimeni dintre cei care ar trebui să sporească prin promovare zestrea literaturii autentice şi valoroase n-o face, iar faptul că eu le-am acordat această distincţie citiţi-o ca pe o formă de protest. Dacă nu găseam aici poezii de prima pagină în oricare dintre revistele literare valoroase, dacă nu găseam aici poeţi valoroşi, aceste rânduri nu erau scrise. Am totuşi o vârstă şi nu-mi permit să pierd timp cu nimicuri.
    Cititori vor găsi aici iubire, dragoste, întrebări şi răspunsuri, tristeţi milenare şi mai ales metafore noi, care atestă încă odată că limba română este o limbă vie iar poporul român are şi va avea mereu creatori de valoare. Cum acest articol este scris pentru ziarul Ialomiţa, se cuvine să-i amintim pe creatorii ialomiţeni care au publicat în antologie, fără pretenţia că ar fi cei mai buni şi declarând că toţi sunt cei mai buni, iar cea mai foarte bună este ANDRADA LUISA MATEI, cea care este inima acestei iniţiative şi care n-a publicat în antologie. Ce inimă mare trebuie să ai pentru a te dărui total celorlalţi ?!.. Cei trei ialomiţeni sunt : Dorina ŞIŞU, născută în SLOBOZIA şi plecată să profeseze ca profesor universitar la Braşov (vă rog să-mi acceptaţi cu îngăduinţă jocul de cuvinte), Costel Petrov şi subsemnatul, ambii feteşteni.
    Eu am depus la Biblioteca municipală Ion Vlad din Feteşti un exemplar, ca să fie mărturie peste timp că oriunde există iubire există poezie. Le mulţumesc celor care au iniţiat şi au realizat această operă de artă şi le doresc sănătate, ani lungi şi buni şi îi asigur că pentru recidivă le voi acorda pedeapsa maximă: IUBIREA MEA !
    ( Emil DRUNCEA )

    *articol publicat in Ziarul de Ialomita de domnul Emil Druncea



    SUZANA DEAC

    Se prezintă în Antologia ÎNSEMNE cu un stil personal,vorbim de o simbolistică inversă.Ea îşi începe poezia cu descrierea vieţii dintotdeauna"Şi azi şi mâine"şi o încheie cu implorări şi rugăciuni nesfârşite,pentru că "timpul stă pe bancheta din faţa porţii" şi imploră să fie amestecată"în culori..în verdele frunzei..în petalele amurgului...cu iarba dulce...cu teiul mirositor...când trec visele în recunoaştere".(Ne-am rupt dintr-un lanţ...de pe mal de pe deal).Suzana DEAC ne face bucuroşi scriind într-un stil nou,despre probleme umane vechi,ea creează o lume nouă în care încăpem toţi,şi azi şi mâine,mereu.Depinde numai de cititori pe ce porţi vor intra în veşnicie,Suzana DEAC propune drumul lin prin poezia ei şi îi mulţumim reverenţios!

    MARIAN MALCIU

    Veşnic tânăr şi (ne)ferice,doritor avid de iubire,s-ar transforma fără sfială în altceva decât este,în pământ de pildă,numai ca să poată săruta în iarbă piciorul gol al iubitei.Vino şi rămâi sunt verbele lui de forţă adresate iubitei sub formă de rugăminţi uşor imperative,astfel atestând marile sale dorinţe fireşti.Marian MALCIU pulsează ca o inimă planetară şi este reconfortant pentru cititori.Un exemplu de idealism absolut şi de bunătate sufletească.


    Veronica CĂRJEU vine în Antologia ÎNSEMNE cu o poezie de dragoste,dovadă că autoarea este un om curat şi sensibil.În acest caz,este greu să-ţi faci o părere obiectivă,prin urmare las mintea mea să spere că într-o viitoare antologie,Veronica va publica mai multe poeme,iar noi vom putea spune mai multe.


    Viorel PLOEŞTEANU este adeptul metaforelor şocante."Aburul tău bântuie/printre piramide uitate" sau"gândul,ca nebunul ce sperie deochiul",atestă afirmaţia noastră.Când apelează la scrierea lirico-narativă,Viorel scrie o poezie plină de curăţenie sufletească,conţinând imagini de aleasă frumuseţe.Este libertatea lui Viorel de a se opri la una din modalităţi şi pentru a exemplifica diferenţa dintre cele două abordări,vă invit să citiţi prima poezie şi să o comparaţi cu ultimele două,pentru că talent există şi trebuie urmat spre interesul cititorilor pentru care cred că scrie.

    Vasilica ILIE este reprezentanta tendinţei actuale a liricii româneşti,anume poezia lirico-narativă.Lipsită de constrângeri,maniera poetei îi lasă liber la povestire şi nu face apel la inspiraţie."Afară plouă,copacii sunt desfrunziţi/Toamna se scurge melancolică/Şi-n mine plouă cu ochi de singurătate",o relatare a unui tablou genera ,cunoscut şi recunoscut de noi toţi ,urmată apoi de relatarea unui vis cu ochii deschişi, o poveste inventată,de bună seamă,în care poeta se visează o altă Cenuşăreasă,dar constată cu logică durere că pantofii pierduţi nu aduc tuturor fetelor-cenuşărese bucurii.Urmează o poveste de iubire (posibilă) în care poeta vrea să-şi găsească împlinirea ,iar iubitul(prezumat) să nu-i mai dea drumul să plece. Rămâne de văzut cum se va poziţiona Vasilica ILIe în acest gen de literatură şi cum vor fi primite de critică şi de cititori,operele astfel create.

    Sanda NICUCIE este poeta iubirii în ritm alert.Are un stil de a scrie reţete de sănătate morală rar întâlnit,ea te face să poţi iubi tot ce există în univers,fiinţă sau lucru."Iubire/de căldură se divide/speranţa-ntregii lumi peste izlaz...Iau aspirine acuzând frisoane/când două firi în noi/se contrazic/şi îngerii se-mpuşcă-n bărăgane/când mă priveşti /din unghiul inamic".(Să poţi).Sanda Nicucie,tu eşti frumoasă şi fără bigudiuri şi eşti POETĂ ,fără să-ţi spun eu şi ai să mori de bătrâneţe ,nu de dor.De citit în continuare poeziile "De bătrâneţe" şi "Voi şti",pentru că sunt atât de frumoase şi profunde încât nu merit eu să le divid.Până acum,poezia Sandei mi s-a părut şi chiar este cea mai sincer redată şi cu mult talent.Cititorii se vor bucura şi o vor urma pe poetă şi în alte creaţii luminoase.

