Mara,
deja incep sa ma dau mare!Daca copiilor le place e ceva. Nu?

da de motanul negru nu o pazea? hihihihihihi, Alinuta frumoasa inseamna ca sunt singura vinovata, ma bucur ca mi-ai ascultat sfatul, ti-am spus ca eu dau copiilor sa citeasca ce scrii? hihihihihihihi. pup

Stii ca eu chiar am avut un motan cu numele Amedeo?
Era alb cu pete negre pe urechi si bot, avea labutele tarcate si pazea bucataria de celelalte surate sa nu fure nimic?
Citind aici ce scrii , mi-am amintit de toate si-ti multumesc!

Mara,
multumesc mult.Asteptam sa treci pe aici pentru ca tu m-ai pus sa scriu pentru copii.Asteptam parerea ta...Ta pup!

Mai scumpicilor dar va molipsiti unul de la altul de proza? , nu e vorba ca va iese superb, dar urla invidia in mine ca eu nu pot cadea in pacatul asta minunat,
si plang cu lacrimi de cuvinte
cu poezia singura m-ati lasat,
dar eu merg inainte.
hihihihihihi, semn ca am trecut te-am citit si iti spun ca te iubesc.

Dacă a ieşit în curte, toată gaşca de blănoşi (şi cum ştii tu dragă Bia, toţi pisoii-s curioşi) are şansa-acum să vadă tot ce mai au prin ogradă, moşul nostru şi-a lui babă.
-Ce mai au?
-Priveşte-aici!
-În afară de pisici? Văd un câine alb, lăţos, nici urât, nici prea frumos ce, nu-i fie de deochi, parcă nici nu are ochi.
-Are ochi, sigur că are. Câinele, pe nume Atos, e un paznic credincios. Foarte-atent, cu multă minte, el cunoaşte dinainte, omul neprietenos.
-Atos spui? Să vezi Alina, chiar acum, alba Simina îl miroase pe lăţos.
-Îl miroase? Nu se teme?
-Nu se teme, iar lăţosul, curios şi el pesemne, nu o latră, nu o muşcă, nici nu mârăie măcar.
-Un dulău şi o pisică să se-ngăduie... mai rar!
-Şi-ncă asta nu e tot, foarte-aproape, bot în bot, cei doi par să se-nţeleagă.N-ai să vezi în lumea-ntregă o aşa prietenie!
-Nu se ştie... Ce mai vezi?
-Păi, sunt de toate, să număr pe săturate. Două raţe, labe scurte care măcăie prin curte se tot plimbă curtea toată, parcă-ar fi la promenadă.Şi-un răţoi, ce mai răţoi! Are penele vâlvoi, parcă-acum s-a speriat, de vreun tren accelerat.Mai văd nişte găinuşe, sunt vreo cinci, ba nu, sunt şase: două albe, una neargră şi-ncă trei împestriţate şi moţate.Toate stau lângă cocoş, pintenat şi colorat, ţanţoş ca un împărat.Iar Kitt, liniştitul Kitt, nu ştiu cum, s-a nimerit dar, e-acum între găini, gură cască, nemişcat, parcă prins în rădăcini. Ascultă şi nu-nţelege, nici un bob de cotcodac însă... nu e speriat.
-Cum să fie speriat? El e un pisoi deştept. Studiază permanent, se-ntămplă, cum se face, cum se poate înţelege cu ceilalţi locuitori din ograda moşului.
Dar, mai ştiu fetica mea, că pe-acolo-ar exista şi-o năpastă de motan, ce s-a aciuat de-un an prin ogradă la bunici.
-Da, îl văd, este aici! Mare, gras şi tot pătat, alb şi negru şi roşcat, îşi dă aere de leu.
-E motanul Amedeu!
-Pip şi Nod cei dolofani, sunt acum cu-acel motan care, zici că-i Amedeu şi privesc extaziaţi cum el cască gura mare, ca un leu. Dar...rămân profund miraţi căci, din gura marelui blănos, iese-n loc de răget fioros, unul cam piţigăiat, care-aduce muuult, a mieunat.

-Fiincă este încă toamnă şi e rost încă de soare, mama Sheba şi pisoii au ieşit azi la plimbare.Nu e frig, dar nici prea cald, nici senin, nici prea-nnorat, vreme bună dragă Bia, pentru ei de cercetat.
-Au ieşit? Să văd şi eu! Cred că este prima oară când blănoşii cei micuţi scot boticurile-afară.
-Au ieşit, iată-i în curte! Vezi cum calcă curajoşi şi privesc întrebători lucrurile noi şi multe ce apar de peste tot?
-Văd! Ce sfios păşesc acuma Pip şi Nod! Au uitat şi de hârjoană şi de dop.
-Care dop?
-Cum care dop?! Dopul lor, legat cu sfoară, de uşa de la cămară...
-Ai dreptate, au uitat fiindcă au atâtea lucruri, foarte noi de cercetat.
-Şi-apoi Kitt e o figură, chiar îi tremură blăniţa de emoţii, iar codiţa lui savantă iar e semn de întrebare .
-Şi Simina?
-Este mută şi cuminte, ceea ce e lucru mare!

Multumesc Ovidiu! De fapt sfarsitul tre' sa sugereze ce va urma.Deocamdata nu prea mai am timp de scris, dar ...va urma!

"Gânditorul" e poezie în toată regula..foarte reuşită, după părerea mea. Spun că este poezie în toată regula, pentru cazul în care ai dorit să iasă altceva. Sfârşitul este sugestiv, puternic sugestiv.

-Vezi tu Bia, fată dragă, singur pe televizor, Kitt e astăzi gândior.Nu doreşte să se joace, nu bea lapte, nu vănează, nemişcat precum un sfinx, pur şi simplu meditează şi se-ntreabă:
De ce baba are moş? De ce moşul are barbă? Cum aduce dimineaţa, pintenatul de cocoş? De ce soarele e galben? De ce creşte-n curte iarbă?Cum şi de ce zboară raţa? De ce oul nu-i pătrat?De ce laptele e dulce, nu sărat?
-De ce scăfârlia lui se întreabă-atât de multe, nu cumva a fost în curte?

Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Mier Dec 15, 2010 5:17 pm, editata de 1 ori

După-o noapte liniştită, cam în orice dimineaţă, e puţină vânzoleală, în căsuţa cea cochetă de pe strada Nucului.
Moşul alb, cu pipa-n mână, mormăie că nu găseşte, nicăieri în toată casa, pipa lui.Iar bunica, ca bunica, prepară cafea cu lapte şi-o serveşte, într-o cană smălţuită, moşului, cam pe la şapte.
La şapte şi jumătate, Kitt micuţul tigrişor,pâş, pâş, pâş, e-n misiune pe covor.Iar în mintea lui felină, de expert în vânătoare, şlapii roşii cu buline, ai bunicii, sunt o mare provocare.
Puii negrii Pip şi Nod se trezesc abia la opt şi se iau la trântă dreptă-ntodeauna pentru-n dop, legat cu sfoară de uşa de la cămară.
La nouă, alba Simina, mai isteaţă si mai brează, tricotează un fular din lână sură, cu andrelele bunicii.Şi... cum numără întruna, doi pe faţă, doi pe dos, nu ştiu cum, firul de lână se-nvârteşte tacticos, pe lăbuţele micuţei, pe codiţă si pe bot.Zău, nu ştiu unde-i fularul, oricât stau să mă socot!
Pe la zece, mama Sheba îi culege pe blănoşi, îi sfădeşte, le dă lapte şi apoi îi pune-n coş.Şi cum până la amiază, nu mai este foarte mult, toţi pisoii meditează la timpul care-a trecut.

Uneori,
singura care contează e secunda aceea, ca o scânteie,
ca o zbatere de aripi de înger.

Nu e nevoie

să despici mereu firul în patru, în opt, în o sută,
harta palmelor tale nici măcar nu e atât de-ncifrată cum crezi.

Şi apoi,

poţi să uiţi, să mă pierzi, să m-arunci,
într-un sertar prăfuit al minţii tale complexe.

Ştiu...

Va multumesc ca ma cititi!

Normal că le-ar plăcea, dar să fie deprinşi un pic cu cititul. Acum e greu sa-i deprinzi. Sunt sute de jocuri pe net, unde mulţi copii stau şi pierd ore în şir, fără rost. Eu dacă aş avea copii nu le-aş da voie să stea la calculator mai mult de jumătate de oră pe zi. Trebuie să li se citească, cât sunt mici, apoi să prindă şi ei un pic gust pentru citit şi apoi sunt convins că le-ar plăcea

Eu cred ca le-ar placea mai ales daca le-ar citi un glas drag auzului lor

Multumesc!..Crezi ca copiilor le-ar place?

Foarte fain! Imi aduci aminte copilaria mea, ca am copilarit si la tara la bunici. Bunică-mea avea câteva mâţe care dormeau cu noi noaptea şi se trezeau miorlăind prin întuneric şi trebuie să te dai jos din pat, să le deschizi uşa să iasă afară...şi retur!..etc. Ei şi mă mai faci să mă gândesc un pic la Ionel Teodoreanu, cu "La Medelenii" lui..

Vezi tu Bia, la căsuţa cunoscută, de pe strada Nucului, timpul a rămas la poartă să se scurgă-n voia lui.În casă miroase-a lapte şi a lene de pisici, culcuşiţi în balansoare, lângă sobă, moţăie cei doi bunici.Iar în coşul de nuiele împletit, dorm vreo patru ghemotoace de blăniţă, mustăcind.
Este seară şi moş Ene pe la gene, lasă somn. Numai Sheba mama mâţă şi pendulul nu prea dorm.Ei veghează peste somnul celor mici şi au grijă să viseze fericiţi.

Hai, mai spune, hai arat-mi, ce fac moşul şi-a lui babă, în căsuţa lor cochetă de pe strada Nucului? Ce face pisica neagră şi-ai ei pui?
-Moşul cred că-i supărat.
-Aşa crezi? De ce să fie?
-Strigă-ntruna:"Mâţe! Mâţe!"cu ochii-ndreptaţi în sus.Şi, să vezi ce grozăvie, pisicuţele puiuţi...
-Câte sunt?
-Cred că sunt patru şi sunt cocoţate toate, foarte sus.
-Cocoţate? Măi să fie, trebuie să văd şi eu. Hai Alina, dă-mi binoclul, că-i de rău! Dacă moşul le va bate? Dacă vor cădea în cap? Dacă nu ştiu să coboare? ©e ma fac?
Văd o pisicuţă albă, ca un bulgăraş de nea, cu gheruţele se ţine... de perdea.Vai de mine, abia se ţine şi dintr-un moment în altul, va cădea!
-Dacă-i albă, e Simina, o micuţă curioasă
-A căzut! Dar... e tare norocoasă, fiindcă, vezi...ca un făcut, moşul a prins-o în braţe şi nu s-a lovit deloc.
-Este inimos moşneagul.Ce noroc! Dar mai sunt trei puişori...
-Tri ai spus? Unul ca un tigrişor, cred că-şi curăţă blăniţa...tocmai pe televizor!
-Puiul tigru este Kitt.
-Ţine coada îndoită, ca un semn de întrebare şi cu limba lui cea aspră este pus pe dichisit.
-Dacă vrei un pui cuminte, Kitt e cel mai nimerit...Lasă tigrul! Unde mai sunt puişori? După socoteala noastră, ar mai fi doi.
-Doi să fie... amândoi, rotofei şi dolofani s-au urcat pe un dulap, tocmai sus lângă tavan. Ei sunt negrii, ca de smoală şi-acum miaună întruna
-Sărăcuţii!
-Uite c-a venit bătrâna! Cu o scară... îi culege ca din oală.
-Vai de ei, pisoi de smoală!...Puii negrii-s Pip şi Nod, bine c-au scăpat şi ei.Şi dacă bătrânii noştri nu îi vor trimite-n pod, la vânat de şoricei, însemnă că sunt iubiţi, răsfăţaţi, ca nişte prinţi.

Am primit de la bunicu' un binoclu fermecat.Cu el vom vedea departe, într-o lume de poveste şi vom scrie tot în carte. Înainte, că mai este!
-Vezi tu, draga mea fetică, casa albă şi cochetă de pe strada Nucului?
¨-Casa albă, casa albă...stau în ea un moş şi-o babă.Despre asta vrei să-mi spui?
-Despre asta.Cum e moşul?
-Aaalb de tot .Are plete şi o barbă parcă-i neam cu Barbă-Cot.
-Iar bătrâna?
-Bunicuţa? E micuţă ca şi mine, dar e albă ca şi moşul şi... cam seamănă cu tine.Prea sunt singurei bâtrânii, n-au copii? N-au nici nepoţi?!
-Au, dar au plecat cu toţii, în cele străinătăţi.Dar, ascultă dragă Bia, nu auzi nimic, nimic?
-Parcă-aud un mieunat...mic, subţire, de pisic.
-Şi...mai vezi ceva pe-acolo?
-Un coş parcă...din nuiele, împletit.
-Şi în el?
-Văd ghemototoace, de blăniţă şi o mâţă.
-O pisică?
-Una foarte pisicoasă, cu blăniţa neagră-neagră şi păşeşte tacticoasă,.parcă ar călca pe ...aţă Ştii Alina, m-am mai liniştit un pic.Moşii noştri albi şi mici, nu sunt singuri, au pisici!

Bia, o dulceaţă de fetică, m-a rugat să scriu o carte, cât de mică, cu lăbuţe mici, pufoase, prevăzute cu gheruţe, cu mustăţi subţiri, de aţă şi blăniţe, ochişori ca de mărgele şi codiţe...jucăuşe.Iar eu, cum nu stau pe gânduri când e vorba de fetiţe, mustăcioare şi codiţe, m-am gândit să scriu cu Bia, cartea mea cu pisicuţe

Dragi prieteni fauritori de versuri

Intrucat se aproprie Anul Nou va provoc sa va strangeti condeiele(adica sa va pregatiti tastaturile) si sa sa purcedem impreuna la compunerea unei URATURI a Asociatiei Universul Prieteniei.
Fiecare dintre dumneavoastra poate scrie cate versuri vrea,urmand ca apoi sa adunam aceste versuri intr-un colaj ca din acest brainstorming sa finalizam o uratura vesela,cu umor.Va invit sa fiti neinduratori in a puncta lucrurile amuzante sau cele care v-au distrat in contactul vostru cu activitatile asociatiei.Mi-ar place ca noi cei din consiliul director sa fim zugraviti in cateva versuri comice de catre dvs ,asa cum ne-ati perceput,sa spunem la prima intalnire,sau o descriere comica a dvs insiva in raportul cu asociatia.Sa nu ii uitam pe mentorii nostri ,domnul Marcu si Liviu Apetroaie care trebuie sa aiba si ei un portret amuzant si tot ceea ca va mai indeamna inspiratia Consider acest lucru o provocare pt dvs si un apel la umorul si veselia care clocoteste in sufletul vostru.Imi rezerv dreptul de a da forma finala a uraturii lucrand personal la colajul textelor dvs.
Voi deschide un subiect special "Uratura Asociatiei Universul Prieteniei -2010",unde va rog si va invit sa postati unul sub altul textele dvs.Daca gasiti o rima mai smechera la textul aceluia de a postat deja, o sugerati fara jena,lucrand toti la un text care sa starneasca lacrimi de ras.Nu trebuie sa uitam si site-urile partenere care trebuie amintite si prinse in uratura(Cleopatra,Reteaua literara,Netlogul,Facebook,Cititori de proza ,etc...).Sugerez ca textele trebuei sa aiba forma clasica de uratura,adica sa nu uitam ;interjectiile ahoo,ahoo, hai hai,sa introducem si gongul de la Sadoveanu si talanca de la Junimea Noua ,etc....si ce va mai trece prin minte...
Va multumesc anticipat si va astept sa fiti cat mai creativi

Păi în dreptul fiecăru text, în dreapta sus este un "x", "editează"..etc. Dai clic pe "x". O zi plăcută în continuare!

am postat din gresala de doua ori acelasi text si nu stiu cum sa sterg unul dintre ele.ajutor!

uneori în somn suntem tineri şi uit

n-am mai murit demult de dorul tău

braţele noastre au învăţat să nu ne cuprinđă

gurile să nu se caute ochii să nu se soarbă

uit şi-mi lipseşte

privirea toridă care mă caută

în universului tău lipsit de cuvinte

colonii de furnici năpădindu-mi arterele gleznele ochii

înroşindu-mi obrajii

dragostea e din nou ca o râie în somn

uneori

şi în loc de riduri ai coşuri pe frunte

Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Vin Noi 26, 2010 10:46 pm, editata de 2 ori

Miţa este pisicuţa roşcată şi drăgălaşă,
Pe care-a găsit-o Ovi, într-o zi venind spre casă
A luat-o dintr-o gaşcă, de cinci, şase ghemotoace,
Ce orbecăia în iarbă, lumea vrând a o cunoaşte

Era mică, cât o palmă şi se-mpiedica mereu
Când de coadă, când de iarbă, când de-un frăţior de-al său

Ovi, curios din fire, a luat-o doar un pic,
Să se joace, s-o mângâie, să o pupe pe botic.
După toate astea însă, vrând s-o pună iar în iarbă
A văzut că dispăruse, gaşca ei blănoasă, toată.

A adus-o deci acasă, să îi dea puţin lăptic
Şi mi-a spus că nu o lasă, orfană fără nimic
Fiindcă nu mai are mamă, s-a pierdut de fraţii ei,
Şi în lumea asta mare, s-ar lovi de derbedei.

De atunci, Miţa-i a noastră, a crescut şi s-a şcolat,
Astăzi e vânătoreasă, de papuci pierduţi sub pat.
Şi în mintea ei felină, expertă în vânătoare,
Şlapii roşii cu buline, sunt o mare provocare

esti o dulceata, multumesc frumos pentru poveste, e fenomenala. Cred ca ar trebui sa avem toti cate un tiuiac, sa nu mai fie nevoie de varsare de sange, sa se sperie zmaeii doar din fluieraturi.

Mare şmecher fieraru ăsta!...

Scuze Mara...am observat prea tarziu intrebarea ta.Nu stiam ca am inceput inca o pagina.
Si acum povestea ţiuiacului:
Odata Făt-Frumos s-a dus la fierar cu o bucată mare de oţel şi l-a rugat să-i facă un buzdugan cu care să poată omorâ zmeul, iar plata să fie ceea ce rămâne din oţel.Fierarul gândindu-se ca lui să ii rămână cqt mai mult din acel oţel i-a propus lui Făt-Frumos să îi facă în loc de buzdugan mai întâi paloş, apoi sabie, iatagan, pumnal...Făt-Frumos ştiindu-se viteaz şi puternic era de acord cu toate propunerile fierarului, dar acesta i-a propus în cele din urmă să îi facă un ţiuiac.
-Ţiuac? Ce e acela un ţiuiac? a întrebat Făt-Frumos.
-Păăăi ...o bucată de şpan.
-Şi cum să omor eu zmeul cu o bucată de şpan?
-Îl înfierbântăm bine, îl aruncăm în apă şi ăsta ţiuie!
-Şi zmeul?
-Se sperie, face atac de cord şi moare.Nici nu mai trebuie să te lupţi cu el!

Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Sam Dec 04, 2010 7:13 am, editata de 1 ori

Da pe mine tot nelumrita m-ai lasat fata frumoasa, cum e cu tiuacul?

Să nu mă iubeşti!

Eu sunt doar o fantasmă, fugită din alt vis în noaptea ta fără stele,

iar palmele mele, fine şi reci nu-ţi mângâie fruntea, nici tâmplele arse de febră.

Eu nici măcar nu exist.În lumea reală, sunt doar o dorinţă, o durere nespusă, un dor de alint

şi te mint deseori, picurând glasul meu, în ropotul ploii bolnave de jale, din sufletul tău.

Să nu mă doreşti!

Mătase şi vin trupul meu nu te-mbată,

nu sunt o vioară în mâinile tale, nu cânt, nu tresalt, nu suspin.

Sânii mei două flăcări, nu ard pentru tine şi nici nu te vor, doar visezi.

Să nu mă iubeşti...

Daca ma lamuriti si pe mine ce inseamna tiuiac, va raman profund indatorata, orice o fi insemnand, intradevar Alina scumpa mea, fiecare trebuie sa aiba tiuiacul sufletului sau, in ce priveste talentul tau subscriu la ce spune Liviu, cu drag din drag Mara.

am citit cu drag...

Buna dimineata si o saptamana cat mai frumoasa!

Nu, nu stiam.

lasa ca in ultima vreme sunt banuit si de altele mai grele, tu zi-mi!
stiai ca un nesarut transforma printul inapoi in broscoi?

Liviu esti binevenit ca de obicei Dar de data asta poti fi banuit de feminism...

"căci doare ca dracu' când afli,

broscoiul din prinţ ."
da-mi voie sa imi orăcăi admiratia pt constructia acestui mare adevar

Aleaso!

De-a pururi femeie cu ochi de căprioară-vânat,

azi te conjur:

nu pune sufletul tău în palmele nimănui.

Fii un palat ferecat pentru ei şi surâde,

şăgalnic, hoţeşte,

îmbată mai tare ca vinul,

robeşte!

Fără să laşi febra să-ţi intre în trup şi în minţi,

fără să arzi ca o torţă să freameţi,

fără să simţi.

Învaţă suspinul mai fur ca o nadă,

aroma blestem, sărutul otravă.

Nu te risipi şi nu căuta iubirea perfectă,

sub cer, îţi jur, nu există!

A murit, sau nu s-a născut.

Mai bine renaşte, respiră, iubeşte-n răspăr, să te-alinţi,

căci doare ca dracu' când afli,

broscoiul din prinţ .

Multumesc pentru felicitari!

Dimpotrivă, eu apreciez mult cum ai scris şi cum scrii şi nu m-aş amesteca în textele altora. Felicitările sunt absolut sincere.

Ovidiu si tu?

Saru' mana! Forma initiala spunea ce simteai tu..si spunea bine! Felicitari!

Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Joi Noi 18, 2010 10:17 pm, editata de 1 ori

Draga Liviu,
asta e tiuiacul tau! ti-am mai zis...In ce priveste forma initiala a poeziei mele...ea nu mai exista...spunea prea multe, iar eu o sa invat sa ermetizez tot.

cu riscul de-a ma pune la zid, am sa postez tiuiacul tau asa cum l-am simtit eu:

Rafale de vânt şi zăpadă
Draconic drum.
Ger...
Paşi fără urme se pierd
Si mă-ntreb dacă merg

Mă ţese iarna-ntr-un vis
din care nu ştiu să ies.
Nici să strig nu mai ştiu,
Nici să dorm... sau să mor.


Gura stă încleştată de spaimă
Şi totuşi cuvintele cântec
Se ţes în blestem

Străini suntem unul de altul
Şi ţurţuri pe gene se scurg în tăceri.

Ce pot sa raspund altceva decat "multumesc"...Dar chiar exagerezi uneori si...s-ar putea sa mi se urce la cap.

Eu stiu ca tu poti mult, ai potential si un suflet pt care cuvintele nu ajung ca sa-l poata carpi, insa atunci cand o faci, e asa de sublim totul incat ma faci sa ma inclin, sa-ti spun ca-mi place totul si ca Da, tu chiar esti talentata.

Liviu,
azi m-am gândit să-mi fac un ţiuiac.Multumesc pentru sfaturi!

Cu drag scumpa mea

"iar cuvintele cântec,

blestem al înstrăinării noaste,

s-au făcut sloiuri pe genele mele

şi tac."
tu vezi si cu ochii inchisi, tu arzi si cand e ger....
mi-a placut.
Sus