„să nu mă iubești”am șoptit
convinsă pe-atunci că îndrăgostirea de mine
e cumva peste poate
o boală de care nimeni vreodată n-a suferit
iar fericirea
în pofida tuturor basmelor și a filmelor
cu happy end e doar un caracter recesiv
ce segregă probabil
la fiecare a treia generație
într-o oarecare proporție
neconcludentă
din punct de vedere științific

„să nu mă iubești
să îi spunem inimii cord
și să psihanalizăm răbdători
toată starea
de dor de rău și de bine
de fluturi
săruturi
păcat
nepăsare
mirare
mimare
iad”

”să nu mă iubești”am șoptit
și tu nu m-ai iubit

s-ar putea să fie târziu sau foarte devreme
din cale afară de cald sau imposibil de frig
nu ştiu şi parcă nu-mi pasă fiindcă vezi tu bunule Ra
toată febra năucitoare halucinant de fierbinte
căţărătoare pe-arome de scorţişoară şi vin
se încăpăţânează să-ncapă în cana mea
în nări şi pe gene cu lene şi de n-ar fi un chin
prea dulce şi prea nu ştiu cum ţi-aş spune acum
tot ce tac de o vreme dar mi-e frig sau imposibil de cald
şi sub pleoape irişi ard violet ning fluturi şi flori din caişi
e deopotrivă şi iarnă şi vară în fanteziile mele perene
vreme pesemne de scris un poem cu ochii închişi

să mă ierţi dacă tac uneori şi m-ascund
dar vezi tu lunea
e întotdeauna prea luni
ziua în care cobor pe pământ şi mă scutur
de toate duminicile pisicoase şi dulci
de funigei şi de fluturi de mine
de fanteziile mele aproape cuminţi
de tot şi de tine

apoi vreau dintr-o dată să fiu balaur sau zmeu
să fulger să tun să mut şapte munţi şi o vale
să întorc lumea mea cu susul în jos şi cu josul în sus
şi
spre seară spăşită să torc un poem
pisicos
în braţele tale

La multi ani!

Multumesc prieteni ca ma mai cititi!

"de vocea pe care vreau şi nu vreau s-o aud tot mai mult"

se spune că iubirea este şi binecuvântare şi blestem -
felicitări ţie şi evlavie acestui poem!

bie ai revenit Alina te/am citit cu drag

nu spune

noaptea de vară poate curge fierbinte peste mine
şi peste toate poveştile mele arse de dor şi de febră
de vocea pe care vreau şi nu vreau s-o aud tot mai mult

nu spune

cuvintele spuse de tine au în ele o forţă ciudat de
ciudată când spui tot ce crezi că aş vrea să aud
şi ascult şi ascult şi-mi doresc să mă nasc încă o dată
femeie clepsidră cu inima dată drept gaj pentru primul sărut

nu spune

aş fi putut rătăci vieţi întregi fără să te-ntălnesc niciodată
şi-aş fi murit repetat fără febra
hipnotica febră de a te fi cunoscut

patruzeci de grade la umbră şi nu te-am văzut de o sută de ani
nu mai ştiu să te văd nici măcar cu ochii închişi
când mă invadează furnici pişcătoare
şi tâmplele mele zvâcnesc pe ritmuri de tobe tribale
în nopţi nesfârşit de lipicioase şi dulci
mă zgârie toate aşternuturile şi în somn gravitez
ca un satelit în jurul zilei îndepărtate în care
voi şti ce culori au surâsul şi tăcerile liniştea şi neliniştea ta
fiindcă vezi tu am uitat să te uit

"iar hărţile palmelor tale vor fi şterse demult."
oare nu asta inseamna pt noi a nu fi?
nu de aici se nasc temerile si regretele?
Frumos si trist ca o concluzie a unei vieti traite in graba.
Felicitari!

Jocurile de-a iubirea dor cel mai mult pe cei pentru care iubirea nu este deloc un joc.

Sunt zile în care-ai jura că nu e loc pentru ea,
acolo adânc
şi tăcerile ei nu ţi-au spus niciodată nimic,
nici ochii,
nici felul în care-şi îndreptă şuviţa rebelă.
A fost doar aşa,
un joc de-a iubirea pe care îl vei uita negreşit,
în următoarea secundă, următorul minut,
următoarea ta zi liberă, sau într-o zi ca oricare alta,
în care nu vei mai şti cine eşti şi de ce,
iar hărţile palmelor tale vor fi şterse demult.

asa-s uneori gandurile femeii...mai neclare, mai obosite de realitatea cruda care le domina, o face mai nehotarata si daca ar avea de ales, nici macar n-ar sti in ce sa se metamorfozeze...sa fie fluture, sa toarca langa vatra?
Eu ma bucur ca torci pe aici si sper s-o faci inca 7 vieti.

În zilele în care culorile nu mă iubesc,
nu vreau decât să mă ghemuiesc, ca o pisică într-un colţ,
gândindu-mă la viaţa mea, ca la un film alb-negru,
de pe vremea filmului mut.
Tragic şi comic, sublim şi ridicol.

Plouă în mine
şi-mi promit repetat să mă las de ţigări şi de tine,
de tot ce mă ţine departe de crisalida din care-am zburat.

Nu ştiu de ce.

Şi apoi în toate zilele astea îmi spun:
"în următoarele şapte vieţi vreau să fiu o pisică neagră
să torc şi să uit toate culorile care nu mă iubesc".

Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Mier Apr 13, 2011 4:05 am, editata de 1 ori

Multumesc Mara! Ce bine ca putem da vina pe astenia de primavara!

Am crezut ca numai pe mine m-a cuprins nostalgia, vad ca e general, s-ar putea Rodica sa aiba dreptate si sa fie astenia de primavara, frumos mai scrii tu Alinuto.

Ultima editare efectuata de catre Marioara Visan in Lun Apr 04, 2011 7:39 am, editata de 1 ori

trupul meu percepe iubirea ca pe o stare de veghe
în care mă arzi şi mă dori ca o rană dragul meu drag
îmi cresc aripi din umeri sunt toată un cântec abia murmurat de un nai
şi mă frâng la fiecare chemare a inimii tale deopotrivă aproape de iad şi de rai
fiindcă azi încăpem amândoi într-o singură lacrimă de înger bălai

simţi dragul meu cum curge fierbinte ca lava tăcerea din noi peste noi şi-i târziu
n-avem timp să ne pierdem să fugim n-avem timp şi murim repetat
cu fiecare secundă ce moare pe inima noastră ca un grăunte de dor neîmplinit
e atât de târziu dragul meu drag şi înainte de toate cu noi
n-avem timp să ne grăbim

Cat de bine ma ghicesti tu!

Oare nu cumva la asta se rezuma totul?
Credem in visul nostru si esecurile ne invata cum sa rotunjim acele colturi imperfecte din viata noastra.
Oare am avea o viata implinita fara acele esecuri, am simti daca n-am cunoaste durerea, am iubi daca nu ne-am simti atat de singuri?
Tu raspunzi asa de usor prin versul tau...
Felicitari!

Credeam că ne suntem fântâni şi că apele noastre
potolesc sete şi febră şi frica de noapte,
de nopţile acelea albe şi reci în care simţi timpul
cum îţi curge pe tâmple,
nopţile acelea în care frigul te înghite treptat,
nopţile în care nimic nu se-ntâmplă.

Credeam că ne suntem fântâni şi oglinzile noastre curate,
au în ele universul întreg,
credeam că ne suntem aproape.

Miroase a poveste şi încă bine! Mai ales că e şi bunica pe aici... Mă bucur că i-ai "trezit" pe copilaşi din somnic şi i-ai trimis iar la joacă. Aşteptăm să vedem ce pozne mai fac.

Este mare zarvă, mare, în ograda moşilor, Atos latră iar pisoii, parcă miaună în cor.Orătăniile toate, parcă şi-au ieşit din fire şi zburătăcesc prin curte, în neştire.
-Cum aşa? Să văd Alina, vreau să stiu ce s-a -ntâmplat!
-Cred că zarva e iscată de-o fetiţă şi-un băiat!
-Doi copii, îi văd şi eu. S-a speriat de ei se pare, până chiar şi Amedeu şi s-a cocoţat săracul, pe un stâlp de telegraf.Nu se mişcă, nu clieşte, parcă ar fi împăiat.Iar fetiţa şi băiatul râd, mai că se prăpădesc şi cu bulgări de zăpadă, lovesc tot ce nimeresc.
-E vacanţă, dragă Bia şi pe Strada Nucului iar împieliţaţii aceia, sunt nepoţii moşului.
-Cei doi ţânci, fără de minte, nu-s mai mari decât o şchioapă dar, au răvăşit ograda, toată, toată.
-Ce noroc! Vine bunica să-i strunească pe nepoţi, sigur ea va face pace, pentru toţi.
*

-Iar e linişte şi noapte la căsuţa cea cochetă de pe Strada Nucului. Dorm nepoţii, dorm bunicii, dorm pisoii ghemotoace, numai Sheba şi pendulul mai sunt păzitori de pace.
Şi acum, dragă fetico, simţi?
-Miroase a poveste! Şi-aş mai vrea să spui Alina:"Înainte...că mai este"!

Bine ai revenit,Alina!!!
dacă vrei să ne cunoști...vino pe 9 aprilie la muzeul Sadoveanu...o să avem grijă de tine și de... Alter.
te așteptăm cu drag.

Multumesc mult Ovidiu! Deocamdata sunt inca in pana de inspiratie dar, sper ca imi voi reveni.

Mă bucur mult că ai revenit chiar şi cu o poezie care exprimă suferinţa..a pune pe hârtie sentimente de felul ăsta este o descătuşare, o eliberare. Eu am simţit asta de nenumărate ori. Un buchet de gânduri bune, cu prietenie şi cu drag

N-are rost să întrebi, n-are rost să răspunzi,
să strângi pumnii cu ciudă, să plângi.
Insomniacă şi rea, noaptea ştie:
eşti sărac, prea sărac fără mine
şi nimeni nu-ţi spune, încotro curge
liniştea ta...

Multumesc Mara! Sper sa revin cu adevarat si sa scriu din nou.

"Alintă-mă azi şi promit, am să îţi fac un copil cuminte ca mine,
după gripa asta nasoală şi după (neapărat după)sfârşit."
Eu te alint Alinuto, spunandu-ti ca ma bucur mult ca ai revenit si ne incanti sufletele, fara a avea insa pretenia sa-mi faci un copil, hihihihihihi. Te imbratisez cu drag.

Mea culpa:
sunt rea uneori, îmi plouă şi-mi tună, am draci
şi pitici, îmi filează o lampă... e drept,
dar nu azi, fiindcă azi sunt cuminte,
deşi toate portocalele sunt amare şi văd în carouri şi
şi aş putea să jur că toate tramvaiele verzi pleacă şi vin
fără oprire, în capul meu aproape pătrat,
pătrăţos, pâtrăţit... dracu ştie!

N-am chef să îmi spui despre rai, despre iad,
despre ieri, despre azi, sau despre sfârşitul din douămiidoişpe.
Alintă-mă azi şi promit, am să îţi fac un copil cuminte ca mine,
după gripa asta nasoală şi după (neapărat după)sfârşit.

Sa te mangaie Dumnezeu cu binecuvantarea iubirii ,Alina !

"(....)Ci muza mea cu sine se împacă
Eu am un singur, dar iubit tovarăş
Şi lui închin a mele şiruri iarăşi
Cântarea mea de glorie săracă (...)"
E dintr-un sonet de Eminescu, legat de împăcarea cu muza...care va să zică muza lui nu cu el se împăca, ci cu ea însăşi. Eu am mai multe muze.. Ca bărbat, nu-i aşa, un păhărel cu vin poate fi oricând o muză pentru mine. Cred că ai o perioadă mai puţin bună..aşteptăm să treacă şi să ne mai scrii ceva frumuşel. În rest, mai glumim şi noi din când în când

Dorina,
Cred ca muza mea e suparata pe mine si m-a lasat balta.Voi reveni dupa ce ne impacam.

alinaaaaaa, unde ești...am trecut și nu erai.mai postează ceva să te citim.cu drag

Sunt o scumpa pentru ca tu esti o pretioasa nestemata in sufletul meu!

multumesc Mara, esti o scumpa ca intotdeauna.

Sau poti sa nu intrebi,
pentru ca tu stii sigur,
ma iubesti, ma doresti
si asta ai facut de vesnicii,
chiar daca crezi ca esti singur,
eu iti curg prin vene,
rauri de eternitate
si ma vei iubi
chiar dincolo de moarte

Zilele tale cu tine, nu sunt tocmai uşoare.
Să mă iubeşti, să nu mă iubeşti,
să mă doreşti, să nu mă doreşti?

Poţi să întrebi runele, sau cărţile de tarot,
stelele, sau palma ta stângă.
Poţi să te cerţi privindu-te adânc în oglindă,
sau pur şi simplu, să fugi să te ascunzi
în lenea ta cu gust de melasă.

Eu îţi voi curge prin vene fierbinte, tăcut,
îţi voi fi boală şi leac blestem şi descânt
şi numai dragostea mea va însemna pentru tine
acasă .

Va trimit bezele si pupici tuturor, ca de la copil la copiii din voi.

Un gând frumos şi curat din partea mea, ca de la copil la copil..

Multumesc Dorina! Noul an se iti aduca tot ceea ce iti doresti!

semn de lectură și drag, Alina.să ai un an cât mai bun!

Si eu te iubesc! Multumesc mult ca ma citesti si rezonezi!

Of Alinuto, ce frumos stii tu sa redai inocenta si puritatea sufletelor vesnic tinere, te iubesc si anul aceste, doar ca putin mai mult decat anul trecut, sa fii fericita draga mea.

în seara aceea uitasem

uitasem cu totul să-mi pun armura şi zalele
mantaua de ploaie ochelarii de cal şi zâmbetul meu înţepat
eram doar o băbuţă aproape cuminte cu gândul la fluturi
şi despicam firele funigeilor în patru în opt
cu migală
erau lipicioase şi degetele mele răbdătoare începuseră să tremure
de atâta-ncordare când ai apărut tu ca o ploaie după o secetă prelungită
şi ai împrăştiat toţi funigeii aceia îndelung răsfăţaţi

am râs amândoi am oftat şi am plâns sorbindu-ne cu nesaţ şi cu teamă
ne-am privit oglindiţi în copiii din noi şi -am rămas până azi
doi copii nesătui visându-ne fluturi

Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Dum Ian 09, 2011 7:58 pm, editata de 1 ori

Mei-mei..gaşca de blănoşi sunt foarte poznaşi şi jucăuşi, dar se răcoresc ei dacă ai ieşit în zăpadă la chelfăneală

Deşi-i frig de ceva vreme iar în sobă trosnesc lemne, toată gaşca de blănoşi (azi, ceva mai curajoşi) a ieşit iar la plimbare.
-Ce mustăţi întrebătoare! Ce blăniţe zgribulite! Ce priviri nedumerite!
-După cum vezi, dragă Bia, cred că acei mici pisoi din ograda moşilor, nu-nţeleg care-i pricina, pentru care toată curtea, toată lumea, are-acum blăniţă albă, ca Simina.
-Şi din cer cad fluturi mici, foarte reci, foarte pufoşi, peste gaşca de blănoşi.
-Este prima lor ninsoare şi în lumea asta albă,paşii lor sfioşi şi mici lasă urme pe zăpadă
. -Şi alunecă blănoşii, şi mai cad, din când în când, iar bunicul şi bunica, mor de dragul lor văzând.

-La căsuţa moşilor de pe strada Nucului, fiecare ghemotoc îşi vede de treaba lui. Mama Sheba îi îndrumă, le dă lecţii, îi învaţă, să deprindă de cu mici lucruri bune pentru viaţă.Ia priveşte şi tu Bia!
-Văd! Simina cea micuţă şi isteaţă, vrea să-nveţe de la Sheba să păşească ca pe aţă.Mersul elegant pesemne, nu se-nvaţă aşa uşor căci din câte văd, micuţa se împiedică-n covor şi în loc de mers pe aţă, mersul ei de pisicuţă l-aş numi eu, mai degrabă, "mers lăbuţă pe lăbuţă".Dar Simina nu se lasă ci , încearcă iar şi iar, lecţia de eleganţă nu îi pare un calvar.Ştie că frumoasa Sheba, mama ei, e o felină cu alură de regină şi că dacă ea, Simina se va strădui să ţină capul sus, privirea-n faţă şi lăbuţele vor şti să păşească" ca pe aţă".
-Însă mersul nu ajunge, o pisică elegantă are blana-ntotdeauna, curată şi aranjată.
-Despre asta n-am ce zice, fiindcă vezi, chiar Simina se-ngrijeşte de blăniţă, cu limba şi cu-o lăbuţă. Nu există-n toată lumea aşa albă pisicuţă!


***


-Negrii, neastâmpăraţi, drăcuşori împieliţaţi, împreună dacă-i vezi parcă-ar fi fraţi siamezi.Ştii Alina, Pip şi Nod astăzi au urcat în pod, invitaţi de Amedeu, cel cu aere de leu.
-Amedeu e un ştrengar dar cei mici, nu au habar.
-Are-n gheare-un şoricel (speriat ca vai de el) şi le spune celor doi că o treabă de pisoi, e să cureţe ograda de-acest soi de rozători care ronţăie de zor, tot ce-apare-n calea lor.
-Nu e rău, chiar nu e rău că blănosul Amedeu, devenit azi profesor, se face folositor. Dar ce fac cei doi negruţi?
-Mustăcesc aşa drăguţ! Şi-l adulmecă uşor pe micuţul rozător.
-Sunt elevi sârguincioşi şi vor învăţa se pare, să ferească toată casa de intruşi şi rozătoare.


***

-Cel mai studios pisoi de la casa moşilor, culcuşit în balansoar, astăzi poartă ochelari.
-Hai că-acum mă faci să râd şi chiar trebuie să văd o aşa minunăţie.Studiosul cin' să fie?
-Este Kitt cum vezi Alina, nu e un pisoi de rând şi un ziar este pricina pentru care tigrişorul, ochelari pe nas având, pân' la ultimul cuvânt, va citi, va tot citi şi apoi va povesti, celorlalţi locuitori din ograda moşilor, cât e el de informat,cât de multe a aflat, studiind în balansoar, foarte foşnitorul ziar.

Ultima editare efectuata de catre alina stasiuc in Lun Dec 27, 2010 9:04 pm, editata de 1 ori

multumesc Liviu! Poate l-am intalnit si eu pe motanul tau.
mai stii?