Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Astazi la 6:20 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Astazi la 2:02 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Mar Dec 12, 2017 6:09 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Dorina Neculce

Pagina 18 din 18 Înapoi  1 ... 10 ... 16, 17, 18

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

11112009

Mesaj 

Dorina Neculce






Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Mai 04, 2012 9:14 am, editata de 62 ori
avatar
Dorina Ciocan
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 1067
Varsta : 53
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 11/11/2009

http://cititordeproza.ning.com/profile/dorinaciocanhttp://www.fa

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

Dorina Neculce :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Joi Dec 10, 2009 12:59 pm  Dorina Ciocan

S-aud iubirile pierdute
Cântându-și tainic zborul frânt,
Culeg dim ram poame vândute,
Ating cu mâna nori de gând.

Privesc mulțimea agitată,
Mă-ntreb : ce-o fi atât nerost
în vorba lumii lăudată,
în vorba lui, cea fără rost?

Aud cuvinte-mbălsămate,
De dor și drag, de necuvânt,
Simt năluciri , ce nu se vor uitate,
Frânturi de cer, uitate pe pământ.

Și eu, și tu, și el, și ea,
Se țese lumea împreună,
Din cer a mai căzut o stea,
Se oglindește vorba ta în lună...

Dar azi, nu cred în vorba ta,
Tu vrei să simt văpaia?
Eu simt ceva...
Simt cum din gânduri ,
norul aduce cu el PLOAIA...
[i]

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Dec 09, 2009 10:59 am  Dorina Ciocan

În ceața gândului trecut,
Privesc doar foaia albă,ce așteaptă,
Să punem iar iubirii început
Și să ne dăm azi, mâna dreaptă.

Mai cântă greieri în cămara ta?
Ți-e inima de farmec plină?
Aștepți în dar iertarea mea?
Privește!
EA-ți pătrunde-n suflet
ca anii de lumină.


Prin întuneric, mai căutam
doar mâna ta nepământeană..

Dar mă opream, adeseori,
Găsindu-ți gura arsă,
ca o rană...


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Lun Dec 06, 2010 12:32 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Dec 08, 2009 1:32 pm  Dorina Ciocan

Năluciri fermecătoare,
Goana prin câmpii virgine,
Flori de soc mirositaore,
Cade raiul peste tine...

Libertatea lor frățească
Într-o zi n-avea păcat,
Cain a-mplinit odată,
Doar destinul blestemat.

Calcă unul după altul,
Peste câmpul neștiut
Ce cu mâna-i diafană,
Chiar rochița rândunicii,
de cu zori, l-a și umplut.

Înalță focul către Tatăl
Ce pe toți ne-a zămislit,
Abel jertfa lui trimite,
Tatăl este fericit.

Dar ce ură clocotește,
Cu văpaia ei de foc?
Ura lumii stă chircită
Toată-n Cain, la un loc.

Jertfa lui nu fu primită,
Și-a lovit fără să vadă
Chiar în inima lui Abel,
Ce-l iubise o viață-ntreagă.

Mersul prin cenușă umple
Ființa lui de-atâtea rele.
-Unde-i Abel?strigă mama!!!
-Tatăl l-a chemat în stele...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Dec 08, 2009 7:56 am  Dorina Ciocan

Suflet neînduplecat,
suflet care-ai stat la masă
și-ai sorbit din neștiință
toată fierea...

Nu scuipa acum în palmă
tot amarul vieții tale...

Bea paharul ca pe-o armă,
descărcată-n a ta cale...

Va sosi și ziua aceea,
când și fierea,
dulce-ți va părea:
ca mierea...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Dec 07, 2009 11:05 pm  Dorina Ciocan

regasire



vezi? un spirit te-a zarit...
ţi-a atins în taina urma
şi te-a blestemat în gând
să nu ştii ce-ascunde umbra...

şi ce viaţă luminoasă
stă ascunsă-n nemurire,
când cu mâna mea sfioasă
voi căta drumul spre tine.

