- Și? Ia ciripește, ce mai faci? îl întrebă Tutoi pe căpitan.
- Ce să fac? Ete, șî io p-aci, prin oraș, că pe-acasă mai rar. Tu cunoști viața mea, mmm... și după un timp de câteva secunde, oare, cine n-o cunoaște? În fine, n-are rost să-ți mai povestesc.
- Ceee? Zi mai tare mă, că n-aud! îi strigă, pentru că din cauza muzicii pe care o asculta, nu prea înțelese mare lucru din ce vorbise prietenul său.
Văzând așa, căpitanul începu să râdă și-l împinse în glumă pe Tutoi. Acesta fu luat prin surprindere și începu să-i țină isonul căpitanului. Pentru ei era amuzant să se înghiontească, se distrau de minune, dar pentru câini, nu. Poate n-ar fi fost o problemă dacă numai ar fi râs, dar înghiontirea celor doi îi deranjă pe câinii care se apropiaseră de Cățelușu', cel care începuse să latre primul. El, oricum sări la picioarele lui Tutoi, dar ceilalți săriră la amândoi. Căpitanului și prietenului său le pieri pe loc pofta de hârjoneală, se speriară și apoi începură să înjure câinii:
- Marș! Maaarș, potăi ordinare și jegoase! Bă căpitane, du-te dracu cu câinii tăi cu tot! Că ne mănâncă ăștia pe-amândoi! Gonește-i!
- Bă, nesimțiților ce sânteți voi! Nu vă e rusânie, mama voastră de proști! Ce mă, nu vedeți că io cu pretenu' meu Tutoi, glumim? Maaarș, fir-ați voi să fiți cu rasa voastră cu tot, marș!
- Maaarș! strigă iar Tutoi, bă căpitane, ia-l pe ăsta alb de pe mine!
- Paștelele mamii tale, de prost! Bă cățelușule, măcar tu fi cuminte, ce mama dracului! Ptiu, drace! Da ce v-apucă acum? Că nu ne omorâm unu pe altu'!
- Maaarș! Căpitaneee, ia-ți câinii de pe mine, maaarș!
Căpitanul nu era chiar așa de speriat, era obișnuit cu ei. Nu era prima oară când patrupedele în frunte cu Cățelușu' se înfuriau așa, crezând că cine știe ce i se întâmplă lui sau când se speriau de ceva anume. Se întâmpla să-i rupă și pantalonii, lăsându-i urme ușoare de colți. Niciodată nu punea la suflet reacțiile adverse ale câinilor, pe care oricum îi considera prietenii lui. Dar Tutoi era disperat, era nervos pe ei și se uita urât la căpitan. Dacă ar fi putut să-l bată, l-ar fi snopit în bătaie pe bietul om, care era mai mult speriat pentru prietenul lui, decât pentru el.
- Staaai! Stai că-mi venii o idee să-i cumințesc, stai!
Și pe o parte ținându-se la câini cum putea, pe de alta, începu să cotrobăie prin plasă după budinca de macaroane. Îi venea foarte greu s-o caute, în timp ce Tutoi înjura și blestema clipa în care se întâlnise cu Vasile, că numai el era vinovat de faptul că vroiau să-l mănânce câinii de viu. La un moment dat îi căzuseră căștile pe jos, și unul din câini le luase printre colți, apoi se retrase mai încolo cu ele. Le studia și le arunca, după care iar le lua, și tot așa. Când observă ce se întâmplă cu căștile lui, Tutoi crezu că moare de ciudă, nu alta! I se părea că mai aude puțin muzica din ele, dar începuse să se calmeze, nu mai înjura și parcă i-ar fi trecut supărarea, nu mai spunea nimic, doar le privea trist și ochii începuseră să i se umezească. Nu-l mai interesa dacă l-ar fi mușcat câinii, nu-l mai vedea și nu-l mai auzea nici pe căpitan. De când se știa el pe lume, muzica era viața lui, așa că acum era resemnat să fie mușcat și mâncat de câini. Până la urmă, căpitanul reușise într-un fel sau altul să scoată budinca din plasă și văzând că-i rost de mâncare, câinii săriră pe el și-l doborâră la pământ. Începu iar să-i înjure și să-i gonească pe câini, dar aceștea nu se dezlipeau de lângă el, fiind foarte interesați și insistenți față de mirosul delicios pe care îl simțeau.
- Maaarș! Morții și dumicații voștri de javre ordinare! Maaarș!
Noua voce se auzea din parc, de lângă fântâna cu apă. Atât căpitanul, cât și Tutoi întoarseră capul și-l văzură pe Pepsi, care observase impasul în care se aflau prietenii lui. Cum venise el de pe faleză și își continuase pașii spre primul zid, îl sărise și luase niște pietre de acolo, după care fugi spre ei. În momentul în care începu să strige la câini și să înjure, azvârlea câte o piatră spre ei. Aceștea se speriară și se îndepărtară de cei doi. Așa putu și căpitanul să desfacă micul pachet și rupse budinca în bucățele, după care le aruncă și câinii se repeziră spre ele.
- Băi căpitane, ai înnebunit de tot, să fiu al dracului! îi strigă Pepsi, când tu vezi că ei te mâncă, tu tot le dai de mâncare! În loc să îmi dai mie să mănânc, că vă salvai, tu, tot pe javrele astea le mângâi cu bunătatea ta nemăsurată de prostie, bă!
- Bă Pepsi, ia mai du-te dracului! Io îți mulțumesc că ne salvași, dar știi ceva? De-ai ca tine, egoiști care să se gândească numai la ei, îi plină lumea, auzi tu? Ia mai lasă-mă-n pace!
- Bă căpitane, egoist sau nu, dar bine că apăru el, că altfel ne duceam dracu pe lumea ailaltă, spuse și Tutoi. Dă-te-n p... mea cu câinii tăi cu tot, că rămăsăi și fără căști acum, din cauza ta și a lor. De-acum în colo, uită-te bine la mine, când te-oi mai vedea, prima oară mă uit să văd dacă-s câinii ăștia cu tine, și-abia apoi m-apropii să-ți vorbesc, auzi tu?
- Bă Tutoi, în primul rând, dacă mai vrei să mai fii preten cu mine, e bine. Dacă nu mai vrei, stai tu pe pacea ta, că io nu duc lipsă de preteni p-aci prin oraș, așa că n-o să mă plâng după tine, ai înțeles? În al doilea rând, du-te mai bine și ia-ți căștile de-acolo de jos și nu te certa cu mine. Că orice-ai zice tu, Pepsi, piticoata bombată sau oricine despre câinii mei, io nu mă las de ei, auziți voi? Și tu mă, și tu, Pepsi! Să vă intre bine în bibilica aia plină de tărâțe, că aia aveți voi în capul vostru, nu creier. Că numa' io știu ce-i în sufletu' meu, atunci când îs singur, așa că dacă nu vă place de mine, duceți-vă dracului șî lăsați-mă-n pace, n-am nevoie de voi!
- Bă căpitane, da îți veniră dracii, nu glumă! Ce naiba te-'nervezi așa? îi spuse Pepsi care îi observase supărarea. Io știu cum îți e ție, pentru că și io sunt singur.
- Nu, nu știi, n-ai de unde să știi. Tu ești singur pentru că ești prost, un bețivan prost, da io îs singur pentru că mi-a murit îngeru' meu Marioara șî proasta de Tanța, care nu s-o gândit decât la ia, când s-o aruncat în Dunăre. Ai avut tu famile vreodată și-ai pierdut-o, șî io nu știu? Nu, n-ai avut, așa că taci, nu mai vorbi doar ca să te-afli-n treabă.
În timp ce căpitanul și Pepsi vorbeau, Tutoi se duse să își ia căștile care erau la câțiva pași de el. Le verifică și văzu că erau bune, așa că îi veni inima la loc. Îi trecuse supărarea pe căpitan și pe câini. Căută o melodie de-a lui lui Elvis Prestley și după ce-o găsi, le puse la urechi și începu să danseze, ca și cum nu se întâmplase nimic. Ce-i drept, era un dansator bun și trăia muzica din toată ființa lui, oferea întodeauna un adevărat spectacol când dansa. Dacă l-ar mai fi văzut cineva în afară de cei doi prieteni ai lui care încetaseră să se mai certe în acel moment, ar fi avut ce să admire. După ce se termină melodia, se opri și revenise alături de cei doi, care, admirându-i mișcările grațioase, uitară să se mai certe și îl aplaudară. Dar Tutoi, chiar dacă dansase pe muzica lui Elvis, auzise câte ceva din ce vorbiseră înainte cei doi, așa că acum vorbi el:
- Bă căpitane, chiar te supărași rău de tot, din câte văd eu. Lasă mă, nu te supăra. Uite, eu te-nțeleg, să știi. Ș-apoi, iartă-mă, că și eu te supărai, da-'nțelege și tu, că m-am speriat de câinii tăi, mă! Acum, recunoaște că dacă nu era Pepsi, nu știu cum am fi scăpat de ei. Hai că tu ești prieten bun cu ei, da noi ceilalți, nu prea suntem, și e normal să ne fie frică de ei, nu?
- Da mă Tutoi, da, îs de-acord cu tine, dar până la jigniri. Mai tot timpul când vă-ntâlniți cu mine, dacă toate-s bune șî frumoase, îs cel mai bun pentru voi. Da' dacă ceva nu merge bine șî ceva îi urât, atunci când îs io pe lângă voi, io îs vinovat. Șî înjurați, și blestemați, și faceți ca toți dracii mă, cu mine! Că m-am săturat șî io!
Și nervos, își scoase sticla de bere din plasă și când o desfăcu, sări spuma din ea. Se agitase în timp ce se ținuse la câini să nu-i muște, dar nu-i păsă că se uda. Învârti capacul sticlei la loc și-o puse jos. O ținu puțin și o păzi cu privirea câteva minute pentru a putea bea. Fiind concentrat asupra berii, tăcu, dar Tutoi se întoarse spre Pepsi și îi spuse:
- Ce dracu măi Pepsi, ce ești așa de prost? Băi fraiere, parcă nu l-ai cunoaște pe căpitanu' nostru, parcă n-ai ști cum e el, ce naiba!
- Bă Tutoi, mai taci dracu și tu, da? Că și tu-l făcuși cu ou șî cu oțet, mai 'nainte! Îmi pare rău, dar acu ce să mai fac? Că de jignit, îl jignii și gata, ce mai!
- Păi mă boule, ce ești! Cere-ți iertare sau scuze, cum vrei tu, da cere-ți, că și eu îmi cerui, nu m-auziși? Hai mă, împacă-te cu el, că și el e-al nostru, ce dracu!
- Bine, mă! Dacă tu zici așa, așa fac mă, îi bine?
- Hai, dă-i drumu', ce mai stai?
Căpitanul reușise până la urmă să se descurce cu berea și duse sticla la gură. Înghiți cu poftă de câteva ori, apoi se opri puțin. După vreo două-trei secunde bău la fel, în timp ce se prefăcea că nu-i mai vede și nu-i mai aude pe prietenii lui. Dar aștepta să vadă dacă Pepsi își cere scuze și vroia să vadă dacă lui Tutoi îi părea rău cu adevărat de cum se purtase, ori era interesat numai de bere. Nu avea încredere în niciunul dintre ei, îi cunoștea prea bine. Se săturase de jignirile sau de nepăsarea lor, dar totuși, erau proștii lui, așa cum erau ei. Se prefăcu în continuare că nu-i vede cum fac doi pași spre el și cum Tutoi îl înghiontea cu cotul pe Pepsi să-și ceară scuze. Apropiindu-se de el, Pepsi îi spuse:
- Căpitane! Bă căpitane, uite, scuză-mă, te rog. Greșii acum și-mi pare rău, pe cuvântu' meu!
- Ooo, îți pare rău, ție întodeauna îți pare rău, știu io!
- Hai mă căpitane, că-i pare rău și lui, ce naiba! Și mie-mi pare rău că m-am supărat și c-am vorbit așa cu tine, interveni hotărât și Tutoi, hai, iartă-ne. Hai să nu ne dușmănim acuma.
- Nuuu! Că io nu dușmănesc pe nimeni, mă! Șî mai ales pe voi, Doamne ferește! Dar aș vrea ca să nu vă mai sară țandăra cum vă sare vouă de-obicei!
- Hai căpitane, nu mai fii supărat, hai! Auzi, știi ceva? Hai, lasă asta cu câinii, hai să-ți povestesc ceva, vrei?
- Să povestești ceva? Interesant sau plictisitor, ca să știm de la-nceput, glumi Tutoi.
- Ei, acu vezi că trebuie să îi zici și lu' Tutoi, nu numa' mie, auzi? Hei, io cam știu despre ce-i vorba, că am râs as'ară de el, de m-am spart! Plângea ca boul șî zicea că are o mare belea, șî io am crezut c-o fi făcut vreo prostie sau cine știe cine-o vrea să-l bată, și când colo, el...
Și începu să râdă cu foc. Aveai impresia că uitase complet întâmplarea cu câinii și de supărare. Pepsi, văzându-l că iar râde de el, râse și el puțin, după care îi spuse:
- Hai mă căpitane, nu mai râde atâta. Eu te consider prietenul meu, și tu...
- Ce, mă? Despre ce-i vorba?
- Ehei, dacă ai ști ce ,,belea'' are Pepsi al nostru, și continuă să râdă, atunci ai râde și tu, mă Tutoi, ai râde cu lacrimi, cum am râs eu as'ară și râd și-acu.
- Păi? Ce-i mă? Chiar mă făcurăți curioși.
- Ziii! Zi odată, măăă! Bă Tutoi, dacă nu-ți zice el, îți zic io, auzi?
- Păi zi tu, mă! Sau spuneți-mi o dată!
- Mi s-a pus pata pe-o gaică mă, șî nărodu' ăsta râde de mine, nu vezi?
- Aaa, nu! Io nu râd că ți s-o pus pata pe-o gagică, cum spui tu, io râd că tu îi zici belea la problema asta. Păi cum să fie belea, mă? Păi îi cel mai frumos lucru mă, să te-ndrăgostești, asta nu-i belea, asta-i partea frumoasă, dar șî complicată a vieții.
Tutoi începu și el să râdă când auzi despre ce este vorba și continuă să spună:
- Ei, căpitane, dacă spui că e și partea complicată a vieții, atunci are dreptate și Pepsi al nostru, într-adevăr, îi și-o belea să ți se pună pata pe-o gagică.
- Bă, îi așa de frumoasă! Ufff! Mie nu mi-a trebuit nevastă pân' acu, dar vreau ca ea să fie nevasta mea. Bă, ajutați-mă și pe mine, mă.
- Păi, și cine e gagica? Noi o știm?
- Ei, e la lucru în seara asta. O cheamă Adriana, e brunetă cu ochii albaștri și are un corpuleț, mamăăă! Îi artistă mă, îi artista mea!
Prietenii lui nu mai râdeau acum, dar zâmbeau. Îl priveau pe Pepsi și îl ascultau cu simpatie. Văzându-l cum vorbea despre fata aceea, cu atâta drag, cum ochii îi străluceau și fața i se lumina ca un soare, căpitanul și Tutoi își aduceau aminte de tinerețea lor. Despre căpitan știm că își aducea aminte de Tanța lui, de privirea verde ca iarba și de părul ei negru și lung. Și Tutoi își aducea aminte de Niculina, prima lui nevastă, o fată blondă cu părul lung și cu ochii negri, înaltă și corpolentă. Se despărțiseră din mai multe motive, dar de pe urma căsniciei cu ea, avea o fată care îi semăna ei și un băiat care semăna cu el.
,,Ce-au mai trecut anii, Doamne! Parcă ieri m-am îndrăgostit și eu de Lina mea, și muream de dragul ei. Și eu eram așa de înfierbântat ca nărodul ăsta. Oare, îmi luceau și mie ochii-n cap și fața, în halul ăsta, ca lu' Pepsi? Tot ca el eram și eu? Sigur, eram ca el, cum altfel poate fi un om îndrăgostit? Doamne! Să dea Domnul să îl iubească fata asta, să nu sufere.''
- Bă căpitane, bă Tutoi, aveți ceva bani?
- Io n-am niciun chior, îi răspunse căpitanul.
- Nici eu n-am. Da de ce-ți trebuie bani?
- Ei, vroiam să merg la ea la lucru.
- Păi unde lucrează? îl întrebară amândoi.
- Ei, lucreză la Damiro. Eu nu mă duc pe-acolo decât pe tura ei, doar de dragul ei.
- Ooo! Păi înseamnă că trebuie s-o știm și noi pe Adriana asta a ta, nu?
- Păi de ce trebuie s-o știți voi, mă? Bă Tutoi, e-a mea, auzi? Stai în banca ta!
- Hooo, măi nebunule! Eu ziceam că trebuie s-o știm și noi, pentru că lucrează la Damiro, nu? Este un loc public, e o pensiune, un local colo, nu?
- Păi da! Da ce-ai crezut tu, mă nărodule? îl întrebă Tutoi, râzând.
- Aaa, nu! Nu crezui nimic, mă, da na! Înțelegeți-mă și pe mine, răspunse Pepsi puțin rușinat, deși îi privea neîncrezător pe prietenii lui, care râdeau de el.
- Gelosuleee! Băăă, noi sântem prieteni, nu? Stai cuminte, că nu ne legăm noi de gagica ta.
- Ei, da de unde știu eu ce-aveți voi în cap? Că pretenii sânt primii care...
- Până aci, Pepsi! Până aci! Dacă mai continui, mă supăr și nu mai am ce discuta cu tine, ai auzit? interveni și căpitanul, care se supărase iar, așa ne crezi tu pe noi? Dacă n-ai încredere în noi, la ce mai stai de vorbă, la ce mai discuți? Ș'-apoi, ce vârstă avem noi, și ce vârstă ai tu? La asta, nu te gândești? Tu, chiar crezi că ,,artista'' aia a ta, că fătuca aia tânără și frumoasă, s-ar uita la doi moși ca noi, mă?
- Ce moși, mă căpitane? Poate tu ești moș, eu nu-s! sări și Tutoi cu gura.
- Nuuu! Scuză-mă, dragul meu Tutoi, râse căpitanul, uitasem că tu ești vreun june-prim, zău așa! N-om fi noi chiar moși, ai dreptate, dar totuși, pe lângă fătuca aia suntem bătrâni. Ce să facem noi cu ea, s-o creștem? Sau ia să ne-ngrijească la pat, mâine-poimâine? Mă faci să râd, ce mama dracului! Și tu Pepsi, bagă-ți mințile-n cap, ai înțeles? Dacă se mai întâmplă vreodată să mai spui ce spusăși mai 'nainte, cu mine ai terminat-o! Ține minte, nu uita!
- Bineee, bine! Bă căpitane, da văd că-n seara asta îți sare țandăra cam des, ce drac îi cu tine? spuse Pepsi, sper să nu mă bați în viitoru' apropiat.
- Ei, din câte văd și eu, trebuie să cam avem grijă cu căpitanu' nostru în seara asta, că i se întinseră nervii la maxim, spuse Tutoi, mai în glumă, mai în serios. Căpitane, când ne-ntâlnirăm noi, îmi promisăși ceva, mai ții minte sau uitași?
- Ce? Ce ț'-am promis, mă? întrebă el, gustând iarăși din bere.
- Deci, uitași. Păi nu ț'-am, spus eu prima oară că tu-mi dai să beau bere și eu îți dau s-asculți muzica mea. Nu așa ne fu vorba?
- Aaa, ba da mă, ba da! Da cu doi proști ca voi și cu câinii ăștia, uitai de tot.
- Păi și-mi dai sau nu, să beau?
- Îți dau mă, îți dau, și întinzându-i sticla, ia-o! Ia șî bea!
- Vreau și io, mă, să-mi dai și mie, ceru Pepsi.
- Ți-oi dau mă, da acum stai putin la rând, da? Că eu îi cerui primu', nu tu. Și îți dau numai dacă vrea căpitanu', ai auzit?
- Bea mă odată, nu mai face atâta tam-tam, ce naiba! se răsti căpitanul, ș-apoi dă-i șî lui, că doar n-o fi foc dacă bea șî el puțină bere.
Tutoi duse sticla la gură și începu să bea. Se înserase iarăși, o nouă noapte îl întâmpina pe căpitan, în compania celor doi prieteni care îl enervau în acel moment. Nu știa nici el exact de ce era deranjat acum, că doar îi cunoștea foarte bine, era învățat cu ei, nu era prima dată când își petrecea timpul cu cei doi prieteni ai lui sau cu alții ca ei.
,,Ce-o fi cu mine, oare? De ce nu-i prea suport? O fi oare din cauza visului cu Marioara mea? Sau, pur și simplu îmi veniră nervii pe ăștia doi din cauza câinilor? Oricum, nu am avut nimic până să mă-ntâlnesc cu nebunii ăștia doi, că doar când fusăi cu Miță șî cu soră-sa, mă simții bine, îmi fu drag cu ei. Na bine, nici nu se compară ăștia cu ei, ăia îs domni, educați, oameni cu școală. Offf! Că nici io nu eram înainte ca Pepsi, Tutoi sau ca alții, da acum nu mă mai interesează nimic, ce importanță are cum sunt, de fapt? Io îs singur acum, cui îi mai pasă de mine?''
Căpitanul fusese furat de gândurile lui, în timp ce Tutoi și Pepsi îi beau berea și se înjurau ca la ușa cortului, dar în glumă. Îi auzea, dar nu era atent, de parcă cei doi erau undeva pe aproape de el, dar nu știa de unde îi aude. Dar un claxon de mașină care intrase pe drumul spre insulă și se apropia de ei, îl făcu să revină lângă prietenii lui și să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui. Mașina se opri la câțiva pași de ei și după ce geamul fu dat jos, se auzi:
- Vasile! Măi Vasile, ce faci?
- Da! Bine fac mă, da tu ce faci? Sau cine ești?
- Hai măi omule, nu mă mai cunoști?
Și dându-se jos din mașină, veni spre căpitan și îl îmbrățișă cu tot dragul. Era vărul lui din Dubova, despre care știa că e plecat în Germania de douăzeci de ani. De fapt, uitase complet de el, ca dovadă că nici nu-i recunoscu prima oară. Era un tip puțin mai înalt decât căpitanul și cam de aceeași vârstă cu el, îmbrăcat în blugi bleumarin, o geacă de piele și încălțat într-o pereche de ciocate cu pinteni, asemănătoare cu ale lui Tutoi. Avea părul cărunt, lung și prins în coadă, mirosea a JAGUAR Classic Black. Fața luminoasă cu ochii albaștri, strălucea în ton cu dantura albă de porțelan, când îi vorbea și îi zâmbea. Cercelul de argint din urechea stângă, lanțul și inelul de aur completau îmbrăcămintea lui Gheorghe sau Ghiță Damblagiul, cum i se spunea înainte să plece din țară. Când era tânăr, îi plăcea să se laude că pe el, când îl apucă damblaua, o încurcă toți cu el. Și căpitanul l-a poreclit Damblagiul, și după el, toată lumea i-a spus așa.
Prima oară nu-l recunoscu pe vărul său, dar privindu-l atent câteva clipe, după ce acesta îl îmbrățișase și pupase pe ambii obraji de câteva ori, spuse:
- Ghiță! Mă Ghiță, tu ești? Bă Damblagiule, chiar ești tu, mă?
- Daaa! Eu sunt, mă Vasile, eu sunt. Am ajuns în sfârșit acasă, după atâta timp. Doamneee! Cum au trecut anii! Ce faci, tu? Ce faci?
- Ei, ce fac? Io văd că tu faci mai bine ca mine, io fac rău de tot, mă.
Și începu să plângă, în timp ce se gândea cum să-i spună vărului său că era singur, că Marioara și Tanța lui nu mai erau, și cum era acum viața lui. Dar Damblagiul îl luă din nou în brațe și începând să plângă la un loc cu căpitanul, îi spuse:
- Știu, mă. Am auzit ce s-a-ntâmplat cu familia ta, și de-aceea vreau să te iau cu mine în Germania, frățioare. Să știi că nu ești singur, mă ai pe mine.
- Io nu vin niciunde, auzi? Ai înnebunit la cap? Ce drac să fac io în Germania ta? Nu știu limbă și decât o viață printre străini, mai bine aci. Destul îs singur șî amărât aici, mai vrei să fiu șî pe-acolo?
- Auzi? Lasă, nu a intrat tot timpul în sac acuma, avem noi timp de vorbit despre asta și despre altele, vorbim noi altă dată, da? Acum fă-mi cunoștiință cu prietenii tăi și hai să mergem cu toții la o bere, da?
- Cu mine nu-i nevoie de cunoștiință, mă cunoști, da nu mă mai ții minte, spuse Tutoi.
- Nu zău! Nu te supăra, fără două luni, sunt douăzeci de ani de când am plecat din țară, și de aia nu-mi dau seama. Nu știu, poate dacă-mi spui cum te cheamă, sigur voi ști cine ești.
- Mmm... nu zău, și strâmbându-se la el, ia să vedem, numele Tutoi îți spune ceva?
- Ceee? Tutoi? Cel cu care mergeam s-o caut pe Getuța și pe Anca lu' Bărbosu' de la Armeniș în tinerețe, și cu cel care beam până dimineața la Dierna și la Pescărus!
- Daaa! și imediat dădură noroc, se îmbrățișară și se pupară, fericiți de întâlnire.
După ce terminară cu îmbrățisările și cu veselia revederii, Damblagiul se întoarse spre Pepsi și îi spuse:
- Tu ești mai tânăr, sigur nu ai cum să mă cunoști, și nici eu pe tine.
- Nuuu! Eu sunt Pepsi.
Ghiță Damblagiul dădu noroc și cu el, îl îmbrățișă și apoi spuse:
- Măi băieți, ce ziceți? Mergem la o bere?
- Daaa! săriră în sus Pepsi și Tutoi, dar căpitanul nu spuse nimic.
Observându-l pe căpitan, îl luă de după gât și spuse:
- Hai, Vasile! Hai la o bere, că uite, prietenii tăi sunt de acord să mergem, hai!
- Hai, dacă tu zici, hai!
Și se urcară toți patru în mașină pentru a pleca.

Căpitanul își luă chipiul de pe cap și îl pusese pe jos, pe lângă picioare, cu gândul să nu murdărească fața de masă a Simonei, apoi își dădu jos și mantaua. O puse pe spătarul scaunului pe care il oferise femeia. Se așezase apoi pe scaun, dar nu fu atent la povestea lui Miță, pentru că o cunoștea mai bine decât povestitorul. Privea masa încărcată cu de toate, deși, dacă l-ar fi observat cineva, ai fi avut impresia că nu vede și nu aude nimic din ce era în jur. Pe masă erau așezate o față albă de mătase și înflorată, farfuriile cu lingurile, furculițele și cuțitele alături, pe un șervețel roz. Lângă ele trona elegant câte un pahar de cristal cu picior și în mijloc erau două castroane mari, de porțelan și un coș plin de pâine feliată. Unul din ele conținea ciorbă de perișoare și celălalt, sarmalele. Nu ai fi putut să-ți dai seama care dintre cele două arome ți-ar fi trezit mai abitir pofta de mâncare. Două sticle mari de bere și două de suc stăteau lângă masă, pe lângă picioarele Simonei. Avea obiceiul de-a avea grijă de fiecare dată, ca musafirii ei să mânânce bine și apoi îi servea cu băutură. Simona era o bucătăreasă desăvârșită. Întodeauna, când avea invitați la masă, făcea ea ce făcea, și se întrecea pe sine.
Era o femeie înaltă, brunetă și tunsă scurt, cu bretonul pe frunte. Avea tenul alb și niște buze ușor conturate cu un dermatograf roșu. Ochii mari și verzi, împrejmuiți de niște gene lungi și întoarse cu rimel, alături de sprâncenele frumos pensate îi scoteau în evidență roșeața din obraji. Era îmbrăcată într-o rochiță roz și subțire de vară, peste care își pusese un șorț bleu de bucătărie.
Miță ajunsese la finalul povestirii, în timp ce soră-sa își ștergea lacrimile de pe lângă ochi, pentru a nu-și strica machiajul. Privind spre masă, căpitanul nici nu realiză faptul că prietenul său terminase de povestit prin ce trecuseră în acea zi și când sora sa puse o mână pe unul din brațele căpitanului, acesta tresări de parcă l-ar fi trezit cineva:
- Doamneee! Căpitane, trebuie să-ți revii, să nu te mai gândești, a fost doar un vis.
- De la ce să-mi revin, Simono? Ce mai făcui acu'?
- Nimic, căpitane, nu mai făcuși nimic, îi răspunse zâmbind, pentru că își dădu seama că Vasile nu era acum cu gândul la ce povestise frate-său. Văzând așa, îi luă o farfurie din față și îi puse două polonicuri de ciorbă în ea, apoi îl îndemnă, hai, pune mâna și mănâncă, sper să-ți placă mâncarea mea.
Privind și mirosind, spuse trist:
- Doamne, ce samănă ciorba asta cu a Marioarei mele! Să-ți dea Domnu' sănătate!
- Mulțumesc, căpitane! Și ție la fel, să-ți dea Domnul! îi răspunse ea.
Nu-i venea să creadă cât de repede reușise să fie receptiv la ce era în jurul său, când, mai înainte părea atât de absent. Ar fi dat oricât să afle pe unde se plimbase mintea lui adineaori, nu numai acum, dar și în alte dăți. Nu era prima dată când căpitanul, aflându-se în preajma ei, în timp ce alții vorbeau ceva sau relatau despre anumite întâmplări, era ,,plecat'' în altă parte și imediat când ea sau altcineva îi vorbea, revenea la loc, de parcă nu ar fi existat un ascultător mai interesat în această lume ca el. Deși îl cunoștea foarte bine, și-ar fi dorit foarte mult să-l înțeleagă mai bine, pentru al putea ajuta mai mult decât o făcea, dar niciodată nu reușea.
,,Doamne, cât aș vrea să te înțeleg, să te cunosc mai bine! Și eu, și toți cunoaștem viața ta, dar nu reușim să te-nțelegem atât cât ar trebui pentru a putea să-ți fim un sprijin mai mare, la nevoie. De multe ori se poate vorbi cu tine mai bine decât cu un om normal, alteori, nu se poate vorbi nici măcar cât face unu plus unu. Tare ciudat mai ești, măi Vasile! Parcă ar fi în tine doi oameni la un loc, când apare unul, dispare celălalt, și invers.''
Miță își luase o farfurie în mână și vroia să-și pună puțină ciorbă. Nu prea se dădea în vânt după ciorbe. Dacă ar fi fost după el, și-ar fi umplut farfuria cu sarmale, dar mâncarea surorii sale era bună și mai ales, știa că nu i-ar fi permis ca măcar să nu guste puțin din ea, așa că oricum trebuia să mănânce. Dar fără să știe de gândurile Simonei, și atenția lui era îndreptată asupra căpitanului, gândind cam la fel:
,,Bietul meu prieten! Of, dacă aș putea să te ajut mai mult, ce bine ar fi! Și nu numai eu, ci toți cei care suntem pe lângă tine, aproape în fiecare zi. Și mai ales, dacă am reuși să te facem să revii acel om care erai odată, înainte de moartea fetei și-a nevestei tale! Dar nu avem cum, moartea este singura care nu mai are nicio soluție, care nu mai are drum de întoarcere. Știu că această masă, alături de mine și de Simona nu poate decât să-ți mai aline puțin durerea sufletească, dar mare lucru nu rezolvă, pentru că știu că-n momentul în care te vei despărți de noi, viața ta își va relua cursul ei normal, cu singurătatea, cu bântuiala prin noapte ca stafiile și cu durerea ta, însoțită de câinii vagabonzi. Of, Doamne!''
Gândind așa, o observă pe soră-sa cum își ștergea lacrimile discret de pe lângă ochi. Ea, în același timp îl observase pe frate-său și amândoi se priviră, înțelegându-se tacit, așa cum numai doi frați pot să se înțeleagă în anumite momente. Dar nu apucară niciunul din ei să spună nimic, că nici căpitanul nu se lăsă mai prejos. În timp ce doi frați se priveau în ochi, căpitanul îi observa și el. Îi lăsă câteva secunde în pace, apoi strigă la ei:
- Hei, voi! Ce v-apucă pe-amândoi? Vă faceți semne despre mine?
- Ceee? tresări Simona, auzindu-l, cum poți crede asta, căpitane?
- Nuuu! Căpitane, ce-ai? Cum să ne facem semne despre tine, când ești prietenul nostru? sării și Miță, cum poți crede așa ceva?
- Lasă mă, că știu io care-i treaba cu voi, vă pare rău de mine, le spuse, privindu-i grav, nu mă luați de prost, vă rog io! Să știți că dacă o să mă mințiți acu', mă ridic șî plec de-aci. Tăcu puțin și fiind atent la cei doi frați, continuă, Simono, tu ești femeie, nu m-aș supăra așa tare pe tine, dar tu Miță, pe tine te consider pretenu' meu, auzi tu? Șî dacă io văd că tu mă minți, atunci, aci se termină pretenia noastră, nu mai vorbesc în viața mea, cu tine!
Miță și Simona erau surprinși, nu le venea să creadă. Ea se convinse încă o dată de dubla personalitate specială a căpitanului și fratele ei își dădu repede seama că nu trebuia să fie evaziv cu el, așa că-i răspunse cât putu de sincer:
- Nu, căpitane, nu. Voi fi sincer cu tine, e-adevărat că amândurora ne pare rău de tine și-am vrea să te putem ajuta mai mult decât o facem. Eu unul, așa simt.
- Și eu la fel, căpitane, aș vrea să pot face mai mult, aș vrea să nu mai suferi atât și să nu mai râdă nimeni de tine.
- Ei, surioară, cei care râd și-l batjocoresc sunt niște proști, nu au o mentalitate sănătoasă. Dă-o în colo de lume! Că ea mai râde și de alții, și despre noi poate să găsească un motiv pentru a bârfi și a râde, așa că nu lumea e importantă. Gura lumii n-o astupă decât pământul, știi asta! Dar e vorba de el, ca om.
- Da, aici așa este, răspunse Simona, știu asta. Dragul meu căpitan, hai mănâncă și scuză-ne dacă te-am supărat cu ceva.
- Nu tanti dragă, nu m-ați supărat și nu am de ce să vă scuz. Șî pe deasupra fuserăți sinceri cu mine, și asta-mi place mult. Și să vă zic ceva, dacă ar fi mai mulți oameni ca voi, șî lumea asta ar fi mai bună. Vă mulțumesc, din suflet! Nu mă puteți ajuta, să-mi aduceți fata și nevasta de-acolo de unde or fi ele, dar în schimb îmi faceți viața mai ușoară, și asta, înseamnă mult pentru mine. Și zâmbindu-le, continuă, hai să mâncăm, că mie mi se făcu o poftă așa de mare la ciorba și la sarmalele astea! Hai să ne simțim bine, pretene, că doar nu venirăm la Simona să ne văicărim, ci să mâncăm, nu?
- Da, da, da! Așa e căpitane, cum spui tu, fu de acord Simona, hai să mâncăm, că și mie mi-e foame, zău așa!
- Daaa, și mie! Auzi surioară, dar dacă aș sări peste ciorbă și-aș trece direct la sarmale?
- Ce? Păi de ce, măi Miță? Ce-are ciorba mea? Nu-i bună? Ia zi măi căpitane, nici ție nu-ți place? Vai de mine, oi fi greșit ceva la ea, și-acu mă fac de rușine cu voi!
- Nuuu, îi bună mă Simono, îi foarte bună! Mie-mi place, zău că-mi place, îi spuse căpitanul cu gura plină.
- Și mie-mi place, nu pot să zic că nu-mi place, Doamne fere'! mai spuse și Miță, care încercase cumva să vadă dacă poate scăpa de ciorbă, dar văzând că nu avusese nicio șansă, începu să mănânce. Simona se uită la el, preț de câteva secunde și îi spuse:
- Hoțomanule, ce ești tu! Acu-mi dau seama că ție, nu-i că nu-ți place, ci mai degrabă nu-ți prea plac ciorbele, în general. Las' că te cunosc eu. Dar știi ceva? Făcându-i cu ochiul pe furiș fratelui său să nu vadă căpitanul care zâmbea și îndreptând degetul arătător spre el, tot ai să mănânci acolo, puțin, că dacă nu, te leg și îți bag în gură cu forța, ai auzit?
Înțelegând că ea vroia să-l facă pe Vasile să râdă, îi ținu isonul soră-sii:
- Ce-ai măi, soră-mea? Că uite, tremură și hainele de pe mine, dar mai eu, de frică!
- Ce să am? Mă disperi la culme cu chestia asta că nu-ți prea plac ciorbele! Ce-au să nu-ți placă? Tu știi că sunt mult mai sănătoase decât fripturile? Și-apoi, e o ciorbă făcută din carne, nu din legume. Și întorcându-se spre căpitan, continuă, spune tu, căpitane, nu-i așa cum zic eu? Ce, Dumnezeu! Nu se poate trăi numai cu fripturi, cu pizza și cu alte uscături pe care le mănâncă el de obicei!
- Și cu bere, nu? Că uitași de ea, adăugă și Vasile în glumă.
- Daaa, și cu bere! ,,Fir-ar mama ei'' de bere, că uitasem de ea!
- Căpitaneee! Ce-mi faci, măi? M-aruncai eu în gura lupului, dar tu mă-ndeși să intru mai bine, nu? Ooo, stai, că ți-arăt eu, ție!
Luănd o felie de pâine din coș, o aruncă în căpitan, râzând. Acesta, râzând și el vru să repete gestul, dar se opri la timp, văzând privirea Simonei și spuse:
- Mă Miță, stai mă cuminte. Hai să fim cuminți amândoi, îți zic io, că se supără Simona pe noi, și oricum nu-i frumos, nu se face așa ceva!
- Așa-i, ai dreptate, aprobă sora prietenului său, privindu-l cu drag, hai, gata cu glumele! Hai, puneți mâna și mâncați!
Și începură să mănânce, fără ca vreunul din ei să mai spună ceva. După ce Simona îi puse și sarmalele, Vasile le privi puțin, așa cum privise și ciorba mai înainte, dar nu mai spuse nimic de data asta. Mâncă liniștit și cu poftă, până la ultima sarma din farfurie. Când Simona îl întrebă dacă mai dorește, el îi răspunse, zâmbind:
- Nu, că mă săturai. ,,Săru'mâna pentru masă, c-a fost bună și gustoasă!''
- Să-ți fie de bine, căpitane, să fii sănătos!
- Și eu mă săturai, vorba căpitanului, ,,săru'mâna pentru masă, c-a fost bună și gustoasă!''
- Sigur v-ați săturat, măi? Sper că nu vă e rușine să-mi spuneți. Ție, Miță, nu-ți este, știu eu. Căpitane, hai, să nu-ți fie rușine, hai mai ia vreo două sarmale.
- Nuuu, nu mi-i rușine mă Simono, pe cuvântu' meu! Îți spusei, mă săturai, că dacă mi-era mie, mai mâncam io fără jenă, Doamne!
- Bine, cum vrei tu. Atunci eu merg până la bucătărie să aduc și o budincă de macaroane, ce-o am încă în cuptor. Mă scuzați dragii mei puțin, da?
- Bine, surioară, nu-i nicio problemă, noi te așteptăm aici.
- Nuuu, io nu mai mănânc șî budincă. Mulțam, fată dragă, pentru tot, dar nu te supăra, io, chiar mă săturai și nu mai pot mânca nimic!
- Măcar o guști, nu trebuie neaparat să și mănânci. Hai, te rog, nu mă refuza, știi prea bine că nu-mi place să fiu refuzată, da? Și dacă nu mănânci, îți dau la pachet, o mănânci atunci când ți se mai face foame, da?
- Bine, așa voi face, că știu io că nu am lege cu tine, fu de acord el, zâmbind.
- Auzi, cred că și mie îmi vei pune budinca la pachet, că nici eu nu mai pot.
- Măi, dar voi doi vă-nțelegeți telepatic? Că nu vă auzii să vorbiți numai voi, și eu să vă ascult. Ce naiba vă venii? se enervă ea, de data asta.
- Nuuu! răspunseră amândoi în același timp și îi pufniră râsul.
Văzându-i cum râd, începu să râdă și ea cu ei, că oricum nu avea ce face. Îi cunoștea foarte bine și știa că dacă se hotărăsc amândoi să spună sau să facă ceva la fel, nu aveai cum să-i convingi. Își iubea și își respecta fratele, în ciuda tachinărilor dintre ei, pentru că era un om extraordinar, dar și pentru că era mai mare ca ea cu trei ani. Iar despre prietenul său știm ce simțea, așa că nu-i mai contrazise și le spuse:
- Bine măi băieți, bine! Cum vreți voi, atunci merg și vă pun la pachet din budinca mea.
Și îi lăsă singuri câteva minute, zâmbind și mergând la bucătărie să facă cele două pachețele. Căpitanul și Miță își făcură semn între ei și râseră încet, să nu-i audă, dar ea știa bine că cei doi prieteni erau cei mai fideli complici în prietenia lor. Nu dădea mare importanță față de astfel de momente dintre ei, pentru că se simțea bine în compania lor de fiecare dată.
Când termină de împachetat budinca, auzii telefonul lui Miță și pe acesta răspunzând:
- Salut, Mircea!... sunt pe la soră-mea cu căpitanul... da... da, da, da, cum să nu! da... ajung cam în cinci sau zece minute la tine... bine, hai că vin, peste vreo două minute plec de-aci, da?... bine, bine, hai, ceau!
Intrând în cameră cu cele două pachețele pe care le pusese într-o plăsuță, spuse:
- Ce-i? Ce vrea Mircea?
- Vrea să merg până la el, să ne organizăm pentru când intrăm în concediu, pentru campionatul de fotbal pe care îl facem. Și na, știi cum e, trebuie să mă duc, e colegul meu.
- Dă-l în colo de fotbal, că uite cum ai ajuns din cauza lui! Ți-am mai spus eu, ar trebui mai bine să-l lași, decât să o pățești și mai rău, Doamne ferește!
- Ei, asta i-am zis șî io, dar nu m-ascultă nici pe mine, mă Simono, poți să-i spui de-o mie de ori, nu aude nimic când îi vorba de fotbal, spuse și căpitanul.
- Surioară, din câte văd eu, acum te-nțelegi tu telepatic cu ,,pretenu'' ăsta al meu. Mă oameni buni, cum să vă fac să-nțelegeți că eu la fotbal nu renunț decât dacă mor? Și dacă s-o juca și pe lumea cealaltă, și-acolo voi juca!
- Daaa, nu mai vorbi prostii, nu mă mai enerva, se supără sora lui.
- Da ce, ce prostie am vorbit? Că așa e, toți suntem datori c-o moarte într-o zi. Na, eu plec acum. Căpitane, dacă vrei, mai rămâi, eu nu mai pot sta.
- Nu mai stau nici io, că de! Omu' vine, dar mai șî pleacă, nu?
- Stați așa, măi! Mai stați puțin, că mai e și berea, și sucul, să gustați puțin, încercă Simona să-i mai țină, dar Miță îi răspunse:
- Lasă Simona, că eu beau o bere pe la Mircea, nu-i problemă. Dă-i repede lu' Vasile să guste ceva.
- Nuuu, că nici io nu vreau, că sunt mâncat acuma. Șî beau io mai în colo pe undeva o bere, așa că nici la mine nu-i problemă, fată dragă. Io îți mulțumesc încă o dată, pentru masă. Hai pretene, hai să mergem, că poate te grăbești și să nu te mai țin după mine, da?
Miță îl privea cu drag și zâmbind. Cel mai mult îi plăcea promptitudinea asta a lui, atunci când era vorba despre vreo plecare sau despre o situație aparte, care necesita oameni hotărâți și categorici, fără echivoc. Ridicându-se de la masă și luându-și cârja, spuse:
- Hai, atunci! Hai să mergem atunci, te conduc până la bloc.
- Hai să mergem, dar nu-i nevoie să mă conduci neaparat, să știi.
- Căpitane, stai așa! Eu și-așa nu beau bere, sucul era pentru mine, așa că ia tu sticla de bere cu tine, zău așa! Mă duc să caut o plasă mai mare, să o poți duce.
- Nu, nu, că am io plase prin buzunare, stai așa.
Și își scoase mai multe plase, care îi căzură pe jos, rămânând doar cu una în mână. Și-i le strânse repede de jos, le băgă în buzunarul mantalei. Apoi băgă sticla în plasa lăsată afară, după care puse cu grijă și plăsuța cu budincă. După care se îmbrăcă în manta, își puse chipiul pe-o parte și mai spuse:
- Io îs gata, hai să plecăm acu, că te-așteaptă colegul tău.
- Hai!
Și o porni spre ușă, sprijinindu-se de cârjă, urmat de căpitan. După ei, Simona îi conduse și după ce îl îmbrățișă pe Miță, făcu același lucru, și cu Vasile. Și ei își luară la revedere de la ea, după care coborâră treptele scărilor, fără să-și spună nimic. Când ajunseră jos și ieșiră din scara blocului, Miță îi spuse căpitanului:
- Ne oprim prima dată acasă să lăsăm astea, nu? Și după aia plecăm iar, nu?
- Nuuu, io nu mă mai opresc la mine, că știi bine că io pe urmă nu mai trec pe-acolo, cine știe cât timp? Șî se strică budinca asta, că-i cald. Șî berea, la fel, așa că io merg direct prin parc acuma.
- Bine, cum vrei tu, dar îmi promiți ceva?
- Ce? Ce să-ți promit?
- Promite-mi c-o să ai grijă de tine și fă tot posibilul să mai treci noaptea pe-acasă, mai lasă-i naibii de câini și de parc.
- Ei, dacă îi să am grijă de mine, cu treaba asta, îți promit, dar restul, cu venitul acasă, cu parcu' și cu câinii, nu. La ce să te mint? Că doar mă cunoști, mă pretene!
- Of, măi căpitane, ce mă fac eu cu tine? îi spuse Miță zâmbind și privindu-l lung.
- Nimic mă, nimic. Ce să te faci? Nimic, îi răspunse el zâmbindu-i și privindu-l la fel.
Miță nu-i mai spuse nimic și nici căpitanul. Își continuară drumul spre blocul din fața Billei, unde locuiau. Când ajunseră în fața lui, își strânseră mâinile și își luară rămas-bun, după care plecară fiecare în treaba lui. Vasile mai făcu câțiva pași spre centru. La un moment dat îi ieși cățelușul cel alb în cale și bucurându-se de prezența lui, îi spuse:
- Cățelușu! Cățelulul meu drag, ce faci? Acesta lătră prietenos la el, dădu din coadă și se apropie repede de el, gudurându-se. Cuțul meu drag, îl alintă și-l mângâie, cum să mă las io de parc șî de voi, câinii? Cum? Că dacă îi să mă iau după Miță sau după ceilalți, aș sta numa-n casă și n-aș mai ști de existența voastră.
- Căpitaneee! Hei, omule, ce mai faci, mă?
Căpitanul se întoarse cu privirea spre primărie, locul unde se întâlnise de dimineață cu vecina sa Geta. Când se uită să vadă cine îl strigă, văzu că era Tutoi, unul din amicii lui. Acesta era un tip de statură medie, puțin durduliu. Era îmbrăcat într-o cămașă pestriță de mătase, în niște pantaloni negri de piele cu o curea groasă, cu cataramă metalică pe care se vedea un cap de mort în miniatură și încălțat în ciocate cu pinteni. Fizionomia sa era plăcută, dar și comică în același timp. Era brunet cu mustață și zâmbăreț. Dar partea comică consta în niște căști la care asculta întruna muzică din anii '70, până în anii noștri, pe care le ținea pe cap și faptul că datorită muzicii, de multe ori dansa pe stradă. Apropiindu-se de căpitan, îi spuse:
- Hai, salut! Ce faci mă, căpitane?
- Uite, șî io pe-aci, merg prin parc. Tu, tot cu muzica ta?
- Daaa! Doar mă știi că muzica-i viața mea! Dar tu, în plasă ce-ai?
- O sticlă mare de bere și-o budincă de macaroane. Mi le dădu Simona, sora lu' Miță, vecinul meu, fotbalistu'.
- Păi și nu-mi dai și mie de băut? Că îs lefter, n-am bani.
- Ba da, hai prin parc să bem amândoi.
- Hai, atunci. Tu-mi dai să beau șî io îți dau s-asculți muzică, da?
- Daaa! îi răspunse căpitanul, râzând, hai, atunci!
Se luară de după gât și o porniră spre insulă, unde ceilalți câini se auzeau lătrând, cu Cățelușul după ei.