    Rodian DRĂGOI este poetul sobrietăţii lirice,un fin analist al rosturilor vieţii.Pentru el,viaţa este o perpetuuă alergare,pentru a se ascunde de lume şi de sine,iar când stă,lumea nu mai are înţeles pentru poet,iar acesta inventează anotimpuri şi poveşti de iubire ,până când curăţenia lui sufletească se transformă în mirare."Opreşte-te,/mi se strigă în toate limbile pământului...îmi ascund numele/sub cămaşa mea zdrenţuită/şi alerg mai departe/şi după mine/viaţa mea..."(Viaţa mea ca o căţea credincioasă)."Încep să-nţeleg/trupul meu nu-şi mai aduce aminte de mine...se înserează în cuvintele mele...anul trecut nu-mi mai vorbeşte de unul ce vine...cineva deschide o fereastră spre mine/şi se aude dialogul dintre tăcere şi muguri".Metafore care exprimă trăiri,redate cu sobrietate şi cu mult talent.Cititorii vor găsi un poet care merită trecut în topul cititorilor de poezie valoroasă.

    Este poeta sincerităţii dezarmante.Romiţă Mălina CONSTANTIN se spune în creaţia sa cu o candoare pură,ea crează imagini reale sau dorite,cu sinceritatea cu care un copil se joacă cu cubuleţe.În poezia"Maree",Romiţa Mălina ne spune:"exersez cu ochii/refluxul/care îmi taie forţat/puntea"spre iubirea visată,desigur,apoi,asemenea unui copil ,recunoaşte:"am spart clepsidra/şi-am vărsat nisipul/în odaie"(Cioburi) ,amintindu-şi ,acum când timpul s-a comprimat în adaie, de copilul care îi întindea mânuţa plină cu cioburi de sticlă.Inima poetei,ca şi imaginile pe care i le crează aceasta,sunt "criogenate-n /retina ochilor tăi" şi îi rămâne veşnic tânără,criogenarea păstrând-o vie.(Cristale).Poeta scrie o poezie care produce iubire de viaţă în inimile noastre,ne-criogenate încă în ochii iubirilor noastre,iar cititorii vor găsi o poezie blândă şi bună la inimă,doar şi acesta este rostul poeziei.


    Poeta cu nume exotic ,care scrie o poezie adânc înrădăcinată în sufletul românesc,Rely TĂRNICERI ne surprinde cu poveşti din viaţa ei.Se întâmplă rar ca un poet să îmbine fericit scrierea epică dimpreună cu scrierea lirică în aceeaşi poezie,dar poeta aici de faţă reuşeşte."mi-e toamnă-n brâu,pe umeri iar prin plete/răzbesc atâtea cârduri de cocoare...m-am întomnit pe frunte şi pe adâncul din căprui,/pe umerii ce încă vor să poarte/eşarfe colorate de gutui",versuru din poezia "Eşarfe colorate"care ne aduce în priviri o doamnă povestindu-şi cu umor viaţa şi timpul trecut de când purta "o bluză decoltată/ce am purtat-o atunci,odată/îţi aminteşti?/la ziua nu-ştiu-cui". Cu toate aceste,Rely are un suflet de copil în poezia cu acelaşi titlu,poezie care este fabuloasă ,una dintre cele mai frumoase rugi puse în pagină de o muritoare.Mă gândesc că numai cine naşte copii ştie să fie copil,iar noi,bărbaţii încercăm numai să fim.Copil fiind,cel puţin în suflet,poeta dă iama prin cămară pentru a culege amintiri dragi,de puţine ori triste.Orice vârstă ar avea poeta,povestea vieţii ei este reală,pentru că scrie frumos şi ne regăsim şi noi în această poveste.Acum sau cândva.


    iaţa ca un canon este singura poezie a Cristinei PARALESCU publicată în Antologia ÎNSEMNE.O construcţie epică despre suferinţă, în tuşe prea groase pentru sensibilitatea umană.Este greu de presupus că e atâta durere în viaţa unui om şi de accea ,poezia n-are nici adevăr,nici adevăr artistic.Desigur,nu poţi şti traiectul uni poet citind o singură poezie,dar în condiţia tuşelor supradimensionate,nu cred că urmarea ar putea avea vreun folos.

    PAUL NEGRUŢ este poetul moralist ,în poezia sa predomină cugetarea care ne creează dorinţa de a lua aminte de toate cele ale vieţii şi ale morţii.El ne aduce aminte de efemera noastră trăire,despre rătăciri peste mări şi ţări de vise,despre corăbii care nu se mai întorc,de iubiri care nu mai vin înapoi,despre Cuvânt şi cuvinte.Paul NEGRUŢ crează o poezie ciclică,în multe acte,sugerându-ne că viaţa însăşi este o piesă de teatru,iar noi bieţi actori ai căror regizor este destinul de nu urmăm Cuvîntul.Creaţia sa trebuie citită în întregime şi în linişte sufletească,numai aşa veţi afla bucuria unor frumoase pilde în poezie puse.

    NICOLAE HORIA NICOARA

    Este un patriarh al poeziei clasice,un slujitor profund al cuvântului.Plină de înţelesuri este poezia sa redată în registru simplu,încât rămâi uimit că mai există pe Pământ poeţi care cântă simţămintele cele de toată ziua,în fond acesta este rostul poeziei.Arheologia poeziei este una din cele mai frumoase închinăciuni în faţa Reginei artelor scrise,arheologul poet îndemnându-ne să nu rănim vreun cuvânt.Iubirea sa este poezia care-l însoţeşte oriunde, pentru că este atâta poezie-n el,şi vreme s-o citim trebuie să ne facem."Cuvânt fără tăcere nu există/Nici întuneric fără de lumină",ne aminteşte poetul şi degrabă ne face lumină în suflet cu POEZII demne să apară în orice Antologie de valoare,căci CUVÂNTUL îi trimite muzele-aproape,iar el, bine "sfătuit",caută în ceruri poezia şi o găseşte din belşug.Cititorii vor găsi prilej minunat de poezie de top!