însă visul se destramă,
genele se ţes pe faţă...
trează eşti şi nu ţi-e teamă
să ţii drumul drept în viaţă

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Dec 06, 2009 12:49 am  Dorina Ciocan




De ce-o privi spre mine Marta,
Cu ochii ei senini și goi?
Spre paradis deschisă-i poarta,
Azi, stăpânim eternul amândoi.


De ce privim mereu în urmă,
Și suspinăm mereu,a jale?
Eternitatea-i ca o rugă,
Și ea ne iese azi în cale...

Ceva ne ține veșnic pasul,
Chiar un ecou ne strigă înapoi,
Dar poate n-a sosit pentru noi ceasul...
Eternitatea-i pentru voi...

Și focul mă îmbie, să-mi ardă rănile
cu sârg,
M-arunc în flacăra albastră,
O rugă sfîntă, către focul cel din mine
strig!!





de dor_ina ciocan


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Lun Dec 07, 2009 11:08 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Dec 04, 2009 4:17 am  Dorina Ciocan

Sunt păpușa cea frumoasă
Și dacă te porți frumos,
Astăzi vin la tine-n casă,
Doar să fii cuviincios.

De-ai o pisicuță mare,
Doi brotaci și un cățel,
Le pot fi învățătoare,
Tu-mi poți fi învățăcel...

Dintr-o carte aurie,
O dictare vă dictez
Și dacă aveți răbdare,
Chiar acum o corectez...

Pisicuța cea hazlie
Nu s-a concentrat deloc...
Iar dictarea-i înroșită
Și sunt supărată foc...

Brotăceii cei simpatici,
Doar o virgulă n-au pus...
I-am certat...
Și de rușine...
Capul în pământ și-au pus...

Dar cățelu-a fost cuminte,
El a scris...m-a ascultat,
Și de-aceea drept răsplată,
Un pup pe năsuc i-am dat...

Vrei să-mi fii învățăcel?
Îți las cartea aurie...
Și de nu greșești defel...
Eu mă voi purta cu tine,
Ca și cu al tău cățel...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Dec 03, 2009 11:38 pm  Dorina Ciocan



Nu mai adie vântul pe poteci,
Doar crengi uscate ne-nsoțesc azi pasul,
Copacii își îndreaptă-n zare trupuri reci,
Plâng înfundat, dar nimeni nu le mai aude glasul.

A mai trecut o toamnă peste noi,
Cu ploaia frunzelor pictate,
Se împărațește liniștea-n zăvoi
Și mii de gânduri zac uitate.

Vin amintiri cu degetele-n geam,
Și bat la inimi ferecate,
Suav ecou răzbate peste an,
Chemând zadarnic întâmplări-neîntâmplate.

Mai stai la geam simțindu-mi iar plecarea?
Asculți și-acum tăcerea nopților târzii?
Simții cum văpăile sparg marea?
Aștepți în visul meu mereu să fii?


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Dum Oct 02, 2011 1:46 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Dec 03, 2009 11:41 am  Dorina Ciocan



Azi, dacă în grădină moare o floare,
În cer se naște-o altă stea strălucitoare...
Și dacă moare-n univers o stea,
E pentru că în RAI se naște iar,
altcineva.

Nu-s mai presus decât natura mea ,
Și nu vreau rana, în sufletele
altora...

Dar dacă vrei să-ți lași doar urma ta
cernită,
peste viață,
Ia vorbe ascuțite și taie-mă pe față...

Întreb:
-Mai ții tu minte cine-s oare?
Sunt lacrima topită-n
raza ta de soare.
Sunt umbra ta,
topită-n umbra călătoare.


Sunt cea uitată dedemult.
Din clipa când,
nici nu ne-am mai cunoscut...

Sunt cea care-a cerut cândva,
sub jurământ,
din milioane de cuvinte
un cuvânt.


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Dec 13, 2011 10:32 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Dec 02, 2009 10:53 pm  Dorina Ciocan



În liniștea celestă,strălucește-o stea,
Și-n bolta cerului albastră,
se conturează amintirea ta.

Ce fericită e umbra...
pe care-o desenează trupul tău,
Ea te-nsoțește pretutindenea, mereu.

Mai fericită-i umbra ta ca mine,
Căci se-odihnește noaptea lângă tine,
Cu brațe nevăzute te-nconjoară,
Aș vrea să-i țin eu locul,
măcar în astă seară...

Nu-mi simți ființa plutitoare?

Ea dă ocol în fiecare seară casei tale,
Adesea tremură în vânt,
și cântă în ograda ta cu jale.

Se face dimineată,
un fulger iar străbate zarea,
Te văd trecând pe lângă chipul meu,
Și-n urma ta se lasă iar...uitarea...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 30, 2009 7:41 pm  Dorina Ciocan

[center]Iubite!
Mi-au amorțit genunchii,
Iar te aștept ca mai-nainte,
Să îmi reverși în față
oceanul de cuvinte.
Apoi,să le-aruncăm în mare,
Din ele să ne facem
o punte plutitoare.

Să evadăm cu totul, în vecie,
Spre-altarul insulei de veșnicie...
Să iei cu tine
doar albul crinului curat,
Eu voi lua roșeața
din trandafirul însângerat.

Pământul, lăsat în urmă,
să privească,
Cum ne-mpletim
cununa îngerească.

Chiar dacă trandafirul,
cu spinii lui firești,
Ne-o aminti că vorba
spusă-n pripă doare,
Ne-o alina doar crinul,
când ne va da să bem
din cupa lui îmbătătoare.

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Oct 11, 2011 12:59 pm, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 30, 2009 12:23 pm  Dorina Ciocan

Era o iarna mult visată,
O așteptam ca pe-un zefir,
Făptura mea era-ngropată
Nu-n fulgi de nea,
ci în petale parfumate de trandafir...

Se minunau vecinii de iarna mea,
Făcându-și cruci mai răsfirate,
Privind cu jind la ea.

O iarnă mult visată,
Cu fulgi de gând și trandafir,
Era în viața mea furată
de un sfârșit de cimitir.

Cel căutat se arătase,
Era ascuns în ființa mea,
Din coasta mea de EVA,
I-am dăruit eternitatea ce-o puta.

M-am depărtat o clipă,
Să-l pot striga pe nume,
Mi-am frânt și osul frunții,
Să-i dăruiesc din fruntea mea anume,
Să își ascundă gândul,
Sau să-și păstreze legământul.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 30, 2009 1:05 am  Dorina Ciocan


Strigă clopotul în turlă
O chemare neumblată,
Oameni, obosiți de trudă,
Cad pe brazda lor sărată...

Vin uitații să se-nchine,
Pe la porțile înserării,
Curățând pe dealuri spinii,
Un păcat al asteptării..

Ne privesc, trudiți, bătrânii
Chip de sfinți uitați în strană
Nins-au peste ei iar anii,
Își mai leagă câte-o rană...

Îi privește-n ochi uitarea
Și le sapă-n inimi sfinte
Amintiri ce-și poartă starea
Îndeamnându-i înainte...

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Lun Oct 05, 2015 1:48 pm, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Noi 29, 2009 3:54 am  Dorina Ciocan

Îmi amintesc de tine doar când strig,
Suntem ca malul apei care ne desparte,
Ne întâlnim torid, când apele se strâng,
Aruncă noaptea pietre-n noi, de fiecare parte.

Cînd vine ploaia să se-nece,
Se umple cu furie iarăși vadul,
Ne-ndepărtăm când de genunchi ne trece,
Schimbându-ne-ntre noi doar malul.

Vin păsări obosite să se scalde,
În apa sufletului neîmpăcat,
Au ochii lucitori ca de smaralde
Și ciugulesc cu sârg la praznic,
din trupuri pline de păcat.

Un duh al nopții suflă tainic în ureche,
Chiar timpu-a obosit să curgă neîncetat,
Atârnă pasărea ca o lopată veche,
Te mai întrebi de ce-am plecat?

[/center]

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Lun Sept 20, 2010 11:52 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Noi 28, 2009 5:54 am  Dorina Ciocan

[center]

Am gânduri albe, negre,
chiar cenușii,
și uneori mai colorate.

De sunteți amatori să cumpărați,
Le-aș vinde azi pe toate.

O lacrimă dacă îmi storc pe față,
Îi suflu-n aripi și în zori
va prinde viață.

Ești amator?

Aș plânge-o-n tine
Spre a-ți da SPERANȚĂ.

Am gânduri albe,negre,
cenușii și uneori mai colorate.

Tu calea dacă mi-ai găsi,
În prag de sărbători,
În bradul casei tale,
Le-aș atărna pe toate,
Și-n gândul tău,
aș presăra de colțuri flori.

Am gânduri fel de fel,
Dar ție ți-aș trimite
colorate,
să le gândești în locul meu
pe toate...

Am gânduri colorate...

Ești amator?

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mier Sept 08, 2010 9:31 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Noi 28, 2009 5:51 am  Dorina Ciocan

În apa morții,
din adâncuri,
aseară m-am scăldat,
Îmi era somn...
și îmi simţisem,
o clipă, sufletul pătat.

Abia atunci,
cu o mirare,
am și aflat:
Prin apa morții mele,
nu trecuse,
niciodată, picioru-ți de bărbat.

Și-acum veneai spre mine,
C-un fel de horărâre-n pas,
O frică mi s-a cuibărit în vine.
Zadarnic am fugit.
Tu ai rămas.

Voiai să mă cuprinzi,
să te apropii doar de mine,
Și pentru că n-am stat
să mă aprinzi,
Fugeai cu apa morții mele
după tine,
alunecând
pe umeri-ți rotunzi.

Răceala ei
te-a-mbolnăvit de moarte,
Degeaba-ncerc să-ți vindec
sângele-nghețat,
Și-ți torn, și azi,
în trupul palid,
un sânge proaspăt,
cumpărat,
din trupul
unicornului
înaripat.


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Sept 17, 2010 10:14 pm, editata de 6 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 27, 2009 1:10 pm  Dorina Ciocan

Mi-a fost cândva prieten bun călăul,
De-aceea a decis să mă omoare-n zori,
Eu nu vedeam în moarte răul
Și mi-a adus în dar
înmiresmatul lui buchet de flori.

Să-i simt durerea nemascată,
În fața mea, cuțitul și l-a ascuțit
şi mi-a șoptit:
„-Da. Știu că nu ești vinovată...
Dar trebuie să mori,
pentru că-n altă viață ai murit...”

Și pentru că-l priveam cu stimă și răbdare,
S-a-ncumetat să-mi țină o tardivă cuvântare:
„-Mi-e ascuțit cuțitul,
dar, bine e să-ţi bei paharul de cucută,
cel pregătit de noi, la altă nuntă."

Îmi arăta cu mâna dreaptă
şi îmi şoptea cu altă şoaptă:

,,-Privește! E-atâta clar de lună!
Toți oamenii, în palmă, ar șopti:
-Săraca, a murit de moarte bună."
...............................................
„În urmă ochiul tău n-ar mai privi.”


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Sept 17, 2010 9:46 pm, editata de 7 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 27, 2009 9:16 am  Dorina Ciocan

O aripă iar se frânge,
Alta se înalță-n soare,
Azi, un ochi începe-a plânge,
Altul, râde a mirare.

E un spațiu opresiv,
Ce te-nchide-n colivie,
Altul, n-are fine margini,
Lăsând marea să te-nvie.

Dac-un om te înspăimântă,
E că altul te adoră,
Când o stea se stinge-n tâmplă,
S-aprind mii, din oră-n oră.

Un ecou se sparge-n tine,
Doar ca marea cea visată
să se-neace în suspine.
Luntrea te așteaptă-n poartă...

Tu ești vie, ea...e moartă.

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Sept 17, 2010 10:03 pm, editata de 5 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 27, 2009 6:27 am  Dorina Ciocan

Aseară, în liniștea din mine,
am aflat
că te-au iubit femei,
nenumărate.

Și am știut că e-n zadar
să mă cunoști,
să mă asemeni
neîncetat, cu celelalte.


Te-ai răzvrătit
ca un copil
de soartă alintat,
c-un scrâșnet
ți-ai lovit piciorul.


Și pentru că voiai,
mereu,
să știi ce e amorul,
ți-am atârnat
în gene
dorul.


Hei, inimă,
de-a pururea pustie!

Ți-arârnă doru-n gene!

Zăpada clocotește
purpurie,

Și sufletul
încearcă să te cheme.

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Sam Oct 23, 2010 5:30 am, editata de 5 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 27, 2009 6:24 am  Dorina Ciocan



(Cutreier locuri sacre,neîntinate,
Pe unde n-au călcat
picioarele-ngropate)

În jalnice ecouri neiertate,
Chiar zidul sacru a-nceput
să plângă,
Se zbat în mine păsări
neînaripate,
Zăpadă mă sufocă
și-mi trece, azi, de tâmplă.

Privește-n silă moartea,
deschide ochiul hîtru,
învinețit pe gură,
Așază capu-i mândru,
M-acoperă cu zgură..

Mi-atârnă trupu-n soare
Se uită cu-mpăcare,
Își trage-n umbră chipul
Și-nvață cum se moare...


[/center]

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Lun Oct 05, 2015 1:36 pm, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 27, 2009 6:19 am  Dorina Ciocan

E nunta Martei astăzi,
E nunta ei cea sfântă,
Un crin din brațele-i de aur,
Și-înalță lujerul și o sărută...

Tu știi că... de la început de veacuri
se repetă mereu, mereu, aceeași nuntă?


Începe hora ca un joc de iele,
O-nvârt cu patimă nebună,
Mireasa-și strânge pieptul,
Și-o pulbere din zare
în suflet își adună.

Urmează cununia și mirii se așază,
Chiar ei pe cap își pun cunună
Și-alăturea îngenunchiază.

Un voal subțire de borangic străvechi
Le-acoperă și gândul și lumina...
Mirosul crinilor fierbinți și vechi
Azi le desparte drumul
și le împarte azi grădina.

Mireasa e singură în carul ei de foc,
Și simte că visează
să-și strângă pacea la un loc,
Amare lacrimi o îneacă...
Mai crede în noroc...?
[/center]

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Noi 27, 2009 9:19 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 24, 2009 12:24 pm  Dorina Ciocan

Din visul tainic de copil,
Se naște
steaua-mi lucitoare,
Din susur aprig de izvor,
culeg răcoare...


Cu lacrima de dor
și gând
Am încheiat aseară
Un sacru legământ,

Și am rugat-o
să dispară...


Alerg
cu gândul meu
de dor,
Spre pajiștea-nflorită,


VREAU
să-mi primești azi
pasul călător
Și poate
să mă crezi
mai fericită...



A buzelor răcoare
să-mi culegi
de dimineață....


Să-mi mângâi
fruntea arzătoare,
Și să îmi lași
pe buze
a ta dulceață...


Din floarea albă de cireș
Să-mi faci cunună,


În piept cu flori curate
de măceș,
Să ne-ndreptăm
spre lună...


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Dum Mar 28, 2010 10:01 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 23, 2009 10:35 am  Dorina Ciocan

În faptul stins al înserării,
Doi trandafiri și-alătură angelic
petala parfumată,
Șoptindu-și tainic
șoaptele visării,
Îndurerați de spinii
înfipți cu patimi
în firea lor nemângâiată..


Cu lacrimi dulci
din suflet,
Își ostoiesc azi setea,
Ce veșnic reînviază.
O rază a lunii, rătăcită,
Le umbrește chipul,
Și trandafirii lăcrimează...

La orizont
se albăstrește zarea,
Aud suavul lor oftat...
O lacrimă revarsă mare,
Peste-un sărut
de-a pururea
îmbrățișat...


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Feb 16, 2010 10:48 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Noi 21, 2009 12:27 pm  Dorina Ciocan

Din zarea nepătrunsă
de patimi pământene,
azi, am chemat
un orb.


În mâna-i tremurândă,
i-am îndesat penelul,
și i-am strigat
ca dictatorul fără țară,
să îmi picteze nuferi,
pe trupu-mi
ce parcă se năștea
acum, întâia oară.


Și cum stătea
c-un fel de misticism
sub gene,
spre șevaletu-i aplecat,
eu cu un tip-til
în pasu-mi,
în ochii lui
m-am strecurat.

O toamnă nesfârșită,
ruginie,
se ascundea
în ochii lui bolnavi,
și-o pasăre
a sufletului,
viorie,
și alunga c-un fel de
pâlpâit de gânduri,
tristețea lui
ascunsă
în lacrimă,
chiar și-n
secunda de răgaz.

O sărutare ca Mesia
în ochii lui am așezat,
și s-a topit un întuneric
din sufletul
artistului neîmpăcat.

Un ochi din mine-i este ochiul,
și-un gând din mine
este gândul lui.

Un veac din mine-i este
veacul,
suntem ai tuturor
și-ai nimănui...


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Oct 22, 2010 11:08 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Noi 21, 2009 10:12 am  chialda radu vasile

frumoase poemele despre ingeri, chiar imi plac, cu toate ca ne-am vazut azi si cu toate ca stiam ca ai cont pe acest forum, pe care intru destul de rar, recunosc ca abia acum am citit v=cu adevarat poeziile acestea.
impresionante!
nu stiu daca le-ai vazut pe-ale mele, dar oricum eu scriu cu totul diferit de tine, ai multa muzicalitate in versuri, si multa veselie si bucurie, trezesti sentimente placute in cititori.
eu de obicei nu laud, nu vorbesc de bine, decat daca ma impresioneaza cineva nespus de mult, de obicei sut critic ironic, dar argumentat.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 20, 2009 6:35 am  Dorina Ciocan






Peste puntea mea de doruri,
S-a topit ades uitarea,
Magi cu frunți scăldate-n nouri,
Peste zări plutesc chemarea.

Peste puntea mea de viață,
S-aud triluri adormite,
Visele îngenunchiate
Se apleacă să m-alite.

Peste puntea mea de vise,
Trece-n dor o presimțire,
Și-mi alugă gânduri triste
Despre timp și despărțire.

Peste puntea mea de gânduri,
Stol de păsări se așază,
Pâlpâiri de aripi moarte
Înlemnesc pe cîte-o rază.

Soarele-și trimite tandru,
Toată purpura de aur,
Iar pe frunțile-obosite,
Ne așază câte-un laur.

O cunună împăcată,
Să ne șteargă-n veci durerea,
O iubire așteptată,
Să trezească învierea.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Noi 18, 2009 11:50 am  Dorina Ciocan


Amintiri din viitor
Au înseninat cărarea,
Maci cu lacrimi de amor
În amurg pictează zarea.

O tăcere așteptată
Vine-n vise pe furiș,
O, dar parcă-ntâia oară
Văd un rai de aluniș...

Și auzul meu distinge
Susurul din vise ninse,
Pe obrazul meu se stinge
Toată dalba de narcise.

Dragă liniște, din noapte,
Ai venit? sau pleci în stele?
Aud mii și mii de șoapte
Peste cerul vieții mele.

Vreau cuvintele să-mi fie
Zori de zi în asfințit,
Glasul lor să-mi fie glasul
și ecou neamuțit...

Un pârâu își varsă vadul,
Plânge-o floare-năbușit,
Căci iubirea parc-o arde,
Noaptea-ncet a tresărit...


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mier Oct 12, 2011 9:56 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 17, 2009 9:58 am  Dorina Ciocan

E nucul sfânt ce-și varsă zborul,
El viața mea o poartă-n legământ,
Doar mie îmi cunoaște dorul
Și leagănă pe ram al meu avânt.

Iar ca tabloul să se lege,
Un cupidon s-așază obosit,
Începe arcul să și-l lege,
Săgețile din tolbă și-a pornit...

El dragostea de viață și-o revarsă,
Peste pământul plin de flori,
Și lacrima pe geană mi-o îngheață,
Spre-a nu sfărma oceanul de fiori.

Un dor de lume împăcată
Se lasă-n ploaia de culori,
Un curcubeu...o inimă curată...
Se desenează tainic peste nori.

Chiar azi m-am împăcat cu cerul,
Sunt gazda îngerilor rătăciți,
Pornesc sfois,prin inimi neîmpăcate
să-nțeleg misterul,
Și cerșetorii vreau să fie fericiți...


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mier Noi 18, 2009 10:55 pm, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Noi 12, 2009 3:09 am  Dorina Ciocan



Fulguiri de aur

Scump copil cu ochi de stea,
Toamna, ți-a suflat în suflet,
Pașii ne-a unit cândva
Și-alergăm pe flori de nufăr.

Mână-n mână,stea în stea,
Cine-oare-o să ne știe?
Fulgi de dor și fulgi de nea,
O cărare prin pustie.

E iubire ? sau un astru,
Cu nesaț ne-nchise sfera,
De-am rămas în timp sihastru,
Peste noi se-ncheie ERA.

Fulguiri de aur fine,
Se împrăștie în zare,
Gândul meu renaște-n tine,
Și iubirea în izvoare...

Stropi de vis mi-aduc prezența
ființei tale, și-atunci,
cînd încerci să-ascunzi esența,
închizând mai multe uși...


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Oct 22, 2010 10:58 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Noi 12, 2009 3:06 am  Dorina Ciocan




Înger pus în ramă

Dormi, copil cu păr de aur,
Și priviri de înger, sfinte,
Când te-am legănat aseară,
Ți-am suflat pe chip cuvinte.

Ziua ești copil în lume,
Cu ei ești asemuit,
Noaptea, înger fără nume,
Pusă-n ramă-n răsărit.

Când voia să îți privească
Chipul, orbul și bogatul,
Scut stăteam în fața lumii,
Spre a le opri oftatul.

Și zâmbește printre gene,
Lume ta nu-i încă mare,
Dacă viața-o să te cheme
Stai, așteaptă cu răbdare.

Omul bun nu-i doar frumosul,
Omul rău nu-i chiar urâtul,
Tu privește-adânc în suflet,
Nu privi , cu drag, doar chipul.

Înțelege că în zare,
Dincolo de lumea mică,
E o insulă sub soare
Ce te-ar pune sub aripă.


Visit reţeaua literară



Visit Cititor de Proză
http://misionara.toateblogurile.ro/2010/11/08/mereu-inainte/

regăsind un prieten


http://sufletbun.ning.com/xn/detail/3600263:Photo:138262?xg_source=activity







Altruism

Port în mine
o mare de lacrimi.
Uneori atât de apăsătoare,
încât îmi frânge gândul.
Alteori valurile ei
îmi lovesc
malurile trupului
până la epuizare...


Aș putea deschide gura
să o eliberez,
Mi-e teamă
să nu vă înec visele.

DESPRE EDEN

O lumină inundată
Mângâie în veci cărarea,
Crini cu fruntea aplecată,
Îți aduc pe veci uitarea.

În grădina fermecată,
Cântă florile iubirii,
Îngeri-cu penelu-n mână,
Azi ,pictează trandafirii.

Edenul e-n sărbătoare,
S-aud triluri nerostite,
Florile iubirii noastre
Merg cu spatele-nainte.

Unde s-a pierdut iubirea?
Și fiorul din poveste?
A rămas doar amintirea?
Ea? Doar ea ne mai unește?

Eu la piept nu vreau coliere,
Să-mi sporească necredința,
Vreau petale de luceferi,
Să-mi inunde-n veci ființa.

Vreau doar nuferii să-mi crească,
Sus, pe frunte-mi obosită
O cunună îngerească,
Să-nvieze noaptea blândă.

Iar pe fruntea-mi chinuită,
Mii de nuferi au crescut,
Unul doar îi mai lipsește,
El în tine s-a născut.



Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Oct 22, 2010 11:04 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 18 din 18 Înapoi  1 ... 10 ... 16, 17, 18

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum