Ultimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Reţele de socializare
Alina Stasiuc-femeie clepsidră
Forumul Prieteniei :: Clubul Forumului Prieteniei :: Bloguri personale ale membrilor Forumului Prieteniei
Pagina 3 din 5
Pagina 3 din 5 • 1, 2, 3, 4, 5
20092010
Alina Stasiuc-femeie clepsidră
Femeie clepsidră
prin mine timpul se scurge alene sedimentând
nisipuri verzi şi galbene albastre
se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră
am închis efemerul
gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea
e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidră
n-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând
prin mine timpul se scurge alene sedimentând
nisipuri verzi şi galbene albastre
se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră
am închis efemerul
gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea
e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidră
n-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând
alina stasiuc- Numarul mesajelor : 158
Varsta : 54
Localizare : Sighetu Marmatiei
Data de inscriere : 20/09/2010
Alina Stasiuc-femeie clepsidră :: Comentarii
Scumpa mea, vin eu cu caldura sufletului meu si transform iarna tacerii tale in cea mai insorita si luminoasa primavara in care gradina cuvintelor tale sa infloreasca in versuri de bucuria vietii traite in armonie.Sa-ti strigi fericirea cu fiecare silaba, sa infloresti gandul iubirii in fiecare strofa iar zapada din sufletul tau sa se topeasca sub emotia inspiratiei divine.
Ger.
Cuvintele cântec,
blestem al înstrăinării noaste,
s-au făcut sloiuri pe genele mele
şi tac.
Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Mar Noi 16, 2010 10:25 pm, editata de 1 ori
Cuvintele cântec,
blestem al înstrăinării noaste,
s-au făcut sloiuri pe genele mele
şi tac.
Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Mar Noi 16, 2010 10:25 pm, editata de 1 ori
Oare lenea pune cleiul pe perne?
Si chiar daca ar face-o, de ce renuntam la joile noastre si uitam sa iubim cu nesat dincolo de carcasa propriului trup.
Imi place cum iti strigi gandul, cum oftezi surazand, cum iti asezi peste tample coroana resemnarii, atat de ghidus, atat de amar....
Si chiar daca ar face-o, de ce renuntam la joile noastre si uitam sa iubim cu nesat dincolo de carcasa propriului trup.
Imi place cum iti strigi gandul, cum oftezi surazand, cum iti asezi peste tample coroana resemnarii, atat de ghidus, atat de amar....
Propriul tău corp a devenit de ceva vreme
închisoare,
carcasă prea veche, prea strâmtă, prea,
prea din cale afară de de grea, pentru suflet,
iar tu nu mai zbori îţi e greu şi-ţi e lene,
iar lenea ta are gust de melasă,
dulce, cleioasă, îmbibată în toate dorinţele tale perene
şi juri:
“te-aş iubi cu nesaţ intr-o joi, dar mi-e lene”
şi zaci între gânduri şi perne
de pene.
închisoare,
carcasă prea veche, prea strâmtă, prea,
prea din cale afară de de grea, pentru suflet,
iar tu nu mai zbori îţi e greu şi-ţi e lene,
iar lenea ta are gust de melasă,
dulce, cleioasă, îmbibată în toate dorinţele tale perene
şi juri:
“te-aş iubi cu nesaţ intr-o joi, dar mi-e lene”
şi zaci între gânduri şi perne
de pene.
Rutina e un ocean indigo în care au ingheţat geamandurile.
E iarăşi luni şi mă simt de parcă
săptămâna mea ar avea şase zile de luni.
Şase zile de luni şi-o portiţă,
în care mă opresc, să-mi număr toate tăcerile,
aduse ofrandă, unui zeu nenăscut, doar visat,
doar dorit, de un suflet pierdut.
E iarăşi luni şi mă simt de parcă
săptămâna mea ar avea şase zile de luni.
Şase zile de luni şi-o portiţă,
în care mă opresc, să-mi număr toate tăcerile,
aduse ofrandă, unui zeu nenăscut, doar visat,
doar dorit, de un suflet pierdut.
"Si praful s-a lasat peste vorbe de nu le-a mai putut rosti nimeni."
Am de recuperat, ca n-am mai trecut pe aici.
Am de recuperat, ca n-am mai trecut pe aici.
În noptea aceasta nu-ţi voi vorbi despre mine, nici despre noi,
nu voi vorbi nici măcar despre vreme.
Las, între noi, spaţiul să se reverse-n culori şi să -nghită,
toate nopţile terne.
Nu te mint, voi tăcea despre tot, voi tăcea despre fluturi şi sfere,
voi tăcea despre dor, despre frig şi despre gerul din oase,
las timpul să scrie o saga pe noi,
să acopere semne.
nu voi vorbi nici măcar despre vreme.
Las, între noi, spaţiul să se reverse-n culori şi să -nghită,
toate nopţile terne.
Nu te mint, voi tăcea despre tot, voi tăcea despre fluturi şi sfere,
voi tăcea despre dor, despre frig şi despre gerul din oase,
las timpul să scrie o saga pe noi,
să acopere semne.
În fiecare dimineaţă la cinci urăsc alarma mobilului şi cocoşul de peste drum.
Numai şi numai datorită lor, sunt atât de cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori.
Întotdeauna în nori, mă scutur de lene, dar ea rămâne în mine mereu, ca un dor de alint
sau de tine, iar dorul de tine e întotdeauna cumplit şi n-am timp. Mă spăl şi de el, arunc
hainele în grabă pe mine, mă strâmb în oglindă. Oglinda din lift e mereu mai lucidă ca mine
şi-mi spune cam tot, dar eu fug. N-am timp să gândesc nici măcar cum te-aş iubi îndelung dimineaţa,
cum ţi-aş intra în sânge şi-n vis ca un drog fix la cinci. La cinci jumătate trec zilnic pe roşu,
de două ori, de o parte şi de alta a parcului. Urăsc semafoarele. Farmacia din colţ are coadă,
se vor da insuline. De-aici vine un haski, nu ştiu al cui, mă conduce pănă la poarta miniinfernului.
Cafeaua cea de toate dimineţile o beau împreună cu Eva, spun bancul zilei,
apoi uit de toate, chiar şi de tine
n-am timp .
Numai şi numai datorită lor, sunt atât de cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori.
Întotdeauna în nori, mă scutur de lene, dar ea rămâne în mine mereu, ca un dor de alint
sau de tine, iar dorul de tine e întotdeauna cumplit şi n-am timp. Mă spăl şi de el, arunc
hainele în grabă pe mine, mă strâmb în oglindă. Oglinda din lift e mereu mai lucidă ca mine
şi-mi spune cam tot, dar eu fug. N-am timp să gândesc nici măcar cum te-aş iubi îndelung dimineaţa,
cum ţi-aş intra în sânge şi-n vis ca un drog fix la cinci. La cinci jumătate trec zilnic pe roşu,
de două ori, de o parte şi de alta a parcului. Urăsc semafoarele. Farmacia din colţ are coadă,
se vor da insuline. De-aici vine un haski, nu ştiu al cui, mă conduce pănă la poarta miniinfernului.
Cafeaua cea de toate dimineţile o beau împreună cu Eva, spun bancul zilei,
apoi uit de toate, chiar şi de tine
n-am timp .
Nici eu nu cred ca va ploua pentru ca Dumnezeu te iubeste atat de mult incat ti-a facut sa-ti curga prin vene Cuvant care sa ne hraneasca noua inimile.
Sper si eu ca nu va ploua...Multumesc Ovidiu pentru ca ma citesti!
Tare expresia "manelele scheaună"! Reflectă o realitate şi anume cât de mult s-a alterat gustul omului pt muzică azi. Nu cred că va ploua..
Azi mă rog să nu plouă.
Treizeci şi opt cu doi, cu patru, treizeci si opt cu nouă.
Vecinul de jos ascultă manele.
La maxim.
Termometrul e rece, nu-mi aud gândurile, dar
mă ghemuiesc în mine, ca un copil în pântecul mamei
şi mă rog să nu plouă.
Să nu plouă azi, când povestea noastră e, încă,
un desen pe asfalt şi gradele urcă.
Furnici pişcătoare-mi mărşăluiesc înspre tâmple,
timpanele mele asudă manele şi scâncet.
Treizeci şi opt cu nouă, treizeci şi nouă,
cu unu', cu doi, cu nouă,
peretele tremură, furnicile-l urcă, manelele scheaună.
Sunt un desen pe asfalt şi
mă rog să nu plouă.
Treizeci şi opt cu doi, cu patru, treizeci si opt cu nouă.
Vecinul de jos ascultă manele.
La maxim.
Termometrul e rece, nu-mi aud gândurile, dar
mă ghemuiesc în mine, ca un copil în pântecul mamei
şi mă rog să nu plouă.
Să nu plouă azi, când povestea noastră e, încă,
un desen pe asfalt şi gradele urcă.
Furnici pişcătoare-mi mărşăluiesc înspre tâmple,
timpanele mele asudă manele şi scâncet.
Treizeci şi opt cu nouă, treizeci şi nouă,
cu unu', cu doi, cu nouă,
peretele tremură, furnicile-l urcă, manelele scheaună.
Sunt un desen pe asfalt şi
mă rog să nu plouă.
Dragii mei dragi.Mi-ar place foarte mult totusi pentru ca suntem niste adulti care se respecta ,si care au darul scrisului sa ne exprimam totusi si articulat la comenatariile pe care le facem, nu doar utilizand iconitele puse la dispozitie de forum ,care intaresc comentariul nostru dar nu il substituie.
ce pot spune? Parca mi-ai facut portretul robot, sau e chipul universal al celui care inca se mai intreaba cine e si ce treaba mai are aici pe pamant
Toamna aceasta nebună plouă cu fluturi, iar ochii,
ochii aceia hipnotici te-nsemnă cu teamă,
ţi-e frig,
îţi impui să munceşti şi să uiţi dar te-ascunzi în cuvinte,
te piteşti printre rânduri şi zaci.
Zaci.
Ceasornic bătrân, inima nu ascultă, cu fiecare nouă bătaie te pierzi.
Pierzi,
înjuri răguşit, adulmeci ca o felină flămândă durerea şi crezi că prin vene
îţi curge otravă, te strânge-ncăperea, n-ai aer, ţi-e cald şi-ţi e frig.
Ning fluturi în tine toamna aceasta şi dulce şi cald îţi curge-n timpane
suspinul de care tu fugi,
azi nu eşti Don Juan, nu eşti nici Casanova, doar tremuri ca frunza şi arzi.
Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Vin Oct 29, 2010 4:55 pm, editata de 1 ori
ochii aceia hipnotici te-nsemnă cu teamă,
ţi-e frig,
îţi impui să munceşti şi să uiţi dar te-ascunzi în cuvinte,
te piteşti printre rânduri şi zaci.
Zaci.
Ceasornic bătrân, inima nu ascultă, cu fiecare nouă bătaie te pierzi.
Pierzi,
înjuri răguşit, adulmeci ca o felină flămândă durerea şi crezi că prin vene
îţi curge otravă, te strânge-ncăperea, n-ai aer, ţi-e cald şi-ţi e frig.
Ning fluturi în tine toamna aceasta şi dulce şi cald îţi curge-n timpane
suspinul de care tu fugi,
azi nu eşti Don Juan, nu eşti nici Casanova, doar tremuri ca frunza şi arzi.
Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Vin Oct 29, 2010 4:55 pm, editata de 1 ori
oile nu vin ele nu stau să le numeri să le tunzi să le piepteni
sunt oi şi sub pleoape nu încape nimic decât chipul
subit vindecat
noaptea e fadă şi rece ca o şopârlă nebună
şi-ţi tună şi-ţi plouă şi-ţi pasă
nu de ea nici de voi
ci de rolul neverosimil jucat
şi o iei mereu de la cap
sisific
strângi pumnii şi îţi şopeşti înciudat
" sunt doar oi"
sunt oi şi sub pleoape nu încape nimic decât chipul
subit vindecat
noaptea e fadă şi rece ca o şopârlă nebună
şi-ţi tună şi-ţi plouă şi-ţi pasă
nu de ea nici de voi
ci de rolul neverosimil jucat
şi o iei mereu de la cap
sisific
strângi pumnii şi îţi şopeşti înciudat
" sunt doar oi"
Cu sufletul în palme, cobor zece etaje ,doar ca să mă pierd din nou în strada cu mimi.
Îmi pun gene false şi zâmbet, îmi spoiesc faţa, dar adevârul e, că reuşesc
să fac toate astea din ce în ce mai puţin.
Fug
şi aş putea să îţi spun ca mi-e bine, că nu mi-e dor, nu mă dori, nu te vreau,
că de ziua indepentenţei mele faţă de tine, am sărbătorit cu o cană de vin,
dar adevărul e că nu ţine şi aş fi vrut să îţi fiu prinzonieră,
încă puţin
Îmi pun gene false şi zâmbet, îmi spoiesc faţa, dar adevârul e, că reuşesc
să fac toate astea din ce în ce mai puţin.
Fug
şi aş putea să îţi spun ca mi-e bine, că nu mi-e dor, nu mă dori, nu te vreau,
că de ziua indepentenţei mele faţă de tine, am sărbătorit cu o cană de vin,
dar adevărul e că nu ţine şi aş fi vrut să îţi fiu prinzonieră,
încă puţin
Strada mea nu are case, nici blocuri triste,
Doar turnuri robuste şi un erou pe nume Maciste.
E un erou cu laptop, o jumatate de spadă,
Păr negru vopsit, un zâmbet preafalnic şi o halebardă.
E tare Maciste cu al lui arsenal şi jumătatea de spadă!
El duce mereu, dar mereu, câte o cruciadă ,
De la care se întoarce spre turnuri în weekend colecţionând dimineţi,
Omoară prinţesa, salvează dragonul
Şi trăiesc amândoi fericiţi păn’ la adânci bătrâneţi.
Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Vin Oct 29, 2010 5:11 pm, editata de 1 ori
Doar turnuri robuste şi un erou pe nume Maciste.
E un erou cu laptop, o jumatate de spadă,
Păr negru vopsit, un zâmbet preafalnic şi o halebardă.
E tare Maciste cu al lui arsenal şi jumătatea de spadă!
El duce mereu, dar mereu, câte o cruciadă ,
De la care se întoarce spre turnuri în weekend colecţionând dimineţi,
Omoară prinţesa, salvează dragonul
Şi trăiesc amândoi fericiţi păn’ la adânci bătrâneţi.
Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Vin Oct 29, 2010 5:11 pm, editata de 1 ori
Am trimis gândurile mele funigei departe,
în vremea când noi suntem şoapte înlănţuite -n descântece vechi
şi primul spasm al iubirii propagă unde concentrice tot mai afunde.
Am trims funigeii de gânduri departe departe
la căpătâiul iubirii din prima ta noapte,
când mâinile noastre-ncleştate în clipă, scriu primul poem
în cuvinte tăcute şi tăcerile noastre au rouă pe frunte.
]
în vremea când noi suntem şoapte înlănţuite -n descântece vechi
şi primul spasm al iubirii propagă unde concentrice tot mai afunde.
Am trims funigeii de gânduri departe departe
la căpătâiul iubirii din prima ta noapte,
când mâinile noastre-ncleştate în clipă, scriu primul poem
în cuvinte tăcute şi tăcerile noastre au rouă pe frunte.
]
Dragele mele va multumesc mult ca ma cititi.Nu stiu ce hibe are netul sau calculatorul...am mai raspuns o data si vad ca nu apare nimic.Mara tu ai putea foarte bine sa mi te alaturi in scrierea destainuirilor catre Alter.Va pup si va doresc o noapte placuta!
Draga Alter,
sau oricum te-ai numi,
sa nu incerci sa zbori
daca nu iubirea iti inalta aripile
sa nu incerci sa visezi
daca nu fericirea iti cuprinde sufletul
sa nu incerci sa existi
daca eu nu cred in tine,
nici macar sa mori sa nu incerci,
caci tu Alter, sau cum te-i fi numind,
esti parte din mine.
Dar eu cred Alina mea draga in talentul tau , ma bucur mult ca am ocazia sa citesc minunate poeme insotite de imagini ce imi tulbura retina cu lacrimi de frumos.
sau oricum te-ai numi,
sa nu incerci sa zbori
daca nu iubirea iti inalta aripile
sa nu incerci sa visezi
daca nu fericirea iti cuprinde sufletul
sa nu incerci sa existi
daca eu nu cred in tine,
nici macar sa mori sa nu incerci,
caci tu Alter, sau cum te-i fi numind,
esti parte din mine.
Dar eu cred Alina mea draga in talentul tau , ma bucur mult ca am ocazia sa citesc minunate poeme insotite de imagini ce imi tulbura retina cu lacrimi de frumos.
trairi intense...
Alina, cred că nu o să ter superi dacă o să prezint acest text pe site-ul Cleopatra...în cadrul secțiunii Cenaclul Universul prieteeniei...gând bun cu drag
Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Lun Ian 17, 2011 7:48 pm, editata de 1 ori
Alina, cred că nu o să ter superi dacă o să prezint acest text pe site-ul Cleopatra...în cadrul secțiunii Cenaclul Universul prieteeniei...gând bun cu drag
Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan in Lun Ian 17, 2011 7:48 pm, editata de 1 ori
Nu ajunge să mă priveşti
dacă nu mă vezi
şi nici să vezi nu ajunge
de nu mă simţi,
ca pe o completare a propriei tale fiinţe,
ecou.
Aura ta aproape perfectă e mai puţin importantă.
Exişti
şi dacă-ai înceta să te-ascunzi,
sau să fugi,
de fiecare dată când nu mă salvezi
şi mă lovesc în miopia mea,
de zidurile tuturor fortăreţelor,
ar însemna, că eşti cu adevărat lângă mine
şi înţelegi că nu-mi pasă,
dacă aripile, tale second hand, vor mai mângâia cerul
vreodată, sau nu.
Nu-mi pasă nici măcar că nu ai un nume,
pe de-a-ntregul al tău.
Vreau doar să reînveţi mersul pe jos alături de mine
ca un copil. Dragă Alter!
dacă nu mă vezi
şi nici să vezi nu ajunge
de nu mă simţi,
ca pe o completare a propriei tale fiinţe,
ecou.
Aura ta aproape perfectă e mai puţin importantă.
Exişti
şi dacă-ai înceta să te-ascunzi,
sau să fugi,
de fiecare dată când nu mă salvezi
şi mă lovesc în miopia mea,
de zidurile tuturor fortăreţelor,
ar însemna, că eşti cu adevărat lângă mine
şi înţelegi că nu-mi pasă,
dacă aripile, tale second hand, vor mai mângâia cerul
vreodată, sau nu.
Nu-mi pasă nici măcar că nu ai un nume,
pe de-a-ntregul al tău.
Vreau doar să reînveţi mersul pe jos alături de mine
ca un copil. Dragă Alter!
Nu mai ştiu pe nimeni ca tine
şi nimeni nu îmi e mai aproape decât tine, când taci
şi mă laşi să inspir sonete tăcute, îndelung răsfăţate de privirile tale.
Nimeni nu tace ca tine,
senin
şi ghiduş ca şi cum tainele" cele mai " ale lumii
ar fi ascuse în cutele frunţii tale înalte
şi cu siguranţă nimeni,
dar nimeni,
nu surâde ca tine: jumătate prezent,
jumătate,
aproape imaterial.
Uneori aş jura, că sprânceana ta puţin ridicată
e cea care te ţine cât de cât, ancorat în real,
dragă Alter,
dovada că eşti şi că eu n-am nici un merit,
nici o vină,
doar privilegiul să tac, alături de tine,
empatic,
aproape imaterial.
şi nimeni nu îmi e mai aproape decât tine, când taci
şi mă laşi să inspir sonete tăcute, îndelung răsfăţate de privirile tale.
Nimeni nu tace ca tine,
senin
şi ghiduş ca şi cum tainele" cele mai " ale lumii
ar fi ascuse în cutele frunţii tale înalte
şi cu siguranţă nimeni,
dar nimeni,
nu surâde ca tine: jumătate prezent,
jumătate,
aproape imaterial.
Uneori aş jura, că sprânceana ta puţin ridicată
e cea care te ţine cât de cât, ancorat în real,
dragă Alter,
dovada că eşti şi că eu n-am nici un merit,
nici o vină,
doar privilegiul să tac, alături de tine,
empatic,
aproape imaterial.
Sa-ti traiasca sa fie fericiti si sa te bucuri de ei,sant convinsa draga mea, deja am intrat pe ultima suta de metri de asteptare iar emotiile sant atat de mari incat nu mai pot dormi noaptea.
Eu am baieti si deja sunt mari dar, sora mea o are pe Bia si ea, inca se lasa alintata.Suntem bune prietene.Nepotelul va fi o adevarata terapie pentru intinerire, vei vedea.
mai scrie-ne povestioare despre Bia,sunt frumoase si amuzante, sper ca in curand sa va spun si eu povestioare despre nepotelul meu care mai are putin si vine sa-mi infloreasca sufletul.
Am descoperit că Bia, care a devenit peste noapte foarte povestitoare, pronunţă litera „v” doar în unele cuvinte. În altele ea este înlocuită de „j”.
Stăm amândouă pe marginea bordurii, Bia îşi ţine mânuţa grăsuţă în palma mea şi povestim:
-Bia poţi să spui „verde”?
-Verde.
-Dar” varză”?
-Varjă!
-„Vacă”?
-Nu-i joie şă jic” vacă”! Mă ceartă mami şi râde toată lumea de mine!
Stăm amândouă pe marginea bordurii, Bia îşi ţine mânuţa grăsuţă în palma mea şi povestim:
-Bia poţi să spui „verde”?
-Verde.
-Dar” varză”?
-Varjă!
-„Vacă”?
-Nu-i joie şă jic” vacă”! Mă ceartă mami şi râde toată lumea de mine!
Mi se pare firesc să-nţelegi că eu,
nu sunt "eu"şi atât,
ci tot mai mult câte ceva, altceva.
O mobilă, un arac, un zid sufocat de iederă,
floare de nufăr sau doar, "mătasea broaştei".
Am învăţat să evadez şi
metamorfozele mele ar fi destul de ok,
dacă m-aş putea debarasa cu totul
de simţuri, de mine,
de pleurezia asta tâmpită,
de firele albe,
de ridul din colţul ochiului stâng.
Lucruri banale,
care la rândul lor ar fi ok,
dacă:
n-ar exista noiane de facturi de plătit,
bucătărie,
rufe,
copii-adolescenţi de-nţeles,
pseudocomunicare,
lacrimi,
alergii şi tratamente mai mult,
sau mai puţin naturiste...
dragă Alter.
nu sunt "eu"şi atât,
ci tot mai mult câte ceva, altceva.
O mobilă, un arac, un zid sufocat de iederă,
floare de nufăr sau doar, "mătasea broaştei".
Am învăţat să evadez şi
metamorfozele mele ar fi destul de ok,
dacă m-aş putea debarasa cu totul
de simţuri, de mine,
de pleurezia asta tâmpită,
de firele albe,
de ridul din colţul ochiului stâng.
Lucruri banale,
care la rândul lor ar fi ok,
dacă:
n-ar exista noiane de facturi de plătit,
bucătărie,
rufe,
copii-adolescenţi de-nţeles,
pseudocomunicare,
lacrimi,
alergii şi tratamente mai mult,
sau mai puţin naturiste...
dragă Alter.
Dorina,
am postat poezia asta pentru a intari comentariu ce ti l-am lasat aseara.Cred ca ti-ai dat seama, la fel cum cred ca iti aduci aminte de "Cantarea cantarilor"...cea care m-a inspirat.
am postat poezia asta pentru a intari comentariu ce ti l-am lasat aseara.Cred ca ti-ai dat seama, la fel cum cred ca iti aduci aminte de "Cantarea cantarilor"...cea care m-a inspirat.
Mara ,
ar fi foarte frumos...poate la anul...Multumesc ca ma placi,asa cum scriu.
ar fi foarte frumos...poate la anul...Multumesc ca ma placi,asa cum scriu.
Scumpa mea pe cand o carte care sa ne bucure sufletele? ai atatea de oferit incat e pacat sa nu le strangi pe toate intr-un volum editat bineinteles sub egida asociatiei, sant convinsa ca vei fi citita cu mult drag.
Fiice ale Evei
Asemeni bobului de strugur alb, chemările voastre
sunt mereu voalate şi noi.
De aceea vă spun fiice ale Evei: nu treziţi dragostea,
până când nu vrea ea!
Trupurile voastre, clepsidre unduitoare de patimi,
vorbesc limba veche a odaliscelor,
dar eu vă spun fiice ale Evei: nu stârniţi dragostea,
până când nu vrea ea!
Cuvintele voastre ambrozie şi miere
sunt precum nada sirenelor amăgitoare
de aceea vă rog fiice ale Evei nu zgândăriţi dragostea
până când nu vrea ea!
Lacuri sărate, fierbinţi sau de gheaţă, ochii voştri
ascund atlantide şi câmpii elizee,
dar eu vă conjur fiice ale Evei: nu amăgiţi dragostea
până când nu vrea ea!
Asemeni bobului de strugur alb, chemările voastre
sunt mereu voalate şi noi.
De aceea vă spun fiice ale Evei: nu treziţi dragostea,
până când nu vrea ea!
Trupurile voastre, clepsidre unduitoare de patimi,
vorbesc limba veche a odaliscelor,
dar eu vă spun fiice ale Evei: nu stârniţi dragostea,
până când nu vrea ea!
Cuvintele voastre ambrozie şi miere
sunt precum nada sirenelor amăgitoare
de aceea vă rog fiice ale Evei nu zgândăriţi dragostea
până când nu vrea ea!
Lacuri sărate, fierbinţi sau de gheaţă, ochii voştri
ascund atlantide şi câmpii elizee,
dar eu vă conjur fiice ale Evei: nu amăgiţi dragostea
până când nu vrea ea!
Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Lun Oct 18, 2010 12:13 am, editata de 1 ori
Ba da ! Probabil n-am ales cea mai fericita exprimare.Si critica e binevenita,doar sa fie constructiva.
Ovidiu, ma bucur ca sunt si locuri unde poemul meu place.In alta data mi s-a sugerat sa termin cu" textele astea banale".
Multumesc mult Dorina! Daca cu adevarat citesti cu placere esti mereu binevenita!
Am trecut cu plăcere pe la tine și am zăbovit ca într-o bibliotecă răcoroasă...am citit cu mare drag
Pagina 3 din 5 • 1, 2, 3, 4, 5
Subiecte similare
» IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
» lansare de carte-"Izgonirea din iad "de Alina Tacu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
» lansare de carte-"Izgonirea din iad "de Alina Tacu
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Lun Mar 25, 2024 6:38 pm Scris de Didina Sava
» Decorațiuni din fetru
Lun Dec 28, 2020 3:35 pm Scris de Didina Sava
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
Joi Ian 16, 2020 8:12 pm Scris de Didina Sava
» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 6:30 pm Scris de Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 3:15 pm Scris de Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
Mar Iul 12, 2016 12:43 am Scris de Varganici Costica
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 12:03 pm Scris de tyk
» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 6:59 pm Scris de Didina Sava
» Dorina Neculce
Dum Mar 15, 2015 1:42 am Scris de Dorina Ciocan