Despre Iubire și Răbdare se spun multe. Fără nicio îndoială, cu toții cunoaștem sensul acestor cuvinte, care fac parte din viață, și mai ales din noi înșine. Fiecare dintre noi avem un fel de-a iubi ori avem mai multă sau mai puțină răbdare. Amândouă înseamnă foarte mult și indiscutabil, nu am putea trăi fără ele, viața nu ar avea niciun sens dacă ele nu ar exista.
Dar acum am să încerc să vă spun o părere personală despre ele.
Eu cred că iubirea adevărată este cea mai mare comoară a unui suflet. Ea înnobilează sufletul și îmbogățește omul pe dinafară și pe dinăuntru. Din primul moment în care omul iubește, atunci dăruiește în jurul său tot ce-i mai frumos din el însuși, și dăruind totul, se transformă în tot ceea ce înseamnă frumusețe. De aceea se spune că frumusețea fizică este trecătoare și că cea interioară rămâne. Când iubește, omului îi strălucesc ochii într-un mod deosebit, zâmbetul și mimica feței au o lumină aparte. Practic, însăși viața se oglindește limpede pe fizionomia sa. Și din drag se nasc
răbdarea, compasiunea, susținerea morală sau cea fizică, atunci când este cazul.
Pe scurt, iubirea adevărată nu are limite, pe ea o primim de la Dumnezeu, dar noi suntem liberi să iubim pe cine dorim sau ce ne place nouă. Din păcate, cu răbdarea este altfel, pentru că ea este una din virtuțile umane, și pe ea o simțim la fel, dar o dăruim cu măsură, în funcție de câtă iubire primim de la persoana iubită sau de la ceea ce iubim. Cum am mai spus, fiecare dintre noi avem un fel de-a iubi ori avem mai multă sau mai puțină răbdare.
Iubirea îți dă o forță supranaturală sau neștiută de tine însuți și de cei din jurul tău. De multe ori, îți dă acea putere de-a înfrunta apa, pământul și focul pentru persoana iubită. În numele iubirii faci atât fapte bune, cât și rele, faci orice. Omul iubește cu ochii larg deschiși, dar și cu ei închiși, când iubește, nu mai contează nimic! Spunând mai înainte despre răbdare că este o virtute umană, atunci ea are limită, pentru că noi oamenii nu avem și nu vom putea avea niciodată acea putere divină de-a dărui la infinit așa cum dăruiește Dumnezeu.
Oricât de nelimitată ar fi iubirea adevărată, răbdarea își are limitele ei atunci când nu i se răspunde la fel. Oricât de mult ar iubi omul în viață, se întâmplă și unele evenimente în viața sa, care sunt ca o foarfecă. Și când acea foarfecă începe să taie puțin câte puțin, atunci și iubirea pleacă spre altceva sau altcineva. Toate au o limită în lumea asta și în sufletul omului, în afară de iubire.

- Tati, trezeşte-te! Hai să mâncăm.
- Nu mănânc acum, mai vreau să dorm.
- Nu, tati, nu! Hai acum să mâncăm, că se răceşte mâncarea. Hai c-am făcut ciorbă de perişoare şi sarmale.
- Bine, hai că vin acum.
Se ridică de pe saltea şi se îndreptă spre măsuţa mică de lemn cu un singur scaun. Marioara pusese farfuriile cu ciorbă de perişoare şi cu câte o lingură pe măsuţă. Apoi scoase dintr-o plasă pe care scria Billa, o pâine mare pe care o rupse în două. După aceea se puse jos şi îşi strânse picioarele sub ea. O parte din ea o puse lângă farfuria căpitanului şi pe cealaltă, alături de-a ei şi începu să mânânce. Căpitanul o privea atent, era aşa de frumoasă! Era înaltă, îmbrăcată într-o rochiţă roşie de vară, avea părul negru şi lung, prins în coc. O şuviţă îi cădea pe faţă. Privirea ochilor mari şi cafenii ca ai lui, obrajii bucălaţi, buzele roşii şi gropiţa din bărbie îl făcură pe Vasile să tresară. Imediat o întrebă:
- Da Marioară, tu de unde venişi?
- Ei, tati, de unde venii! Da unde crezi tu c-am fost? Din oraş, dar m-am gândit că ţi-e dor de mine, şi de aia am venit puţin pe la tine.
- Şi mamă-ta, unde-i?
- Nu-i acasă, cred că-i pe la tanti Geta, mama lui Costel. Nu l-am mai văzut de mult. Ce mai face prietenul meu?
- Ce să facă, fata tatii? S-a-nsurat, are un băieţel şi vecina Geta se mai duce să aibă grijă de el, când Costel cu nevastă-sa îs la servici. Îţi dai seama că moare de dragul lui! Dar tu, fata mea, ce mai faci?
- Eu fac bine, tati. Sunt ocupată, am nişte treabă, învăţ, vreau să intru la facultate. Aaa! Uitai să te-ntreb, îţi place ciorba mea?
- Da, fetiţa mea, îmi place, îi răspunse el, deşi nu o gustase încă, fiindcă o privea întruna şi nu-i venea să creadă că mănâncă alături de Marioara lui. La ce facultate dai? Şi unde stai în oraş, ca să vin şî io pe la tine?
- Prin oraş, da lasă că vin io, nu trebuie să vii tu. Vreau să dau la Drept, vreau să fiu avocată. Auzi tati, cu vecina Dorina te mai cerţi?
- Daaa! Şi azi-dimineaţă mă certai cu ea! Dă-o dracului de piticoată bombată, că n-am ochi s-o văd! Da să vezi tu, o prind io odată şi-i arăt io!
- Tatiii! Nu mai vorbi aşa despre ea! Şi nu care cumva să dai în ea! De când baţi tu femeile? Se poate?
- Da de unde ştii că vreau s-o bat? E-adevărat că aşa vreau! Că mă enervează, tot timpul se ia de mine din cauza câinilor! Şi după ce că-i urâtă şi proastă, mai şi semnalizează!
Auzindu-l, fata pufni în râs. Dinţii albi ca laptele, parcă străluceau o dată cu veselia din ochii ei. Căpitanul o privi cu drag, apoi îl pufni râsul şi pe el. Şi râseră un timp, privindu-se unul pe celălalt. Pe urmă, Marioara se opri şi-l privi grav. După un timp, îi vorbi tatălui său:
- Tati, eu te ştiu un om bun. Ştiu, c-ai început să bântui noaptea prin oraş cu câinii după tine şi că ei nu-i place asta, dar tu nu trebuie s-o bagi în seamă. Ea este o femeie proastă şi rea de gură, dar tu eşti un om bun, nu te compari cu ea. Te rog! Ia gândeşte-te puţin aşa, tu eşti bărbat şi dacă-i dai o palmă sau un pumn mai tare din cauza nervilor, poate păţeşte ceva şi, Doamne fereşte!, mai ai pe urmă probleme şi cu Poliţia!
- Io ştiu? Uite mă, că la Poliţie nu m-am gândit, să ştii!
- Păi gândeşte-te bine! Ce Dumnezeu, că doar eşti om deştept!
El o privi atent şi îşi aduse aminte de acel accident în care ea murise şi de cum i se schimbase viaţa de atunci, dar alungă repede amintirea asta din mintea lui. Era fericit că era lângă el, nu-i venea să creadă. Marioara, la rândul ei îl privea cu blândeţe şi zâmbind.
- Tati, îmi promiţi că nu te mai legi de vecina Dorina? Şi mai ales, că nu vei ridica mâna la ea s-o baţi? Promite-mi, te rog!
- Off, fata tatii! Ce mă pui tu pe mine să fac, off!
- Da, te pun să-mi promiţi asta, pentru că mi-e teamă să nu păţeşti ceva, că tu eşti singur, şi nu te iubesc mulţi pe-aci. Tati, trebuie să ai grijă de tine, înţelegi? Eşti tăticul meu şi te iubesc mult de tot!
- Of, fata tatii! Că şî io te iubesc mult! Vino-ncoace să te pup. Şi dădu să se întindă spre ea, dar Marioara îl îndepărtă, spunându-i:
- Lasă tati, nu acum, că merg să pun şi sarmale în farfurii, pe urmă mă pupi. Dar tu ce făcuşi până acum? Că abia dacă gustaşi mâncarea! Nu-ţi plăcu?
- Ba da, e bună, dar io, de drag că venişi pe la mine, mă luai cu vorba, şi de aia, îi răspunse el. Într-adevăr, căpitanul nu apucase să mănânce prea mult, în timp ce ea mâncase. Dar uite, mănânc acum, mai spuse şi se apucă să mănânce.
Ea se ridică în picioare şi nu ştia nici el de unde, dar veni cu alte două farfurii pline cu sarmale aburinde şi atunci, el lăsă ciorba, simţind pofta de ele. Dar când luă în mână lingura, pentru a mânca din prima sarma, apăruse un ţânţar, care îl bâzâia pe la ureche. Cu mâna stângă îl alungă, dar el se-ndepărta, după care revenea. Datorită lui nu putu să guste din mâncare. Mai încercă să mănânce, dar insistenţa ţânţarului îl deranjă la culme şi tot încercând să-l prindă, înjură cu foc:
- Paştele mamii tale de ţânţar! Că... şi îşi trase o palmă peste obrazul stâng, cât putu de tare, că îl duru. Din cauza durerii, deschise ochii şi se ridică în şezut, continuând să spună, auu!Fi al dracului să fii tu de ţânţar! Maamă, ce mai îmi trăsăi una-n faţă, şi ce mă doare!
Înjură de mama-focului, dar văzându-se în şezut şi înjurând, tăcu. Privi în jurul său, neînţelegând prima oară de ce era încă pe saltea, când adineaori era cu Marioara lui şi voia să mănânce sarmale, în timp ce vorbea cu ea. Îşi întoarse ochii spre măsuţa de lemn şi scaunul cu spătar, care erau neatinse. Pe măsuţă era un colţişor de pâine uscată, care rămăsese acolo de când fusese ultima oară, acasă. Îşi aminti brusc că voise să-l ia cu el, dar îl strigase Pepsi de afară şi-l uitase. Apoi privi spre geamul vechi şi spart într-un colţ. Era linişte în jurul lui. Marioara nu era, nici ciorba, nici sarmalele şi nici ţânţarul pe care îl prinsese, atunci când îşi pălmuise zdravăn obrazul.
- Marioară! Marioarăăă! Da pe unde te-ascuns? Şi sarmalele, şi ciorba?
Dar după ce strigă, înţelese. Fusese un vis, nimic nu fusese adevărat. Lacrimile începură să i se prelingă pe obraji, apoi începu să plângă tare şi să jelească:
- Îîîî, îîî, îîîîî, iiiîîîîî, îîîîîî, îîîîî! Îîîî, Mar... îîîîî, Marioar.... îîîîî, Marioarăăă! Îîîîî, fata tatii, unde eşti? Îîîîî, avoc... îîîî, avocata lu' tatiii! Îîîî... şî ciorba... îîîî... şî ciorba de per... îîîî, de perişoare, şî....îîîîî şî sarmalele, îîîîî! Îîîî, fata lu' tati, cuminteee! Îîîî, Marioara meaaa! Cum ai tu grijă de mineee! Îîîî, îîîî, să nu mă ia Poliţia din cauza lu' piticoata aia bombată de Dorina! Marioarăăă! Undeee eeşti?
Un timp continuă să plângă şi să jelească cu foc. Mai treceau vecini prin faţa uşii lui care îl auzeau şi li se făcea pielea de găină, după care le dădeau şi lor lacrimile. Era imposibil să nu tresari măcar puţin faţă de durerea lui. Multora le era milă de el. Toţi oamenii pe care îi cunoşti au un of, o durere care te impresionează, dar căpitanul era un caz special. Pe lângă faptul că bântuia şi ziua, şi noaptea prin oraş, cu câinii după el, puţini oameni îi mai vorbeau de când rămăsese singur. Şi în general, majoritatea prietenilor lui erau oameni ai străzii, ca şi el. Unii aveau câte un acoperiş amărât deasupra capului pe care îl vizitau rar, la fel ca şi căpitanul, alţii nu aveau deloc şi locuiau pe stradă.
Miţă, unul din vecinii lui care locuia la etajul patru în scară cu el urca scările. Era un bărbat înalt, îmbrăcat într-un trening bleumarin. Sub bluza treningului purta un tricou roşu. Era tuns scurt şi cărunt, avea ochii negri şi o faţă plăcută. Avusese un accident la fotbal cu o săptămână în urmă şi mergea cu ajutorul unei cârje. Ca toată lumea, îl cunoştea bine pe căpitan şi viaţa sa, şi îi părea rău de suferinţa lui. Îl aprecia foarte mult şi de multe ori mai vorbea cu el despre una, despre alta. Auzindu-l cum făcea din spatele uşii, se opri şi ascultă un timp. Îi dădură lacrimile şi gândi în sinea lui: ,,Doamne, ce să fac? Să bat în uşa lui sau să-mi văd de treaba mea? Offf! Mai bine nu, îmi văd de-ale mele.'' Mai stătu puţin şi se întoarse spre scări să-şi continue drumul, dar inima nu-l lăsă să facă asta. Se întoarse brusc şi bătu în uşa căpitanului cu putere, dar el nu auzi. Mai bătu de câteva ori şi la un moment dat Vasile îi deschise uşa, zbierând, dar uitându-se în jos:
- Cine-i? Oricine-ai fi, lasă-măăă!
- Căpitaneee! Ce-i cu tine? îl întrebă Miţă, deşi auzise că Marioara era motivul supărării lui, te rog, spune-mi! Poate te pot ajuta!
- Nu mă poţi ajutaaa! Nimeni nu mă mai poate ajuta pe mine, vreodată!
- Hai mă, căpitane, ce naiba! E prima oară când stăm noi de vorbă? Uită-te la mine, nu în jos, că nu-s acolo eu, sunt în faţa ta, îi spuse Miţă cu tonul puţin ridicat, dar cu blândeţe.
Având privirea în jos şi tulburat cum era, căpitanul văzu cârja lui Miţă. Deşi nu-l privise, ştiu de prima dată că era el, pentru că-i cunoştea vocea. După ce-o privi câteva secunde, ridică ochii lăcrimaţi spre el şi îl întrebă curios:
- Da ce-ai păţit, de umbli aşa?
- Aaa! Nimic grav, un mic accident la fotbal, săptămâna trecută, minţi el.
Accidentul nu fusese chiar aşa de mic, dar nu vroia să-l îngrijoreze prea mult. Ştia că, deşi de multe ori suferinţa îi întuneca minţile, totuşi, nu era un om prost şi avea un suflet bun, aşa că de aia încerca să nu-l tulbure şi mai mult. Gândea în sinea sa că îi ajungea suferinţa lui, nu-i mai trebuia şi alta dinafară, ceva care nu ar fi avut o legătură directă cu viaţa lui, aşa că preferă să-l mintă.
- Pă' bine mă Miţă, nu ţi-am spus eu de-atâtea ori să-l mai dai dracului de fotbal? Na, vezi dacă nu m-asculţi? Toată ziua, dacă nu eşti la lucru, la frontiera ta, joci fotbal, nu faci altceva!
- Ei, cum nu mai fac altceva, căpitane? Nu ştii că mai beau şi câte-o bere cu dumneata sau cu alţi prieteni? Nu ştii că mă mai distrez şi eu din când în când, de când m-a lăsat singur Lina şi s-a dus cu colegul ăla al meu? L-a mai luat şi pe piciul meu Bogdan, continuă el cu amărăciune, ce să fac? Asta-i viaţa, trebuie să merg şi eu cumva înainte, nu?
Ascultându-l, Căpitanul începu iar să plângă şi Miţă îl întrebă:
- Mă căpitane, iar te-a apucat? Ce-ai mă? Iar din cauza Marioarei? Offf, Doamne! Şi spunând aşa, îl luă de umeri şi îl împinse în casă, închise uşa, apoi continuă, bine mă omule, ce ţi-am zis eu de-atâtea ori? Ai uitat că ţi-am spus că dacă tot plângi după ea şi-o tot invoci cu suferinţă, cu lacrimi, nu se poate odihni pe lumea cealaltă? Nici ea, şi nici Tanţa?
- Îîîî, ştiuuu! Ştiu io că mi-ai zis de multe ori asta, îîîî, dar cum să nu mă doară sufletul, mă pretene? Îîîî, mai ales că acum ceva timp fu Marioara mea la mine, îîîî, îmi găti o ciorbă de perişoare şi nişte sarmale aşa de bune! Îîîî, miroseau aşa frumos, da n-apucai să le gust, îîî, din cauza unui ţânţar tâmpit, care mă tot bâzâi pe faţă, îîîîî!
- Ceee?! Căpitaneee, cum să fi venit Marioara la tine, să-ţi gătească? Vasileee, mă Vasile mă, chiar începi s-o iei razna, ce-ai? Mă omule, ce-ai? Mă omule, revino-ţi!
Miţă tremura tot şi se îngălbenise la faţă. Se sperie foarte tare, era îngrijorat pentru vecinul său. I se vedea în ochi ca într-o oglindă, tot ce simţea şi gândea în acel moment, dar văzându-l, căpitanul se mai linişti puţin şi îi spuse tare, zâmbind:
- Hooo, mă Miţă mă, ho! Că nu înnebunii de tot! Nici chiar aşa! Stai să-ţi spun, să-ţi explic mai bine! Tu n-auzişi că nu apucai să gust din sarmalele alea bune, din cauza unui ţânţar tâmpit care mă bâzâi şi eu îmi dădui o palmă tare de tot, de mă duru aşa de tare şi-atunci mă trezii din somn?
- Ptiu, draceee, ptiu! Căpitaneee, du-te dracului, auzi tu? Cu vorba bună, zău aşa! Se poate să mă sperii în halul ăsta? Chiar am crezut c-ai luat-o razna de tot! Mamăăă, ce mă mai speriaşi! Şi apoi începu să plângă şi el. Plânse puţin, apoi îl luă în braţe. Îl îmbrăţişă timp de un minut, după care continuă, se poate mă căpitanu' meu nebun să-mi faci asta? Să nu-mi mai spui niciodată c-a venit Masrioara şi ţi-a gătit sau că ţi-a făcut nu ştiu ce. Să-mi spui de-acum în colo c-ai visat, nu că a fost la tine, auzi tu? Doamneee! Şi îşi făcu semnul crucii de trei ori, apoi îşi scuipă în sân.
- Păi nu ţi-am zis de la-nceput că visai?
- Nuuu, nu mi-ai zis c-ai visat, mi-ai zis numai că a venit Marioara la tine şi că ţi-a gătit ciorbă de perişoare şi sarmale, şi că n-ai apucat să guşti din sarmale, din cauza unui ţânţar tâmpit, că ţi-ai tras una peste faţă, că te-a durut, atâta tot!
- Iartă-mă, Miţă! Iartă-mă dragul meu preten, nu am vrut să te sperii, nu am vrut asta, dar tu ştii că de multe ori nu mai judec, de-atâta durere ce am strâns în sufletul meu!
- Ştiu mă, ştiu, dar fi şi tu mai atent când povesteşti! Vezi, aşa să faci şi cu alţii, cum ai făcut cu mine! Să le spui şi altora că a fost Marioara la tine, că ţi-a gătit ciorbă de perişoare şi sarmale, nu c-ai visat!
- Nuuu, nu mai fac cu nimeni ce făcui cu tine, îi răspunse şi începu să râdă cu lacrimile care le avea încă pe obraji şi în ochi, nu mai fac. Şi după ce mai râse puţin, tăcu şi continuă, Miţă, ascultă-mă cu atenţie. Îţi spun ceva şi să ţii minte cât vei trăi tu! Îmi spusăşi mai înainte că mai bei o bere şi cu mine sau cu pretenii, şi că te mai distrezi din când în când de când te-a părăsit Lina, şi de când l-a luat şi pe copil cu ea, dar ştii ceva? Îi mai bine de o mie ori la tine, decât cum îi la mine. Măcar ai tăi îs vii! Dacă ţi-i dor de copil sau de ea, ştii unde să mergi, să-i cauţi, te duci şi-i vezi, da io... io unde să merg să le caut pe Marioara mea şi pe Tanţa?
- Nu, căpitane, nu! Pe ea, nu-mi trebuie s-o văd în ochi, cât trăiesc eu, dar copilul... după copil, mi se rupe sufletul de dorul lui! Cu ea, de câte ori mă văd, trebuie să mă şi cert, că altfel nu se poate.
- Ooo, îi bine mă şi-aşa! Ai măcar cu cin' să te cerţi! Sau ce? Tu crezi că mie mai mi-e dragă Tanţa mea, chiar dacă-i moartă? Că ea s-a aruncat în Dunăre, şi-acum îi cu Marioara mea, de mine nu i-a păsat când s-a-necat, fi a dracu ea să fie! Da io, dacă vreau să mă cert cu ea, cu cin' să mă cert? Că n-am cu cine, în timp ce tu ai, mergi acolo unde ie şî te cerţi cu ea.
- Offf, Doamne, of! Nu-mi vine să cred, dar ai dreptate. Niciodată nu am privit lucrurile din punctul ăsta de vedere, răspunse Miţă, după care se gândi puţin şi continuă, dar ia zi-mi, cum o visaşi pe fată? Hai, îmi povesteşti?
- Ei, cum o visai! Păi nu ţi-am zis mai înainte, când ai zis că te-am speriat?
- Ba da, dar mi-ai povestit în mare. Zi-mi acum cu amănunte.
Căpitanul îl privi şi iar începu să plângă, apoi începu să-i povestească totul, cu ciorba şi cu sarmalele, cu dorinţa fetei sale de a deveni avocată, cu tot ce-i spusese despre vecina ,,piticoata bombată'' şi despre grija ei faţă de el. Şi cum o întrebase unde stă în oraş şi ce-i răspunsese ea, cu ţânţarul la urmă şi tânguindu-se în timp ce povestea. Miţă îl ascultă şi începu să plângă din nou, alături de el. După un timp îi spuse:
- Căpitane, trebuie să fii tare, dragul meu! Nu te mai chinui atâta. Eu ştiu că poate mie mi-e uşor să te sfătuiesc aşa, dar numai tu şi bunul Dumnezeu ştiţi ce-i în sufletul tău. Dar totuşi, gândeşte-te bine, aşa-i că am dreptate? N-ai altă soluţie decât să fii tare şi să mergi înainte, pentru că oricum nu rezolvi nimic aşa.
- Ştiu, ştiu c-ai dreptate, dar... tu ştii că mi-i tare greu, tu ştii... şi iarăşi începu să plângă şi să jelească. În timp ce Miţă îl consola şi îl îmbărbăta să îşi revină, îi sună telefonul. Îl căută şi dădu de el într-unul din buzunarele treningului. Îl scoase şi văzând cine sună, îi spuse căpitanului:
- Mă sună soră-mea, dar o sun eu mai târziu.
- Păi de ce să-i răspunzi mai târziu? Vorbeşte mă cu ea, acum! Lasă-mă tu pe mine, că dacă ai treabă, noi ne mai vedem şi altădată, ce naiba? Hai, vorbeşte cu ea!
- Sigur?
- Sigur că da, nu-i nicio problemă, pretene!
- Bine atunci, îi răspund, şi continuă, alo? Ceau, Simona! Ce faci?
- Ce să fac? Uite, bine fac, pe-aci şi eu, tu ce faci?
- Uite, te sunai să te invit pe la mine, frăţioare, hai să mâncăm împreună.
- Mersi, surioară, dar cred că voi veni puţin mai în colo, că acum sunt cu căpitanul, cu vecinul meu. Vin cam într-o juma' de oră, e bine?
- Nu, nu-i bine aşa. Ia-l şi pe el cu tine, ce-are?
- Stai să vorbesc cu el. Căpitane, soră-mea ne invită pe amândoi la masă, ce zici? Vii?
- Nu vin mă Miţă, du-te liniştit!
- Ba vii, cum să nu vii? Simona, uite zice că nu vrea să vină, vorbeşte tu cu el, şi apoi îi dădu telefonul să vorbească cu sora lui. Luă telefonul şi-l puse la ureche:
- Ceau căpitane, auzi el în telefon, hai să vii acum cu frate-meu la masă, da?
- Ceau, Simona! Mulţam de invitaţie, draga mea! Nu ştiu dacă se cade... ştiu io...
- Ba se cade, cum să nu? Nu accept niciun refuz din partea matale! Invitaţia asta e plăcerea mea, mă-nţelegi? Dacă mă refuzi, mă supăr şi nu mai vorbesc cu mata, niciodată! Aşa că hai, te aştept să vii cu Miţă, acum! Hai, dă-mi-l pe el la telefon!
Miţă începu să râdă, fiindcă auzea vocea categorică, dar simpatică a Simonei. Căpitanul îi dădu telefonul lui Miţă şi îl puse iar la ureche:
- Frate-miu, hai, ia-l pe căpitan şi veniţi, că se răceşte mâncarea! Dacă nu, vin eu după voi cu o joardă, şi tot vă aduc aci! Şi piu...
Închisese telefonul. Aşa era sora lui. Era o fată bună, avea un suflet mare, dăruia totul din suflet şi niciodată nu accepta vreun refuz din partea cuiva. Întodeauna îşi punea punctul ei de vedere în faţa tuturor şi lupta din răsputeri ca voinţa ei să fie lege pentru toţi apropiaţii, mai ales pentru familia ei. Era căsătorită, dar nu avea copii. Acesta era singurul ei necaz, dar în rest, era fericită şi bucuroasă să aibă câţi mai mulţi oameni în jurul ei. La fel ca fratelui său, şi ei îi părea rău de căpitan, şi de câte ori avea ocazia, îl ajuta cu ceva, ca acum, deoarece considera de cuviinţă că nu-i o mare problemă să ajuţi un om ca el. Miţă îl luă pe căpitan de braţ şi îi spuse zâmbind:
- Hai să mergem, că ştii prea bine că nu avem lege cu ea!
- Hai atunci, hai! Dacă stau să mă gândesc bine, chiar mi-i foame, să ştii!
- Păi vezi? Şi nu voiai să mergi, vezi? Hai!
Şi ieşind din garsonieră, Vasile şi Miţă coborâră scările. Ajungând la parter, auziră vocea Dorinei de după uşă cum drăcuia de mama-focului pe cineva, dar nici măcar nu-şi îndreptară privirea spre uşa ei, se făcură că nu aud nimic şi-şi văzură de drumul lor. Simona locuia în blocul-turn din sud, la etajul doi, aşa că într-un minut sau două ajunseră la ea.
Când intrară pe uşă, Simona îi primii cu bucurie şi îi îmbrăţişă pe amândoi. Apoi le spuse cu un zâmbet până la urechi:
- Bine aţi venit, dragii mei! Haideţi la masă!
Simona, de câte ori avea chef să invite pe cineva la masă, îi chema în sufragerie să mănânce. Nu conta dacă erau apropiaţi sau mai străini, ea considera întodeauna că musafirii trebuie respectaţi. Dar atât căpitanul, cât şi Miţă aveau nişte feţe...
Având spirit de observaţie, ea observă feţele celor doi şi imediat îi întrebă:
- Da ce-i cu voi, mă? Ce-aveţi?
- Surioară, din toate mâncărurile care se gătesc în lumea asta, de ce gătişi tu tocmai ciorbă de perişoarte şi sarmale, azi?
Auzind întrebarea şi văzându-l pe căpitan că-i dădeau lacrimile, rămase perplexă. S-ar fi aşteptat la orice din partea lor, dar la asta, nu!
- Nu... mă tem că nu-nţeleg despre ce vorbeşti. Ce-are mâncarea mea?
- N-are nimic, fată dragă, e foarte bună, îi spuse căpitanul, să-ţi dea Domnul sănătate!
- Ei, nu are, cum nu are, căpitane? Îi spunem de visul tău?
- Îi spunem, cum să nu? Da spune-i tu, că io nu pot!
Şi după ce îi chemă în sufragerie şi îi puse la masă, Miţă începu să-i povestească visul căpitanului, cum se trezise el din somn şi tot ce trăise alături de căpitan în ziua aceea.

Dumnezeu crease pe Pământ apa cristalină în care te puteai privi ca într-o oglindă şi iarba verde, ce strălucea în lumina soarelui. Mai adăugase fel şi fel de flori ce împarfumau aerul pe care îl respirai şi copacii impunători, care învăluiau pe alocuri planeta cu umbra lor, apoi munţii măreţi şi plini de zăcăminte preţioase şi folositoare. Şi ca planeta să fie cât mai împodobită, s-a gândit El bine şi-a mai creat multe vieţuitoare. Prima dată a făcut zburătoarele mari şi mici, colorate în sute de culori cu graiuri frumoase sau urâte, ce cântau duios sau cele care zbierau, apoi animalele fioroase care se atacau între ele de multe ori, până la sânge sau le atacau pe cele blânde şi neajutorate pentru a se hrăni, insectelele şi reptilele care îşi găseau seva vieţii sub iarba pământului sau din plantele ce creşteau peste tot. Şi apele, ca să nu fie goale, le-a umplut cu mulţi peşti şi alte forme de viaţă. La urmă de tot a mai creat ploaia, vântul şi alte fenomene ale naturii, care tulburau uneori viaţa.
         Dar, deşi era minunat, nu a fost mulţumit de tot ce crease. Simţea că mai lipsesc multe, chiar dacă planeta era plină de viaţă şi foarte frumoasă. Din tot ce crease El până acum, singurele creaţii care existaseră de la început, erau cerul şi norii, pe care Dumnezeu îi tot aranja la vederea vieţuitoarelor după bunul Lui plac, soarele cu planetele sale şi cu sateliţii lor şi stelele în care crease sau mai crea alte vieţi.
         Cumpănind cu putera şi înţelepciunea Sa nemărginită, îi veni o idee, dar era aşa de îngrijorat, fiindcă era conştient că totul trebuia creat cu atenţie şi cu orânduială mare. La un moment dat se ridică din jilţul Său aurit şi merse până la poarta Marii Case Celeste, unde locuia. După ce parcurse multe coridoare imense şi luminate, trecând pe lângă multe camere cu uşi argintii, ajunse în curtea cerului. Văzându-l, Sfântul Petru deschise Poarta şi îl întrebă speriat pe Domnul:
         - Tată, ce s-a întâmplat? Dacă ai coborât până la Poartă, înseamnă că este grav!
         - Ei, sfinţişorul meu drag! Ce mai faci măi, Petrule?
         - Bine fac, Doamne, şi sunt tare fericit şi bucuros de ce-ai creat. E nemaipomenit de frumos, se simte şi se miroase peste tot puterea Ta divină. Acum cred că ai făcut tot, nu cred să mai lipsească ceva.
         - Eiii, sfinţişorule, ba mai trebuie înfăptuit ceva, dar nu sunt sigur, şi de aceea am coborât să mă sfătuiesc cu tine. Mă gândisem să caut pe cineva din casă cu cine să vorbesc, dar tot gândindu-mă, am mers înainte, până am ajuns la Poartă, la tine.
         - Ai venit până la umilul Tău Petru?
         Şi căzu în genunchi, cu capul plecat. Tatăl ceresc îi puse mâna pe creştet şi-l mângâie. Apoi îi spuse:
         - Hai, Petrule! Ridică-te în picioare, că nu am timp prea mult să-ţi privesc plecăciunea şi mulţumirea care le ai faţă de Mine. Să Mi te pleci şi să-Mi mulţumeşti altă dată. Acum am de vorbit cu tine, dragul meu.
         - Cum Ţi-e voia, Tată drag! Te ascult şi dacă voi putea să spun o vorbă bună, o voi spune cu tot sufletul!
         - Măi sfinţişorule, măi! Tu spui că am făcut totul pe Pământ şi că nu crezi să mai lipsească ceva, dar totuşi lipseşte ceva important. Tu ce-ai crede şi-ai spune, dacă te-ai gândi mai bine?
         Sfântul Petru tăcu şi se gândi mult. Domnul îl lăsă în pace şi la rândul Său căzu pe gânduri. Câţiva nori albi se plimbau în voie pe lângă ei fără să facă vreun zgomot. Deşi tăceau şi liniştea îi înconjurase de peste tot, totuşi, tumultul gândurilor care se înghesuiau în mintea Domnului şi a Sfântului Petru se ciocneau între ele. Domnul, pe o parte Ştia ce mai are de creat, iar Sfântul Petru se gândea dacă ar mai lipsi ceva. Până la urmă, Domnul îi trimise gândul Său, că prea îi păru rău de el, văzându-l cum se chinuia să găsească un răspuns. Dintr-o dată, Sfântul Petru îşi ridică faţa luminoasă spre Domnul şi exclamă:
         - Tată! Gata, aş şti eu ce-ar lipsi de pe Pământ, dar nu ştiu sigur dacă o fi aşa!
         - Te ascult, dragul meu, spune-Mi fără sfială, îi răspunse Domnul zâmbind blând. Chiar de nu vei avea dreptate, eu te voi înţelege, şi îţi voi spune.
         - Ştiu prea bine acest lucru, Tată drag. Privindu-l câteva clipe, continuă, Tată, eu cred că ar trebui ca cineva să le fie superior tuturor vieţuitoarelor şi a tot ce ai creat pe Pământ. Ar mai trebui creată încă o vieţuitoare, care, şi ea la rândul ei să creeze, care să fie inteligentă şi îndemânatică, pentru a îngriji tot ce ai creat până acum, cineva, nu mare, nici mic, dar să fie puternic şi destoinic în toate privinţele.
         - Da, aşa este Petru dragă, ai mare dreptate, îi răspunse Domnul, privindu-l cu drag.
         - Dar mai mă gândesc aşa, Doamne, cum să arate? Că ai creat atât de multe, unele sunt frumoase şi bune, altele urâte şi rele, încât, nu pot să-mi dau seama cum ar trebui să arate această nouă vieţuitoare.
         - Ştiu eu cum ar trebui să arate, sfinţişorul meu drag. Va arăta după chipul şi asemănarea noastră, a celor care locuim aici, în casa cerească.
         - Cuuum? Va avea faţă şi corp ca al nostru?
         - Da, voi coborî pe Pământ şi îl voi face din lut, apoi îi voi dărui viaţă şi gândire.
         - Chiar va arăta ca noi, şi va gândi ca noi? Păi maimuţa se aseamănă puţin cu noi, dar e urâtă şi simpatică, foc.
         - Nu-i urâtă Petrule, nu-i urâtă deloc. Şi nicio vieţuitoare nu-i urâtă, şi ştii de ce? Pentru că adevărata frumuseţe vine din interiorul lor, din suflet. Eu le-am dat fiecăreia dintre ele un pic de duh sfânt, ca să-şi arate puterea, bunătatea şi rostul pentru care Eu le-am orânduit pe Pământ. Şi aşa voi face şi cu aceată vieţuitoare, pe care o voi face din lut şi îi voi da viaţă.
         Sfântul Petru rămase uimit de ce auzea din gura Domnului, nu-i venea să creadă. Îl privea cu ochii mari şi cu gura căscată, neputând să mai zică nimic. Văzându-l aşa, Domnul începu să râdă şi cerul se lumină imediat. Apoi îi spuse cu blândeţe, ca de obicei:
         - Acum cobor jos să creez această vieţuitoare. Şi o voi face pereche, pentru a putea să se înmulţească şi o voi numi OM. Cu timpul, datorită inteligenţei ei, îşi va inventa numirea pentru partea care va fecunda, dar şi pentru partea care va naşte, ce va da viaţă încontinuu acestei vieţuitoare. Şi voi face şi cu celelalte la fel, le voi face pereche, şi OMUL le va numi, cu timpul.
         - Bine, Tată, bine! Cum Ţi-e voia Ta, să faci şi să fie!
         - La revedere, dragul meu.
         Şi după ce se îndepărtă puţin de Petru, se întoarse cu faţa spre el cu faţa zâmbitoare, apoi începu să coboare în jos, ca şi cum ar fi coborât pe treptele unei scări. Privind mirat – sfinţişorul, cum îi spunea El – reuşi să desluşească scara albă şi curbată pe care cobora Domnul şi gândi în sinea sa: ,,Mare Ţi-e puterea şi bunătatea, Doamne! Sper din toată inima ca această vieţuitoare să fie cum îţi Doreşti, să fie bine!''
         În timp ce Sfântul Petru gândea aşa, Domnul îşi continuă drumul, coborând cu graţie pe scara curbată şi albă ca zăpada. Trecea pe lângă stelele luminoase, care se înclinau înaintea Sa. El le salută şi le ură tuturor cu blândeţe:
         - Bună să vă fie viaţa! Lumină multă şi pace lungă, dragele mele steluţe!
         - Mulţumim, Doamne! Creaţia, frumuseţea şi înţelepciunea Ta să fie primtă de cine Vrei Tu!
         Îşi continuă drumul, până ajunse în dreptul Lunii, care se înclină la fel ca stelele, în faţa Domnului.
         - Putere de a lumina asupa Pământului, să ai, Lună dragă!
         - Mulţumesc mult, Doamne! Creaţia, frumuseţea şi înţelepciunea Ta să fie primită de cei ce vor face într-o zi din Pământ, o planetă plină de viaţă!
         - Aşa să fie, după cum îmi urezi tu, dragă Lună! Gândul tău bun să-l audă toată Creaţia Mea de-acolo, de până acum şi de aici înainte!
         Apoi Luna se dădu la o parte din Calea Domnului, făcându-i loc să coboare spre Pământ.
         După un timp ajunse pe planetă, se plimbă cu grijă să nu se facă simţit prea mult de vieţuitoare. Căuta un loc unde era mai mult pământ, decât iarbă. Când, în sfârşit găsi locul, îşi schimbă înfăţişarea într-o vieţuitoare fioroasă cu gheare ascuţite şi începu să râcăie, până când reuşi să strângă o grămadă mare. Când termină, o privi atent şi gândi: ,,Cred că îmi va ajunge să creez OMUL acum.'' Apoi împărţi grămada de pământ în două. Mai încolo era un izvor. Se duse până acolo şi se întoarse de multe ori, luănd apă în mâini, apoi începu să modeleze din fiecare grămadă, câte o formă umană. Una semăna cu bărbatul, cealaltă, cu femeia. După aceea îşi reluă înfăţişarea Sa reală şi suflă pe fiecare dintre ele de trei ori. Prima dată suflă pe trup şi pământul modelat se transformă repede în OM. Apoi, la a doua suflare, Domnul i-a creat prima dată oasele, muşchii şi toate organele trupeşti, şi la urmă, creierul şi inima. Şi înainte să sufle a treia oară pe cele două forme, şopti:
         - Dragele mele vieţuitoare, fiţi OAMENI! Fiţi oameni pe Pământ, înmulţiţi-vă în timp şi cât de mult puteţi, fiţi inteligenţi şi creaţi la fel cum v-am creat eu pe voi, fiţi puternici, dar şi blânzi, iubiţi-vă şi ajutaţi-vă între voi, şi faceţi Pământul roditor şi trainic! Şi la urmă, când Eu Vreau, să vă întoarceţi aici şi redeveniţi pământ!
         Şi apoi suflă a treia oară, cât putu de tare.  După ce suflă, oamenii creaţi tresăriră, fiindcă primiseră Duhul Sfânt. Priviră atent spre Domnul şi căzură în genunchi în faţa Lui, dar El le spuse:
         - Faceţi totul după voia Mea şi nu Mă uitaţi, şi mai ales, să nu Mă renegaţi niciodată!
         Apoi le întoarse spatele şi plecă încet câţiva paşi. Dar Domnul ştia deja că de multe ori, OMUL îl va uita şi mai rău, Îl va renega. Acest gând îl întristă peste măsură şi două lacrimi mari îi curseră din ochi. Acestea se împrăştiară peste tot, udăndu-i şi pe oameni. Fără să Vrea, Domnul le Dădu şi lor din suferinţa Lui, şi de aceea Omul a suferit şi suferă, şi în zi de azi, atunci când îl năpădesc necazurile.
Apoi îşi întinse mâinile pătate de pământul negru, se învârti de câteva ori şi mai rosti:
         - Şi voi, vieţuitoarelor, fiţi de două feluri ca oamenii, iubiţi-vă şi înmulţiţi-vă cât puteţi de mult, plecaţi-vă în faţa Omului şi să-i fiţi de trebuinţă, atât pentru hrană, cât şi pentru tot ce va crede el de cuviinţă, căci el o să vă pună nume fiecăreia dintre voi şi tot el o să vă fie superior în toate!
         Terminând cu creaţia Omului şi-a vieţuitoarelor, merse din nou la acel izvor de apă să-şi spele faţa şi mâinile, după care se ridică în sus câţiva metri. Scara cea albă şi curbată apăru din nou şi El începu să urce treptele mai lent decât atunci când ajunsese pe Pământ, pentru că obosise puţin. Tot urcând treptele, una câte una şi tot salutând aştrii cereşti, ajunse Sus la Poartă, unde Sfântul Petru Îl aştepta nerăbdător. Dar Domnul îi spuse:
         - Sfinţişorule, am creat acea vieţuitoare, OMUL, dar nu ştiu cât de bine am făcut că l-Am creat. El le va fi superior tuturor, dar mulţi dintre Oameni vor fi răi, vor greşi, vor păcătui, şi tot Eu va trebui să fac ceva să-i mântuiesc, dar mai este mult până atunci. Acum sunt obosit, Petrule dragă, intru pe Poartă şi mă duc să mă odihnesc puţin.
         Şi intră pe Poartă, fără să se mai uite la Sfântul Petru, care se pleca înaintea Lui şi se dădea la o parte din Calea Sa, pentru a putea intra în Casa Celestă. Se vedea bine că Domnul era mult mai preocupat decât atunci când plecase spre Poartă, să stea de vorbă cu Sfântul Petru. Fiind obosit din cauza drumului şi a creaţiei, ajunse înapoi în jilţul Său şi adormi un timp. Începu să vadă în vis oamenii care se iubeau şi făceau copii, cum îşi croiau îmbrăcăminte, vânau şi mâncau, cum îşi construiau case şi alte clădiri, se iubeau şi se urau, pace şi războaie, cum inventau şi ei la rândul lor, multe lucruri. Dar nu putu să viseze prea multe, fiindcă începură să se audă nişte zgomote ciudate. Timpul din spaţiu al Domnului trecea mai repede decât cel de pe Pământ, aşa că oamenii pe care El îi crease, se înmulţiră repede aşa cum îi fusese Voia. Dar în loc să vorbească, ei urlau mai tare decât vieţuitoarele mari şi fioroase. Cu cât trecea timpul mai repede, cu atât oamenii se înmulţeau din ce în ce mai mult şi gălăgia pe care o făceau, transformase Pământul într-un vacarm de nedescris, care se auzea tot mai des şi mai tare până sus la Domnul şi în Casa Celestă. Dându-şi seama că crease omul, dar uitase să-i dea şi cuvântul pentru a vorbi, se ridică iar din jilţul aurit şi plecă în fugă pe coridoarele lungi cu uşile argintii, gândind:
         ,,Cum am putut să uit? Omul meu are nevoie de grai, de a vorbi, îi trebuie cuvintele. Acum merg să-l rog pe CUVÂNTUL, să-l trimit pe Pământ, pentru al învăţa pe OM să vorbească. Nu se poate aşa, să urle OMUL mai rău decât celelalte vieţuitoare, dacă este să le fie superior! Acum merg să vorbesc cu el, să-l trimit jos pe Pământ, la ei, o perioadă. Să-şi mai ia şi câţiva fraţi de-ai lui cu el, poate o avea nevoie să-i înveţe mai multe.''
         Îşi continuă paşii mari şi grăbiţi pe coridoarele imense, până când se opri în dreptul uneia din uşile gri cu cleanţa de fildeş. Pe uşă scria CUVÂNTUL. Din spatele uşii se auzeau vorbe şi muzică, era o adevărată plăcere să stai să asculţi. Intră uşor pe uşă, fără ca cineva din acea cameră să-L simtă. Privi o vreme cu drag ceea ce vedea şi auzea acolo. Camera era imensă, cu pereţii albi şi desenaţi. Desenele constau în litere şi cifre, în note muzicale şi în multe forme desenate. Erau acolo Cuvântul, Muzica, Instrumentul, Dansul şi Desenul. Toţi erau îngerii creaţiei. Erau înalţi, aveau aripi, erau îmbrăcaţi în straie albe şi strălucitoare, poleite cu dungi aurii pe alocuri. Părul îl aveau lung şi inelat, ochii albaştri, dar şugubeţi, o coroniţă albă pe cap şi o tolbă în spinare. La un moment dat, Cuvântul îL văzu pe Domnul şi tăcu, apoi spuse:
         - Hei, fraţilor! Faceţi linişte, că a venit Tatăl nostru!
         - Dragii mei îngeri, am mare nevoie de voi, mai ales de tine, Cuvântule.
         - Tată, nu-i nevoie decât să îmi spui despre ce e vorba, şi eu, repede fac! răspunse Cuvântul voios.
         - Şi noi facem la fel, Doamne, şi noi! exclamară şi ceilalţi îngeri în cor.
         - Dragii mei, am nevoie să mergeţi pe Pământ. De curând am creat o vieţuitoare superioară celorlalte care mai trăiesc acolo. Se numeşte Om, dar nu poate vorbi, ci zbiară ca celelalte. Şi Voinţa Mea este să cobori acolo la el, să-l înveţi să vorbească. Şi vreau să-ţi iei cu tine, şi fraţii ca să te ajute, pentru că omul trebuie să vorbească şi să facă de toate, să cânte, să danseze, să deseneze, să scrie şi multe altele. Şi el, la rândul lui va crea pe Pământ, dar are nevoie de voi. Şi mai vreau să mergeţi peste tot pe Pământ, să-i învăţaţi pe toţi oamenii să vorbească şi să facă tot ce ştiţi voi.
         - Bine, Tată, spuse Cuvântul, dar vor reuşi oare să înveţe?
         - Da, vor reuşi, pentru că Eu i-am creat, şi pentru că Eu Vreau să înveţe.
         - Bine, Doamne, bine, vom merge pe Pământ şi vom face tot ce putem să-i învăţăm pe oameni tot ce ştim noi.
         Zis şi făcut. Cuvântul şi ceilalţi îngeri îşi agăţară tolba mai bine în spinare şi plecară spre Poartă, unde Sfântul Petru îşi punea palmele la urechi, să nu mai audă gălăgia care o făceau oamenii. Domnul îi conduse până acolo. Sfântul,
văzându-i prima dată pe îngeri îi luă la întrebări:
         - Hei, îngeraşilor, unde credeţi că mergeţi?
         - Pe Pământ, la oameni, Petrule dragă! îi răspunseră ei, în acelaşi timp.
         - Păi, cum aşa? Ce căutaţi voi acolo?
         - Lasă-i în plece, sfinţişorule, că Eu i-am trimis.
         Şi îngerii îşi luară zborul spre Pământ.
         - Cum, aşa? Ce să facă ei acolo, în gălăgia aia? întrebă mirat Sfântul Petru.
         - Să-i înveţe pe oameni să nu mai facă gălăgie, Petrule dragă.
         - Ceee? Stând puţin pe gânduri, continuă, adevărul e că urlă de mă dor urechile şi capul. Mare minune dacă vor ajunge vreodată să nu mai facă aşa, pentru că în felul ăsta, omul nu le va fi niciodată, superior celorlalte vieţuitoare.
         - Vor ajunge Petrule dragă, vor ajunge, dar nu le va face şi nu le va spune pe toate aşa cum trebuie, din păcate, îi răspunse Domnul cu tristeţe, vei vedea tu asta, aşa cum voi vedea şi Eu.
         - Cum, aşa?
         - Simplu, oamenii vor fi şi buni, şi răi. Dar gata, ţi-Am spus destule, sfinţişorule, acum mă întorc în Casă să mă odihnesc puţin, că nu am reuşit să fac asta. Ai grijă de Poartă şi să-i primeşti pe îngeri înapoi, când s-or întoarce.
         - Bine, Tată, voi face întocmai cum Spui Tu.
         Şi Domnul se întoarse gânditor, înapoi îm jilţul Său aurit, dar somnul nu-L mai fură. Cu ochii larg deschişi şi trişti privea în gol, gândindu-se la OM şi la tot ce crease până acum.
         Între timp, îngerii coborâră şi ei pe Pământ. Când ajunseră, Cuvântul le spuse celorlalţi îngeri:
         - Eu le voi vorbi oamenilor, tu, Desenule, să le dai litere, cifre şi toate desenelele tale, tu Muzică dragă să le cânţi duios cum numai tu ştii să cânţi, tu Instrumentule să-i înveţi să-şi facă instrumente la care să cânte şi tu, Dansule, să te mişti frumos şi cu graţie, ca oamenii să-nveţe să danseze. Eu cred că le vom atrage atenţia şi că vor învăţa aşa cum e Voia Tatălui nostru ceresc.
         - Bine, Cuvântule, facem cum spui tu, cântă Muzica.
         - Bine, facem aşa, spuse şi Desenul, în timp ce desenă un cerc pe un petic de pământ reavăn. Cercul pe care l-am desenat acum e forma planetei Pământ, unde locuiesc ei. Şi le voi desena litere, cifre, hieroglifele şi toate desenele pe care eu le ştiu, peste tot, pe copaci şi pe pământ. Oamenii vor veni în urma mea şi din curiozitate, vor începe să le copieze, şi aşa se vor învăţa să scrie, să socotească şi să deseneze.
         - Bine, şi eu voi cânta cât de frumos voi putea, oamenii mă vor asculta şi vor învăţa să cânte. Dar eu vreau şi pe unele zburătoare să le învăţ să cânte, nu doar pe oameni.
         - Bine Muzică dragă, învaţă pe cine vrei tu să cânte, numai să-nveţe frumos, să nu mai facă gălăgia asta, mare, îi răspunse Cuvântul, zâmbind.
         - Şi eu te voi acompania cât voi putea de bine, spuse şi Instrumentul, şi-i îi voi învăţa pe oameni să-şi facă instrumente cu mâinile lor. Voi începe cu frunza, fiindcă se poate fluiera în ea, apoi cu fluierul, îi voi învăţa să-şi facă instrumente din lemn, viori, cimpoaie, ţambale şi multe alte instrumente pe care eu le cunosc, şi pe care le va folosi în timp. Şi mamă-mamă, ce sunete vor scoate oamenii talentaţi din ele, atâta timp cât va trăi OMUL pe Pământ!
         - Iar eu voi dansa, le voi arăta oamenilor cele mai graţioase mişcări ale corpului meu, altfel nu mă mai cheamă Dansul, se lăudă acesta la urmă.
         - Bine, ne-am înţeles atunci, spuse Cuvântul. Hai să ne apucăm de treabă, că trebuie să facem asta în toate locurile de pe Pământ! Şi cred că ne va lua ceva timp să facem asta, fiindcă nu-i uşor deloc.
         Zis şi făcut. Toţi îngerii începură fiecare pe limba lui. Cuvântul, pe unde mergea, le vorbea oamenilor, le spunea cuvinte frumoase, dar vorbind peste tot şi atât de mult, la un moment dat inventa alte cuvinte, dar cu acelaşi sens. Şi aşa, nu toţi oamenii de pe Pământ vorbesc azi, aceeaşi limbă. Desenul avu grijă la început să le deseneze tuturor oamenilor cifrele, dar când începu cu literele şi cu alte desene, se încurcă la fel. Şi toate formele de desen erau aşa de frumoase, ilustrau viaţa, oamenii şi absolut totul de pe Pământ, încât OMUL şi-a însuşit talentul desenului. Şi oamenii, fiind creativi, au inventat cu timpul şi sculptura, şi multe alte creaţii care s-au născut din arta desenului. Muzica începu şi ea să cânte cum îi venea mai frumos, când mai subţire, când moderat sau mai gros, ţinând pasul cu Instrumentul, care se apucase şi el să facă instrumentele pe care le pomenise şi multe altele, pe care le ştia sau le inventa pe moment. Dansul, ca să nu fie nici el mai prejos, începu şi el să se mişte cât putea de graţios, inventând tot felul de unduiri de trup şi de paşi săltăreţi, pe loc sau plimbăreţi, în funcţie de cum muzica şi instrumentele cântau. Şi într-adevăr, Muzica se ţinu de cuvânt în privinţa zburătoarelor, fiindcă multe dintre ele ascultară şi învăţară să cânte. Dar toţi îngerii, de atâta umblet şi oboseală pe planetă, uitau ce făcuseră într-un loc şi făceau altfel în alte părţi.
         Treaba asta le luă îngerilor mult timp. Cum am mai spus, timpul din spaţiu al Domnului trecea mult mai repede decât pe Pământ, aşa că îngerilor le luă câteva secole ca să-şi îndeplinească misiunea faţă de OM. Erau epuizaţi peste măsură. Cuvântul le spuse la urmă, fraţilor săi:
         - Eu nu ştiu cât de bună treabă am reuşit noi să facem, fiindcă nu am făcut la fel peste tot.
         - Nici noi nu ştim, dar ce-o fi, o fi! Acum, dacă ne va certa Domnul puţin, asta e, n-avem ce să facem! vorbiră Desenul, Muzica, Instrumentul şi Dansul, în acelaşi timp.
         - Ei, haideţi înapoi acum, hai acasă la noi, că mi-e dor de camera noastră, zău aşa! continuă să spună Muzica.
         - Da, haideţi, spuseră Instrumentul şi Dansul, hai să plecăm mai repede de-aci!
         - Nu ştiu, mie mi-a plăcut aici, foarte mult, eu aş mai sta pe Pământ, spuse şi Desenul.
         - Ceee?! exclamară ceilalţi în acelaşi timp, ai înnebunit? Şi Cuvântul continuă, măi Desenule, şi nouă ne-a plăcut aici, dar noi nu suntem pământeni, casa noastră nu-i aici, aşa că hai să mergem, nu mai stăm aici, niciun minut!
         Şi terminând vorba, îşi luă zborul, fără să le mai spună nimic, celorlalţi. Toţi, în afară de Desen, îl urmară în secunda următoare. Dar după câteva secunde, fără chef, îşi urmă şi el fraţii în zbor. Luna, Soarele şi toate stelele se dădeau la o parte din calea lor. După un timp, ajunseră la Poartă şi Sfântul Petru îi întâmpină:
         - Gata, măi îngerilor? V-aţi terminat treaba pe Pământ?
         - Gata, Petrule, gata! răspunseră aceştea.
         Dar când să-i mai întrebe ceva, Poarta se deschise şi Domnul le ură:
         - Bine aţi revenit, îngerii mei, dragi!
         - Bine Te-am regăsit, Tată drag! răspunseră ei, făcând plecăciune în faţa Lui.
         - Doamne, iartă-ne dacă am greşit cu ceva! Nu am reuşit să facvem peste tot la fel! îi spuse Cuvântul.
         Domnul care ştia temerea lor, răspunse:
         - Staţi liniştiţi, dragii mei, că nu am ce să vă iert. E bine cum aţi făcut, fiindcă Pământul este divers, nu este la fel peste tot. Şi din cauza climelor de pe planetă, toţi oamenii pe care i-aţi întâlnit pe planetă, sunt la fel cu primii doi pe care i-am creat eu?
         - Nuuu, nu sunt la fel! exclamară cu toţii în acelaşi timp.
         - Lăsaţi totul aşa cum este şi nu vă mai bateţi capul vostru frumos, lăsaţi restul pe seama Mea de acum in colo! Acum, mergeţi înăuntru şi odihniţi-vă, că ştiu că sunteţi obosiţi, şi când vă veţi simţi bine iarăşi, distraţi-vă aşa frumos, cum numai voi ştiţi s-o faceţi!
         Îngerii îi mulţumiră şi se plecară din nou în faţa Domnului. El le Făcu loc să intre pe Poartă şi aceştea intrară supuşi. După câţiva paşi o luară la fugă spre camera lor, de bucurie că intraseră în Casa Celestă, că ajunseseră acasă. În timp ce îngerii erau bucuroşi, Domnul mai rămase câteva clipe la Poartă. Sfântul întrebă curios, la un moment dat:
         - Tată, chiar Eşti mulţumit de ce-au făcut îngerii?
         - Da, sfinţişorule, sunt foarte mulţumit. Singurul lucru care nu-mi place e că Desenului i-a părut rău după Pământ, că i-ar fi plăcut să nu se mai întoarcă înapoi, spuse trist. Cred că a luat microbul trădării de la vreunul din oamenii de jos, de-acolo.
         - Ceee? Tată, ce tot spui acolo? Pe oameni i-Ai creat tu, nu altcineva, ei nu pot fi trădători sau mincinoşi, ei nu pot face rău! Aşa ceva, nu se poate! Iartă-mă, Tatăl meu, iartă-mă că Te întreb, dar de ce-Ţi veni să spui aşa ceva?
         - Ei, sfinţişorule, OMUL Mă mă va trăda, mă va uita şi mă va renega de multe ori. Vei vedea tu în viitor. Chiar şi unii sfinţi sau îngeri mă vor trăda în viitor, vei vedea tu, spuse foarte amărât Domnul. Şi oamenii se vor trăda, se vor urî, se vor război între ei. Viaţa oamenilor nu va fi uşoară din cauza asta, pe planeta Pământ. Vor fi bogaţi şi săraci, dar nici unii, nici alţii nu vor fi fericiţi, vreodată, aşa cum sunt îngerii noştri din Casa Celestă. Pur şi simplu, clipele lor de fericire vor fi foarte scurte, încât nici nu vor realiza vreodată ce este fericirea, nu vor crede în ea sau mai rău, nici nu vor crede în existenţa ei şi vor încerca să-i dea fel şi fel de definiţii filozofice, inventate de ei, pentru a-i ajuta să treacă peste momentele grele ale vieţii.
         Sfântul Petru rămase iarăşi mut de uimire şi Domnul, văzându-l, zâmbi trist. Îi puse mâna pe umăr şi continuă:
         - Ei, sfinţişorule drag, dacă ţi-aş spune mai multe desprte acest OM pe care Eu l-am creat, şi despre câte va face şi va spune prin cuvintele învăţate de la Cuvântul nostru şi prin tot ce-au învăţat de la fraţii lui, n-ai mai putea să stai în picioare, dragule. Dar nu pot să-ţi umplu mintea cu atât de multe, lasă-Mă pe mine cu Omul, Mă descurc Eu cumva cu el. Gata, ţi-Am spus destule, gata, acum plec în Casă, dragul Meu!
         Şi apoi intră în Casă. Sfântul Petru rămase o bucată de vreme stană de piatră, nevenindu-i să creadă ce auzise din gura Domnului despre OM, în timp ce El parcurse trist coridoarele imense până la jilţul Său aurit. După ce se aşeză, rămase cu privirea în gol un timp, gândind la viitorul Pământului şi-al oamenilor. La un moment dat, vorbi singur:
         - Eiii, OM am creat, OM am şi multe voi avea de tras cu  el!

Dumnezeu crease pe Pământ apa cristalină în care te puteai privi ca într-o oglindă şi iarba verde, ce strălucea în lumina soarelui. Mai adăugase fel şi fel de flori ce împarfumau aerul pe care îl respirai şi copacii impunători, care învăluiau pe alocuri planeta cu umbra lor, apoi munţii măreţi şi plini de zăcăminte preţioase şi folositoare. Şi ca planeta să fie cât mai împodobită, s-a gândit El bine şi-a mai creat multe vieţuitoare. Prima dată a făcut zburătoarele mari şi mici, colorate în sute de culori cu graiuri frumoase sau urâte, ce cântau duios sau cele care zbierau, apoi animalele fioroase care se atacau între ele de multe ori, până la sânge sau le atacau pe cele blânde şi neajutorate pentru a se hrăni, insectelele şi reptilele care îşi găseau seva vieţii sub iarba pământului sau din plantele ce creşteau peste tot. Şi apele, ca să nu fie goale, le-a umplut cu mulţi peşti şi alte forme de viaţă. La urmă de tot a mai creat ploaia, vântul şi alte fenomene ale naturii, care tulburau uneori viaţa.
Dar, deşi era minunat, nu a fost mulţumit de tot ce crease. Simţea că mai lipsesc multe, chiar dacă planeta era plină de viaţă şi foarte frumoasă. Din tot ce crease El până acum, singurele creaţii care existaseră de la început, erau cerul şi norii, pe care Dumnezeu îi tot aranja la vederea vieţuitoarelor după bunul Lui plac, soarele cu planetele sale şi cu sateliţii lor şi stelele în care crease sau mai crea alte vieţi.
Cumpănind cu putera şi înţelepciunea Sa nemărginită, îi veni o idee, dar era aşa de îngrijorat, fiindcă era conştient că totul trebuia creat cu atenţie şi cu orânduială mare. La un moment dat se ridică din jilţul Său aurit şi merse până la poarta Marii Case Celeste, unde locuia. După ce parcurse multe coridoare imense şi luminate, trecând pe lângă multe camere cu uşi argintii, ajunse în curtea cerului. Văzându-l, Sfântul Petru deschise Poarta şi îl întrebă speriat pe Domnul:
- Tată, ce s-a întâmplat? Dacă ai coborât până la Poartă, înseamnă că este grav!
- Ei, sfinţişorul meu drag! Ce mai faci măi, Petrule?
- Bine fac, Doamne, şi sunt tare fericit şi bucuros de ce-ai creat. E nemaipomenit de frumos, se simte şi se miroase peste tot puterea Ta divină. Acum cred că ai făcut tot, nu cred să mai lipsească ceva.
- Eiii, sfinţişorule, ba mai trebuie înfăptuit ceva, dar nu sunt sigur, şi de aceea am coborât să mă sfătuiesc cu tine. Mă gândisem să caut pe cineva din casă cu cine să vorbesc, dar tot gândindu-mă, am mers înainte, până am ajuns la Poartă, la tine.
- Ai venit până la umilul Tău Petru?
Şi căzu în genunchi, cu capul plecat. Tatăl ceresc îi puse mâna pe creştet şi-l mângâie. Apoi îi spuse:
- Hai, Petrule! Ridică-te în picioare, că nu am timp prea mult să-ţi privesc plecăciunea şi mulţumirea care le ai faţă de Mine. Să Mi te pleci şi să-Mi mulţumeşti altă dată. Acum am de vorbit cu tine, dragul meu.
- Cum Ţi-e voia, Tată drag! Te ascult şi dacă voi putea să spun o vorbă bună, o voi spune cu tot sufletul!
- Măi sfinţişorule, măi! Tu spui că am făcut totul pe Pământ şi că nu crezi să mai lipsească ceva, dar totuşi lipseşte ceva important. Tu ce-ai crede şi-ai spune, dacă te-ai gândi mai bine?
Sfântul Petru tăcu şi se gândi mult. Domnul îl lăsă în pace şi la rândul Său căzu pe gânduri. Câţiva nori albi se plimbau în voie pe lângă ei fără să facă vreun zgomot. Deşi tăceau şi liniştea îi înconjurase de peste tot, totuşi, tumultul gândurilor care se înghesuiau în mintea Domnului şi a Sfântului Petru se ciocneau între ele. Domnul, pe o parte Ştia ce mai are de creat, iar Sfântul Petru se gândea dacă ar mai lipsi ceva. Până la urmă, Domnul îi trimise gândul Său, că prea îi păru rău de el, văzându-l cum se chinuia să găsească un răspuns. Dintr-o dată, Sfântul Petru îşi ridică faţa luminoasă spre Domnul şi exclamă:
- Tată! Gata, aş şti eu ce-ar lipsi de pe Pământ, dar nu ştiu sigur dacă o fi aşa!
- Te ascult, dragul meu, spune-Mi fără sfială, îi răspunse Domnul zâmbind blând. Chiar de nu vei avea dreptate, eu te voi înţelege, şi îţi voi spune.
- Ştiu prea bine acest lucru, Tată drag. Privindu-l câteva clipe, continuă, Tată, eu cred că ar trebui ca cineva să le fie superior tuturor vieţuitoarelor şi a tot ce ai creat pe Pământ. Ar mai trebui creată încă o vieţuitoare, care, şi ea la rândul ei să creeze, care să fie inteligentă şi îndemânatică, pentru a îngriji tot ce ai creat până acum, cineva, nu mare, nici mic, dar să fie puternic şi destoinic în toate privinţele.
- Da, aşa este Petru dragă, ai mare dreptate, îi răspunse Domnul, privindu-l cu drag.
- Dar mai mă gândesc aşa, Doamne, cum să arate? Că ai creat atât de multe, unele sunt frumoase şi bune, altele urâte şi rele, încât, nu pot să-mi dau seama cum ar trebui să arate această nouă vieţuitoare.
- Ştiu eu cum ar trebui să arate, sfinţişorul meu drag. Va arăta după chipul şi asemănarea noastră, a celor care locuim aici, în casa cerească.
- Cuuum? Va avea faţă şi corp ca al nostru?
- Da, voi coborî pe Pământ şi îl voi face din lut, apoi îi voi dărui viaţă şi gândire.
- Chiar va arăta ca noi, şi va gândi ca noi? Păi maimuţa se aseamănă puţin cu noi, dar e urâtă şi simpatică, foc.
- Nu-i urâtă Petrule, nu-i urâtă deloc. Şi nicio vieţuitoare nu-i urâtă, şi ştii de ce? Pentru că adevărata frumuseţe vine din interiorul lor, din suflet. Eu le-am dat fiecăreia dintre ele un pic de duh sfânt, ca să-şi arate puterea, bunătatea şi rostul pentru care Eu le-am orânduit pe Pământ. Şi aşa voi face şi cu aceată vieţuitoare, pe care o voi face din lut şi îi voi da viaţă.
Sfântul Petru rămase uimit de ce auzea din gura Domnului, nu-i venea să creadă. Îl privea cu ochii mari şi cu gura căscată, neputând să mai zică nimic. Văzându-l aşa, Domnul începu să râdă şi cerul se lumină imediat. Apoi îi spuse cu blândeţe, ca de obicei:
- Acum cobor jos să creez această vieţuitoare. Şi o voi face pereche, pentru a putea să se înmulţească şi o voi numi OM. Cu timpul, datorită inteligenţei ei, îşi va inventa numirea pentru partea care va fecunda, dar şi pentru partea care va naşte, ce va da viaţă încontinuu acestei vieţuitoare. Şi voi face şi cu celelalte la fel, le voi face pereche, şi OMUL le va numi, cu timpul.
- Bine, Tată, bine! Cum Ţi-e voia Ta, să faci şi să fie!
- La revedere, dragul meu.
Şi după ce se îndepărtă puţin de Petru, se întoarse cu faţa spre el cu faţa zâmbitoare, apoi începu să coboare în jos, ca şi cum ar fi coborât pe treptele unei scări. Privind mirat – sfinţişorul, cum îi spunea El – reuşi să desluşească scara albă şi curbată pe care cobora Domnul şi gândi în sinea sa: ,,Mare Ţi-e puterea şi bunătatea, Doamne! Sper din toată inima ca această vieţuitoare să fie cum îţi Doreşti, să fie bine!''
În timp ce Sfântul Petru gândea aşa, Domnul îşi continuă drumul, coborând cu graţie pe scara curbată şi albă ca zăpada. Trecea pe lângă stelele luminoase, care se înclinau înaintea Sa. El le salută şi le ură tuturor cu blândeţe:
- Bună să vă fie viaţa! Lumină multă şi pace lungă, dragele mele steluţe!
- Mulţumim, Doamne! Creaţia, frumuseţea şi înţelepciunea Ta să fie primtă de cine Vrei Tu!
Îşi continuă drumul, până ajunse în dreptul Lunii, care se înclină la fel ca stelele, în faţa Domnului.
- Putere de a lumina asupa Pământului, să ai, Lună dragă!
- Mulţumesc mult, Doamne! Creaţia, frumuseţea şi înţelepciunea Ta să fie primită de cei ce vor face într-o zi din Pământ, o planetă plină de viaţă!
- Aşa să fie, după cum îmi urezi tu, dragă Lună! Gândul tău bun să-l audă toată Creaţia Mea de-acolo, de până acum şi de aici înainte!
Apoi Luna se dădu la o parte din Calea Domnului, făcându-i loc să coboare spre Pământ.
După un timp ajunse pe planetă, se plimbă cu grijă să nu se facă simţit prea mult de vieţuitoare. Căuta un loc unde era mai mult pământ, decât iarbă. Când, în sfârşit găsi locul, îşi schimbă înfăţişarea într-o vieţuitoare fioroasă cu gheare ascuţite şi începu să râcăie, până când reuşi să strângă o grămadă mare. Când termină, o privi atent şi gândi: ,,Cred că îmi va ajunge să creez OMUL acum.'' Apoi împărţi grămada de pământ în două. Mai încolo era un izvor. Se duse până acolo şi se întoarse de multe ori, luănd apă în mâini, apoi începu să modeleze din fiecare grămadă, câte o formă umană. Una semăna cu bărbatul, cealaltă, cu femeia. După aceea îşi reluă înfăţişarea Sa reală şi suflă pe fiecare dintre ele de trei ori. Prima dată suflă pe trup şi pământul modelat se transformă repede în OM. Apoi, la a doua suflare, Domnul i-a creat prima dată oasele, muşchii şi toate organele trupeşti, şi la urmă, creierul şi inima. Şi înainte să sufle a treia oară pe cele două forme, şopti:
- Dragele mele vieţuitoare, fiţi OAMENI! Fiţi oameni pe Pământ, înmulţiţi-vă în timp şi cât de mult puteţi, fiţi inteligenţi şi creaţi la fel cum v-am creat eu pe voi, fiţi puternici, dar şi blânzi, iubiţi-vă şi ajutaţi-vă între voi, şi faceţi Pământul roditor şi trainic! Şi la urmă, când Eu Vreau, să vă întoarceţi aici şi redeveniţi pământ!
Şi apoi suflă a treia oară, cât putu de tare. După ce suflă, oamenii creaţi tresăriră, fiindcă primiseră Duhul Sfânt. Priviră atent spre Domnul şi căzură în genunchi în faţa Lui, dar El le spuse:
- Faceţi totul după voia Mea şi nu Mă uitaţi, şi mai ales, să nu Mă renegaţi niciodată!
Apoi le întoarse spatele şi plecă încet câţiva paşi. Dar Domnul ştia deja că de multe ori, OMUL îl va uita şi mai rău, Îl va renega. Acest gând îl întristă peste măsură şi două lacrimi mari îi curseră din ochi. Acestea se împrăştiară peste tot, udăndu-i şi pe oameni. Fără să Vrea, Domnul le Dădu şi lor din suferinţa Lui, şi de aceea Omul a suferit şi suferă, şi în zi de azi, atunci când îl năpădesc necazurile.
Apoi îşi întinse mâinile pătate de pământul negru, se învârti de câteva ori şi mai rosti:
- Şi voi, vieţuitoarelor, fiţi de două feluri ca oamenii, iubiţi-vă şi înmulţiţi-vă cât puteţi de mult, plecaţi-vă în faţa Omului şi să-i fiţi de trebuinţă, atât pentru hrană, cât şi pentru tot ce va crede el de cuviinţă, căci el o să vă pună nume fiecăreia dintre voi şi tot el o să vă fie superior în toate!
Terminând cu creaţia Omului şi-a vieţuitoarelor, merse din nou la acel izvor de apă să-şi spele faţa şi mâinile, după care se ridică în sus câţiva metri. Scara cea albă şi curbată apăru din nou şi El începu să urce treptele mai lent decât atunci când ajunsese pe Pământ, pentru că obosise puţin. Tot urcând treptele, una câte una şi tot salutând aştrii cereşti, ajunse Sus la Poartă, unde Sfântul Petru Îl aştepta nerăbdător. Dar Domnul îi spuse:
- Sfinţişorule, am creat acea vieţuitoare, OMUL, dar nu ştiu cât de bine am făcut că l-Am creat. El le va fi superior tuturor, dar mulţi dintre Oameni vor fi răi, vor greşi, vor păcătui, şi tot Eu va trebui să fac ceva să-i mântuiesc, dar mai este mult până atunci. Acum sunt obosit, Petrule dragă, intru pe Poartă şi mă duc să mă odihnesc puţin.
Şi intră pe Poartă, fără să se mai uite la Sfântul Petru, care se pleca înaintea Lui şi se dădea la o parte din Calea Sa, pentru a putea intra în Casa Celestă. Se vedea bine că Domnul era mult mai preocupat decât atunci când plecase spre Poartă, să stea de vorbă cu Sfântul Petru. Fiind obosit din cauza drumului şi a creaţiei, ajunse înapoi în jilţul Său şi adormi un timp. Începu să vadă în vis oamenii care se iubeau şi făceau copii, cum îşi croiau îmbrăcăminte, vânau şi mâncau, cum îşi construiau case şi alte clădiri, se iubeau şi se urau, pace şi războaie, cum inventau şi ei la rândul lor, multe lucruri. Dar nu putu să viseze prea multe, fiindcă începură să se audă nişte zgomote ciudate. Timpul din spaţiu al Domnului trecea mai repede decât cel de pe Pământ, aşa că oamenii pe care El îi crease, se înmulţiră repede aşa cum îi fusese Voia. Dar în loc să vorbească, ei urlau mai tare decât vieţuitoarele mari şi fioroase. Cu cât trecea timpul mai repede, cu atât oamenii se înmulţeau din ce în ce mai mult şi gălăgia pe care o făceau, transformase Pământul într-un vacarm de nedescris, care se auzea tot mai des şi mai tare până sus la Domnul şi în Casa Celestă. Dându-şi seama că crease omul, dar uitase să-i dea şi cuvântul pentru a vorbi, se ridică iar din jilţul aurit şi plecă în fugă pe coridoarele lungi cu uşile argintii, gândind:
,,Cum am putut să uit? Omul meu are nevoie de grai, de a vorbi, îi trebuie cuvintele. Acum merg să-l rog pe CUVÂNTUL, să-l trimit pe Pământ, pentru al învăţa pe OM să vorbească. Nu se poate aşa, să urle OMUL mai rău decât celelalte vieţuitoare, dacă este să le fie superior! Acum merg să vorbesc cu el, să-l trimit jos pe Pământ, la ei, o perioadă. Să-şi mai ia şi câţiva fraţi de-ai lui cu el, poate o avea nevoie să-i înveţe mai multe.''
Îşi continuă paşii mari şi grăbiţi pe coridoarele imense, până când se opri în dreptul uneia din uşile gri cu cleanţa de fildeş. Pe uşă scria CUVÂNTUL. Din spatele uşii se auzeau vorbe şi muzică, era o adevărată plăcere să stai să asculţi. Intră uşor pe uşă, fără ca cineva din acea cameră să-L simtă. Privi o vreme cu drag ceea ce vedea şi auzea acolo. Camera era imensă, cu pereţii albi şi desenaţi. Desenele constau în litere şi cifre, în note muzicale şi în multe forme desenate. Erau acolo Cuvântul, Muzica, Instrumentul, Dansul şi Desenul. Toţi erau îngerii creaţiei. Erau înalţi, aveau aripi, erau îmbrăcaţi în straie albe şi strălucitoare, poleite cu dungi aurii pe alocuri. Părul îl aveau lung şi inelat, ochii albaştri, dar şugubeţi, o coroniţă albă pe cap şi o tolbă în spinare. La un moment dat, Cuvântul îL văzu pe Domnul şi tăcu, apoi spuse:
- Hei, fraţilor! Faceţi linişte, că a venit Tatăl nostru!
- Dragii mei îngeri, am mare nevoie de voi, mai ales de tine, Cuvântule.
- Tată, nu-i nevoie decât să îmi spui despre ce e vorba, şi eu, repede fac! răspunse Cuvântul voios.
- Şi noi facem la fel, Doamne, şi noi! exclamară şi ceilalţi îngeri în cor.
- Dragii mei, am nevoie să mergeţi pe Pământ. De curând am creat o vieţuitoare superioară celorlalte care mai trăiesc acolo. Se numeşte Om, dar nu poate vorbi, ci zbiară ca celelalte. Şi Voinţa Mea este să cobori acolo la el, să-l înveţi să vorbească. Şi vreau să-ţi iei cu tine, şi fraţii ca să te ajute, pentru că omul trebuie să vorbească şi să facă de toate, să cânte, să danseze, să deseneze, să scrie şi multe altele. Şi el, la rândul lui va crea pe Pământ, dar are nevoie de voi. Şi mai vreau să mergeţi peste tot pe Pământ, să-i învăţaţi pe toţi oamenii să vorbească şi să facă tot ce ştiţi voi.
- Bine, Tată, spuse Cuvântul, dar vor reuşi oare să înveţe?
- Da, vor reuşi, pentru că Eu i-am creat, şi pentru că Eu Vreau să înveţe.
- Bine, Doamne, bine, vom merge pe Pământ şi vom face tot ce putem să-i învăţăm pe oameni tot ce ştim noi.
Zis şi făcut. Cuvântul şi ceilalţi îngeri îşi agăţară tolba mai bine în spinare şi plecară spre Poartă, unde Sfântul Petru îşi punea palmele la urechi, să nu mai audă gălăgia care o făceau oamenii. Domnul îi conduse până acolo. Sfântul,
văzându-i prima dată pe îngeri îi luă la întrebări:
- Hei, îngeraşilor, unde credeţi că mergeţi?
- Pe Pământ, la oameni, Petrule dragă! îi răspunseră ei, în acelaşi timp.
- Păi, cum aşa? Ce căutaţi voi acolo?
- Lasă-i în plece, sfinţişorule, că Eu i-am trimis.
Şi îngerii îşi luară zborul spre Pământ.
- Cum, aşa? Ce să facă ei acolo, în gălăgia aia? întrebă mirat Sfântul Petru.
- Să-i înveţe pe oameni să nu mai facă gălăgie, Petrule dragă.
- Ceee? Stând puţin pe gânduri, continuă, adevărul e că urlă de mă dor urechile şi capul. Mare minune dacă vor ajunge vreodată să nu mai facă aşa, pentru că în felul ăsta, omul nu le va fi niciodată, superior celorlalte vieţuitoare.
- Vor ajunge Petrule dragă, vor ajunge, dar nu le va face şi nu le va spune pe toate aşa cum trebuie, din păcate, îi răspunse Domnul cu tristeţe, vei vedea tu asta, aşa cum voi vedea şi Eu.
- Cum, aşa?
- Simplu, oamenii vor fi şi buni, şi răi. Dar gata, ţi-Am spus destule, sfinţişorule, acum mă întorc în Casă să mă odihnesc puţin, că nu am reuşit să fac asta. Ai grijă de Poartă şi să-i primeşti pe îngeri înapoi, când s-or întoarce.
- Bine, Tată, voi face întocmai cum Spui Tu.
Şi Domnul se întoarse gânditor, înapoi îm jilţul Său aurit, dar somnul nu-L mai fură. Cu ochii larg deschişi şi trişti privea în gol, gândindu-se la OM şi la tot ce crease până acum.
Între timp, îngerii coborâră şi ei pe Pământ. Când ajunseră, Cuvântul le spuse celorlalţi îngeri:
- Eu le voi vorbi oamenilor, tu, Desenule, să le dai litere, cifre şi toate desenelele tale, tu Muzică dragă să le cânţi duios cum numai tu ştii să cânţi, tu Instrumentule să-i înveţi să-şi facă instrumente la care să cânte şi tu, Dansule, să te mişti frumos şi cu graţie, ca oamenii să-nveţe să danseze. Eu cred că le vom atrage atenţia şi că vor învăţa aşa cum e Voia Tatălui nostru ceresc.
- Bine, Cuvântule, facem cum spui tu, cântă Muzica.
- Bine, facem aşa, spuse şi Desenul, în timp ce desenă un cerc pe un petic de pământ reavăn. Cercul pe care l-am desenat acum e forma planetei Pământ, unde locuiesc ei. Şi le voi desena litere, cifre, hieroglifele şi toate desenele pe care eu le ştiu, peste tot, pe copaci şi pe pământ. Oamenii vor veni în urma mea şi din curiozitate, vor începe să le copieze, şi aşa se vor învăţa să scrie, să socotească şi să deseneze.
- Bine, şi eu voi cânta cât de frumos voi putea, oamenii mă vor asculta şi vor învăţa să cânte. Dar eu vreau şi pe unele zburătoare să le învăţ să cânte, nu doar pe oameni.
- Bine Muzică dragă, învaţă pe cine vrei tu să cânte, numai să-nveţe frumos, să nu mai facă gălăgia asta, mare, îi răspunse Cuvântul, zâmbind.
- Şi eu te voi acompania cât voi putea de bine, spuse şi Instrumentul, şi-i îi voi învăţa pe oameni să-şi facă instrumente cu mâinile lor. Voi începe cu frunza, fiindcă se poate fluiera în ea, apoi cu fluierul, îi voi învăţa să-şi facă instrumente din lemn, viori, cimpoaie, ţambale şi multe alte instrumente pe care eu le cunosc, şi pe care le va folosi în timp. Şi mamă-mamă, ce sunete vor scoate oamenii talentaţi din ele, atâta timp cât va trăi OMUL pe Pământ!
- Iar eu voi dansa, le voi arăta oamenilor cele mai graţioase mişcări ale corpului meu, altfel nu mă mai cheamă Dansul, se lăudă acesta la urmă.
- Bine, ne-am înţeles atunci, spuse Cuvântul. Hai să ne apucăm de treabă, că trebuie să facem asta în toate locurile de pe Pământ! Şi cred că ne va lua ceva timp să facem asta, fiindcă nu-i uşor deloc.
Zis şi făcut. Toţi îngerii începură fiecare pe limba lui. Cuvântul, pe unde mergea, le vorbea oamenilor, le spunea cuvinte frumoase, dar vorbind peste tot şi atât de mult, la un moment dat inventa alte cuvinte, dar cu acelaşi sens. Şi aşa, nu toţi oamenii de pe Pământ vorbesc azi, aceeaşi limbă. Desenul avu grijă la început să le deseneze tuturor oamenilor cifrele, dar când începu cu literele şi cu alte desene, se încurcă la fel. Şi toate formele de desen erau aşa de frumoase, ilustrau viaţa, oamenii şi absolut totul de pe Pământ, încât OMUL şi-a însuşit talentul desenului. Şi oamenii, fiind creativi, au inventat cu timpul şi sculptura, şi multe alte creaţii care s-au născut din arta desenului. Muzica începu şi ea să cânte cum îi venea mai frumos, când mai subţire, când moderat sau mai gros, ţinând pasul cu Instrumentul, care se apucase şi el să facă instrumentele pe care le pomenise şi multe altele, pe care le ştia sau le inventa pe moment. Dansul, ca să nu fie nici el mai prejos, începu şi el să se mişte cât putea de graţios, inventând tot felul de unduiri de trup şi de paşi săltăreţi, pe loc sau plimbăreţi, în funcţie de cum muzica şi instrumentele cântau. Şi într-adevăr, Muzica se ţinu de cuvânt în privinţa zburătoarelor, fiindcă multe dintre ele ascultară şi învăţară să cânte. Dar toţi îngerii, de atâta umblet şi oboseală pe planetă, uitau ce făcuseră într-un loc şi făceau altfel în alte părţi.
Treaba asta le luă îngerilor mult timp. Cum am mai spus, timpul din spaţiu al Domnului trecea mult mai repede decât pe Pământ, aşa că îngerilor le luă câteva secole ca să-şi îndeplinească misiunea faţă de OM. Erau epuizaţi peste măsură. Cuvântul le spuse la urmă, fraţilor săi:
- Eu nu ştiu cât de bună treabă am reuşit noi să facem, fiindcă nu am făcut la fel peste tot.
- Nici noi nu ştim, dar ce-o fi, o fi! Acum, dacă ne va certa Domnul puţin, asta e, n-avem ce să facem! vorbiră Desenul, Muzica, Instrumentul şi Dansul, în acelaşi timp.
- Ei, haideţi înapoi acum, hai acasă la noi, că mi-e dor de camera noastră, zău aşa! continuă să spună Muzica.
- Da, haideţi, spuseră Instrumentul şi Dansul, hai să plecăm mai repede de-aci!
- Nu ştiu, mie mi-a plăcut aici, foarte mult, eu aş mai sta pe Pământ, spuse şi Desenul.
- Ceee?! exclamară ceilalţi în acelaşi timp, ai înnebunit? Şi Cuvântul continuă, măi Desenule, şi nouă ne-a plăcut aici, dar noi nu suntem pământeni, casa noastră nu-i aici, aşa că hai să mergem, nu mai stăm aici, niciun minut!
Şi terminând vorba, îşi luă zborul, fără să le mai spună nimic, celorlalţi. Toţi, în afară de Desen, îl urmară în secunda următoare. Dar după câteva secunde, fără chef, îşi urmă şi el fraţii în zbor. Luna, Soarele şi toate stelele se dădeau la o parte din calea lor. După un timp, ajunseră la Poartă şi Sfântul Petru îi întâmpină:
- Gata, măi îngerilor? V-aţi terminat treaba pe Pământ?
- Gata, Petrule, gata! răspunseră aceştea.
Dar când să-i mai întrebe ceva, Poarta se deschise şi Domnul le ură:
- Bine aţi revenit, îngerii mei, dragi!
- Bine Te-am regăsit, Tată drag! răspunseră ei, făcând plecăciune în faţa Lui.
- Doamne, iartă-ne dacă am greşit cu ceva! Nu am reuşit să facvem peste tot la fel! îi spuse Cuvântul.
Domnul care ştia temerea lor, răspunse:
- Staţi liniştiţi, dragii mei, că nu am ce să vă iert. E bine cum aţi făcut, fiindcă Pământul este divers, nu este la fel peste tot. Şi din cauza climelor de pe planetă, toţi oamenii pe care i-aţi întâlnit pe planetă, sunt la fel cu primii doi pe care i-am creat eu?
- Nuuu, nu sunt la fel! exclamară cu toţii în acelaşi timp.
- Lăsaţi totul aşa cum este şi nu vă mai bateţi capul vostru frumos, lăsaţi restul pe seama Mea de acum in colo! Acum, mergeţi înăuntru şi odihniţi-vă, că ştiu că sunteţi obosiţi, şi când vă veţi simţi bine iarăşi, distraţi-vă aşa frumos, cum numai voi ştiţi s-o faceţi!
Îngerii îi mulţumiră şi se plecară din nou în faţa Domnului. El le Făcu loc să intre pe Poartă şi aceştea intrară supuşi. După câţiva paşi o luară la fugă spre camera lor, de bucurie că intraseră în Casa Celestă, că ajunseseră acasă. În timp ce îngerii erau bucuroşi, Domnul mai rămase câteva clipe la Poartă. Sfântul întrebă curios, la un moment dat:
- Tată, chiar Eşti mulţumit de ce-au făcut îngerii?
- Da, sfinţişorule, sunt foarte mulţumit. Singurul lucru care nu-mi place e că Desenului i-a părut rău după Pământ, că i-ar fi plăcut să nu se mai întoarcă înapoi, spuse trist. Cred că a luat microbul trădării de la vreunul din oamenii de jos, de-acolo.
- Ceee? Tată, ce tot spui acolo? Pe oameni i-Ai creat tu, nu altcineva, ei nu pot fi trădători sau mincinoşi, ei nu pot face rău! Aşa ceva, nu se poate! Iartă-mă, Tatăl meu, iartă-mă că Te întreb, dar de ce-Ţi veni să spui aşa ceva?
- Ei, sfinţişorule, OMUL Mă mă va trăda, mă va uita şi mă va renega de multe ori. Vei vedea tu în viitor. Chiar şi unii sfinţi sau îngeri mă vor trăda în viitor, vei vedea tu, spuse foarte amărât Domnul. Şi oamenii se vor trăda, se vor urî, se vor război între ei. Viaţa oamenilor nu va fi uşoară din cauza asta, pe planeta Pământ. Vor fi bogaţi şi săraci, dar nici unii, nici alţii nu vor fi fericiţi, vreodată, aşa cum sunt îngerii noştri din Casa Celestă. Pur şi simplu, clipele lor de fericire vor fi foarte scurte, încât nici nu vor realiza vreodată ce este fericirea, nu vor crede în ea sau mai rău, nici nu vor crede în existenţa ei şi vor încerca să-i dea fel şi fel de definiţii filozofice, inventate de ei, pentru a-i ajuta să treacă peste momentele grele ale vieţii.
Sfântul Petru rămase iarăşi mut de uimire şi Domnul, văzându-l, zâmbi trist. Îi puse mâna pe umăr şi continuă:
- Ei, sfinţişorule drag, dacă ţi-aş spune mai multe desprte acest OM pe care Eu l-am creat, şi despre câte va face şi va spune prin cuvintele învăţate de la Cuvântul nostru şi prin tot ce-au învăţat de la fraţii lui, n-ai mai putea să stai în picioare, dragule. Dar nu pot să-ţi umplu mintea cu atât de multe, lasă-Mă pe mine cu Omul, Mă descurc Eu cumva cu el. Gata, ţi-Am spus destule, gata, acum plec în Casă, dragul Meu!
Şi apoi intră în Casă. Sfântul Petru rămase o bucată de vreme stană de piatră, nevenindu-i să creadă ce auzise din gura Domnului despre OM, în timp ce El parcurse trist coridoarele imense până la jilţul Său aurit. După ce se aşeză, rămase cu privirea în gol un timp, gândind la viitorul Pământului şi-al oamenilor. La un moment dat, vorbi singur:
- Eiii, OM am creat, OM am şi multe voi avea de tras cu el!

La un moment dat, câinii o luară la fugă spre ieşirea principală şi într-o clipită ajunseră pe faleză. De acolo o luară la fugă înspre Billa. Căţeluşul lătra şi el cu privirea îndreptată spre căpitan şi Pepsi, dar nu se îndepărtase prea mult de ei, de parcă i-ar fi chemat cu el. Văzând aşa, Vasile spuse:
- Hai mă Pepsi, hai şi noi după ei, să vedem und' se duc.
- Ceee? Ai înnebunit, căpitane? Eu, să mă iau după nişte câini? Niciodată!
- Hai mă Pepsi, ce pierzi? Hai să mergem să vedem ce se-ntâmplă, că doar n-o fi foc! Dacă e cineva la năcaz?
- Ei, şi tu acuma! Tu repede te gândeşti la toţi, dar la tine cine se gândeşte?
- Ei, mă Pepsi! Ţie, niciodată nu-ţi pasă decât de tine şi de băutura ta. Dacă nu vii acuma cu mine, să ştii că nu te mai ajut cu zâna aia a ta!
- Aaa! Asta nu se poate, nu, nu! Ce mă, aşa preten mi-eşti tu? Îţi încalci o promisiune?
- Da, aşa am să fac, dacă tu nu vii, auzi? Egoistule, ce eşti tu!
Ştia în sinea lui că nu şi-ar fi încălcat o promisiune făcută unui prieten pentru nimic în lume, şi mai ales, nu ar fi trădat pe nimeni, niciodată! În mintea lui rătăcită de multe ori din cauza Marioarei şi-a Tanţei, era bine înrădăcinată convingerea de loialitate faţă de oameni în general, nu numai faţă de prieteni. Dar insistând astfel pe lângă Pepsi, spera să-l înduplece să vină cu el, fiindcă era tare curios de ce lătrau câinii. Aparent, era linişte în jurul lor, nu părea să se întâmple ceva care să atragă atenţia, dar ştia că de fiecare dată când câinii latrau din senin, trebuia să fie un motiv şi el nu se lăsa până nu descoperea despre ce era vorba. Ba mai mult, acum era sigur că undeva aproape era ceva în neregulă şi că trebuia neaparat să vadă sau să ştie ce, unde şi cum? Se ridică în picioare şi-l mai întrebă o dată pe Pepsi, care nu avea de gând să meargă cu el:
- Hai, vii sau nu?
- Nu vin mă căpitane, nu vin. Eu mă duc să văd dacă mă întâlnesc cu zâna mea.
- Da, cum să nu, tu crezi că zâna ta umblă dimineaţa la prima oră prin oraş, ca noi. Aia la ora asta, ori doarme, ori se trezeşte să meargă la servici. Bă, da prost mai eşti, mă Pepsi, mă! Şi făcându-şi semnul crucii, îi mai spuse, treaba ta, faci cum vrei, că eu mă duc să văd ce este mai încolo, de se agită nebunii ăştia de câini!
- Du-te după câinii tăi, dacă vrei, că ei îs pretenii tăi, nu eu sau altcineva.
- Da, mă, da! Ia-te şi tu după piticoata aia bombată de Dorina, jigneşte-mă şi tu! Hm! Şi eu care te credeam unul din pretenii mei, dar văd că nu-i aşa! Să-ţi fie ruşine! Lasă mă, că o să mai ai tu nevoie de mine, şi-atunci să te văd eu, când nici eu n-o să vreau să vin cu tine pe undeva!
Îi întoarse spatele lui Pepsi, văzându-şi de drum, lăsându-l pe o bancă lângă fântâna mică de apă. O luă cu paşi repezi spre ieşirea cu mozaic a parcului şi-şi îndreptă paşii spre Billa după câini. Căţeluşul o zbughi lătrând vesel înainte, când văzu că stăpânul lui îl urma.
După ce făcu câţiva paşi, se opri puţin în loc. Avea o presimţire. Dacă ar fi fost cineva cu el atunci, nu ar fi ştiut să-i explice ce are. Fără să vrea îşi aduse aminte iar de Marioara lui şi îi apărură lacrimi în ochi. Se rugă Domnului ca nicio fată tânără să nu mai moară vreodată, cum a murit fata lui şi niciun părinte să nu mai sufere aşa ca el. Îşi şterse lacrimile de pe obraz şi îşi continuă drumul, dar cu paşi înceţi. Câinii se îndepărtaseră de el, îi mai auzea şi acum, dar nu-i mai vedea. Şi Căţeluşul dispăruse, nici măcar nu observase că nu mai era pe lângă el. Ajungând în dreptul Primăriei oraşului, îl salută cineva:
- Bună dimineaţa, căpitane! Ce faci?
- Săru'mâna, tanti! Merg acasă, da' prima dată aş vrea să văd de ce latră câinii ăia!
Doamna care îl saluta, era una din vecinele sale, care mai avea grijă de el şi-i mai dădea de mâncare şi câteodată, şi nişte bănuţi, dar fără ca el să-i ceară, pentru că-l cunoştea foarte bine şi fusese bună prietenă cu Tanţa lui. Copilul ei era de aceeaşi vârtă cu Marioara lui, dacă fata ar fi trăit.
- Dă-i în colo de câini, măi Vasile, că poate te muşcă. Nu ştiu cum tot umbli tu cu ei, cum nu ţi-o fi frică! Că eu am văzut la televizor cum muşcă oamenii şi copiii prin ţară, şi mi se face pielea de găină, zău aşa!
- Nuuu, nu tanti! Mie nu mi-i frică de câini, că eu îs căpitan Vasile Marinescu, de la cavalerie, pe mine nu mă muşcă niciunu' dintre ei. Câinii sunt ca şi subordonaţii mei, zău aşa, măi tanti! Şi-apoi, de ce să nu recunosc, uneori mai îmi împart mâncarea cu ei, că şi ei sânt suflete.
- Aha, te-am prins măi căpitane! Adică eu îţi dau mâncare şi tu o dai la câini?
- Nu, nu, nu! O mănânc io, da' mi se-ntâmplă câteodată să-mi mai rămână şi atunci, mai le dau câte-o bucăţică. Hai mă Ghiţo, hai că ştiu eu prea bine că nu eşti o femeie rea, nu te supăra pe mine, acum!
- Bine, bine, căpitane, îi răspunse Ghiţa resemnată şi continuă, of, Doamne!, dacă nu te-aş cunoaşte, poate m-aş supăra, dar aşa! Bine măi Vasile, bine, hai că trebuie să ajung la Costel acasă, că el şi nevastă-sa pleacă la servici, şi eu merg să stau cu ăla mic până după-masă, când vine ea acasă.
- Ooo, ce mai face Costeluş al meu? E bine? Şi copilaşul, câţi ani are acuma?
- Ei, lucrează şi e bine, împreună cu nevasta lui. Copilul are trei anişori, îl cheamă Marian şi este un îngeraş pe care îl ador, îţi dai seama.
- Ce mă bucur pentru el! Lăsă capul în jos câteva clipe, apoi îl ridică şi privind-o atent pe vecina sa, îi spuse, să-ţi trăiască copiii toţi şi să fii cea mai fericită mămică din lume, Ghiţo, auzi tu?
Auzindu-l, Ghiţei îi stătu inima-n loc, pe o parte bucurându-se din suflet pentru urare, pe de altă parte, venindu-i să plângă, cunoscându-i viaţa.
- Mul... mulţ... mulţumesc, căpitanul meu drag!
Dar căpitanului îi pieri deodată cheful de vorbă cu Ghiţa şi îi spuse:
- Bine, mă Ghiţo, te las să nu întârzii la Costeluş, şi-apoi, şi io sânt tare curios să văd de ce lătrară câinii, că văd că se opriră acum, şi mai ales, nici nu-i mai văd. Sigur s-o fi luat piticoata bombată de ei şi i-o fi gonit.
Auzindu-l, îi venea să râdă, dar se abţinu şi-i spuse:
- Nu mai vorbi aşa urât despre Dorina, că nu-i frumos.
- Auzi Ghiţo, ştii ceva? Taci, te rog io frumos, taci, nu mă provoca, să nu-ţi zic şi ţie ceva, nu-i lua apărarea în faţa mea, că-i cea mai mare scorpie pe care o cunosc io! Şî gata, săru'mâna, tanti! Du-te-n treaba ta, că şî io merg într-a mea!
Şi plecă fără să se mai uite spre vecina lui, care rămase surprinsă de ieşirea lui. Dar se gândi repede că nu avea pe cine să se supere, şi mai ales, nici Dorina nu era uşă de biserică, doar o cunoştea bine. Era staţia de ştiri a cartierului şi-a oraşului, era foarte rea de gură şi nu se punea nimeni cu ea. O pufni râsul pe stradă de una singură, gândindu-se la ,,piticoata bombată'' cum îi spunea Vasile şi râse din tot sufletul, apoi se opri speriată să nu o vadă cineva. Nu era nimeni, aşa că răsuflă uşurată şi îşi continuă drumul spre ,,Costeluş'' şi familia lui.
Între timp, şi căpitanul îşi văzu de drum, gândindu-se la ale lui şi lăcrimând. Apoi se bucură cu adevărat pentru Costel, copilul vecinei sale. Se bucura întodeauna pentru realizările prietenilor şi cunoscuţilor săi, niciodată nu pizmuia pe nimeni, chiar dacă pe el îl durea sufletul după Marioara lui, şi uneori, şi după Tanţa, cu toate că o drăcuia şi-o făcea albie de porci. Oricum ar fi fost, fusese ortacul lui şi chiar dacă nu recunoştea niciodată faţă de el însuşi acest lucru, îi era la fel de dor, cum îi era şi de Marioara, mai ales în clipele în care îşi aducea aminte de tinereţea lor, aşa ca atunci când era cu Pepsi în parc. De fiecare dată gândea că dacă el nu mai poate să se bucure de nimic, măcar lumea să se bucure de ceva sau de cineva.
Mergând el aşa, ajunse aproape de parcarea de la Billa. Se mai întâlni cu un vecin tânăr şi înalt din bloc care îl salută:
- Salut, să trăieşti, căpitane!
- Să trăiţi, sânt căpitan Vasile Marinescu, de la cavalerie! Ai o ţigară?
- Da, am. Scoase un pachet de ţigări şi-i dădu o ţigară, i-o aprinse cu bricheta şi-l întrebă, ce mai faci?
- Bine fac. Uite, caut câinii şi nu-i găsesc.
- Vezi că-i văzui eu pe lângă zidul de lângă Dunăre, în parcarea de la Billa. Sunt adunaţi acolo şi vecina bombată sau cum îi spui tu îi văzu de pe geam. Cred că stă acum şi te aşteaptă să se certe cu tine. Mai stai şi tu puţin pe undeva, până pleacă, să nu te cerţi iar cu ea, auzi?
- Aşş, da de unde! Pă' mie de Dorina, piticoata bombată, mi-i frică? Aşa crezi tu, mă Sile? Mă duc şi-i dau una, de rămâne nu mai cu gâtul, fără mansardă, de nu se vede! Şi-apoi, trebuie să văd de ce latră sau lătrară câinii mai devreme.
Pe Sile îl pufni râsul, auzindu-l cum vorbeşte şi căpitanul îi ţinu isonul. În timp ce băteau palmele prieteneşte şi râdeau, câinii începură să latre iarăşi. Cum nu erau prea departe, se mai auzea şi-o voce de femeie, strigând la căpitan. Niciunul nu o observase pe vecina Dorina, care ieşise din scara blocului şi o pornise spre ei, strigând cât o ţineau puterile:
- Căpitaneee! Du-te dracului cu câinii tăi, cu tot! Ţi-am zis de mii de ori să nu-mi mai aduci câinii la bloc! Dar eu vorbesc cu surzii? Că toată lumea îmi spune să nu-mi mai prind minţile cu tine, da ştiu io că nu eşti chiar aşa de nebun cum pari!
- Da ce fă, piticoată bombată ce eşti, îi blocu' tău? Ce? Cine eşti tu, să nu vină câinii la bloc sau să nu vina ba ăla, ba ălălalt? Du-te dracu de nebună! Că mai nebună eşti tu ca mine, fă!
Dorina era o femeie foarte mică de statură şi grasă. Era brunetă, avea ochii mari, negri şi bulbucaţi, sub trei centimetri de frunte, care nu prea se vedea din cauza părului cărunt, un nas mic, care, la fel ca şi fruntea, abia i se vedea pe faţă, nişte buze groase şi vinete. Obrajii îi erau liniaţi de riduri. Bărbia ascuţită şi cu gropiţă îi tremura când vorbea sau când râdea cu gura ştirbă. De obicei se îmbrăca ziua într-un trening ponosit, căruia nu reuşeai să-i mai deosebeşti culoarea de cât timp îl purta, dar acum de dimneaţă era îmbrăcată într-un capot pestriţ, la fel de vechi ca treningul. În picioare purta o pereche de şlapi de plastic, rupţi. Avea o voce groasă din cauza tutunului pe care îl consuma din abundenţă.
Căpitanului i se schimbase într-o secundă fizionomia, auzind-o pe Dorina cum îi vorbea. De câte ori se întâlnea cu ea, se enerva foarte tare şi omul acela blând pe care toată lumea îl ştia, se transforma într-o bestie. ,,Piticoata bombată'' era stresul lui, cel care-i mânca nervii şi îl devora de viu pe dinăuntru.
- Mă căpitane, dă-o dracu, n-o mai băga în seamă. Nu vezi că-i dusă rău cu pluta?
- Ce s-o las, mă Sile, ce s-o las? N-o vezi cum se ia de mine, cum mă jigneşte?
Şi-o porni cu paşi repezi spre Dorina, care, încetini paşii, văzându-l cât de hotărât înainta spre ea. Chiar dacă îl jignea întodeauna, uneori îi era şi frică de el, când îl vedea nervos ca acum. Ajungând aproape de ea la un pas, vru să se repeadă la ea, uitând de câini, care lătrau lângă zid, dar Sile îl prinse de la spate şi-l ţinu:
- Căpitaneee! Las-o, nu-ţi prinde minţile cu ea! Nu vezi că-i o femeie amărâtă?
- O femeie amărâtă? Sile, ai înnebunit la cap? Asta, amărâtă? Asta-i dracu negru pe pământ, mă omule! Pe bombata asta piticoată trebuie s-o scuturi bine de tot, ca să o faci femeie cuminte, nu trebuie sa-ţi pară rău de ea, auzi tu? Ascultă-mă tu pe mine, că ştiu io bine ce spun!
- Da Vasile, dar e totuşi o femeie, mă! Ce naiba, că eu ştiu bine că nu eşti o brută, să baţi femeile.
- Fi al dracului să fii tu, nebunule! Că dacă n-ar fi Sile acuma să te ţină, m-ai snopi cu bătaia! Mă băiete, ce tot îi iei apărarea? Nu vezi că-i al dracului de moare!
- Tanti Dorino, mai taci şi mata din gură! Nu-l mai aţâţa, nu te uiţi la el cât îi de mare şi mata, cât eşti de mică? Dacă-ţi dă una, popa-ţi cântă!
- Dă-te la o parte, dă-te! striga căpitanul şi se zbătea din răsputeri să se elibereze de Sile care îl ţinea strâns.
Dar în momentul acela, Căţeluşul şi vreo doi câini alergară lătrând spre cei trei, lăsându-i pe ceilalţi lângă zid, agitându-se. Dorina, văzând câinii furioşi, alergând spre ei, făcu cale întoarsă în fugă spre bloc, înjurând de mama focului. Văzând-o că fuge speriată, câinii o luară după ea, dar căpitanul strigă:
- Căţeluşuleee! Vino-ncoace! Şi voi, lăsaţi-o-n pace, n-o muşcaţi!
Câinii îl ascultară, dar în loc să se întoarcă spre el şi Sile, o luară la fugă spre zid, unde ceilalţi lătrau de mama focului, pe loc. Se vedea clar că este ceva acolo, după cum erau adunaţi cu toţii, aveai impresia că înconjurau un lucru sau pe cineva. Văzând aşa, Sile îl întrebă pe căpitan:
- Mă, da ce-or avea? Ce-o fi acolo?
- Hai să vedem.
- Căpitane, mi-e cam frică, dar hai că merg cu tine să vedem.
- Bat-o focul s-o bată, de frică! Mă Sile, bărbat eşti tu sau găină? Hai, mişcă!
Şi o luă la fugă spre câinii de lângă zid, care, parcă se bucurau că-l vedeau. Sile nu stătu nici el pe loc, merse după el cu paşi şovăitori, fiind curios să vadă ce se întâmplă acolo, lângă Dunăre. Căpitanul ajunse cu mult înaintea lui Sile şi strigă:
- Daţi-vă la o parte, să văd şi eu!
Câinii îl ascultară, dându-se la o parte şi lătrând în continuare. Vasile rămase uimit de ceea ce vedea jos lângă zid. Sile, care ajunsese şi el la câţiva paşi de căpitan şi de câini, reuşi să vadă pe cineva jos, care se scutura pe asfalt. Căpitanul rămăsese prima data cu ochii mari şi cu gura căscată, văzându-l pe om cum făcea şi plin de spume la gură, care i se întinseseră şi pe haine, după care strigă:
- Doamne, ia-mă, Sile! Ce-are ăsta, mă?
- Nu ştiu sigur căpitane, dar cred că e bolnav de epilepsie, boala copilului!
- Auuu! Păi hai să-l luăm, să-l ducem la spital, dar cum să-l prindem, că se scutură tot şi nu stă locului!
- Stai căpitane, că io am auzit că trebuie să-l muşti de degetul mic, tare, în astfel de cazuri, ca să se potolească şi să-şi revină. Da stai aşa, să văd dacă putem să-l ţinem bine, unul din noi, tremură de parcă îl scutură vântul! Hai să văd, dacă-l pot ţine io şi tu îl muşti de deget, bine?
Spunând asta, Sile se aplecă lângă om, îl luă în braţe şi-l strânse. Văzând şi auzind aşa, căpitanul îl prinse de mâna dreaptă, îi luă degetul mic în gură şi-l muşcă tare, cât putu el, preţ de câteva clipe, care lui Sile i se părură ore. La un moment dat, omul se potoli şi buimăcit după criză, se sperie de cei doi oameni şi de câini care îl salvaseră, dar căpitanul îi spuse:
- Stai omule, liniştit, că nu-ţi face nimeni, nimic. Tocmai ai avut o criză de epilepsie. Sile te strânsă tare în braţe şi io te muşcai zdravăn de degetul mic, să-ţi treacă.
- Omule, acum eşti bine, slavă Domnului! spuse şi Sile, dar cum ai ajuns pe-aci la ora asta? Normal ar fi fost să faci criza asta acasă, nu pe-aci.
Văzând locul unde se afla şi privindu-se atent, omul se simţi stânjenit de postura în care se afla. Căpitanul urlă la câini să tacă din gură acum, în timp ce Sile observa stânjeneala omului. După ce potoli câinii, căpitanul se întoarse spre om şi îl întrebă:
- Cum te simţi acum? Ţi-e mai bine? Ai nevoie să te ajutăm să ajungi acasă?
- Vă mulţumesc, oameni buni! Dacă nu eraţi voi...
- Ei, dacă nu erau câinii ăştia, nu noi, spuse Sile, după care se întoarse spre căpitan şi continuă, mă căpitane, nu-mi vine să cred! Dacă nu erau câinii şi dumneata, eu mergeam liniştit în treaba mea pe stradă şi omul ăsta putea muri aci!
- Vezi mă Sile, vezi? Şi ţi-era frică de câini. Mai îţi e acum?
- Nu ştiu ce să zic, sincer, nu ştiu! Dar uite, bine că te-ascultai şi venii cu tine.
- Eu... mă certai cu a mea acasă şi plecai nervos. Nu ştiu cum am ajuns pân' aci şi nici nu am mai ştiut nimic din clipa în care mi-a venit rău.
- Bietu' de tine! Mă băiete, ai grijă pe unde umbli, că nu-i de glumă cu boala ta, îi spuse căpitanul.
- Lasă-l mă căpitane, spuse şi Sile, dacă acasă era singur, cine-l mai muşca de deget? Cine mai îngrijea de el?
- Ei, acasă când simt că-mi vine rău, iau vreo pastilă, ceva, dar ai dreptate, totuşi. Este posibil să am o criza din asta acasă, şi să fiu singur, ştiu. De aia vă mulţumesc, şi vouă, şi câinilor!
- Hai căpitane, hai să-l ducem acasă. Unde stai?
- În Ghebaură stau, dar nu vă faceţi probleme, ajung singur acasă, că acum mă simt bine, a trecut, nu mai păţesc nimic. Şi ridicându-se de pe zid, le spuse căpitanului şi lui Sile, eu mă duc acum acasă. Mulţumesc, mult!
Dădu noroc cu cei doi, îşi luă rămas-bun şi apoi plecă spre faleză, luând-o încolo spre Ghebaură, cu paşi înceţi, dar siguri. Uitându-se după el, căpitanul şi Sile tăcură o perioadă. Vasile se bucura că putuse să-i fie de folos omului şi vecinul lui cel tânăr se minuna de câini şi de întâmplarea cu omul bolnav de epilepsie. Nu-i venea să creadă că datorită unor câini, el şi prietenul său îl descoperiseră şi îl salvaseră. Căţeluşul şi ceilalţi câini tăcuseră acum şi îi priveau atent. La un moment dat, căpitanul îi spuse:
- Mă Sile, io merg acasă, că n-am mai dat de mult pe-acolo.
- Şi io ar trebui s-o iau din loc, că la lucru mergeam, când mă-ntâlnii cu tine.
- Bine, mă Sile. Dădură noroc şi îi mai spuse, hai să trăieşti! Ne mai vedem noi.
- Da, cum să nu! Ai grijă de tine, căpitane!
Apoi plecă, lăsându-l pe căpitan singur cu câinii lui. Gândindu-se bine, o luă şi el spre bloc, cu paşi înceţi, gândindu-se la ,,piticoata bombată'' şi că dacă se mai întâlneşte cu ea acum, când mergea acasă, o face mâncare pentru câini. Dar intrând în casa scării, nu se mai întâlni cu ea, şi cu niciun vecin, aşa că urcă treptele până la etajul doi la el, liniştit. După ce intră în căsuţa lui, ajunse lângă salteaua lui relaxa, se aruncă pe ea cu burta în jos şi în cinci minute, adormi buştean.

Aseară era obosită, ca să se gândească prea mult că era pentru prima oară în viaţa ei, când se îmbarcase pe un vapor. Primii zori ai dimineţii care intrau prin ferestruica închisă ermetic a cabinei, o treziră pe Daniela. Se sperie puţin, pentru că simţea cum patul se balansa cu ea. Nu înţelegea ce se întâmplă, dar privind în jurul ei, îşi aminti imediat unde se află. Simţi câteva secunde o nelinişte apăsătoare, dar îşi reveni, spunându-şi că nu are de ce să-i fie teamă, că nu era singură acolo, că sora ei Ana, cumnatul ei Dorin şi nepoata sa Giulia nu ar fi permis să i se întâmple ceva rău.
Şi lăsă toată îngrijorarea la o parte, amintindu-şi de drumul pe care îl parcursese alături de familia sa, din România până la Muntenegru. Drumul cu maşina fusese obositor, plecaseră alaltăieri din Orşova. Se opriseră vreo două ore la Negotin, în Serbia, unde locuia Ofelia, o altă soră de-a ei. Revederea cu ea şi cu familia ei fusese scurtă, dar plină de bucuria tuturor, ceea ce-o făcu să zâmbească, în timp ce privea mocheta gri, din cabină. De la intrare, pe partea dreaptă era un dulap suspendat şi unul frigorific. Pe partea stângă era baia, apoi câte două paturi supraetajate pe ambele părţi şi o măsuţă în dreptul ferestrei mici. Continuă să-şi aducă aminte de ziua de ieri, când ajunseseră la Muntenegru.
Ieri-dimineaţă, Dorin luase patru bilete pentru îmbarcarea de seară. Apoi s-au plimbat puţin prin portul de acolo, după care s-au retras într-o pădurice, unde soarele îşi întindea razele peste tot şi verdele copacilor strălucea. Cerul senin se unea cu copacii înalţi, pământul ardea şi Daniela era foarte fericită, căci era şi ziua ei de naştere. De când se ştia, îi plăceau muntele şi natura, întodeauna simţea cum energia pozitivă o invada pe de-a-ntregul, când se afla în astfel de locuri.
Mai erau oameni pe-acolo - probabil localnici - care făceau gimnastică sau alergau. Ana şi Dorin întinseră nişte pături şi puseră masa compusă din sandvişuri, brânză, roşii, apă minerală şi suc. Daniela şi Giulia se aşezară şi ele, alături de ei, începând să mănânce cu toţii.
- Hei Dani, cum ţi se pare pe-aci? o întrebă Dorin.
- E foarte frumos, sunt foarte bucuroasă că mă aflu aici.
- Cum să nu-i placă? întrebă Giulia, mai ales că azi este o zi specială pentru ea, şi ce-i mai frumos, oare, decât o călătorie în afara ţării, cu prilejul acestui eveniment important din viaţa ei?Aaa! Am uitat ceva! Şi ridicându-se, o porni spre maşină.
- Da unde te duci? o întrebă Daniela.
Dar Giulia nu-i răspunse, văzându-şi de drumul ei. Deschise maşina, şi din portbagaj scoase o plăsuţă roşie, apoi se întoarse şi i-o înmână. Daniela o luă, o privi puţin, apoi scoase din ea un pachet micuţ. Îl desfăcu şi descoperi în el un set de bijuterii, compus dintr-un lănţişor, o pereche de cercei şi un inel de aur. Bucuria o inundă încă o dată şi le mulţumi tuturor, în timp ce toţi trei, începură să-i cânte ,,la mulţi ani!'' şi să-i ureze toate cele bune. Apoi uitară câteva minute de mâncat, râzând şi sărind pe ea s-o îmbrăţişeze şi s-o sărute pe obraji cu foc. Gălăgia care o făceau, atrase puţin atenţia celor care făceau sport pe acolo, apoi îşi văzură de treaba lor, ca şi cum nu ar fi văzut şi nu ar fi văzut nimic. Având spirit de observaţie, Daniela spuse:
- Măi, dar ăştia, chiar sunt indiferenţi, nu le pasă de ce se întâmplă în jurul lor, spuse ea.
- Ei Dani, îi răspunse Ana, pe-aci şi prin Italia nu-i ca în România, unde toţi se ocupă de toată lumea, dar de ei, uită cu desăvârşire. Ai să vezi tu, că în străinătate, fiecare e cu treaba lui. Sunt unele lucruri diferite, faţă de cum e pe la noi. Unele îţi vor plăcea, altele nu.
- O să-i placă Italia, cum să nu-i placă? vorbi şi Dorin, lasă Dani, te voi duce să vezi cât mai multe locuri din Reggio Calabria. Vom merge şi în Sicilia, prin locurile unde s-a filmat serialul Caracatiţa, îţi voi mai arăta şi munţii, şi marea de-acolo. Îţi promit eu că îţi va plăcea.
- Abia aştept să ajungem. Şi vă mulţumesc frumos, pentru cadou!
- Hai, gata, lăsaţi vorbitul şi mâncaţi! le spuse Ana, râzând. Că acum nu vă mai tace gura, iar mie mi-e foarte foame.
- Ia uită-te la ea! exclamară Dorin şi Giulia, în acelaşi timp, râzând şi ei, da nu-ţi vezi de treaba ta, şi nu mănânci? Pe noi lasă-ne să vorbim şi să o distrăm pe Dani. Şi lasă, că mâncăm noi, nu te teme.
- Bine măi, bine! le răspunse ea, fără să se supere, treaba voastră, faceţi cum doriţi!
Şi continuară să glumească şi să râdă cu toţii, în timp ce mâncau. Daniela râdea cu ei, din tot sufletul. Atmosfera veselă care se crease între ei, dură mult timp. La un moment dat, pe la ora şase, Dorin le spuse:
- Cred că ar trebui să ne pregătim de plecare. La ora 8 trebuie să fim în faţa intrării, la bac. Îmbarcarea durează două ore şi pe la zece se pleacă.
- Na, bine atunci. Hai să strângem de pe-aci şi să mergem, spuse Ana.
Şi se apucară să strângă totul, le duseră la maşină, după care se îndreptară spre bac. Emoţia ce-o cuprinsese la gândul că va călători cu bacul, parcă-i dădea aripi, deşi oboseala începea să-şi facă loc în fiinţa ei. S-au îmbarcat în cala navei. Îmbarcarea lor durase cam o jumătate de oră. Pe o parte intraseră maşinile mici, pe cealaltă parte, tiruri şi alte maşini mari. Au urcat cu liftul până la etajul doi al bacului, şi aşa au ajuns în cabina cu cele patru paturi supraetajate în care Daniela se trezise adineaori şi recapitula în gând toată călătoria până aici. După ce fusese aseară la baie, se pusese intr-unul din paturile de jos şi în timp ce Giulia îi spunea ceva, ea adormise. Ana şi Dorin urcaseră puţin la bord şi când reveniră, Daniela era în ţara lui Moş Ene.
- Dani! Dani, trezeşte-te şi aranjează-te, e dimineaţă! La ora şapte este debarcarea, îi şoptea Dorin.
- Bună dimineaţa, Dorin! îi răspunse ea, sunt trează.
- Bună, Dani! Atunci, haide, este şase acum, într-o oră trebuie să fim gata.
- Ana, Giulia! Hai, treziţi-vă şi voi!
În timp ce Ana şi Giulia spuneau ceva intraductibil, Daniela se îmbrăcă şi merse la baie. Când ieşi, Giulia se duse prima după ea.
Când ieşi de la baie, Daniela se apropie de măsuţa din dreptul ferestruicii închise ermetic şi privi atent. Inima îi stătu pe loc în faţa priveliştii care i se arăta în faţa ochilor. Marea era în voia unui vânt uşor care o neliniştea, făcând-o să respire prin valuri micuţe şi spumoase. Şi deasupra, un cer senin o veghea. Nu se vedea nimic în zare, decât apă şi şi cer. Era pentru prima oară când vedea aşa ceva. Încercă să fie mai atentă, dacă mai vede ceva, dar nu, apa şi cerul se uneau ca într-un tablou. Privi mult timp, fascinată de această imagine vie, în timp ce fericirea punea stăpânire pe ea, gândind:
,,Doamne, Dumnezeule! Este superb! Niciodată nu mi-am închipuit că poate fi atât de frumos!'' Dar, după ce se minună un timp, simţi un fior pe şira spinării, care pătrunse în toată fiinţa ei şi începu să simtă un tremur. Raţiunea nu-i lăsa dreptul de a-i fi teamă de ceva, dar subconştientul ei trezise în ea sentimentul de o teamă înfricoştoare, deşi nu-i ştirbea nici din fericirea pe care o simţise adineaori, când privise prima dată pe geam. Nu mai înţelegea ce simţea, conştiinţa şi raţiunea ei o luaseră razna. Da, putea să afirme sus şi tare, deşi îşi spuse numai în gând, că pe cât de fericită era pe de-o parte, pe atât de înfricată se simţea în acelaşi timp. ,,Doamne, abia acum reuşesc să înţeleg pe pielea mea, sensul cuvântului nirvana. Starea mea sufletească, amestecată cu euforia şi cu teama de gol, îmi dau acest sentiment de nirvana pe care nu reuşesc să mi-o explic! Doamne, sunt în mâinile Tale, ai grijă de mine!'' Sprijinindu-se de măsuţă, cu ochii ţintiţi spre apă şi cer, zări la un moment dat o linie, care, pe parcurs ce bacul înainta spre destinaţie, se îngroşa, până începură să se distingă nişte forme.
Fiind atât de concentrată din cauza a ceea ce vedea şi simţea, uitase cu desăvârşire de familia ei şi de tot, dar Ana o trezi la realitate:
- Ce-i, Dani? Îţi plac marea şi cerul? Aaa, uite acolo! Vezi formele acelea? Ei bine, suntem aproape de Bari, mai avem puţin şi ajungem pe pământ, unde ne e locul, îi spuse râzând, sora ei. Şi privind-o cu atenţie, îi mai spuse, să nu-mi spui că te-ai speriat puţin! Stai liniştită, e normal, la fel am simţit şi eu prima oară când am venit!
- Da, îmi plac, spuse ea încet, e superb! Dar nu m-am speriat.
- E o frumoasă experienţă, aşa-i? Uită-te şi tu la ea, nu cred că va uita niciodată apa şi cerul acesta. Adevărul e că este ceva extraordinar, e ceva ce nu ai cum să vezi prea des! spuse Giulia.
- Lăsaţi vorba şi haideţi, că acuşi ne anunţă că trebuie să ieşim din cabină pentru debarcare, zise şi Dorin.
Nici nu termină bine vorba, că se auzi o voce feminină care îi anunţa că pasagerii sunt rugaţi să se pregătească pentru a ieşi din cabine. Îşi luară bagajele şi ieşiră cu toţii la recepţie. Erau printre primii, dar nu dură mult şi sala se umplu de oameni. Dură ceva timp până să fie anunţaţi că trebuie să coboare. Au coborât din nou cu liftul şi au făcut câţiva paşi până la maşină. După ce s-au urcat în ea, au mai aşteptat cam vreun sfert de oră până când s-a deschis uşa masivă a calei şi au ieşit. Dorin s-a îndreptat cu maşina spre Gallico, unde locuia familia lui, exclamând:
- Doamneee! În sfârşit, mai avem puţin şi ajungem acasă!
- Daaa! În sfârşit, suntem ca şi acasă! exclamă şi Ana.
- Dar durează mult până ajungem? întrebă şi Daniela.
- Vom ajunge în patru ore, îi răspunse Giulia.
- E frumos locul unde locuiţi? mai întrebă ea.
- E foarte frumos, Dani, o să-ţi placă, îi răspunse Dorin. Ai să vezi tu.
- Da, îţi va plăcea foarte mult, mai spuse şi Giulia.
În timp ce familia ei era bucuroasă de ajungerea lor acasă, cum le plăcea să se exprime, Daniela se întoarse cu gândul la călătoria cu vaporul. Amintirea ei era aşa de vie în faţa ochilor, de parcă ar fi fost încă acolo. Revedea limpede marea şi cerul care se uneau, valurile spumoase şi simţea balansul bacului, de parcă era aievea. Şi fericirea amestecată cu teama o invadară din nou. Dorin s-a ţinut de cuvânt în perioada cât ea a locuit în Italia la ei, a dus-o peste tot în Gallico, a plimbat-o prin munţi, a dus-o să vadă şi Sicilia. Toate locurile pe care le-a vizitat au fost o adevărată încântare pentru ea, dar niciunul din locurile pitoreşti ale frumoasei Reggio Calabria înconjurată de marea albastră şi spumoasă, nu a reusit să-i mai trezească acele sentimente pe care le-a simţit pe vapor.

Tânguindu-se întruna după Marioara lui şi tot trimiţând-o la dracu pe Tanţa, o porni agale spre ieşirea de pe insulă, urmat de câini. Când ajunse pe la jumătatea podului, se opri şi privind cerul, vorbi încet:
- Steluţelor dragi, în care din voi este Marioara mea? Ei, începeţi să vă ascundeţi încet de ziuă, văd eu.
Aşa gândea el, că stelele se ascundeau. Cerul începea să-şi deschidă uşor culoarea. Undeva pe cer, un colţ de soare mijea discret de parcă s-ar fi jucat de-a v-aţi ascunselea cu noaptea şi cu ziua. O adiere uşoară de vânt provocase un uşor clipocit Dunării şi crengile pomilor începuseră să trosneacă în surdină, dar Vasile nu realiza acest lucru. Era atât de obişnuit cu dimineţile de vară, încât, nu băga de seamă aceste mici schimbări ale vremii, care puteau aduce o scurtă răpăială de ploaie, oricând. Numai dacă îl prindea ploaia, abia atunci bombănea: ,,Ei, na! Că venişi, ploaie!'', dar atât, niciun cuvânt nu mai ieşea din gura lui.
Căţeluşul şi tovarăşii lui se ţineau scai după el, tăcuţi. Venind de pe insula care fusese toată noaptea luminată numai de stele şi de lună, centrul oraşului şi faleza străluceau în luminile aprinse, dar nu se vedea şi nu se simţea nicio mişcare de viaţă. Se auzea din când în când, trecând un taxi. De fiecare dată când Căpitanul îşi petrecea noaptea pe insulă şi pleca aproape dimineaţa de acolo, avea impresia că revine pe Pământ, dintr-o călătorie a timpului. Întodeauna considera că ziua care vine, este încă o nouă zi care îl apropie de reîntâlnirea cu Marioara lui. Insula care era noaptea un loc singuratic, era pentru el o evadare din lumea plină de răutate şi de cruzime, era o bucăţică dintr-un spaţiu numai al lui, care – credea el – că-i aparţine.
În primii zori ai dimineţii, mulţi oameni încă dormeau liniştiţi în patul lor acasă, fără să le treacă prin minte că un om atât de singur ca Vasile, bântuia prin parc cu nişte câini după el şi se plângea după fata sa, Marioara.
- Căţeluşule, şi voi dragii mei, acum noi ne despărţim, da? Că eu mă duc puţin pe-acasă, că nici nu mai ştiu de când n-am mai ajuns pe-acolo. Să nu vă mâniaţi pe mine, eu v-aş lua la bloc, v-aş lua şi sus în casă, dar scorpia aia de Dorina, piticoata bombată, o ştiţi voi prea bine, se tot ia de mine şi nu vreau iar să mă cert cu ea. Ei, nu mi-ar fi frică de ea, dar voi ştiţi că ea nu iubeşte câinii. Întodeauna mă goneşte cu gura ei spurcată, că ştiţi cum vorbeşte ea.
Câinii care îl ascultau, începură să dea prietenos din coadă, de parcă ar fi înţeles ce le spunea Căpitanul. Dorina era vecina sa grasă şi mică de statură, de unde o şi poreclea el, fiindcă i se părea cea mai rea femeie din bloc. El le spunea tuturor: ,,îi grasă ca o minge şi mică rău, ca un pitic’’. Ce-i drept, era răutăcioasă cu el, de fiecare dată când vedea că se ţineau câinii după el dimineaţa, în faţa blocului. Se întâmpla de multe ori să nu aibă somn nici ea la ora aceea, fiindcă suferea de insomnie, şi mai ales de dragul de-a urmări pe toată lumea, inclusiv pe tineri de după perdea, ca a doua zi să aibă ce povesti pe la bancă, vecinilor.
- Căpitaneee! Staai!
Întorcându-se să vadă cine îl strigă, îl văzu pe Pepsi, unul din prietenii lui. Tocmai ce intrase în parc şi îşi îndrepta paşii spre el. Acesta era un tânăr brunet de vreo treizeci şi cinci de ani, înalt cu părul vâlvoi şi negru, îmbrăcat în nişte pantaloni roşii şi o cămaşă albă, ce-o purta desfăcută. Avea ochii negri şi mari, şi când vorbea sau râdea, duhnea a alcool. Era ca şi căpitanul, unul din oamenii străzii. Când era un adolescent, obişnuia să-şi combine suta de grame cu puţină Frucola şi se lăuda în gura mare că el bea cel mai bun Pepsi. De atunci, toată lumea i-a zis aşa. Mai erau vreo doi-trei oameni în oraş care ştiau cum îl cheamă, dar cu toate că-l cunoşteau mai bine decât ceilalţi, tot aşa îi spuneau.
Când ajunse la vreo doi paşi de el, căpitanul simţi duhoarea de alcool şi strâmbă din nas. De câte ori se întâlnea cu cineva, ,,nu ştia’’ niciodată ce băuse. Dacă era bine-dispus şi îl întreba cineva ce-a băut, răspundea în felul acesta:
- Pă’ am băut puţină răchie de colea, puţină bere de colo, voi ce mai aveţi să-mi daţi?
Sau dacă era nervos din cauză că nu avusese nimic de băut sau cine ştie din ce alt motiv, atunci răspundea:
- Da’ ce vă intere’ pe voi ce-am băut eu? Ce? Că doar nu beau banii voştri, îi beau pe-ai mei, munciţi de mine, de la lemne sau de pe unde mă mai cheamă oamenii la muncă.
Dacă era cineva de faţă care îi dăduse vreodată de băut, repede îi răspundea:
- Uite la el, ce tare-i în clanţă! Că de câte ori ţi-oi fi dat eu de băut, ai uitat? Ar trebui să-ţi fie ruşine, băi ăsta!
Însă, omul realiza repede că nu are cu cine să vorbească şi atunci renunţa la a-i mai face reproşuri, văzându-şi de treaba lui. Oamenii îl mai chemau la tăiat de lemne, la făcut curăţenie sau îi găseau câte o trebuşoară pentru a-l ajuta cu niscaiva bănuţi. Dar el, tot ce câştiga, dădea pe băutură, pe ţuică sau pe vodka - băuturile lui preferate. De multe ori stârnea râsul cu vorbele lui şugubeţe, alteori era gonit şi înjurat, dar nu-i păsa, pentru că băutura era pentru el ca un elixir de care nu se putea lipsi nici în ruptul capului.
Acum era supărat şi Vasile observă imediat, fiindcă era unul din prietenii lui cei mai buni. Ca şi căpitanul, Pepsi avea gongile lui. Unele, le avea dintodeauna, altele le avea pe moment, ca acum când îl strigase pe el.
- Salut, Căpitane! Şi dând mâna cu el, îi spuse: Vasile, am o mare belea, să ştii. Nu ştiu cum să fac şî ce să fac s-o rezolv.
- Da’ ce păţişi mă’ Pepsi? Că văd eu că te arde rău de tot.
- Pă’ ce să păţesc? Că nu mai pot să dorm noaptea, nu-mi mai dă pace beleaua asta, că-i aşa de mare, că-mi vine să mor, nu alta! Dar nuuu, că nu trebe să mor, trebe s-o rezolv cumva, trebe să găsesc o soluţie!
Văzându-l aşa de hotărât, Căpitanul se sperie. În sinea lui începuse să facă fel şi fel de speculaţii, în legătură cu aşa-zisa belea:
,,Cine ştie, ce-o fi păţit? Că-l văd eu c-a luat-o razna. Dacă o avea vreo datorie de bani, pentru blestemata asta de băutură – că şî eu beu, dar nu ca el – şi-o vrea careva să-i dea o mamă de bătaie? Sau cu cine s-o fi certat, şi cui i s-o fi pus capsa pe el, să-l bată? Care-o fi năcazul zăpăcitului ăsta al meu? Dar na!, dac’ o trebui să-l apăr, să mă bat pentru el, fac asta, că doar îi de-al meu, nu? Că mă bătui eu pentru Monica, până veni băiatu’ ăla cu pretenii lui, nu?’’
În timp ce gândea aşa, îl privea atent pe Pepsi. El văzu asta şi îl spuse:
- Hai mă’ Căpitane! Dă-o dreacu de treabă! Să nu te apuci iar să-mi spui despre Marioara ta şi despre Tanţa, că ştiu povestea asta şî când dorm, de câte ori mi-ai zîs-o, zău aşa!
- Nu mă, că stiu că ţi-am zîs de multe ori, că tu eşti pretenu’ meu, nu? Dar revenindu-şi din gânduri, îi zise, nu contează, mă gândeam şî eu, aşa. Hai zi! Care-i năcazul? Ce păţişi? Care-i beleaua aia aşa de mare?
- Bă, uite care-i treaba! M-am aprins la inimă, rău de tot. Arde fir-ar mama ei de căţa, aşa de tare, aşa cum să pârjoleşte carnea pe grătar!
- Doamne ia-mă, Pepsi! Da’ ce-ai păţit mă?!
De data asta, Căpitanul se sperie cu adevărat. Părea să fie într-adevăr foarte mare beleaua prietenului său, şi el era era aşa de curios, încât i se tăiase respiraţia. Căscase gura şi ochii mari, iar urechile sale, sigur n-ar fi auzit niciun zgomot în acel moment, dacă ar mai fi fost cineva prin preajmă. Şi culmea, de parcă n-ar fi fost de ajuns, lui Pepsi începură să-i picure câteva lacrimi pe obraji. Atunci Căpitanul îl luă de umeri şi-l zgudui tare.
- Ce-i mă’ omule? Ce drac ai? Ce păţişi mă, aşa de grav? Hai mă, că n-o fi nici capăt de lume, nici de cer! Zi măăă, nărodule, ce-ai? Ai făcut vreun drac şî vrea careva să te bată? Ai vreo datorie la careva, sau ce-ai, mă?
Pepsi făcu şi el ochii mari şi căscă gura mare. Apoi îi dădu un brânci lui Vasile şi îi răspunse surprins de reacţia prietenului său:
- Nuuu! Da’ ce idei îţi veniră prin cap, mă’ Vasile? Nu, şî din câte văd eu, nici nu-ţi trece prin cap ce năcaz am eu! Te gândeşti numai la prostii, eşti plecat cu pluta, mă’!
- Pă’ zi o dată, mă’! ţipă acum nervos Vasile, nu mă mai fierbe atâta, că mă omori de viu, zăpăcitule, ce eşti tu! Zi-mi o dată, ce-ai?
- Bine mă’, hai că-ţi spun. Da-mi promiţi c-ai să m-ajuţi?
- Îţi promit mă’, orice, îţî dau cuvântul meu de căpitan de cavalerie, c-oi face tot ce-oi putea eu să te-ajut, numa' zi odată!
- Mă’ Vasile, mă’, îmi arde sufletul după o gagică. Mi s-a pus pata pe-o fată aşa de frumoasă, mă’! Îi atât de frumoasă, are un corpuleţ, de parcă-i o lebădă, şî păru’ lung, cu ochi albaştri, şî îi zâna mea, mă’, zău aşa! Acuma că mi-ai promis c-ai să m-ajuţi, spune-mi ce să fac ca să mă combin cu ea?
Când auzi Căpitanul care e necazul lui Pepsi, se înecă şi începu să tuşească tare, de se auzea peste tot. Câinii se speriară şi ei, şi la rândul lor începură să latre, în frunte cu Căţeluşul, care mârâia de ceva timp la Pepsi. El ignoră câinii, şi îi dădu câteva palme zdravene peste spate, căpitanului. Dar ei săriră pe el, şi-l doborâră la pământ. Dacă nu şi-ar fi revenit Vasile din tuşitul care-l înneca, l-ar fi făcut bucăţi pe prietenul său. Cu ochii plini de lacrimi, din cauza tusei, zbieră cât putu la câini:
- Gataaa! Lăsaţi-l în pace!
Ca si cum ar fi fost stăpânul lor de când lumea, câinii se îndepărtară imediat de Pepsi, dar tot lătrând sau mârâind la el.
După ce se liniştiră, Vasile începu să râdă în hohote, ţinându-se cu o mâna de burtă şi cu cealaltă ţinând-o îndreptată spre el, având degetul arătător întins. La un moment dat, văzându-l cum râde ca un prost, Pepsi începu să râdă şi el, spunându-i:
- Da’ ce râzi mă, fraiere? Vezi că mi-ai promis c-o să m-ajuţi. Şi tu, văd că râzi de mine! Bă, aşa râd pretenii, de preteni?
Dar el râdea în continuare, fără să se sinchisească de ,,pretenul’’ său. Timp de vreo cinci minute, Căpitanul râse în hohote. Vroia să-şi înfrâneze râsul, dar când încerca să se potolească, izbucnea din nou. Văzând că nu se mai opreşte, Pepsi îi ţinea isonul. Lacrimile i se uscaseră pe obraji şi la un moment dat, amândoi se arătau cu degetul, unul pe celălalt, râzând. Dar totuşi îi spuse prietenului său:
- Hai mă’ Vasile, mă! Te rog eu, nu mai râde, că mă doare burta. Tu, în loc să încerci să mă ajuţi, tu râzi de mine!
- Păi cum ... ha, ha, ha! Cum să nu râd de tine, bă’ fraiere! Ha, ha, ha, ha! Păi bine mă Pepsi, mă! Păi ţie ţi s-a pus pata pe gagica aia, şi tu îi zîci năcaz la asta? Că m-ai speriat aşa de tare, mă! Am crezut că cine ştie ce-ai păţit! Ha, ha, ha! Măi, nărodule, mă! Păi e frumos să te-ndrăgosteşti. Şi când fata-i îndrăgostită şî ea, atunci să te ţii, nu glumă! Atunci nu mai e frumos, atunci îi Raiul pe pământ, pentru noi bărbaţii! Şi reuşind să se oprească din râs mai spuse, eiii! De n-aş şti io cum e cu treaba asta.
Şi dintr-o dată, fizionomia Căpitanului se transformă complet. În locul veseliei care pusese stăpânire pe el din cauza lui Pepsi, îşi făcu loc o tristeţe, însoţită de un noian de amintiri. Fără să vrea, îşi aduse aminte de vremea când era tânăr şi o cunoscuse pe Tanţa lui, singura femeie pe care o iubise vreodată, deşi acum, era mai tot timpul supărat pe ea şi o înjura, din cauza Marioarei lui dragi. Pepsi îl privea atent şi observând schimbarea prietenului său, încetă şi el.
- Păi ..., ce-ai acum? Până mai-nainte râdeai de te spărgeai, şi-acum...
- Ei, dac’ ai şti tu!
Fără să-şi dea seama prea mult de ce, Pepsi tăcu şi-l privi în continuare câteva minute.
Gândurile lui Vasile plecaseră înapoi în timp, unde se reîntâlni cu o fată frumoasă,Tanţa, de care se îndrăgostise şi-o ceruse de nevastă, la o săptămână după ce-o cunoscuse. Acea imagine era atât de vie în mintea sa, încât îi părea aievea, în ciuda faptului că nu vroia să-şi amintească nimic de când îi murise fata. Totuşi, datorită ,,pretenului’’ său îndrăgostit, acum o vedea pe Tanţa cu părul ei negru şi lung, împletit în cozi, cu privirea ei verde ca iarba, însăţită de zâmbetul timid şi frumos. Îşi aminti de dragostea care le aprinsese dorinţa de-a fi împreună, dar şi de fericirea lui completă, atunci când se născuse Marioara lui dragă. Nu şi-a dorit băieţi, dar Tanţa ar fi vrut. Dar norocul de-a rămâne din nou însărcinată, după ce-o avusese pe Maria, nu i-a mai surâs. Tot ce însemna viaţă pentru amândoi, se învârtea în jurul fetei. Şi Căpitanul, şi şoţia lui o iubiseră foarte mult. Înainte să aibă accidentul, erau cei mai fericiţi oameni din lume, dar acum..., toată fericirea lor, era un basm care se întâmplase cândva, de mult. Erau momente când singurătatea îl făcea nesigur în privinţa fericirii lui de-altădată. Se întreba dacă fusese aievea sau doar un vis frumos, visat într-o noapte cu lună plină. În ciuda rătăcirii sale mintale, avea momente scurte ca acum, când era lucid, deşi nu-şi dorea asta.
Se întoarse din trecutul său frumos, pentru a reveni lângă Pepsi în parc şi alături de cânii, prietenii lui de noapte. Căţeluşul începuse iar să latre, şi ceilalţi îi ţinură isonul. De data nu mai lătrau la Pepsi, ci îşi îndreptaseră privirea spre faleză. Căpitanul, care îşi revenise de la ale lui, întrebă:
- Da’ ce-o avea de latră? O fi careva p-aci, că io nu văd pe nimeni.
- Ei Căpitane, acum ce faci? Câteva minute plecaşi cu pluta, numai tu ştii unde şi-acum ţi se pare că-i careva p-aci. Nu-i nimeni, ce te-a apucat? Căpitanul nu-l băgă în seamă. Era atent în direcţia unde priveau câinii în timp ce lătrau.

Însă, avea noroc pentru că nu era niciun pescar acum să-l gonească.
Se apropie de zidul mic de piatră. Privi Dunărea limpede, apoi se uită la panta pietroasă ce cobora de la zid în jos, până la apă, unde se vedeau pietrele de mărimi diferite şi firele de iarbă crescute pe alocuri. Se gândi să coboare puţin lângă apă, dar se răzgândi. Îşi întoarse privirea spre pomii şi brazii verzi de pe pajiştile frumoase ale insulei, mărginite de o bordură de piatră. Pe aleile ce despărţeau pajiştile, se vedeau bănci noi. Apoi se uită spre restaurantul Pescăruş şi admiră clădirea veche. Culoarea sa cărămizie predomina pe lângă galbenul de la terasă şi de la intrare. Imaginea sa oglindită pe suprafaţa Dunării ar fi captivat atenţia oricărui turist, dacă ar fi trecut pe acolo în acel moment.
Deodată liniştea fu spartă de lătratul unui câine alb şi blănos. Avea un bot ascuţit, ca al unei vulpi şi urechi lunguieţe, niste colţi albi ca porţelanul şi era de mărimea unei potăi de casă. Se întoarse spre el, îşi luă poziţia de drepţi şi îl salută:
- Să trăiţi, eu sunt Căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!
Câinele începu să latre şi mai tare la el, agitându-se. Vasile se aşeză în ciuci şi îi spuse blând:
- Cuţu, cuţu, vino tu la căpitanul tău, hai, vino căţeluş frumos ce eşti, că eu sunt mare căpitan de cavalerie. Dac' ar şti fraierii ăştia din oraş cine-s io, ehei! Da'ce să ştie ei, proştii dracului, că nu ştiu ei nici cum îi cheamă.
Tot chemându-l la el şi vorbindu-i blând despre toate bazaconiile ce-i treceau prin mintea lui rătăcită, câinele încetă să latre şi începu să dea din coadă. Atunci Vasile se aşeză pe o bancă din faţa Dunării şi aducându-şi aminte de Marioara lui dragă, începu să-i spună câinelui:
- Dac' ai şti, căţeluş drag, ce frumoasă era Marioara mea şi ce cuminte era, dar Şefu' de sus, din cer mi-a luat-o c-o maşină la el.
Şi începu să verse lacrimi amare. Câinele se apropie de el şi începu să-i lingă mâinile încordate, ce le ţinea în poală. Văzând asta, Vasile începu să-l mângâie şi, plângînd, continuă să-i spună despre Marioara lui.
După o vreme îşi aduse aminte şi de Tanţa - soţia lui şi atunci îi spuse câinelui:
- Dă-o încolo, a dracu femeie am avut eu! S-a dus şi s-a aruncat în Dunăre singură, ea acuma e cu Marioara, a vrut numai ea să fie cu Marioara. N-a vrut să mă ia şi pe mine, să ne aruncăm amândoi în Dunăre, să fi fost şi eu cu ele.
Spunea o prostie mai mare decât el. Tanţa fusese o femeie de treabă şi miloasă. Toată lumea o iubise si o respectase cât trăise. Dar el, în nebunia lui, dădea vina pe ea că nu era şi el cu fata lui dragă, Marioara.
Şi tot plângând şi povestindu-i câinelui despre Marioara şi Tanţa, trecură câteva ore bune. Seara îşi făcea loc încet şi ceru căpăta o nuanţă slabă de portocaliu. Începuse să se răcorească, deşi lui îi era la fel de cald, datorită ,,ţinutei" sale de căpitan.
Se întinse cu faţa în sus pe bancă şi îşi împreună mâinile pe piept. Câinele rămase lângă el şi, în scurt timp, Vasile adormi şi începu să sforăie. Văzând asta, câinele plecă să dea o raită pe insulă şi în vreo două minute se întoarse înapoi. Se întinse şi el jos, lângă banca pe care dormea noul său stăpân.
Vasile dormi aşa, cu câinele lângă el până la miezul nopţii. Când era singur, îşi amintea de fata lui şi durerea îl mistuia, făcându-l să plângă. De cele mai multe ori, vorbea cu un prieten imaginar, cu vreun câine sau cu mai mulţi. Era de ajuns să se întindă puţin pe o bancă, sau undeva pe iarbă, că imediat îl fura somnul. Dacă nu treacea nimeni pe lângă el să-l trezească făcând gălăgie, atunci dormea patru - cinci ore, fără probleme.
Simţi ceva pe lângă picioare, cineva se mişca în preajma lui şi, deschizînd ochii, văzu câinele care se foia pe lângă el de colo - colo. Începu să-i vorbească:
- Căţeluş alb şi frumos, ce ai? Mai stai locului, nu te tot foi pe-aci. Ei, da' mi-eşti tare drag, căţeluşul meu scump. Băăă căţeluşule, da' ce-am mai dormit! Cât o fi ceasul? Cred c-o fi miezul nopţii, după cum se vede pe cer, spuse el privind cerul înstelat şi luna, da, cred că-i aşa, cred c-o fi vreo doi'şpe sau unu nopatea. Bă' căţeluşule drag, tu stii ce bine am dormit? N-ai mai plecat de lângă mine, căţeluşul meu scump? Ia spune-mi, trecu p-aci careva? Şi ridicându-se în şezut, ei, ia să văd dacă am vreo ţigară. Începu să caute prin buzunare, parcă-mi dădu cineva peste zi nişte ţigări, parcă aşa ţin minte.
Găsi cele două ţigări pe care le primise de la Monica şi de la Marius, deşi uitase cine i le dăduse. Apoi, căutându-şi un foc printre plasele mototolite, găsi o cutie de chibrituri. După ce se chinui cu două chibrituri, în sfârşit reuşi cu al treilea să-şi aprindă ţigara Winston - nu ştia de ce o preferase pe aceasta prima dată - şi trase primele fumuri.
Când îi ajunse ţigara pe la jumătate, căţeluşul începu să latre cu putere, agitându-se. Dacă l-ai fi văzut cum lătra şi cum sărea în sus, ai fi spus că a luat-o şi el pe urmele căpitanului, că o luase razna. Căpitanul îl întrebă:
- Căţeluşule drag, ce ai? Ce-ţi veni?
Dar nu apucă să mai spună nimic, că se auzi un ţipăt de fată şi nişte glasuri de băieţi:
- Lăsaţi-mă-n pace! striga fata, lăsaţi-mă-n paceee!
- Să te lăsăm în pace? Nu te lăsăm, jartea împuţită, în sfărşit te-am prins şi nu ne mai scapi acum!
Auzind, căpitanul sări în sus ca ars şi câinele o zbughi nevăzut de lângă el, în direcţia de unde se auzeau vocile. Între timp, mai apărură doi câini, care se repeziră în aceeaşi direcţie.
Căpitanul Vasile îşi îndreptă paşii şovăitor în partea opusă a restaurantului Pescăruş. Uitându-se peste zid, văzu o fată şi doi băieţi care trăgeau de ea. Fata se zbătea să scape din braţele lor vânjoase, fără prea mari şanse. Sărind câinii la ei, unul dintre băieţi începu să înjure şi să arunce cu pietre de pe malul Dunării.
Vasile strigă la ei:
- Măi golanilor şi ordinarilor ce sunteţi voi, nu vă e ruşânie, ce-aveţi cu Marioara mea?
- Căpitaneee! Sunt Monica, vecina ta, ajută-măăă!
Căpitanul Vasile sări zidul şi se duse spre ei. Începu să dea cu pumnii şi cu picioarele în cei doi băieţi. Ce-i drept, îşi luă şi el în schimb o porţie zdravănă de bătaie. Căţeluşul şi ceilalţi câini lătrau de mama focului.
În agitaţia care se iscase, nimeni nu observă că Marius, băiatul care îl apărase pe căpitan la prânz, apăruse pe insulă împreună cu doi prieteni de-ai lui şi numaidecât interveniră între căpitan şi cei doi agresori ai fetei.
Agresorii le ţinură piept celor trei băieţi cât putură, dar până la urmă o luară la sănătoasa.
Monica era pe jos, speriată şi Vasile stătea lângă ea. El o mângâia pe faţă şi îi spunea:
- Gata fata tatii, gata! Nimeni nu-ţi face rău! Căpitanul tău are grijă de tine, fata tatii.
- Bă, Moni, ce dracu’ făceai la ora asta pe-aci? o întrebă Marius.
- Am vrut să mă plimb puţin pe insulă şi, uite, am ajuns să nu mai putem nici să ne plimbăm!
- Şi nu puteai să te fi plimbat pe faleză? Norocul tău a fost cu Căpitanul şi cu noi, fato, că altfel nu ştiu ce-ai fi făcut!
- Nu păţeşte fata asta nimic, atâta timp cât trăieşte căpitanul s-o apere! vorbi mândru Vasile şi fără să se mai ridice în picioare, continuă: Să trăiţi, sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!
Monica, Marius şi cei doi prieteni ai săi începură să râdă. Monica îi spuse căpitanului:
- Căpitanul meu drag, îţi mulţumesc din suflet! El are dreptate. Dacă nu erai tu cu câinii ăştia, poate că Marius şi ei nu m-ar fi auzit! Marius! şi voi băieţi, vă mulţumesc mult de tot şi vouă.
- Cu plăcere, fată dragă. Ai şi tu grijă pe unde te plimbi de-acum încolo noaptea, îi spuse Marius.
- Hai să plecăm de-aci, haidem cu toţii, spuse unul dintre prietenii lui.
- Hai, că nu mai suport locul ăsta, spuse şi fata.
Băieţii o luară pe Monica între ei, dar Vasile nu se mişcă din loc. Văzând că nu are de gând să vină cu ei, îl chemară:
- Hai, Căpitane! hai cu noi.
- Nu mă' copii, nu merg cu voi, eu mai rămân pe-aci puţân şi după aia o să plec ş' io.
- Cum să rămâi aci, mă' Căpitane? îl întrebă Monica.
- Da, fata tatii, lasă că eu îl am pe prietenul căţeluşul, io îs mare căpitan de cavalerie, nu-mi face nimenea nimic.
Tinerii începură din nou să râdă şi Marius îi spuse:
- Cum vrei tu, Căpitane, dar ai mare grijă de tine şi nu-i mai băga în seamă pe toţi proştii.
- Da, să trăiţi, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi! Ai o ţigară?
- Am eu, Căpitane! spuse Monica si scoase pachetul de Winston Lights de la prânz, în care mai avea vreo şase ţigări cu o brichetă în el şi i-l dădu, uite-l, e al tău!
- Pe toot? se miră Căpitanul, cu tot cu brichetă?
- Da, cu tot cu brichetă.
- Săru'mâna tanti, mulţumesc!
- Sigur nu vii cu noi, Căpitane? îl mai întrebă Marius.
- Nu vin, mă' copii, mai rămân puţin pe-aci. Tu Mari ... Monica, de câte ori mai ai probleme, să-l cauţi pe Căpitan şi Căpitanul, repede vine.
- Da Căpitane, aşa am să fac, am să te caut.
Tinerilor le venea să râdă, dar, de data asta s-au abţinut toţi trei, ca şi cum s-ar fi înţeles între ei. Deşi se amuzau de multe ori pe seama căpitanului, ţineau foarte mult la el şi le părea rău de situaţia sa. Ştiau că dacă Vasile nu voia să facă ceva, nu era chip să-l convingi în vreun fel. Îşi luară rămas bun de la el şi plecară, lăsându-l cu căţeluşul şi cu ceilalţi câini.
Căpitanul privi lung după ei, până nu-i mai văzu şi începu să-şi amintească iar de Marioara lui. Căţeluşul şi ceilalţi câini se apropiară, se aşezară lângă el şi ascultară veşnica poveste despre fata lui - Marioara şi despre Tanţa - soţia sa.
- Căţeluşul meu drag şi voi, căţeilor, frumoşii mei, ce frumoasă era Marioara mea! Era cuminte si mă asculta în toate alea, numai că Şefu'cel mare din cer mi-a luat-o cu maşina la El. Şi Tanţa, a dracu’ ea, n-a vrut să mă ia şi pe mine, să ne-aruncăm în Dunăre amândoi, să fi fost amândoi acum cu Marioara. A dracu’ ea să fie, numai ea să fie acum cu Mărioara, eu, de ce nu? Doamne, să-L întrebi pe Şefu' cel mare, când mă ia şi pe mine acolo, la fata mea, că aşa de dor mi-e de ea!
Se tângui aşa, îndrugând vrute şi nevrute câinilor de lângă el, care îl ascultară până dimineaţă, când începură să se vadă primii zori ai zilei. Atunci luă hotărârea să plece de pe insulă cu câinii, care se luaseră după el, bombănea:
- Începe o zi nouă fără Marioara mea, a dracu’ tu să fii, Tanţo!

Vasile mergea agale şi legănat pe marginea trotuarului, sughiţând întruna. Afară erau în jur de treizeci şi cinci de grade. Cum era şi normal, toată lumea era îmbrăcată sumar, dar pe el când îl vedeai, rămâneai involuntar cu ochii mari şi cu gura căscată de uimire, fiindcă îţi dădeai seama din primul moment că nu era zdravăn la minte.
Era îmbrăcat într-o uniformă militară kaki şi parcă n-ar fi fost de ajuns, avea şi-o manta groasă şi uzată cu ,,epoleţi” dintr-un material de pânză roşie, cârpiţi de el însuşi.
Dacă cineva intra în vorbă cu el, lua repede poziţia de drepţi şi ducând mâna dreaptă la chipiu, saluta: "Să trăiţi, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!"
Era greu să nu râzi când îl vedeai şi îl auzeai, şi mai ales copiii râdeau de mama focului. Copiii strigau la el ,,Căpitaneee!" sau ,,Căpitan Vasile de la cavalerie".
Deşi nu era atât de bătrân, să fi avut în jur de şaizeci de ani, toţi îl considerau un bătrânel care îşi pierduse minţile de când murise Maria, fata lui, într-un accident de maşină. Soţia lui Tanţa, după o vreme s-a aruncat în Dunăre. Nu mai suportase biata femeie, când a văzut că după moartea fetei, Vasile o luase razna, preferând mai bine să moară, să fie lângă fata ei.
Locuia într-o garsonieră la etajul doi, într-un bloc de pe faleza din Orşova, în faţa magazinului Billa cu vederea spre Dunăre. Garsoniera era sărăcăcioasă, cu geamul spart într-un colţ. În ea nu avea decât o măsuţă rotundă, un scăunel de lemn cu spătar şi în loc de pat avea o saltea relaxa veche. Fiind vară şi cald nu-i trebuia nici măcar o pătură, mai ales că nu prea dormea el acasă. Îşi petrecea nopţile prin parcul General Dragalina din faţa vechiului hotel Dierna sau pe insula parcului, în preajma restaurantului Pescăruş.
Era mai tot timpul pe străzi, umbla de colo - colo, se plimba tot timpul şi cine îi dădea mai multă atenţie, repede se prezenta cu obişnuitul său salut: "Să trăiţi, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!", după care cerea o ţigară, ceva de băut - berea era preferata lui, dar nu refuza dacă era rost şi de ceva tărie - sau ceva de mâncare.
Domnişoarelor si doamnelor, după ce saluta în felul lui, li se adresa cu "Săru'mâna tanti!".
Avea în buzunarul drept de la manta vreo două - trei plase mototolite, pentru cazul când i se făcea cuiva milă de el să-i dea ceva de mâncare. Cerea şi bani, dar foarte rar, când îi venea lui goanga. Spunea că are o datorie şi că trebuie să o plătească urgent. Cine îl cunoştea, râdea, dar dacă se nimerea cineva care să nu îl cunoască, atunci îi dădea din milă, chiar dacă îl credea sau nu. Spunea că îi trebuie un milion şi oamenii îi dădeau ceva mărunţiş. Mulţumea, spunând că vede el cum se descurcă să mai facă rost până la un milion.
Mergând el pe marginea trotuarului şi sughiţănd, deodată i se păru că o vede pe fata lui Maria, înaintând spre el. Era o fată înaltă, îmbrăcată într-o rochiţă albă cu bretele. Părul negru îl avea puţin mai lung peste umeri, prins într-o clamă şi-o gentuţă neagră pe umărul drept. Se opri în loc ca o stană de piatră şi se luă repede de fata care se îndrepta spre el cu paşi grăbiţi:
- Marie, Marioara mea dragă, stai! Aşa de dor mi-a fost de tine! Doamneee! S-a-ndurat Şefu' din cer de mine şi mi te-a trimis înapoi, aici pe Pământ! Dar fata înaltă şi brunetă, care lui i se păru că este Marioara lui dragă, ţipă la el:
- Căpitane Vasile, nu sunt Marioara ta, lasă-mă în pace! Dacă nu te dai din calea mea, să ştii c-am să chem poliţia, ai înţeles?
- Marioară, nu eşti tu?, îngână Vasile şi căzu în genunchi.
- Nu mă Căpitane! Eu sunt Monica, vecina ta de bloc.Uită-te atent la mine, ce dracu mă? Că doar mă cunoşti!
Vasile îşi ridică ochii înlăcrimaţi spre ea şi-o privi atent, preţ de câteva clipe. Monica îl privi curioasă şi putu să-i vadă faţa mai bine ca niciodată. Din aproape, puteai să observi că are o fizionomie plăcută. Avea o faţă lungă cu frunte înaltă, iar de sub frunte se vedeau doi ochi mari şi cafenii, umbriţi de gene negre şi lungi. Deasupra ochilor trona o pereche de sprâncene stufoase şi arcuite. Mai avea un nas drept şi-o gură cu două buze roşiatice şi frumoase. Obrajii bucălaţi şi-o bărbie cu gropiţă, ce nu le observai prea bine de la distanţă, datorită mizeriei ce-o avea pe faţă şi părul grizonant, puţin cârlionţat împreună cu întreaga-i fizonomie, parcă ieşeau brusc de sub chipiul, de care era atât de mândru când saluta.
,,Dacă n-ar fi aşa nebun, dacă nu ar umbla îmbrăcat aşa şi s-ar spăla, n-ar fi un om urât Căpitanul. Doamne, ai milă de el!”, gândi Monica.
- Ce mult semeni cu Marioara mea, fată dragă! Iartă-mă, n-am vrut să te sperii, fata mea!
Apoi îşi sterse faţa cu amândouă palmele şi sări repede în picioare. Îşi trecu mâinile peste ,,ţinută" şi luăndu-şi repede poziţia de drepţi, salută ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic:
- Să trăiţi, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi! Săru'mâna tanti!
- Căpitan Vasile, ai grijă să nu mai mergi pe marginea trotuarului, să cazi din neatenţie, şi să ai grijă pe unde mergi, ai înţeles?, îi spuse Monica, râzând.
- Da să trăiţi, am înţeles! Dar imediat, întrebă: tanti, ai o ţigară?
- Am Căpitane, stai să-ţi dau.
Scoase din gentuţa sa un pachet de Winston Lights şi îi dădu o ţigară, după care îşi luă la revedere de la el şi îşi văzu de drum. Vasile rămase puţin pe loc, uităndu-se după ea. După aceea îşi reluă drumul său agale şi clătinat, mergând pe mijlocul trotuarului de data asta.
Merse înainte fără niciun scop, până ajunse în faţa parcului. Doi copii care aveau în jur de cincisprezece ani şi veneau dinspre Billa, începură să strige la el în batjocură:
- Căpitane Vasile, ce ne mai raportezi?
- Mă nesimţiţilor ce sunteţi voi, aşa vorbiţi voi cu căpitanul vostru de la cavalerie? Pă' voi ştiţi cine-s io? Io îs mare căpitan de cavalerie, mă boaţe de oameni ce sunteţi voi! Paştele mami voastre de golani!
- Daaa, căpitane Vasile! Bine că ne-ai adus aminte, că noi uitasem cine eşti tu, răspunse unul dintre ei în zeflemea şi râzând, continuă: ia să te văd ce căpitan eşti tu.
Apoi îi trase una după cap, făcând să-i cadă chipiul pe astfalt.
Dar ca prin minune apăru un tânăr ce avea în jur de douăzeci de ani şi se luă de cei doi:
- Bă, vă ia mama dracu dacă vă mai luaţi de el! Ce dracu bă? Sunteţi mai nebuni ca el, dacă vă prindeţi mintea cu el!
- Păi ne-a înjurat şi ne-a făcut golani!, răspunse băiatul care-i dăduse una după cap.
- Pă' şi ei s-au luat de mine, îşi bat ei joc de mine, io, care sunt căpitan Vasile Marinescu, un mare căpitan de cavalerie! Ce? Nu le este lor ruşânie, aşa puţân?
Marius, băiatul care apăruse, îi veni să râdă când îl auzi vorbind aşa, dar se abţinu, luăndu-i la goană pe ce doi puşti. După aceea îi ridică de jos chipiul şi punându-i-l înapoi pe cap lui Vasile, îi spuse:
- Mă' Căpitane, lasă-i şi tu în pace că sunt nişte proşti. Nu-i mai băga în seamă!
Luând poziţia de drepţi, căpitanul îi răspunse:
- Da să trăiţi, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!
Acum Marius zâmbi şi îi spuse:
- Ai grijă de tine, mă Căpitane, îi spuse Marius, zâmbind. Şi fiindcă ştia că urma să-i ceară o ţigară, scoase o ţigară dintr-un pachet de Marlboro roşu şi i-o dădu. După aceea îşi luă şi el la revedere ca şi Monica, şi îşi văzu de drumul său.
Vasile rămase din nou pe loc, uitându-se după Marius. Apoi ridică ochii spre cer, dar nu putu să-l privească din cauza soarelui fierbinte de vară şi uitându-se în jurul său, nu mai văzu pe nimeni. Intră pe una din aleile arcuite ale parcului şi o luă spre insulă, către restaurantul Pescăruş. Căută puţină umbră, dar era dificil de găsit aşa ceva pe la ora trei după-amiază. Avea veşnicul obicei să se ducă acolo, pentru că îi plăcea foarte mult lângă Dunăre. Stătea acolo pe-o bancă sau pe zid ore întregi şi privea Dunărea, iar alteori îşi aducea aminte de fata lui Marioara, de nevastă-sa Tanţa şi povestea plângând despre ele. Câteodată îl mai gonea vreun pescar şi pleca, dar nu pentru mult timp.

Comisarul Cristea se întoarse şi intră în maşina de Poliţie, în spate, de data asta.
- Hai Bogdane, porneşte maşina.
- Unde mergem, domnule comisar? întrebă acesta în timp ce pornise maşina.
- Mergi pe unde vrei tu, nu contează şi să nu pui întrebări, ai înţeles?
- Da, domnule comisar, am înţeles! îi răspunse Bogdan, observându-l în oglindă.
Îşi ţinea mâna stângă în buzunarul bluzei de la trening şi mâna dreaptă o ţinea afară. Pielea mânii drepte se albise, datorită încleştării cu care îşi strângea pumnul.
Văzându-l, Bogdan ştiu că nu este de glumă cu comisarul. Gândul că dacă i-ar fi tras un pumn cuiva în acel moment, i-ar fi întos faţa la spate, îl făcu să simtă fiori pe şira spinării.
,,Ce i s-o fi întâmplat oare? Şi cu cei doi prieteni ai lui? Se vede treaba că nu numai cu ei s-a întâmplat ceva, dar şi cu şeful meu e ceva. Totul e legat de prietenii lui, dar ceva este şi cu el’’.
Neştiind ce se întâmplase în garaj, nu înţelegea nimic. Acest lucru îl făcea să fie extrem de curios. Nu era prima oară când lucra noaptea şi comisarul îl suna pentru că prinsese pe cineva cu mâţa-n sac - era una din expresiile favorite ale comisarului - însă, era prima oară când comisarul nu-i spunea nimic şi tot îi repeta să nu pună întrebări. Asta i se părea ciudat şi se gândi că era vorba despre el personal, dar şi de vecinii lui. Îi ştia din vedere pe domnul Tică şi pe doamna Mariana, datorită comisarului şi ştia că sunt prietenii săi.
Comisarul se gândea la Livia şi nu-i venea să creadă nici acum. De multe ori simţise ceva, dar niciodată nu o crezuse în stare de o asemenea trădare. Uitase complet de Bogdan şi nu-l mai vedea.
,,Doar funcţia şi banii mei au contat pentru ea? Nu pot să mai trăiesc cu ea, aş fi un retardat mintal dacă aş mai sta cu ea de acum înainte. Îi voi spune dimineaţă să-şi facă bagajele şi să se ducă la Suciu sau la cine-o vrea ea, că mie nu-mi mai trebuie femeia asta! Doamne, ce-am făcut ca să merit asta? Ştiu eu că nu-s un bărbat frumos, dar chiar aşa? Doar asta am însemnat eu pentru ea, timp de zece ani? Doar un uriaş cu bani şi cu funcţie? Doamne Dumnezeule, ce-o să fac de-acum în colo, după ce-am s-o trimit cadou lu' Suciu sau lui cine-o vrea ea? De lume n-o să-mi pese ce-o să spună când o vedea că sunt singur, dar eu ce-am să fac? Sunt prea bătrân ca să mai merg la agăţat de femei. Dar am să-l prind eu pe Suciu cu mâţa-n sac. N-o să mă las până nu-l prind şi nu-l bag după gratii. Ştiu sigur că învârte mămăliga în reluare şi-atunci va fi vai de el! Vaai de el! Oricum, pe Livia o trimit la plimbare când ajung acasă. Mamăăă! Ce-aş bea ceva, dar nu am bani la mine. Dacă are băiatul ăsta bani la el, îmi cumpăr o sticlă de vodka. Cred că o Stalinskaya ar fi bună."
- Bogdane, ştii vreun magazin sau bar cu program non-stop pe-aci, prin zonă?
- Da domnule comisar, puţin mai în colo, la stânga este un magazin cu program non-stop, îi răspunse Bogdan.
- Du-mă până acolo. Ai bani la tine? Că eu nu am acum, că plecasem în vizită la Tică. Acolo am aflat despre Mariana, apoi..., în fine, ai bani?
- Da, domn comisar, am.
O luă pe stânga şi după o sută de metri ajunseră în faţa unui magazin. Bogdan opri maşina, îşi scoase portofelul şi îi dădu comisarului o sută de lei. Acesta îi luă şi coborî din maşină. Intră în magazin şi se întoarse în scurt timp cu o sticlă de Stalinskaya Vodka. Când îl văzu Bogdan din maşină, nu-i venea să creadă. Nu-l văzuse niciodată beat pe comisar şi nici măcar nu avea idee cum ar fi arătat, dar acum văzându-l cu sticla de Stalinskaya în mână, rămase perplex. Comisarul se apropie de maşină şi îi spuse:
- Bogdane, pleacă acum, vreau să rămân singur.
Bogdan nu mai putu să se abţină. Ieşi brusc din maşină şi îi spuse:
- Nu plec niciunde domn comisar! Domnule comisar, ce este? Ce se întâmplă cu dumneavoastră? Puteţi să-mi faceţi ce vreţi dumneavoastră, puteţi să mă şi bateţi! Haideţi, daţi-mi zece pumni mari de-ai dumneavoastră, mă faceţi terci şi după aia tot îmi spuneţi ce-i cu dumneavoastră, dar eu singur nu vă las, nu plec niciunde! Cine va murit, domn comisar? Sau ce-aţi păţit? Ce vă arde?
Fu rândul comisarului să rămână perplex de data asta. Nu-i venea să creadă că Bogdan avusese curaj să-l înfrunte în felul acela. Dar nu simţi nevoia să-l repeadă în acel moment, cum făcea de obicei, când cineva îndrăznea să-l înfrunte sau să-l sfideze. Îl privi atent, după care întoarse capul, fără să-i răspundă nimic. Atunci Bogdan continuă:
- Haideţi, spuneţi-mi de ce vreţi să vă îmbătaţi? Chiar aşa de tare arde focul, domn comisar?
- Arde Bogdane, şi arde rău de tot. Dacă ai şti...
- Ce să ştiu, domn comisar? Şi haideţi, descărcaţi-vă sufletul odată! Ce este?
- Ce să fie? îi răspunse comisarul şi continuă, e doar un mic amănunt fără importanţă, pentru tine. Apoi zâmbind amar, continuă să-i spună, sunt însurat de zece ani cu o femeie care, întodeauna m-a văzut ca pe un uriaş cu funcţie şi cu bani. Asta e, Bogdane.
După care intră în maşină. Bogdan intră şi el la volan, dar nu porni maşina. Comisarul desprinse staniolul de pe gâtul sticlei, desfăcu capacul şi dădu pe gât vreo două guri de vodka. După aceea îi povesti despre răpirea doamnei Mariana şi despre Livia. După ce termină de povestit, îi spuse:
- Fii atent Bogdane, că am avut încredere în tine şi ţi-am povestit. Să nu dea dracu să aud ceva din gura ta la servici sau pe undeva, că mă supăr urât de tot!
- Staţi liniştit domnule comisar, o să-mi ţin gura. Doamneee! Aşa ceva...
Şi îşi făcu cruce, gândindu-se că într-adevăr, comisarul avea motiv serios să-şi dorească să bea şi că dacă ar fi fost el în locul comisarului, i-ar fi omorât pe amândoi în bătaie. Când îşi termină povestea, comisarul băuse jumătate de sticlă. Bogdan porni maşina, fără să-l mai întrebe pe unde să meargă. Îl plimbă pe străzile oraşului fără să-i mai spună nimic, până cănd comisarul bău toată sticla de Stalinskaya. Deşi băuse toată sticla, nu părea beat. Dacă nu ar fi avut sticla goală de vodka în mâna, Bogdan n-ar fi crezut că băuse ceva. La un moment dat, comisarul îi spuse:
- Bogdane, du-mă acasă, că m-am săturat de plimbare. Banii ţi-i dau mâine, că azi nu vin la lucru.
- Da, domn comisar. Spuneţi că sunteţi răcit şi una-două v-aţi scos, iar banii mi daţi dumneavostră când doriţi, nu-mi fac eu probleme de asta. Îmi fac probleme că ştiu acum că nu vă este bine şi ce-o să faceţi. Scuzaţi-mă, dar mi-e grijă şi nu vreau să par indiscret.
- Merci Bogdane, o să fiu bine, sunt băiat mare, mă descurc, îi răspunse comisarul, zâmbind trist.
,,Şi încă ce mare sunteţi, domn comisar şi la propriu şi la figurat! Sunteţi ca un munte, dar şi dumneavoastră sunteţi om", gândi Bogdan.
După aceea îl duse acasă. Când ajunse în faţa blocului, se dădu jos din maşină şi îşi luă la revedere de la Bogdan. După ce plecă acesta, simţi cum îl învăluie ameţeala de la vodka. Merse împleticit până la intrarea în bloc şi urcă cu greu treptele până la etajul unu. Se opri puţin şi asculta cum doamna Mariana vorbea cu copilul ei la telefon:
- Copilul lu' mama, ce faci?... eu fac bine...uite, fac mâncare... păi da, că azi-noapte am citit o carte şi de-aia n-am dormit, aşa că m-am ridicat din pat şi fac mâncare. Tu ce mai faci?... eşti bine, copilul lu' mama? ... ce să fac? ... chiar dacă eşti tu mare, tot copilul meu eşti...
Ascultând-o şi simţindu-i bucuria din glas atunci când vorbea cu băiatul, se bucură iarăşi pentru ea şi pentru Tică. Când o auzi că a citit azi-noapte o carte şi că face mâncare, ghici intenţia prietenilor săi de a nu-i povesti nimic băiatului. Se gândi că va merge pe la ei deseară, că acum nu are rost să-i deranjeze. Apoi gândindu-se la situaţia lui cu Livia, se posomorî. Urcă până la etajul doi şi intrând pe uşă, strigă:
- Liviaaa!
- Daaa! îi răspunse aceasta şi văzându-l ameţit, se sperie.
Încercă să-i spună ceva:
- Andrei, eu...
- Livia, ţi-ai făcut bagajele?
- Bagajele? Ce bagaje?
- Da, bagajele. A fost prost "uriaşul" până acum, dar de acum numai e, s-a deşteptat! Doar nu ai impresea că mai eşti soţia mea, de-aseară!
- Ceee? Şi unde să mă duc, Andrei?
- La Suciu sau unde vrei tu! strigă el şi continuă, până la ora prânzului să fii plecată! Nu vreau să-ţi mai văd nici umbra pe-aci, ai înşeles? Şi nu încerca să-mi mai spui ceva, că palma lui Suciu care ai primit-o aseară va fi nimic, pe lângă celelalte care am să ţi le dau eu, dacă încerci să mai vorbeşti cu mine. Hai, ia-ţi boarfele şi să nu te mai văd!
După aceea se întoarse cu spatele, fără să-i mai spună nimic. Niciodată nu dăduse în ea şi nu lovise nicio femeie în viaţa lui, dar dacă ea ar fi continuat să-i mai spună ceva, atunci ar fi plesnit-o.

Bărbatul în costum negru deschise uşa. În spatele lui erau soţul ei Tică şi comisarul Cristea, dar fiind speriată, doamna Mariana avusese impresea că îi vede pe cei doi vlăjgani. Domnul Tică îl împinse în partea dreaptă pe Ghiţă Suciu, ca să poată intra şi comisarul. Văzând-o pe doamna Mariana în mijlocul încăperii, legată cu acea sfoară şi cu acea bandă adezivă pe gură, comisarul îl mai îmbrânci încă o dată cu forţă pe partea stângă. După aceea îl prinse şi-l zgâlţâi de umeri, cât putu de tare şi îl trânti cu putere la pământ.
- Mariii! Mari, draga mea, gata! Eu şi Andrei am venit să te luăm acasă! strigă domnul Tică după ce îşi luă nevasta în braţe.
Ea tresări în braţele soţului său surprinsă şi deschise ochii mari. Nu mai avu nicio reacţie, pentru că apariţia soţului său şi a comisarului, alături de acel bărbat, era ultimul lucru la care s-ar fi aşteptat în acel moment. Domnul Tică îi dezprinse banda adezivă de pe gură şi puse mâna pe sfoară, încercând să-i desfacă nodurile de la mâini. În timp ce soţul său se uita cum să desfacă nodurile marinăreşti, comisarul îl întoarse cu faţa în sus pe Suciu. După aceea urlă la el:
- Animalule! Scoate ceva, un cuţit, ceva cu care să tăiem sfoara! Dacă nu, te omor aici, ai auzit?
- Am, am un...un briceag în buz...unar... de la pant...aloni, îi răspunse Suciu, comisarului.
Comisarul începu să-l cotrobăie prin buzunare, până dădu de briceag. Îl scoase şi il aruncă domnului Tică, după care se urcă peste el şi începu să-i dea pumni în faţă, în timp ce domnul Tică tăie sfoara, eliberându-i mâinile şi picioarele doamnei Mariana. Comisarul văzu vreo două chiştoace de ţigări pe lângă el. Le luă în mână şi i le băgă în gură, spunându-i:
- Mănâncă-le! Auzi, mănâncă-le, că dacă nu, te mănânc eu pe tine, ai auzit?
Văzând sacii de iută în colţ, întrebă:
- Ce-ai în sacii ăia, Suciule? Tică, uită-te să vezi ce-i în sacii ăia!
Auzindu-l, domnul Tică o lăsă puţin pe soţia sa şi merse până la sacii din colţ. Punând mâna pe ei, văzu că nu erau prea grei. Erau prinşi pe margine cu aceeaşi bandă şi văzu jos o rolă neagră de bandă adezivă. Domnul Tică dezlipi banda adezivă de pe unul din saci. În ei era lână de oaie.
Văzând lâna, domnul Tică îl întrebă pe Ghiţă Suciu:
- Băi Suciule, ce dracu faci cu lâna asta şi cu banda adezivă? Din lână faci sfori ca s-o legi pe nevastă-mea? Şi banda adezivă o ai ca să-i închizi gura? Lasă că-ţi arăt eu sfori şi benzi adezive.
- Ceee!? întrebă comisarul mirat, lână de oaie?
Dar domnul Tică nu mai răspunse. Se apropie şi dânsul de Suciu şi începu să-i dea cu picioarele în cap. Comisarul îi trăgea câte un pumn şi soţul doamnei Mariana, câte un picior.
-Băi râpule! Băi jigodie împuţită! Băi panaramo ce eşti tu! Nu ţi-a fost de ajuns că ai răpit-o şi c-ai adus-o în locul ăsta infect ca şi tine pe Mariana mea, mai trebuia să o şi legi în halul ăsta! Băi javră penală, ce eşti!
Între timp, doamna Mariana se dezmeticise şi realiza ce se întâmplă. Era aşa de mândră de soţul ei că venise să o scape de acolo.
Strigă la soţul ei şi la comisar:
-Ticăă! Comisare! Lăsaţi-l în pace, că-l omorâţi aci şi nu merită să deveniţi nişte criminali, şi uitându-se spre sacii de iută, continuă, acum e rândul meu! El m-a răpit şi m-a legat în halul ăsta!
Se ridică încet în picioare şi se duse până la saci. Băgă mâna dreaptă în sacul pe care îl desfăcuse soţul ei şi smulse o bucată de lână. Cu cealaltă mână luă de jos rola de bandă adezivă, se apropie de cei trei bărbaţi şi spuse:
- Eu n-am luat niciodată o palmă de la vreun bărbat şi tu Tică, eşti cel mai bun bărbat din lume! Te iubesc din tot sufletul! Comisare, îţi mulţumesc şi dumitale că ai venit după mine să mă iei de-aici. Dar acestei javre împuţite, trebuie să i-o întorc. Daţi-vă la o parte!
Domnul Tică şi comisarul se dădură la o parte, ca nişte copii ascultători, fără să spună ceva. Atunci doamna Mariana se urcă pe Suciu, îi trase şi ea vreo două palme, după care îi spuse:
- Deschide gura, jegos infect şi penal, ce eşti!
Suciu nu mai avea nici cea mai mică putere de-a se apăra, după pumnii şi picioarele primite. Deschise gura şi doamna Mariana îi băgă bucata de lână în gură, îndesându-i-o până în gât lui Suciu. După care ceru briceagul şi comisarul il dădu de jos. Tăie o bucată de bandă adezivă şi i-o puse pe gură, exact cum făcuse el şi oamenii lui cu ea. Suciu avea obrajii şi ochii vineţi. Din nas începuse să-i curgă sângele. Gemea şi mişca din cap.
- Aşa să te găsească oamenii tăi, Suciule! Până dimineaţă să stai aşa, cum aveai tu de gând să mă ţii pe mine aici, ai auzit? îi strigă ea.
Apoi îl lăsă în pace pe Suciu. Se duse lângă soţul ei şi lângă comisar. Le spuse tare:
- Ticăăă! Comisare, hai să plecăm de-aici!
- Hai Tică, Mariana are dreptate, hai să plecăm de-aci, îi spuse comisarul prietenului său.
Doamna Mariana şi domnul Tică o luară înainte, dar comisarul se mai întoarse o dată spre Suciu. Acesta făcea eforturi să se ridice în şezut. Văzându-l pe comisar că se-ntorcea spre el, Suciu căzu din nou pe spate. Comisarul îi spuse:
- Fii atent băi Suciule, îţi spun ceva şi să ţii minte! Te las acum în pace, dar să ştii că de-acum înainte am să devin umbra ta, ai înţeles? Ai grijă ce afaceri învârţi de-acum în colo, mare grijă să ai. La următoarea mutare greşită, te bag la mititica, să ţii minte asta. Şi ca să nu spui că-s băiat rău, pe Livia am să ţi-o trimit cadou la Scânteia ta, să nu-i duci lipsa. Aaa! Să ai grijă să-ţi meargă afacerile, că iubeşte banii foarte mult. De! Comisar n-ai cum să fii, ca să aibă şi funcţie de iubit, dar nu le poţi avea pe toate în viaţă! Va trebui să se mulţumească numai cu banii tăi, dacă-i ai. Umbra ta voi fi! Zi şi noapte voi fi pe urmele tale! Hai, pa acum, să fii cuminte până la următoarea "întâlnire"!
Prietenii lui îl ascultau din pragul uşii. Doamna Mariana făcu ochii mari când auzi că i-o trimte pe Livia cadou, şi domnul Tică îi făcu semn să tacă. Se întoarse şi ieşi afară.
Apoi comisarul îşi scoase telefonul din buzunarul bluzei de trening şi-l sună pe Bogdan, unul din poliţiştii comunitari, să vină să-i ia cu maşina. În două-trei minute apăru o maşină Logan de Poliţie şi comisarul, împreună cu familia Alexandrescu se urcară în maşină.
Comisarul intră în faţă lângă colegul său şi familia Alexandrescu în spate. Bogdan îl întrebă pe comisar:
- Domnu' comisar, ce s-a întâmplat?
- Vezi-ţi de treaba ta Bogdane şi fă tot posibilul să nu mă deranjezi, ai auzit? Ne duci acasă şi taci din gură.
- Da domn comisar, să trăiţi!
Bogdan îl cunoştea pe comisar foarte bine. Ştia că este un om bun şi integru, dar când era nervos, era aprig la mânie, aşa că nu mai spuse nimic. Întoarse maşina şi-o porni spre barul Scânteia, barul lui Suciu. Apoi ieşi de pe acea stradă şi înaintă spre casa comisarului. În spate, domnul Tică o ţinea pe doamna Mariana în braţe şi ea îşi ţinea capul pe pieptul lui. Comisarul se gândi:
,,Doamne, ce mult ţin unul la celălalt şi-acum, chiar dacă nu mai sunt tinerei! Ce mult mi-ar fi plăcut să fie şi Livia ca Mariana şi să fiu şi eu fericit aşa cum este Tică!".
Bogdan mări viteza puţin până ajunse în faţa blocului unde locuia comisarul şi prietenii săi. Opri maşina şi atunci comisarul îi spuse lui Bogdan, înainte de-a se da jos împreună cu cei doi prieteni din maşină:
- Nu pleci, mă aştepţi aici, ai înţeles?
- Da domn comisar, să trăiţi! Cum doriţi dumneavoastră.
Comisarul îl privi o secundă, dăndu-şi seama că-l speriase puţin, dar nu-i mai spuse nimic.
Apoi se dădu jos din maşină împreună cu prietenii lui. Îi conduse până în faţa blocului, după care o întrebă pe doamna Mariana:
- Mariana, eşti bine acum? Tică, dacă aveţi nevoie de ceva, spune-mi.
- Nuuu, noi suntem bine acum, comisare. Dar dumneata? De ce i-ai spus poliţistului să te aştepte? De ce nu mergi acasă? Eşti bine?
Comisarul începu să râdă când văzu că doamna Mariana nu mai prididea cu întrebările. Soţia prietenului său şi Livia erau singurele persoane cărora le permisese să i se adreseze aşa. În rest, toţi cei care îndrăzneau să-i spună aşa, păţeau ca Suciu în scara blocului. Acum, Mariana va fi singura căreia îi va mai permite acest lucru. Observă că prietenii săi îl priveau îngrijoraţi şi le spuse:
- Nu vă faceţi grijă din cauza mea, sunt băiat mare, mă voi descurca de-acum înainte. Numai că nu am chef să merg acasă acum, am chef să mă plimb prin oraş şi să beau. Chiar am poftă să beau ceva.Vreau ca voi să mergeţi acasă şi să aveţi grijă de voi. Dacă aţi şti cât mă bucur pentru voi! Acum Tică, ai văzut, continuă el râzând, că am avut dreptate? Mariano, dăduse în bâlbâieli că ai plecat cu altul, să-l fi văzut numai! Chiar dacă partea proastă este că eu eram cel înşelat, mă bucur din suflet că te-am găsit şi că eşti bine. Hai, duceţi-vă acasă acum.
Cuprinzându-i pe amândoi în braţele lui mari, îi sărută pe obraji. După aceea îi împinse cu blândeţe în scară. Ei îl ascultară, dar când se întoarse cu spatele, întoarseră şi ei privirea după el, urmărindu-l cum se urcă în maşina de Poliţie şi pleacă.
Doamna Mariana şi domnul Tică urcară până la etajul unu şi intrară în casă, pe uşa descuiată. Cele două farfurii de pe masă şi oala de ciorbă de pe aragazul din bucătărie îşi aşteptau stăpânii, în acelaşi loc unde fuseseră lăsate.
După ce intrară în casă, se priviră unul pe celălalt, se luară în braţe şi se sărutară. Apoi intrară în sufragerie şi se aşezară pe colţar. Ţinându-se în braţe, începură să-şi povestească unui altuia prin ce trecuseră în ziua aia, de când plecase ea după pâine. La urmă, doamna Mariana îi spuse soţului său:
- Şi cum ai ,,dat în bâlbâieli", când ai văzut că nu mai apar? Ia, ia mai spune-mi despre asta, dragul meu.
- Eiii, tu te uiţi în gura lu' Andrei, răspunse el evaziv şi întoarse capul.
- Ba daaa, ai fost gelos dragul meu. Ai fost gelos, ai fost gelos, îi spuse ea privindu-l veselă şi fericită, aşa este? Gelosul meu drag şi scump, mai spuse doamna Mariana soţului său şi-l sărută cu drag. El o privi atent şi îi spuse:
- Măi Mari, faza este că nici măcar nu mi-a trecut prin minte ce-ai păţit tu. Nu-mi vine să cred nici acum că am trecut prin aşa ceva. Vorba lui Andrei, partea proastă este că cel înşelat s-a dovedit a fi el, nu eu.
- Cum naiba s-o fi încurcat Livia cu jegosul ăla de Suciu? Când eram acolo, legată, mi-am adus aminte de unde-l ştiam. În decembrie am surprins-o stând de vorbă cu el în scară, dar am tăcut şi n-am spus nimănui. Dacă vorbeam atunci, poate comisarul ar fi aflat mai devreme şi eu n-aş fi fost răpită, n-aş fi trecut prin aşa ceva. O, Doamne!, bietul comisar, nu merita aşa ceva! Este el un căpcăun în serviciul lui, dar ca om e pita lui Dumnezeu.
- Tot aşa a surprins-o şi el, în scară, vorbind acum cu el, îi spuse domnul Tică soţiei sale.
Vorbiră şi îşi povestiră până dimineaţă. În privinţa lui Mircea, luară hotărârea să nu-i povestească nimic, ca să nu-şi facă griji din cauza lor.

După ce bărbatul în costum negru plecă şi încuie uşa, doamna Mariana îi mulţumi lui Dumnezeu că acesta uitase lumina aprinsă şi n-o lăsase pe întuneric.
,,Doamne ajută! Ce bine că a uitat să stingă lumina! Sper să nu se-ntoarcă înapoi. Dar de ce am eu impresia că mă cunoaşte? Când i-am spus cum mă cheamă, parcă s-a speriat sau mi s-a părut mie?".
Văzând că nu se întoarce, se bucură. Dar bucuria ei nu dură mult, pentru că îşi aduse aminte de soţul ei Tică, de copilul ei Mircea şi de toată lumea. Îi dădură lacrimile şi privind în jurul ei, revăzu şobolanul mare, care stătu câteva clipe la câţiva paşi şi apoi începu să se plimbe de colo-colo, fără să se apropie de ea şi vreo doi păianjeni.
De data asta nu mai plănse şi nu-şi mai lovi spinarea de perete. Îşi impuse să nu-şi mai plângă de milă şi să se gândească la o soluţie de a scăpa, deşi nu vedea cum. Acest lucru i se părea imposibil.
Simţind durerea şi totodată mâncărimea care îi erau provocate de sfoara din jurul mâinilor şi a picioarelor, îi veni ideea de-a încerca să scape de banda adezivă. Se chinui puţin să-şi strângă picioarele, până reuşi şi îşi apropie genunchii de bărbie. Îşi apropie gura de genunchi şi o frecă de ei timp de un minut, în speranţa că va reuşi să o desprindă de pe gură, dar tot efortul ei fu în zadar. Încercând să o desprindă, banda adezivă se lipea şi mai tare. Începu să o usture buzele sub bandă şi se enervă. Scoase iar nişte zgomote surde din gât, dar pe urmă îşi impuse din nou să se stăpânească. Mai spuse încă o dată Tatăl nostru şi repetă crucea imaginară. Apoi se rugă lui Dumnezeu să o ajute cumva să iasă de acolo, să scape.
Încercă să discearnă această răpire, deşi nu reuşea. Îi stăruia în minte numele Livia. Vecina şi amica ei, care locuia deasupra ei la etajul II, se numea Livia şi întâmplător, ele două semănau de la distanţă. Recapitulă în mintea ei momentul când fusese săltată pe sus de cei doi vlăjgani îmbrăcaţi în negru, cum o duseseră până la stradă şi o urcaseră în maşină, dialogul ce avusese loc între cei doi vlăjgani şi şofer, fără să fie nimeni în preajmă să vadă. Se întrebă cum fusese posibil aşa ceva, nu-i venea să creadă. Se simţea de parcă ar fi fost protagonista unui film western cu John Wayne, chiar dacă din scena nefilmată a răpirii lipsiseră caii, pistoalele, costumaţia de cawboy şi preria.
Apoi numele Liviei îi reveni în minte. Se gândi că aşa o chema pe soţia comisarului Cristea, unul dintre cei mai buni prieteni ai soţului său. I se părea imposibil să existe vreo legătură între ea şi acel ţigan care i se părea cunoscut, dar nu-şi amintea de unde. Ea şi Livia erau vecine, se înţelegeau bine, dar nu erau aşa bune prietene cum erau soţii lor, Tică şi comisarul Cristea. Şi pe deasupra i se părea o doamnă care n-ar fi dat doi bani pe ăsta. Deci, sigur era vorba despre altă Livia.
,,Nu, nu-i posibil să aibă vreo legătură cu ăsta. Şi dacă ar fi să-l înşele pe comisar cu vreunul, cred că l-ar înşela cu unul ca lumea, nu cu jegosul ăsta! Sigur e vorba despre altă Livia. Dar de unde-l ştiu eu, măi? Îl ştiu de undeva, dar nu-mi aduc aminte. Doamne, mă lasă memoria, încep să-mbătrânesc. Şi faza e că nici nu m-ar interesa de unde mi-e cunoscut, dacă nu m-aş afla în locul ăsta oribil, de parcă aş fi într-o scenă de film, legată cu sfoara asta blestemată şi cu banda asta adezivă pe gură! Doamne, cum scap eu de-aci? Ce-o fi spus Tică al meu, când o fi văzut că nu mai ajung acasă cu pâinea? Sigur m-a căutat şi i-o fi spus Ioana sau Jeana, că n-am fost la magazin. Care dintre ele o fi fost la magazin? Sunt convinsă că da, şi poate nici nu-i trece prin minte ce s-a-ntâmplat cu mine. Ce fain ar fi să se fi gândit că m-am dus cu altul, să fie gelos, dar nu este el genul de bărbat gelos, aşa că nuuu, nu cred!".
Gândul legat de gelozia soţului ei o amuză, dar din cauza benzii adezive nu putu să râdă. Dar ignoră repede acest lucru, pentru că numele Liviei nu-i dădea pace deloc. Se tot gândea dacă este vorba despre vecina ei sau despre altă persoană cu acest nume.
Tot gândindu-se la Livia sau la acest nume mai bine-zis, îşi aminti că odată, în luna decembrie, într-o seară fusese la magazin să-şi cumpere cafea şi pâine. La întoarcere, intrând în scară, a surprins-o pe Livia, stând de vorbă cu acest tip, cu bărbatul în costum negru.
,,Daaa! Doamneee! Despre ea este vorba, nu-mi vine să cred! Cum este posibil aşa ceva? Nu putea să-şi găsească unul ca lumea, măcar? Cu ăsta? Doamneee! O omoară comisarul dacă află!"
Era atât de consternată, încât rămase mult timp cu privirea în gol. Singurul lucru care ,,îl vedea" în acel moment, erau Livia şi acel bărbat. Acea vedenie îi producea mai multă silă decât păianjenii de pe pereţii gri, şobolanul şi mizeria din jurul său.
Din când în când i se părea că aude maşini care plecau sau care veneau. Ciuli urechea, ascultă şi într-adevăr, se auzeau maşini. Apoi se întrebă în ce loc se află.
,,Doamne, trebuie să fiu undeva, lângă o stradă sau în vreo parcare. Doamneee! Nu sunt departe de oameni atunci. Ce bineee! Doamne ajută! Dar cine ştie că eu sunt aici? Nimeni. Sunt atât de aproape şi atât de departe, în acelaşi timp,de lume! Doamne ajută-mă! Şi privind spre geam, îşi continuă gândurile, cum de nu mi-a trecut prin minte? Ce-ar fi să mă duc spre de geam şi să-ncerc să mă ridic până la el cumva? Poate mă vede cineva. Doamneee! Mulţumesc Doamne, că mi-ai dat ideea asta."
Şi atunci se lăsă să cadă uşor pe partea dreaptă, peste căciula care îi căzuse. Se întoarse cu faţa în jos şi se rostogoli pe burtă. După aceea se târî până crezu ea că se-ndrepta spre geam, întorcându-se pe partea stângă. Stătu câteva clipe pe loc fără să se mişte, apoi o porni târâş, îndoindu-şi picioarele legate şi împingându-şi umerii înainte, spre geam.
Reuşi să ajungă la jumătatea drumului, cănd auzi deschizându-se uşa cărămizie.Tresări la auzul uşii şi îl revăzu în prag pe bărbatul în costum negru şi în spatele lui i se păru că-i vede pe cei doi vlăjgani, care o luaseră pe sus şi-o duseseră până la maşină, când o răpiseră. Închise ochii de spaimă, aşteptându-se la ce-i mai rău din partea lor şi cineva o luă în braţe.

La început, comisarul îi auzi pe cei doi oameni, dar nu înţelegea ce vorbeau. Ceea ce-l făcu să rămână încremenit şi totodată surprins, era că una dintre cele două voci era cea a nevestei sale, care vorbea jos în scară cu un bărbat. Discuţia dintre ei părea să fie aprinsă şi misterioasă, lucru care îl făcu pe comisar să strângă din ochi şi să se încrunte.
Soţia comisarului era înaltă, slăbuţă şi brunetă. Era îmbrăcată într-un capot roşu şi avea în picioare o pereche de şlapi roz. Părul drept îl avea până la umeri. Avea ochi mari şi căprui, un nas drept şi nişte buze senzuale, întodeauna rujate. Era una dintre cele mai frumoase femei şi una dintre cele mai respectate doamne din cartier, datorită faptului că era soţia comisarului Cristea.
Soţul ei coborî treptele scărilor încet, să asculte ce vorbeau, fără să facă zgomot. Nevastă-sa şi bărbatul care era îmbrăcat într-un costum negru, vorbeau cu voce joasă, aşa că trebui să se apropie mai mult, ca să poată asculta discuţia lor. Ea ştia că soţul ei Andrei era la domnul Tică, unde obişnuia să întârzie şi de aceea conversa liniştită cu acel bărbat, fără să-i treacă prin minte că soţul ei era aproape, la câţiva paşi şi asculta discuţia lor:
- Numai vreau să am de-a face cu tine, Ghiţă. Vreau s-o terminăm.
- De ce? Cum adică nu mai vrei să ai de-a face cu mine?
- Uite aşa! Numai vreau. E timpul să punem punct.
- De ce? Să nu-mi spui că acum te-ai apucat să-l iubeşti pe comisar, că nu te cred, îi spuse el, nervos.
Ea începu să râdă şi îi spuse:
- Pe uriaşul ăla de comisar nu l-am iubit niciodată. Doar banii şi funcţia lui au fost şi sunt bune pentru mine, de-aia m-am măritat cu el. În rest, nu l-aş fi luat de bărbat.
- Păi şi-atunci Livia, de ce vrei s-o terminăm? Ţi-ai găsit pe altul?
- Încă nu, dar sunt alţii mai buni decât el şi decât tine, măi Ghiţă, răspunse ea râzând.
Comisarul asculta împietrit. Nu-i venea să creadă.
Ghiţă Suciu era patronul unui bar numit Scânteia, care era la vreo doi kilometri distanţă de acel bloc, unde locuiau familiile Alexandrescu şi Cristea. Era de etnie rromă. Şi oamenii lui erau cei care o răpiseră din greşeală pe doamna Mariana.
Auzind-o cum îi vorbea, se enervă pe loc şi îi dădu Liviei o palmă zdravănă. În mod normal, comisarul ar fi luat la bătaie pe oricine ar fi îndrăznit să se uite la Livia, dar acum nu avu nicio reacţie. Rămase pe loc ca o statuie, năucit de discuţia nevestei sale cu Ghiţă Suciu, privindu-i fix. Îl ştia din vedere, dar nu avusese ocazia ,,să-l cunoască" până acum.
,,Eu n-am lovit-o niciodată, i-am oferit o viaţă frumoasă, are tot ce-şi doreşte cu mine şi uite răsplata ei. Doamneee! Ce prost am fost! Tocmai eu să fiu înşelat în halul ăsta, nu-mi vine să cred. Şi cu cine, pe deasupra? Eu care credeam că nu mai există nimic în lumea asta, care să mă mire, uite de unde sare iepurele!"
Şi simţi dintr-odată lacrimile care i se prelingeau pe obraji fără să-şi dea seama, la fel ca domnului Tică, mai devreme. Era o trădare pe care el nu şi-ar fi închipuit-o nici măcar în vis, din partea Liviei. Nu realiza că plângea, deşi simţea lacrimile pe obrajii lui roşii.
Ghiţă Suciu, bărbatul în costum negru continuă, de data asta cu glas tare, auzindu-se în scară:
- Măi nenorocito ce eşti tu, dac' ar şti comisarul ce poamă eşti, te-ar băga în pământ de vie, la cum îl ştiu eu! Nu ţi-e ruşine? De fapt, ce ruşine să-ţi fie ţie? Îţi aduci aminte când mi-ai spus că mă iubeşti şi că vrei să fii cu mine? Şi eu ţi-am promis că vom fi împreună, că te voi fura. Vrei să ştii ce-am făcut măi, vagaboandă nenorocită şi penală, ce eşti? Vrei să ştii, ce-am făcut? Îţi spun eu acum, ce-am făcut! Când am văzut că nu-mi mai răspunzi la telefon şi că nu mai dai niciun semn de viaţă, am trimis trei oameni de-ai mei să te răpească şi ce crezi? Le-am spus cum arăţi tu şi idioţii dracului au răpit-o pe vecina aia a ta, de la unu, pe Mariana. Imbecilii ăia au răpit-o pe ea în locul tău, fiindcă au confundat-o cu tine. Când am întrebat-o cum o cheamă şi când mi-a spus, am zis că mor nu alta, pentru că ştiu că barbatul ei este bun prieten cu comisarul.
- Ceee? Eşti nebun la cap? sări atunci cu o voce răsunătoare, comisarul Cristea, cum ai putut să faci mă, aşa ceva? Băi tâmpitule, ştii că soţul ei este distrus acum, că nu ştie unde este şi ce face? Şi tu? Tu Livia, cum dracu te-ai încurcat tocmai cu ăsta? Doamneee! Nu-mi vine să cred ce-am auzit adineaori din gura voastră, mai ales de la tine! Lasă că o să-ţi arate ţie "uriaşul ăla"! Şi tu măi javră penală, ştii ce-nseamnă ce-ai făcut tu cu vecina mea de la unu? Şi cu oricare persoană, dacă ai fi făcut acest lucru, ştii ce-nseamnă? Sechestrare de persoană înseamnă, care se plăteşte cu puşcăria, măi porcule, idiotule ce eşti tu! Nenorociţilor, ce sunteţi voi, amândoi!
Acum fu rândul Liviei şi-a lui Ghiţă Suciu să rămână împietriţi. Auzind prima oară vocea lui Suciu şi după aceea pe a comisarului, domnul Tică şi doi vecini care nu dormeau încă, ieşiră afară şi auziră ce spuseseră Suciu, după ce-i dăduse palma Liviei, şi comisarul.
Domnul Tică coborî în grabă şi se repezi la Ghiţă Suciu, pe care şi el îl ştia din vedere.
- Unde-i Mariana mea, Suciule? Acum să faci bine să mă duci la ea şi să mi-o dai înapoi! Şi tu Livia, ce ai de vorbit cu ăsta? o întrebă domnul Tică privind-o, după care îşi întoarse privirea spre prietenul său, Andrei.
Îl văzu pe comisar cu umerii îndoiţi şi avea o faţă de parcă l-ar fi bătut cineva. Niciodată nu-l văzuse aşa pe Andrei şi nu-i venea să creadă. Întodeauna, prietenul lui fusese puternic ca un munte şi veselia sa explozivă se răspândea prin toate locurile pe unde trecea, dar acum arăta ca un copac uscat de la rădăcină. În acel moment, era umbra comisarului, acel comisar care băga spaima în toţi infractorii, acum era înfrânt de trădarea soţiei sale, Livia. Dar cu toate că arăta aşa de rău, îşi găsi puterea de-a vorbi:
- Acum, în acest moment Suciule, ne iei pe mine şi pe Tică, şi ne duci în locul unde o ţii pe Mariana, ai înţeles? Ai vreo maşină sau chem eu o maşină de poliţie?
- Da comisare, să trăieşti! Am maşină, acum mergem.
Auzindu-l cum îi vorbeşte, comisarul se repezi la el brusc şi îi dădu un pumn în faţă, doborându-l jos. Apoi sări pe el şi-l ridică cu forţă în sus. După care îi spuse, cu vocea sa răsunătoare:
- Băi împuţitule ce eşti! Pentru tine sunt ,,Domnul comisar", nu "comisare"! Şi să-mi spui: ,,Da,domnule comisar, să trăiţi!", ai înţeles?
- Da, domnul comisar. Da domnule comisar, să trăiţi! îi răspunse slab Ghiţă Suciu.
- Mai tare, că dacă nu, aici te omor, ai înţeles? zbieră la el, ţinându-l de piept, zgâlţâindu-l.
- Da, domnule comisar! Da domnule comisar, să trăiţi! strigă Suciu tare.
- Bravo! Aşa să faci de-acum în colo, ai auzit? Şi îi dădu drumul, împingându-l spre ieşirea din scară, după care continuă poruncitor, şi acum mişcă-te! Tică, hai să mergem după Mariana!
- Hai Andrei, hai! Da repede, da? îi răspunse domnul Tică, nerăbdător.
- Andrei! Andrei! strigă Livia la el cu jumătate de gură, stai!
- N-am de ce să stau, plec acum după Mariana! Stau eu şi cu tine de vorbă, când mă-ntorc, n-avea grijă!
Şi Ghiţă Suciu ieşi primul din scară, urmat de domnul Tică şi de comisar. Parcurseră aleea în paşi grăbiţi până ajunseră pe stradă şi înaintară direct spre aceeaşi Dacia Break, în care o luaseră cei trei oameni în negru pe doamna Mariana. Ironia sorţii fu ca domnul Tică şi comisarul să intre în spate, pe bancheta unde cei doi oameni în negru o aruncaseră pe doamna Mariana ca pe un geamantan, atunci când o răpiseră.
După ce intrară toţi trei în maşină, Suciu porni maşina şi mări viteza. Conduse aproape doi kilometri, după care intră cu maşina pe-o alee, unde încetini viteza. După o sută de metri, ajunse în faţa barului Scânteia. De acolo o luă pe stânga, printre nişte blocuri şi ajunseră într-o parcare, unde erau nişte garaje. Unul dintre ele era deosebit de celelalte, fiindcă avea fereastră cu grătar de fier şi o uşă cărămizie. De la fereastră, se vedea lumina aprinsă.

Domnul Tică plecă îngândurat, cu paşi înceţi din faţa magazinului. Afară se întuneca, dar el nu realiza acest lucru. Ajunse în faţa blocului şi se aşeză pe bancă. Era nedumerit, nu ştia ce să creadă. Stând el acolo, fără să simtă răcoarea de afară, îl cuprinse panica. Simţea în sufletul său cum ghimpele geloziei îl înţepa.
Nu fusese prea gelos când era tânăr şi nici acum n-ar fi fost. Întodeauna fusese sigur pe sentimentele Marianei şi la fel fusese şi ea pe ale lui. Sau cel puţin, aşa crezuse el pană acum. S-au iubit mult de când s-au cunoscut, în ciuda faptului că părinţii ei fuseseră împotriva relaţiei lor la început, şi încă se iubeau, sau aşa credea. Îi era de neînţeles dispariţia ei asa, dintr-o dată! Era ferm convins că între ei este o dragoste mare, multă înţelegere, încredere şi mai ales, un respect deosebit, care apăruseră o dată cu trecerea timpului.
,,Unde o fi? Doamne, unde să o caut? Măi, dacă era să se fi dus la vreo prietenă de-a ei, m-ar fi înştiinţat, trimiţându-mi pâinea prin cineva. N-ar fi fost prima oară când ar fi făcut asta. Dar acum? Vânzătoarea Jeana mi-a spus că n-a fost azi la magazin. Unde s-o fi dus? Nu pot să mă gândesc decât la asta, că a plecat de acasă cu cineva, dar cu cine? Doamneee! Cum n-am observat nimic la ea, până acum? Şi mai ales, după atâta timp? Naiba ştie, că la cum o cunosc eu, cred că mi-ar fi spus, ea, întodeauna e sinceră. Dar să se fi schimbat şi eu să nu-mi fi dat seama? Nu se poate, dar totuşi, ce să cred, dacă nu asta? Clar, numai asta e, altceva ce să fie? Ei, o veni ea până dimineaţa.''
Şi îi dădură lacrimile ca unui copil. Le şterse, dar altele îi plecară pe obraji. Văzând că nu se poate stăpâni, se ridică de pe bancă. Fugi în scară şi urcând treptele din doi-trei paşi, ajunse acasă. Intră în casă fără să realizeze că lăsase uşa descuiată şi închise uşa, apoi strigă:
- Mariana! Mariii!
Dar Mariana nu-i răspunse, fiindcă nu era. Nu ştia de ce o strigase, chiar dacă era conştient că nu era acasă. Trecu pe lângă bucătărie prin hol şi ajunse în sufragerie. Se trânti pe colţar cu burta în jos şi continuă să plângă. O perioadă de timp plânse întruna, după care îşi impuse să înceteze.
Se ridică în picioare, după care se aşeză în şezut. Privi măsuţa joasă şi mocheta bleumarin, după care îşi aruncă privirea pe fotoliul care însoţea colţarul. Apoi ceasul oval de pe perete şi cu ajutorul luminii din hol, ce rămăsese aprinsă de când plecase doamna Mariana după pâine, văzu că era ora zece. Îşi îndrepătă privirea spre biblioteca plină de cărţi, care ocupa peretele din stânga al sufrageriei, după care o coborî spre sertarele de jos, unde erau caiete şi cărţi de-ale lui Mircea, de pe vremea când era la şcoală şi pe care Mari se încăpăţânase să nu le arunce, ţinându-le ca amintire. Toate erau aranjate frumos de ea. Peste tot era mâna ei, peste tot, fiinţa ei era prezentă, oriunde se uita, avea impresia că o vede.
,,Ce Dumnezeu! Cred c-am înnebunit, sunt om bătrân, am şaizeci de ani şi sunt gelos, de parcă aş avea vârsta lui fiu-meu! Doamne! Dacă o fi aşa cum cred eu, ce-o să-i spun lui Mircea, când va suna? Ei, voi vedea eu atunci, ce-i voi spune. Mai bine aş înceta cu prostia asta!''
Deşi gândea în felul acesta, nu putea să se împotrivească sentimentelor care le simţea. În starea în care era acum, si-ar fi dorit să-i cadă tavanul în cap, fiindcă dispariţia soţiei îl durea, în ciuda faptului că-şi reproşa comportamentul de adolescentin.
Şi totuşi, o nouă speranţă se cuibări în sufletul său, când îi veni ideea să o sune. Îşi scoase telefonul mobil din buzunarul gecii de fâş care o avea pe el încă. Sună, dar văzu că îl avea închis. Se enervă şi spuse:
- Ooo! Are şi telefonul închis pe deasupra, să n-o deranjez! Foarte ocupată trebuie să fie, nu?
După care îl aruncă în fotoliu, nervos. Era atât de supărat şi de trist! Nu-i venea să creadă că tocmai acum, după atâta timp, îi venise lui Mari a lui să-l înşele. Şi tot gândindu-se la ea, trecu timpul fără ca el să se mai mişte şi privind în gol, o dată cu lacrimile care îi plecaseră iar la plimbare. Fără să-şi dea seama prea mult de ceea ce făcea, la un moment dat se ridică de pe colţar, aprinse lumina şi se aşză la loc. Privi din nou ceasul de pe perete şi văzu că era ora unsprezece.
Sună cineva la uşă şi el sări ca ars în picioare. În acel moment se gândi repede că este ea, că în sfârşit a ajuns acasă, că-i va povesti cum a fost la vreo prietenă de-a ei şi ce păţise, şi cum o ajutase, etc. Era atât de sigur de asta, încât nu se gândi nicio clipă că dacă ar fi fost ea, nu ar fi sunat, ci ar fi intrat pe uşă.
Când ajunse la uşă şi o deschise, în prag era vecinul său Cristea, comisarul. Acesta era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui. În mod normal, domnul Tică s-ar fi bucurat de prezenţa sa, dar acum fu profund dezamăgit, lucru care nu-i scăpă poliţistului, aşa cum nu-i scăpase nici faptul că prietenul său era îmbrăcat în geacă, nu în capot, cum îi era obiceiul în casă. Andrei era vesel, dar când îl văzu cum arăta, zâmbetul de pe faţă i se transformă într-o grimasă.
Andrei Cristea era comisar de poliţie în Drobeta Turnu Severin. Era un tip înalt şi corpolent. Avea o faţă jovială, părul alb şi tuns scurt. Tot timpul era vesel, deşi la servici era mai rău ca un urs. Multe ilegalităţi ,,treceau prin mâinile lui'' şi nu rămâneau nerezolvate. Era spaima tuturor vagabonzilor şi a infractorilor din oraş, şi nu numai. Colaborarea sa cu alte secţii de poliţie din ţară era întodeauna încununată cu succes, nimeni nu rămânea nepedepsit, atâta timp cât el conducea o anchetă. Trebuia să nu ai de-a face cu nimic ilegal, dacă vroiai să nu-l cunoşti, că de ştiut din vedere erau puţini care nu-l ştiau.
Acum era îmbrăcat într-un trening albastru şi era încălţat într-o pereche de şlapi portocalii de plastic. Ochii albaştri ca marea, străluceau atunci când privea atent pe cineva sau locurile care îl înconjurau. Avea nasul puţin coroiat, obrajii roşii şi nişte buze cărnoase. Vocea îi era groasă şi răsunătoare, iar când râdea, i se vedea dantura albă, de care era mândru.
- Salut, Tică! Ce faci? Dar ce-i cu tine? Ce-ai păţit? Ce-i cu faţa asta, omule? îl întrebă, scrutându-l atent cu privirea sa de poliţist.
- Chiar se vede că arăt rău? Hai, intră! Ce să am? Nu am mare lucru, decât că nu ştiu pe unde-i Mariana mea. Plecă după pâine, şi pâine se făcu.
- Cuuum? Ce tot spui tu acolo?
- Daaa, ce-ai auzit! Mariana mea plecă să ia pâine de la magazin şi nu mai veni. Nu ştiu nimic despre ea, de la prânz. Am fost la magazin şi doamna Jeana mi-a spus că nici măcar n-a dat pe-acolo, azi. Ce să cred despre asta, Andrei? Decât că şi-a găsit pe altul şi-a plecat cu el!
- Măi, Tică! Nu vorbi prostii! Ce naiba, doar nu eşti copil! Tu crezi că-i arde ei la vârsta asta şi după atâta timp să te-nşele? Dacă n-aş cunoaşte-o, dacă nu v-aş cunoaşte pe amândoi de-atâta timp, aş mai crede aşa ceva,dar aşa...
Căzu puţin pe gânduri şi se vedea după încruntarea sprâncenelor sale că judeca mult situaţia prietenului său. Nu credea nici unu la sută că soţia lui Tică l-ar înşela sau mai mult, că ar fi putut fugi cu vreun amant. După ceva timp vorbi:
- Măi, omule! Dacă o fi păţit ceva?
- Ce să păţească, măi Andrei? Ce? Spune tu, că doar a plecat după pâine, nu în altă parte!
- Nu ştiu, dar nici ce spui tu, nu este, n-are cum să fie aşa, măi! Bagă-ţi minţile-n cap şi nu te mai gândi la prostii din astea! Apoi continuă să vorbească mai mult singur, Doamne, ce-o fi cu ea? Ce-o fi păţit? Şi apoi privindu-şi din nou prietenul, pe la prietene ai căutat-o?
- Nu, nu am căutat-o, că dacă era să fie pe la vreo prietenă, venea ea până acum sau mi-ar fi trimis pâinea prin cineva, că doar ştii cum face ea şi cu nevastă-ta. Că se potrivesc amândouă, de minune! spuse zâmbind pentru prima oară, domnul Tică.
- Da măi, ai dreptate în privinţa obiceiului cu pâinea, dar în alte privinţe, nu. Mariana şi nevastă-mea au caractere diferite şi mi-ar fi plăcut să se înţeleagă şi ele aşa de bine, cum ne înţelegem noi doi. Pe unde o fi oare? Sper din suflet să nu i se fi întâmplat ceva, fiindcă eu refuz să cred prostii ca tine! Uite cum facem, tu rămâi aici, te calmezi şi îţi scoţi tâmpenia asta cu înşelatul din cap, iar eu plec acum acasă. Şi mâine-dimineaţă când ajung la lucru, îmi mobilizez oamenii s-o caute, m-ai înţeles?
- Vorbeşti serios? Ai să m-ajuţi s-o găsesc? Of! Sper să ai dreptate, Andrei, că nu-i vorba despre înşelat aici. Se gândi puţin, apoi continuă, şi dacă o fi cum spui tu? Doamne, unde-o fi? Şi ce-o face, oare?
- Măi, Tică! Îţi repet, parc' ai fi copil, ce Dumnezeu! Doamne! Ce mi-a plăcut întodeauna la voi, este că şi acum, după atâta timp, vă iubiţi! Măi omule, bagă-ţi minţile-n cap şi nu te mai gândi la prostii!, îi repetă comisarul. Eu cu a mea nevastă nu suntem ca voi. Ba chiar, de multe ori simt că noi am fost odată ca niciodată. Ce n-aş da eu ca şi nevastă-mea să fie ca Mariana ta, dar asta e! Nu putem să fim fericiţi cu toţii, adăugă el trist.
- Ei, lasă! Poate că a ta nevastă, cum spui tu, este altfel, poate nu îţi arată, dar eu sunt convins că ţine la tine, încercă domnul Tică să-l îmbărbăteze pe prietenul său, dar revenind repede la ale lui, repetă, măi Andrei, tu crezi că nu mă înşeală Mariana?
- Măi, tu eşti turc? Nu cred, ştiu sigur, sută la sută, că aşa ceva este imposibil, este exclus din start! Sper doar să nu fi păţit ceva, în rest, poţi să fii liniştit. Şi apoi, râzând, continuă să-i spună, nu mai că tu o luaşi razna rău de tot, eşti gelos, măi frăţioare!
- Doamne-ajută! Offf...
Comisarul îl privi atent şi se mai gândi a nu ştiu câta oară că Mariana nu îl înşela, că nu avea cum! În acelaşi timp, pe o parte îl amuza teribil gelozia prietenului său, iar pe de altă parte îi plăcea la fel de mult, deoarece i se părea minunat că la vârsta lui, mai putea fi gelos în felul acesta. Văzuse şi auzise multe prin intermediul meseriei sale. De aceea îi era teamă să nu fi păţit ceva grav, vecina sa. Înainte să plece acasă, îi mai spuse încă o data prietenului său:
- Stai liniştit, că o găsim noi. Mâine o caut cu oamenii mei peste tot, şi dacă va fi nevoie, voi căuta prin toate cotloanele oraşului. Mâine-seară va fi aici cu tine, altfel nu mai sunt comisarul Cristea! Îţi promit solemn, asta!
După care plecă spre uşă, fără ca domnul Tică să-l mai conducă până la usă, cum făcea de obicei, dar comisarului nu-i trecu prin minte să se gândească la asta.
Locuia la etajul doi, deasupra de familia Alexandrescu. Auzi doi oameni, vorbind la parter şi rămase încremenit la auzul uneia dintre cele două voci.

Privind în jurul ei înspăimântată, doamna Mariana închise ochii și se rugă Domnului să fie doar un vis urât, apoi spuse în gând ,,Tatăl nostru'' și își făcu o cruce imaginară. Deschizându-i, se văzu în același loc oribil. Era o încăpere aproape goală. Fiind rezemată de peretele gri și mucegăit, începu să observe locul mai atent.
Își începu observația, uitându-se prima dată pe lângă ea. Pe jos era o mochetă închisă la culoare, de atâta mizerie. Se gândi că poate nu fusese curățată sau spălată niciodată. Pe alocuri se vedea mult scrum și chiștoace de țigară. Undeva se puteau observa și vreo două trabuce stinse și strivite de o talpă de încălțăminte bărbătească. Pe pereții murdari și zgâriați se vedeau păianjeni, care leneveau împărătește pe pânzele lor. Unul dintre ei era la câțiva centimetri distanță de ea și un șobolan, ce era la un pas de ea se mișca pe loc. Puțin mai în colo era o măsuță și trei scaune de lemn vechi fără spătar. Într-un colț erau niște saci mari de iută. Nu putea să își dea seama ce este în ei, dar nici nu o interesa prea mult acest lucru. Peste tot domnea mizeria, mână în mâna cu un miros puternic de mucegai, ce-i înțepau nările. Sus pe tavan se vedea un bec agățat de niște lițe întortocheate. Drept în fața ei, la câțiva metri se vedea o fereastră întredeschisă cu un grătar de fier, iar în partea dreaptă era o ușă cărămizie, ce părea să fie încuiată.
Încercă să se miște, dar sfoara groasă de lână îi aduse aminte că nu putea. Cu sfoara aceea bine înfășurată și înnodată, senzația de usturime și de mâncărime o înnebuneau. Îi venea să țipe, dar nici asta nu putea, fiindcă bucata de bandă adezivă o împiedica. Privi nodurile marinărești ale sforii, se gândea cum să le desfacă, dar vedea bine că pentru ea părea imposibil, deoarece nu ar fi avut habar, nici dacă ar fi avut mâinile libere.
Observând din nou păianjenul care era aproape de ea și șobolanul care se mișca întruna, sentimentul de silă îi cuprindea sufletul. Începu să scoată din gât niște sunete ascuțite, mișcându-și capul de la stânga la dreapta, ca și cum ar fi vrut să spună nu. Tot mișcându-și capul în felul acesta, la un moment dat, căciula îi alunecă pe ochi. Asta o făcu să simtă că nu mai poate. Nu-i venea nicio idee care s-o ajute să scape din acel calvar. Atunci, din cauza spaimei și-a furiei, începu să-și lovească spatele de perete, începându-și mișcările din față în spate, mult timp, fără să fie conștientă de faptul că o durea din ce în ce mai tare. În timp ce își lovea spatele, disperată, până la urmă îi căzu căciula de pe cap. Putu să vadă că păianjenul ce era aproape de ea, se mai îndepărtase puțin și șobolanul nu mai era -se ascunsese undeva -crezu ea. ,,Se bucură'' că măcar scăpase de el.
Începuse să plângă pentru că își aduse aminte de soțul ei Tică, cum îl lăsase s-o aștepte cu pâinea, după care gândurile ei se îndreptară spre Mircea. Lacrimile începură să-i curgă și mai tare pe obraji. După aceea își aduse aminte cum fusese luată pe sus de cei trei, apoi de toată lumea. Unde or fi fost toți în momentul acela? Fiind îngrozită și agitată din cauza acelui loc, din cauza situației în care se trezise fără să vrea și pe care n-o înțelegea, realiză cu stupoare că timpul trecuse și se făcuse seară. Nu mai vedea nimic, se întunecase și frigul începuse să-i înțepe corpul. Venirea serii și a frigului o mai înspăimântă încă o dată, făcând-o să tremure foarte tare.
Intrase în această stare de mult timp, gândirea ei ajunsese undeva pe o linie de plutire. Pe o parte se gândea cum fusese posibil să i se întâmple ei așa ceva și de ce? Iar pe de altă parte se gândea cum să scape din locul ăla? Și nu în ultimul rând, spaima și sila de situația în care se afla, seara, care o speria foarte mult, pentru că nu era sigură dacă va rezista până a doua zi, când se va face dimineață.
La un moment dat, se auzi scârțâitul ușii cărămizii, care se deschise brusc cu zgomot, ceea ce o sperie îngrozitor pe doamna Mariana. În pragul ușii apăru umbra neagră a unui bărbat și în mâna dreaptă avea o cheie de fier veche, pe care o băgă într-un buzunar. Aprinse becul cu mâna stângă de la întrerupătorul pe care nu-l observase ea, intră și îi spuse:
- Bună seara, Livia! Mă mai ții minte? Ți-am promis că... și se opri, uitându-se la ea încremenit. O privea și nu-i venea să creadă. În locul acelei femei căreia el i se adresase familiar, era o altă femeie.
Era un bărbat înalt și solid, de etnie rromă, cu ochii mari, cu un nas acvilin și cu buze groase. Părul creț și ușor grizonant îi era înfoiat și era îmbrăcat într-un costum negru, cu o cămașă albă. Haina de la costum o avea deschisă, cravata îi lipsea și datorită primilor nasturi desfăcuți ai cămășii, i se vedea pieptul păros.
- Doamneee! Ce drac făcură idioții ăștia ai mei? Băi frate, ăștia au innebunit la cap, de tot! În loc să mi-o aducă pe Livia, mi-aduseră pe alta! Hei, femeie! Cine dracu ești? Auzindu-i vocea, se sperie și se miră în același timp, mai ales când îi spusese prima oara Livia. Avea impresia că mai auzise această voce, dar nu știa unde și când. Îi desprinse banda adezivă de pe gură și așa putu să vadă ce-i fusese lipit pe gură. Îl privi atentă şi încercă să-i vorbească, dar nu putu. Îşi drese glasul ca să-i poată vorbi şi întrebarea ei răguşită şi speriată plecă spre urechile individului:
- Ce ţi-am făcut eu? Ce-ai cu mine? De m-ai răpit şi mă ţii aşa?
- Băi, femeie, începu să urle acesta, proştilor mei le-am dat ordin să-mi aducă pe cineva şi ei mi-au adus pe altcineva, mi te-au adus pe tine!
- Bine, începu şi doamna Mariana să zbiere, dacă vezi că nu sunt eu, dă-mi drumul! Lasă-mă să plec! Deşi tremura de spaimă, repetă, lasă-mă în pace pe mine! Vreau să mă întorc acasă, la soţul meu! Omul o privea încruntat şi atent. La un moment dat i se păru că gândurile îi plecaseră în altă parte şi că parcă se uita prin ea.
În sufletul ei spera că va scăpa din calvarul ăsta. Privindu-l mai atentă, i se făcu teamă de el, se gândi că ar trebui să-i vorbească frumos, că era la mâna lui şi că cine ştie ce i-ar mai putea face. Şi văzându-i privirea în gol, înghiţi în sec şi curaj şi continuă să-i vorbească blând:
-Te rog frumos, domnule! Vezi bine că nu te cunosc, şi nici eu nu te cunosc pe dumneata! Aşa că n-are rost să mă mai ţii aici, legată în halul ăsta!
Omul o privi din nou câteva clipe şi apoi îi spuse puţin răstit:
- Băga-mi-aş, să-mi bag! Băi, femeie! Ce drac mă fac eu acum cu tine? Am nişte oameni aşa de tâmpiţi, nu-s buni de nimic!
- Te rog, frumos, dă-mi drumu'! Promit că nu spun la nimeni, nimic!
- Tacă-ţi fleanca, femeie! Crezi că am de gând să cred minciunile tale? Dacă-ţi dau drumu', primul lucru pe care ai să-l faci, va fi să te duci la poliţie, şi-o încurc rău din pricina ta! Fii bună, nu mă face să-ţi trag una, nu mă enerva cu prostiile tale!
- Bine, nu mai spun nimic, îndrăzni ea mai departe, deşi tremura de frică, dar atunci ce-o să faci cu mine? Gândeşte-te, am şi eu o familie, am acasă un soţ care mă aşteaptă de la prânz cu două pâini pe care nu am mai apucat să le mai cumpăr. Cineva, tot o să mă caute, şi tot vei avea probleme din cauza mea, domnule!
- Dacă nu taci, te pocnesc pân' la urmă, să ştii! Mai bine, taci! După câteva clipe, o întrebă, cine eşti? Cum te cheamă, femeie_?
- Mariana, Mariana Alexandrescu mă numesc.
Auzindu-i numele, făcu ochii mari cât cepele şi gura căscată lăsa să i se vadă un dinte de aur în partea dreapta a danturii. Părea foarte mirat şi speriat în acelaşi timp la auzul numelui femeii. Se întoarse cu spatele şi căzu pe gânduri vreo cinci minute. În scurtul interval de timp, se instală o linişte mormântală, care îi făcu inima cât un purice, doamnei Mariana. Apoi se întoarse brusc cu faţa spre ea şi îi lipi din nou banda adezivă pe gură. Neaşteptându-se la gestul omului, ea tresări şi începu să scoată aceleaşi zgomote surde, ca atunci când se trezise din leşin prima oară şi văzuse locul acela oribil în care se afla.
- Măi Mariano, nu ştiu ce drac am să fac cu tine, dar până mâine-dimineţă, rămâi aici cuminte!
După aceea se îndreptă spre uşă, ieşi şi-o încuie, uitând să mai stingă lumina.




Ultima editare efectuata de catre Mihaela Moşneanu in Joi Ian 14, 2016 12:34 am, editata de 1 ori

Doamna Mariana este căsătorită cu domnul Costel Alexandrescu, un fost miner, care în prezent e pensionar. Iarna îşi petrece timpul liber cu cititul şi vara, cu pescuitul. Sunt cele două ocupaţii de bază ale domnului Tică, cum îi spune toată lumea. Atât prietenii, cât şi toţi cunoscuţii săi îl respectau şi-l îndrăgeau foarte mult. Au un copil de douăzecişidoi de ani, care este plecat în Italia la muncă.
Când Mircea îi anunţase că vrea să plece la muncă în străinătate, doamna Mariana nu a fost de acord, dar domnul Tică i-a spus:
- Măi Mari, e tânăr şi simte nevoia să plece, să vadă lumea şi să facă ceva cu viaţa lui. Ce să facem? Să-l ţinem aici? Nu putem să facem acest lucru, trebuie să înveţe singur pe pielea lui ce-nseamnă viaţa. Noi l-am crescut, l-am educat şi l-am pus pe picioare, dar nu putem să-l ţinem legat de noi, dacă vrea să plece.
- Da măi Tică, dar poate să lucreze aici în ţară, şi poate să înveţe ce e viaţa, şi aici.
- Da, sunt de acord cu tine, dar dacă el vrea să-şi întindă aripile mai departe, de ce să-l oprim? Tu, când m-ai cunoscut pe mine, cum a fost când ai tăi s-au împotrivit relaţiei noastre? Îţi aduci aminte?
- Da, îmi aduc aminte, dar şi tu ţi-aduci aminte că până la urmă, mami şi tati te-au iubit de parcă tu ai fi fost copilul lor şi eu aş fi fost nora? Începuseră să râdă amândoi, aducându-şi aminte de acele momente, dar el a continuat, Mari, draga mea, dacă băiatul vrea să plece, apoi să plece, da? Îl lăsăm să plece, da?
- Bineee! Dacă tu vrei aşa, deşi mi se rupe inima să-l ştiu departe printre străini, fără cineva care să-i poarte de grijă.
S-au luat în braţe atunci, s-au îmbrăţişat cu toată dragostea şi cu tot respectul care şi-i le purtau de douăzecişitrei de ani de când erau împreună, în timp ce amăndurora li se iviseră lacrimi în ochi, gândindu-se că singurul lor copil vrea să plece, să-i lase singuri.
Şi Mircea plecase peste o lună în Italia cu Dinu, un prieten de-al lui. Atât domnul Tică şi doamna Mariana, cât şi doamna Cati, împreună cu domnul Victor Paulescu, părinţii lui Dinu, care locuiau în blocul unde era magazinul, le-au făcut bagajele celor doi tineri şi i-au lăsat să plece. Băieţii au plecat singuri, deoarece n-au vrut să fie conduşi până în staţie, spundu-le părinţilor că sunt acum bărbaţi, că ştiu foarte bine unde să aştepte autocarul şi că se descurcă singuri să se urce în el.
Domnul Tică are şaizeci de ani şi un început de burtă, dar înălţimea sa îl avantajează din punct de vedere fizic. Este îmbrăcat în pijamaua sa bleumarin şi într-un capot negru de iarnă, liniat pe margini şi la guler cu o dungă albă. Are o faţă lungă, fruntea înaltă, doi ochi mari şi căprui, împrejmuiţi de gene negre, nasul drept şi buzele de un roşu-deschis. Sprâncenele, şi ele negre, parcă creionate pe tenul său măsliniu, părul grizonant, tuns scurt cu breton completează fizionomia sa.
Apartamentul lor cu două camere este la etajul unu. Soţul Marianei stă pe un scaun în bucătărie şi ţine un ziar în mână. Îl citise pe tot de ceva timp, dar soţia lui nu mai venise cu pâinea. Se gândi în sinea lui că ar fi trebuit să ajungă de mult acasă. Privind spre masă, văzu cele două farfurii cu ciorbă, care se răcise de mult şi cele două linguri. Apoi, privirea i se îndreptă spre aragazul cu patru ochiuri şi cuptor, pe care rămăsese oala roşie cu polonicul în ea. După care începu să se uite peste tot ce era în jurul său. Şi unele amintiri începură să se perinde prin mintea sa, de parcă se întâmplau aievea. Prima amintire, cea mai recentă, fu aceea în care soţia lui pusese mâncarea în farfurie. Când să se aşeze la masă, văzuse că în plasă era doar un colţ de pâine şi îi spusese:
- Tică, nu este pâine. Trebuie să merg să cumpăr.
- Iar ai uitat să te uiţi la timp dacă-i pâine, iar pleci şi vii peste o oră, zise el bombănind.
- Nu, nu, dragul meu, îmi iau repede geaca, fularul şi căciula, şi-am plecat. În două sau trei minute sunt înapoi.
Merse, se dezbrăcă de capot şi se îmbrăcă aşa cum am mai povestit la început, înainte de a fi luată pe sus de cei trei golani. Apoi se întoarse spre el şi îl sărută pe obraz, în timp ce el, tot bombănea să vină repede acasă. După care plecă, ieşind pe uşă şi nu mai ajunse înapoi, nici acum.
Îşi mai aminti cum se treziseră azi-dimneaţă. El deschisese primul ochii, îşi întinsese braţul drept peste ea şi o luase în braţe, gândindu-se că e aşa de frumoasă. Nu ştia de ce, dar dimineaţa, de multe ori îl cuprindea un sentiment de duioşie şi făcea acest gest de fiecare dată. După vreo două minute, se trezi şi ea. Îl privi prima dată somnoroasă, dar imediat, ochii ei îl mângâiară cu o privire caldă, ceea ce îl făcu s-o ia în braţe strâns şi s-o sărute cu foc, după care făcură dragoste. După aceea se lipiră unul de celălalt, el sărutând-o pe frunte şi ea mângâindu-i spatele, mai stătură aşa vreo cinci minute fără să spună niciunul dintre ei, nimic. La un moment dat, ea spuse:
- Nu mai stau, merg să pun de-o cafea.
- Mai stai puţin, apoi faci cafeaua sau ce vrei tu, draga mea.
- Ei, aş mai sta eu, dar astăzi trebuie să fac mâncare şi curat.
- Lasă, ai timp să le faci pe toate astea, doar nu eşti în armată, nimeni nu te grăbeşte.
Ea îl privi zâmbind şi îi spuse:
- Daaa, las' că ştiu eu că nu-s în armată, dar când îţi va veni foamea, parcă văd cum mă vei întreba dacă e gata masa şi cum vei fi nerăbdător să mănânci.
- Ei, şi de când îţi pasă ţie aşa de mult de nerăbdarea mea? Din câte ştiu eu, întodeauna îmi spui că imediat e gata masa, după care mă laşi să bombănesc de unul singur, îi răspunse el râzând, aşa cum faci şi cu pâinea, când vezi că nu mai este. Pleci, spui că vii repede cu ea, dar te-ntorci peste o oră.
- Ei, lasă, că trebuie să ne ridicăm amândoi, eu fac cafeaua şi tu vii să o bem împreună. Auzind-o, el o luă din nou în braţe, dar ea se zbătu şi îi continuă râzând, lasă-mă, lasă-mă, că ţi-ajunge. Mai avem timp pentru asta şi mâine, şi poimâine, ai auzit?
- Mmm, bine, bine! Dacă tu zici, aşa o fi! îi răspunse el cu o faţă de copil supărat.
Dar ea il sărută fugar pe obraz şi apoi fugi la baie. Peste cinci minute ieşi şi spuse:
- Te aştept, dragul meu. Hai, ce faci? Nu te-ai mai ridicat din pat, nici acum?
- Ba daaa! Uite acum m-am ridicat! îi răspunse el, dând plapuma la o parte şi sărind din pat.
Ea plecă râzând spre bucătărie, îşi luase capotul în fugă şi şlapii în picioare. Când ieşi el din baie, mirosul de cafea îi izbi nasul şi grăbi paşii. Se puse la masă, în timp ce ea punea cafeaua în ceşti. Apoi o băură, râzând şi tachinându-se unul pe celălalt, în legătură cu obiceiurile lor zilnice, despre pâine, despre cititul şi pescuitul lui, etc.
După vreun sfert de oră, ea îi spusese că se apucă de curăţenie şi el o lăsă în pace. Plecând spre sufragerie, el îşi alese repede o carte la-ntâmplare, din bibliotecă şi merse cu ea în dormitor, se puse iar în pat şi începu să citească, în timp ce ea porni aspiratorul. În vreo zece minute termină curăţenia şi trecuse la bucătărie. Făcuse ciorbă de burtă, care era preferata soţului ei. Mai avea în cuptorul aragazului nişte friptură de porc cu garnitură de cartofi. Totul părea să fie gata, când îl chemă la masă, dar atunci văzuse că iar nu-i pâine şi plecase să cumpere.
Se ridică în picioare şi privirea îi căzu pe cămara unde aveau borcanele cu murături şi cu alte alimente trebuincioase unei gospodine. Îşi aduse aminte cum cumpărase la începutul toamnei, toate care îi fuseseră necesare pentru ele, cum le tocase mărunt, cum le fiersese, cum le pusese în borcane, în timp ce el stătea şi citea ziarul alături de ea sau o mai ajuta atunci când era nevoie de ceva. Amintirile se derulară înapoi în timp, aducându-şi aminte când au cumpărat apartamentul, cum l-au văruit şi l-au aranjat mai mult după bunul plac al Marianei, decât după al lui, fiindcă îşi dorise atunci ca ea să fie fericită. Ultima amintire care îi ajunse prin faţa ochilor, fu aceea în care copilul lor apăruse pe lume, şi cât de fericit fuseseră amândoi în acel moment. Nu-şi dădea seama din care motiv, amintirile îl năpădeau în felul acesta. Memoria sa îi arăta toate acestea, de parcă ar fi vizionat filmul vieţii sale.
Îşi întoarse privirea spre fereastră şi se duse în faţa ei. Stând acolo, începu să se mire. Se gândea că ea mai venea târziu, pentru că se întâlnea cu vreo prietenă care o ţinea de vorbă, dar niciodată nu întârzia mai mult de o jumătate de oră sau cel mult, o oră. Acum, aproape se însera, dar el nici măcar nu o vedea venind.
,,Măi, dar cine-o fi oprit-o pe drum şi cine s-o ţină atâta de vorbă? Dar nu, a trecut mult timp, e aproape seara, şi ea tot nu a venit acasă. De ce oare? Cred că dacă nu apare, o să mă duc s-o caut la magazin. Dar nu cred că va fi nevoie, sigur am s-o găsesc pe-aci, pe undeva. Trebuie să apară, ce naiba! Doar ştie că a pus masa şi că o aştept cu pâinea, să mâncăm!''... Mai privi spre geam un timp, aşteptând-o nerăbdător să se întoarcă acasă, dar ea nu apărea deloc în raza lui vizuală. Se încruntă fără să-şi dea seama şi îşi reluă gândurile: ,,măi, dar e culmea, ce-o fi cu ea de nu mai vine? Gata! Mă duc după ea, merg să mă îmbrac şi mă duc după ea! Totuşi, e ciudat, mai mult de-o oră n-a întârziat niciodată! O fi păţit ceva? Ei, ce să păţească? Doamne fereşte!"
Şi plecă din bucătărie, uitând de cele două farfurii cu ciorbă, care, oricum se răcise de mult şi în oală, dar mai în vase! Trecu prin holul micuţ şi intrănd prin sufragerie, ajunse pe celălalt coridor, şi mai micuţ. Pe dreapta era dormitorul şi cum intră, în stânga era un pat de două persoane şi cu o lampă micuţă cu abajur. În stânga era un dulap vechi din lemn masiv cu două rafturi. Deschise o uşă de jos şi îşi scoase repede un trening vişiniu. Se dezbrăcă, lepădând capotul şi pijamaua pe pat şi imediat se îmbrăcă în trening. Apoi parcurse sufrageria în grabă şi ajunse în hol. Prima oară vru să se încalţe în alţi şlapi, dar fără să-şi dea seama, puse mâna pe nişte adidaşi pe care îi încălţa când mergea vara la pescuit. De pe cuierul de lemn îşi luă o geacă de fâş şi-o îmbrăcă, după care ieşi pe uşă, uitând că trebuie încuiată.
Coborî treptele şi ieşi sprinten din scară, ca un tânăr. Grăbi paşii spre magazin, pe acelaşi drum pe unde mersese şi soţia sa, fără să-i pese de pământul umed şi fără să privească în jurul său. Ajungând acolo, urcă cele trei trepte, deschise brusc uşa şi intră în grabă. Nu apucă să spună nimic, că doamna Jeana, o vânzătoare grasă, cu obrajii roşii şi cu ochii albaştri îl salută voioasă:
- Ooo, bună seara, domnu' Tică! Ce mai faceţi?
- Bună seara doamna Jeana, bine, mulţumesc! Mariana mea plecă de mult de la magazin?
- Poftim? Doamna Mariana nici măcar n-a fost azi la magazin, domnu’ Tică! îi răspunse vânzătoarea, şi dacă mă gândesc bine, mă mir că nu a fost, pentru că dânsa trece cel puţin o dată, în fiecare zi.
- Cuum? Şi făcând ochii mari, cum n-a fost azi la magazin? Nu, nu se poate! Doar ştiu bine că a plecat după pâine şi eu am aşteptat-o cu mâncarea pe masă, până acum! îi spuse şi continuă zâmbind, haideţi doamna Jeana, glumiţi acum?
- Nuuu domnu' Tică, vai de mine! Nu-mi permit să fac astfel de glume! îi răspunse, privindu-l atent.
O privea fix, cu gura întredeschisă. Nu-i venea să creadă ce-i spunea vânzătoarea. Lăsă capul jos, gândindu-se pe unde o fi? I se părea ciudat, nu mai făcuse niciodată asta şi nici nu ar fi avut motiv să-i facă aşa ceva. Sau avea vreun motiv şi nu ştia el? Îşi întrerupse gândurile, îşi ridică faţa spre vânzătoare şi îi spuse zâmbind:
- Bine doamna Jeana, mulţumesc frumos! Lăsaţi că o găsesc eu, cine ştie? O fi pe la vreuna din prietenele ei. I s-o fi întâmplat ceva vreuneia dintre ele şi o ştii cum e ea, săritoare.
- Da, domnu' Tică, cine ştie? O fi pe la vreo prietenă, dar o găsiţi dumneavostră repede, n-avea unde să se ducă. O fi pe-aproape, pe-aci, îi spuse şi ea zâmbind.
Îşi luă la revedere şi ieşi din magazin. Dar cu toate că-i zâmbise amabil vânzătoarei, cine l-ar fi privit în acel moment, ar fi putut să-i vadă îngrijorarea şi nedumerirea de pe faţa sa.




Ultima editare efectuata de catre Mihaela Moşneanu in Joi Ian 14, 2016 12:32 am, editata de 1 ori

Din scara unui bloc, dintr-un cartier din Drobeta Turnu Severin, ieşi o doamnă înaltă şi slăbuţă. Are cincizecişipatru de ani, şi cine n-o cunoştea, nu i-ar fi dat această vârstă.
Doamna Mariana este îmbrăcată sport, în nişte blugi bleumarin largi şi-o geacă de catifea, îmblănită, sub care mai are o bluză albastră de mohair. În jurul gâtului i se vede discret un fular alb. Poartă o pereche de adidaşi, tip baschet. O căciulă bej de melană îi acoperă capul şi câteva fire de păr ale bretonului drept tronnează dezordonate pe frunte, fiindcă şi-o pusese în grabă, înainte de-a pleca de acasă.
Faţa ei lungă este marcată de doi ochi mari şi verzi, umbriţi de nişte gene negre şi rimelate, iar dintre sprâncenele dese şi pensate drept, un nas frumos şi puţin în vânt, parcă îi accentuează fizionomia. Pomeţii proemineţi şi rozalii dau fizionomiei sale un aspect de fineţe, în ton cu ochii, nasul şi buzele rujate, cu contur.
Plecase să cumpere două pâini de la magazin. Simti aerul călduţ, care începuse să-i pătrundă prin geaca îmblănită, de când făcuse primii paşi, din scara blocului. Se bucură că primăvara îşi făcea loc uşor, o dată cu primele raze de soare ale lunii martie, care reuşiseră să iasă de după un nor. Aerul se dezmorţise şi pe alocuri se mai văd grămăjoare de zăpadă, negricioase la suprafaţă, care se simt ameninţate de primele grade ce urcă în termometru.
Magazinul este la trei blocuri distanţă de cel în care locuia dânsa. Ca să ajungă mai repede, nu-şi îndreptase paşii pe aleile dintre blocuri, ar fi trebuit să ocolească drumul şi-ar fi pierdut din timp. Soţul său, domnul Tică o aştepta cu masa pusă, în timp ce îşi citea ziarul. Aşa că adidaşii săi îmbrăţişară suprafaţa de pământ, pe care se vedeau câteva fire răzleţe de iarbă şi care în vreo două săptămâni se va transforma într-o pajişte verde, minunată. Părea să fie uscat, dar când păşi, tălpile adidaşilor săi se adânceau uşor, făcând să rămână puţin timp lipiţi. Îi păru rău că luase decizia de a merge pe acolo, însă din comoditate, nu se mai întoarse din drum şi înaintă în mers apăsat spre magazin.
Ajunse pe lângă un corcoduş neînflorit. Mai încolo era un salcăm şi alţi pomi. Crengile lor înălţate spre cer îşi cereau dreptul la viaţă, iar soarele promitea că în curând vor fi împodobiţi cu frunzele verzi şi pripea din ce în ce mai tare. Doamnei Mariana începuse să-i fie din ce în ce mai cald.
Trase de fermoarul gecii şi fularul se desfăcu uşor din jurul gâtului. Încercând să şi-l aranjeze cumva, simţi cum un braţ o cuprinse de mijloc şi altul îşi duse palma, lipind-o brusc de gura ei. Tresări de spaimă, dar nu reuşi să scape, deoarece în faţa ei mai apăru un tip vânjos, îmbrăcat în negru, ce avea pe cap o cagulă-tricot neagră cu două găuri, de unde se vedeau doi ochi căprui, care o sfredeleau cu privirea, în timp ce tipul celălalt o strânse tare de mijloc. Cel care-i apăruse în faţă, scoase repede o cârpă şi o legă la gură, după ce primul agresor îşi retrase palma. După care îi spuse cu o voce groasă şi în batjocură:
- Hai tanti, să facem o plimbare. Hai că te aşteaptă şefu'.
Neavând cum să-i răspundă, încercă să-i dea un picior celui care îi vorbise, dar acesta o suprinse şi-o mobiliză, prinzând-o de picioare. Încercă să facă gălăgie, să scape, dar nu putea. Cel care o prinsese prima dată de mijloc, o ţinea acum de subţiori. Uitându-se în jurul ei, văzu că nu era nimeni în preajmă să o vadă. Nici din magazinul care era la vreo zece paşi, nu se vedea nicio persoană intrând sau ieşind. Nu era nimeni, de parcă numai ea observase că se încălzise afară sau numai ea avusese nevoie de pâine. Toată lumea era acasă, numai ea era agresată de doi oameni, care o luaseră pe sus şi se îndreptau cu ea spre stradă, unde era o Dacia Break neagră.
Din ea ieşi şoferul în grabă, îmbrăcat identic cu cei doi care o prinseseră pe drumul spre magazin. Încercă să mai privească o dată în jurul ei, dar nici pe stradă nu se vedea ţipenie de om. Atunci intră în panică şi judecata sa încetă să-şi mai îndeplinească rolul. Inima sa începu să bată năvalnic. Şoferul care ieşise din maşină, deschise portiera dreaptă din spate a maşinii, şi cei doi vlăjgani o aruncară ca pe un geamantan pe banchetă, apoi intrară repede în maşină lângă ea, unul în dreapta şi celălalt ocoli repede maşina şi intră în stânga ei.
- Gata!? Puneţi-i ceva şi la ochi, să nu vadă! strigă şoferul cu o voce groasă şi tunătoare.
- Da, acum! îi răspunse cel care o prinsese de mijloc.
Scoase repede dintr-un buzunar al gecii negre o basma ţărănească şi o legă. Ea mai încercă să se zbată, scoţând nişte zgomote surde. Şoferul porni maşina şi după câtva timp le spuse celor doi:
- Ori o faceţi să stea cuminte, ori opresc maşina aici şi vă dau jos pe toţi trei din maşină! Să văd atunci ce faceţi cu slăbănoaga asta expirată, aţi înţeles?
- Ai înnebunit? Cum p... mea să ne dai mă jos, pe toţi trei? Ţi-a luat foc bila şi ţi s-a bombat în cap? Suntem toţi băgaţi în asta! Şefu' ne mănâncă de vii pe toţi şi ne dă de mâncare la greu, dacă tu faci aşa ceva! îi răspunse cel care o legase cu cârpa la gură şi cu basmaua ţărănească la ochi.
- O faceţi să tacă, clar? O omorâţi puţin, vreo cinci minute sau zece, aţi înţeles? Ori îi faceţi ceva ca să nu se mai foiască, ori nu răspund de faptele mele! Ce-o vedea şefu' frumos la ea, nu ştiu!
Şi atunci cel care ajunsese primul lângă ea şi-o prinsese de mijloc, înainte de-a ajunge la magazin, îi dădu o palmă zdravănă după cap doamnei Mariana, făcând-o să leşine.
Nu ştia exact cât timp fusese inconştientă, dar se trezi pe jos, într-o încăpere aproape goală şi rezemată de un perete. Nu mai era legată la ochi, dar în schimb era legată de picioare şi de mâini cu o sfoară groasă de lână, care pe lângă faptul că o imobilza, o mai şi jena, provocăndu-i senzaţii de durere şi de mâncărime. Agresorii îi ridicaseră mânecile gecii, al bluzei şi cracii blugilor în sus. După aceea o legaseră cu sfoara pe pielea goală. Aceasta era înnodată marinăreşte şi i se părea absolut imposibil să-i desfacă vreun nod. Văzu la un pas de ea un păianjen şi la câţiva paşi un şobolan, care se mişca pe loc. Încercă să ţipe, dar o bucată neagră de bandă adezivă îi înghiţi ţipătul.




Ultima editare efectuata de catre Mihaela Moşneanu in Joi Ian 14, 2016 12:28 am, editata de 1 ori

Fericirea şi iubirea sunt stările de spirit, pe care ni le dorim cu toţii. De multe ori, când viaţa este tristă sau grea, uităm că este şi frumoasă. De aceea căutăm răspunsuri în noi, la întrebări care se nasc involuntar, când totul pare sumbru şi fără rost. Şi ce mi se pare interesant, este, c-am observat că aceste cuvinte sunt văzute de fiecare om, într-un fel anume. Niciodată, fericirea şi iubirea nu vor fi aceleaşi pentru toată lumea, deşi ele sunt într-o relaţie nedefinită, care se bazează pe stările noastre emoţionale. Datorită acestei relaţii, ele se intersectează şi formează un infinit personal, pe care îl avem în noi, atunci când le simţim.
Pentru unii oameni, fericirea apare atunci când iubesc şi când iubirea le este împărtăşită, şi nu-i mai interesează absolut nimic. Atunci când simt fluturaşi în stomac, atunci când inima începe să le bată până o aud şi cuvintele le rămân în gât, agăţate de mărul lui Adam, sau atunci când simt că propria lor fiinţă nu le mai aparţine, când o dăruiesc persoanei iubite, pe care o adoră şi pentru care respiră, atunci când sunt în stare să facă schimb de viaţă pentru ea, numai ca acea persoană să se simtă importantă şi împlinită, atât în viaţa personală, cât şi în faţa societăţii.
Alţi oameni văd fericirea sub înfăţişarea succesului, pe care evident, că-l iubesc. Succesul, fiind iarăşi una din stările emoţionale care impresionează şi determină de multe ori schimbarea de caracter, fiindcă el motivează interesele personale. Oamenii devin orgolioşi şi indiferenţi faţă de tot şi de toate din jurul lor, fiindcă apar banii şi lucrurile materiale: un simplu apartament este înlocuit cu o vilă, o bicicletă este înlocuită cu o maşină sau mai multe, micuţul magazin sau bar sunt înlocuite cu un mare restaurant şi o pensiune sau hotel, etc. O dată cu apariţia acestora în viaţa lor, ignoranţa societăţii faţă de nişte foşti simpli cetăţeni care încercau odată să supravieţuiască, se transformă brusc într-o mască, numită respect, interese şi recunoaştere cu ochii închişi, fiindcă toate acestea semnalizează mai bine ca farurile de la maşină, la sute, şi chiar la mii de kilometri distanţă, pentru oamenii simpli sau mai bine-zis, pentru cei care nu reuşesc să dobândească în viaţă, succesul financiar şi oportunităţile oferite de acesta.
Tot o fericire, este şi atunci când oamenii reuşesc să se folosească de semenii care îi înconjoară, pentru a clădi ceea ce iubesc. Atunci când interesele sunt ascunse sub masca ipocriziei şi a minciunilor frumoase. Şi este interesant cum oamenii binevoitori îl ajută pe acela care îi ademeneşte în cursa unui drum în viaţă, pentru că poate dura ani de zile construirea a ceea ce-şi doreşte cineva să înfăptuiască. Cum aceşti binevoitori sunt fericiţi, fiindcă îşi aduc aportul în ceea ce sprijină cu tot sufletul şi cum ajung să iubească în timp, ceva care, cred ei că le aparţine şi lor, dar la un moment dat, văd că au muncit degeaba şi nu au absolut nimic din munca depusă în mulţi ani de zile, fiindcă, într-o zi cel care se foloseşte de ei, pur şi simplu îi azvârle ca pe un gunoi, departe de el.
Na bine, mai sunt şi cazuri când oamenii se ceartă între ei, după ce au construit împreună, un proiect, pe o perioadă de timp. Fericirea lor proprie nu le mai ajunge, atunci când totul este înfăptuit şi arătat în faţa oamenilor, deoarece iubirea faţă de proiectul respectiv devine egoistă, şi din asta se naşte dorinţa de a stăpâni numai unul din cei care au muncit ani de zile, cot la cot. Atunci apar intrigile şi divergenţele între colaboratori, care mocnesc în fiinţa lor, făcând să apară ura ce le înnegreşte sufletul. Şi vine în sfârşit, momentul în care izbucnesc scandalurile şi despărţirile. Dar timpul le dovedeşte, o dată cu trecerea sa, tuturor, un lucru. Acest lucru este că tot mai bine le este împreună, nu despărţiţi. Şi după ce se înneacă până la disperare, în mocirla certurilor şi a urii, se prind de păr şi se trag unii pe alţii până la mal, şi se pupă iarăşi pe obraz, aşa cum Iuda l-a pupat pe Iisus. Aşa sunt fericiţi, şi aşa iubesc unii oameni. Când le convine, se iubesc, şi când nu le mai convine, se ceartă şi se despart. Şi uite aşa, hora fericirii şi-a iubirii acestor oameni, îşi ,,dau mână cu mână’’, la infinit.
O altă fericire pe care o simt alţi oameni, este iubirea faţă de animale şi obiectele înconjurătoare, cumpărate. Da, când un animal schiţează un gest hazliu şi bizar, îi fac pe unii să-şi trăiască viaţa ca şi cum nimeni şi nimic nu ar conta. Dacă este să mă refer la animale, aş putea să spun că pisicile şi câinii sunt printre preferaţii semenilor mei. Mulţi sunt ferm convinşi de cele mai multe ori că oamenii sunt răi şi nerecunoscători, că nu merită să fie iubiţi de ei şi că mai bine socializează cu un animal, decât cu un om. Sau alţii preferă să-şi îngrijească obiectele personale, cum ar fi o maşină, o motocicletă, un tablou, etc. Şi mai mult, se zbat din răsputeri să şi-i le cumpere, pentru a le avea în colecţia lor personală. Pur şi simplu, le iubesc foarte mult şi reuşind să le obţină, devin cei mai fericiţi de pe întreaga planetă.
Mai sunt şi oameni care sunt fericiţi, fiindcă îşi dedică viaţa meseriei pe care o practică, lucrând în slujba populaţiei, pentru că o iubesc. Aceşti oameni văd lucrurile din punct de vedere al sacrificiului pentru semenii lor şi consideră că rolul lor pe Pământ este că au de îndeplinit o misiune. Ei se dedică cu trup şi suflet, dăruindu-şi viaţa pentru omenire, lăsându-se pe ultimul loc. Şi merită din partea noastră, a celor care ne trăim viaţa pentru noi însuşi, toată stima şi iubirea noastră.
Există şi oameni speciali, sensibili, cărora le place să creeze, să inventeze, să dăruiască o parte din fiinţa lor, omenirii. Aceştia iubesc atât de mult arta, încât iubirea lor îi îndeamnă să scrie, să cânte, să danseze, să inventeze, pe scurt, îşi doresc ca ceea ce dăruiesc ei din fiinţa lor să fie cel mai bun, să fie unic. Şi în momentul în care reuşesc acest lucru, asta îi face să se simtă împliniţi, o simţire care este o parte din fericirea lor. Acest sentiment, satisfacţia sufletească, pe care o simte un artist, este o dublă fericire, pentru că artistul este întodeauna fericit pentru oameni, şi apoi pentru el însuşi. Oamenii îi spun dacă el este un artist adevărat, desăvârşit, prin reacţia lor, ori prin critică, dacă nu este. Cred că toţi avem un semn de la Dumnezeu şi un rol pe Pământ, dar cu artiştii, cred că Domnului îi place să le lase pe frunte un semn aparte.
Unii oameni se satură la un moment dat de societate, de gălăgia produsă de caii-putere, de poluarea oraşelor, de toate nedreptăţile comise de cei din jurul lor. Aşa ajung să prefere liniştea şi pleacă din oraş, într-o localitate rurală sau pleacă pe munti, în mijlocul naturii, unde soarele spală cerul cel mai bine cu razele sale, unde verdele străluceşte mai tare ca jadul şi unde florile sunt măiestoase, şi copacii, mai falnici ca niciunde. O dată ajunşi pe meleagurile care aparţin numai naturii, devin fericiţi, pentru că ajung să iubească frumuseţea munţilor şi a pădurilor, a aerului curat şi al libertăţii pe care ţi le oferă animalele şi păsările care zboară în colo şi încoace.
Şi nu întâmplător, am lăsat ultima oară să vorbesc despre fericirea care este simţită de oamenii care aleg să-L iubească şi să-L slujească pe Domnul, făcându-se preoţi sau călugărindu-se. Deşi oamenii despre care am pomenit până acum, au fiecare felul lor de a iubi şi de a fi fericiţi, undeva în sufletul nostru, simţim cu toţii iubirea şi fericirea faţă de Dumnezeu şi faţă de lucrurile sfinte. Şi din această iubire şi fericire se nasc toate felurile de a iubi şi de fericire. Când omul iubeşte cu adevărat, atunci este cu adevărat fericit, si din asta se compune un infinit personal, după părerea mea.

Moş-Gerilă şi moşii cei negri erau nedumeriţi de apariţia cotanelor, care îi eliberaseră din uriaşa colivie. Pentru un moment se opriseră din lupta cu oamenii lui Moş Crăciun, astfel că păsările profitară de acest lucru, pentru a-i ataca, în timp ce moşul cel negru şi urât îi răspundea stăpânei lor:
- Dar ce treabă ai tu, stăpână a cotanelor? Noi v-am lăsat colivia să vă faceţi cuib, aşa că n-ar trebui să fiţi aici!
- Aha. N-ar trebui să fim aici, fiindcă nu-ţi convine ţie, nu? Că tu şi moşii tăi trebuie să-i faceţi rău lui Moş Crăciun. Noi nu v-am eliberat de acolo pentru a face rău în lume, cum doreşti tu şi-ai tăi.
- Nu-i treaba ta cotană, ce am eu de împărţit cu Moş Crăciun şi cu ai lui. Treaba ta şi a celorlalte păsări era să vă faceţi acel cuib, după cum ne-am înţeles, nu să veniţi peste noi să ne stricaţi planurile cu moşul, şi cu sărbătorile!
- Da, cum să nu? Nu-i treaba noastră, nuuu!
Şi stăpâna se repezi spre Moş Gerilă, lovindu-l cu o aripă. Ghearele sale ascuţite ieşiră la iveală şi începu să-l zgârâie peste tot, facându-i răni, şi din ele curgeau un sânge vâscos, care pătă în câteva clipe zăpada. Celelalte cotane se luptau şi ele de zor cu fârtaţii lui moşului negru şi urât, şi peste tot se vedeau nişte pete urâte. Lupta iscase un vacarm de nedescris.
Între timp, Moş Crăciun şi oamenii săi reuşiră să se ridice de pe pământ, în timp ce Mitru privea în toate părţile îngrozit şi se ferea cum putea din calea cotanelor, a curierilor şi a lăutarilor, care se luptau cot la cot cu moşii cei negri. Uneori cotanele îl lua în braţe pe câte unul din oamenii Moşului şi-l azvârlea la câţiva paşi de un moş negru. Nici oamenii moşului nemuritor nu se dădeau în lături, cu toate că păsările uriaşe le sărise în ajutor. Frumuseţea sărbătorii de Crăciun dispăruse cu totul, datorită măcelului care avea parte acolo, în lăcaşul Sărbătorilor sfinte.
Nimic nu părea să mai salveze sărbătoarea, când, dintr-o dată, apăru o lumină, care invadă lăcaşul, orbindu-i. Oprindu-se din luptă, priviră spre cer şi văzură o stea luminoasă şi mare. Din stea se văzu cum o uşă aurie şi mare se deschise, şi doi îngeri-străjeri îmbrăcaţi în straie albe, cu părul lung şi cu aripi coborâră pe pământ. Amândoi aveau o sabie. Unul ţinea într-o mână trei lacăte mari, identice cu cele care fusese încuiată colivia cea uriaşă, şi celălalt avea o harpă. Când ajunseră pe pământ, cel cu harpa, începu să cânte duios una din colindele de Crăciun. Celălalt înger îi privi pe toţi şi apoi vorbi:
- Moş Crăciun, cum te simţi? Acum am venit noi, să le ajutăm pe cotanele acestea nesăbuite, care i-au eliberat pe Moş Gerilă şi ai lui. Şi totuşi, ei n-aveau de unde să ştie că nu au voie să-i elibereze, nu ştiau că ei sunt răi.
- Îngeraşii mei dragi, ce bine că aţi venit! Dar cum îi veţi lua de aici, să-i duceţi înapoi, ca să mă lase în pace să-mi duc până la capăt misiunea pe care o am aici, în Pădurea Soarelui?
- Nu te preocupa Moşule dragă, răspunse îngerul care avea cele trei lacăte. Cotanele ne vor ajuta să-i ducem înapoi. Aşa cum au ştiut să-i elibereze, acum vor şti să ne şi ajute, să-i luăm de aici. Nu-i aşa, cotanelor?
- Cum vom face asta, îngerule? întrebă nedumerit stăpânul cotanelor.
- Ca să nu mai poată fi liberi niciodată, să se transforme în umbre, fiecare cotană de-a ta îl va prinde pe fiecare dintre moşii cei negri cu ghearele şi va zbura înapoi cu ei până la colivia părăsită de voi. Şi de cuib, să nu-ţi fie teamă că nu vei avea la primăvară, îţi vei găsi tu un loc undeva. Iar dacă suratele tale vor dori cuib la fel ca şi tine, o să vă faceţi unul de toată frumuseţea, dar moşii cei negri şi urâţi trebuie neaparat să fie duşi şi închişi la locul lor.
Apoi se întoarse din nou spre Moş Crăciun şi îi spuse:
- Nu-ţi face griji dragă Moşule, misiunea ta va fi dusă până la capăt şi în acest an, şi în toţi anii care vor veni de-acum în colo. Apoi se întoarse spre Mitru, care arăta ca o statuie din cauza atenţiei sale la tot ce se întâmpla în jurul lui, şi îi vorbi cu blândeţe:
- Mitre, văd că eşti tare speriat de ceea ce se întâmplă aici, dar linişteşte-te, dragul meu! Curierul lui Moş Crăciun te va duce acasă, la Veronica şi la copiii tăi, după ce eu şi cotanele vom pleca împreună cu aceşti moşi hidoşi, care nu ştiu altceva decât să facă rău.
Mitru nu reuşi să spună nimic pe moment, dar după câteva clipe reuşi să vorbească:
- Mulţ..., mulţumesc îngerule! Nu mi-ar păsa aşa mult de mine, dar de Veronica şi de copilaşii mei mi s-ar rupe sufletul să rămână singuri. Ce-ar face ei? Cum s-ar descurca? Ei sunt toată viaţa mea, sunt totul pentru mine.
- Ţi-am spus, fi liniştit, că totul va fi bine. Vei ajunge cu bine acasă, curierul te va duce cu tot cu lemne şi cu cadourile primite pentru familia ta.
Apoi se întoarse către cotane şi le spuse:
- Haideţi, dragele mele, luaţi-i pe moşi, şi hai să plecăm.
- Acum îi luăm şi mergem, răspunse stăpâna.
Şi împreună cu celelalte păsări se repeziră spre moşii cei negri, îi prinseră cu ghearele cât putură de repede şi se înălţară în zbor, în timp ce moşii cei negri urlau furioşi de mama focului. Moş Gerilă îi strigă lui Moş Crăciun:
- Am să mai scap eu şi te voi găsi din nou, Moş Crăciun!
- În veci, n-ai să mai scapi, Moş Gerilă! îi strigă stăpâna cotanelor. Voi avea grijă să dau sfoară-n ţară, să se ştie cine eşti, şi nimeni nu o să vă mai descuie acea colivie pentru a face rău lui Moş Crăciun şi oamenilor săi!
- Atunci, dacă promiţi asta, este bine cotană dragă, îi răspunse îngerul.
Şi fără să mai spună nimic, îi făcu un semn îngerului care cânta la harpă. Când se ridicară în sus, lăcaşul lui Moş Crăciun se transformă din nou în ceea ce era prima oară, înainte de a sosi moşii cei negri şi urâţi. Toţi brazii erau luminaţi de podoabele şi betelele puse, oamenii de zăpadă erau din nou la locul lor ca şi cum nimic nu se întâmplase, lăutarii începură să cânte iar, curierii umblau de colo-colo cu sacii în spinare, pregătindu-se să plece fiecare, acolo unde trebuia să ajungă, să împartă cadourile.
Steaua de pe cer o porni după cei doi îngeri, după cotane şi după moşii cei negri. Ştiind drumul şi locul unde era colivia abandonată, îngerii le conduseră pe cotane până acolo, ajungând repede. Dându-le drumul moşilor, cotanele se repeziră spre colivia cea uriaşă, şi o ridicară, fiindcă ei o lăsaseră trântită pe jos, atunci când plecaseră. După ce o ridicară, în cotănelile lor, atunci se repeziră spre moşii cei negri şi îi aruncară unii peste alţii, făcându-i pe aceştea să urle. Îngerul care avea lacătele, repară ca prin farmec încuietorile şi puse lacătele cele noi. După ce încuiară bine, dădură să plece, dar Moş Gerilă le strigă îngerilor şi cotanelor:
- Nu mă las până nu voi scăpa iar, nu m-aţi învins voi pe mine şi pe fraţii mei, auziţi?
- Nici noi nu ne vom lăsa, vom avea grijă ca voi să nu mai scăpaţi niciodată de-aici, auzi tu? răspunse stăpâna cotanelor. Niciodată nu veţi mai putea să-i faceţi rău lui Moş Crăciun, şi niciodată sărbătoarea nu va mai fi oprită în Pădurea Soarelui, auziţi voi, moşi negri şi urâţi?
- Promiteţi drage cotane, că o s-aveţi grijă ca ei să nu mai scape niciodată de aici? întrebă îngerul cu harpă, de data asta.
- Promitem, îngerilor dragi! Mergeţi sănătoşi, acasă la voi, că noi aşa vom face. Moşii cei negri şi urâţi nu vor mai scăpa şi nu vor mai face rău niciodată lui Moş Crăciun, şi nimănui!
- Bine dragele noastre, bine! răspunseră acum, amândoi îngerii.
După care se înălţară, îşi luară rămas-bun de la cotane şi zburară în sus, spre steaua cea luminoasă, intrând înapoi pe uşa aurie de unde ieşiseră. Apoi steaua se îndepărtă şi ea, strălucind pe cer, în timp ce cotanele şi moşii furioşi o priveau. Peste câteva clipe, păsările îşi luară şi ele zborul, fâlfâind puternic din aripi şi făcând gălăgie, fără să se mai sinchisească de Moş Gerilă şi ai lui, care urlau de furie, din cauza neputinţei. Auzindu-le urletele şi fiindcă li se părea că sunt insuportabile, viscolul începu să arunce cu troienele de zăpadă în colivie şi în ei.
În acelaşi timp, cum toate erau din nou bune şi frumoase în lăcaşul lui Moş Crăciun, acesta îi spuse lui Mitru:
- Acum Mitre, tot răul a trecut, aşa că vei ajunge liniştit acasă, alături de curierul meu.
- Mulţumesc Moşule drag! Abia aştept să ajung acasă, şi abia aştept să povestesc tot ce-am păţit. Pot să povestesc şi despre moşii cei negri şi urâţi? Şi despre cotane, şi despre steaua luminoasă şi îngerii care ne-au scăpat până la urmă de tot necazul?
- Ţi-am spus că va trebui să povesteşti despre mine, şi dacă ai avut parte de această soartă, de a-i cunoaşte pe Moş Gerilă şi ai lui, pe cotane şi mai ales, pe îngerii-străjeri care au coborât din acea stea, atunci povesteste tot, Mitre. Tot Brăneştiul să ştie că în Pădurea Soarelui, vine în fiecare an, Moş Crăciun cu cadouri pentru toată lumea.
Se mai îmbrăţişă o dată cu moşul cel nemuritor, apoi se urcă pe sanie, alături de curierul care se urcase deja şi-l aştepta. După ce îşi mai luă o dată rămas-bun de la Moşul şi de la tot ce era în jurul său cu privirea, curierul porni sania şi căinii o întoarse lătrând spre drumul care ducea la casa lui Mitru. Câţiva lăutari se luaseră după ei şi îi însoţiră până la ieşirea din acel loc minunat unde era Moşul, curierii lui şi Sărbătoarea sfântă de Crăciun.
Şi aşa se întoarse Mitru acasă, alături de unul din curierii Moşului, cu sufletul plin de sărbătoarea sfântă şi de amintirea spaimei că era cât pe-aci să nu se mai întoarcă acasă, din cauza moşilor cei negri. În prag stătea Veronica lui cu Anuţa în braţe şi cu Ghiţă lângă ea. Coborî zvelt de pe sanie şi alergă spre soţia lui care era mirată şi nu înţelegea nimic.
Dar el o linişti, spunându-i:
- L-am văzut pe Moş Crăciun în Pădurea Soarelui. Am să-ţi spun cea mai frumoasă şi cea mai grozavă poveste pe care am trăit-o în viaţa mea!
Descărcă sacii, ajutat de curierul Moşului şi apoi intrară în casă cu sacul plin de cadouri şi alte lucruri trebuincioase. Veronica făcuse mâncăruri delicioase. Îl pofti împreună cu soţia lui şi pe moşul-curier înăuntru. Le povesti copiilor şi nevestei sale despre Moş Crăciun din Pădurea Soarelui toată noaptea, şi despre toată aventura care o trăise acolo, în timp ce mâncară bine şi chefuiră până în zori, când curierul Moşului îşi luă rămas-bun de la Mitru şi de la familia lui. Apoi se urcă pe sanie, dădu un bici uşor câinilor şi-o porni înapoi spre Pădurea Soarelui, precum spusese Moşul să facă.

Cotanele îi priviră îndelung pe moşii negri care se transformaseră în umbre, zburând spre înaltul cerului şi îndepărtându-se. Când dispărură în zare, una din ele îi spuse stăpânei lor:
- Oare am făcut bine că am descuiat măgăoaia asta de colivie şi că i-am lăsat să plece?
- Cine ştie? răspunse cotanul care mai vorbise înainte de plecarea moşilor negri, cine ştie dacă o fi bine sau rău? Mie oricum, nu-mi miroase a bine.
Apoi gândindu-se puţin, se-ntoarse spre stăpâna lor şi întrebă:
- Stăpână, cine-i Moş Crăciun ăsta?
- Ei, este un moş foarte bătrân, un moş nemuritor, despre care se spune că ar veni în fiecare an, de Sărbătorile sfinte ale oamenilor. Cică e trimis de Fiul Domnului şi că aduce cadouri tuturor oamenilor.
- Păi şi cum? Îi cunoaşte pe oameni?
- Se spune că-i cunoaşte, pentru că Fiul Domnului îi povesteşte tot, înainte de-al trimite în fiecare an, în Pădurea Soarelui.
- În Pădurea Soarelui? Păi noi nu suntem acum în această pădure? Ce-ar fi dacă am merge şi noi să-l vedem?
- Daaa, stăpână! Dă-l în colo, cuib ne trebuie nouă?
- Păi cum să nu, leneşelor, ce sunteţi voi! Nu vă e ruşine, aşa puţin? Una-două căutaţi voi ceva de care să vă agăţaţi, nu mai ca să nu vă apucaţi de treabă. Gata, să nu vă mai aud! La treabă cu voi!
- Şi ce trebuie să facem prima oară?
- Cum ce să faceţi prima oară? Măi, cum mai faceţi pe neştiutoarele, de parcă aşa aţi fi! Căutaţi iarbă, vreascuri, şi tot ce mai este pe sub zăpadă, ca să punem aici, să ne fie şi nouă cald.
- Să căutăm sub zăpadă? Păi cine găseşte iarna ceva? Stăpână, n-ar fi mai bine să lăsăm pân’ la primăvară? Că acum, nu cred să găsim ceva.
- Măi, măi, surioarele mele trândave şi pişichere, le spuse cu un glas împăciuitor stăpâna cotanelor, cum vreţi voi să scăpaţi de muncă, pentru a vă face un cuib al vostru.
Apoi tăcu şi căzu pe gânduri. Ştia că suratele sale erau departe de fi proaste şi că aveau şi ele dreptatea lor. Iarna era mai greu să găsească iarbă, vreascuri şi altele de trebuinţă pentru a face un cuib. Dar văzând-o că nu mai spune nimic, una dintre suratele sale insistă:
- Hai stăpână, ştii foarte bine că este aproape imposibil să ne facem un cuib ca lumea, iarna. Îl lăsăm acum, şi la primăvară ne întoarcem şi îl facem.
- Da, aproape, dar nu chiar imposibil. Dar problema voastră cea mare nu ar fi că nu găsiţi nimic dacă vă apucaţi să căutaţi, ci că sunteţi nişte leneşe fără pereche. Ştiu că nu aveţi niciun chef să vă apucaţi de treabă. Aşa că nu vă mai plângeţi voi că nu aţi găsi nimic, pentru că este iarna.
Niciuna dintre cotane nu mai îndrăzni să spună nimic, pentru că se cunoşteau foarte bine. Ştiau foarte bine că are dreptate în ceea ce spunea. După ce se mai gândi câteva clipe continuă:
- Bine măi fetelor, bine! Fie cum vă este voia. Aşa să fie! Atunci hai să plecăm de-aci, dar la primăvară ne-ntoarcem, da?
- Da stăpână, ne vom întoarce la primăvară şi ne vom face cuibul aici, în colivia asta mare.
- Sigur ne vom întoarce?
- Sigur, stăpână, cum să nu?
- Bine atunci, hai să plecăm.
Şi stăpâna înepu tare:
- Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan!
- Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! îi ţinură ceilalţi isonul şi celelalte păsări.
Apoi îşi luară zborul. Viscolul începuse şi el de ceva timp să vâjâie puternic. Cotănelile păsărilor uriaşe şi viscolul formau un cor gălăgios şi insuportabil în văzduh. Zburară aşa o perioadă, la fel ca şi moşii negrii, până când stăpâna cotanelor vorbi:
- Măi surioarelor, haideţi să-l căutăm pe Moş Crăciun, să-l cunoaştem şi noi. Mai ales că moşul ăla negru şi urăt, împreună cu ai lui îl căutau.
- Daaa, stăpână! vorbi unul din cotani, şi dacă mi-aduc eu bine aminte, nu-l prea iubeau moşii negri pe Moş Crăciun. De ce oare?
- Mda, aşa este, răspunse altă cotană.
Stăpâna nu mai răspunse, dar se gândi: ,,O fi că Moş Crăciun, moşul nemuritor, o avea nevoie de ajutor. Cred că moşii negri şi urâţi l-au găsit deja. Cine ştie ce se întâmplă acolo, în lăcaşul său?’’
Apoi le spuse suratelor sale:
- Bine măi fetelor, hai să-l căutăm şi să-l cunoaştem pe moş.
- Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan!
Şi îşi continuară zborul, fâlfâind din aripile lor mari şi cotănind întruna, mult timp. Seara le prinsese zburând şi pe ele, ca şi pe moşii cei negri, făcând gălăgie şi căutând lăcaşul Moşului. La un moment dat, văzând că zburau când într-o parte, când în alta şi nu-l zăreau pe niciunde, una dintre cotane vorbi:
- Fetelor, cred că nu-l vom găsi pe moşul nemuritor. Probabil nu-i adevărată existenţa sa, ci e doar o legendă.
- Ei, şi eu parcă aş gândi ca tine, dacă nu ne-am fi întâlnit cu acei moşi negri şi urâţi, care au vrut să-i scăpăm din colivie pentru a putea pleca în căutarea lui Moş Crăciun, răspunse stăpâna.
- Măi cotanelor, nu-i legendă, se auzi vorba viscolului. Este adevărat că Moş Crăciun există. Acolo, în lăcaşul său nu pot să-mi fac de cap nici eu, nu am voie de Sărbători, atâta timp cât moşul şi ai lui sunt aici, în Pădurea Soarelui.
- Cum adică nu ai voie să-ţi faci de cap, Viscol? întrebă nedumerit stăpâna cotanelor.
- Nu am voie să mă dezlănţui cum îmi place mie iarna, căci moşulului îi trebuie neaua liniştită pe pământ, să-i stea podoabele agăţate pe brazii verzi şi să-i cânte lăutarii, să fie frumos.
- Da, aşa este, Moşului îi trebuie în fiecare an să fie sărbătoare, pentru că Fiul Domnului îl trimite pentru oameni, ca să-şi amintească de El şi de Dumnezeu, şi că trebuie să fie buni. Toţi cei care ajung acolo, să simtă că Sărbătoarea sfântă de Crăciun este plină de iubire şi de Duhul Sfânt, vorbi şi zăpada. Şi dragele mele cotane, să ştiţi că acei moşi negri pe care voi i-aţi scăpat din colivia lor, sunt puşi nu mai pe fapte rele. Stăpânul lor este Moş Gerilă, unul din cei care se împotrivesc Crăciunului, şi vor să-i facă rău lui Moş Crăciun.
Cotanele ascultară poveştile viscolului şi ale zăpezii. Apoi nu mai spuseră nimic câteva clipe. Fâlfâiră din aripi, rotindu-se pe loc şi făcând gălăgie. Văzând asta, zăpada îşi continuă vorba:
- Acei moşi negri, împreună cu stăpânul lor Moş Gerilă vor să-i facă rău lui Moş Crăciun, vor să-l împiedice pe acesta să-şi ducă la îndeplinire sarcina pe care o are. Nu ştiu din ce motiv, dar ştiu că moşii negri nu-l iubesc deloc.
- Păi şi până la urmă, cum ştim noi care este adevărul? Dacă moşii negri cu Gerilă al lor sunt îndreptăţiţi să nu-l placă pe Moş Crăciun?
- Păi îţi spunem noi, vorbi iarăşi viscolul. Ştim sigur că Moş Crăciun este bun, iar Moş Gerilă ăsta este unul din răfăcătorii lumii. Ia să-mi spui tu, stăpână a cotanelor, unde i-aţi găsit voi pe moşii negri?
- Mda, în colivia aceea mare, răspunse acesta.
- Aha! vorbi din nou zăpada, şi nu vă-ntrebaţi, oare de ce erau bine zăvorâţi acolo?
Cotanele începură să facă o gălăgie de nedescris, dar stăpâna lor tăcea. Aducându-şi aminte de moşii cei negri, de când îi găsise în colivia cea mare şi până în momentul când plecaseră în zbor, în chip de umbre, se gândi în sinea lui: ,,Cred că ar trebui neaparat să-l cunosc şi eu pe Moş Crăciun. Dacă are nevoie de ajutor, după cum i-am cunoscut eu pe moşii aceia negri şi urâţi?’’
După ce-şi termină gândul, vorbi:
- Dragă Viscol, drăguţă Zăpadă, vă mulţumesc pentru tot ce ne-aţi spus. Dragele mele surioare, haideţi să-l căutăm pe moşul nemuritor.
- Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan!
Apoi părăsiră locul de unde vorbiră cu zăpada şi cu viscolul în fâlfâiri de aripi şi în gălăgie. Zburară mult timp, uitându-se peste tot după Moş Crăciun, până văzură nişte mogâldeţe care se mişcau pe pământ. Uitându-se mai bine, cotanele bănuiră că au găsit lăcaşul moşului nemuritor. Fără să mai cotănească, îşi îndreptară zborul spre pământ. Pe măsură ce se apropiau, văzură cum moşii cei negri se îmbrânceau între ei sau se băteau cu oamenii lui Moş Crăciun, în timp ce moşul nemuritor se lupta cu Moş Gerilă.
Ajunseră într-unul din momentele când acesta încerca să se apere de Moş Gerilă, dar acesta îl trântise din nou la pământ. Şi nu mică le fu surpriza moşilor cei negrii, când văzură păsările uriaşe şi gălăgioase, care se aruncară asupra lor. Stăpâna lor se repezi direct peste moşul negru şi hidos, trântindu-l la pământ.
- Ceee? Ce-i cu tine aici? Şi cu suratele tale, stăpână a cotanelor? izbucni Moş Gerilă, nu ziceai că vrei să-ţi faci cuib în colivia aia mare? Nu-nţeleg cum de v-aţi răzgândit!
- Ei, nici nu trebuie să-nţelegi tu ceva, Moş Gerilă. Din câte văd eu, am greşit cănd v-am eliberat din acea colivie. Şi dacă va fi nevoie, mă voi lipsi de cuib, şi împreună cu surioarele mele, o să vă luăm cu forţa şi o să vă ducem înapoi la colivia voastră!

Şi se înălţară în înaltul cerului, fiind împinşi în toate direcţile de viscolul aspru. Privindu-i, cotanelor li se părea că erau nişte dâre de fum, care se făceau din ce în ce mai mici, până se făcură invizibile în îndepărtarea lor de ei. Zburară aşa mult timp, rătăcindu-se în aer şi întunecând locurile pe unde treceau. Cine ar fi văzut acele umbre, sigur s-ar fi speriat, dar cum era iarna şi toată lumea era în casă, ele zburau nestingherite, fără să fie văzute de cineva.
La un moment dat, una din umbre se opri şi începu să se învârtă pe loc. În acel moment părea un nor mare de fum. Văzând-o, celelalte umbre îi urmară exemplul. Oprirea lor bruscă întunecă cerul. Pur şi simplu, parcă seara s-ar fi grăbit înainte de vreme şi ar fi învelit ziua în pătura ei.
Dar umbra care se oprise prima în loc, se enervă din cauza faptului că se făcuse întuneric şi nu mai zărea nimic, deoarece stelele nu aveau cum să răsară ziua-n-amiaza-mare şi se auzi în aer un glas:
- Băăi, proştilor, ce sunteţi voi! La ce v-aţi oprit? Că nu mai văd nimic! Eu m-am oprit să mă uit pe unde îşi are lăcaşul Moş Crăciun, dar voi? Că nu pot să mai văd nimic din cauza voastră!
- Moş Gerilă, nu te enerva pe noi! îi spuse unul din moşi, că şi noi suntem în slujba dumitale, şi de-aceea ne-am oprit. Trebuie să ne oprim pentru a-ţi da ascultare şi pentru a ne supune ţie.
- Mda, ai dreptate până la urmă. Mmm, se vede treaba că nu eşti chiar aşa de prost pe cât te credeam eu. Dar voi? Ce staţi aşa ca stanele de piatră? Da-ţi-vă la o parte să mă uit, că nu văd nimic!
Umbrele se îndepărtară din loc pentru a-i îndeplini dorinţa. Uitându-se în jurul lui, Moş Gerilă nu văzu nimic. Aşadar îşi reluă zborul, îşi urmă tovarăşii, furios că nu reuşea să-l găsească pe Moş Crăciun.
Moşii negri îşi continuară zborul când într-o parte, când în alta, agitându-se şi foşnind, provocând şi mai tare viscolul aspru. La un moment dat, Moş Gerilă se opri iar să se uite, dar de data asta, ceilalţi îşi continuară zborul, îndepărtându-se de el o distanţă destul de mare, încât el nu-i mai văzu şi începu iar să strige furios:
- Băăi proştilor, unde sunteţi acum? Pentru ce v-aţi îndepărtat acum? Nu ziceaţi că sunteţi în slujba mea? Nu ziceaţi că trebuie să vă opriţi atunci când mă opresc eu, să-mi daţi ascultare şi să vă supuneţi mie?
- Ba da, dar mai înainte când ne-am oprit, te-ai supărat, pentru că nu puteai să vezi nimic de noi!
- Păi tot nişte proşti sunteţi, pentru că acum nu mai ştiu pe unde sunteţi! Şi viscolul ăsta, bată-l vina să-l bată! Că mă scoate din sărite, nu-l mai suport!
Nu mai ce grăi aşa, că viscolul se înteţi şi mai tare, supărându-se:
- Moş Gerilă, ai grijă, că dacă mă supăr, voi face în aşa fel, încât nu vei mai ajunge acolo unde îţi doreşti! Cu mine ce-ai? Că eu nu ţi-am făcut nimic, şi dacă stau bine să mă gândesc, Moş Crăciun, ce ţi-a făcut? El n-are nicio treabă cu tine, e şi el cu treaba lui, nu mai tu îţi închipui că este rău şi altele.
- Măi Viscol, iartă-mi supărarea, că vorbesc şi eu fără să gândesc. Adevărul e că şi tu eşti aspru şi uite că nici nu pot să stau liniştit pe loc, din cauza ta.
- Acesta este rolul meu iarna, aşa că nu te mai lua de mine! Dacă mai spui ceva despre mine, vă scutur, şi pe tine, şi pe moşii tăi, de nu vă vedeţi, ai auzit?
- Am auzit, am auzit! Gata, nu mai zic nimic.
În timpul ăsta, moşii se apropiaseră de Moş Gerilă şi ascultau discuţia sa cu viscolul. Dar Moşul se întoarse furios spre ei şi le spuse:
- Vedeţi ce faceţi? Proştilor, ce sunteţi voi! Din cauza voastră mă cert cu viscolul, şi cine mai ştie? Poate că şi cu zăpada asta am să mă cert până la urmă, din cauza prostiilor voastre!
- Nu din cauza noastră te cerţi cu Viscolul, ci din cauza ta Stăpâne, îi spuse acel moş negru care mai vorbise. Ce vină avem noi că te iei de el?
- Moş Gerilă, are dreptate slujitorul tău, auzi dintr-odată vorba zăpezii. Pe mine şi pe ziuă ne faci negre pe unde treci, de Viscol nu ai loc, pe Moş Crăciun nu-l suferi, dar tu, ce vrei până la urmă? Din câte văd, cauţi nod în papură tuturor şi eşti pus nu mai pe rele. Vrei ca tu să te iei de toată lumea şi ea să stea drepţi în faţa ta? N-ai să vezi aşa ceva, niciodată!
- Ei lasă, zăpădă imaculată, că după ce trec, culoarea ta îşi revine la loc, aşa că nu te mai plânge! îi răspunse îmbufnat Moş Gerilă.
- Aaa! Dar tu nu ştii că pe mine, negreala ta mă necăjeşte, şi naturii nu-i place.
- Bine, bine zăpadă, nu-mi mai filozofa tu atâta, că nici tu nu eşti mai bună decât mine. Că de multe ori, gerul te-ngheaţă şi oamenii alunecă şi-şi rup câte-o mână sau vreun picior.
- Da, aşa este, dar eu nu fac rău intenţionat ca tine, eu fac rău din cauza neatenţiei oamenilor.
- Bine, bine, hai că nu vreau să mă cert cu tine. Gata, tac şi eu, taci şi tu, bine?
- Ehei, răutatea asta a ta îţi va aduce sfârşitul într-o zi, Moşule. Ascultă-mă bine, că aşa va fi, îi mai spuse zăpada.
- Da, da, cum să nu, mai mormăi Moş Gerilă, dar zăpada nu-i mai zise nimic. Văzând că se făcuse linişte, vru s-o mai provoace încă o dată, şi continuă:
- Nu mai zici nimic, ha? Gata, ai amuţit!
Dar zăpada tăcu şi de data asta. Văzând că nu i se mai răspunde, continuă nervos:
- Ei, voi proştilor ce sunteţi! Haideţi, să mergem să-l căutăm pe Moş Crăciun! Şi nu vă mai holbaţi la mine ca nişte proşti!
Dar niciunul dintre moşii-umbre care-l însoţeau, nu mai spuse nimic. Văzând că toţi tăceau, se învârti câteva clipe pe loc, apoi o luă într-o direcţie oarecare prin aer, fiind urmat de tovarăşii săi. Şi bântuiră cerul mult timp de colo-colo, până seara. Norocul lor cu stelele şi cu bucăţica de lună care mai lumina din spatele norului ce nu se dădea la o parte din calea ei, că altfel, Moş Gerilă şi ai lui zăriră nişte luminiţe şi auziră colindele de Crăciun.
- Ei, uite acolo! strigă Moş Gerilă, uite! În sfârşit l-am găsit pe Moş Crăciun! În sfârşit voi da ochii cu el!
- Daaa! Uite! Aşa este Stăpâne! îi răspunse una din umbre.
- Taci măi, taci! Că dacă nu vedeam eu, tu n-ai fi văzut nimic, măi prostule ce eşti!
- Cum să nu văd? Că doar nu-s chior nici eu, şi nici ceilalţi care suntem în slujba dumitale!
- Ei, n-am vrut să spun asta! se mai domoli Moş Gerilă, dându-şi seama că dacă tot le vorbea urât, s-ar putea s-o păţească rău de tot. Şi nu-i era de alta, dar poate că singur nu s-ar fi descurcat, avea nevoie de slujitorii lui. De parcă i-ar fi ghicit gândurile, moşul care-i tot vorbea, îi spuse:
- Stăpâne, ai putea să mai laşi garda jos din când în când, şi să nu ne mai faci proşti la fiecare cuvânt? Noi îţi suntem alături şi facem şi noi ce putem, dar te rog, nu ne mai jigni întruna.
- Bine, bine! Dar ce sensibili sunteţi voi! Gata, nu vă mai fac proşti, dar fiţi şi voi mai atenţi la ce faceţi!
Văzând că nimeni nu-i mai răspunde, Moş Gerilă se învârti în aer de bucurie că găsise în sfârşit lăcaşul lui Moş Crăciun. Celelalte umbre îi urmară isonul. Se învârtiră cu toţii preţ de câteva clipe, văzând de sus cum Moş Crăciun dădea noroc cu Mitru, apoi cum îl îmbrăţişa cu drag.
În acel moment hotărâră să coboare. Până ajunseră jos, Mitru era deja pregătit să plece cu cadourile primite, alături de curier. Când fură văzuţi de Moş Crăciun, umbrele pătaseră zăpada şi întunecaseră destul acel loc. Se transformară în moşii negri care fuseseră eliberaţi de cotanele năzdrăvane. Moş Crăciun, curierii şi lăutarii rămaseră nemişcaţi o perioadă, fiind nedumeriţi cum de reuşiseră să scape din colivia uriaşă.
Dar Moş Crăciun fu primul care îşi reveni şi vorbi:
- Moş Gerilă, ce cauţi tu aici? Cum de-ai reuşit, tu şi ai tăi să scăpaţi din colivia aia mare şi bine-ncuiată?
- Ei, cum! Doar ţi-am promis eu că voi scăpa şi te voi găsi, frăţioare Moş Crăciun. Sau ai uitat?
- Nu, nu am uitat, şi nici frăţiorul tău nu sunt, auzi? îi răspunse Moş Crăciun, dar dacă tot ai reuşit să scapi, ce vrei?
- Vreau ca tu să nu mai trimiţi cadouri, vreau ca Pădurea Soarelui să devină Pădurea Lunii şi a Stelelor, vreau ca tu să dispari.
- Ei, ce vrei tu, nu se poate, să ştii!
Dar Moş Crăciun nu mai putu să spună nimic, căci Moş Gerilă îi dădu o palmă zdravănă. Şi imediat, ceilalţi moşii negri şi urâţi îi atacară pe curieri şi pe lăutari. Până şi animalele fuseseră atacate şi majoritatea oamenilor de zăpadă căzură şi se transformară în bulgări mari, care se amestecară cu neaua. Lăcaşul fermecat al lui Moş Crăciun se transformă într-un loc infernal. Mitru se speriase şi încerca să se dea la o parte din calea tuturor. Gândurile lui zburară spre Veronica şi spre copiii lui.
,,Doamnee! Cum mai ajung eu acasă? Nu mi-ar fi dac-aş ajunge cu mâna goală, nu mai s-ajung la ei! Şi Moş Gerilă ăsta şi cu urâţeniile astea de moşi, de unde-or fi apărut? Deci, sunt doi moşi, chiar există şi Moş Crăciun, şi Moş Gerilă?!’’
Apoi rosti în gândul său Tatăl nostru, după care îşi făcu semnul crucii.

Până la sosirea acelor umbre, totul fusese minunat pentru Mitru, care se convinsese până la urmă că nu îl visa pe Moş Crăciun. După ce curierul îi umpluse sania cu sacii mari, timp în care lăutarii şi câţiva curieri îşi duceau fiecare la îndeplinire sarcinile primite, şi după ce el se urcase pe sanie, apariţia umbrelor îl speriaseră şi-l făcură neputincios în faţa Moşului şi-al tuturor, văzându-i dintr-o dată nemişcaţi. Prima dată se agitară în aer câteva clipe, după care coborâră pe neaua albă. Când ajunseră jos, zăpada căpătă o culoare gri. Şi una după alta se transformară în nişte moşi negri, care erau îmbrăcaţi în acelaşi model de haine ca ale lui Moş Crăciun, dar de culoare neagră. Faţa şi barba le erau negre ca tăciunele, dar spre deosebire de Moş Crăciun şi de curierii săi, care aveau ochi albaştri şi senini, ochii acestora erau de diferite culori, care trădau răutatea şi duşmănia.
Unul dintre moşii cei negri, părea să fie cel mai mare printre noii- veniţi. El şi prietenii săi erau cei care îi purtau sâmbetele lui Moş Crăciun. De aceea, cu o mie de ani în urmă, fuseseră prinşi de nişte îngeri-străjeri din slujba Binelui, care îi închiseseră într-o colivie uriaşă, unde erau închişi răufăcătorii. Aceasta era din fier şi uşa îi fusese încuiată cu trei lacăte mari. Colivia era la marginea Pădurii Soarelui, şi nu aşa departe de locul unde îşi avea lăcaşul Moş Crăciun şi curierii săi.
Singurii lor tovarăşi erau munţii, vântul şi troienele viscolite, iarna. Vara, căldura toridă, ploile şi animalele sălbatice îi deranjau tot timpul, sau ploile şi vântul îi udau şi îi chinuiau. De ani şi ani de zile se chinuiau să spargă lacătele de Sărbători, cu intenţia de a-i face zile fripte Moşului şi de a nu-l lăsa să-şi ducă la îndeplinire sarcina sfântă de a trimite cadouri tuturor şi de-a aduce bucurie şi fericire în inimile oamenilor de Sărbători, prin Voia Fiului Domnului.
În timp ce se chinuiau să spargă cele trei lacăte, dar zadarnic ca în fiecare an, de undeva din înaltul cerului apărură nişte cotane. Acestea erau nişte păsări mari şi colorate ca papagalii vorbitori, cu un cioc mare şi coroiat. Aveau nişte aripi lungi şi în zborul lor păreau nişte evantaie. Ghearele lor erau foarte mari, păroase ca şi aripile, încât nu se vedeau şi aveai impresia că nu au aşa ceva. Însă erau mai ascuţite ca lama de cuţit şi deşi erau bine ascunse, în clipa în care le foloseau, aceastea ieşeau afară neaşteptat, ca un briceag. Ochii lor mari şi rotunzi erau gri. În zborul lor scoteau un sunet strident: ,,cotaaaan, cootaaan!’’, ,,cootaaan, cotaaan!’’, de unde şi numele lor. Erau nişte păsări migratoare, deoarece erau leneşe şi nu le plăcea să muncească pentru a-şi face cuib. De câte ori ajungeau într-un loc care le plăcea, se apucau să-şi facă unul, dar renunţau dintr-un motiv sau altul, preferând să-şi ia zborul şi să lase în urma lor numai mizerie. Aveau abilitatea de a imita toate vietăţile Pământului şi de a vorbi cu oamenii sau cu orice vietate care le ieşea în cale, pentru că le plăcea să facă ce fac alţii. Era de ajuns să audă vreo două- trei vorbe şi zgomote sau să vadă nişte gesturi, că ele imediat imitau cu uşurinţă.
Tot aşa şi acum, în zborul lor şi printre cotănelile lor zgomotoase, observară colivia imensă în care erau închişi moşii cei negri, în timp ce aceştea se chinuiau pe rând să desfacă cele trei lacăte mari. Se apropiară şi începură să zboare în jur.
- Cotaaan! Cotaaan!
Moşii se speriară, crezând că sfârşitul le este aproape. Dar unul din moşii cei negri prinse curaj şi le vorbi cotanelor:
- Ei, cotanelor! Voi sunteţi salvarea noastră!
- Daaa! Daaa, ajutaţi-neee să ieşim de-aici! strigară şi ceilalţi moşi.
Auzindu-i vorbind, tăcură şi priviră câteva clipe cu atenţie colivia cea mare şi pe moşii cei negri. Apoi, începură să se rotească în jur, fâlfâind tare din aripi şi făcând vânt. Moşii se prinseră cu mâinile de zăbrelele groase şi se ţineau bine ca să nu cadă unii peste alţii. Văzând că păsările tăcuseră, atunci moşilor negri le mai trecu din frica ce pusese stăpânire pe ei, o dată cu apariţia lor. Şi moşul cel negru, care le vorbise, continuă mieros:
- Ce frumoase sunteţi, cotane dragi! Şi ce frumos cântaţi! Dragele mele, avem mare nevoie de ajutorul vostru. Vă rugăm frumos, ne ajutaţi?
- Şi cam ce fel de ajutor doriţi voi moşi negri şi urâţi, de la noi? răspunse una din cotane, că dacă sunteţi închişi aici, sigur aveţi voi, vreo mare greşeală sau mai multe.
Auzind răspunsul suratei lor, celelalte începură să fâlfâie şi mai tare din aripi, după care începură să râdă. Râsul lor semăna cu nişte sughiţuri, şi amestecate cu fâlfâitul zgomotos de aripi, era o gălăgie de nedescris. Moşii se speriară din nou şi nu mai ziseră nimic, dar cotana care vorbise, îşi opri o clipă fâlfâitul aripilor şi întorcându-se spre suratele sale, spuse:
- Gata, fetelor! Să vedem despre ce ajutor este vorba! Şi dacă stă în putinţa noastră să-i ajutăm pe moşi, îi vom ajuta.
- Daaa, stăpână! Îi vom ajuta, dar merită oare, ajutorul nostru? Nu vezi unde şi cum sunt închişi? Cine ştie ce-or fi făcut de sunt aici prizonieri! spuse una din cotane, făcând pe deşteapta.
Dar cea care părea stăpâna cotanelor, nu spuse nimic. Parcă picase pe gânduri, ca un om. Văzând ce gândea cotana despre ei şi că stăpâna lor tăcea, moşul cel negru care vorbise, prinse curaj din nou şi vorbi:
- Cotanele noastre dragi, noi nu am făcut nimic rău. Şi suntem închişi aici din cauza lui Moş Crăciun, care le face cadou numai celor care vrea el. Noi suntem buni şi vă iubim.
Auzindu-l, stăpâna cotanelor îi privi fix pe moşi şi spuse:
- Nu zău, aşa de buni sunteţi voi, încât cineva a considerat de cuviinţă să vă închidă în colivia asta mare şi odioasă, urâţilor ce sunteţi voi! Eu şi sora mea, sigur avem dreptate când ne uităm unde şi cum sunteţi voi prizonieri. Aşa zic şi eu, şi toate credem la fel. Că cine ştie ce-aţi făcut voi, şi ce spui tu moşule despre acel Moş Crăciun, nu ştiu dacă o fi adevărat sau nu. Dar eu am luat o hotărâre, şi voi aveţi noroc.
- Ba daaa, e adevărat ce-ţi spun! N-aş îndrăzni să mint cu aşa ceva, dar se vede treaba că nu crezi nici tu, nici surorile tale. Asta e! Dar, ai zis că avem noroc, şi nu ştiu care o fi, dacă nu mă credeţi, mai adăugă moşul cel negru.
- Norocul vostru este acela că mie îmi place această colivie şi vreau să-mi fac cuib în ea, împreună cu surorile mele! De aceea o s-o deschidem, voi o să plecaţi unde vreţi voi şi noi vom avea cuibul nostru.
- Ceee?! Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan!
Cotanele nu se aşteptaseră la una ca asta şi de aceea reacţionară în acest fel. Dar moşii stătură de data asta liniştiţi şi aşteptară ca păsările să se potolească. La un moment dat, tăcură şi stăpâna lor le spuse:
- Dragele mele, nouă nu prea ne-a plăcut pe niciunde să ne facem cuib, dar această colivie îmi place foarte mult. De aceea cred că ni-i s-ar potrivi nouă, nu acestor moşi negri.
- Da, aşa este, spuse aceeaşi cotană care mai vorbise, dar să ne apucăm de cuib, pfui! Nuu, eu nu vreau.
- Nuu, nici noi nu vrem! săriră şi celelalte cotane, ce? Noi să muncim pentru un cuib? Nuuu, nici vorbă, nici măcar nu vrem să auzim de aşa ceva!
- Guraaa! strigă stăpâna lor, gura! Să nu vă mai aud, măi leneşelor ce sunteţi, să nu vă mai aud! Am hotărât că de data asta să ne facem şi noi un cuib al nostru, să nu mai fim nevoite să zburăm de colo-colo! Şi haideţi, apucaţi-vă de treabă! Si să nu o văd pe vreuna dintre voi că stă! Ne-am înţeles?
- Da, stăpână! aprobară cotanele în cor.
Şi zburând în jurul coliviei de câteva ori, se agăţară de ea şi o cuprinseră cu aripile strâns. Apoi îşi scoaseră ghearele ca un briceag şi începură să zgârâie zăbrelele şi lacătele. Imensa colivie începu să se clatine şi moşii se speriară din nou, dar tăceau din gură. Se bucurau că în sfârşit vor ieşi de acolo şi că se vor duce la Moş Crăciun, pentru a-i zădărnici misiunea sa sfântă. Păsările râcâiră cu ghearele şi cu ciocurile o perioadă de timp, până când, în sfârşit lacătele se sparseră şi uşa coliviei se deschise.
Văzând că reuşiseră să desfacă acele lacăte pe care ei nu ar fi reuşit nicidată şi că uşa se deschisese până la urmă, moşii dădură să iasă afară bucuroşi, dar se loviră de năzdrăvanele cotane. În învălmăşeala care se formase de graba lor de a ieşi, moşii şi uriaşele păsări se ciocniră unii de alţii, doborând colivia în urlete şi în cotăneli. Gălăgia era un vacarm de nedescris şi până să se desprindă unii de alţii, moşii fură atacaţi de ghearele cotanelor şi se aleseseră cu nişte răni uşoare. Dar când scăpară de păsările uriaşe şi se văzură liberi, moşul care mai vorbise înainte, spuse:
- Vă mulţumim, dragele noastre! În sfârşit suntem liberi, datorită vouă. Acum noi vom pleca şi voi veţi avea parte de această colivie, care, pentru noi a fost o puşcărie, atâta amar de vreme.
- Da, sunteţi liberi să plecaţi cât mai repede de aici, spuse stăpâna cotanelor. Să nu vă mai văd.
Auzind ce le spune, moşul se întoarse către moşii lui şi spuse:
- Da fraţilor, haideţi! În sfârşit am scăpat de colivia asta, care a fost blestemul nostru! Haideţi să mergem în treaba noastră. Şi apoi vorbind ca pentru sine, continuă să spună, în sfârşit Moş Crăciun, ne vom întâlni şi vom sta de vorbă, aşa cum se cuvine.
Şi apoi se transformară în umbre negre, se învârtiră câteva clipe în aer, după care se ridicară şi se-ndepărtară în zare, până dipărură, urmăriţi de privirile cotanelor.

Viscolul se mai domolise şi o dată cu asta, gerul amorţise. Stând lângă omul cu barbă pe sanie şi privindu-l atent, reuşi la un moment dat să îngaime:
- Mo... moşule, ci... cine eşti? Ce vrei?
- Ei, Mitre! Cine sunt eu? Sunt unul din curierii lui Moş Crăciun şi-am să te duc într-un loc minunat, unde n-ai fost niciodată, aşa cum ţi-am mai spus! Vei vedea că legenda Pădurii Soarelui, despre care vorbesc bătrânii satului este adevărată, că Moşul există şi-ai să-l vezi, şi-ai să-l şi cunoşti!
Când auzi răspunsul străinului, Mitru se supără pe loc. Nu-i convenea deloc ce se întâmplă. Era convins că acesta îl lua peste picior, vorbindu-i aşa. Şi pe deasupra, faptul că bătrânelul întorsese sania spre drumul de unde el abia venise, şi gândul că Veronica şi copiii lui îl aşteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie.
Însă câinii, care goneau ca nebunii şi lătrau veseli, parcă zburau. Nămeţii albi erau taiaţi cu repeziciune de şinele saniei şi-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin.
Ziua se dăduse uşor la o parte în faţa nopţii, şi pe cer începuseră să licăre câteva stele. O bucăţică de lună se războia cu un nor care-i tot punea piedică şi n-o lăsa să iasă la iveală.
După un timp începură să se audă colinde duioase de Crăciun şi apărură nişte luminiţe, care pâlpâiau în zare. Pe măsură ce se apropiau de acel loc minunat, de unde se auzea acea muzică, Mitru credea că se află în mijlocul unui vis de iarnă.
Sania şi câinii intrară pe o pârtie dreaptă, mărginită de brăduleţi mai înalţi sau mai scunzi, care erau împodobiţi cu betele şi globuri. Pârtia albă, sclipea pe alocuri şi aveai impresia că sunt presărate diamante. Se vedea că neaua fusese dată la o parte cu lopeţile, deoarece în jurul brăduleţilor verzi şi împodobiţi erau adunaţi nămeţii care semănau cu nişte căpiţe de fân. Muzica se auzea din ce în ce mai limpede şi Mitru rămăsese înţepenit de tot pe sanie, privind, când în jurul lui, când spre cel care îi spusese prima dată că îl duce acasă. La un moment dat nu se mai putu abţine şi îi întrebă iarăşi pe moş:
- Moşule, ce naiba se întâmplă? Unde mă duci?
Dar moşul îl ignoră de data asta, prefăcându-se că nu-l aude, privind câinii gălăgioşi şi drumul. Şi-au mers aşa o bună bucată de vreme, în timp ce el nu mai ştia ce să creadă, în timp ce moşul zâmbea în barbă, trăgându-i din când în când o ocheadă furişă.
La capătul pârtiei intrară printre mulţi brazi şi alţi copaci împodobiţi cu beteală, globuri şi cu fel şi fel de podoabe strălucitoare. Pe lângă ei erau aşezaţi lăutarii care cântau la viori, la fluiere, cimpoaie şi la alte instrumente muzicale. Pe alocuri, câţiva curieri, cărora Moşul le dăduse liber, fiindcă veniseră din călătorii îndepărtate şi fuseseră obosiţi, construiseră oameni de zăpadă, care păreau că zâmbesc. Undeva, la câţiva paşi de Moşul, era şi faimoasa caleaşcă. Cei şase reni, care fuseseră eliberaţi, se plimbau mândri, de colo-colo. În mijloc stătea Moş Crăciun, înconjurat de frumoasele căprioare, de mândrii cerbi încoronaţi cu minunatele lor coarne ramificate şi de alte animale mai mici sau mai mari. Totul era sărbătoare şi strălucea în jur.
O mulţime de curieri, care semănau cu cel care îl luase pe Mitru de pe drum, se învârteau de colo-colo, treceau prin faţa Moşului, vorbeau cu el, după care intrau în corturi şi se schimbau în haine ca ale sale. Apoi, după ce-i făceau o plecăciune, îşi aruncau câte un sac imens sau mai mulţi pe câte o sanie trasă de doi sau mai mulţi câini, şi plecau spre pârtia pe care venise Mitru şi curierul. Animalele zburdau prin zăpadă, jucându-se şi învârtindu-se pe lângă Moş Crăciun sau pe lângă oamenii-de-zăpadă şi curierii liberi, care, şi ei la rândul lor se zbenguiau cu bulgări de zăpadă.
Curierul cu barbă opri sania şi câinii în faţa Moşului, la câţiva paşi. Acesta stătea pe o buturugă mare, înconjurat de luminile, de frumuseţea şi de atmosfera încărcată de Duhul Sfânt al Crăciunului.
Văzându-i, le făcu semn să coboare şi să se apropie de el. Mitru, care era uimit peste măsură de tot ce vedea şi nu-i venea să creadă, se dădu jos de pe sanie şi se lăsă luat de mână ca un copil mic de către curierul moşului, până în faţa sa. Moşul îi privea cu blândeţe pe noii-veniţi.
- Moş Crăciun, bine te-am găsit! salută curierul şi continuă, Moşule drag, ţi l-am adus pe cel mai neîncrezător sătean din Brăneşti, pe cel care este cel mai convins că Dumneata nu exişti şi că venirea Dumitale în Pădurea Soarelui de Crăciun, este o minciună inventată de bătrânii satului!
- Da, ştiu că sunt oameni care nu cred în mine, aşa ca dumneata, dragă Mitre.
Faptul că Moşul îi spunea pe nume, de parcă îl cunoştea de când lumea, îl zăpăci de tot pe bietul Mitru, care habar n-avea dacă se mai află pe lumea asta sau nu. Moşul continuă să-i vorbească:
- Da, da, nu te mira că te cunosc. Fiul Domnului îmi spune despre toată lumea, cum îi cheamă pe toţi, de când se nasc şi despre dorinţele lor. Niciun om nu există pe lumea asta, pe care eu să nu-l cunosc. Şi prin Fiul Domnului, eu le îndeplinesc toate dorinţele, atât cât îi Voia Domnului. Să nu te miri dragul meu că te cunosc, şi mai ales că ştiu că n-ai crezut că eu exist de mult timp, de când erai copil. Chiar eu l-am trimis pe unul din curierii mei să te aducă până aici, ca să vezi că bătrânii satului nu mint. Şi în fiecare generaţie este un om care nu crede în mine, dar eu mă încăpăţânez să-i arăt că se înşeală în privinţa mea. Din generaţia ta, tu Mitre, ai fost cel mai neîncrezător. De aceea am hotărât ca tu să fii unul dintre cei care m-ai întâlnit şi unul dintre cei care vei spune mai departe că Moş Crăciun vine la Sărbătorile de iarnă, în Pădurea Soarelui, în fiecare an.
Se ridică de pe buturugă şi se apropie de Mitru, care privea în jurul lui fără a mai putea grăi, în timp ce continuă să-i mai spună:
- Nu visezi Mitre, totul e adevărat. Dacă vrei, dă mâna cu mine, ca să vezi că totul e adevărat, că exist şi eu, la fel cum exişti şi tu.
El îşi întinse mâna dreaptă spre mâna Moşului şi acesta i-o strânse cu o căldură prietenească, cum nu mai întâlnise până atunci. Şi când îl îmbrăţişă, atunci el se simţi cel mai iubit şi cel mai privilegiat om din lumea asta. Abia atunci începu să-şi revină şi îngăimă:
- Doamneee! Chiar este adevărat! Chiar exişti, Moşule!
- Da Mitre, sunt la fel de adevărat, ca şi tine. Şi ai să pleci de la mine cu toate care ţi le doreşti. Curierul meu te va duce înapoi până acas’ la tine, ca să nu-ţi poarte de grijă Veronica şi copiii. Dar mâine-dimineaţă să-l trimiţi îndărăt, că mai am treabă cu el.
- Mulţumesc din suflet, Moşule! Sărut-mâna!
- Să fii sănătos, Mitre! Şi tu, şi cei dragi ţie!
Apoi îi spuse curierului care îl adusese pe Mitru:
- Să încarci sania cu nişte saci plini de lemne, să-i ajungă pân’ după anu’ nou. Şi încă unul mare în care să fie jucării şi alte lucruri de trebuinţă pentru Veronica şi copiii săi. Şi întorcându-şi din nou faţa spre Mitru, îi spuse, dar vreau să îmi promiţi că ai să povesteşti tuturor oamenilor din sat că eu exist şi că vin în Pădurea Soarelui în fiecare an, de Sărbători.
- Da Moşule, îţi promit că voi povesti mai departe, să ştie toată lumea că Pădurea Soarelui este casa ta, de Sărbători.
În timp ce Mitru îi promitea Moşului, curierul umplu sania cu saci bine burduşiţi de lemne şi mai adăugă încă un sac cu jucării şi cu alte lucruri de trebuinţă pentru Veronica şi copiii lui, alături de săculeţul de lemne şi de plăsuţa de iută, în care îşi avea vreascurile şi toporul. Mitru privi sacul lui şi se miră cât de mic putea să fie pe lângă sacii primiţi de la Moş Crăciun.
Când fu încărcată sania cu toţi sacii, aşa cum îi poruncise moşul, se urcă pe ea. Apoi Mitru îl mai îmbrăţişă încă o dată pe Moş, după care se urcă alături de curierul cu barbă. Doar că de data asta, fără ca Mitru să observe, fiindcă era ocupat cu Moş Crăciun, curierul dăduse fuga pâna la unul din corturi şi-şi schimbă hainele cu cele roşii. Acum erau îmbrăcaţi la fel şi asemănarea era izbitoare, încât n-ai fi putut să spui care dintre cei doi era Moşul şi care era curierul.
În timpul în care Moş Crăciun şi Mitru stăteau de vorbă şi se îmbrăţişau, se auzi foşnind ceva, dar nimeni nu dădu vreo importanţă zgomotului, în afară de câini, care începuseră să latre. Şi când să pornească la drum, animalele li se alăturară câinilor, agitându-se şi scoţând nişte zgomote, care mai de care mai ciudate, alergând neliniştite prin toate părţile. Lăutarii opriră muzica şi rămaseră înlemniţi de ceea ce vedeau, în timp ce renii, animalele şi curierii se apropiară protector de Moş Crăciun.
Nişte umbre negre apăruseră din senin şi se rotiră în aer câteva clipe, întunecând acel loc minunat. Moş Crăciun şi toţi ai lui rămaseră nemişcaţi, în timp ce lui Mitru i se făcu teamă şi-şi făcu repede semnul crucii. Uitându-se în jurul lui, văzu că şi curierul, şi toţi ceilalţi, împreună cu Moşul, priveau umbrele, uluiţi.

Nămeţii de zăpadă costumaseră pământul în alb. Sunetul viscolului năprasnic şi gălăgios ca o goarnă, din cauza căruia, cerul şi pământul semănau cu o coală imensă de hârtie, parcă aducea de departe veşti despre alte meleaguri, neînţelese de oamenii din case, care se încălzeau la căldura reconfortantă a focului din sobe. Ningea de vreo cinci zile în satul Brăneşti şi prin împrejurimi. Se mai zăreau uneori firimituri verzi de pe crengile plopilor, care se ridicau semeţ spre cer, pe marginea drumului şi a brazilor din Pădurea Soarelui, care era apropiată de casa lui Mitru.
Sătenii o numiseră aşa din moşi-strămoşi, pentru că pe timpul verii, razele soarelui erau atât de puternice, încât pătrundeau peste tot şi nu părea să existe niciun deşiş, oricât de întunecat ar fi fost, în care să nu pătrundă vreo scânteie de lumină. Dacă îndrăznea cineva să se aventureze mai mult printre copacii seculari, era periculos, fiindcă nu erai niciodată sigur dacă te pândeşte sau nu, vreo dihanie rău-făcătoare, în orice anotimp ar fi fost. Teama că oricând poate să-i iasă în cale vreun animal sălbatic să-l sfâşie, stăpânea fiinţa omului care îşi scuipa în sân şi-şi făcea semnul crucii de câte ori pleca vara la vânătoare sau iarna, după lemne de foc.
Dar Pădurea Soarelui – povesteau bătrânii din sat – îşi avea legenda ei despre Sărbătorile sfinte de Crăciun.
Undeva, în cel mai frumos loc din pădure, unde brazii, parcă mângâiau cerul cu vârfurile lor şi unde viscolul nu avea putere să-şi facă de cap cum îi plăcea lui iarna, în primele zile ale lunii decembrie, Moş Crăciun era Trimis de către Fiul Domnului. El venea în fiecare an, într-o caleaşcă de aur, trasă de nişte reni cu coarnele ramificate. Curierii şi lăutarii urmau caleaşca, pe sănii mari, trase de câini husky. Cum ajungeau, în grabă îşi aşezau corturile, sacii mari şi bine burduşiţi de cadouri, scuturau crengile copacilor de zăpadă şi îi împodobeau cu globuri şi beteală, cu fel şi fel de luminiţe şi podoabe. Apoi Moşul, după ce era înconjurat de căprioarele, cerbii, caprele şi alte animale mai mari sau mai mici, se aşeza confortabil pe o buturugă, lângă cortul său, le făcea semn cu mâna lăutarilor, şi ei începeau să cânte colinde. După aceea îşi trimitea curierii prin lumea întreagă, să-i întrebe pe toţi oamenii ce vor să le aducă Moşul. Curierii plecau îmbrăcaţi în veşminte omeneşti şi trebuiau să se descurce cum puteau, să ajungă la fiecare familie, să le afle dorinţele şi apoi să se întoarcă înapoi şi să-l înştiinţeze de ele. După ce se întorceau, se schimbau în haine roşii cu glugă ca ale Moşului. Şi aşa, în fiecare colţ al lumii sosea Moşul cu cadouri, cu Duhul Sfânt şi cu sfaturi înţelepte, îndeosebi pentru copii.
Mitru, care venea din pădure, în ajunul Crăciunului cu un sac mare de lemne în spinare şi cu o plăsuţă de iută în care îşi ţinea toporul şi câteva vreascuri, zâmbea de câte ori îşi aducea aminte de această poveste. O crezuse şi el până la vreo doisprezece ani, dar de când tatăl său îl luase prima oară de ajutor după lemne, tot într-o vreme ca aceasta de care vă povestesc eu acum, de atunci a jurat că niciodată n-o să mai creadă asemenea minciuni inventate de bătrânii satului pentru copiii şi nepoţii lor naivi.
Deşi era un bărbat înalt, greutatea sacului ce-i înclina trupul în jos, şi viscolul care-i plesnea faţa cu fulgii de nea, îl făceau să pară un omuleţ în mijlocul troienelor viscolite. Era îmbrăcat într-o geacă groasă şi peste ea avea un cojoc de lână. Capul îi era acoperit cu o căciulă roşie şi în jurul gâtului, avea un fular care îi acoperea gura şi bărbia. Ochii albaştri şi mari, împrejmuiţi de gene lungi, cu sprâncele negre care-i accentuau privirea şi pomeţii obrajilor, abia dacă i se zăreau din cauza vremii. În picioare era încălţat cu cizme lungi până la genunchi, însă troienele imense le primise în adâncimea lor, încă de la primii paşi pe care îi făcuse în plecarea sa după lemne.
Acum înainta încet şi hotărât spre căsuţa lui, unde îl aşteptau cei doi copilaşi şi Veronica, soţia lui. Ghiţă avea patru ani şi Anuţa avea un anişor şi jumătate. Reuşise să iasă din pădure şi ajungând la drum, gândea în sinea lui:
,,Nu mai am mult şi ajung acasă. Doamne! Te rog să nu fi terminat Veronica mea lemnele, să nu stea cu copiii fără foc, să le fie frig! A naibii vreme! Bat-o s-o bată de pădure! Că de mic mi-a mâncat viaţa, dar ce să fac? Trebuie să merg, am nevoie de ea.’’
În timp ce înainta şi gândea aşa, se auzi lătrat de nişte câini. Se întoarse să vadă şi se bucură atunci că va ajunge acasă mai repede, văzând o sanie, care aluneca uşor printre troiene, datorită câinilor. Lui Mitru i se păru că sania şi cei doi câini erau doar o vedenie, deoarece nu vedea bine de la distanţă, omul de pe sanie. Privind cum se apropie de el, îl zări mai bine pe om, care era un moşneag cu barba albă, ca a lui Moş Crăciun.
,,Ei, dau în mintea copiilor acum şi a celor care cred minciunile cu moşul din Pădurea Soarelui, gândea el, venindu-i să râdă. Este doar o impresie de-a mea, sunt prea obosit. Şi din cauza vremii ăsteia păcătoase, cred că o iau razna. Oare s-o-ndura omul ăsta să mă ia şi pe mine pân’ acasă?’’
Acesta opri sania şi câinii lătrară prietenos la Mitru, în timp ce moşneagul îi strigă vesel:
- Bună ziua, Mitre! Ce mai faci? L-ai întâlnit pe Moşul?
- Daaa, cum să nu! strigă şi Mitru la fel, mai înainte am vorbit cu el! Mi-a promis că pân’ după anu’ nou îmi va aduce el lemne şi eu nu va mai trebui să mă spetesc cu ele! Da’ matale de unde vii?
Îl privea pe om în timp ce glumea cu el, dar nu îşi dădea seama cine este. Ori nu îl văzuse niciodată, ori din cauza oboselii şi a vremii nu-l recunoştea. Dar se abţinu să-l întrebe şi continuă să-i vorbească:
- Ce noroc ai matale! Nu trebuie să te speteşti ca mine pe picioare, prin omătul ăşta. Ei, asta e!
- Lasă Mitre, nu te mai plânge, că te duc eu acasă acum. Hai, urcă!
- Apoi, mulţam frumos!
După ce se urcă lângă moşneag şi îl văzu din aproape, îşi dădu seama că de fapt nu-l văzuse în viaţa lui pe acel om şi îl privi atent. Nu mai putea să spună nicio vorbă. Însă, observând că este privit în acel fel, omul îi spuse râzând:
- Acu Mitre, hai să te duc la Moşu’, să văd şi eu dacă-i adevărat că ţi-a promis că-ţi aduce lemnele pân’ după anu’ nou!
Şi cu o repeziciune de necrezut, câinii întoarseră sania spre pădure şi o luară la goană. În urma ei, nămeţii rămâneau dungaţi şi goana câinilor, făcea ca neaua să zboare pentru un moment în sus, ca după aceea să cadă din nou peste tot, revenind fidelă locului ei. Drumul nu mai părea greu de parcurs, cum fusese pentru Mitru înainte, când se întorcea cu lemnele din pădure. Privea buimac, încerca să spună ceva, dar vorbele îi rămâneau în gât. Moşul cu barbă continuă să-i spună:
- Stai liniştit Mitre, că nu păţeşti nimic! Am să te duc să vezi un loc minunat, unde tu, niciodată n-ai fost, de cât timp colinzi pădurea asta! Apoi ai să te minunezi şi-ai să povesteşti mai departe ce-ai văzut!
Intrând din nou în pădure, copacii păreau mai înalţi şi mai impunători. Păreau nişte străjeri ai naturii, care îngăduiau cu măreţia lor, trecerea saniei şi a moşneagului, prin pădurea plină de taina Sărbătorilor Sfinte de Crăciun. Mitru se simţea copleşit şi nedumerit de ceea ce urma să i se întâmple.

Ultima editare efectuata de catre Mihaela Moşneanu in Mar Iul 22, 2014 3:31 pm, editata de 1 ori

Distanţele dintre oameni sunt uneori bariere care despart doar trupuri umane, deoarece forţa gândului este o încăpere comună a sufletelor, ce a găsit în ultimii ani o uşă. O dată deschisă de mine şi de milioane de semeni ai mei, reuşim să ajungem din câţiva paşi oriunde şi aproape de oricine, dacă dorim. Numele acestei uşi se numeşte internet.
O dată ce-ai apăsat pe clanţa ,,tastatură’’ şi-o ,,împingi’’ cu ajutorul mouse-ului, ea se deschide şi intri prin ,,holul’’ Google, te orientezi pe unde vrei ,,să călătoreşti’’ sau pe cine vrei ,,să întâlneşti’’.
,,Călătorind’’ în întreaga lume, virtualitatea te ajută să cunoşti fel şi fel de persoane. Mulţi gândesc că în oamenii de pe internet nu trebuie să ai încredere, că trebuie să fii foarte atent cu cine stai de vorbă, etc. Şi nu spun că nu ar avea dreptate, din contră! Chiar şi eu cred acest lucru despre majoritatea virtualilor, de orice natură. Însă, eu mai am un crez în privinţa oamenilor de lângă noi, aceia care fac parte din viaţa noastră privată, cum ne place să o numim pe ’net. Şi acesta ar fi că eu şi cei apropiaţi mie din diferitele motive însemnate de soarta mea, suntem văzuţi la fel de ceilalţi virtuali pe care noi la rândul nostru îi cunoaştem. De aceea eu zic că şi în spatele virtualităţii suntem oameni. Şi că ar trebui cât de mult putem, să fim demni de această denumire Oameni. Minciunile, hoţiile, batjocorelile le întâlnim atât în viaţa privată, cât şi în cea virtuală.
De-a lungul timpului, de când am început să folosesc internetul – încă de la început, de când învăţam ,,să călătoresc’’ prin lume şi să cunosc virtuali - mi-a fost scris să întâlnesc şi oameni de treabă, dar şi oameni răi. Şi sunt convinsă că şi domniile voastre, care îmi citiţi aceste rânduri, aţi cunoscut internetul la fel ca şi mine.
Tocmai când începusem să fiu convinsă că nu există oameni buni pe ’net, la fel cum nici în viaţa mea privată nu existau pe atunci, la un moment dat Dumnezeu a hotărât să-mi dăruiască prin intermediul acestei ,,uşi’’ internetul, oameni de valoare, care fără prea multe vorbe, mi-au arătat o lume mai bună. Prin felul lor de a fi, prin scrierile lor, prin poezii şi poeme, proze, bloguri, eseuri, etc., dar şi prin prietenia lor, mi-au demonstrat că poate exista o lume mai bună, dacă vrem. Cu timpul, în viaţa mea, prietenii aceştea virtuali au venit unul câte unul şi mi-au rămas aproape prin forţa gândului şi a sufletelor nobile cu care i-a înzestrat Dumnezeu.
Cu unii dintre ei am devenit prietenă şi în viaţa privată, deoarece vorbim din când în când şi la telefon. Cu alţii care, chiar dacă ştiu că nu voi avea niciodată numărul lor de telefon, ştiu sigur că dacă aş avea nevoie de o vorbă bună sau de un sfat, întodeauna le voi primi, printr-un mesaj. Nu de mult timp, i-am descoperit pe câţiva dintre ei, care îmi erau şi îmi sunt mult mai apropiaţi decât mi-aş fi închipuit eu. Îi iubesc şi îi respect foarte mult. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi i-a dăruit.

P.S. Mulţi dintre domniile voastre veţi şti că sunteţi în sufletul meu şi că prin forţa gândului, şi eu la rândul meu vă sunt aproape.

Toţi priveau îndepărtarea păsărilor negre în zborul lor şi croncănind, până când acestea dispărură în zare. Albastrul cerului, mângâiat de razele soarelui strălucea şi o dată cu plecarea balaurilor, Ţara Lalelelor era şi mai frumoasă decât înainte. Lalelele se unduiau după trilul păsărelelor din copaci. Aroma zambilelor răsărite în locul unde stătuseră îngerii după atacul Capetelor de Pisică împarfuma meleagurile ţării.
Toţi îngerii se strânseră în Jurul Domnului, care Spuse:
- Dragii Mei îngeri, Trebuie să Plecăm departe, Avem Treabă. Dar înainte de a pleca, să le facem o nuntă mare Prinţesei Lalelelor alături de cel care a ştiut răspunsul la întrebarea mea.
Îngerul-barză, care odată fusese mama îngeraşului pe care Domnul îl făcuse fetiţă şi o adusese în Ţara Lalelelor pentru Maria şi Ion, spuse:
- Doamne, am şi eu o dorinţă la nunta Prinţesei Lalelelor.
Zâmbind, Domnul îi Răspunse:
- Ia să aud prâslea, ce dorinţă ai? Să Vedem dacă se poate.
- Dorinţa mea este să fiu naşul mirilor, împreună cu unul din îngerii-vultur.
- Se poate îngerule, se poate. Dorinţa îţi va fi împlinită.
Maria şi Ion avură şi ei o dorinţă:
- Noi vrem s-o îmbrăcăm pe Prinţesa noastră în cea mai frumoasă rochie şi lui Făt tânăr şi frumos să-i dăm binecuvântarea noastră de părinţi.
- Şi dorinţa voastră va fi împlintă, dragii Mei, doar că după ce se va termina nunta, va trebui să-Mi Împliniţi şi voi Mie, o Dorinţă.
- Da Doamne, Orice Îţi Doreşti, noi vom face întocmai.
Oamenii şi animalele avură şi ele o dorinţă şi i-o spuseră Domnului:
- Noi dorim să jucăm şi să cântăm la nunta Împărătesei cu soţul ei.
- Şi această dorinţă va fi împlinită, Dragii Mei.
Apoi Domnul Spuse tuturor:
- Dragii Mei, acum să Facem o nuntă mare şi să petrecem în cinstea Împărătesei şi a lui Făt tânăr şi frumos. Marie, Ioane, duceţi-vă cu Prinţesa s-o îmbrăcaţi în acea rochie frumosă de care spuneaţi adineaori. Dragii mei îngeri, să-i Facem coroană Fătului tânăr şi frumos din frumoasele voastre zambile, să miroase frumos şi să-l iubească Prinţesa noastră şi mai mult. Oameni buni şi voi, Dragile Mele animale, haideţi acum, să Jucăm până Ne-o Sfârâi călcâiele, să Ţinem minte că am fost la nunta Prinţesei Lalelelor.
Îngerii se duseră în locul unde erau zambilele şi le culeseră pe toate, le legară şi făcură o coroană mare. Apoi se apropiară de Făt tânăr şi frumos şi îl încoronară cu zambilele legate.
Şi după aceea Întorcându-şi Privirea spre copaci, Domnul Spuse:
- Păsărelelor, să cântaţi cât puteţi voi de frumos la această nuntă, ca Noi Să Jucăm cu drag pentru Împărăteasa Ţării Lalelelor şi soţului ei.
Şi păsărelele începură să cânte foarte frumos, cum nu cântaseră ele niciodată în Ţara Lalelelor. Atunci Domnul, îngerii, oamenii şi animalele făcură cerc în jurul lalelelor şi începură să joace şi să chiuie de mama focului.
După o vreme, în toiul jocului şi a veseliei, apăru Prinţesa îmbrăcată într-o rochie albă, lungă şi brodată cu lalele. Părul inelat auriu, obrajii roşii şi ochii ei albaştri străluceau de frumuseţe şi de fericire. În spatele ei, Maria şi Ion îi ţineau trena lungă a rochiei şi ea păşea mândră, aşa cum îi stătea bine viitoarei Împărătese, spre nuntaşii veseli, care o priveau cu drag.
Domnul o Privea Zâmbind când ajunse lângă El, lângă mirele ei drag şi lângă nuntaşi, care se opriseră din joc şi din chiuit. Şi apoi îi Spuse:
- Dragă Prinţesă, spune-Mi, eşti gata să te măriţi?
- Da Doamne, abia aştept să mă mărit cu Făt tânăr şi frumos al meu şi să facem tot ce ne Vei Spune.
- Dragul meu Făt tânăr şi frumos, eşti gata să te însori cu Prinţesa şi să fii alături de Împărăteasa Ţării Lalelelor?
- Da Doamne, abia aştept să mă însor cu draga mea Prinţesa şi să facem întocmai cum ne Porunceşti pentru Ţara Lalelelor.
- Atunci aşa să fie, precum vă este voia, Dragii Mei.
Apoi Se Întoarse spre Îngerul-barză şi Îngerul-vultur, spre Maria şi Ion, spre toţi nuntaşi şi le Vorbi:
- O Voi Cununa pe Prinţesa cu Făt tânăr şi frumos. Vor conduce această ţară frumoasă şi vor avea grijă de ea, cum Am Avut Eu până acum. Toţi oamenii şi toate animalele vor asculta şi vor face cum vor spune ei. Şi vor fi iubiţi şi respectaţi de toată lumea. Asta este Dorinţa Mea.
Oamenii şi animalele îngenunchiară în faţa Domnului şi spuseră:
- Da Doamne, vom face întocmai cum Spui Tu.
- Acum ridicaţi-vă în picioare Dragii Mei şi hai să-i Cununăm.
După ce Spuse aceasta, Îngerul-barză se apropie de Prinţesa şi îi puse şi ei pe cap o coroană de lalele împletite. Amândoi erau atât de frumoşi şi de tineri, că până şi Soarele se minuna de ei şi de drag îi mângâia cu razele sale. Apoi Îngerul-barză şi Îngerul vultur îi cuprinse de mijloc pe Prinţesa şi pe Prinţ în faţa Domnului, care Începu ceremonia de cununie:
- Prinţesă dragă, vrei să îl iei de soţ pe Făt tânăr şi frumos, să-l iubeşti, să-i fii alături şi la bine şi la greu, în clipe de fericire, dar şi de tristeţe?
- Da Doamne, vreau cu toată inima mea.
- Făt tânăr şi frumos, vrei să o iei de soaţă pe Prinţesa Lalelelor, s-o iubeşti, să-i fii alături şi la bine şi la greu, în clipe de fericire, dar şi de tristeţe?
- Da Doamne, vreau cu toată inima şi cu toată fiinţa mea.
- Atunci eu vă numesc soţ şi soţie în Faţa Mea şi a tuturor nuntaşilor. Şi o mai Numesc pe Prinţesa, Împărăteasa Ţării Lalelelor. Acum poţi să îmbrăţişezi şi să săruţi mireasa. Să aveţi copii frumoşi şi sănătoşi ca voi, de care să fiţi mândri când vor creşte mari!
Mirii se luară în braţe şi se sărutară cu drag, după care Domnul mai Spuse:
- Şi acum haideţi Dragii Mei nuntaşi, să Jucăm şi să Ne Veselim la nunta Împărătesei. Păsărelelor! Unde-i muzica voastră frumoasă? Şi voi, îngerii Mei Dragi, cântaţi şi voi! Daţi-i drumul, să ne veselim, să ne bucurăm pentru prima Împărateasă a Ţării Lalelelor.
Păsărelele şi îngerii se apucară să cânte atât de duios şi toată lumea jucă hora şi se veseli o săptămână lângă Împărăteasa Ţării Lalelelor şi soţul ei, în frunte cu Domnul şi cu îngerii Săi. După o săptămână le sfârâiau nuntaşilor călcâiele şi toate încheieturile de oboseală, dar nunta fusese o minunăţie de care se bucurase toată lumea. De atâta joc şi veselie, Prinţesei şi lui Făt tânăr şi frumos le căzuse de pe cap coroanele de flori şi lalele împreună cu zambilele se amestecară. De atunci, printre lalele se găsesc şi aromatele zambile.
Şi când nunta luă sfârşit, Domnul Strigă la Maria şi la Ion:
- Marie, Ioane, vă aduceţi aminte că Am şi Eu O Dorinţă pe care voi trebuie să Mi-O Îndepliniţi?
- Da Doamne, ne aducem aminte. Spune-ne şi vom face întocmai cum Vrei.
- Marie, Ioane, vouă şi tuturor bătrânilor v-a venit rândul să veniţi la Mine. Şi în Ţara Lalelelor vor rămâne numai tinerii. Aşa că Vreau să-i strângeţi pe toti bătrânii şi să veniţi la Mine.
Când auziră asta, Maria şi Ion se priviră în tăcere, după care spuseră:
- Apoi, dacă asta este Dorinţa Ta Doamne, aşa vom face.
Şi după ce Maria şi Ion îi strânseră pe toţi bătrânii şi le spuseseră despre Sfânta Dorinţă, Domnul le Vorbi Împărătesei şi lui Făt tânăr şi frumos, oamenilor şi animalelelor:
- Dragii Mei, Eu, Îngerii şi bătrânii Ţării Lalelelor trebuie să plecăm în alte părţi ale Pământului şi ale Cosmosului. De acum în colo, ştiţi ce aveţi de făcut fiecare dintre voi. Numai să nu uitaţi niciodată că Domnul vă Iubeşte pe toţi.
Îngerii şi toată lumea îngenunchiară în Faţa Domnului şi spuseră:
- Nu vom uita nicicând că Exişti şi că ne Iubeşti Doamne.
Domnul îi Privi şi Ştia că mulţi dintre ei nu-şi vor ţine promisiunea în viitor, dar acum le vorbi îngerilor şi bătrânilor:
- Dragii Mei îngeri şi bătrâni, sunteţi gata de plecare cu Mine?
- Daaa, suntem gata de plecare acum cu Tine Doamne, oriunde Vei Dori!
- Atunci hai să purcedem la drum Dragii Mei, că este târziu.
Şi atunci Domnul se transformă într-un porumbel alb. Îngerii cuprinseră cu aripile lor mari câte un bătrân şi se transformară în berze şi vulturi. Înainte să Îşi Ia Zborul, Domnul mai Spuse:
- Rămâneţi cu bine Dragii Mei şi aveţi grijă să faceţi întocmai cum Am Spus Eu.
Împărăteasa Ţării Lalelelor, oamenii, animalele şi păsărelele făcură o plecăciune în Faţa Domnului, vrăjiţi de magia celestă, coborâtă în ţara lor şi care acum va trebui să-i părăsească.
Domnul, împreună cu îngerii şi cu bătrânii Ţării Lalelelor zburară în înaltul cerului până la norul cel alb. Când se uitară pe cer, văzură cum norul alb ia forma unei uriaşe Caleşti cu cai înhămaţi şi cu vizitiu. Culorile curcubeului mărgineau Caleaşca Sfântă a Domnului, care începuse să se îndepărteze din locul unde era. Toţi o priviră şi se minunară de Caleaşca Sfântă, mai ales că mulţi dintre oamenii şi animalele din Ţara Lalelelor nu băgaseră în seamă prea mult acel nor alb cu care erau învăţaţi de când se ştiau ei pe lume.
După Plecarea Domnului şi a Alaiului Sfânt, Împărăteasa şi soţul său au trăit mulţi ani fericiţi, dar au trecut şi prin multe greutăţi, pentru că n-a fost uşor să conducă Ţara Lalelelor. Şi au avut copii mulţi, frumoşi şi sănătoşi ca ei, aşa cum le-A Dorit Domnul.
Iar eu închei povestea mea şi cred că a plăcut şi celor mici şi celor mari.

Foşnetul puternic de aripi se auzea din înaltul cerului. Toţi văzură cum o pasăre neagră cu capul alb şi cu ciocul auriu, înconjurată de culorile curcubeului, zbura cu avânt spre Ţara Lalelelor. Zborul său măiestru îi fermecă. Numai vorbeau acum, uitaseră pentru moment acele discuţii răutăcioase şi suspicioase, la adresa balaurilor-îngeri. Oamenii şi animalele se ridicaseră în picioare, păsărelele care veniseră înapoi din înaltul cerului începuseră să cânte iar de pe crengile noduroase ale copacilor. Lalelele îşi recăpătară vioiciunea şi culoarea, zambilele aromate aveau o strălucire aparte şi totul era luminat de razele soarelui strălucitor.
Ajungând pe pământul Ţării Lalelelor, pasărea care îi vrăjise cu apariţia sa, îşi strânse aripile în jurul trupului şi îi privi pe toţi, fără să spună nimic.
Văzând că nu spune nici o vorbă, unul dintre Capetele de Pisică spuse:
- Ia te uită! Alte păsări pe la noi, oare ce-o fi cu această pasăre?
Pasărea neagră îl privi pe balaurul care vorbise şi spuse:
- Tu ce crezi că sunt, după închipuirea ta?
- Eu nu ştiu ce-ai fi, dat tu sigur balaur ca noi nu eşti.
Atunci pasărea se transformă în balaur cu capul alb. Capetele de Pisică au rămas înmărmurite de acea înfăţişare. Nu ştiau ce să spună sau să creadă.
Leul, regele animalelor îndrăzni şi el să spună:
- Doamne! Nu se poate aşa ceva, când o să scăpăm de voi, Capete de Pisică? Acesta este de-al vostru sau este altfel de balaur?
Atunci balaurul cu capul alb se întoarse spre leu şi îl întrebă:
- Tu ce crezi leule? Crezi că sunt un altfel de balaur şi că nu mai scapi de ei? Chiar este acesta, crezul tău?
- Nu ştiu ce să cred, dar văd că Ţara Lalelelor nu mai scapă de balauri, odată, că m-am săturat!
Atunci balaurul cu capul alb se transformă într-un leu alb. Toţi leii au rămas la fel de înmărmuriţi ca şi balaurii. Apoi leul cel alb se înfăţişă în faţa tuturor animalelor, cu chipul fiecăreia dintre ele şi toate au rămas înmărmurite.
Văzând asta, Prinţesa Lalelelor gândi în sinea sa:
„Eu cred că este Domnul. Numai El Poate să Facă aşa ceva”.
Maria şi Ion spuseră:
- Vai de mine, dar ce minune! Cine o fi această pasăre, care poate să se înfăţişeze oricum în faţa noastră?
Atunci iepurele micuţ şi alb în care se transformase pasărea ultima oară, îi privi şi îi întrebă:
- Marie, Ioane, voi cine credeţi că Sunt Eu?
- Nu ştiu dragă pasăre cine eşti, dar sigur eşti Trimisă de Domnul. Dacă n-ai fi Trimisă de Domnul, n-ai putea să ni te înfăţişezi oricum în faţa noastră.
Atunci iepurele luă înfăţişare de bărbat, îmbrăcat în straie ca ale lui Ion şi ca ale altor oameni din Ţara Lalelelor. Acum fu rândul Mariei, a lui Ion şi a oamenilor să rămână înmărmuriţi. Nimeni nu se mai mişcă şi nu mai spuse nimic, fermecaţi de magia păsării negre.
Singura care îndrăzni să întrerupă liniştea şi vraja în care era învăluită Ţara Lalelelor şi toate vietăţile care se aflau în acel moment pe meleagurile ei, fu Prinţesa Lalelelor, care vorbi:
- Mamă, tată, Capete de Pisică, voi Animalelelor, voi Oamenilor, de ce este aşa de greu să vedeţi Cine Este această pasăre măiastră, care se înfăţişează oricum în faţa noastră?
Toţi o priviră acum pe Prinţesa Lalelelor, care continuă să le vorbească:
- Cine Are Puterea să Fie Orice sau Oricine?
- Prinţesuca Mea Dragă, dacă tu ştii Cine Sunt Eu, atunci spune-le şi celorlalţi, ca să ştie toată lumea.
- Da Doamne, am să spun fără tăgadă acest lucru. Eşti Domnul nostru, al tuturor. Numai Tu Poţi să Te Înfăţişezi în faţa noastră oricum Doreşti.
Domnul o Privi şi Spuse:
- Da Prinţesă dragă, Nici Nu Mă Aşteptam la altceva din partea ta.
Îşi Îndreptă Privirea spre balaurii-îngeri şi îi Refăcu îngeri. Fiecare înger care înghiţise sub înfăţişarea de balaur câte un frate de-al lor, acum stătea pe jos şi îşi ţinea fratele în braţe. Apoi Îşi Întinse Mâna spre ei şi îngerilor răniţi le dispăruse rănile pe loc. Aceştea din urmă se ridicară în picioare şi se apropiară de Domnul. Îngenunchiară în Faţa Sa şi spuseră:
- Mulţumim Doamne pentru că ne-ai scăpat. Numai Tu Puteai să ne Ajuţi să scăpăm de această mare suferinţă.
Ceilalţi îngeri pe care Domnul îi Trimisese să-i salveze pe fraţii lor îşi cerură iertare Domnului:
- Doamne, Iartă-ne pentru că nu am reuşit să-i salvăm pe fraţii noştri de Capete de Pisică.
- Vă iert dragii Mei şi fiindcă Am Ştiut că nu vă descurcaţi, Am Coborât în Ţara Lalelelor. Dar acum, dragii Mei, trebuie Să Vorbesc cu Prinţesa Noastră Dragă. Ai fost aleasă Prinţesa Lalelelor şi va trebui de acum în colo să ai grijă de Ţara Lalelelor. Eu Voi Pune o Întrebare tuturor feţilor frumoşi şi tineri, şi care va şti răspunsul, va fi soţul tău şi vei fi Împărăteasa acestei ţări, căci aceasta este misiunea ta aici.
- Da Doamne, voi face întocmai Cum Spui Tu.
Auzindu-L pe Domnul cum îi Vorbea, Prinţesa ştiu în acel moment că era specială. În sufletul ei îşi aducea aminte că Domnul îi mai Spusese cândva să facă ceva şi ea făcuse întocmai Cum Voise El.
Domnul Zâmbi şi apoi Se Întoarse către oameni şi Spuse:
- Care dintre voi, feţi tineri şi frumoşi, va şti să-mi răspundă la o întrebare, acela va fi soţul Prinţesei, Împărăteasa Ţării Lalelelor. Ce spuneţi? Vă încumetaţi să-Mi răspundeţi?
- Daaa! Vom răspunde Doamne, dacă vom şti, răspunseră ei.
Şi atunci Domnul îi Întrebă:
- Dragii Mei, De Unde Am Venit Eu Acum?
- De printre Stele şi Soare Ai venit Doamne, spuse unul dintre feţi.
- Din Rai, mai spuse altul.
- De pe altă lume, din Cosmos.
- Dintr-o ţară îndepărtată, de pe Pământ , pe care noi n-o cunoaştem, Ai venit.
Şi răspunsurile greşite veniră unul după altul, fără ca vreunul din feţii tineri şi frumoşi să fi ştiut răspunsul. Printre ei era un Făt mai smerit, care nu se grăbise să răspundă. Tăcea şi asculta răspunsurile celorlalţi, fără să spună nimic. Văzându-l aşa, Domnul îi spuse:
- Fătule tânăr şi drag, Spune-mi şi tu, ce crezi? De unde Am Venit Eu?
- Doamne, eu, după mine spun că Ai Venit din spatele norului alb, de pe cer, pe care noi întodeauna îl vedem.
- Aşa este Dragul Meu Făt tânăr şi frumos, De Acolo Vin. Şi pentru că ai ştiut răspunsul, vei fi soţul Împărătesei.
- O, Doamne! Dacă şi Prinţesa mă vrea, atunci şi eu vreau.
- Ce spui Prinţesă dragă? Doreşti să-l iei de bărbat pe acest Făt tânăr, frumos şi deştept, care a ştiut răspunsul la Întrebarea Mea?
- Da Doamne, vreau, pentru că a ştiut Răspunsul şi pentru că asta Este şi Voinţa Ta.
- Atunci aşa va fi. Fătule tânăr şi drag, tu vei fi soţul Împărătesei din Ţara Lalelelor.
După care Se Întoarse spre Capete de Pisică şi le spuse:
- Ce veţi face de acum în colo, Capete de Pisică? Aţi văzut prea bine că nu o să puteţi niciodată să fiţi voi stăpânii ţărilor de pe Pământ, al Stelelor şi al Lunii. Şi că singura ţară unde sunteţi stăpâni, este Ţara Buruienilor şi a Mlaştinilor, fiindcă aşa Vreau Eu.
Atunci balaurii spuseră cu smerenie:
- O să plecăm, pentru că ştim acum unde şi care ne este locul. Vom pleca în Ţara Buruienilor şi a Mlaştinilor, de unde nu trebuia să fi plecat niciodată. Acum ştim adevărul despre Viaţă şi că Tu Doamne, Eşti Unul şi Singurul Stăpân peste tot ce cuprinde viaţă.
Şi transformându-se din nou în păsări negre, se înălţară spre înaltul cerului şi zburară înapoi în Ţara Buruienilor şi a Mlaştinilor croncănind, la fel cum veniseră.