Ultimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Reţele de socializare
Alina Stasiuc-femeie clepsidră
Forumul Prieteniei :: Clubul Forumului Prieteniei :: Bloguri personale ale membrilor Forumului Prieteniei
Pagina 4 din 5
Pagina 4 din 5 • 1, 2, 3, 4, 5
20092010
Alina Stasiuc-femeie clepsidră
Femeie clepsidră
prin mine timpul se scurge alene sedimentând
nisipuri verzi şi galbene albastre
se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră
am închis efemerul
gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea
e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidră
n-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând
prin mine timpul se scurge alene sedimentând
nisipuri verzi şi galbene albastre
se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră
am închis efemerul
gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea
e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidră
n-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând
alina stasiuc- Numarul mesajelor : 158
Varsta : 54
Localizare : Sighetu Marmatiei
Data de inscriere : 20/09/2010
Alina Stasiuc-femeie clepsidră :: Comentarii
Nimic despre toamnă
Mă iubesc,
doar de când tu mă iubeşti
şi ador felul în care numele meu
se preface-n alint pe buzele tale
şi mă face să freamăt.
Mă cunosc,
doar de cănd tu te regăseşti în mine ecou
şi-mi eşti drog şi mi-e dor de braţele tale mereu,
ca şi când dependenţa de tine ar fi
calea ieşirii din labirint
Mă dor
foamea şi setea trezite în mine
ca şi cum dragostea ta m-a născut de curănd
şi sunt un copil ce păşeşte cu teamă
uşor tremurând.
Mă iubesc,
doar de când tu mă iubeşti
şi ador felul în care numele meu
se preface-n alint pe buzele tale
şi mă face să freamăt.
Mă cunosc,
doar de cănd tu te regăseşti în mine ecou
şi-mi eşti drog şi mi-e dor de braţele tale mereu,
ca şi când dependenţa de tine ar fi
calea ieşirii din labirint
Mă dor
foamea şi setea trezite în mine
ca şi cum dragostea ta m-a născut de curănd
şi sunt un copil ce păşeşte cu teamă
uşor tremurând.
Dragă Alter
Dragă Alter,
Demult nu ţi-am vorbit,
nici nu mai ştiu ce noutăţi ţi-am dat ultima dată.
Toate s-au învechit, dar pentru tine nu.
Poate ţi-am spus de pegas...
funcţionează.
Cum "Care pegas"?... ăla roz
luat din târg, la mâna a doua,
ăla şti tu cu două sute.
Dar lasă asta!
M-am gândit, să mă fac altceva de mâine.
Cum ce? de pildă... macara.
N-ar fi frumos?
Nu spun prostii. Imaginează-ţi:
să fi curtat de-o macara...
Nu râde!
Cât de înaltă ar fi iubirea mea!
Sau pote că m-aş face semafor.
N-ar fi mişto?
Să stau în drum şi să le văd pe toate
şi să mă-njure unii mai şucari,
să tac şi să clipesc cu ochii-n praf.
Cum m-am ţâcnit? sunt foarte bine!
Sau poate că mi-ar fi mai bine trotuar?
Dragă Alter,
Demult nu ţi-am vorbit,
nici nu mai ştiu ce noutăţi ţi-am dat ultima dată.
Toate s-au învechit, dar pentru tine nu.
Poate ţi-am spus de pegas...
funcţionează.
Cum "Care pegas"?... ăla roz
luat din târg, la mâna a doua,
ăla şti tu cu două sute.
Dar lasă asta!
M-am gândit, să mă fac altceva de mâine.
Cum ce? de pildă... macara.
N-ar fi frumos?
Nu spun prostii. Imaginează-ţi:
să fi curtat de-o macara...
Nu râde!
Cât de înaltă ar fi iubirea mea!
Sau pote că m-aş face semafor.
N-ar fi mişto?
Să stau în drum şi să le văd pe toate
şi să mă-njure unii mai şucari,
să tac şi să clipesc cu ochii-n praf.
Cum m-am ţâcnit? sunt foarte bine!
Sau poate că mi-ar fi mai bine trotuar?
Fără cuvinte
Între noi dimineţi,
ceşti de cafea aburind şi hărţile palmelor noastre imprimate
de-a-ndoaselea.
Cuvintele demult de prisos s-au pierdut.
Un surâs aproape grimasă,
drum şerpuit şi prăfos,
vânt.
Inima ta de tinichea
şi ridul din colţul ochiului stâng
sunt martori că azi trupul meu e imun
la orice descânt.
Între noi dimineţi,
ceşti de cafea aburind şi hărţile palmelor noastre imprimate
de-a-ndoaselea.
Cuvintele demult de prisos s-au pierdut.
Un surâs aproape grimasă,
drum şerpuit şi prăfos,
vânt.
Inima ta de tinichea
şi ridul din colţul ochiului stâng
sunt martori că azi trupul meu e imun
la orice descânt.
Ti-e sufletul frumos precum ti-e scrisul
E harfa ce ne-ai prezentat-o,
gusta-voi apa vie -n versu-ti,
ce-oglinda sufletului meu a tulburat-o.
E harfa ce ne-ai prezentat-o,
gusta-voi apa vie -n versu-ti,
ce-oglinda sufletului meu a tulburat-o.
Autoportret
Mi-e sufletul o carte pentru tine,
Cu file multe, galbene de vreme,
Mi-e sufletul o carte cu poeme.
Mi-e inima un instrument cu coarde,
O harpă ce tresare întâia oară,
O harpă picurănd o melodie,
Frumoasă ca o zi de primăvară.
Iar ochii-mi sunt oglinzi netulburate,
De vorba lumii dulce-amară
Şi apa lor de munte prea sărată-i.
Când vei sorbi o să te doară
Mi-e sufletul o carte pentru tine,
Cu file multe, galbene de vreme,
Mi-e sufletul o carte cu poeme.
Mi-e inima un instrument cu coarde,
O harpă ce tresare întâia oară,
O harpă picurănd o melodie,
Frumoasă ca o zi de primăvară.
Iar ochii-mi sunt oglinzi netulburate,
De vorba lumii dulce-amară
Şi apa lor de munte prea sărată-i.
Când vei sorbi o să te doară
Mara nu ai pentru ce sa iti ceri scuze, eu trebuia sa am rabdare.O seara buna!
Iubita imi cer iertare ca nu am raspuns mesajului tau, dar abia aseara l-am deschis si deja tu facuse-i corectura necesara, in ce priveste scrisul, poti scrie cu sarg si proza, e superb tot ce scrii, te imbratisez cu drag.
Culori care nu mă iubesc
(mamei mele)
Patul meu e uriaş,
are roţi şi cuierul acesta ciudat,
are mereu agăţat nu ştiu ce,
din care îmi curge în vene, un lichid incolor.
Nu pot să mănânc, nici să beau, nici să plâng,
abia mai vorbesc.
Ochii mei obosiţi nu dezleagă nimic.
Culorile nu mă mai iubesc.
Doamna de la parter
îşi plimbă pechinezul în hăinuţă mov.
Copiii blocului joacă nouă pietre.
Poştaşul salută respectuos ca de obicei.
Unele s-au scumpit, altele nu s-au indexat.
La farmacia din colţ se eliberează insulină
dar,
eu am plecat să fiu fiica copiilor mei
şi nu mai contează nimic.
De aici toate se văd gri, alb,
sau bej.
Aici am trei părinţi foarte gravi,
cu mâini fine şi reci.
Am trei părinţi care mă ceartă, că nu am
mâncat, că nu mă îmbrac îndeajuns.
Mă ceartă pe rând şi le vine să plângă,
doar că acum sunt adulţi.
Gri, alb, bej...
Dacâ plec mai departe,
nu vreau să le las teama, nici frigul din oase.
Vreau să îşi amintească de mine,
ca de o poveste cu zâne, în care culorile
sunt toate adevărate şi cântă.
(mamei mele)
Patul meu e uriaş,
are roţi şi cuierul acesta ciudat,
are mereu agăţat nu ştiu ce,
din care îmi curge în vene, un lichid incolor.
Nu pot să mănânc, nici să beau, nici să plâng,
abia mai vorbesc.
Ochii mei obosiţi nu dezleagă nimic.
Culorile nu mă mai iubesc.
Doamna de la parter
îşi plimbă pechinezul în hăinuţă mov.
Copiii blocului joacă nouă pietre.
Poştaşul salută respectuos ca de obicei.
Unele s-au scumpit, altele nu s-au indexat.
La farmacia din colţ se eliberează insulină
dar,
eu am plecat să fiu fiica copiilor mei
şi nu mai contează nimic.
De aici toate se văd gri, alb,
sau bej.
Aici am trei părinţi foarte gravi,
cu mâini fine şi reci.
Am trei părinţi care mă ceartă, că nu am
mâncat, că nu mă îmbrac îndeajuns.
Mă ceartă pe rând şi le vine să plângă,
doar că acum sunt adulţi.
Gri, alb, bej...
Dacâ plec mai departe,
nu vreau să le las teama, nici frigul din oase.
Vreau să îşi amintească de mine,
ca de o poveste cu zâne, în care culorile
sunt toate adevărate şi cântă.
Nepotrivire
Sprânceana ridicată,
un rid, mirarea căruntă,
femeia aceasta mi-e puţin cunoscută,
dar nu sunt eu !
Oglinda aceasta trucată, nu-i decât
o punte şi atât,
între mine şi
fetiţa care sare şotronul
cu cheia de gât.
Sprânceana ridicată,
un rid, mirarea căruntă,
femeia aceasta mi-e puţin cunoscută,
dar nu sunt eu !
Oglinda aceasta trucată, nu-i decât
o punte şi atât,
între mine şi
fetiţa care sare şotronul
cu cheia de gât.
Foarte demult, când eram foarte tânără, scriam cam aşa:
Azi, datorită biaterapiei,mă cred şi mă simt uneori foarte tânără.
Un minut de biaterapie
Aş vrea să fiu o lalea albastră
cu petale stravezii,
din potirul meu să soarbă soarele
toate visele adolescentine
şi să împrăştie peste lume
o ploaie de raze străvezii.
Elixirul tinereţii.
Aş vrea să fiu o lalea albastră
cu petale stravezii,
din potirul meu să soarbă soarele
toate visele adolescentine
şi să împrăştie peste lume
o ploaie de raze străvezii.
Elixirul tinereţii.
Azi, datorită biaterapiei,mă cred şi mă simt uneori foarte tânără.
Bia
În faţa blocului
cu pumnii strânşi
copiii numără:
"un cartof doi cartofi"...
Bia e prietena mea
are un an şi ceva
dar se amestecă printre ei.
Vrea să fie şi ea numărată:
"un toş doi toşi"
Copiii râd şi o primesc între ei.
S-au aşezat pup
bia îi numără
"un toş doi toşi"
În faţa blocului
cu pumnii strânşi
copiii numără:
"un cartof doi cartofi"...
Bia e prietena mea
are un an şi ceva
dar se amestecă printre ei.
Vrea să fie şi ea numărată:
"un toş doi toşi"
Copiii râd şi o primesc între ei.
S-au aşezat pup
bia îi numără
"un toş doi toşi"
Mara esti o scumpa pentru ca ma incurajezi.Poate ar trebui sa am mai mult curaj.Adevarul e ca mi-e frica.As incerca si proza dar mi-e frica ca n-as fi credibila.
Scumpa, te-ai gandit sa scrii carti pentru copii?
Nu doar pentru cei mari, ci pentru scolari? na ca vorbesc in versuri cu tine, scrii foarte frumos, te sarut.
Nu doar pentru cei mari, ci pentru scolari? na ca vorbesc in versuri cu tine, scrii foarte frumos, te sarut.
Sfârşitul comunismului a însemnat, printre altele şi salvarea mai multor case de la demolarea sălbatică, care se extindea ca un flagel peste tot.Astfel, cartierul acesta a ajuns să fie o îmbinare de blocuri, cenuşii, inestetice şi case modeste văduvite de grădinile care, altă dată reprezentau adevărate oaze de linişte şi verdeaţă pentru proprietarii lor. Într-o astfel de casă, aproape lipită de un bloc cu patru etaje locuieşte şi dânsul, un bărbat trecut demult de prima tinereţe, căruia oamenii maturi îi spun” domnu’ învaţător „ ,iar copiii” Moşu’ „.A fost învăţător o viaţă de om, iar acum , de o altă viaţă de om, de când a ieşit la pensie este bunicul de poveste al tuturor copiilor din cartier. Obişnuieşte să îi adune în jurul său, pe vreme rea, lângă bătrâna sobă de teracotă din sufrageria casei sale, pe vreme bună în curtea casei, la umbra unui nuc uriaş şi cu vorba lui gravă şi domoală reuşeşte, numai el ştie cum, să îmblânzească toti drăcuşorii gălăgioşi . -Spune moşule! îl îndeamnă copiii care datorită lui au prins drag de poveste. Şi atunci bătrânul îşi drege glasul şi asemeni unui mag dezvăluie prichindeilor lumi fantastice, fapte care s-au petrecut pe vremea când puricele potcovit cu nouăzecişi nouă de oca de fier sărea până în înaltul cerului, lupii erau atât de blânzi încât oamenii îi tocmeau paznici la oi şi câinii, absolut toţi umblau cu covrigi în coadă. * -Spune moşule! răsună glasurile mici ale puştilor ciufuliţi. Aceştia în număr destul de mare, stau aşezaţi turceşte în jurul moşului asteptând să înceapă povestea.Moşul îşi drege vocea ca de obicei dar, contrar aşteptărilor de data aceasta... -De data asta nu voi spune eu povestea! Ochii licuricioşi ai prichindeilor iscodesc pe Moşul, iscodesc curtea, iscodirea lor se transformă în murmur, forfotă, mirare: -De ce Moşule? întreabă o roşcată mai curajoasă tunsă baieţeşte, căreia Zâna Măseluţă tocmai ce i-a făcut o vizită. -Te-ai şupărat pe noi? îndrăzneşte un bălăior cârn, să tot aibă trei ani. -Nu m-am supărat, dragii moşului, da’ azi sunt taare obosit şi parcă mi-aş mai reveni un pic dacă unul dintre voi mi-ar ţine locul. -Cum adică, Moşule? se aud mai multe glasuri mici. -Aşa bine! Sau voi nu ştiţi nimic? Voi n-aveţi limbă? Pe cine am învăţat eu pănă acuma? Ce zici Chinezule? Cel pe care Moşul îl numeşte chinez, numai a chinez nu arată. Este puştiul blond cu nasul în vânt care îl suspectase pe moş că s-ar fi” şupărat". Porecla i se trage de fapt de la numele real, pe care puşiul îl posedă cu acte în regulă, dar pe care, la momentul primei sale întălniri cu moşul, nu ştia să-l pronunţe corect şi în loc de Lucian Florin, din guriţa lui ieşea invariabil... Cian –Şin. -Io şingur? -Sau tu Ionuţ! Ionuţ e deştept. Ştie să numere, să socotească şi să scrie toate cifrele deşi abia peste doi ani va merge la şcoală.Îi plac poveştile, dar numai când sunt spuse de alţii. E foarte zgârcit cu vorbele. Acum priveşte la cei din jur şi după felul în care îşi încruntă sprâncenele e lesne de înţeles că nu-i convine să fie el povestitorul.De lângă el, puţin mai mare şi mai vorbăreaţă, Lili, sora lui îl încurajează: -Spune „Punguţa cu doi bani”! Asta sigur o ştii... -Păi...ce să spun?... A fost odată un moş şi o babă... şi cocoşul ăla o mâncat şi o băut de toate! Copiii toţi, încep să râdă, numai Moşul adoptă o mină serioasă iar asta le taie cheful de râs. Lucian, alias Chinezul, alias Cian -Şin prinde în cele din urmă curaj. Simte că în ciuda tuturor aparenţelor poate spune o poveste” şingur”, aşa că îşi drege glasul, cum îl văzuse de atâtea ori pe moş că o face şi întrebă: -Ce poveste şă şpun Moşule, dă groază? -Păi tu ştii poveşti de groază, măi băiatule? -Da! răspunde tare şi răspicat băiatul. -Ce poveste de groază ştii tu? -„Capra cu trei iezi!” Gaşca e gata, gata, să râdă din nou, dar se abţine. Un mare înţelept al grupului, Cristian care are un singur defect, se bâlbâie când este emoţionat, sare promt în ajutorul lui Lucian: -Da-da-dacă te gândeşti bine, la-la-la ce-a făcut lupul sărmanilor iezişori, poţi zi-zice că-i o poveste de groază! Moşul zâmbeşte pe dub mustaţa grizonată. -Nu vreau o poveste de groază. Alta nu ştii? -Bine atuncea! Îci şpun „Şcufiţa Roşie”... -Să te auzim! Lucian îşi drege din nou glasul, îşi împreunează mânuţele în poală şi începe: -Şcufiţa Roşie împreună cu lupul cel mare şi rău şi cu vânătorul ăla isteţ... Peste toată ceata s-a aşternut liniştea.Au mai auzit ei povestea asta, dar parcă de data aceasta e altfel. În ochii Moşului se aprind luminiţe jucăuşe şi mai că-i vine să-l mănânce pe povestitor, dar acesta foarte concentrat la misiunea importantă pe care o are de îndeplinit, nu bagă de seamă nimic, nimic. -Au plecat la” Peţul corect „... -Unde au plecat? întreabă bătrânul nevenindu-i a crede. -La” Peţul corect”! N-aci aujit de emişunea aia? --Ba da, dar ce căutau ei acolo? -Păi...Şcufiţa Roşie a câstigat miloane... -Aşaa... şi lupu’? -Lupu’ n-o câştigat nimic! -Dar vânătoru’? -Păi...vânătoru’ a câştigat o vană! Moşului i-au apărut lacrimi în colţurile ochilor şi ar râde din toţi rărunchii, dar nu vrea să descurajeze proaspătul povestitor. -Cum adică o vană? -Aşa bine, să se spele, că taare mai era murdar. |
Schimbarea sufixului varstei... ma face sa fiu melancolica.Poezia e veche si demodata dar azi se potriveste cu mine.
Da' ursita de a-ţi aşterne în poezie vibraţiile sufletului nu ai rătăcit-o..
Sic trasit
Am coborât în mine, aminte să-mi aduc
Cum e să porţi pecetea intâiului sărut,
Cum e să simţi fiorul de Eros săgetată,
Cum e sa crezi ca alta ca tine nu-i curtată.
Dar mi-am citit in palmă tot drumul plin de vise,
Şi m-a cuprins atuncea un dor de mine însămi .
Cu palma larg deschisă mi-am rătăcit ursita,
Am rătăcit cărarea, mi-am irosit şi clipa.
Am coborât în mine, aminte să-mi aduc
Cum e să porţi pecetea intâiului sărut,
Cum e să simţi fiorul de Eros săgetată,
Cum e sa crezi ca alta ca tine nu-i curtată.
Dar mi-am citit in palmă tot drumul plin de vise,
Şi m-a cuprins atuncea un dor de mine însămi .
Cu palma larg deschisă mi-am rătăcit ursita,
Am rătăcit cărarea, mi-am irosit şi clipa.
Violetta, Rodica
multumesc mult ca m-ati asezat in randul prietenilor vostri .Sa va dea Dumnezeu pe masura sufletelor voastre luminoase!
multumesc mult ca m-ati asezat in randul prietenilor vostri .Sa va dea Dumnezeu pe masura sufletelor voastre luminoase!
La mulţi ani!
Cu întârziere,dar cu mult drag şi prietenie!
Să-ţi fie toamna leagăn de amintiri frumoase, care se vor spulbera în primăveri şi vor deveni aievea!
Iubire şi flori , pentru tine!
Cu drag, VioDor
Cu întârziere,dar cu mult drag şi prietenie!
Să-ţi fie toamna leagăn de amintiri frumoase, care se vor spulbera în primăveri şi vor deveni aievea!
Iubire şi flori , pentru tine!
Cu drag, VioDor
multumesc mult, Ovidiu, Liviu, Dorina! Sa va dea Dumnezeu sanatate si tot binele!
La multi ani fericiti si din partea mea, numai ganduri bune, inspiratie, putere de munca si multa sanatate
La multi ani! Domnul sa-ti dea sanatate si numai zile senine! Cu drag, Raul
Multumesc,
pentru frumoasa felicitare si pentru minunatele ganduri ce mi le-ati adresat.Toata fericirea, care poate fi cuprinsa in viata,sa va lumineze chipurile si sufletele!
pentru frumoasa felicitare si pentru minunatele ganduri ce mi le-ati adresat.Toata fericirea, care poate fi cuprinsa in viata,sa va lumineze chipurile si sufletele!
Ovidiu, Liviu,
din cand in cand nu strica sa redevenim "pici".Eu cred ca tin minte toate poeziile pe care le invatam cu mama sau la gradinita, la acea varsta.Azi le repet impreuna cu nepotica si in acelasi timp finuta mea...ea a inceput sa mearga la "grădi"
din cand in cand nu strica sa redevenim "pici".Eu cred ca tin minte toate poeziile pe care le invatam cu mama sau la gradinita, la acea varsta.Azi le repet impreuna cu nepotica si in acelasi timp finuta mea...ea a inceput sa mearga la "grădi"
Superba poezia, amuzanta, pe placul celor mici(mai ales daca le explici ce inseamna miop)
Mi-ai agaţat un zâmbet la colţul gurii şi-ţi mulţumesc
Mi-ai agaţat un zâmbet la colţul gurii şi-ţi mulţumesc
Super poezia "Cosaşul miop"..pentru pici..hi-hi .. Imi aminteşte un pic de Topârceanu. O zi frumusica!
Didina,
pentru faptul ca iti place "cosasul meu",mi-ai adus de dimineata un zambet.Aseara o cautasem ,pentru ca e una din poeziile care are semne
de puncuatie.Atunci cand scriu cu rima,le pun.Trebuie sa recunosc, spre rusinea mea,ca nu sunt "tare" in virgule...ori le uit, ori pun prea multe, ori nu respect spatiul dintre cuvinte.Sper sa placa poezia finutei tale...am si eu o dulceata de finuta careia incerc sa ii scriu, din cand in cand.O zi buna!
pentru faptul ca iti place "cosasul meu",mi-ai adus de dimineata un zambet.Aseara o cautasem ,pentru ca e una din poeziile care are semne
de puncuatie.Atunci cand scriu cu rima,le pun.Trebuie sa recunosc, spre rusinea mea,ca nu sunt "tare" in virgule...ori le uit, ori pun prea multe, ori nu respect spatiul dintre cuvinte.Sper sa placa poezia finutei tale...am si eu o dulceata de finuta careia incerc sa ii scriu, din cand in cand.O zi buna!
Draga mea,nu aici se impun alte reguli,nu eu impun reguli,GRAMATICA ROMANA impune astfel de reguli,scrierea corecta folosind regulile sintaxei limbii romane si respectul fata de limba scrisa zic eu ca impun astfel de reguli
Spledida poezia cosasul miop.Ii dau copy paste si o trimit nepoatei mele din Elvetia sa o invete pe finuta mea poezia.
Spledida poezia cosasul miop.Ii dau copy paste si o trimit nepoatei mele din Elvetia sa o invete pe finuta mea poezia.
Cosaşul miop
(poezie pentru pici)
Azi, din turmele de gâze, ce le păstorea Ionuţ,
A sărit pe fusta Inei, un cosaş verde, prostuţ.
„Ce paci gâzule aita?”Îl certa peltic băiatul.
Dar cosaşul cu emoţii, sărea de pe-un pliu pe altul.
Fusta verde, iarba ‚’naltă, le-a cam confundat socot.
Ina însă îmi şopteşte:” Gâzu’ e un pic miop.”
(poezie pentru pici)
Azi, din turmele de gâze, ce le păstorea Ionuţ,
A sărit pe fusta Inei, un cosaş verde, prostuţ.
„Ce paci gâzule aita?”Îl certa peltic băiatul.
Dar cosaşul cu emoţii, sărea de pe-un pliu pe altul.
Fusta verde, iarba ‚’naltă, le-a cam confundat socot.
Ina însă îmi şopteşte:” Gâzu’ e un pic miop.”
Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Lun Oct 04, 2010 2:26 pm, editata de 1 ori
Didina,
imi cer scuze ca textele mele apar astfel.Am adoptat acest stil de pe alte siteuri pe care am postat.Atunci eram oarecum fortata de imprejurari dar, mai pe urma a inceput sa imi placa.Mi-am dat seama ca, dupa felul cum asez textul in pagina, spusele mele capata noi sensuri si lasa o mai mare libertate de interpretare cititorului.Dar daca aici se impun alte reguli...promit sa ma integrez!
imi cer scuze ca textele mele apar astfel.Am adoptat acest stil de pe alte siteuri pe care am postat.Atunci eram oarecum fortata de imprejurari dar, mai pe urma a inceput sa imi placa.Mi-am dat seama ca, dupa felul cum asez textul in pagina, spusele mele capata noi sensuri si lasa o mai mare libertate de interpretare cititorului.Dar daca aici se impun alte reguli...promit sa ma integrez!
Draga Alina
Am observat ca versurile tale sunt scrise din pct de vedere al semnelor de punctuatie la fel,adica lipsesc cu desavarsire.
Eu care am lucrat la punerea in pagina a catorva carti si care am lucrat si cu cativa editori iti sugerezi sa iti reiei absolut toate textele postate aici apeland la butonul editeaza si incearca sa pui virgule , puncte si substantivele cu litera mare acolo unde crezi tu ca trebuie.Eu mi-am perms sa fac acest lucru cu vreo cateva la inceput,dar autorul este cel care face aceasta munca.Tu ai propozitii interogative, enuntiative,optative care trebuie finalizate cu punct si inceputul altei propozitii insemnat cu litera mare .Apoi poezia are un ritm care trebuie punctat prin folosirea virgulei si asa mai departe.
Am observat ca versurile tale sunt scrise din pct de vedere al semnelor de punctuatie la fel,adica lipsesc cu desavarsire.
Eu care am lucrat la punerea in pagina a catorva carti si care am lucrat si cu cativa editori iti sugerezi sa iti reiei absolut toate textele postate aici apeland la butonul editeaza si incearca sa pui virgule , puncte si substantivele cu litera mare acolo unde crezi tu ca trebuie.Eu mi-am perms sa fac acest lucru cu vreo cateva la inceput,dar autorul este cel care face aceasta munca.Tu ai propozitii interogative, enuntiative,optative care trebuie finalizate cu punct si inceputul altei propozitii insemnat cu litera mare .Apoi poezia are un ritm care trebuie punctat prin folosirea virgulei si asa mai departe.
Mara
poezia e inspirata de un caz real.am incercat sa ma pun in locul acelei bunicute aproape abandonata inaintea marii plecari.multumesc din suflet ca ma citesti si ca ma ierti ca nu prea las semn de trecere...nu e din egoism ci din timiditate.Pupici!
poezia e inspirata de un caz real.am incercat sa ma pun in locul acelei bunicute aproape abandonata inaintea marii plecari.multumesc din suflet ca ma citesti si ca ma ierti ca nu prea las semn de trecere...nu e din egoism ci din timiditate.Pupici!
Stranie senzatie, reusesti sa redai exact senzatia aceea a noptii dinaintea luminii , frumos, cu mult talent scrii , felicitari.
văd o oarecare muzicalitare în vers...idei prețioase...zbucium și talent...frumos
salonul bej
cu şase paturi pe rotile
într-un pat eu
în altul ea
la geam e plopul care face ciori
şi-un tei
din când în când ne vorbim
eu aproape absentă
ea lividă şi rece
din când în când ne pândim
eu cu coada ochiului stâng
ea cu hăurile acelea mâloase
din când în când ne simţim
eu o simt în sânge
în oase
ea mă simte mereu
mai aproape
şi mireasma de tei
ne-nfioară
pe mine că n-aş vrea să plec
pe ea că nu vrea
să mă doară
*
azi mi-au adus preot
şi lumină
mă priveau încruntaţi
bombănind nu ştiu ce într-un colţ
eram mică
şi grea
şi străină
le-am spus apoi de testament
simţeam şi eu
din patul meu pe roţi
cum şacalii
transpiră
*
într-un final suntem noi
ea aproape prezentă
eu lividă şi rece
ne ştim pe de rost
ne simţim
în sânge
în oase
aproape
noapte
Vreau să pândesc,
să-nţeleg ,
să învăţ ,
felul în care te strecori
elegant,
printre gânduri .
Uneori aş jura că ai fost acolo
mereu,
în nopţile lăptoase şi reci,
în după amiezele fierbinţi şi prăfoase ,
în dimineţile cu lună neştearsă .
Vreau să pricep
cum şi unde dispari
într-o clipă ,
când spăşită, îţi caut
lumina de miere ,
în mine ascunsă
şi mă rătăcesc în mine străină ,
ca un haiduc în păduri
nepătrunse .
Paşii mei tremuraţi ,
strivesc struguri albi ,
din via propriei toamne
şi mă jur să împart vinul nou,
pe din două cu tine ,
dacă mă-nveţi
să mă nasc
şi să mor
elegant ,
împreună cu mine.
Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Mar Oct 05, 2010 10:14 am, editata de 1 ori
să-nţeleg ,
să învăţ ,
felul în care te strecori
elegant,
printre gânduri .
Uneori aş jura că ai fost acolo
mereu,
în nopţile lăptoase şi reci,
în după amiezele fierbinţi şi prăfoase ,
în dimineţile cu lună neştearsă .
Vreau să pricep
cum şi unde dispari
într-o clipă ,
când spăşită, îţi caut
lumina de miere ,
în mine ascunsă
şi mă rătăcesc în mine străină ,
ca un haiduc în păduri
nepătrunse .
Paşii mei tremuraţi ,
strivesc struguri albi ,
din via propriei toamne
şi mă jur să împart vinul nou,
pe din două cu tine ,
dacă mă-nveţi
să mă nasc
şi să mor
elegant ,
împreună cu mine.
Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Mar Oct 05, 2010 10:14 am, editata de 1 ori
Pagina 4 din 5 • 1, 2, 3, 4, 5
Subiecte similare
» IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
» lansare de carte-"Izgonirea din iad "de Alina Tacu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
» lansare de carte-"Izgonirea din iad "de Alina Tacu
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Mar Apr 16, 2024 2:53 pm Scris de Didina Sava
» Decorațiuni din fetru
Lun Dec 28, 2020 3:35 pm Scris de Didina Sava
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
Joi Ian 16, 2020 8:12 pm Scris de Didina Sava
» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 6:30 pm Scris de Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 3:15 pm Scris de Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
Mar Iul 12, 2016 12:43 am Scris de Varganici Costica
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 12:03 pm Scris de tyk
» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 6:59 pm Scris de Didina Sava
» Dorina Neculce
Dum Mar 15, 2015 1:42 am Scris de Dorina Ciocan