    Fără urmă de îndoială, poezia Mioarei BĂLUŢĂ este una a imaginaţiei curate,cu profunzimi care atestă fără tăgadă iubirea de frumos.Fie că scrie în vers alb,fie în vers clasic,Mioara te face s-o iubeşti.Poezia ei este imagine pură,orice pictor valoros o poate relua în picturile sale,este simfonie,orice compozitor o poate recreea.Dar,mai ales,este o poezie a credinţei care aduce cu sine iubirea.Poeta nu urmăreşte altceva decât să producă senmne(însemne) de iubire pentru fiinţe şi lucruri,cu puritatea uni om căreia CUVÂNTUL îi este stăpân. Singurul stăpân.Slujind cuvântul ,ea îl slujeşte pe Dumnezeu,fericită pentru harul ce l-a primit."oare ce iarbă/va creşte /prin mine?" se întreabă poeta,pentru că "inimile/dorm în odăile lor...ochii nu se văd între ei".(Însemne).în"Oraşul cu luminile stinse","străzile -s pline de îngeri/şi oamenii dorm",vegheaţi de îngeri,fireşte,spre mulţumirea poetei.Visul argintiu din poezia cu acelaşi nume nu va fi doar un vis,ci o împlinire.Trena ei va fi întinsă pe întreaga Republică a POEZIEI,pentru că are har şi creşte mereu.Eu îi prevăd un loc privilegiat în lumea literelor de aur ale poezei.Citind poezia propusă de Mioara BĂLUŢĂ,veţi avea bucuria valorii celei adevărate.
    MIRELA NICOLETA TONITA

    Nu-mi amintesc să mai fi citit în reţea poezii scrise de Mirela Nicoleta şi de aceea surpriza a fost mare şi plăcută.Cu o uşoară pastişă după Nichita Stănescu în prima poezie,autoarea trece apoi în registrul propriu şi scrie o poezie antrenantă,semn al unei mari bucurii a scrisului,manifestată cu talent.Pentru poetă, toamna este o fiinţă vie care creşte,iar ea o mamă devotată,care n-a ştiut"decât să cresc crengi" şi îi trimite o telegramă naturală iubitului"să nu uiţi nicicând/cât de roşie/îmi este îmbrăţişarea".Jocul şi joaca ei sunt autentice"râd/în versuri/de rând/râd numărând...toamnă/în noi/de ploi/râd cu voi" (sărituri în ploaie).În poezia "cuvânt din gând" găsiţi un curicullum vitae al poetei,citiţi-l prieteni şi veţi afla cum este Mirela Nicoleta.Pentru depresivi,pentru pesemişti,pentru supăraţii de-o clipă şi pentru toţi iubitorii poeziei,vă recomand cu căldură reţeta TONIŢĂ.

    Maria OPREA este poeta introspecţiei.Scrie o poezie minimalistă,postmodernă,în care verbul se arată rar,iar descrierea este la ea acasă.Îşi pune sieşi întrebări şi îşi răspunde cu sfială,vrând parcă să afle toate tainele lumii sale interioare. Divinitatea este cuprinsă în toate trăirile ei,heruvimii îi sunt aproape şi ai crede la prima vedere că fericirea a cuprins-o. Citind mai atent, descoperi că este o fericire dorită ,oarecum împlinită,în proporţii umane,dar străbătută în aceleaşi proporţii umane de chin.Maria OPREA nu scrie poezii,ea scrie o singură poezie şi prin aceasta este originală.Fapt pentru care,nici eu n-am citat din scrierea ei,pentru că ar fi trebuit citată întreaga poezie.Cititorii se vor regăsi aici,semn că poezia de valoare vibrează în toţi muritorii .

    Lelia MOSORA,poeta iubirii,ne propune o poezie în mişcare,o poezie cinematografică.Imaginile se derulează pe un ecran pe care cititorii văd imagini de iubire,în timp ce aud suave suspine:"Neîntâlnite jumătăţi/Care odată am fost doi...Şi căutăm mereu în zare/Necunoscutul mult prea sus...Ne-om izbăvi întru iertare". Planurile ideatice se întrepătrund cu planurile reale şi "Ne ducem soarta spre apus"(Neîntâlnite jumătăţi). În poezia "De vraja ta,de vraja mea" găsim iubirea absolută unde poeta ,vrăjită de iubire declară :"Te-aş inunda în sărutări/şi cu luceferi te-aş încinge/ţi-aş da înaltul peste mări/mereu amarul aş învinge...de vraja ta,de vraja mea" şi încheie cu har :"E vechi păcatul dar iubirea/am împărţi-o pe din două". Care iubit nu şi-ar dori o asemenea iubită?!.Dar,între dorinţă şi realitate este MAREA, iar iubitul (ne spune poeta) e peste mări şi nu-i rămâne decât aşteptarea dureroasă, oglindită magistral în poezia "Vreascuri", din care nu citez şi îi rog pe cititori să lectureze poezia în întregime şi vor găsi aici,ca de altminteri în întrega ei poezie o MARE POETĂ.

    PS.Nu m-am referit de fel la substanţa filozofică a poeziei Leliei,obiectivul meu nu este analiza literară exhaustivă, ci o scurtă introducere în scrierile din Antologia ÎNSEMNE.

    Horia PUŞCĂ este poetul ideilor puse în pagină sub formă de poezii.El scrie pentru eternitate,pentru iubire ,în limbaj ecriptat,preocupat să rezolve probleme vechi şi noi, mai mult pentru alţii decât pentru sine."din ruine voi /semna libertatea artistului"(Pentru eternitate),ne încurajează poetul,parcă uitând că artistul nu e liber nicicând,ci slujitorul pe viaţă al artei lui. Horia nu suportă tăcerea singurătăţii, ci singurătatea care naşte tăcere."iubire/când suntem doi/naştem tăcere",se destăinuie poetul în poezia "Pentru iubire",iar noi îl credem pentru că ne previne:"preţuiesc adevărul".Cititorii vo găsi în versurile lui Horia Puşcă bucuria altruistă,idei care şi lor le dă târcoale.

    Specialistă în chiromanţie literară, Jeni URSU încearcă să descifreze tainele interioare ale Cleopatrei şi tainele vremurilor când s-au petrecut faptele care au rămas în legendă. S-au scris cărţi, s-au făcut filme, Cleopatra a fascinat şi va mai fascina secole de-acum înainte omenirea.Dar,fascinaţia în sine nu aduce mereu şi opere de artă,cel mai adesea aduce scrieri. Trebuie să fii foarte puternic pentru a o zugrăvi pe puternica şi în acelaşi timp fragila regină,iar puterea nu-i este dată oricui.Încercare generoasă, realizare medie, poezia publicată de Jeni URSU în Antologia ÎNSEMNE poate să trezească interes pentru amatorii de istorii romanţate ale marilor înaintaşi şi le recomand acestora zăbovire.

    Ileana Maria BELEAN este poeta "Făt-Frumos" din Cleopatra.Ea a crescut într-o zi cât într-un an şi aşteptăm,ca de-acum,părăsită de neâncrederea ce o cotropise să mai crească.Curată şi sinceră, pentru Ileana Maria "fiecare vals/ e rai/ fără poartă"(Frunza visului"),o libertate spre vis asumată cu toată căldura sufletului ei."O mână prin fereastră/prind ultimii stropi/recunosc căldura verii în ei"(Frunza visului),atestă încă odată curăţenia sufletească, iubirea sinceră, când nouă toamna ne plouă cu tristeţi, ei îi plouă cu căldura din vară şi cu amintiri plăcute, iar "în faţa iernii nu pot îngenunchea/doar/să prind scântei/în urme de aduceri aminte".De urmărit,de citit ,pentru că bucuria sincerităţii "se ia", măcar şi pentru o clipă!.

    Irina Lucia MIHALCA este o poetă reflexivă,faptele pozitive şi negative sunt oglindite în poezie,în stil personal.Fire sensibilă,ea se refugiază în zâmbetul unui copil,al ei,al lumii,cu ingenuitatea omului blând şi bun,cu toate că refugiul nu înlătură nici amintirea,nici uitarea,iar Helios,zeul care aude şi vede tot surâde.Poeta visează în timpul-fără timp că "Vom fi iarăşi copii târzii,/Într-un alt vis,într-o nouă viaţă"(Timpul carnivor-fără timp...).Irina Lucia MIHALCA este aşa cum declară, un copil târziu,ceeace este un lucru minunat,ea scrie cum simte,despre ce aude şi despre ce vede şi totul se metamorfozează în poezia ei.Pentru cei cu inimă de copil, cititorii de poezie vor găsi prilej de bucurie,citind cele trei poeme generoase în trăire.

    Ion Ionescu BUCOVU,este poetul consevator şi arhaic,care prelucrează folclorul şi poezia veche cu râvnă egală cu a celor care o făceau în secolele al-XIX-lea şi al-XX-lea,la început.El ne vorbeşte despre doruri,despre păsări călătoare,despre mândra care a plecat, un Alecsandri contemporan,dar fără forţa ilustrului înaintaş.Continuă apoi să ne readucă prozaic în lumea menuetului, a boieriei domnilor,unde femeile erau zeiţe,în lume erau fluturi şi muzici, ţinuturi care nu mai sunt,muzici şi menueturi pierdute,timp risipit.Cititorii săi,vor zăbovi peste scrierile sale ,iar dacă au umor vor zâmbi cu îngăduinţă.

    Ioan Gelu CRIŞAN,este trubadurul poezei de azi.Prieten cu toate vieţuitoare terestre, el cântă, salută, îşi ia condeiul şi hârtia oriunde se duce şi îşi aşterne cu detaşare trăirile."Eu salut cum trec cocorii,spun că m-am scrântit /vecini,Am să tai puţin şi barba că mi-au înflorit /ciulini,...Eu cu mintea-n sân la tine beau la birt cu păcătoşii"(Scrânteală de toamnă).Viaţă pentru Gelu"e-o frântură de iubire agăţată într-un cui,/Poţi s-o cumperi pe nimica şi s-o pui într-un săcui,/Să o vinzi,de vrei,la piaţă fără-acordul nimănui", dar speranţa nu moare, pentru că"Vei dori ca într-o seară ea să vină înapoi,/Însă vei găsi iertare,poate-n viaţa de apoi".(Poate-n viaţa de apoi).Şi, ca să ne fie limpede, poetul trubadur ne lasă şi un testament:"Aş vrea să plec râzând din lume,/Las testamentul în poeme/Şi-mpart trăirile boeme/Crezând că moartea face glume"(Crezând că moartea face glume).Cititorii vor găsi prilej de lectură agreabilă, valoroasă, iar cei adevăraţi vor adera la boemă şi vor transcrie testamentul, îl vor semna şi vor răspunde.

    Ion VANGHELE, un bard contemporan, gata mereu să răspundă la orice întrebare prin versificări dibace,uneori găsind metafore noi, frumoase. Poeziile sale sunt admirabile ca meşteşug,iar mesajul fiecăreia este simpu, uneori simplist,direct,uneori neprelucrat."Poemele tale mă caută triste/Spre cer se avântă cu norii de pluş/Şi ninge iar toamna pe albe batiste/Sau plânge cu foşnet la uşă,acuş"(Poemele tale mă caută triste)."Cad florile sălbatec pe fereastră/Parfumul umblă beat de săptămâni/Şi cerul meu miroase-a izmă creaţă/Şi-a dorul tău ce uiţi să-l mai aduni"(Cad flori sălbatic pe fereastră).Am ales pentru exemplificare din primele două poezii două strofe care au o sonografie frumoasă,dar care nu ne spun nimic,deşi poartă în ele titlurile poeziilor şi aceleaşi efecte asupra cititorului le au toate poeziile publicate în Antologia ÎNSEMNE.Există,desigur cititori care agrează astfel de poezii şi le doresc lectură plăcută!

    George BULAI este poetul serafic din Antologia ÎNSEMNE, unit în vers cu divinitatea .El ne aduce aminte de permanenţa muzicilor serafice născute odată cu veşnicia."Serafice muzici vibrează pe trup,/În mine se-nchide o rană mai veche./Zbor spre limanul din care-o să rup/Eternul ce-mi ţiuie azi în ureche"(Nota cronicarului:era mai fericit verbul cântă, în locul verbului ţiuie),şi încheie poezia Serafice muzici cu versurile de o frumuseţe răpitoare pentru simbolul lor"Pescăruş să devin,pe-un vârf de catarg/Să-mi ţipe(mergea să-mi cânte)ecoul ce vine din tine". Poetul tinde astfel spre înălţarea umană care pregăteşte întâlnirea cât mai curată cu judecata cea mare.Cea de-a doua poezie nu e poezie,stilul epic nu-l prinde pe George BULAI,iar tematica este facilă şi superfluuă. Cititorii vor găsi o poezie minunată în Serafice muzici şi se vor amuza cu îngăduinţă după lectura "poeziei" A stat toată ziua mama la portiţă.

    GABRIELA BELDIE se înfăţişează în faţa cititorilor cu încercări de nivel modest. În poezia Rugă, poeta încearcă o incursiune în istoria universală şi ne dovedeşte o slabă cunoaşter a acesteia. "Nilule,frate geamăn,/copil al lui Ra" scrie poeta,dar zeul Soarelui naviga ziua pe cer,noaptea în subteran,cu barca sa "de un milion de ani" şi niciodată pe Nil.De asemenea, nu ţine cont de relaţia de distrugere reciprocă între apă şi foc.Trebuie ştiut că metafora are rost doar atunci când întăreşte realul prin spunere nouă, mai frumoasă decât până atunci,cel puţin mai interesantă.Ne oprim aici şi îi dorim Gabrielei BELDIE să-şi găsească un drum şi să ne determine să scriem favorabil despre creaţia ei.

    Prin singura poezie publicată în Antologia ÎNSEMNE, Florin Stratulat este până acum singurul adept al poemului epic, care redă în stil personal,vreau să spun original, povestea Cleopatrei, aşa cum a ajuns la el şi aşa cum a asimilat-o. Versurile curg firesc, stilul clasic îi şade bine şi îmbină cu talent destinul istoric al reginei cu destinul ei uman,o femeie cu grija supuşilor şi a regatului, dar şi cu grija iubirii care a învins-o."Ai înfruntat semeaţă şi oştile-n hlamide/Ce încercau să-ţi fure imperiul şi iubirea"şi"Te-ai lepădat de toate,de rang şi de nobleţe/Şi ai dăruit iubire,femeie de Egipt".O poveste romantică pentru romanticii zilelor de azi, pusă în versuri calde, versuri ce vor încălzi multe inimi şi vor aduce în amintirea cititorilor iubirile care i-au învins.

    Poet de substanţă ,Florin Ionel CERNAT ne aduce spre lectură versuri cu teme străvechi. Amintim cititorilor noştri, că vechii greci, dar şi romanii au fost cei dintâi care au scris în poeziile lor despre călătorii ca despre iniţierea în cunoaştere."Sosesc /de nu ştiu unde/călătorii.../din orizontul altei ere","şi mii de ani în tălmăcire/mereu în şiruri fără număr/se vor aprinde/constelaţii/ca suflete pe al meu umăr".(Reânceput). Un joc deosebit de interesant, în care metaforele călătoresc şi se schimbă între ele, precum o spirală a cunoaşterii serios-ludice ,iar autorul ne propune o poezie plină de lumină,agreabilă şi valoroasă."în epidaur sclavul centaur /frunză de laur dusă de plaur" , versurile care încep poezia "sclavul de aur" ,se metamorfozează la final în"dusă de plaur frunză de laur/sclavul centaur în epidaur" reconfirmă călătoria ca leitmotiv al autorului , leitmotiv întărit de versurile"trupul străbate pe catalige/lumi sidefate zeul atinge". Cuvinte vechi, stil clasic, joc intelectual,iată un poet hărăzit cu talent şi cu ştiinţa verbului, calităţi rare. Cititorii vor găsi prilej de recitire a poeziilor lui Cernat Ionel Florin şi vor fraterniza cu el în călătoriile printre zânele-metafore.

    Llelu Nicolae VĂLĂREANU (SÂRBU) este poet. M-a fascinat prin singura poezie inclusă în antologia ÎNSEMNE, am citit-o, recitit-o, răscitit-o , ca să fiu sigur şi sunt că este valoroasă. Echilibru, armonie, iubire de frumos, citez întreaga poezie sau mai bine citiţi-o încă odată şi vă veţi bucura de frumos !. Dacă va să fie continuitate, cercul poeţilor privilegiaţi se va mări cu un arc cu săgeţi miresmate.

    O doamnă ingenuă, veşnic tânără în spirit şi speriată ca mai toţi bărbaţii şi ca toate femeile de trecerea timpului, Elena Dorina Halas(era să scriu Calas) scrie o poezie liniştită, uşor moralizatoare, pentru că suntem"nepăsători/prin cadre fără rost", "ne grăbim la "ieşire" şi "nu ne oprim să zâmbim/să iubim/ să gustăm din plăcerea,..." , "iar timpul / mereu timpul/clipe,fărâme de fericire/se ascund/în curgerea monotonă a vieţii".(Timpul). Cititori vor găsi o creaţie lină, povăţuitoare ,a unei doamne cumsecade.

    Poetă a tristeţilor creatoare şi vizitată des de metafore pline de înţelesuri.Încep cu reproşurile, puţine, anume atmosfera uneori prea sumbră, prea pesimistă, care, deşi evocă tristeţi profunde, nu fac bine cititorilor. Continuu cu lucrurile bune, numeroase."În dialog cu monologul tău/mi-am permis mirată uitarea",zice poeta despre cea mai grea dintre singurătăţi, aceea în doi, când nu mai există comunicare. Imagine devastatoare pentru fiecare cîndva, în iubire, în căsnicie, când constaţi cu durere că "în valsul de nuntă răsună divorţul", o scară umană mai perceptibilă şi mai dureroasă decât naşterea în care trăieşte moartea.Aşa trece poeta deşertul, spunând"înghit o bucată de viaţă".(În vals cu moartea). Continuă poeta cu o evocare a zădărniciei, în care este la loc de frunte relativitatea materială în care "capătul punctului este între nimic şi infinit", materialitatea punctului şi a infinitului este în închipuirea noastră, căci punctul n-are masă, infinitul e, vai fără sfârşit, nici punctul,nici infinitul nu pot fi percepute în real.,iar poeta se întreabă retoric"ce capăt se roagă la final ?".(acoperiţi-mă cu frunze) . În poezia " facere", Dorina Şişu ne invită să o asistăm în căutarea zădărniciei:"încerc să adun reazemul de cuvinte/privirile de oameni/pumnul de viaţă/nopţile de copilărie/doar atunci/poate că voi afla/zădărnicia". Este evident că Dorina Şişu, poeta, nu se resemnează şi caută mereu şi mereu o cale de ieşire, un reazem"dincolo de nume se află visul/povara", drumurile îi sunt întortochiate, dar va veni şi ziua în care "firea va zace la marginea mea" şi cu altă haină va trece la nivelul următor. Prevăd un mare viitor acestei poete, forţa imaginilor sale vibrează în cititorul de poezie şi aştept prima carte de poeme cu autograf. Promit că va fi o cronică şi mai obiectivă,dacă se poate şi mai obiectiv decît obiectiv.Cititorii Dorinei, vor retrăi momente!

    Dorina CIOCAN este poeta pastelurilor cuminţi, a imaginilor domestice în primele două poeme şi a imaginilor apocaliptice în cea de-a treia. Poezia "Un suflet credincios" ne evocă un episod din ancestrala prietenie dintre om şi câine, acesta din urmă fiind cel credincios, fapt atestat şi în poezia populară.Urmează "Dezacorduri pe un portativ.." , cu secvenţe dintr-o piesă de teatru care nu s-a jucat niciodată şi în care personajele pe care însăşi poeta le alege, deplâng convieţuirea cu oamenii ,acestea se ascund de ei, pentru că "Insula fericirii s-a tăiat într-o/minte prea ascuţită.../De-atunci sângerează ochiul / sufletului". Apariţia Dorinei CIOCAN în antologia ÎNSEMNE , se încheie cu poezia "Prea sus", o poezie cu sonografie fixată prea sus şi pe care scriitura nu poate să o urce. Cred că nu este tocmai nimerit ca în poezia unei doamne să apară "dâră de sânge","nebunii /culeg petale",metafore care produc fiori şi nici imagini apocaliptice, de genul"se scurge/pământul","câmpia se frînge/deasupra trupului".În poezie, ca şi în natură, cu cât urci mai sus, cu atât aerul este mai rarefiat şi puţini rezistă. Dar, cu migală, pas cu pas,se poate ajunge şi în vârf, ceeace îi doresc poetei Dorina Ciocan. Cititorii ei , vor găsi o poezie de duminică, cu versificări dibace.

    Denisse HUZUM, pivotează în poezia sa între teluric şi eteric. "Doar tu", este o poezie cu semnificaţie dublă, "tu" , personajul principal este unul teluric, iubitul, dar poate fi şi unul eteric, necunoscutul, doritul,chiar duhul iubirii, căci "Doar tu/poţi împrăştia lumina/acolo unde întunericul/ ţese tăceri", iar poeta ar"aşeza inima în palma ta/să crească sâmburi de iubire/pe linia vieţii". De ce?. Pentru că poeta ne spune : " am învăţat /să mor în fiecare zi/iubindu-te".(Am învăţat să mor"). În cea de-a treia poezie, Denisse Huzum se destăinuie"săream destinul/piatră despicată/cu-o plăcere interzisă",ori, piatra despicată e crucea şi fapta sa era săvârşită pentru că şi-a "auzit/inima/prima dată cum bate ca o nebună/...şi nopţile se împrăştiau / în părul tău prea negru ".(Prea negru).Cititorii se vor bucura la lectura unor poezii uşor încifrate şi scrise cu talent.

    Delia STĂNILOIU , este poeta sincerităţii fără fasoane, ingenuă şi dornică de permanentă tinereţe. Ea îşi cântă iubirea "..pentru tine,ultimul fior,/Îmi face inima din nou să bată/ Şi mă îndeamnă pe furiş, cu dor,/Să vin spre tine, chiar şi nechemată". (Iubirea mea). Cunoaşteţi vreo iubire mai curată ?. Poezia " E toamnă", reprezintă un pretext pentru introspecţia unei creatoare care ştie că aleargă timpul mai iute ca omul şi se destăinuie tot cu o debordantă sinceritate :"Zici toamnă şi parcă, zici tristeţe/De tot ce-a fost şi-a plecat într-o clipă/Cu vise,speranţe şi o tinereţe/ Furată de-a timpului nevăzută aripă".Cititorii Deliei Stăniloiu, vor găsi prilej de meditaţii, de îndreptarea pentru o clipă a greşelilor trecute, iar apoi vor trăi la fel ca înainte şi vor citi şi mâine(în viitor) poezii.

    Daniel BRATU este cavalerul medieval al poeziei prezentului. Combinaţia parfumului vechi şi ecologic de pe câmpul său de luptă, poezia, se îmbină cu ironia din lirica prezentă. Poetul ştie cu siguranţă că el este ultimul flaşnetar şi ne cântă vechile balade ale eternului feminin în sonuri vechi cu referiri milenar-contemporane. Veşnica Evă , veşnicul măr, perpetuua întoarcere în zorii omenirii sunt prezente, alături de infidelitatea Cleopatrelor dintodeauna.Antinomiile lirice sunt la ele acasă :antimoniu-flaşnetă,arcuş de tablă-vioară cu mânere,cuvintele vremurilor patinate , la fel :cinabru,candelabru,chivot,rodii,acantă,nibelungi,amuletă şi ambră,iar toate acestea , puse în pagină de bunul meşteşugar Daniel Bratu, reânvie atmosfera de pe când bărbaţii erau gentlemeni şi se duielau pentru iubitele lor, iar doamnele erau educate la pension şi îşi purtau cu discreţie infidelităţile, nu aşa cum face Cleopatra de azi :"- Off,fraiere,hai pa şi taci o dată!/Sunt Cleopatra. Fug, că am client". În poezia "Cui prodest?", autorul, cu acelaşi bun meşteşug , scrie o poezie ironică , despre inutilităţile gesturilor omeneşti, descrierile sunt terifiante, iar întrebarea finală Cui foloseşte ? ne aduc spre citire o frumoasă poveste a inutilităţii elegante. Cititori se vor întoarce imaginativ pe vremea romantismelor celebre, îşi vor aminti de Romeo şi Julieta, se vor mira, îşi vor pune întrebări şi se vor simţi pentru o clipă scăpaţi de prezentul cu problemele lui.

    Şi iată poetul autoironiei, Costel Zăgan !.O ironie fină, de rang superior străbate în poeziile publicate în antologia "ÎNSEMNE". Să exemplificăm!, cum ar spune profa de română :"Ce poftă am să fiu nemuritor/şi Doamne nu-s decât doar trist", atunci când oamenii normali sunt trişti, "nemuritorul" nu-i "decât doar trist" ! El revendică într-una şi orice :"iubirile femeilor frumoase", drept pedeapsă pentru că există,iar moartea se miră şi ea de o asemenea revendicare"când naiba să te ia eşti muritor", de unde deducem că nu Domnia Sa Moartea trebuie să-l ia, ci naiba, că e muritor ,vorba ceea, Moartea îi ia doar pe nemuritori ! Un joc al legităţilor universale întors pe dos de către marele autoironic. Domnul Zăgan îşi revendică şi dreptul la o stea, fiindcă există, creând iarăşi un joc întors al legităţilor :oamenii cred că fiecare pământean are câte o stea în care merge după moarte sau că la moartea fiecăruia cade câte o stea, dar ironicul poet ne trimite şi la steaua-star, pentru că, nu-i aşa este în "Paradisul aparenţeţelor". Când nu e ironic , e "binevoitor" cu iubita "Cad stele de pe sânii tăi femeie/firmamentul discret ţi-l descheie",avid să afle cum arată firma de sub firmament, cum ar zice chiar poetul.(Hainele demodate ale nopţii").Ironic, deşi nu pare la prima citire este şi "Poem de sus", unde lacrimile iubitei sunt arteziene,adică urcă,iar ochii iubitei sunt indecenţi de albaştri, toate acestea pentru că cerul şi-a dezbrăcat norii.Cititorii acestor poezii pot depista şi filozofia de viaţă a poetului, metaforele pe care şi le ia în serios ca să creeze o POEZIE ironică de cea mai foarte extraordinară calitate !

    Deşi feteşteni amândoi, pe Costel Petrov nu-l cunosc, l-am întâlnit virtual şi acum în această antologie. Spre bucuria mea,este POET. Asemenea unei cărări dintre lanuri, prima poezie intitulată "Iertaţi poetul" are destinaţia sigură,verbul precis, meditaţia exactă. El ne spune despre poet că este un om care vede altfel, eu vorbeam într-un eseu despre vederea interioară a poetului "orb" şi ne potrivim la idei, numai forma expunerii diferă. N-am să citez nimic din prima poezie, aproape perfectă, şi spun aceasta deoarece axioma ne spune că nimc nu-i perfect, în afară de Dumnezeu.În cel de-al doilea poem, Costel Petrov ne promite o destăinuire, dar de fapt îi face declaraţii de dragoste iubitei ,şi cumsecade ca toţi poeţii, ne lasă şi pe noi să le auzim. De data aceasta , poetul scrie o poezie care ne face să vedem nemărginirea, locul din care poetul se urcă şi coboară din cer, cu pumnii strînşi plini cu stele, dacă aşa vrea iubita şi devine deodată martor al moralistei sale iubite, care îl aduce în concretul concret, nu în concretul poetic. Costel Petrov are ştiinţa poeziei, e vizitat de muze, are verb, iar dacă toate creaţiile au valoarea acestor două poeme, critici valoroşi se vor aşeza la masă şi mulţi cititori vor intra în librării şi biblioteci.

    Cezarina Victoria Avramescu m-a dezarmat şi ca în Biblie ,parafrazând, tîindu-mi calea, m-a lăsat fără putere. Ce (mai) poţi să spui când citeşti o poezie ludică înt-un ocean de încrâncenare umană ?.Vesel-profundă, poeta ne scrie despre inima timpurilor, în care încape tot arborele genealogic dimpreună cu celelalte fiinţe. Se poate cita toată poezia , se poate citi cu plăcere poezia unei poete ajunsă la maturitatea creatoare, pe primele trepte, iar această poezie ludică este un autoalint a celei care este bine orientată pe scara de valori.

    Nici n-a trecut solstiţiu bine şi eu scriu despre Solstiţiile unei poete hărăzite cu talent şi noroc. Camelia Constantin face parte din categoria rară a poetelor care filozofează diafan şi cu pricepere de DOAMNĂ şi nu cade în greşeala celorlalte multe poete de a scrie cum scriu bărbaţii. Suntem entităţi diferite, sensibilităţile bărbaţilor sunt una, iar celelalte sunt alta. Şi astfel, autoarea grupează în poemele sincere de dragoste metaforele unei femei aşteptând iubirea în seri lungi, solstiţiare." Amânate doruri vin câte puţin " , " Singuri în iubire şi murind puţin ", " Ridica-vom ceru-n negura căderii", "Din tărâmul care va lăsa dureri/ umbra umbrei noastre, lacrimi verzi" etc,etc. Luate separat, metaforele sunt mirifice, împreunate dau o nouă poezie,fapt ce dovedeşte că muzele o vizitează des, iar poeta le slujeşte ca pe nişte stăpâne. Şi nu rar, "înşirând, deşirând ,în cadenţe, sărutul", dar în final, poeta se mai şi supără pe nestatornicia iubirii şi ne aşază în faţă florile răului. O lectură agreabilă, cu aduceri aminte pentru doamne şi cu un uşor gest de dojană pentru băieţii ce n-au înţeles-o. Dacă va continua la acelaşi nivel sau va urca , vom fi printre cei care îi vor căuta cărţile în librării.

    Poeta idealistă a grupului, are în poezia sa o dorinţă milenară şi anume DEDUBLAREA. Fiecare dintre noi am vrea să fim altfel, altul, alta şi ne hrănim , mai mult sau mai puţin cu mitul Tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte. O spunem mai şoptit sau cu glas tare, unii mai convinşi, alţii mai şovăielnici, dar o spunem. Carmen HUZUM n-are nici pic de sfială. Prin incantaţii către Marele CRONOS, ea îşi doreşte de la acest zeu să-i împăturească gândul, să nu mai iasă din cămară după pofta lui, să-i acopere iubirea care a subţiat-o de timp, să-i acopere timpul care a adus ridurile cu el şi , mai ales să-i acopere dorul de anii tinereţii . Până la urmă, poeta îi cere Zeului Timp s-o acopere cu totul şi, paradoxal, s-o apere de timp şi îi declară plină de graţie şi învinsă"Ştiu că-mi furi sufletul/ Încetul cu încetul...".Cititorii ei se vor regăsi în poeziile scrise şi se vor bucura.

    PS. În urmă cu 50 de ani, a avut loc un concurs de proză scurtă, cu tema "Viaţa pe foarte scurt",premiul urmând a fi oferit celui care a scris cel mai puţin şi cel mai convingător despre viaţa sa.A fost câştigat de o doamnă din Australia care a scris : " A fost o vreme când purtam fustă cu cute şi aveam obraji netezi. Acum e invers, iar între cele două anotimpuri o viaţă fără ceva deosebit ". Te recunoşti Carmen ?. Dar voi, ceilalţi ?. Ia ziceţi, n-aţi vrea să opriţi timpul ?. Nu se poate !

    Aurora Luchian este printre cele mai fine observatoare a creaţiilor poeţilor din reţea , iar aprecierile sale sunt atât de drepte şi de frumos prezentate, încât produc bucurii tuturor membrilor CLEOPATRA. Când ne propune creaţiile sale, întâlnim în ele poemele unei poete de o frumoasă naivitate. Dacă în artele plastice există pictura naivă, în literatură nu s-a inventat poezia naivă. Totuşi, Aurora Luchian o practică. inclusiv în poezia publicată în antologia ÎNSEMNE. Ce poate fi mai fermecător să afli că un rebel călătoreşte fără sensuri, că acesta uită de omenie şi asta de multe ori , că rebelul a strivit noian de vise şi a călcat pe orice ţel ?. Noi aflasem din cărţi şi din viaţă că rebelul este un om cu ţeluri înalte, care se revoltă în numele semenilor, care nu se supune regulilor nedrepte, dimpotrivă se uneşte cu milenarele vise omeneşti,:egalitate de şanse şi solidaritate la greu.. Deci, cine are dreptate ?. Cititorii cu simţ al umorului, vor găsi prilej de bucurie !.

    Aurel Avram Stănescu este un creator al curentului TEXTUALIST . El nu doreşte să schimbe ordinea lumii şi se mulţumeşte cu relatarea realului în texte egale cu sinele său. Nemulţumit de ce i se întâmplă , îşi doreşte o altfel de iubire, o evadare din singurătate şi îşi închipuie un viitor "repetat de mii de ori". Pentru el, mirarea :" ce odios e timpul care se răsfiră" în " deşertul vieţii" sunt elemente ale unei filozofări incipiente, domestice şi nu se avântă în lupte măreţe. Cititorii poeziilor sale vor avea parte de lectura poemelor unui om aşezat, liniştit şi împăcat cu viaţa .


    ADRIAN PAPARUZ
    Pe vremea veche, se obişnuia debutul colectiv. Mi s-a propus de către o editură un astfel de debut , dar am refuzat. Cărţile astfel apărute n-aveau nici sare, nici piper, erau serbede, chiar dacă uni dintre poeţi erau valoroşi. Se reuneau stiluri diferite, ceeace era normal, dar şi caractere diferite, chiar şi fărădecaractere( na , că am inventat un cuvânt nou!,glumesc!) ,ceeace le produceau mari neajunsuri poeţilor cu cei şapte ani de-acasă. Mai era şi neajunsul de a numi grupul respectiv după numele unuia din grup , iar acasta se făcea adesea fără să se ţină cont de valoare , coteriile fiind fapte. ÎNSEMNe , Cartea Cleopatrei a adunat un număr de 48 de creatori, diferiţi ca stil, dar uniţi prin acelaşi IDEAL al creării de frumos. Nimeni nu este vârf, nimeni nu este bază, toţi suntem egali în faţa cititorilor care au DREPTUL să aşeze pe treptele fiecăruia pe scara valorii. Este necesar, consider eu , să pornim o dezbatere prietenească despre creaţiile din minunata carte, îi iubesc pe iniţiatori şi încep eu această dezbatere. În ordinea apariţiei creaţiilor, eu am să-mi spun părerea pe care ceilalţi trebuie să o completeze, să o combată sau şi şi, după caz. Numai aşa ne putem măsura cu ADEVĂRUL ARTISTIC.Începem cu cel dintâi , Adrian PAPARUZ.

    Adrian este un poet realist, scrie despre ce vede, despre ce simte, despre ce îşi doreşte.Este un poet supraviril, care trăieşte într-un ţinut cu "soare de sâni", în care "cuvintele se scurg/nemestecate/pe sâni" şi "fac dragoste /numai cu tine", pentru că "în patul tău/viaţa e roză/ca o pijama ". Face toate acestea pentru că "moartea" l-a" cerut / în căsătorie". Totul este luminat de un "BLITZ -stick", în "volumul de poezii",depănând o "poveste niponă", dar evadarea din real nu-i reuşeşte, pentru că, aşa cum recunoaşte singur, se ascunde de lume, pune "o pătură - n geam " ca să nu se audă "ţipătul profund" al iubitei . Cititorii temperamentali se vor bucura de poemele scrise de Adrian Paparuz , pentru că acestea nu fac apel la filozăfări alambicate, filozofia sa fiind ." Trăieşte în fiecare zi ca şi când ar fi ultima !".

    Ioana Voicilă DOBRE vine în antologia ÎNSEMNE cu poezii despre starea omului rămas singur la venirea toamnei, recte la vârsta senectuţii folosind simbolul vechi al copacului "verde Făt-Frumos",trăind "în tristeţea lui solemnă" şi cu aprecierea faţă de marele înaintaş, poetul , care "A fost un OM atât de mare-n toate/Că nu-l încape o eternitate"!" Cititorii vor găsi în antologie la numele Ioana Voicilă Dobre o poetă a sincerităţii absolute care scrie ce vede şi ce simte cu un aer ingenuu , aer care o prinde şi care le va face plăcere cititorilor care preferă o poezie curată.

    Emil DRUNCEA




    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Mar 14, 2011 5:27 am, editata de 4 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 05, 2011 10:37 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    http://en.calameo.com/read/000310051affbb875bf9c


    Aş dori să salut iniţiativa şi realizarea deosebită a site-ului Cleopatra, care a publicat la Editura Docucenter, Bacău, 2010, Antologia de poezii ÎNSEMNE.

    Casa Gândului, coordonată de sensibila şi generoasa Andrada Luisa Matei, a selecţionat cele mai frumoase poezii ale membrilor săi, pe care îi felicit şi eu.

    Citez din gândurile pentru cititori:

    “Poezia este rodul împreunării dintre gând şi tăcere, când auzi clipele însingurării cum se izbesc una de alta, scrâşnind ca nisipul în dinţi.

    Poezia este locul tainic în care pleacă un om atunci când simte că nu are unde se duce şi unde-l găseşti după urma de suflet risipită printre cuvinte.” – Mioara Băluţă

    Îi mulţumim cu duioşie Andradei pentru acest cadou frumos de Crăciun, Mioarei Băluţă pentru coperta sobră şi elegantă, şi din nou dânsei şi Mariei Oprea pentru selecţia textelor şi tehnoredactare. Le mulţumim tuturor membrilor sufletişti care au sprijinit Cleopatra privind convertirea viselor într-o carte ninsă de această decembrie.



    Cu stimă şi drag,

    Suzana Deac

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 05, 2011 9:03 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    În cumpăna serilor-fântâni
    pline ochi de nelinişti
    voi legăna pentru tine şoapta dorului
    nebun de atâta aşteptare.
    Cheamă-mă, şi-ţi voi umple găleţile
    cu picături de rouă
    în fiecare dimineaţă!


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Mar 09, 2011 11:23 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 05, 2011 7:50 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Multumesc foarte mult prietene pentru parerile exprimate! Ai dreptate, eu scriu o poezie mai simpla si mai concentrata.Unii spun ca ma grabesc dar eu stiu sigur nu este asa ci este o sinteza realizata in timp. Multumesc!

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Feb 26, 2011 11:48 am  Ovidiu Raul Vasiliu

    Minunat poem "Nu.Iubirea n-a murit!"! Ador poeziile scurte şi limpezi, cu idei care exprimă sublimul.

    Sus In jos

    Mesaj   Continut sponsorizat

    Sus In jos

    Pagina 1 din 10 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

    Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


     
    Permisiunile acestui forum:
    Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum