Ultimele subiecte
» "Flori de piatră-Bijoux"-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Ieri la 3:33 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Joi Aug 17, 2017 3:31 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Joi Iun 01, 2017 9:42 pm Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

»  Alina Stasiuc-femeie clepsidră
Sam Noi 29, 2014 3:35 pm Scris de alina stasiuc

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Dorina Neculce

Pagina 17 din 18 Înapoi  1 ... 10 ... 16, 17, 18  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

11112009

Mesaj 

Dorina Neculce





http://misionara-misionara.blogspot.com/
http://misionara.toateblogurile.ro/2010/11/08/mereu-inainte/


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Mai 04, 2012 9:14 am, editata de 62 ori
avatar
Dorina Ciocan
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 1067
Varsta : 53
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 11/11/2009

http://cititordeproza.ning.com/profile/dorinaciocanhttp://www.fa

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

Dorina Neculce :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 21, 2010 12:13 am  Dorina Ciocan

OROLOGIUL DE PE FRUNTE

Ocolește-mă cu teamă,
Dar priveșete-mă o dată,
Și-ai să vezi că sunt doar piatra
Sfărâmată-n altă piatră.

***
Eu îți țin pe umeri firavi
Stâlpul șubred de la poartă,
Stâlp ce îți vorbea de mine
și de ochii mei de moartă...

*****
Noaptea, ochi-mi mai coboară,
Se desprind din împietrire,
Și-ți pătrund sclipirea-n casă,
Când iubirea-neființă
Se ascunde-n amintire.
*******

Tot mai stau la tine-n vise,
Cu parfumu-mi desuet,
Privesc zarea ce s-arată,
Și te strig cu glas de nimfă întristată...
*********
Ieri, un cioclu mi-a scris fruntea
Cu un cui roșit de vreme,
Să nu uit că-ți sunt :
„pierduta cea plecată să te cheme”,
Fiindcă azi, mă regăseai tot în locu-n care urma
Cu un secol mi-o pierdeai...
&&&
Orologiul de pe frunte
Bate ritmul sacadat,
Din secundă în secundă îmi șoptește:
Te-a uitat,te-a uitat...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:47 pm  Dorina Ciocan

În mine un străin m-a întrebat,
De ce-mi vând voba pe tarabă,
Şi nu-mi beau inima-n cămară
când morţii îmi hrănesc, cu trupul lor, grădina, de dimprejurul casei de la ţară.

Bine-ai venit!
De când te aşteptam, străine,
pe ţărmul mării întârziat...
Să ne-afundăm în valul ei,
nebunul,
Toţi aşteptaţii:
unul...după unul...
Până s-o umlpe marea de nevoi,
Şi stâncile or să ne cheme,
Să ne împartă viaţa înapoi,
Iar gândul, cu migală. ni-l vor cerne...

O mână am întins până la stea,
Să-i ţin sclipirea ei pribeagă,
Cu sila să-mi îndes în ea
Părerea cea de rău, de viaţă neîntreagă.,..

Tristeţea adormită ieri, în piept,
Azi, strigă, se deşteaptă...
Ca mâna întrupată pe nedrept,
Ce-şi face cruci
cu mâna dreaptă...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 16, 2010 11:39 am  Dorina Ciocan

http://www.youtube.com/watch?v=SqLAPt7V4Ns

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 13, 2010 12:00 am  Dorina Ciocan

Flori de liliac


Ce aromă îmi îmbată simțurile și ființa?
Liliacul, de cu seară, m-a-ntrebat de-mi țin dorința.
Azi, mă cheamă să îmi caut floarea plină de noroc,
Care strânge, cu iubire, inimioare la un loc.

Iar îmi stă străjer la poartă, diafanul liliac,
Și-mi aduce-o veste-n grabă de la dragul cel mai drag...

Când amurgu-și lasă trena peste zarea viorie,
Simți parfum îmbărător?
E parfumul florii-flutur ce te-așteaptă la izvor...

E miros de liliac, ce nu am uitat aseară,
Să ți-l scutur în ceardac
și să-ți spun că-i primăvară.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 10, 2010 7:02 am  Dorina Ciocan

Iar e deschisă uşa de la şură
Şi tata-nhamă caii în iarnă, întâia dată,
Li s-au tocit copitele în bătăturâ
Şi-atunci pornim spre fierărie
să-i potcovim încă o dată.


E noapte...
Luna ne priveşte liniştit...
E tata lângă mine,
Şi dorul meu din piept a adormit.

O aură din bunătatea lui mă ocroteşte,
Şi-mi mângâie obrazul obosit,
Aud cuvinte sfinte,
pe care tata-n seara asta nu mi le rosteşte,
Şi-o pace fără seamăn în gene s-a topit...

Ne latră câinii de pe uliţi,
Şi fierăria îşi deschide poarta,
Fierarul pregăteşte focul
şi-nroşitul cui...
Iar calul îşi primeşte-n oasele bolnave,soarta.

Cu sârg loveşte cuiele-n copite,
Dar cuiele se strâmbă, mult mișcate,
Fierarul iar le scoate înroşite,
bătându-le în altă parte...

O, biete suflete însângerate,
V-aş lua în braţe copita-ndurerată,
Ş-aud cum inima în piept vă bate...

Dar noi pornim pe drumul dinspre casă.

Pribegii călători mai şchioapătă o dată,
Şi pasul şovăielnic mă apasă.

Tresar şi duc alăturea de mine,
Trei lacrime albastre, cristaline..


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Noi 12, 2010 1:24 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 07, 2010 10:25 am  Dorina Ciocan

TU ții în mâini Pământul,
Ești un altfel de Creator,
Inimi și trupuri zac în adâncul ființei tale
Cerându-și dreptul etern...

***
Lângă tine stau eu, de la începuturi.
Mă rog să-mi dai o formă cât mai vie,
Un alt gând regenerat în ființa altui „Gânditor” de Hamangia.
Un glas aproape pământesc,
Să pot striga în urechi adormite.

****
Alături îmi stau „iubitele” tale pierdute,
Încerc să le „călăuzesc ” pașii spre tine
Arătându-le drumul „scurt” prin deșertul pustiu...

*****
Ocolesc arșița pentru a te putea găsi înainte
de a se închide timpul.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 07, 2010 6:46 am  Dorina Ciocan

Doamne, dă-Mi a ta putere,
Lui să-i pot reface chipul,
Ce l-am spart în bucățele
Și să pot întoarce timpul...

Fața mea să-i șteargă fața
Cu un bob curat de rouă,
Gura mea să-i sufle viața,
Să-i leg rănile-amândouă.

Să-i strecor prin vorbe trupul
Ce se plimbă prin văzduh,
Și să simtă peste dânsul
Pâlpâirea mea de duh...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 05, 2010 6:56 am  Dorina Ciocan

Un fluture-și întinde aripa plutitoare,
Purtând spre Eden viața lui
și viața-mi viitoare.

Întreb un trandafir ce vine din adâncuri
Dacă pământul și-a liniștit acele
aspre vânturi.

Dar trandafirul își ofilește catifeaua,
Lăsând în urmă doar parfumul tău
și vieții mele steaua...

Regină hindusă care ne faci o rugă de murit,
Viața-ncepe în adâncuri cu cerul înflorit?

Acolo, trandafirul și crinul ne sunt regi...
Ai vrea misteru-n miez de noapte să-l dezlegi?


Din oase-mi roade-acum un șarpe,
Iar timpul s-a pierdut în vis robit,
Te-ntreb dacă e zi sau noapte,
Și-mi spui doar că
lumina s-a topit,
și-acum e prea departe...

Îmi bate cineva un cui în
pomul de la poartă
și geamul mi-e deschis
de-o mână moartă...

Făpturi fără de trupuri,
vor sufletul să mi-l sărute,
De dragul cerului de după nori
și-al clipelor trecute...

Și ochii mei de chihlimbar,
o gaie hrăpăreață, azi, mi-i cere,
Privesc în jur ca pentru întâia oară,
A mai trecut o zi :
în jur e doar tăcere...


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Noi 09, 2010 9:36 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 03, 2010 12:54 pm  Dorina Ciocan

Nimfe cu ochi goi asemenea păsărilor moarte,
Orbecăie prin zi ca prin noapte.

Aripile negre le tremură
și cad în țărână,
cu fața spre cer și moartea de mână.

Am îngenunchiat .
Am început să mă închin aripilor negre ,căzute
ca niște cioturi de nimeni știute ...

Știi? Am plâns.
Nu cu plânsul meu,
cu plânsul lumii,
ecou în murmurul stins al pădurii.

Era mai proaspăt, mirosea a curat,
a gând împăcat,
a lacrimi strecurate
prin suflete nezgâriate...

M-am ascuns în mijlocul nimfelor
cu ochii albiți și goi,
undeva, foarte departe de noi...

Pipăiam alături de ele, sufletele ascunse ,
în văzduh nepătrunse.

Întindeam mâinile împreunate,
modelam ca și ele, suflete moarte.


Într-un târziu te-am rugat:
-Apleacă-te spre mine, în astă noapte,
mai lasă-mă să ies din viața mea,
să o pot privi din altă parte!


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Oct 19, 2010 11:48 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 03, 2010 12:02 pm  Dorina Ciocan

De ce n-apare în oglindă chipul tău,
Când ne privim în ochi destinul?
Și chiar de-ți stau alăturea mereu,
Ea oglindește-n apă doar pe „unul”

Am luat dintr-o biserică pustie
Un braț de lumânări uitate,
În noapte, le-am topit în râu de apă vie,
Cu milă îți turnam pe gât maternul lapte.


Apoi, te coboram în baia clocotindă...
Și ceara te primea cu-nflăcărare,
Iar eu priveam cu ochii spre oglindă,
Și te-apăsam în râu mai tare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 02, 2010 9:42 am  Dorina Ciocan

E tristă azi, domnița,
iar șade în genunchi însingurată,
Un înger, fără aripi, o mângâie zadarnic,
Și ea-l privește,
de parcă-l vede acum întâia dată...



Îi spune că îi e foame,
Demult n-a mai mâncat,
Și trupul tău l-arată,
Pentru că-n altă viață, cu drag l-a devorat.


Iar îngerul -prieten întinde mâna-n gol,
Spre trupul tău purifica,
Îl dăruiește fetei.
Frumoasa fată-nveselită
s-apucă de mîncat.


Și sângele pe buzele-i cărnoase
alunecă șuvoi...
Tresare-n vis frumoasa
dar mulțumește zării
că sunteți amândoi...
-

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Oct 19, 2010 12:11 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 02, 2010 12:51 am  Dorina Ciocan



Stam pe o stâncă fierbinte și pustie,
Soarele îmi biciuia trupul uitat,
Apa cânta haotic aceeași simfonie de la începuturi.

Cântam dintr-o frunză ca și cum aș fi cântat din flaut
fără să știu că ceea ce aud e chiar un cântec.

Priveam zarea și îmi șopteam: acolo trebuie să fie pământul
unde am trăit prea mult,
și-mi înălțam cântecul, în neștire .


Uitam chiar și de ceasul acela în care am fost
copac adevărat, cu frunze proasepete, cu ochi și buze.


Pe stânca pustie, care deacum era numai a mea ,
îngânată de muzica valului,
mă acompania o neștiută pasăre albastră.

Depăna povestea ei fară să mă asculte,
încercând să-mi acopere cântul,
amintindu-și de timpuri străbune, în care eu am izgonit-o...


Nu mai cunoșteam drumul care putea
să mă întoarcă la tine în acea noapte.
Îl căutam cu spinarea și mi-l luminam cu o lumânare
aprins-o înăuntru.

Știam că o să mă întorc pentru o clipă să-ți spun
despre pasărea cu ciocul albastru, ca de foc.

Era pornită spre tine,
pe drumul cerului.

Simte-i doar penele negre-albăstrui de mătasă,
ascultă-i cântecul,
dar n-o primi în casă.

Cântecul ei , e pentru mine,
aseară, l-am înălțat până în zori și până la stele.

Stau și acum pe stânca pustie , acum rece...
De umăr mă roade aceeași pasăre hrănită
din trupul meu, care a devenit pasăre vie.

Eu cânt cântecul păsării spin dintr-o frunză
ofilită și nu mai știu că au fost și altfel de frunze...



Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Joi Noi 04, 2010 10:22 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 01, 2010 11:48 am  Dorina Ciocan

Ei,și ce ,dacă aseară
m-am îndrăgostit de-un zmeu,
Fetele se înfioară,se ascund de chipul său,
Dar, ce-mi pasă :ele-s ele, eu sunt EU.

El m-a luat aseară-acasă,
Mi-a șoptit că sunt frumoasă,
Și-o să-mi fie
mire pe vecie...

Iar povestea, tot poveste,
Rău-i rău, fără de veste...
Cine sufletul i-l știe,
ca și mine-n poezie?
Cine sufletul i-l cântă?
Păsul, cine i-l ascultă?
Și-i promite c-o să-i fie
soață pe vecie???

EU

ca să închei povestea
Fiului de împărat,
ce răzbește-ntotdeauna,
ca și soarele cu luna...

Las” să moară!

Fiindcă-aseară...
Nu mi-a dat un sărutat
De la poartă, fără veste a plecat

La... Măria lui ION,

Fiindcă-i fiica cea frumoasă a lui VERDE ÎMPĂRAT......................................
Și-am rămas strângându-mi pumnii în oftat.

P.S.:Scuze, celor ce au poposit,
Dacă i-am dezamăgit...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 01, 2010 3:27 am  Dorina Ciocan

*


Sufletul te strigă-n limba
sufletelor adormite,
ce nu prisoseau aseară,
când dormeai, să te sărute...

Frumuseței tale sacre,
mâna mea de moartă-vie,
îi înscrie-n taină șoapte
și-o îndeamnă să revie...

Iar ureche-mi se deschide
ochi stăpân pe lumea largă,
fulger-trist pe trupul tău, unde ochi ascunși se-adună,
cum și-adună ochi pe coadă întristata de păună...

Și prin gânduri trecătoare,
îmi plec fruntea de Medee,
Îmi duc ciuta la izvoare,
să îți fac din ea femeie...


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mier Oct 27, 2010 9:27 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 01, 2010 12:08 am  Dorina Ciocan

Întreb, ades, pe cel din vis:
-Dacă durerea mea din piept
nu mi-e durere,
și cea adevărată
mă cheamă în tăcere?

Și, dacă moartea care mă îmbie,
nu-i moarte adevărată,
ci-i doar un trup
care își cată,în zori, ființa vie,
Iar sufletele noastre șterse
- o simplă jucărie,
pe care adevărata moarte
le cheamă pe vecie?


Și... plânsul meu,
o fi el plâns adevărat?
sau ielele, pe-obraz, l-a înghețat,
În noatpea aceea sfântă,
în care s-au sfârșit
când au dansat?


În seara asta,
la sânul meu de piatră
se zbate pasărea albastră,
și vrea, însetata de năpastă,
să-mi soarbă sângele-otrăvit.
Își strigă penele sub dânsa,
și își ascunde-n ele,
ciocul oțelit...

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mier Oct 27, 2010 9:28 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 31, 2010 12:04 pm  Dorina Ciocan

„Privște-mă, să vezi cât sunt de vie,
Alunecă-ți și pasu-n iarba verde,groasă,
Îmbrățișează-mi coasta trupului care te-mbie,
Și spune-mi iar, că încă sunt frumoasă...”


Dar eu tresat ușor sub greutatea care mă-nconvoaie,
Te simt alunecând și-ngenunchind fără să vrei,
Aș vrea să îmi dezbrac eterna haină de femeie
și să te-ascund, deapururi, în irisul aprins din ochii mei.

Apoi să vină vindecarea peste noi,
Să ieși din ochi de chihlimbar, cândva, pietrificați,
Să alergăm pe largul apei, legându-ne de mână amândoi,
de parcă am călca pe-aprinșii cărbuni înfierbântați.


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 30, 2010 12:19 pm  Dorina Ciocan

Poetul e un înger
din ceru-i decăzut,
Împiedicat în aripi,
El pașii și-a pierdut.

Poetul e un astru,
alunecând pe-un nor discret,
El gândul și-l zidește
cântând la clarinet...

Poetul e o liră demodată
în mâna unui vechi romantic,
un vers,o adiere-naripată,
Ce-adoarme, stins, în metru antic.

Au fost poeți, și-n veci or-fi,
Toți sfâșiați de-un ideal romantic,
Iar sufletele lor vor dăinui
Scâldate-n vis robit, semantic...

P.S.:dedicată poeților desueți, adică mie...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 30, 2010 12:46 am  Dorina Ciocan

Cel de lângă mine
își ascute dalta
încercând să-mi corecteze imperfecțiunea...

Mă așează în soare.
Mă privește o clipă.
Continuă...

Ieri, mi-a apărut
alt rid pe frunte.

Lovește cu ciocanul,
îl sapă adânc.

Fața mi-e impasibilă.

Șuvoiul îmi năclăie obrajii,
își caută vadul.

Cu o mână istovită,
își șterge fruntea chinuită,
amintindu-și că nu mi-a coborât
demult în suflet.

Pătrunde...
Sapă adânc un cuvânt ce-i stăte pe buze.
Sufletul îl primește,
nu se revolta.

Ia bucățile rămase,
mă privește ,
apoi, îmi sculptează din ele flori
pe care mi le așază pe față.

Sunt femeia cu sufletul pe față.
Oamenii mă privesc mirați.
Am obosit să vă uimesc ...

Pănă mâine sunt liberă.
Cel de lângă mine își ascute dalta...

Triunghiul
înseamnă
spirit.

Tu ai desenat laturile,
obligându-mă să le străbat
zi de zi.

Citește-mi cuvântul încrustat în suflet!



Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Oct 19, 2010 4:16 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 27, 2010 12:58 pm  Dorina Ciocan

O, voi, cuvinte folosite,
În mii și mii de alte feluri,
Cu vremea zaceți părăsite
Și-n colbul vostru
se arată hâtru, adevărul.

Un filozof își cântă păsul,
Ce altul, sigur, i l-a mai cântat,
Dar el se crede înțeleptul
Ce taina lumii-a dezlegat...

Și altul vine peste dânsul
Să-și umfle penele vâlvoi,
Privești la el și te apucă râsul-plânsul,
În mintea LOR
tot Universul se-mparte doar la „doi”.

Să fii nebun a crede astăzi
Că un poem al tău n-a fost cântat,
cândva,
în plină vară,
Când stelele l-au ascultat
și au dansat desculț,
pe-afară...

Cuvinte oarbe,fade, grele, ascuțite,
cu păsuri , fară păsuri,
Ați fost și sunteți folosite,tălmăcite,
În zici de mii de înțelesuri...

De ce te-or căciuli atâta,
Eternă limbă românească,
Acei ce cred că doar absurdul
mai are vlagă să trăiască?

Iar vorba strâmbă și vulgară
E, peste toate, împărăteasa lumii,

De dragul ei a inimii acreală
Vomită și ne dă pe dinafară...



Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Oct 01, 2010 7:44 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Ian 25, 2010 12:22 pm  Dorina Ciocan








Aseară, m-am ascuns,
în întunericul din noi:

într-o absurdă operație
de adunare ,
în care „unul și cu unul”
nu îl dau ca rezultat
pe doi:
ci doar, mirate semne
de-ntrebare...

***

Prin întuneric,
căutam
doar mâna ta nepământeană,
dar tresăream revoltător,
găsindu-ți
gura arsă,
ca
o
rană.
[b]

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 24, 2010 8:50 am  Dorina Ciocan

Pester zări, pe înserat,
O steluță zâmbitoare
M-a chemat cu ea la sfat,
Și-mi Șoptea părtinitoare:
-Uite, fiica ta e mică,
Are-n plete mândrul soare,
Ochi albaștri de mărgică
Și obrajii din petale.
Pentru ce să-i fie frică??
Universul ei nu-i mare.
Mulți o cred o floricică
Și, îi suflă-n ochi răcoare...

*******************************

Eu, atunci, am luat-o-n brațe,
Șoptind vorbe cristaline,
Îi spuneam surâzătoare:
-Râzi!
Aleargă prin răzoare!
Lumea ta nu-i încă mare,
Și nici nu cunoști ca mine,
Spinii din priviri străine,
Nici cuvinte de-ntristare,
Vorba ascuțită-a lumii,
care doare...

***
Joacă-te!
Chiar de eu sufăr,
Nu uita
să strângi în tine
puritatea
unui nufăr.

****
Și-atunci, trupul meu
aprins,
Se întunecă pe cale...
Parcă se stingea
în mine
flacăra din lumânare...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 24, 2010 12:40 am  Dorina Ciocan

Iar ai adormit
cu fruntea senină
pe brațele mele,
omule cu chip de astru
coborât din stele.

Când trupul meu se frânge,
și așteptarea amorțește
întreagă ființa mea,
aș vrea, cu grijă și răbdare,
să-mi scot, odată, brațul
de pe sub fruntea ta...

Dar ai simțit
plecarea mea grăbită,
Și dormi cu ochii larg
deschiși,
pe fața istovită.

Doar noaptea-ți legănă
visarea,
O stea-și trimite raze
peste chipul tău.
Mă-ngân cu valul și cu marea,
și uit de brațul
ce-și înfinge
ace-n trupul meu.

O cucuvea își plânge-n taină
pruncul,
ce de cu seară a decedat,
și sufeltul îi arde,
dar, ochii nu-i pândesc prădalnic,
căci lacrima fierbinte
i-a secat.

Strig către ea:
-Tăcere!În zori,
la toți se-arată moartea!
Îți știu iubirea ta nemângâiată
și clipă de durere...
Dar, uite,doarme
omul meu din stele!

Și-ndată înlăcrimata-și curmă
plânsul,
privește omul cu plăcere,
s-apropie ușor de dînsul,
să-i ocrotească lacrima
și visul,
dar ia de pe-a lui buze
doar tăcerea,
nu surâsul...


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Noi 02, 2010 12:40 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 23, 2010 11:37 am  Dorina Ciocan


E noapte,stelele au tăcut,
Doar foaia albă mai așteaptă
S-aștern povestea,
ce-n altă viață-a-nceput.

Dar ca povestea să se-nchege,
O altă viață aș mai vrea,
Și altă mână să se lege,
de mâna ta.

Deschisă-i calea-n astă seară
pentru amândoi,
Ades,eu rătăcesc voit cărarea
și pasul meu pășește înapoi.

Aș vrea să mă prefac deapururi,
în susur aspru de izvor,
Să te privesc
când îți săruți iubita,
și te-oglindești în apa cea din mine,
cu patimă și mare dor.

Aș vrea să fiu
o ploaie aprigă de stele,
Ce cade-n fața ta,
Să mă așez pe fruntea
adoratei tale,
să poți de „noapte bună”
doar pe mine...a săruta...

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Joi Sept 30, 2010 7:50 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 23, 2010 5:54 am  Dorina Ciocan




Sunt amintirea unui gând,
Purtat cândva pe-o aripă de înger,
Sunt apa tulbure ce-a curs
sub jurământ,
Și norii ce s-au sărutat
sub adăpostul unui fulger.

Sunt cerul lumii înstelat,
Lumina albă oglindită-n curcubeie,
Chiar negustorul ambulant,
Ce vinde visele scăldate-n azalee...

Mă-ntreabă marea neumblată,
De ce-am plecat
când mă iubea întâia dată...


Îi simt și-acum nisipul ei fierbinte,
Ce-mi mângâiase talpa
și îmi purtase zborul spre
infinitul de cuvinte...

M-agăț cu brațele de universul
nimănui,
și fruntea mea s-așază
iar
pe fruntea lui...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Ian 22, 2010 12:10 pm  Dorina Ciocan

Cine e ființa asta
care se aprinde
înlăuntrul meu,
potolindu-și văpaia
cu apa mărilor,
înmuindu-și buzele arse
în valurile pătimașe,
contopindu-le
cu nisipul fierbinte,
cu plaja grunzoasă, uscată?

Privește-mă!

Tu poți vedea
înăuntrul meu.
Mă poți străbate,
în lung și în lat.
Poți să-ți netezești
inima aspră și dură
în lumina ochilor mei.

Ieri, i-ai desfăcut
câteva noduri.
Nătâng, ai legat-o
cu o coardă de a mea...

Știi că mi-e frică
de moarte.
Cu patimă, caut liniștea
lumilor mele
în tine.

Viața s-a așezat bătrânește
pe o stâncă nesărutată
de gura sărată
a valurilor turbate...

CAPCANA îi dă târcoale.
Auzi patima?

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Joi Sept 30, 2010 7:42 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 20, 2010 7:52 am  Dorina Ciocan

Ning pădurile bătrâne,
Fulgi de viaţă tulburată,
Mâna ta nu-mi netezeşte,
Sufletul ca altădată...
***
E atât de albă lumea,
Trupu-ţi scânteie ca-n basme,
Aş putea să-ţi spun pe nume,
Dar zăpada purpurie-mi intră-n coaste...
***
Cad ninsorile nebune,
Peste zarea mea şi-a lui,
Fulguiesc iubiri pierdute
Peste ochi flămânzi, căprui...
***
Iar se răzvrăteşte mare,
De se-ntunecă pământul,
Tot pustiul se aşază
Şi ne şterge,cu uitare, legământul.
***
Nu mai bat la geam
cu-aripa sângerână şi rănită,
Plâng cu lacrima albastră,
Peste clipa rătăcită...
***
Palma mea te netezeşte,
Şi îţi şterge norii tulburi,
Suflu ploaie de luceferi,
Peste ploaia ta de gânduri...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 20, 2010 7:48 am  Dorina Ciocan

mi storci lacrimi neobosite pe obraz mi
le pictezi ostentativ,
contabilizându-le cu mare atenție:
lacrimile ei sidefii,
lacrimile ei albastre,
lacrimile ei albe,
Ploaia ei de lacrimi...
o lași să curgă peste tine,
Răcorindu-ți dorința-masculină.

Înalți rugăciuni aprinse spre cer nuami al tău,
în diminețile înnebunite
de parfumul liliacului,
În iernile pustii îngropate
de zăpezi nesfârșite,
mulțumești pentru că
nu pot fi decît a ta, aceeași
ploaie caldă în iarnă, topită
într-o ninsoare aprigă de vară.

Sunt femeia-marionetă.
Îmi frămânți trupul de ceară,
seară de seară,
modelezi
un înger,
un demon,
și mîna ta ageră continuă un
nou început
lucrarea nu te mai poate mulțumi.

Întunericul te inspiră.
Trupul meu ți se supune:
azi, mă faci frumoasă,
îmi zâmbești,
Mâine voi fi urâtă
și-mi ocolești privirea.

Buzele tale sărate lipesc în mine
milioane de aripi arse
pe care-mi desenezi
fluturii brutalizați
transformați în
dizgrațioase omizi ce
îmi devoră sufletul.
***
Gura mea
aruncă frunze-crude,
sevă gustoasă,
cu care hrănesc lăcomia,
acoperindu-mi trupul.
***
Sunt femeia-frunză,
sunt femeia-copac,
am rădăcinile adînci,
bine înfipte,
scuip milioane de frunze
pentru că tu-mi lipești în trup
milioane de săruturi..
***
Sunt hrana ta.
***
Ochii tăi de culoare azurului
Îmi șterg zarea,
văd numai
atât cât vrei.
***
Spui că mă poți iubi
doar când sunt departe,
mă apropii
să nu mă poți iubi.

Trupul meu e timpul tău.
***
Sunt femeia-marionetă,
azi, mă cioplești din lemnul unui fag.
Tu îmi ești creatorul...

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mier Oct 26, 2011 1:17 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Ian 18, 2010 7:47 am  Dorina Ciocan

Zâmbește și cântă...
Iar ne-ntâlnim pe cărări,
Azi pacea ascunde
Văpaia de ieri...

Zâmbește și cântă,
E luna pe cer,
Și îngeri-ascultă,
Sub plopul stingher...

Zâmbește și cântă...
Privește spre mare,
E pasul-mi ce urcă,
aceeași cărare.


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Joi Noi 04, 2010 10:04 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 17, 2010 4:34 am  Dorina Ciocan


Trăiesc de ceva timp într-o simbioză cutremutătoare cu geamăna din mine...
Îmi arunc ochii spre oglindă. Valurile nemărginite nu mă scaldă ca altădată arătându-mi perfecțiunea chipului.
Mă ocolesc.Când îmi simt pașii, nemărginirea de dincolo își închide sfidător grandioasele porți.
Uneori se arată tristețea...
De când nu mi-am văzut chipul?
Oamenii mă privesc superficial...Alteori, privirile lor poposeau darnice asupra mea...
O privire alunecă totuși pe chipul meu. Mă strigă pe un nume demult uitat. Zâmbește. Zâmbetul se preface-n rânjet, iar strigătul în răget asurzitor...
Am în jurul meu un suport metalic, de care atârnă, însângerate, perdele grele din catifea veche...Trag cu încredere.
Sunt protejat...Rânjetul dispare...răgetul se estompează în acorduri angelice ...
Sunt Destiny...Pot să-mi creez singur destinul...
Mă întreb cum am ajuns aici...Imagini se derulează într-un ritm amețitor...
Din străfundul meu iese cineva și-mi întinde un pahar cu un lichid amar și dulce...
Mi-e sete...Mă îndeamnă prietenește să beau...Buzele mă frig...Lichidul îmi chircește spasmodic trupul...
„E viață”. îmi șoptește ușor la ureche ca pe o taină...„Viața poate uneori se ne amorțească simțurile?” mă întreb nedumerit...
Cel din mine zâmbește...nu privesc zâmbetul prea mult de teamă să nu devină rânjet...Apoi, îmi fac mare curaj...privesc...zâmbetul îi luminează chipul, îi destinde trăsăturile...Aș mai bea viață pentru acest zâmbet...
Amețit...mă preumblu pe străzi...sute de oameni își plimbă destinele alături de mine...dar niciunul nu are
un geamăn cu care să trăiască într-o simbioză cutremutătoare...

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Lun Sept 06, 2010 6:03 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Ian 15, 2010 1:33 pm  Dorina Ciocan

Mă supăr azi când adevărul
Își frânge unghia-n destin
așa cum putrezește-n întuneric mărul,
sau cum se oțetește-n soare
paharul de pelin.

*
Mă-ndrept cu ochii goi
spre noaptea cea polară,
Aștept să desenăm aureola,
Dar, pașii mei se-ndepărtează iară,
Și simt cum fiecare trage-n jurul lui cupola.

**
Mai construim amar,
câte un vis de șoapte,
Un zid se conturează între Tu și Eu,
Întreb : e zi? sau poate-i noapte...
Și-adorm cu tine-nfipt în gândul meu...***

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Ian 12, 2010 9:22 am  Dorina Ciocan

Scump poet cu chip de stea,
Cine-n lume nu te știe,
Calea ta e-a altora,
O cărare neumbrită prin pustie.

Vino să ne vezi amarul
Care încă mai domnește,
Și să vezi că idealul
Tot alene se clădește.

Soarta ta a fost odată,
O privire ce-a fost pusă
Într-o ramă de poveste,
Ieri ascunsă,azi ascunsă.

Unii-n veci te-or adora
Și ți-or venera icoana.
Alții scuipă-n urma ta...
Asta, doar le este toana.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Ian 12, 2010 9:20 am  Dorina Ciocan

Înțelege că în zare,
Dincolo de lumea mică,
E o insulă sub soare
Ce te-ar pune sub aripă.
Săptămâna


Sunt o fată silitoare
Și îmi place poezia,
Dar mă ştie Ana, oare?
Că, eu ştiu ce-i veselia.

Dacă vreți să învățați,
Ca și mine poezii,
Vă invit și luni și marți,
Să ne-ntrecem pe câmpii.

Miercuri, joi, ne vom juca
Și cu păpușica mea,
S-o-nvățăm o poezie
Despre floarea din câmpie.

Vinerea mergem la teatru,
În șir, unul după altul.

Sâmbătă e zi frumoasă,
Nimeni să nu stea în casă.
Iar duminică-mpreună,
Vă vom spune : „joacă bună”.


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Joi Mai 26, 2011 12:54 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Ian 12, 2010 9:09 am  Dorina Ciocan

IDEALUL

Pasul meu șoptit culege
Roua-n calea dimineții,
Gând ascuns aude-n taină
Ce-și spuneau cândva poeții...


Eminescu iar coboară,
Lunecând pe câte-o liră,
Și din palma-i luminată
Chiar luceafăru-l admiră.

În grădina fermecată,
Îi simt umbra diafană...
Tei cu fruntea aplecată
Chipul i-l cuprind în...rană...

Scump poet, din-nalta-ți sferă,
Privești lumile nebune?...
Crezi c-ar trebui o ERĂ
Gându-n ceafă să-și adune?...

Pentru ce aceste lupte,
Când lipsește IDEALUL?
Ce-și doresc aceste taberi,
Ce nu știu vocabularul?..

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Ian 12, 2010 8:39 am  Dorina Ciocan

Vindecare

Motto:
Eu scriu...așa cum simt,
Cu-o mână-nfiptă-n „suflet”,
să nu mint...



Țineam ascunsă roua-dimineții,
În cupe de cristal,
În care-mi odihneam
și apa vieții.


Mă înveleam cu agonia ta-ngerească,
Lăsam, demonic, dorința
să mai crească.

Când noaptea viselor cânta
din coarda
sufletelor adormite,
Voiam să-ți vindec focul,
Turnând în trupu-ți însetat
roua fierbinte.

Credeam c-am să te vindec...
Cu sila buzele morbide
îți dezlipeam,
O cană de lichid vâscos, fiebinte,
Pe gură ta lividă îți turnam.

Fugeam spre apa vieții,
Să-ți ostoiesc dogoarea
cu roua dimeneții,
și altă cană îmi umpleam.

Am vrut ca noaptea-viselor,
Să fie doar a noastră.
Prin geam să ne unim privirea,
Și tu să-ți scoți din trup
O altă coastă...

Zăpada-n toiul verii,
pân-la umeri
să ne crească.
Iar florile iubirii, iarna,
peste câmpuri neumblate,
să-nflorească.
În toamnă, ploi de stele
să ne plouă,
Un singur suflet de-om avea,
Să îl hrănim
cu stropi de adânci
de lacrimă și rouă...[/center][i]

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mier Sept 29, 2010 11:43 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 09, 2010 8:37 am  Dorina Ciocan

O pulbere de stele
în suflet să-mi strecori,
Să-mi lumineze tainic gândul,
Și mâna ta înmiresmată de fiori,
Să-mpreuneze cerul cu pământul.

Iar lacrima-nghețată
încarcă-mi-o în vise,
Și ninge-mi peste ea,
petale de narcise.

Apoi, îndreaptă-ți sabia iubirii
spre un dușman închipuit,
Urmează-mi pașii,
să privim ca altă dată,
Cum soarele se scaldă-n asfințit.

Hai să simțim tăcuți,
prin pulberea albastră zarea,
Până acolo unde,
cerul îmbrățișează marea.
[b]

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 09, 2010 4:52 am  Dorina Ciocan

„Umbra-nopții își spală fața
Cu un fir de mătrăgună,
Și-oglindește-n lună viața,
Iar... în cupa-i sidefie,
O fărâmă de otravă mai adună.
*
Brândușica parfumată,
sidefată și zblobie,
Cosânziana de pe coastă,
Poartă-n trup doar nebunie.
**
Nu sorbi parfum de iele,
Căci brândușa-mătrăgună,
Cu otravă o să-ți spele
sufletul, de „noapte-bună!”
***
Ochiul,inima,tristețea
îți mângâie...
Dar îți soarbe tinerețea,
Și te-adoarme
pe vecie..
[b]

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 09, 2010 4:44 am  Dorina Ciocan

Furtuna se întețește,
Trâmbe de nisip se ridică,
mânate de furia norilor plumburii.

Firele arzătoare îmi biciuie obrajii,
astupându-mi gura până la sufocare.

*
Mă eliberez,
Aproape strig,
dezlânțuind mugetul mării...

**
Se învolbură amenințător nemărginirea.

***
Un spirit al locului
îmi face semne disperate.
Cere ajutor, cu o voce supraomenească...

****
De nu mi-aș pierde si eu spiritul...

Văd în vacarmul iscat
o liniștită fâșâie de faleză lucitoare.
M-aș putea elibera iar...

*****
Un val uriaș, neașteptat,
vrea să îmbrățișeze cu furie țărmul.
În orbirea lui ,mă confundă.

******
Îmbrățișarea dureroasă mă aruncă
în spuma albastră.

*
Apă și nisip se iau de piept
într-o complicitate tainică...

**
Am obosit...
Vreau să adorm...

***
Îmi așez mâinile sub obraz...

****
Marea-împăcare îmi mângâie duios
obrazul biciut și tâmpla zdrențuită.

*****
Albatroșii rescriu, cu zborul lor tandru,
o poveste începută demult,
când flautul cânta cu glas de pasăre măiastră.

Cerul o primește cu uimire.

******
Soarele se scaldă, alăturea de mine, în asfințit,
sfințindu-și chipul de zeu nemuritor
în lumina aprinsă din ochii mei stropiți cu pulbere de chihlimbar.

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Dum Sept 12, 2010 6:56 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 03, 2010 12:49 pm  Rodica Rodean

Sa-ti fie de folos calatoria si sa te intorci numai cu ganduri bune......

Scrii minunat Dorina....si poezie si proza....

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 03, 2010 9:56 am  Dorina Ciocan

Dacă m-ați căutat ieri, nu am fost acasă...Am poposit pe o plajă pustie,pe țărmul Necunoscutului. Se auzea doar ecoul pașilor pierduți..., valurile spărgeau stâncile de atâta așteptare, iar pescărușii- stăpâni își înăbușeau strigătele...în aripi...
M-am oprit să frământ nisipul ...și gândurile, pentru că aveam prea mult timp...
Mâinile mele iscusite clădeau un castel din finețea nisipului, cu foarte multe rafturi. Privit dintr-un anumit unghi,parea chiar o vastă bibliotecă virtuală.
După ce am finisat lucrarea, mi-am luat cu grijă gândurile și le-am așezat în rafturile-locuință, nu înainte de a le da unele indicații...La asta mă pricep destul de bine.
- Voi, cele violet,veniți aici, pe raftul din față! Vi se cuvine un loc de cinste, Ați fost creative și înălțătoare.
Ele au ridicat semețe capetele și au pornit cu pas înălțător spre locul indicat,privind mândre spre cele împrăștiate.
-Cele albastre,vă rog, așezați-vă pe raftul din mijloc! Uneori m-ați derutat...nu mai știam ce culoare are cerul...
Ele s-au prins de mîini, sprijinindu-se și au pornit mohorâte, plecându-și capetele cu întristare.
-Gândurile negre, ascundeți-vă după cele violet! Ați fost lacome! Ați ros o parte din inima mea! Pariez că nici nu știați de întreruperea programului „inimi pentru inimi”! E recesiune!
Prietenele mele nechemate s-au făcut mici și s-au ascuns după cele înălțătoare.
Într-un târziu, am terminat munca și priveam cu admirație schimbarea...
Ce minunat e când ai făcut ordine în gânduri!!!
Am adorimit în acordurile inedite ale muzicii mult căutate :valurile îmi șopteau o simfonie uitată...pescărușii țipau de plăcere..
Dezamăgirea m-a cuprins când m-am trezit. Copilul mării a ieșit din spuma albastră , mi-a vegheat somnul. Dar pentru că eu nu mă trezeam, s-a gândit să se joace cu gândurile mele..Pe cele negre le-a așezat pe raftul din față, iar cele violet se ascundeau rușinate ...
Atîta muncă distrusă de o joacă de copil...
Nu m-am supărat pe El...Îi strălucea soarele pe frunte, iar din inima lui se hrăneau doi nuferi...
Mâine dacă mă veți căuta, n-am să fiu acasă...Plec pe o plajă pustie, pe țărmul NECUNOSCUTULUI.

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Lun Mar 08, 2010 11:41 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Dec 30, 2009 11:32 pm  Dorina Ciocan

Voi, oameni
care mă iubiți,
V-aș pune-n suflet.

V-aș dărui
o lume de cuvinte,
să vă hrăniți,
ca pentru mine,
niciodată,
să nu muriți.

Acelora,
care îmi frâng
avântul,
Le-aș da o scară,
Să urce pân-la mine,
în suflet.

Apoi, dacă or vrea,
să iasă afară...
[b]

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Dec 30, 2009 1:24 pm  Dorina Ciocan

Am privit lumea printr-o lupă,
Și oamenii erau așa de mari...
*
Am privit lumea printr-o inimă,
Și oamenii erau așa de mici...
**
Am privit cerul printr-un curcubeu,
Și stelele păreau așa de albe...
***
O ploaie de stele
s-a abătut asupra mea,
Și eu am privit...

Mi-a închis ochii o stea
și m-a privit.
[b]

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Dec 29, 2009 8:31 am  Dorina Ciocan

Timpul a încremenit.
Clepsidra nu a mai fost întoarsă.

Suntem doi prizonieri într-un tablou de Van Gogh.
Nici pictorul nu a mai avut timp :
Mie a uitat să-mi picteze sufletul,
Ție-inima.

Suntem doi prizonieri într-o natură-statică:
Eu-o femeie fără inimă,
Tu-un bărbat fără suflet,
Dar suntem celebri...

O șoaptă a încremenit pe buzele tale,
Dacă ar reseta cineva timpul...
Aș putea culege șoapta buzelor tale.

Tic-tac!...Tic-tac!...
E doar închipuirea.
Timpul se odihnește-n amorțire...

Netrecut, îmi roade neputința,
Sleit, trupul meu încearcă răzvrătirea.

Aș putea culege chihlimbar din ochii tăi
cu mângâierea mâinilor trudite...

Tic-tac!...Tic-tac!...
E doar închipuirea.
Timpul doarme în așteptare.

Există în Univers o mână,
o mână de ajutor,
care să ne întoarcă doar pentru o secundă Clepsidra???

Tu te-ai trezi și te-ai strecura în inima mea...
Eu aș adormi învelindu-mă cu sufletul tău,
mi-aș odihni visele destămate...

***
Tic-tac!...Tic-tac!...
E timpul!!!



Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Vin Sept 03, 2010 11:44 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Dec 27, 2009 10:25 am  Dorina Ciocan




Tu, Doamne,
când m-ai plămădit,
din lut sfințit,
Mi-ai dat și ura şi iubirea,
Mi-ai pus în mână harpa,
să Îți cânt,
s-arunc, în temniță,
pieirea...

În mine se clădesc azi,
albe temple,
ce n-aș mai vrea
să fie profanate,
doar oameni simpli
pașii să-și îndrepte,
să-nchine ruga
spre-a nu fi sfărâmate.

Vin îngerii
și-ngenunche-n gândul meu.
În cor,
Îmi cântă-o alăută sfântă,
Mă-ntreb dacă am fost
cândva ateu,
sau doar m-am îndoit
de noaptea,
în care fraţii- îngeri
coboară şi ne cântă,
Slăvind pe Dumnezeu.

Tu, an de an, renaşti în mine,
Chiar dacă eu
mă-ndepărtez mereu.
Iubirea Ta, alăturea mă ţine
Şi dăinuieşte-n trupul meu.



Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Sam Sept 11, 2010 11:26 pm, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Dec 25, 2009 11:58 pm  Dorina Ciocan

M-ai găsit din întâmplare,
cănd zăpezile-și pieptănau fulgii
oglindindu-se în cerul nopții.

Atunci, mi-ai poruncit să mă așez
pe brațul tău de curcubeu,
să-mi poți picta sufletul...

Ți-am arătat mii de femei
care doreau să fie pictate în suflet,
aplecate-n așteptare...

Nu m-ai înțeles
și continui să mă aștepți...

Sufletul m-a părăsit,
Și trupul mi se îngreunează
în rătăcire...

Uneori, sufletu-mi zdrențuit
mă vizitează ca un vechi prieten.

Tu dormi...

Omule-curcubeu, lasă-mi sufletul
să lumineze!!!

Ai putea picta cerul...
[i][b]

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Dec 25, 2009 2:13 pm  Dorina Ciocan

Se răsuceşte amintirea ta
în adâncul fiinţei mele.
Nu-mi închide ochii!
întuneci privirea noastră...

Lasă-mi deschisă
fereastra sufletului !

Zilnic îmi cumpăr biletul-îngăduinţă
să te cutreier până-mi amorţesc gleznele.

Mă rog să nu îmi pierd cuvintele.

Fără ele, nu m-ai recunoște sau
mi-aș îneca trupul
în apa întunecată a oglinzii...

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Oct 25, 2011 10:05 pm, editata de 6 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Dec 25, 2009 11:21 am  Dorina Ciocan

Doarme casa bunicuţei,
Cu fularul tras pe gură,
Măriuţa intră în casă,
Dulciuri de prin brad mai fură...

Apoi, iese prin ogradă,
Mâna-i mică, delicată,
Prinde-un fulg şi vrea să-i vadă
Haina mândră, înstelată.

Strigă fulgul : Hai, dă-mi drumul!
Mâna-ţi mică, diafană,
Moarte poate să-mi aducă,
Joaca mea e-aici în iarnă...

Scump rătăcitor din stele,
Te-aş pofti la mine-n casă,
S-adormim cu-aceleaşi vise,
Dar ţi-aş lua viaţa sfioasă.

Sau tu, transformat în zeu,
Absorbit de mâna-mi caldă,
Te-ai topi de dragul meu
Şi-ai şopti cât ţi-s de dragă...

Atunci, fata inimoasă,
Peste fulg îşi suflă viaţa,
El, cu aripi de mătasă,
va dansa în veac, speranţa...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Dec 24, 2009 12:14 pm  Dorina Ciocan



Privesc întinderea adâncă a mării uitate,
Uneori sunt singură.
Pescărușii răniți își țipă deznădăjduiți frigul.
Tu mă strigi pe numele meu mic,
Genunchii îmi îndeasă în carne acele așteptării.

Unde sunt?
În amintiri pierdute, îmi răspunde marea.
Cine sunt?
Așteptarea! țipă straniu pescărușii însângerați.

Privesc zăpezile târzii.
Ecoul glasului tău încă mai răzbate depărtarea.

De-aș putea să te strig,
Să-ți netezesc atent căutarea.

Dar ți-am pierdut numele în cartea sufletului meu,
O așez pe genunchii mei sfîrtecați
și o răsfoiesc dureros de amănunțit:
amintire cu amintire,inimă cu inimă...
Toate numele seamănă între ele
așa cum seamănă picăturile mării-ecou.

Mă înspăimântă așteptarea
și strigătul tău.
Păsările văzduhului au flămânzit ascultându-te,
Se înfruptă cu hălci din trupul meu
Ștergând cu aripile vlăguite ciocurile însângerate.
Mai fură o bucată din mine,
Hrănindu-și puii scheletici.

Oasele mele strălucesc nepermis de albe,
Creatorul aruncă o mână de lut peste ele
și suflă în mine viața de la început.

Tu nu încetezi să mă strigi,
Zăpezile își dorm trupurile cernite,
Luntrea ne cheamă de cealaltă parte a mării...
Eu sunt așteptarea!!!

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Lun Noi 29, 2010 11:45 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Dec 23, 2009 11:25 pm  Dorina Ciocan

Străină-i casa fără mine,
Iar satu-mi plânge-n pumni amarul,
Sporadic, ploaia vrea să mă aline,
M-așteaptă iazul,
să îmi torn în el paharul.

O, gânduri zbuciumate,
adormite-n amintire,
În mine plânge-o lumânare,
Ce nu-și mai poate veni-n fire,
Și lacrimile-i arzătoare,în vad,
pornesc spre cimitire.

Doar morții-i simt căldura-rugă,
Și scot o mână descărnată în afară,
lăsând pierdute suflete să fugă,
Să se îmbrace-n noaptea ancestrală.

Simt inima ce mi se umple
Și-mi cîntă-n coardă o baladă,
Eh, doar un suflet vrea să se alinte
Și-a început din ea să-mi roadă.

Hai, lasă-mi inima în pace!
Mai sunt atătea suflete pribege,
Ce-ar vrea doar o secundă de iubire
cu a ta inimă albastră să își lege.

Se face iară dimineața,
și sufletele pustiite,
Se adună toate laolaltă,
Pe lângă lacrima fierbinte.
[i]

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mier Sept 08, 2010 9:37 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Dec 14, 2009 1:11 pm  Dorina Ciocan

Dormi liniștit,iubitul meu,
pierdut în vise de-amăgire.
Cu un sărut
am să-ți trezesc visarea,
sau cu o clipă tulburată de iubire.
*
E nemiloasă depărtarea,
ce-a toienit cărarea fermecată.
Mai dulce poate fi visarea
ce-ți ninge-n gând
dorința neuitată.
*
Acum, la focul tinereții mai visează.
Un serafim coboară lin, din ceruri,
și lîngă patul tău îngenunchiază,
Așază diadema-i argintie,
pe fruntea ta de genuni.
*
Alăturea de el m-așez și eu,
plecând spre tine fața,
veghez suspinul somnului
din visul tău,
și nu-știu când în lume
cade dimineața,
iar bunul serafim își curmă-n cioburi
zborul său.
*
O, biet pribeag nepământean!
De ce te-ai coborât din ramă?
Tu ai crezut că ruga ta,
de îngeresc oștean,
mai poate vindeca...
... adânca rană?

Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Mar Oct 25, 2011 11:12 pm, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Dec 10, 2009 1:11 pm  Dorina Ciocan

Lacrimile mele se preling
La poarta sufletului tău,
Le strivești, fără să le recunoști.

Ele îți surâd eliberate,
metamorfozându-se în fluturi
ce-și bat diafan aripile
în tăcerea nopților din noi.

Înălțăm imnuri
iubirilor pierdute...

Cine sunt eu?
Cine ești tu?
Cine suntem noi?
Par să întrebe aripile lor.

Sunt altarul, mi-ești jertfa,
Suntem credința
într-o lume a viselor,
nevisate încă,...răspunde tăcerea.



[i]


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Joi Mar 04, 2010 6:28 am, editata de 1 ori

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 17 din 18 Înapoi  1 ... 10 ... 16, 17, 18  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum