Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Astazi la 6:20 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Astazi la 2:02 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Mar Dec 12, 2017 6:09 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Mihaela Moşneanu

Pagina 4 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

06012014

Mesaj 

Mihaela Moşneanu







Timpul


Ești o rădăcină plimbăreață
Timpule scump, nu ai nicio vină
Că o stropitoare șugubeață
Te udă-n spațiu cu apa lină.

Cu ploi de clipe-ți răsar plantele,
Amestecându-le cu noi și ei,
Făcând din ele ore și zile
Ordonate în jurnalul vieții.

Amalgam de flori și de buruieni
Presari la vedere și pe ascuns,
Fără să-ți scape nimic sau nimeni
Acolo unde trebuie ajuns.

Mergi lejer pe Pământ și-n afară,
Până când se rup și cresc altele.
Consideri că-i a ta bătătură
Pe unde-ți greșești socotelile.

Necalculat, cu indiferentă,
Înconjori totul la întâmplare
Fără să aibă vreo relevanță,
Când cineva se naște sau moare.

Asta e misiunea ta clară,
Aceea de-a merge înainte.
Și n-ai în calea ta nicio gară,
Nu te oprești să-ți aduci aminte.
avatar
Mihaela Moşneanu

Numarul mesajelor : 215
Varsta : 46
Localizare : Judeţul Mehedinţi
Data de inscriere : 06/01/2014

http://mosneanumihaela.wordpress.com/

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

Mihaela Moşneanu :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 13, 2016 2:50 pm  Mihaela Moşneanu

Comisarul Cristea se întoarse şi intră în maşina de Poliţie, în spate, de data asta.
- Hai Bogdane, porneşte maşina.
- Unde mergem, domnule comisar? întrebă acesta în timp ce pornise maşina.
- Mergi pe unde vrei tu, nu contează şi să nu pui întrebări, ai înţeles?
- Da, domnule comisar, am înţeles! îi răspunse Bogdan, observându-l în oglindă.
Îşi ţinea mâna stângă în buzunarul bluzei de la trening şi mâna dreaptă o ţinea afară. Pielea mânii drepte se albise, datorită încleştării cu care îşi strângea pumnul.
Văzându-l, Bogdan ştiu că nu este de glumă cu comisarul. Gândul că dacă i-ar fi tras un pumn cuiva în acel moment, i-ar fi întos faţa la spate, îl făcu să simtă fiori pe şira spinării.
,,Ce i s-o fi întâmplat oare? Şi cu cei doi prieteni ai lui? Se vede treaba că nu numai cu ei s-a întâmplat ceva, dar şi cu şeful meu e ceva. Totul e legat de prietenii lui, dar ceva este şi cu el’’.
Neştiind ce se întâmplase în garaj, nu înţelegea nimic. Acest lucru îl făcea să fie extrem de curios. Nu era prima oară când lucra noaptea şi comisarul îl suna pentru că prinsese pe cineva cu mâţa-n sac - era una din expresiile favorite ale comisarului - însă, era prima oară când comisarul nu-i spunea nimic şi tot îi repeta să nu pună întrebări. Asta i se părea ciudat şi se gândi că era vorba despre el personal, dar şi de vecinii lui. Îi ştia din vedere pe domnul Tică şi pe doamna Mariana, datorită comisarului şi ştia că sunt prietenii săi.
Comisarul se gândea la Livia şi nu-i venea să creadă nici acum. De multe ori simţise ceva, dar niciodată nu o crezuse în stare de o asemenea trădare. Uitase complet de Bogdan şi nu-l mai vedea.
,,Doar funcţia şi banii mei au contat pentru ea? Nu pot să mai trăiesc cu ea, aş fi un retardat mintal dacă aş mai sta cu ea de acum înainte. Îi voi spune dimineaţă să-şi facă bagajele şi să se ducă la Suciu sau la cine-o vrea ea, că mie nu-mi mai trebuie femeia asta! Doamne, ce-am făcut ca să merit asta? Ştiu eu că nu-s un bărbat frumos, dar chiar aşa? Doar asta am însemnat eu pentru ea, timp de zece ani? Doar un uriaş cu bani şi cu funcţie? Doamne Dumnezeule, ce-o să fac de-acum în colo, după ce-am s-o trimit cadou lu' Suciu sau lui cine-o vrea ea? De lume n-o să-mi pese ce-o să spună când o vedea că sunt singur, dar eu ce-am să fac? Sunt prea bătrân ca să mai merg la agăţat de femei. Dar am să-l prind eu pe Suciu cu mâţa-n sac. N-o să mă las până nu-l prind şi nu-l bag după gratii. Ştiu sigur că învârte mămăliga în reluare şi-atunci va fi vai de el! Vaai de el! Oricum, pe Livia o trimit la plimbare când ajung acasă. Mamăăă! Ce-aş bea ceva, dar nu am bani la mine. Dacă are băiatul ăsta bani la el, îmi cumpăr o sticlă de vodka. Cred că o Stalinskaya ar fi bună."
- Bogdane, ştii vreun magazin sau bar cu program non-stop pe-aci, prin zonă?
- Da domnule comisar, puţin mai în colo, la stânga este un magazin cu program non-stop, îi răspunse Bogdan.
- Du-mă până acolo. Ai bani la tine? Că eu nu am acum, că plecasem în vizită la Tică. Acolo am aflat despre Mariana, apoi..., în fine, ai bani?
- Da, domn comisar, am.
O luă pe stânga şi după o sută de metri ajunseră în faţa unui magazin. Bogdan opri maşina, îşi scoase portofelul şi îi dădu comisarului o sută de lei. Acesta îi luă şi coborî din maşină. Intră în magazin şi se întoarse în scurt timp cu o sticlă de Stalinskaya Vodka. Când îl văzu Bogdan din maşină, nu-i venea să creadă. Nu-l văzuse niciodată beat pe comisar şi nici măcar nu avea idee cum ar fi arătat, dar acum văzându-l cu sticla de Stalinskaya în mână, rămase perplex. Comisarul se apropie de maşină şi îi spuse:
- Bogdane, pleacă acum, vreau să rămân singur.
Bogdan nu mai putu să se abţină. Ieşi brusc din maşină şi îi spuse:
- Nu plec niciunde domn comisar! Domnule comisar, ce este? Ce se întâmplă cu dumneavoastră? Puteţi să-mi faceţi ce vreţi dumneavoastră, puteţi să mă şi bateţi! Haideţi, daţi-mi zece pumni mari de-ai dumneavoastră, mă faceţi terci şi după aia tot îmi spuneţi ce-i cu dumneavoastră, dar eu singur nu vă las, nu plec niciunde! Cine va murit, domn comisar? Sau ce-aţi păţit? Ce vă arde?
Fu rândul comisarului să rămână perplex de data asta. Nu-i venea să creadă că Bogdan avusese curaj să-l înfrunte în felul acela. Dar nu simţi nevoia să-l repeadă în acel moment, cum făcea de obicei, când cineva îndrăznea să-l înfrunte sau să-l sfideze. Îl privi atent, după care întoarse capul, fără să-i răspundă nimic. Atunci Bogdan continuă:
- Haideţi, spuneţi-mi de ce vreţi să vă îmbătaţi? Chiar aşa de tare arde focul, domn comisar?
- Arde Bogdane, şi arde rău de tot. Dacă ai şti...
- Ce să ştiu, domn comisar? Şi haideţi, descărcaţi-vă sufletul odată! Ce este?
- Ce să fie? îi răspunse comisarul şi continuă, e doar un mic amănunt fără importanţă, pentru tine. Apoi zâmbind amar, continuă să-i spună, sunt însurat de zece ani cu o femeie care, întodeauna m-a văzut ca pe un uriaş cu funcţie şi cu bani. Asta e, Bogdane.
După care intră în maşină. Bogdan intră şi el la volan, dar nu porni maşina. Comisarul desprinse staniolul de pe gâtul sticlei, desfăcu capacul şi dădu pe gât vreo două guri de vodka. După aceea îi povesti despre răpirea doamnei Mariana şi despre Livia. După ce termină de povestit, îi spuse:
- Fii atent Bogdane, că am avut încredere în tine şi ţi-am povestit. Să nu dea dracu să aud ceva din gura ta la servici sau pe undeva, că mă supăr urât de tot!
- Staţi liniştit domnule comisar, o să-mi ţin gura. Doamneee! Aşa ceva...
Şi îşi făcu cruce, gândindu-se că într-adevăr, comisarul avea motiv serios să-şi dorească să bea şi că dacă ar fi fost el în locul comisarului, i-ar fi omorât pe amândoi în bătaie. Când îşi termină povestea, comisarul băuse jumătate de sticlă. Bogdan porni maşina, fără să-l mai întrebe pe unde să meargă. Îl plimbă pe străzile oraşului fără să-i mai spună nimic, până cănd comisarul bău toată sticla de Stalinskaya. Deşi băuse toată sticla, nu părea beat. Dacă nu ar fi avut sticla goală de vodka în mâna, Bogdan n-ar fi crezut că băuse ceva. La un moment dat, comisarul îi spuse:
- Bogdane, du-mă acasă, că m-am săturat de plimbare. Banii ţi-i dau mâine, că azi nu vin la lucru.
- Da, domn comisar. Spuneţi că sunteţi răcit şi una-două v-aţi scos, iar banii mi daţi dumneavostră când doriţi, nu-mi fac eu probleme de asta. Îmi fac probleme că ştiu acum că nu vă este bine şi ce-o să faceţi. Scuzaţi-mă, dar mi-e grijă şi nu vreau să par indiscret.
- Merci Bogdane, o să fiu bine, sunt băiat mare, mă descurc, îi răspunse comisarul, zâmbind trist.
,,Şi încă ce mare sunteţi, domn comisar şi la propriu şi la figurat! Sunteţi ca un munte, dar şi dumneavoastră sunteţi om", gândi Bogdan.
După aceea îl duse acasă. Când ajunse în faţa blocului, se dădu jos din maşină şi îşi luă la revedere de la Bogdan. După ce plecă acesta, simţi cum îl învăluie ameţeala de la vodka. Merse împleticit până la intrarea în bloc şi urcă cu greu treptele până la etajul unu. Se opri puţin şi asculta cum doamna Mariana vorbea cu copilul ei la telefon:
- Copilul lu' mama, ce faci?... eu fac bine...uite, fac mâncare... păi da, că azi-noapte am citit o carte şi de-aia n-am dormit, aşa că m-am ridicat din pat şi fac mâncare. Tu ce mai faci?... eşti bine, copilul lu' mama? ... ce să fac? ... chiar dacă eşti tu mare, tot copilul meu eşti...
Ascultând-o şi simţindu-i bucuria din glas atunci când vorbea cu băiatul, se bucură iarăşi pentru ea şi pentru Tică. Când o auzi că a citit azi-noapte o carte şi că face mâncare, ghici intenţia prietenilor săi de a nu-i povesti nimic băiatului. Se gândi că va merge pe la ei deseară, că acum nu are rost să-i deranjeze. Apoi gândindu-se la situaţia lui cu Livia, se posomorî. Urcă până la etajul doi şi intrând pe uşă, strigă:
- Liviaaa!
- Daaa! îi răspunse aceasta şi văzându-l ameţit, se sperie.
Încercă să-i spună ceva:
- Andrei, eu...
- Livia, ţi-ai făcut bagajele?
- Bagajele? Ce bagaje?
- Da, bagajele. A fost prost "uriaşul" până acum, dar de acum numai e, s-a deşteptat! Doar nu ai impresea că mai eşti soţia mea, de-aseară!
- Ceee? Şi unde să mă duc, Andrei?
- La Suciu sau unde vrei tu! strigă el şi continuă, până la ora prânzului să fii plecată! Nu vreau să-ţi mai văd nici umbra pe-aci, ai înşeles? Şi nu încerca să-mi mai spui ceva, că palma lui Suciu care ai primit-o aseară va fi nimic, pe lângă celelalte care am să ţi le dau eu, dacă încerci să mai vorbeşti cu mine. Hai, ia-ţi boarfele şi să nu te mai văd!
După aceea se întoarse cu spatele, fără să-i mai spună nimic. Niciodată nu dăduse în ea şi nu lovise nicio femeie în viaţa lui, dar dacă ea ar fi continuat să-i mai spună ceva, atunci ar fi plesnit-o.

Sfârşit

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 13, 2016 2:46 pm  Mihaela Moşneanu

Bărbatul în costum negru deschise uşa. În spatele lui erau soţul ei Tică şi comisarul Cristea, dar fiind speriată, doamna Mariana avusese impresea că îi vede pe cei doi vlăjgani. Domnul Tică îl împinse în partea dreaptă pe Ghiţă Suciu, ca să poată intra şi comisarul. Văzând-o pe doamna Mariana în mijlocul încăperii, legată cu acea sfoară şi cu acea bandă adezivă pe gură, comisarul îl mai îmbrânci încă o dată cu forţă pe partea stângă. După aceea îl prinse şi-l zgâlţâi de umeri, cât putu de tare şi îl trânti cu putere la pământ.
- Mariii! Mari, draga mea, gata! Eu şi Andrei am venit să te luăm acasă! strigă domnul Tică după ce îşi luă nevasta în braţe.
Ea tresări în braţele soţului său surprinsă şi deschise ochii mari. Nu mai avu nicio reacţie, pentru că apariţia soţului său şi a comisarului, alături de acel bărbat, era ultimul lucru la care s-ar fi aşteptat în acel moment. Domnul Tică îi dezprinse banda adezivă de pe gură şi puse mâna pe sfoară, încercând să-i desfacă nodurile de la mâini. În timp ce soţul său se uita cum să desfacă nodurile marinăreşti, comisarul îl întoarse cu faţa în sus pe Suciu. După aceea urlă la el:
- Animalule! Scoate ceva, un cuţit, ceva cu care să tăiem sfoara! Dacă nu, te omor aici, ai auzit?
- Am, am un...un briceag în buz...unar... de la pant...aloni, îi răspunse Suciu, comisarului.
Comisarul începu să-l cotrobăie prin buzunare, până dădu de briceag. Îl scoase şi il aruncă domnului Tică, după care se urcă peste el şi începu să-i dea pumni în faţă, în timp ce domnul Tică tăie sfoara, eliberându-i mâinile şi picioarele doamnei Mariana. Comisarul văzu vreo două chiştoace de ţigări pe lângă el. Le luă în mână şi i le băgă în gură, spunându-i:
- Mănâncă-le! Auzi, mănâncă-le, că dacă nu, te mănânc eu pe tine, ai auzit?
Văzând sacii de iută în colţ, întrebă:
- Ce-ai în sacii ăia, Suciule? Tică, uită-te să vezi ce-i în sacii ăia!
Auzindu-l, domnul Tică o lăsă puţin pe soţia sa şi merse până la sacii din colţ. Punând mâna pe ei, văzu că nu erau prea grei. Erau prinşi pe margine cu aceeaşi bandă şi văzu jos o rolă neagră de bandă adezivă. Domnul Tică dezlipi banda adezivă de pe unul din saci. În ei era lână de oaie.
Văzând lâna, domnul Tică îl întrebă pe Ghiţă Suciu:
- Băi Suciule, ce dracu faci cu lâna asta şi cu banda adezivă? Din lână faci sfori ca s-o legi pe nevastă-mea? Şi banda adezivă o ai ca să-i închizi gura? Lasă că-ţi arăt eu sfori şi benzi adezive.
- Ceee!? întrebă comisarul mirat, lână de oaie?
Dar domnul Tică nu mai răspunse. Se apropie şi dânsul de Suciu şi începu să-i dea cu picioarele în cap. Comisarul îi trăgea câte un pumn şi soţul doamnei Mariana, câte un picior.
-Băi râpule! Băi jigodie împuţită! Băi panaramo ce eşti tu! Nu ţi-a fost de ajuns că ai răpit-o şi c-ai adus-o în locul ăsta infect ca şi tine pe Mariana mea, mai trebuia să o şi legi în halul ăsta! Băi javră penală, ce eşti!
Între timp, doamna Mariana se dezmeticise şi realiza ce se întâmplă. Era aşa de mândră de soţul ei că venise să o scape de acolo.
Strigă la soţul ei şi la comisar:
-Ticăă! Comisare! Lăsaţi-l în pace, că-l omorâţi aci şi nu merită să deveniţi nişte criminali, şi uitându-se spre sacii de iută, continuă, acum e rândul meu! El m-a răpit şi m-a legat în halul ăsta!
Se ridică încet în picioare şi se duse până la saci. Băgă mâna dreaptă în sacul pe care îl desfăcuse soţul ei şi smulse o bucată de lână. Cu cealaltă mână luă de jos rola de bandă adezivă, se apropie de cei trei bărbaţi şi spuse:
- Eu n-am luat niciodată o palmă de la vreun bărbat şi tu Tică, eşti cel mai bun bărbat din lume! Te iubesc din tot sufletul! Comisare, îţi mulţumesc şi dumitale că ai venit după mine să mă iei de-aici. Dar acestei javre împuţite, trebuie să i-o întorc. Daţi-vă la o parte!
Domnul Tică şi comisarul se dădură la o parte, ca nişte copii ascultători, fără să spună ceva. Atunci doamna Mariana se urcă pe Suciu, îi trase şi ea vreo două palme, după care îi spuse:
- Deschide gura, jegos infect şi penal, ce eşti!
Suciu nu mai avea nici cea mai mică putere de-a se apăra, după pumnii şi picioarele primite. Deschise gura şi doamna Mariana îi băgă bucata de lână în gură, îndesându-i-o până în gât lui Suciu. După care ceru briceagul şi comisarul il dădu de jos. Tăie o bucată de bandă adezivă şi i-o puse pe gură, exact cum făcuse el şi oamenii lui cu ea. Suciu avea obrajii şi ochii vineţi. Din nas începuse să-i curgă sângele. Gemea şi mişca din cap.
- Aşa să te găsească oamenii tăi, Suciule! Până dimineaţă să stai aşa, cum aveai tu de gând să mă ţii pe mine aici, ai auzit? îi strigă ea.
Apoi îl lăsă în pace pe Suciu. Se duse lângă soţul ei şi lângă comisar. Le spuse tare:
- Ticăăă! Comisare, hai să plecăm de-aici!
- Hai Tică, Mariana are dreptate, hai să plecăm de-aci, îi spuse comisarul prietenului său.
Doamna Mariana şi domnul Tică o luară înainte, dar comisarul se mai întoarse o dată spre Suciu. Acesta făcea eforturi să se ridice în şezut. Văzându-l pe comisar că se-ntorcea spre el, Suciu căzu din nou pe spate. Comisarul îi spuse:
- Fii atent băi Suciule, îţi spun ceva şi să ţii minte! Te las acum în pace, dar să ştii că de-acum înainte am să devin umbra ta, ai înţeles? Ai grijă ce afaceri învârţi de-acum în colo, mare grijă să ai. La următoarea mutare greşită, te bag la mititica, să ţii minte asta. Şi ca să nu spui că-s băiat rău, pe Livia am să ţi-o trimit cadou la Scânteia ta, să nu-i duci lipsa. Aaa! Să ai grijă să-ţi meargă afacerile, că iubeşte banii foarte mult. De! Comisar n-ai cum să fii, ca să aibă şi funcţie de iubit, dar nu le poţi avea pe toate în viaţă! Va trebui să se mulţumească numai cu banii tăi, dacă-i ai. Umbra ta voi fi! Zi şi noapte voi fi pe urmele tale! Hai, pa acum, să fii cuminte până la următoarea "întâlnire"!
Prietenii lui îl ascultau din pragul uşii. Doamna Mariana făcu ochii mari când auzi că i-o trimte pe Livia cadou, şi domnul Tică îi făcu semn să tacă. Se întoarse şi ieşi afară.
Apoi comisarul îşi scoase telefonul din buzunarul bluzei de trening şi-l sună pe Bogdan, unul din poliţiştii comunitari, să vină să-i ia cu maşina. În două-trei minute apăru o maşină Logan de Poliţie şi comisarul, împreună cu familia Alexandrescu se urcară în maşină.
Comisarul intră în faţă lângă colegul său şi familia Alexandrescu în spate. Bogdan îl întrebă pe comisar:
- Domnu' comisar, ce s-a întâmplat?
- Vezi-ţi de treaba ta Bogdane şi fă tot posibilul să nu mă deranjezi, ai auzit? Ne duci acasă şi taci din gură.
- Da domn comisar, să trăiţi!
Bogdan îl cunoştea pe comisar foarte bine. Ştia că este un om bun şi integru, dar când era nervos, era aprig la mânie, aşa că nu mai spuse nimic. Întoarse maşina şi-o porni spre barul Scânteia, barul lui Suciu. Apoi ieşi de pe acea stradă şi înaintă spre casa comisarului. În spate, domnul Tică o ţinea pe doamna Mariana în braţe şi ea îşi ţinea capul pe pieptul lui. Comisarul se gândi:
,,Doamne, ce mult ţin unul la celălalt şi-acum, chiar dacă nu mai sunt tinerei! Ce mult mi-ar fi plăcut să fie şi Livia ca Mariana şi să fiu şi eu fericit aşa cum este Tică!".
Bogdan mări viteza puţin până ajunse în faţa blocului unde locuia comisarul şi prietenii săi. Opri maşina şi atunci comisarul îi spuse lui Bogdan, înainte de-a se da jos împreună cu cei doi prieteni din maşină:
- Nu pleci, mă aştepţi aici, ai înţeles?
- Da domn comisar, să trăiţi! Cum doriţi dumneavoastră.
Comisarul îl privi o secundă, dăndu-şi seama că-l speriase puţin, dar nu-i mai spuse nimic.
Apoi se dădu jos din maşină împreună cu prietenii lui. Îi conduse până în faţa blocului, după care o întrebă pe doamna Mariana:
- Mariana, eşti bine acum? Tică, dacă aveţi nevoie de ceva, spune-mi.
- Nuuu, noi suntem bine acum, comisare. Dar dumneata? De ce i-ai spus poliţistului să te aştepte? De ce nu mergi acasă? Eşti bine?
Comisarul începu să râdă când văzu că doamna Mariana nu mai prididea cu întrebările. Soţia prietenului său şi Livia erau singurele persoane cărora le permisese să i se adreseze aşa. În rest, toţi cei care îndrăzneau să-i spună aşa, păţeau ca Suciu în scara blocului. Acum, Mariana va fi singura căreia îi va mai permite acest lucru. Observă că prietenii săi îl priveau îngrijoraţi şi le spuse:
- Nu vă faceţi grijă din cauza mea, sunt băiat mare, mă voi descurca de-acum înainte. Numai că nu am chef să merg acasă acum, am chef să mă plimb prin oraş şi să beau. Chiar am poftă să beau ceva.Vreau ca voi să mergeţi acasă şi să aveţi grijă de voi. Dacă aţi şti cât mă bucur pentru voi! Acum Tică, ai văzut, continuă el râzând, că am avut dreptate? Mariano, dăduse în bâlbâieli că ai plecat cu altul, să-l fi văzut numai! Chiar dacă partea proastă este că eu eram cel înşelat, mă bucur din suflet că te-am găsit şi că eşti bine. Hai, duceţi-vă acasă acum.
Cuprinzându-i pe amândoi în braţele lui mari, îi sărută pe obraji. După aceea îi împinse cu blândeţe în scară. Ei îl ascultară, dar când se întoarse cu spatele, întoarseră şi ei privirea după el, urmărindu-l cum se urcă în maşina de Poliţie şi pleacă.
Doamna Mariana şi domnul Tică urcară până la etajul unu şi intrară în casă, pe uşa descuiată. Cele două farfurii de pe masă şi oala de ciorbă de pe aragazul din bucătărie îşi aşteptau stăpânii, în acelaşi loc unde fuseseră lăsate.
După ce intrară în casă, se priviră unul pe celălalt, se luară în braţe şi se sărutară. Apoi intrară în sufragerie şi se aşezară pe colţar. Ţinându-se în braţe, începură să-şi povestească unui altuia prin ce trecuseră în ziua aia, de când plecase ea după pâine. La urmă, doamna Mariana îi spuse soţului său:
- Şi cum ai ,,dat în bâlbâieli", când ai văzut că nu mai apar? Ia, ia mai spune-mi despre asta, dragul meu.
- Eiii, tu te uiţi în gura lu' Andrei, răspunse el evaziv şi întoarse capul.
- Ba daaa, ai fost gelos dragul meu. Ai fost gelos, ai fost gelos, îi spuse ea privindu-l veselă şi fericită, aşa este? Gelosul meu drag şi scump, mai spuse doamna Mariana soţului său şi-l sărută cu drag. El o privi atent şi îi spuse:
- Măi Mari, faza este că nici măcar nu mi-a trecut prin minte ce-ai păţit tu. Nu-mi vine să cred nici acum că am trecut prin aşa ceva. Vorba lui Andrei, partea proastă este că cel înşelat s-a dovedit a fi el, nu eu.
- Cum naiba s-o fi încurcat Livia cu jegosul ăla de Suciu? Când eram acolo, legată, mi-am adus aminte de unde-l ştiam. În decembrie am surprins-o stând de vorbă cu el în scară, dar am tăcut şi n-am spus nimănui. Dacă vorbeam atunci, poate comisarul ar fi aflat mai devreme şi eu n-aş fi fost răpită, n-aş fi trecut prin aşa ceva. O, Doamne!, bietul comisar, nu merita aşa ceva! Este el un căpcăun în serviciul lui, dar ca om e pita lui Dumnezeu.
- Tot aşa a surprins-o şi el, în scară, vorbind acum cu el, îi spuse domnul Tică soţiei sale.
Vorbiră şi îşi povestiră până dimineaţă. În privinţa lui Mircea, luară hotărârea să nu-i povestească nimic, ca să nu-şi facă griji din cauza lor.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 13, 2016 2:43 pm  Mihaela Moşneanu

După ce bărbatul în costum negru plecă şi încuie uşa, doamna Mariana îi mulţumi lui Dumnezeu că acesta uitase lumina aprinsă şi n-o lăsase pe întuneric.
,,Doamne ajută! Ce bine că a uitat să stingă lumina! Sper să nu se-ntoarcă înapoi. Dar de ce am eu impresia că mă cunoaşte? Când i-am spus cum mă cheamă, parcă s-a speriat sau mi s-a părut mie?".
Văzând că nu se întoarce, se bucură. Dar bucuria ei nu dură mult, pentru că îşi aduse aminte de soţul ei Tică, de copilul ei Mircea şi de toată lumea. Îi dădură lacrimile şi privind în jurul ei, revăzu şobolanul mare, care stătu câteva clipe la câţiva paşi şi apoi începu să se plimbe de colo-colo, fără să se apropie de ea şi vreo doi păianjeni.
De data asta nu mai plănse şi nu-şi mai lovi spinarea de perete. Îşi impuse să nu-şi mai plângă de milă şi să se gândească la o soluţie de a scăpa, deşi nu vedea cum. Acest lucru i se părea imposibil.
Simţind durerea şi totodată mâncărimea care îi erau provocate de sfoara din jurul mâinilor şi a picioarelor, îi veni ideea de-a încerca să scape de banda adezivă. Se chinui puţin să-şi strângă picioarele, până reuşi şi îşi apropie genunchii de bărbie. Îşi apropie gura de genunchi şi o frecă de ei timp de un minut, în speranţa că va reuşi să o desprindă de pe gură, dar tot efortul ei fu în zadar. Încercând să o desprindă, banda adezivă se lipea şi mai tare. Începu să o usture buzele sub bandă şi se enervă. Scoase iar nişte zgomote surde din gât, dar pe urmă îşi impuse din nou să se stăpânească. Mai spuse încă o dată Tatăl nostru şi repetă crucea imaginară. Apoi se rugă lui Dumnezeu să o ajute cumva să iasă de acolo, să scape.
Încercă să discearnă această răpire, deşi nu reuşea. Îi stăruia în minte numele Livia. Vecina şi amica ei, care locuia deasupra ei la etajul II, se numea Livia şi întâmplător, ele două semănau de la distanţă. Recapitulă în mintea ei momentul când fusese săltată pe sus de cei doi vlăjgani îmbrăcaţi în negru, cum o duseseră până la stradă şi o urcaseră în maşină, dialogul ce avusese loc între cei doi vlăjgani şi şofer, fără să fie nimeni în preajmă să vadă. Se întrebă cum fusese posibil aşa ceva, nu-i venea să creadă. Se simţea de parcă ar fi fost protagonista unui film western cu John Wayne, chiar dacă din scena nefilmată a răpirii lipsiseră caii, pistoalele, costumaţia de cawboy şi preria.
Apoi numele Liviei îi reveni în minte. Se gândi că aşa o chema pe soţia comisarului Cristea, unul dintre cei mai buni prieteni ai soţului său. I se părea imposibil să existe vreo legătură între ea şi acel ţigan care i se părea cunoscut, dar nu-şi amintea de unde. Ea şi Livia erau vecine, se înţelegeau bine, dar nu erau aşa bune prietene cum erau soţii lor, Tică şi comisarul Cristea. Şi pe deasupra i se părea o doamnă care n-ar fi dat doi bani pe ăsta. Deci, sigur era vorba despre altă Livia.
,,Nu, nu-i posibil să aibă vreo legătură cu ăsta. Şi dacă ar fi să-l înşele pe comisar cu vreunul, cred că l-ar înşela cu unul ca lumea, nu cu jegosul ăsta! Sigur e vorba despre altă Livia. Dar de unde-l ştiu eu, măi? Îl ştiu de undeva, dar nu-mi aduc aminte. Doamne, mă lasă memoria, încep să-mbătrânesc. Şi faza e că nici nu m-ar interesa de unde mi-e cunoscut, dacă nu m-aş afla în locul ăsta oribil, de parcă aş fi într-o scenă de film, legată cu sfoara asta blestemată şi cu banda asta adezivă pe gură! Doamne, cum scap eu de-aci? Ce-o fi spus Tică al meu, când o fi văzut că nu mai ajung acasă cu pâinea? Sigur m-a căutat şi i-o fi spus Ioana sau Jeana, că n-am fost la magazin. Care dintre ele o fi fost la magazin? Sunt convinsă că da, şi poate nici nu-i trece prin minte ce s-a-ntâmplat cu mine. Ce fain ar fi să se fi gândit că m-am dus cu altul, să fie gelos, dar nu este el genul de bărbat gelos, aşa că nuuu, nu cred!".
Gândul legat de gelozia soţului ei o amuză, dar din cauza benzii adezive nu putu să râdă. Dar ignoră repede acest lucru, pentru că numele Liviei nu-i dădea pace deloc. Se tot gândea dacă este vorba despre vecina ei sau despre altă persoană cu acest nume.
Tot gândindu-se la Livia sau la acest nume mai bine-zis, îşi aminti că odată, în luna decembrie, într-o seară fusese la magazin să-şi cumpere cafea şi pâine. La întoarcere, intrând în scară, a surprins-o pe Livia, stând de vorbă cu acest tip, cu bărbatul în costum negru.
,,Daaa! Doamneee! Despre ea este vorba, nu-mi vine să cred! Cum este posibil aşa ceva? Nu putea să-şi găsească unul ca lumea, măcar? Cu ăsta? Doamneee! O omoară comisarul dacă află!"
Era atât de consternată, încât rămase mult timp cu privirea în gol. Singurul lucru care ,,îl vedea" în acel moment, erau Livia şi acel bărbat. Acea vedenie îi producea mai multă silă decât păianjenii de pe pereţii gri, şobolanul şi mizeria din jurul său.
Din când în când i se părea că aude maşini care plecau sau care veneau. Ciuli urechea, ascultă şi într-adevăr, se auzeau maşini. Apoi se întrebă în ce loc se află.
,,Doamne, trebuie să fiu undeva, lângă o stradă sau în vreo parcare. Doamneee! Nu sunt departe de oameni atunci. Ce bineee! Doamne ajută! Dar cine ştie că eu sunt aici? Nimeni. Sunt atât de aproape şi atât de departe, în acelaşi timp,de lume! Doamne ajută-mă! Şi privind spre geam, îşi continuă gândurile, cum de nu mi-a trecut prin minte? Ce-ar fi să mă duc spre de geam şi să-ncerc să mă ridic până la el cumva? Poate mă vede cineva. Doamneee! Mulţumesc Doamne, că mi-ai dat ideea asta."
Şi atunci se lăsă să cadă uşor pe partea dreaptă, peste căciula care îi căzuse. Se întoarse cu faţa în jos şi se rostogoli pe burtă. După aceea se târî până crezu ea că se-ndrepta spre geam, întorcându-se pe partea stângă. Stătu câteva clipe pe loc fără să se mişte, apoi o porni târâş, îndoindu-şi picioarele legate şi împingându-şi umerii înainte, spre geam.
Reuşi să ajungă la jumătatea drumului, cănd auzi deschizându-se uşa cărămizie.Tresări la auzul uşii şi îl revăzu în prag pe bărbatul în costum negru şi în spatele lui i se păru că-i vede pe cei doi vlăjgani, care o luaseră pe sus şi-o duseseră până la maşină, când o răpiseră. Închise ochii de spaimă, aşteptându-se la ce-i mai rău din partea lor şi cineva o luă în braţe.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 13, 2016 2:40 pm  Mihaela Moşneanu

La început, comisarul îi auzi pe cei doi oameni, dar nu înţelegea ce vorbeau. Ceea ce-l făcu să rămână încremenit şi totodată surprins, era că una dintre cele două voci era cea a nevestei sale, care vorbea jos în scară cu un bărbat. Discuţia dintre ei părea să fie aprinsă şi misterioasă, lucru care îl făcu pe comisar să strângă din ochi şi să se încrunte.
Soţia comisarului era înaltă, slăbuţă şi brunetă. Era îmbrăcată într-un capot roşu şi avea în picioare o pereche de şlapi roz. Părul drept îl avea până la umeri. Avea ochi mari şi căprui, un nas drept şi nişte buze senzuale, întodeauna rujate. Era una dintre cele mai frumoase femei şi una dintre cele mai respectate doamne din cartier, datorită faptului că era soţia comisarului Cristea.
Soţul ei coborî treptele scărilor încet, să asculte ce vorbeau, fără să facă zgomot. Nevastă-sa şi bărbatul care era îmbrăcat într-un costum negru, vorbeau cu voce joasă, aşa că trebui să se apropie mai mult, ca să poată asculta discuţia lor. Ea ştia că soţul ei Andrei era la domnul Tică, unde obişnuia să întârzie şi de aceea conversa liniştită cu acel bărbat, fără să-i treacă prin minte că soţul ei era aproape, la câţiva paşi şi asculta discuţia lor:
- Numai vreau să am de-a face cu tine, Ghiţă. Vreau s-o terminăm.
- De ce? Cum adică nu mai vrei să ai de-a face cu mine?
- Uite aşa! Numai vreau. E timpul să punem punct.
- De ce? Să nu-mi spui că acum te-ai apucat să-l iubeşti pe comisar, că nu te cred, îi spuse el, nervos.
Ea începu să râdă şi îi spuse:
- Pe uriaşul ăla de comisar nu l-am iubit niciodată. Doar banii şi funcţia lui au fost şi sunt bune pentru mine, de-aia m-am măritat cu el. În rest, nu l-aş fi luat de bărbat.
- Păi şi-atunci Livia, de ce vrei s-o terminăm? Ţi-ai găsit pe altul?
- Încă nu, dar sunt alţii mai buni decât el şi decât tine, măi Ghiţă, răspunse ea râzând.
Comisarul asculta împietrit. Nu-i venea să creadă.
Ghiţă Suciu era patronul unui bar numit Scânteia, care era la vreo doi kilometri distanţă de acel bloc, unde locuiau familiile Alexandrescu şi Cristea. Era de etnie rromă. Şi oamenii lui erau cei care o răpiseră din greşeală pe doamna Mariana.
Auzind-o cum îi vorbea, se enervă pe loc şi îi dădu Liviei o palmă zdravănă. În mod normal, comisarul ar fi luat la bătaie pe oricine ar fi îndrăznit să se uite la Livia, dar acum nu avu nicio reacţie. Rămase pe loc ca o statuie, năucit de discuţia nevestei sale cu Ghiţă Suciu, privindu-i fix. Îl ştia din vedere, dar nu avusese ocazia ,,să-l cunoască" până acum.
,,Eu n-am lovit-o niciodată, i-am oferit o viaţă frumoasă, are tot ce-şi doreşte cu mine şi uite răsplata ei. Doamneee! Ce prost am fost! Tocmai eu să fiu înşelat în halul ăsta, nu-mi vine să cred. Şi cu cine, pe deasupra? Eu care credeam că nu mai există nimic în lumea asta, care să mă mire, uite de unde sare iepurele!"
Şi simţi dintr-odată lacrimile care i se prelingeau pe obraji fără să-şi dea seama, la fel ca domnului Tică, mai devreme. Era o trădare pe care el nu şi-ar fi închipuit-o nici măcar în vis, din partea Liviei. Nu realiza că plângea, deşi simţea lacrimile pe obrajii lui roşii.
Ghiţă Suciu, bărbatul în costum negru continuă, de data asta cu glas tare, auzindu-se în scară:
- Măi nenorocito ce eşti tu, dac' ar şti comisarul ce poamă eşti, te-ar băga în pământ de vie, la cum îl ştiu eu! Nu ţi-e ruşine? De fapt, ce ruşine să-ţi fie ţie? Îţi aduci aminte când mi-ai spus că mă iubeşti şi că vrei să fii cu mine? Şi eu ţi-am promis că vom fi împreună, că te voi fura. Vrei să ştii ce-am făcut măi, vagaboandă nenorocită şi penală, ce eşti? Vrei să ştii, ce-am făcut? Îţi spun eu acum, ce-am făcut! Când am văzut că nu-mi mai răspunzi la telefon şi că nu mai dai niciun semn de viaţă, am trimis trei oameni de-ai mei să te răpească şi ce crezi? Le-am spus cum arăţi tu şi idioţii dracului au răpit-o pe vecina aia a ta, de la unu, pe Mariana. Imbecilii ăia au răpit-o pe ea în locul tău, fiindcă au confundat-o cu tine. Când am întrebat-o cum o cheamă şi când mi-a spus, am zis că mor nu alta, pentru că ştiu că barbatul ei este bun prieten cu comisarul.
- Ceee? Eşti nebun la cap? sări atunci cu o voce răsunătoare, comisarul Cristea, cum ai putut să faci mă, aşa ceva? Băi tâmpitule, ştii că soţul ei este distrus acum, că nu ştie unde este şi ce face? Şi tu? Tu Livia, cum dracu te-ai încurcat tocmai cu ăsta? Doamneee! Nu-mi vine să cred ce-am auzit adineaori din gura voastră, mai ales de la tine! Lasă că o să-ţi arate ţie "uriaşul ăla"! Şi tu măi javră penală, ştii ce-nseamnă ce-ai făcut tu cu vecina mea de la unu? Şi cu oricare persoană, dacă ai fi făcut acest lucru, ştii ce-nseamnă? Sechestrare de persoană înseamnă, care se plăteşte cu puşcăria, măi porcule, idiotule ce eşti tu! Nenorociţilor, ce sunteţi voi, amândoi!
Acum fu rândul Liviei şi-a lui Ghiţă Suciu să rămână împietriţi. Auzind prima oară vocea lui Suciu şi după aceea pe a comisarului, domnul Tică şi doi vecini care nu dormeau încă, ieşiră afară şi auziră ce spuseseră Suciu, după ce-i dăduse palma Liviei, şi comisarul.
Domnul Tică coborî în grabă şi se repezi la Ghiţă Suciu, pe care şi el îl ştia din vedere.
- Unde-i Mariana mea, Suciule? Acum să faci bine să mă duci la ea şi să mi-o dai înapoi! Şi tu Livia, ce ai de vorbit cu ăsta? o întrebă domnul Tică privind-o, după care îşi întoarse privirea spre prietenul său, Andrei.
Îl văzu pe comisar cu umerii îndoiţi şi avea o faţă de parcă l-ar fi bătut cineva. Niciodată nu-l văzuse aşa pe Andrei şi nu-i venea să creadă. Întodeauna, prietenul lui fusese puternic ca un munte şi veselia sa explozivă se răspândea prin toate locurile pe unde trecea, dar acum arăta ca un copac uscat de la rădăcină. În acel moment, era umbra comisarului, acel comisar care băga spaima în toţi infractorii, acum era înfrânt de trădarea soţiei sale, Livia. Dar cu toate că arăta aşa de rău, îşi găsi puterea de-a vorbi:
- Acum, în acest moment Suciule, ne iei pe mine şi pe Tică, şi ne duci în locul unde o ţii pe Mariana, ai înţeles? Ai vreo maşină sau chem eu o maşină de poliţie?
- Da comisare, să trăieşti! Am maşină, acum mergem.
Auzindu-l cum îi vorbeşte, comisarul se repezi la el brusc şi îi dădu un pumn în faţă, doborându-l jos. Apoi sări pe el şi-l ridică cu forţă în sus. După care îi spuse, cu vocea sa răsunătoare:
- Băi împuţitule ce eşti! Pentru tine sunt ,,Domnul comisar", nu "comisare"! Şi să-mi spui: ,,Da,domnule comisar, să trăiţi!", ai înţeles?
- Da, domnul comisar. Da domnule comisar, să trăiţi! îi răspunse slab Ghiţă Suciu.
- Mai tare, că dacă nu, aici te omor, ai înţeles? zbieră la el, ţinându-l de piept, zgâlţâindu-l.
- Da, domnule comisar! Da domnule comisar, să trăiţi! strigă Suciu tare.
- Bravo! Aşa să faci de-acum în colo, ai auzit? Şi îi dădu drumul, împingându-l spre ieşirea din scară, după care continuă poruncitor, şi acum mişcă-te! Tică, hai să mergem după Mariana!
- Hai Andrei, hai! Da repede, da? îi răspunse domnul Tică, nerăbdător.
- Andrei! Andrei! strigă Livia la el cu jumătate de gură, stai!
- N-am de ce să stau, plec acum după Mariana! Stau eu şi cu tine de vorbă, când mă-ntorc, n-avea grijă!
Şi Ghiţă Suciu ieşi primul din scară, urmat de domnul Tică şi de comisar. Parcurseră aleea în paşi grăbiţi până ajunseră pe stradă şi înaintară direct spre aceeaşi Dacia Break, în care o luaseră cei trei oameni în negru pe doamna Mariana. Ironia sorţii fu ca domnul Tică şi comisarul să intre în spate, pe bancheta unde cei doi oameni în negru o aruncaseră pe doamna Mariana ca pe un geamantan, atunci când o răpiseră.
După ce intrară toţi trei în maşină, Suciu porni maşina şi mări viteza. Conduse aproape doi kilometri, după care intră cu maşina pe-o alee, unde încetini viteza. După o sută de metri, ajunse în faţa barului Scânteia. De acolo o luă pe stânga, printre nişte blocuri şi ajunseră într-o parcare, unde erau nişte garaje. Unul dintre ele era deosebit de celelalte, fiindcă avea fereastră cu grătar de fier şi o uşă cărămizie. De la fereastră, se vedea lumina aprinsă.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 13, 2015 8:28 am  Mihaela Moşneanu

Domnul Tică plecă îngândurat, cu paşi înceţi din faţa magazinului. Afară se întuneca, dar el nu realiza acest lucru. Ajunse în faţa blocului şi se aşeză pe bancă. Era nedumerit, nu ştia ce să creadă. Stând el acolo, fără să simtă răcoarea de afară, îl cuprinse panica. Simţea în sufletul său cum ghimpele geloziei îl înţepa.
Nu fusese prea gelos când era tânăr şi nici acum n-ar fi fost. Întodeauna fusese sigur pe sentimentele Marianei şi la fel fusese şi ea pe ale lui. Sau cel puţin, aşa crezuse el pană acum. S-au iubit mult de când s-au cunoscut, în ciuda faptului că părinţii ei fuseseră împotriva relaţiei lor la început, şi încă se iubeau, sau aşa credea. Îi era de neînţeles dispariţia ei asa, dintr-o dată! Era ferm convins că între ei este o dragoste mare, multă înţelegere, încredere şi mai ales, un respect deosebit, care apăruseră o dată cu trecerea timpului.
,,Unde o fi? Doamne, unde să o caut? Măi, dacă era să se fi dus la vreo prietenă de-a ei, m-ar fi înştiinţat, trimiţându-mi pâinea prin cineva. N-ar fi fost prima oară când ar fi făcut asta. Dar acum? Vânzătoarea Jeana mi-a spus că n-a fost azi la magazin. Unde s-o fi dus? Nu pot să mă gândesc decât la asta, că a plecat de acasă cu cineva, dar cu cine? Doamneee! Cum n-am observat nimic la ea, până acum? Şi mai ales, după atâta timp? Naiba ştie, că la cum o cunosc eu, cred că mi-ar fi spus, ea, întodeauna e sinceră. Dar să se fi schimbat şi eu să nu-mi fi dat seama? Nu se poate, dar totuşi, ce să cred, dacă nu asta? Clar, numai asta e, altceva ce să fie? Ei, o veni ea până dimineaţa.''
Şi îi dădură lacrimile ca unui copil. Le şterse, dar altele îi plecară pe obraji. Văzând că nu se poate stăpâni, se ridică de pe bancă. Fugi în scară şi urcând treptele din doi-trei paşi, ajunse acasă. Intră în casă fără să realizeze că lăsase uşa descuiată şi închise uşa, apoi strigă:
- Mariana! Mariii!
Dar Mariana nu-i răspunse, fiindcă nu era. Nu ştia de ce o strigase, chiar dacă era conştient că nu era acasă. Trecu pe lângă bucătărie prin hol şi ajunse în sufragerie. Se trânti pe colţar cu burta în jos şi continuă să plângă. O perioadă de timp plânse întruna, după care îşi impuse să înceteze.
Se ridică în picioare, după care se aşeză în şezut. Privi măsuţa joasă şi mocheta bleumarin, după care îşi aruncă privirea pe fotoliul care însoţea colţarul. Apoi ceasul oval de pe perete şi cu ajutorul luminii din hol, ce rămăsese aprinsă de când plecase doamna Mariana după pâine, văzu că era ora zece. Îşi îndrepătă privirea spre biblioteca plină de cărţi, care ocupa peretele din stânga al sufrageriei, după care o coborî spre sertarele de jos, unde erau caiete şi cărţi de-ale lui Mircea, de pe vremea când era la şcoală şi pe care Mari se încăpăţânase să nu le arunce, ţinându-le ca amintire. Toate erau aranjate frumos de ea. Peste tot era mâna ei, peste tot, fiinţa ei era prezentă, oriunde se uita, avea impresia că o vede.
,,Ce Dumnezeu! Cred c-am înnebunit, sunt om bătrân, am şaizeci de ani şi sunt gelos, de parcă aş avea vârsta lui fiu-meu! Doamne! Dacă o fi aşa cum cred eu, ce-o să-i spun lui Mircea, când va suna? Ei, voi vedea eu atunci, ce-i voi spune. Mai bine aş înceta cu prostia asta!''
Deşi gândea în felul acesta, nu putea să se împotrivească sentimentelor care le simţea. În starea în care era acum, si-ar fi dorit să-i cadă tavanul în cap, fiindcă dispariţia soţiei îl durea, în ciuda faptului că-şi reproşa comportamentul de adolescentin.
Şi totuşi, o nouă speranţă se cuibări în sufletul său, când îi veni ideea să o sune. Îşi scoase telefonul mobil din buzunarul gecii de fâş care o avea pe el încă. Sună, dar văzu că îl avea închis. Se enervă şi spuse:
- Ooo! Are şi telefonul închis pe deasupra, să n-o deranjez! Foarte ocupată trebuie să fie, nu?
După care îl aruncă în fotoliu, nervos. Era atât de supărat şi de trist! Nu-i venea să creadă că tocmai acum, după atâta timp, îi venise lui Mari a lui să-l înşele. Şi tot gândindu-se la ea, trecu timpul fără ca el să se mai mişte şi privind în gol, o dată cu lacrimile care îi plecaseră iar la plimbare. Fără să-şi dea seama prea mult de ceea ce făcea, la un moment dat se ridică de pe colţar, aprinse lumina şi se aşză la loc. Privi din nou ceasul de pe perete şi văzu că era ora unsprezece.
Sună cineva la uşă şi el sări ca ars în picioare. În acel moment se gândi repede că este ea, că în sfârşit a ajuns acasă, că-i va povesti cum a fost la vreo prietenă de-a ei şi ce păţise, şi cum o ajutase, etc. Era atât de sigur de asta, încât nu se gândi nicio clipă că dacă ar fi fost ea, nu ar fi sunat, ci ar fi intrat pe uşă.
Când ajunse la uşă şi o deschise, în prag era vecinul său Cristea, comisarul. Acesta era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui. În mod normal, domnul Tică s-ar fi bucurat de prezenţa sa, dar acum fu profund dezamăgit, lucru care nu-i scăpă poliţistului, aşa cum nu-i scăpase nici faptul că prietenul său era îmbrăcat în geacă, nu în capot, cum îi era obiceiul în casă. Andrei era vesel, dar când îl văzu cum arăta, zâmbetul de pe faţă i se transformă într-o grimasă.
Andrei Cristea era comisar de poliţie în Drobeta Turnu Severin. Era un tip înalt şi corpolent. Avea o faţă jovială, părul alb şi tuns scurt. Tot timpul era vesel, deşi la servici era mai rău ca un urs. Multe ilegalităţi ,,treceau prin mâinile lui'' şi nu rămâneau nerezolvate. Era spaima tuturor vagabonzilor şi a infractorilor din oraş, şi nu numai. Colaborarea sa cu alte secţii de poliţie din ţară era întodeauna încununată cu succes, nimeni nu rămânea nepedepsit, atâta timp cât el conducea o anchetă. Trebuia să nu ai de-a face cu nimic ilegal, dacă vroiai să nu-l cunoşti, că de ştiut din vedere erau puţini care nu-l ştiau.
Acum era îmbrăcat într-un trening albastru şi era încălţat într-o pereche de şlapi portocalii de plastic. Ochii albaştri ca marea, străluceau atunci când privea atent pe cineva sau locurile care îl înconjurau. Avea nasul puţin coroiat, obrajii roşii şi nişte buze cărnoase. Vocea îi era groasă şi răsunătoare, iar când râdea, i se vedea dantura albă, de care era mândru.
- Salut, Tică! Ce faci? Dar ce-i cu tine? Ce-ai păţit? Ce-i cu faţa asta, omule? îl întrebă, scrutându-l atent cu privirea sa de poliţist.
- Chiar se vede că arăt rău? Hai, intră! Ce să am? Nu am mare lucru, decât că nu ştiu pe unde-i Mariana mea. Plecă după pâine, şi pâine se făcu.
- Cuuum? Ce tot spui tu acolo?
- Daaa, ce-ai auzit! Mariana mea plecă să ia pâine de la magazin şi nu mai veni. Nu ştiu nimic despre ea, de la prânz. Am fost la magazin şi doamna Jeana mi-a spus că nici măcar n-a dat pe-acolo, azi. Ce să cred despre asta, Andrei? Decât că şi-a găsit pe altul şi-a plecat cu el!
- Măi, Tică! Nu vorbi prostii! Ce naiba, doar nu eşti copil! Tu crezi că-i arde ei la vârsta asta şi după atâta timp să te-nşele? Dacă n-aş cunoaşte-o, dacă nu v-aş cunoaşte pe amândoi de-atâta timp, aş mai crede aşa ceva,dar aşa...
Căzu puţin pe gânduri şi se vedea după încruntarea sprâncenelor sale că judeca mult situaţia prietenului său. Nu credea nici unu la sută că soţia lui Tică l-ar înşela sau mai mult, că ar fi putut fugi cu vreun amant. După ceva timp vorbi:
- Măi, omule! Dacă o fi păţit ceva?
- Ce să păţească, măi Andrei? Ce? Spune tu, că doar a plecat după pâine, nu în altă parte!
- Nu ştiu, dar nici ce spui tu, nu este, n-are cum să fie aşa, măi! Bagă-ţi minţile-n cap şi nu te mai gândi la prostii din astea! Apoi continuă să vorbească mai mult singur, Doamne, ce-o fi cu ea? Ce-o fi păţit? Şi apoi privindu-şi din nou prietenul, pe la prietene ai căutat-o?
- Nu, nu am căutat-o, că dacă era să fie pe la vreo prietenă, venea ea până acum sau mi-ar fi trimis pâinea prin cineva, că doar ştii cum face ea şi cu nevastă-ta. Că se potrivesc amândouă, de minune! spuse zâmbind pentru prima oară, domnul Tică.
- Da măi, ai dreptate în privinţa obiceiului cu pâinea, dar în alte privinţe, nu. Mariana şi nevastă-mea au caractere diferite şi mi-ar fi plăcut să se înţeleagă şi ele aşa de bine, cum ne înţelegem noi doi. Pe unde o fi oare? Sper din suflet să nu i se fi întâmplat ceva, fiindcă eu refuz să cred prostii ca tine! Uite cum facem, tu rămâi aici, te calmezi şi îţi scoţi tâmpenia asta cu înşelatul din cap, iar eu plec acum acasă. Şi mâine-dimineaţă când ajung la lucru, îmi mobilizez oamenii s-o caute, m-ai înţeles?
- Vorbeşti serios? Ai să m-ajuţi s-o găsesc? Of! Sper să ai dreptate, Andrei, că nu-i vorba despre înşelat aici. Se gândi puţin, apoi continuă, şi dacă o fi cum spui tu? Doamne, unde-o fi? Şi ce-o face, oare?
- Măi, Tică! Îţi repet, parc' ai fi copil, ce Dumnezeu! Doamne! Ce mi-a plăcut întodeauna la voi, este că şi acum, după atâta timp, vă iubiţi! Măi omule, bagă-ţi minţile-n cap şi nu te mai gândi la prostii!, îi repetă comisarul. Eu cu a mea nevastă nu suntem ca voi. Ba chiar, de multe ori simt că noi am fost odată ca niciodată. Ce n-aş da eu ca şi nevastă-mea să fie ca Mariana ta, dar asta e! Nu putem să fim fericiţi cu toţii, adăugă el trist.
- Ei, lasă! Poate că a ta nevastă, cum spui tu, este altfel, poate nu îţi arată, dar eu sunt convins că ţine la tine, încercă domnul Tică să-l îmbărbăteze pe prietenul său, dar revenind repede la ale lui, repetă, măi Andrei, tu crezi că nu mă înşeală Mariana?
- Măi, tu eşti turc? Nu cred, ştiu sigur, sută la sută, că aşa ceva este imposibil, este exclus din start! Sper doar să nu fi păţit ceva, în rest, poţi să fii liniştit. Şi apoi, râzând, continuă să-i spună, nu mai că tu o luaşi razna rău de tot, eşti gelos, măi frăţioare!
- Doamne-ajută! Offf...
Comisarul îl privi atent şi se mai gândi a nu ştiu câta oară că Mariana nu îl înşela, că nu avea cum! În acelaşi timp, pe o parte îl amuza teribil gelozia prietenului său, iar pe de altă parte îi plăcea la fel de mult, deoarece i se părea minunat că la vârsta lui, mai putea fi gelos în felul acesta. Văzuse şi auzise multe prin intermediul meseriei sale. De aceea îi era teamă să nu fi păţit ceva grav, vecina sa. Înainte să plece acasă, îi mai spuse încă o data prietenului său:
- Stai liniştit, că o găsim noi. Mâine o caut cu oamenii mei peste tot, şi dacă va fi nevoie, voi căuta prin toate cotloanele oraşului. Mâine-seară va fi aici cu tine, altfel nu mai sunt comisarul Cristea! Îţi promit solemn, asta!
După care plecă spre uşă, fără ca domnul Tică să-l mai conducă până la usă, cum făcea de obicei, dar comisarului nu-i trecu prin minte să se gândească la asta.
Locuia la etajul doi, deasupra de familia Alexandrescu. Auzi doi oameni, vorbind la parter şi rămase încremenit la auzul uneia dintre cele două voci.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 13, 2015 8:24 am  Mihaela Moşneanu

Privind în jurul ei înspăimântată, doamna Mariana închise ochii și se rugă Domnului să fie doar un vis urât, apoi spuse în gând ,,Tatăl nostru'' și își făcu o cruce imaginară. Deschizându-i, se văzu în același loc oribil. Era o încăpere aproape goală. Fiind rezemată de peretele gri și mucegăit, începu să observe locul mai atent.
Își începu observația, uitându-se prima dată pe lângă ea. Pe jos era o mochetă închisă la culoare, de atâta mizerie. Se gândi că poate nu fusese curățată sau spălată niciodată. Pe alocuri se vedea mult scrum și chiștoace de țigară. Undeva se puteau observa și vreo două trabuce stinse și strivite de o talpă de încălțăminte bărbătească. Pe pereții murdari și zgâriați se vedeau păianjeni, care leneveau împărătește pe pânzele lor. Unul dintre ei era la câțiva centimetri distanță de ea și un șobolan, ce era la un pas de ea se mișca pe loc. Puțin mai în colo era o măsuță și trei scaune de lemn vechi fără spătar. Într-un colț erau niște saci mari de iută. Nu putea să își dea seama ce este în ei, dar nici nu o interesa prea mult acest lucru. Peste tot domnea mizeria, mână în mâna cu un miros puternic de mucegai, ce-i înțepau nările. Sus pe tavan se vedea un bec agățat de niște lițe întortocheate. Drept în fața ei, la câțiva metri se vedea o fereastră întredeschisă cu un grătar de fier, iar în partea dreaptă era o ușă cărămizie, ce părea să fie încuiată.
Încercă să se miște, dar sfoara groasă de lână îi aduse aminte că nu putea. Cu sfoara aceea bine înfășurată și înnodată, senzația de usturime și de mâncărime o înnebuneau. Îi venea să țipe, dar nici asta nu putea, fiindcă bucata de bandă adezivă o împiedica. Privi nodurile marinărești ale sforii, se gândea cum să le desfacă, dar vedea bine că pentru ea părea imposibil, deoarece nu ar fi avut habar, nici dacă ar fi avut mâinile libere.
Observând din nou păianjenul care era aproape de ea și șobolanul care se mișca întruna, sentimentul de silă îi cuprindea sufletul. Începu să scoată din gât niște sunete ascuțite, mișcându-și capul de la stânga la dreapta, ca și cum ar fi vrut să spună nu. Tot mișcându-și capul în felul acesta, la un moment dat, căciula îi alunecă pe ochi. Asta o făcu să simtă că nu mai poate. Nu-i venea nicio idee care s-o ajute să scape din acel calvar. Atunci, din cauza spaimei și-a furiei, începu să-și lovească spatele de perete, începându-și mișcările din față în spate, mult timp, fără să fie conștientă de faptul că o durea din ce în ce mai tare. În timp ce își lovea spatele, disperată, până la urmă îi căzu căciula de pe cap. Putu să vadă că păianjenul ce era aproape de ea, se mai îndepărtase puțin și șobolanul nu mai era -se ascunsese undeva -crezu ea. ,,Se bucură'' că măcar scăpase de el.
Începuse să plângă pentru că își aduse aminte de soțul ei Tică, cum îl lăsase s-o aștepte cu pâinea, după care gândurile ei se îndreptară spre Mircea. Lacrimile începură să-i curgă și mai tare pe obraji. După aceea își aduse aminte cum fusese luată pe sus de cei trei, apoi de toată lumea. Unde or fi fost toți în momentul acela? Fiind îngrozită și agitată din cauza acelui loc, din cauza situației în care se trezise fără să vrea și pe care n-o înțelegea, realiză cu stupoare că timpul trecuse și se făcuse seară. Nu mai vedea nimic, se întunecase și frigul începuse să-i înțepe corpul. Venirea serii și a frigului o mai înspăimântă încă o dată, făcând-o să tremure foarte tare.
Intrase în această stare de mult timp, gândirea ei ajunsese undeva pe o linie de plutire. Pe o parte se gândea cum fusese posibil să i se întâmple ei așa ceva și de ce? Iar pe de altă parte se gândea cum să scape din locul ăla? Și nu în ultimul rând, spaima și sila de situația în care se afla, seara, care o speria foarte mult, pentru că nu era sigură dacă va rezista până a doua zi, când se va face dimineață.
La un moment dat, se auzi scârțâitul ușii cărămizii, care se deschise brusc cu zgomot, ceea ce o sperie îngrozitor pe doamna Mariana. În pragul ușii apăru umbra neagră a unui bărbat și în mâna dreaptă avea o cheie de fier veche, pe care o băgă într-un buzunar. Aprinse becul cu mâna stângă de la întrerupătorul pe care nu-l observase ea, intră și îi spuse:
- Bună seara, Livia! Mă mai ții minte? Ți-am promis că... și se opri, uitându-se la ea încremenit. O privea și nu-i venea să creadă. În locul acelei femei căreia el i se adresase familiar, era o altă femeie.
Era un bărbat înalt și solid, de etnie rromă, cu ochii mari, cu un nas acvilin și cu buze groase. Părul creț și ușor grizonant îi era înfoiat și era îmbrăcat într-un costum negru, cu o cămașă albă. Haina de la costum o avea deschisă, cravata îi lipsea și datorită primilor nasturi desfăcuți ai cămășii, i se vedea pieptul păros.
- Doamneee! Ce drac făcură idioții ăștia ai mei? Băi frate, ăștia au innebunit la cap, de tot! În loc să mi-o aducă pe Livia, mi-aduseră pe alta! Hei, femeie! Cine dracu ești? Auzindu-i vocea, se sperie și se miră în același timp, mai ales când îi spusese prima oara Livia. Avea impresia că mai auzise această voce, dar nu știa unde și când. Îi desprinse banda adezivă de pe gură și așa putu să vadă ce-i fusese lipit pe gură. Îl privi atentă şi încercă să-i vorbească, dar nu putu. Îşi drese glasul ca să-i poată vorbi şi întrebarea ei răguşită şi speriată plecă spre urechile individului:
- Ce ţi-am făcut eu? Ce-ai cu mine? De m-ai răpit şi mă ţii aşa?
- Băi, femeie, începu să urle acesta, proştilor mei le-am dat ordin să-mi aducă pe cineva şi ei mi-au adus pe altcineva, mi te-au adus pe tine!
- Bine, începu şi doamna Mariana să zbiere, dacă vezi că nu sunt eu, dă-mi drumul! Lasă-mă să plec! Deşi tremura de spaimă, repetă, lasă-mă în pace pe mine! Vreau să mă întorc acasă, la soţul meu! Omul o privea încruntat şi atent. La un moment dat i se păru că gândurile îi plecaseră în altă parte şi că parcă se uita prin ea.
În sufletul ei spera că va scăpa din calvarul ăsta. Privindu-l mai atentă, i se făcu teamă de el, se gândi că ar trebui să-i vorbească frumos, că era la mâna lui şi că cine ştie ce i-ar mai putea face. Şi văzându-i privirea în gol, înghiţi în sec şi curaj şi continuă să-i vorbească blând:
-Te rog frumos, domnule! Vezi bine că nu te cunosc, şi nici eu nu te cunosc pe dumneata! Aşa că n-are rost să mă mai ţii aici, legată în halul ăsta!
Omul o privi din nou câteva clipe şi apoi îi spuse puţin răstit:
- Băga-mi-aş, să-mi bag! Băi, femeie! Ce drac mă fac eu acum cu tine? Am nişte oameni aşa de tâmpiţi, nu-s buni de nimic!
- Te rog, frumos, dă-mi drumu'! Promit că nu spun la nimeni, nimic!
- Tacă-ţi fleanca, femeie! Crezi că am de gând să cred minciunile tale? Dacă-ţi dau drumu', primul lucru pe care ai să-l faci, va fi să te duci la poliţie, şi-o încurc rău din pricina ta! Fii bună, nu mă face să-ţi trag una, nu mă enerva cu prostiile tale!
- Bine, nu mai spun nimic, îndrăzni ea mai departe, deşi tremura de frică, dar atunci ce-o să faci cu mine? Gândeşte-te, am şi eu o familie, am acasă un soţ care mă aşteaptă de la prânz cu două pâini pe care nu am mai apucat să le mai cumpăr. Cineva, tot o să mă caute, şi tot vei avea probleme din cauza mea, domnule!
- Dacă nu taci, te pocnesc pân' la urmă, să ştii! Mai bine, taci! După câteva clipe, o întrebă, cine eşti? Cum te cheamă, femeie_?
- Mariana, Mariana Alexandrescu mă numesc.
Auzindu-i numele, făcu ochii mari cât cepele şi gura căscată lăsa să i se vadă un dinte de aur în partea dreapta a danturii. Părea foarte mirat şi speriat în acelaşi timp la auzul numelui femeii. Se întoarse cu spatele şi căzu pe gânduri vreo cinci minute. În scurtul interval de timp, se instală o linişte mormântală, care îi făcu inima cât un purice, doamnei Mariana. Apoi se întoarse brusc cu faţa spre ea şi îi lipi din nou banda adezivă pe gură. Neaşteptându-se la gestul omului, ea tresări şi începu să scoată aceleaşi zgomote surde, ca atunci când se trezise din leşin prima oară şi văzuse locul acela oribil în care se afla.
- Măi Mariano, nu ştiu ce drac am să fac cu tine, dar până mâine-dimineţă, rămâi aici cuminte!
După aceea se îndreptă spre uşă, ieşi şi-o încuie, uitând să mai stingă lumina.

va urma

Mihaela Moşneanu


Ultima editare efectuata de catre Mihaela Moşneanu in Mier Ian 13, 2016 2:34 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 11, 2015 5:45 am  Mihaela Moşneanu

Doamna Mariana este căsătorită cu domnul Costel Alexandrescu, un fost miner, care în prezent e pensionar. Iarna îşi petrece timpul liber cu cititul şi vara, cu pescuitul. Sunt cele două ocupaţii de bază ale domnului Tică, cum îi spune toată lumea. Atât prietenii, cât şi toţi cunoscuţii săi îl respectau şi-l îndrăgeau foarte mult. Au un copil de douăzecişidoi de ani, care este plecat în Italia la muncă.
Când Mircea îi anunţase că vrea să plece la muncă în străinătate, doamna Mariana nu a fost de acord, dar domnul Tică i-a spus:
- Măi Mari, e tânăr şi simte nevoia să plece, să vadă lumea şi să facă ceva cu viaţa lui. Ce să facem? Să-l ţinem aici? Nu putem să facem acest lucru, trebuie să înveţe singur pe pielea lui ce-nseamnă viaţa. Noi l-am crescut, l-am educat şi l-am pus pe picioare, dar nu putem să-l ţinem legat de noi, dacă vrea să plece.
- Da măi Tică, dar poate să lucreze aici în ţară, şi poate să înveţe ce e viaţa, şi aici.
- Da, sunt de acord cu tine, dar dacă el vrea să-şi întindă aripile mai departe, de ce să-l oprim? Tu, când m-ai cunoscut pe mine, cum a fost când ai tăi s-au împotrivit relaţiei noastre? Îţi aduci aminte?
- Da, îmi aduc aminte, dar şi tu ţi-aduci aminte că până la urmă, mami şi tati te-au iubit de parcă tu ai fi fost copilul lor şi eu aş fi fost nora? Începuseră să râdă amândoi, aducându-şi aminte de acele momente, dar el a continuat, Mari, draga mea, dacă băiatul vrea să plece, apoi să plece, da? Îl lăsăm să plece, da?
- Bineee! Dacă tu vrei aşa, deşi mi se rupe inima să-l ştiu departe printre străini, fără cineva care să-i poarte de grijă.
S-au luat în braţe atunci, s-au îmbrăţişat cu toată dragostea şi cu tot respectul care şi-i le purtau de douăzecişitrei de ani de când erau împreună, în timp ce amăndurora li se iviseră lacrimi în ochi, gândindu-se că singurul lor copil vrea să plece, să-i lase singuri.
Şi Mircea plecase peste o lună în Italia cu Dinu, un prieten de-al lui. Atât domnul Tică şi doamna Mariana, cât şi doamna Cati, împreună cu domnul Victor Paulescu, părinţii lui Dinu, care locuiau în blocul unde era magazinul, le-au făcut bagajele celor doi tineri şi i-au lăsat să plece. Băieţii au plecat singuri, deoarece n-au vrut să fie conduşi până în staţie, spundu-le părinţilor că sunt acum bărbaţi, că ştiu foarte bine unde să aştepte autocarul şi că se descurcă singuri să se urce în el.
Domnul Tică are şaizeci de ani şi un început de burtă, dar înălţimea sa îl avantajează din punct de vedere fizic. Este îmbrăcat în pijamaua sa bleumarin şi într-un capot negru de iarnă, liniat pe margini şi la guler cu o dungă albă. Are o faţă lungă, fruntea înaltă, doi ochi mari şi căprui, împrejmuiţi de gene negre, nasul drept şi buzele de un roşu-deschis. Sprâncenele, şi ele negre, parcă creionate pe tenul său măsliniu, părul grizonant, tuns scurt cu breton completează fizionomia sa.
Apartamentul lor cu două camere este la etajul unu. Soţul Marianei stă pe un scaun în bucătărie şi ţine un ziar în mână. Îl citise pe tot de ceva timp, dar soţia lui nu mai venise cu pâinea. Se gândi în sinea lui că ar fi trebuit să ajungă de mult acasă. Privind spre masă, văzu cele două farfurii cu ciorbă, care se răcise de mult şi cele două linguri. Apoi, privirea i se îndreptă spre aragazul cu patru ochiuri şi cuptor, pe care rămăsese oala roşie cu polonicul în ea. După care începu să se uite peste tot ce era în jurul său. Şi unele amintiri începură să se perinde prin mintea sa, de parcă se întâmplau aievea. Prima amintire, cea mai recentă, fu aceea în care soţia lui pusese mâncarea în farfurie. Când să se aşeze la masă, văzuse că în plasă era doar un colţ de pâine şi îi spusese:
- Tică, nu este pâine. Trebuie să merg să cumpăr.
- Iar ai uitat să te uiţi la timp dacă-i pâine, iar pleci şi vii peste o oră, zise el bombănind.
- Nu, nu, dragul meu, îmi iau repede geaca, fularul şi căciula, şi-am plecat. În două sau trei minute sunt înapoi.
Merse, se dezbrăcă de capot şi se îmbrăcă aşa cum am mai povestit la început, înainte de a fi luată pe sus de cei trei golani. Apoi se întoarse spre el şi îl sărută pe obraz, în timp ce el, tot bombănea să vină repede acasă. După care plecă, ieşind pe uşă şi nu mai ajunse înapoi, nici acum.
Îşi mai aminti cum se treziseră azi-dimneaţă. El deschisese primul ochii, îşi întinsese braţul drept peste ea şi o luase în braţe, gândindu-se că e aşa de frumoasă. Nu ştia de ce, dar dimineaţa, de multe ori îl cuprindea un sentiment de duioşie şi făcea acest gest de fiecare dată. După vreo două minute, se trezi şi ea. Îl privi prima dată somnoroasă, dar imediat, ochii ei îl mângâiară cu o privire caldă, ceea ce îl făcu s-o ia în braţe strâns şi s-o sărute cu foc, după care făcură dragoste. După aceea se lipiră unul de celălalt, el sărutând-o pe frunte şi ea mângâindu-i spatele, mai stătură aşa vreo cinci minute fără să spună niciunul dintre ei, nimic. La un moment dat, ea spuse:
- Nu mai stau, merg să pun de-o cafea.
- Mai stai puţin, apoi faci cafeaua sau ce vrei tu, draga mea.
- Ei, aş mai sta eu, dar astăzi trebuie să fac mâncare şi curat.
- Lasă, ai timp să le faci pe toate astea, doar nu eşti în armată, nimeni nu te grăbeşte.
Ea îl privi zâmbind şi îi spuse:
- Daaa, las' că ştiu eu că nu-s în armată, dar când îţi va veni foamea, parcă văd cum mă vei întreba dacă e gata masa şi cum vei fi nerăbdător să mănânci.
- Ei, şi de când îţi pasă ţie aşa de mult de nerăbdarea mea? Din câte ştiu eu, întodeauna îmi spui că imediat e gata masa, după care mă laşi să bombănesc de unul singur, îi răspunse el râzând, aşa cum faci şi cu pâinea, când vezi că nu mai este. Pleci, spui că vii repede cu ea, dar te-ntorci peste o oră.
- Ei, lasă, că trebuie să ne ridicăm amândoi, eu fac cafeaua şi tu vii să o bem împreună. Auzind-o, el o luă din nou în braţe, dar ea se zbătu şi îi continuă râzând, lasă-mă, lasă-mă, că ţi-ajunge. Mai avem timp pentru asta şi mâine, şi poimâine, ai auzit?
- Mmm, bine, bine! Dacă tu zici, aşa o fi! îi răspunse el cu o faţă de copil supărat.
Dar ea il sărută fugar pe obraz şi apoi fugi la baie. Peste cinci minute ieşi şi spuse:
- Te aştept, dragul meu. Hai, ce faci? Nu te-ai mai ridicat din pat, nici acum?
- Ba daaa! Uite acum m-am ridicat! îi răspunse el, dând plapuma la o parte şi sărind din pat.
Ea plecă râzând spre bucătărie, îşi luase capotul în fugă şi şlapii în picioare. Când ieşi el din baie, mirosul de cafea îi izbi nasul şi grăbi paşii. Se puse la masă, în timp ce ea punea cafeaua în ceşti. Apoi o băură, râzând şi tachinându-se unul pe celălalt, în legătură cu obiceiurile lor zilnice, despre pâine, despre cititul şi pescuitul lui, etc.
După vreun sfert de oră, ea îi spusese că se apucă de curăţenie şi el o lăsă în pace. Plecând spre sufragerie, el îşi alese repede o carte la-ntâmplare, din bibliotecă şi merse cu ea în dormitor, se puse iar în pat şi începu să citească, în timp ce ea porni aspiratorul. În vreo zece minute termină curăţenia şi trecuse la bucătărie. Făcuse ciorbă de burtă, care era preferata soţului ei. Mai avea în cuptorul aragazului nişte friptură de porc cu garnitură de cartofi. Totul părea să fie gata, când îl chemă la masă, dar atunci văzuse că iar nu-i pâine şi plecase să cumpere.
Se ridică în picioare şi privirea îi căzu pe cămara unde aveau borcanele cu murături şi cu alte alimente trebuincioase unei gospodine. Îşi aduse aminte cum cumpărase la începutul toamnei, toate care îi fuseseră necesare pentru ele, cum le tocase mărunt, cum le fiersese, cum le pusese în borcane, în timp ce el stătea şi citea ziarul alături de ea sau o mai ajuta atunci când era nevoie de ceva. Amintirile se derulară înapoi în timp, aducându-şi aminte când au cumpărat apartamentul, cum l-au văruit şi l-au aranjat mai mult după bunul plac al Marianei, decât după al lui, fiindcă îşi dorise atunci ca ea să fie fericită. Ultima amintire care îi ajunse prin faţa ochilor, fu aceea în care copilul lor apăruse pe lume, şi cât de fericit fuseseră amândoi în acel moment. Nu-şi dădea seama din care motiv, amintirile îl năpădeau în felul acesta. Memoria sa îi arăta toate acestea, de parcă ar fi vizionat filmul vieţii sale.
Îşi întoarse privirea spre fereastră şi se duse în faţa ei. Stând acolo, începu să se mire. Se gândea că ea mai venea târziu, pentru că se întâlnea cu vreo prietenă care o ţinea de vorbă, dar niciodată nu întârzia mai mult de o jumătate de oră sau cel mult, o oră. Acum, aproape se însera, dar el nici măcar nu o vedea venind.
,,Măi, dar cine-o fi oprit-o pe drum şi cine s-o ţină atâta de vorbă? Dar nu, a trecut mult timp, e aproape seara, şi ea tot nu a venit acasă. De ce oare? Cred că dacă nu apare, o să mă duc s-o caut la magazin. Dar nu cred că va fi nevoie, sigur am s-o găsesc pe-aci, pe undeva. Trebuie să apară, ce naiba! Doar ştie că a pus masa şi că o aştept cu pâinea, să mâncăm!''... Mai privi spre geam un timp, aşteptând-o nerăbdător să se întoarcă acasă, dar ea nu apărea deloc în raza lui vizuală. Se încruntă fără să-şi dea seama şi îşi reluă gândurile: ,,măi, dar e culmea, ce-o fi cu ea de nu mai vine? Gata! Mă duc după ea, merg să mă îmbrac şi mă duc după ea! Totuşi, e ciudat, mai mult de-o oră n-a întârziat niciodată! O fi păţit ceva? Ei, ce să păţească? Doamne fereşte!"
Şi plecă din bucătărie, uitând de cele două farfurii cu ciorbă, care, oricum se răcise de mult şi în oală, dar mai în vase! Trecu prin holul micuţ şi intrănd prin sufragerie, ajunse pe celălalt coridor, şi mai micuţ. Pe dreapta era dormitorul şi cum intră, în stânga era un pat de două persoane şi cu o lampă micuţă cu abajur. În stânga era un dulap vechi din lemn masiv cu două rafturi. Deschise o uşă de jos şi îşi scoase repede un trening vişiniu. Se dezbrăcă, lepădând capotul şi pijamaua pe pat şi imediat se îmbrăcă în trening. Apoi parcurse sufrageria în grabă şi ajunse în hol. Prima oară vru să se încalţe în alţi şlapi, dar fără să-şi dea seama, puse mâna pe nişte adidaşi pe care îi încălţa când mergea vara la pescuit. De pe cuierul de lemn îşi luă o geacă de fâş şi-o îmbrăcă, după care ieşi pe uşă, uitând că trebuie încuiată.
Coborî treptele şi ieşi sprinten din scară, ca un tânăr. Grăbi paşii spre magazin, pe acelaşi drum pe unde mersese şi soţia sa, fără să-i pese de pământul umed şi fără să privească în jurul său. Ajungând acolo, urcă cele trei trepte, deschise brusc uşa şi intră în grabă. Nu apucă să spună nimic, că doamna Jeana, o vânzătoare grasă, cu obrajii roşii şi cu ochii albaştri îl salută voioasă:
- Ooo, bună seara, domnu' Tică! Ce mai faceţi?
- Bună seara doamna Jeana, bine, mulţumesc! Mariana mea plecă de mult de la magazin?
- Poftim? Doamna Mariana nici măcar n-a fost azi la magazin, domnu’ Tică! îi răspunse vânzătoarea, şi dacă mă gândesc bine, mă mir că nu a fost, pentru că dânsa trece cel puţin o dată, în fiecare zi.
- Cuum? Şi făcând ochii mari, cum n-a fost azi la magazin? Nu, nu se poate! Doar ştiu bine că a plecat după pâine şi eu am aşteptat-o cu mâncarea pe masă, până acum! îi spuse şi continuă zâmbind, haideţi doamna Jeana, glumiţi acum?
- Nuuu domnu' Tică, vai de mine! Nu-mi permit să fac astfel de glume! îi răspunse, privindu-l atent.
O privea fix, cu gura întredeschisă. Nu-i venea să creadă ce-i spunea vânzătoarea. Lăsă capul jos, gândindu-se pe unde o fi? I se părea ciudat, nu mai făcuse niciodată asta şi nici nu ar fi avut motiv să-i facă aşa ceva. Sau avea vreun motiv şi nu ştia el? Îşi întrerupse gândurile, îşi ridică faţa spre vânzătoare şi îi spuse zâmbind:
- Bine doamna Jeana, mulţumesc frumos! Lăsaţi că o găsesc eu, cine ştie? O fi pe la vreuna din prietenele ei. I s-o fi întâmplat ceva vreuneia dintre ele şi o ştii cum e ea, săritoare.
- Da, domnu' Tică, cine ştie? O fi pe la vreo prietenă, dar o găsiţi dumneavostră repede, n-avea unde să se ducă. O fi pe-aproape, pe-aci, îi spuse şi ea zâmbind.
Îşi luă la revedere şi ieşi din magazin. Dar cu toate că-i zâmbise amabil vânzătoarei, cine l-ar fi privit în acel moment, ar fi putut să-i vadă îngrijorarea şi nedumerirea de pe faţa sa.

va urma

Mihaela Moşneanu


Ultima editare efectuata de catre Mihaela Moşneanu in Mier Ian 13, 2016 2:32 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 11, 2015 5:42 am  Mihaela Moşneanu

Din scara unui bloc, dintr-un cartier din Drobeta Turnu Severin, ieşi o doamnă înaltă şi slăbuţă. Are cincizecişipatru de ani, şi cine n-o cunoştea, nu i-ar fi dat această vârstă.
Doamna Mariana este îmbrăcată sport, în nişte blugi bleumarin largi şi-o geacă de catifea, îmblănită, sub care mai are o bluză albastră de mohair. În jurul gâtului i se vede discret un fular alb. Poartă o pereche de adidaşi, tip baschet. O căciulă bej de melană îi acoperă capul şi câteva fire de păr ale bretonului drept tronnează dezordonate pe frunte, fiindcă şi-o pusese în grabă, înainte de-a pleca de acasă.
Faţa ei lungă este marcată de doi ochi mari şi verzi, umbriţi de nişte gene negre şi rimelate, iar dintre sprâncenele dese şi pensate drept, un nas frumos şi puţin în vânt, parcă îi accentuează fizionomia. Pomeţii proemineţi şi rozalii dau fizionomiei sale un aspect de fineţe, în ton cu ochii, nasul şi buzele rujate, cu contur.
Plecase să cumpere două pâini de la magazin. Simti aerul călduţ, care începuse să-i pătrundă prin geaca îmblănită, de când făcuse primii paşi, din scara blocului. Se bucură că primăvara îşi făcea loc uşor, o dată cu primele raze de soare ale lunii martie, care reuşiseră să iasă de după un nor. Aerul se dezmorţise şi pe alocuri se mai văd grămăjoare de zăpadă, negricioase la suprafaţă, care se simt ameninţate de primele grade ce urcă în termometru.
Magazinul este la trei blocuri distanţă de cel în care locuia dânsa. Ca să ajungă mai repede, nu-şi îndreptase paşii pe aleile dintre blocuri, ar fi trebuit să ocolească drumul şi-ar fi pierdut din timp. Soţul său, domnul Tică o aştepta cu masa pusă, în timp ce îşi citea ziarul. Aşa că adidaşii săi îmbrăţişară suprafaţa de pământ, pe care se vedeau câteva fire răzleţe de iarbă şi care în vreo două săptămâni se va transforma într-o pajişte verde, minunată. Părea să fie uscat, dar când păşi, tălpile adidaşilor săi se adânceau uşor, făcând să rămână puţin timp lipiţi. Îi păru rău că luase decizia de a merge pe acolo, însă din comoditate, nu se mai întoarse din drum şi înaintă în mers apăsat spre magazin.
Ajunse pe lângă un corcoduş neînflorit. Mai încolo era un salcăm şi alţi pomi. Crengile lor înălţate spre cer îşi cereau dreptul la viaţă, iar soarele promitea că în curând vor fi împodobiţi cu frunzele verzi şi pripea din ce în ce mai tare. Doamnei Mariana începuse să-i fie din ce în ce mai cald.
Trase de fermoarul gecii şi fularul se desfăcu uşor din jurul gâtului. Încercând să şi-l aranjeze cumva, simţi cum un braţ o cuprinse de mijloc şi altul îşi duse palma, lipind-o brusc de gura ei. Tresări de spaimă, dar nu reuşi să scape, deoarece în faţa ei mai apăru un tip vânjos, îmbrăcat în negru, ce avea pe cap o cagulă-tricot neagră cu două găuri, de unde se vedeau doi ochi căprui, care o sfredeleau cu privirea, în timp ce tipul celălalt o strânse tare de mijloc. Cel care-i apăruse în faţă, scoase repede o cârpă şi o legă la gură, după ce primul agresor îşi retrase palma. După care îi spuse cu o voce groasă şi în batjocură:
- Hai tanti, să facem o plimbare. Hai că te aşteaptă şefu'.
Neavând cum să-i răspundă, încercă să-i dea un picior celui care îi vorbise, dar acesta o suprinse şi-o mobiliză, prinzând-o de picioare. Încercă să facă gălăgie, să scape, dar nu putea. Cel care o prinsese prima dată de mijloc, o ţinea acum de subţiori. Uitându-se în jurul ei, văzu că nu era nimeni în preajmă să o vadă. Nici din magazinul care era la vreo zece paşi, nu se vedea nicio persoană intrând sau ieşind. Nu era nimeni, de parcă numai ea observase că se încălzise afară sau numai ea avusese nevoie de pâine. Toată lumea era acasă, numai ea era agresată de doi oameni, care o luaseră pe sus şi se îndreptau cu ea spre stradă, unde era o Dacia Break neagră.
Din ea ieşi şoferul în grabă, îmbrăcat identic cu cei doi care o prinseseră pe drumul spre magazin. Încercă să mai privească o dată în jurul ei, dar nici pe stradă nu se vedea ţipenie de om. Atunci intră în panică şi judecata sa încetă să-şi mai îndeplinească rolul. Inima sa începu să bată năvalnic. Şoferul care ieşise din maşină, deschise portiera dreaptă din spate a maşinii, şi cei doi vlăjgani o aruncară ca pe un geamantan pe banchetă, apoi intrară repede în maşină lângă ea, unul în dreapta şi celălalt ocoli repede maşina şi intră în stânga ei.
- Gata!? Puneţi-i ceva şi la ochi, să nu vadă! strigă şoferul cu o voce groasă şi tunătoare.
- Da, acum! îi răspunse cel care o prinsese de mijloc.
Scoase repede dintr-un buzunar al gecii negre o basma ţărănească şi o legă. Ea mai încercă să se zbată, scoţând nişte zgomote surde. Şoferul porni maşina şi după câtva timp le spuse celor doi:
- Ori o faceţi să stea cuminte, ori opresc maşina aici şi vă dau jos pe toţi trei din maşină! Să văd atunci ce faceţi cu slăbănoaga asta expirată, aţi înţeles?
- Ai înnebunit? Cum p... mea să ne dai mă jos, pe toţi trei? Ţi-a luat foc bila şi ţi s-a bombat în cap? Suntem toţi băgaţi în asta! Şefu' ne mănâncă de vii pe toţi şi ne dă de mâncare la greu, dacă tu faci aşa ceva! îi răspunse cel care o legase cu cârpa la gură şi cu basmaua ţărănească la ochi.
- O faceţi să tacă, clar? O omorâţi puţin, vreo cinci minute sau zece, aţi înţeles? Ori îi faceţi ceva ca să nu se mai foiască, ori nu răspund de faptele mele! Ce-o vedea şefu' frumos la ea, nu ştiu!
Şi atunci cel care ajunsese primul lângă ea şi-o prinsese de mijloc, înainte de-a ajunge la magazin, îi dădu o palmă zdravănă după cap doamnei Mariana, făcând-o să leşine.
Nu ştia exact cât timp fusese inconştientă, dar se trezi pe jos, într-o încăpere aproape goală şi rezemată de un perete. Nu mai era legată la ochi, dar în schimb era legată de picioare şi de mâini cu o sfoară groasă de lână, care pe lângă faptul că o imobilza, o mai şi jena, provocăndu-i senzaţii de durere şi de mâncărime. Agresorii îi ridicaseră mânecile gecii, al bluzei şi cracii blugilor în sus. După aceea o legaseră cu sfoara pe pielea goală. Aceasta era înnodată marinăreşte şi i se părea absolut imposibil să-i desfacă vreun nod. Văzu la un pas de ea un păianjen şi la câţiva paşi un şobolan, care se mişca pe loc. Încercă să ţipe, dar o bucată neagră de bandă adezivă îi înghiţi ţipătul.

va urma

Mihaela Moşneanu


Ultima editare efectuata de catre Mihaela Moşneanu in Mier Ian 13, 2016 2:28 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 16, 2015 3:20 am  Mihaela Moşneanu

,,mă țin de crăpătura prin care mâna Fiului îmi salvează sufletul''
Elena Mirca

îmi aruncă lasoul
pe verticala mea şubredă
îl simt cum mă loveşte
mi-l înfăşoară în jurul gâtului
prinde bine şi mă scutură tare
de atâtea gânduri negre
deşirate în inima mea
mă zbat ca prada prinsă în capcană
iar El mă mângâie pe creştet
îmi spală ochii cu propriile-mi lacrimi
mă stropeşte cu puţin infinit
din Universul Său.

Mihaela Moșneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 09, 2015 6:00 am  Mihaela Moşneanu

anii se strecoară prin sita timpului
ca stropii de apă printr-un robinet stricat
nu-mi dau seama cum reuşesc asta
desi nu-i auzim
atunci când se asează pe tâmplele noastre
albindu-le cu esenţă de viaţă

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Aug 29, 2015 1:35 pm  Mihaela Moşneanu

Offf, Moarte necunoscută,
datori îi suntem de când ne naştem,
pragului tău!
Tu, ce vii din neantul infinitului,
neagră pentru noi, pământenii,
strângi într-un mănunchi omenirea
când ajungi pe la noi,
laşi gropi în sufletele noastre
în care plouă cu lacrimi!
Ne păcăleşti o dată cu venirea ta
că viaţa nu mai are rost,
dar cu timpul ne arăţi
că eşti dungată cu alb pe alocuri,
atunci când amintirea celor dragi dăinuie
în inima noastră,
până-n momentul în care revii după noi.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Apr 01, 2015 11:32 am  Mihaela Moşneanu

Fericirea şi iubirea sunt stările de spirit, pe care ni le dorim cu toţii. De multe ori, când viaţa este tristă sau grea, uităm că este şi frumoasă. De aceea căutăm răspunsuri în noi, la întrebări care se nasc involuntar, când totul pare sumbru şi fără rost. Şi ce mi se pare interesant, este, c-am observat că aceste cuvinte sunt văzute de fiecare om, într-un fel anume. Niciodată, fericirea şi iubirea nu vor fi aceleaşi pentru toată lumea, deşi ele sunt într-o relaţie nedefinită, care se bazează pe stările noastre emoţionale. Datorită acestei relaţii, ele se intersectează şi formează un infinit personal, pe care îl avem în noi, atunci când le simţim.
Pentru unii oameni, fericirea apare atunci când iubesc şi când iubirea le este împărtăşită, şi nu-i mai interesează absolut nimic. Atunci când simt fluturaşi în stomac, atunci când inima începe să le bată până o aud şi cuvintele le rămân în gât, agăţate de mărul lui Adam, sau atunci când simt că propria lor fiinţă nu le mai aparţine, când o dăruiesc persoanei iubite, pe care o adoră şi pentru care respiră, atunci când sunt în stare să facă schimb de viaţă pentru ea, numai ca acea persoană să se simtă importantă şi împlinită, atât în viaţa personală, cât şi în faţa societăţii.
Alţi oameni văd fericirea sub înfăţişarea succesului, pe care evident, că-l iubesc. Succesul, fiind iarăşi una din stările emoţionale care impresionează şi determină de multe ori schimbarea de caracter, fiindcă el motivează interesele personale. Oamenii devin orgolioşi şi indiferenţi faţă de tot şi de toate din jurul lor, fiindcă apar banii şi lucrurile materiale: un simplu apartament este înlocuit cu o vilă, o bicicletă este înlocuită cu o maşină sau mai multe, micuţul magazin sau bar sunt înlocuite cu un mare restaurant şi o pensiune sau hotel, etc. O dată cu apariţia acestora în viaţa lor, ignoranţa societăţii faţă de nişte foşti simpli cetăţeni care încercau odată să supravieţuiască, se transformă brusc într-o mască, numită respect, interese şi recunoaştere cu ochii închişi, fiindcă toate acestea semnalizează mai bine ca farurile de la maşină, la sute, şi chiar la mii de kilometri distanţă, pentru oamenii simpli sau mai bine-zis, pentru cei care nu reuşesc să dobândească în viaţă, succesul financiar şi oportunităţile oferite de acesta.
Tot o fericire, este şi atunci când oamenii reuşesc să se folosească de semenii care îi înconjoară, pentru a clădi ceea ce iubesc. Atunci când interesele sunt ascunse sub masca ipocriziei şi a minciunilor frumoase. Şi este interesant cum oamenii binevoitori îl ajută pe acela care îi ademeneşte în cursa unui drum în viaţă, pentru că poate dura ani de zile construirea a ceea ce-şi doreşte cineva să înfăptuiască. Cum aceşti binevoitori sunt fericiţi, fiindcă îşi aduc aportul în ceea ce sprijină cu tot sufletul şi cum ajung să iubească în timp, ceva care, cred ei că le aparţine şi lor, dar la un moment dat, văd că au muncit degeaba şi nu au absolut nimic din munca depusă în mulţi ani de zile, fiindcă, într-o zi cel care se foloseşte de ei, pur şi simplu îi azvârle ca pe un gunoi, departe de el.
Na bine, mai sunt şi cazuri când oamenii se ceartă între ei, după ce au construit împreună, un proiect, pe o perioadă de timp. Fericirea lor proprie nu le mai ajunge, atunci când totul este înfăptuit şi arătat în faţa oamenilor, deoarece iubirea faţă de proiectul respectiv devine egoistă, şi din asta se naşte dorinţa de a stăpâni numai unul din cei care au muncit ani de zile, cot la cot. Atunci apar intrigile şi divergenţele între colaboratori, care mocnesc în fiinţa lor, făcând să apară ura ce le înnegreşte sufletul. Şi vine în sfârşit, momentul în care izbucnesc scandalurile şi despărţirile. Dar timpul le dovedeşte, o dată cu trecerea sa, tuturor, un lucru. Acest lucru este că tot mai bine le este împreună, nu despărţiţi. Şi după ce se înneacă până la disperare, în mocirla certurilor şi a urii, se prind de păr şi se trag unii pe alţii până la mal, şi se pupă iarăşi pe obraz, aşa cum Iuda l-a pupat pe Iisus. Aşa sunt fericiţi, şi aşa iubesc unii oameni. Când le convine, se iubesc, şi când nu le mai convine, se ceartă şi se despart. Şi uite aşa, hora fericirii şi-a iubirii acestor oameni, îşi ,,dau mână cu mână’’, la infinit.
O altă fericire pe care o simt alţi oameni, este iubirea faţă de animale şi obiectele înconjurătoare, cumpărate. Da, când un animal schiţează un gest hazliu şi bizar, îi fac pe unii să-şi trăiască viaţa ca şi cum nimeni şi nimic nu ar conta. Dacă este să mă refer la animale, aş putea să spun că pisicile şi câinii sunt printre preferaţii semenilor mei. Mulţi sunt ferm convinşi de cele mai multe ori că oamenii sunt răi şi nerecunoscători, că nu merită să fie iubiţi de ei şi că mai bine socializează cu un animal, decât cu un om. Sau alţii preferă să-şi îngrijească obiectele personale, cum ar fi o maşină, o motocicletă, un tablou, etc. Şi mai mult, se zbat din răsputeri să şi-i le cumpere, pentru a le avea în colecţia lor personală. Pur şi simplu, le iubesc foarte mult şi reuşind să le obţină, devin cei mai fericiţi de pe întreaga planetă.
Mai sunt şi oameni care sunt fericiţi, fiindcă îşi dedică viaţa meseriei pe care o practică, lucrând în slujba populaţiei, pentru că o iubesc. Aceşti oameni văd lucrurile din punct de vedere al sacrificiului pentru semenii lor şi consideră că rolul lor pe Pământ este că au de îndeplinit o misiune. Ei se dedică cu trup şi suflet, dăruindu-şi viaţa pentru omenire, lăsându-se pe ultimul loc. Şi merită din partea noastră, a celor care ne trăim viaţa pentru noi însuşi, toată stima şi iubirea noastră.
Există şi oameni speciali, sensibili, cărora le place să creeze, să inventeze, să dăruiască o parte din fiinţa lor, omenirii. Aceştia iubesc atât de mult arta, încât iubirea lor îi îndeamnă să scrie, să cânte, să danseze, să inventeze, pe scurt, îşi doresc ca ceea ce dăruiesc ei din fiinţa lor să fie cel mai bun, să fie unic. Şi în momentul în care reuşesc acest lucru, asta îi face să se simtă împliniţi, o simţire care este o parte din fericirea lor. Acest sentiment, satisfacţia sufletească, pe care o simte un artist, este o dublă fericire, pentru că artistul este întodeauna fericit pentru oameni, şi apoi pentru el însuşi. Oamenii îi spun dacă el este un artist adevărat, desăvârşit, prin reacţia lor, ori prin critică, dacă nu este. Cred că toţi avem un semn de la Dumnezeu şi un rol pe Pământ, dar cu artiştii, cred că Domnului îi place să le lase pe frunte un semn aparte.
Unii oameni se satură la un moment dat de societate, de gălăgia produsă de caii-putere, de poluarea oraşelor, de toate nedreptăţile comise de cei din jurul lor. Aşa ajung să prefere liniştea şi pleacă din oraş, într-o localitate rurală sau pleacă pe munti, în mijlocul naturii, unde soarele spală cerul cel mai bine cu razele sale, unde verdele străluceşte mai tare ca jadul şi unde florile sunt măiestoase, şi copacii, mai falnici ca niciunde. O dată ajunşi pe meleagurile care aparţin numai naturii, devin fericiţi, pentru că ajung să iubească frumuseţea munţilor şi a pădurilor, a aerului curat şi al libertăţii pe care ţi le oferă animalele şi păsările care zboară în colo şi încoace.
Şi nu întâmplător, am lăsat ultima oară să vorbesc despre fericirea care este simţită de oamenii care aleg să-L iubească şi să-L slujească pe Domnul, făcându-se preoţi sau călugărindu-se. Deşi oamenii despre care am pomenit până acum, au fiecare felul lor de a iubi şi de a fi fericiţi, undeva în sufletul nostru, simţim cu toţii iubirea şi fericirea faţă de Dumnezeu şi faţă de lucrurile sfinte. Şi din această iubire şi fericire se nasc toate felurile de a iubi şi de fericire. Când omul iubeşte cu adevărat, atunci este cu adevărat fericit, si din asta se compune un infinit personal, după părerea mea.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mar 03, 2015 12:49 pm  Mihaela Moşneanu

Tristeţea, amărăciunea sufletească se cuibăreşte în sufletul omului,
când îndoielile adie prin preajmă, ca rafalele de vânt.
Lupţi din răsputeri cu raţiunea, ea, îţi spune, ori adevărul crud al realităţii,
ori acel adevăr care îl construieşti tu, după bunul tău plac.
Când ziua se dă la o parte în faţa nopţii,
toate, amărăciunea, tristeţea, realitatea, absolut toate iau culoarea ei,
singurătatea iţi dă palme peste suflet, peste inimă, peste tot.
Regina nopţii, luna, ne priveşte mută,
în timp ce stelele, daca se văd pe cer, strălucesc nepăsătoare.
Şi răcoarea sau gerul pun stăpânire pe noi,jucând hora înainte,
în timp ce noi ignorăm în totalitate, vremea potrivnică.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mar 03, 2015 12:00 pm  Mihaela Moşneanu

Moş-Gerilă şi moşii cei negri erau nedumeriţi de apariţia cotanelor, care îi eliberaseră din uriaşa colivie. Pentru un moment se opriseră din lupta cu oamenii lui Moş Crăciun, astfel că păsările profitară de acest lucru, pentru a-i ataca, în timp ce moşul cel negru şi urât îi răspundea stăpânei lor:
- Dar ce treabă ai tu, stăpână a cotanelor? Noi v-am lăsat colivia să vă faceţi cuib, aşa că n-ar trebui să fiţi aici!
- Aha. N-ar trebui să fim aici, fiindcă nu-ţi convine ţie, nu? Că tu şi moşii tăi trebuie să-i faceţi rău lui Moş Crăciun. Noi nu v-am eliberat de acolo pentru a face rău în lume, cum doreşti tu şi-ai tăi.
- Nu-i treaba ta cotană, ce am eu de împărţit cu Moş Crăciun şi cu ai lui. Treaba ta şi a celorlalte păsări era să vă faceţi acel cuib, după cum ne-am înţeles, nu să veniţi peste noi să ne stricaţi planurile cu moşul, şi cu sărbătorile!
- Da, cum să nu? Nu-i treaba noastră, nuuu!
Şi stăpâna se repezi spre Moş Gerilă, lovindu-l cu o aripă. Ghearele sale ascuţite ieşiră la iveală şi începu să-l zgârâie peste tot, facându-i răni, şi din ele curgeau un sânge vâscos, care pătă în câteva clipe zăpada. Celelalte cotane se luptau şi ele de zor cu fârtaţii lui moşului negru şi urât, şi peste tot se vedeau nişte pete urâte. Lupta iscase un vacarm de nedescris.
Între timp, Moş Crăciun şi oamenii săi reuşiră să se ridice de pe pământ, în timp ce Mitru privea în toate părţile îngrozit şi se ferea cum putea din calea cotanelor, a curierilor şi a lăutarilor, care se luptau cot la cot cu moşii cei negri. Uneori cotanele îl lua în braţe pe câte unul din oamenii Moşului şi-l azvârlea la câţiva paşi de un moş negru. Nici oamenii moşului nemuritor nu se dădeau în lături, cu toate că păsările uriaşe le sărise în ajutor. Frumuseţea sărbătorii de Crăciun dispăruse cu totul, datorită măcelului care avea parte acolo, în lăcaşul Sărbătorilor sfinte.
Nimic nu părea să mai salveze sărbătoarea, când, dintr-o dată, apăru o lumină, care invadă lăcaşul, orbindu-i. Oprindu-se din luptă, priviră spre cer şi văzură o stea luminoasă şi mare. Din stea se văzu cum o uşă aurie şi mare se deschise, şi doi îngeri-străjeri îmbrăcaţi în straie albe, cu părul lung şi cu aripi coborâră pe pământ. Amândoi aveau o sabie. Unul ţinea într-o mână trei lacăte mari, identice cu cele care fusese încuiată colivia cea uriaşă, şi celălalt avea o harpă. Când ajunseră pe pământ, cel cu harpa, începu să cânte duios una din colindele de Crăciun. Celălalt înger îi privi pe toţi şi apoi vorbi:
- Moş Crăciun, cum te simţi? Acum am venit noi, să le ajutăm pe cotanele acestea nesăbuite, care i-au eliberat pe Moş Gerilă şi ai lui. Şi totuşi, ei n-aveau de unde să ştie că nu au voie să-i elibereze, nu ştiau că ei sunt răi.
- Îngeraşii mei dragi, ce bine că aţi venit! Dar cum îi veţi lua de aici, să-i duceţi înapoi, ca să mă lase în pace să-mi duc până la capăt misiunea pe care o am aici, în Pădurea Soarelui?
- Nu te preocupa Moşule dragă, răspunse îngerul care avea cele trei lacăte. Cotanele ne vor ajuta să-i ducem înapoi. Aşa cum au ştiut să-i elibereze, acum vor şti să ne şi ajute, să-i luăm de aici. Nu-i aşa, cotanelor?
- Cum vom face asta, îngerule? întrebă nedumerit stăpânul cotanelor.
- Ca să nu mai poată fi liberi niciodată, să se transforme în umbre, fiecare cotană de-a ta îl va prinde pe fiecare dintre moşii cei negri cu ghearele şi va zbura înapoi cu ei până la colivia părăsită de voi. Şi de cuib, să nu-ţi fie teamă că nu vei avea la primăvară, îţi vei găsi tu un loc undeva. Iar dacă suratele tale vor dori cuib la fel ca şi tine, o să vă faceţi unul de toată frumuseţea, dar moşii cei negri şi urâţi trebuie neaparat să fie duşi şi închişi la locul lor.
Apoi se întoarse din nou spre Moş Crăciun şi îi spuse:
- Nu-ţi face griji dragă Moşule, misiunea ta va fi dusă până la capăt şi în acest an, şi în toţi anii care vor veni de-acum în colo. Apoi se întoarse spre Mitru, care arăta ca o statuie din cauza atenţiei sale la tot ce se întâmpla în jurul lui, şi îi vorbi cu blândeţe:
- Mitre, văd că eşti tare speriat de ceea ce se întâmplă aici, dar linişteşte-te, dragul meu! Curierul lui Moş Crăciun te va duce acasă, la Veronica şi la copiii tăi, după ce eu şi cotanele vom pleca împreună cu aceşti moşi hidoşi, care nu ştiu altceva decât să facă rău.
Mitru nu reuşi să spună nimic pe moment, dar după câteva clipe reuşi să vorbească:
- Mulţ..., mulţumesc îngerule! Nu mi-ar păsa aşa mult de mine, dar de Veronica şi de copilaşii mei mi s-ar rupe sufletul să rămână singuri. Ce-ar face ei? Cum s-ar descurca? Ei sunt toată viaţa mea, sunt totul pentru mine.
- Ţi-am spus, fi liniştit, că totul va fi bine. Vei ajunge cu bine acasă, curierul te va duce cu tot cu lemne şi cu cadourile primite pentru familia ta.
Apoi se întoarse către cotane şi le spuse:
- Haideţi, dragele mele, luaţi-i pe moşi, şi hai să plecăm.
- Acum îi luăm şi mergem, răspunse stăpâna.
Şi împreună cu celelalte păsări se repeziră spre moşii cei negri, îi prinseră cu ghearele cât putură de repede şi se înălţară în zbor, în timp ce moşii cei negri urlau furioşi de mama focului. Moş Gerilă îi strigă lui Moş Crăciun:
- Am să mai scap eu şi te voi găsi din nou, Moş Crăciun!
- În veci, n-ai să mai scapi, Moş Gerilă! îi strigă stăpâna cotanelor. Voi avea grijă să dau sfoară-n ţară, să se ştie cine eşti, şi nimeni nu o să vă mai descuie acea colivie pentru a face rău lui Moş Crăciun şi oamenilor săi!
- Atunci, dacă promiţi asta, este bine cotană dragă, îi răspunse îngerul.
Şi fără să mai spună nimic, îi făcu un semn îngerului care cânta la harpă. Când se ridicară în sus, lăcaşul lui Moş Crăciun se transformă din nou în ceea ce era prima oară, înainte de a sosi moşii cei negri şi urâţi. Toţi brazii erau luminaţi de podoabele şi betelele puse, oamenii de zăpadă erau din nou la locul lor ca şi cum nimic nu se întâmplase, lăutarii începură să cânte iar, curierii umblau de colo-colo cu sacii în spinare, pregătindu-se să plece fiecare, acolo unde trebuia să ajungă, să împartă cadourile.
Steaua de pe cer o porni după cei doi îngeri, după cotane şi după moşii cei negri. Ştiind drumul şi locul unde era colivia abandonată, îngerii le conduseră pe cotane până acolo, ajungând repede. Dându-le drumul moşilor, cotanele se repeziră spre colivia cea uriaşă, şi o ridicară, fiindcă ei o lăsaseră trântită pe jos, atunci când plecaseră. După ce o ridicară, în cotănelile lor, atunci se repeziră spre moşii cei negri şi îi aruncară unii peste alţii, făcându-i pe aceştea să urle. Îngerul care avea lacătele, repară ca prin farmec încuietorile şi puse lacătele cele noi. După ce încuiară bine, dădură să plece, dar Moş Gerilă le strigă îngerilor şi cotanelor:
- Nu mă las până nu voi scăpa iar, nu m-aţi învins voi pe mine şi pe fraţii mei, auziţi?
- Nici noi nu ne vom lăsa, vom avea grijă ca voi să nu mai scăpaţi niciodată de-aici, auzi tu? răspunse stăpâna cotanelor. Niciodată nu veţi mai putea să-i faceţi rău lui Moş Crăciun, şi niciodată sărbătoarea nu va mai fi oprită în Pădurea Soarelui, auziţi voi, moşi negri şi urâţi?
- Promiteţi drage cotane, că o s-aveţi grijă ca ei să nu mai scape niciodată de aici? întrebă îngerul cu harpă, de data asta.
- Promitem, îngerilor dragi! Mergeţi sănătoşi, acasă la voi, că noi aşa vom face. Moşii cei negri şi urâţi nu vor mai scăpa şi nu vor mai face rău niciodată lui Moş Crăciun, şi nimănui!
- Bine dragele noastre, bine! răspunseră acum, amândoi îngerii.
După care se înălţară, îşi luară rămas-bun de la cotane şi zburară în sus, spre steaua cea luminoasă, intrând înapoi pe uşa aurie de unde ieşiseră. Apoi steaua se îndepărtă şi ea, strălucind pe cer, în timp ce cotanele şi moşii furioşi o priveau. Peste câteva clipe, păsările îşi luară şi ele zborul, fâlfâind puternic din aripi şi făcând gălăgie, fără să se mai sinchisească de Moş Gerilă şi ai lui, care urlau de furie, din cauza neputinţei. Auzindu-le urletele şi fiindcă li se părea că sunt insuportabile, viscolul începu să arunce cu troienele de zăpadă în colivie şi în ei.
În acelaşi timp, cum toate erau din nou bune şi frumoase în lăcaşul lui Moş Crăciun, acesta îi spuse lui Mitru:
- Acum Mitre, tot răul a trecut, aşa că vei ajunge liniştit acasă, alături de curierul meu.
- Mulţumesc Moşule drag! Abia aştept să ajung acasă, şi abia aştept să povestesc tot ce-am păţit. Pot să povestesc şi despre moşii cei negri şi urâţi? Şi despre cotane, şi despre steaua luminoasă şi îngerii care ne-au scăpat până la urmă de tot necazul?
- Ţi-am spus că va trebui să povesteşti despre mine, şi dacă ai avut parte de această soartă, de a-i cunoaşte pe Moş Gerilă şi ai lui, pe cotane şi mai ales, pe îngerii-străjeri care au coborât din acea stea, atunci povesteste tot, Mitre. Tot Brăneştiul să ştie că în Pădurea Soarelui, vine în fiecare an, Moş Crăciun cu cadouri pentru toată lumea.
Se mai îmbrăţişă o dată cu moşul cel nemuritor, apoi se urcă pe sanie, alături de curierul care se urcase deja şi-l aştepta. După ce îşi mai luă o dată rămas-bun de la Moşul şi de la tot ce era în jurul său cu privirea, curierul porni sania şi căinii o întoarse lătrând spre drumul care ducea la casa lui Mitru. Câţiva lăutari se luaseră după ei şi îi însoţiră până la ieşirea din acel loc minunat unde era Moşul, curierii lui şi Sărbătoarea sfântă de Crăciun.
Şi aşa se întoarse Mitru acasă, alături de unul din curierii Moşului, cu sufletul plin de sărbătoarea sfântă şi de amintirea spaimei că era cât pe-aci să nu se mai întoarcă acasă, din cauza moşilor cei negri. În prag stătea Veronica lui cu Anuţa în braţe şi cu Ghiţă lângă ea. Coborî zvelt de pe sanie şi alergă spre soţia lui care era mirată şi nu înţelegea nimic.
Dar el o linişti, spunându-i:
- L-am văzut pe Moş Crăciun în Pădurea Soarelui. Am să-ţi spun cea mai frumoasă şi cea mai grozavă poveste pe care am trăit-o în viaţa mea!
Descărcă sacii, ajutat de curierul Moşului şi apoi intrară în casă cu sacul plin de cadouri şi alte lucruri trebuincioase. Veronica făcuse mâncăruri delicioase. Îl pofti împreună cu soţia lui şi pe moşul-curier înăuntru. Le povesti copiilor şi nevestei sale despre Moş Crăciun din Pădurea Soarelui toată noaptea, şi despre toată aventura care o trăise acolo, în timp ce mâncară bine şi chefuiră până în zori, când curierul Moşului îşi luă rămas-bun de la Mitru şi de la familia lui. Apoi se urcă pe sanie, dădu un bici uşor câinilor şi-o porni înapoi spre Pădurea Soarelui, precum spusese Moşul să facă.

Sfârşitul poveştii lui Mitru

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mar 03, 2015 11:53 am  Mihaela Moşneanu

Cotanele îi priviră îndelung pe moşii negri care se transformaseră în umbre, zburând spre înaltul cerului şi îndepărtându-se. Când dispărură în zare, una din ele îi spuse stăpânei lor:
- Oare am făcut bine că am descuiat măgăoaia asta de colivie şi că i-am lăsat să plece?
- Cine ştie? răspunse cotanul care mai vorbise înainte de plecarea moşilor negri, cine ştie dacă o fi bine sau rău? Mie oricum, nu-mi miroase a bine.
Apoi gândindu-se puţin, se-ntoarse spre stăpâna lor şi întrebă:
- Stăpână, cine-i Moş Crăciun ăsta?
- Ei, este un moş foarte bătrân, un moş nemuritor, despre care se spune că ar veni în fiecare an, de Sărbătorile sfinte ale oamenilor. Cică e trimis de Fiul Domnului şi că aduce cadouri tuturor oamenilor.
- Păi şi cum? Îi cunoaşte pe oameni?
- Se spune că-i cunoaşte, pentru că Fiul Domnului îi povesteşte tot, înainte de-al trimite în fiecare an, în Pădurea Soarelui.
- În Pădurea Soarelui? Păi noi nu suntem acum în această pădure? Ce-ar fi dacă am merge şi noi să-l vedem?
- Daaa, stăpână! Dă-l în colo, cuib ne trebuie nouă?
- Păi cum să nu, leneşelor, ce sunteţi voi! Nu vă e ruşine, aşa puţin? Una-două căutaţi voi ceva de care să vă agăţaţi, nu mai ca să nu vă apucaţi de treabă. Gata, să nu vă mai aud! La treabă cu voi!
- Şi ce trebuie să facem prima oară?
- Cum ce să faceţi prima oară? Măi, cum mai faceţi pe neştiutoarele, de parcă aşa aţi fi! Căutaţi iarbă, vreascuri, şi tot ce mai este pe sub zăpadă, ca să punem aici, să ne fie şi nouă cald.
- Să căutăm sub zăpadă? Păi cine găseşte iarna ceva? Stăpână, n-ar fi mai bine să lăsăm pân’ la primăvară? Că acum, nu cred să găsim ceva.
- Măi, măi, surioarele mele trândave şi pişichere, le spuse cu un glas împăciuitor stăpâna cotanelor, cum vreţi voi să scăpaţi de muncă, pentru a vă face un cuib al vostru.
Apoi tăcu şi căzu pe gânduri. Ştia că suratele sale erau departe de fi proaste şi că aveau şi ele dreptatea lor. Iarna era mai greu să găsească iarbă, vreascuri şi altele de trebuinţă pentru a face un cuib. Dar văzând-o că nu mai spune nimic, una dintre suratele sale insistă:
- Hai stăpână, ştii foarte bine că este aproape imposibil să ne facem un cuib ca lumea, iarna. Îl lăsăm acum, şi la primăvară ne întoarcem şi îl facem.
- Da, aproape, dar nu chiar imposibil. Dar problema voastră cea mare nu ar fi că nu găsiţi nimic dacă vă apucaţi să căutaţi, ci că sunteţi nişte leneşe fără pereche. Ştiu că nu aveţi niciun chef să vă apucaţi de treabă. Aşa că nu vă mai plângeţi voi că nu aţi găsi nimic, pentru că este iarna.
Niciuna dintre cotane nu mai îndrăzni să spună nimic, pentru că se cunoşteau foarte bine. Ştiau foarte bine că are dreptate în ceea ce spunea. După ce se mai gândi câteva clipe continuă:
- Bine măi fetelor, bine! Fie cum vă este voia. Aşa să fie! Atunci hai să plecăm de-aci, dar la primăvară ne-ntoarcem, da?
- Da stăpână, ne vom întoarce la primăvară şi ne vom face cuibul aici, în colivia asta mare.
- Sigur ne vom întoarce?
- Sigur, stăpână, cum să nu?
- Bine atunci, hai să plecăm.
Şi stăpâna înepu tare:
- Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan!
- Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! îi ţinură ceilalţi isonul şi celelalte păsări.
Apoi îşi luară zborul. Viscolul începuse şi el de ceva timp să vâjâie puternic. Cotănelile păsărilor uriaşe şi viscolul formau un cor gălăgios şi insuportabil în văzduh. Zburară aşa o perioadă, la fel ca şi moşii negrii, până când stăpâna cotanelor vorbi:
- Măi surioarelor, haideţi să-l căutăm pe Moş Crăciun, să-l cunoaştem şi noi. Mai ales că moşul ăla negru şi urăt, împreună cu ai lui îl căutau.
- Daaa, stăpână! vorbi unul din cotani, şi dacă mi-aduc eu bine aminte, nu-l prea iubeau moşii negri pe Moş Crăciun. De ce oare?
- Mda, aşa este, răspunse altă cotană.
Stăpâna nu mai răspunse, dar se gândi: ,,O fi că Moş Crăciun, moşul nemuritor, o avea nevoie de ajutor. Cred că moşii negri şi urâţi l-au găsit deja. Cine ştie ce se întâmplă acolo, în lăcaşul său?’’
Apoi le spuse suratelor sale:
- Bine măi fetelor, hai să-l căutăm şi să-l cunoaştem pe moş.
- Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan!
Şi îşi continuară zborul, fâlfâind din aripile lor mari şi cotănind întruna, mult timp. Seara le prinsese zburând şi pe ele, ca şi pe moşii cei negri, făcând gălăgie şi căutând lăcaşul Moşului. La un moment dat, văzând că zburau când într-o parte, când în alta şi nu-l zăreau pe niciunde, una dintre cotane vorbi:
- Fetelor, cred că nu-l vom găsi pe moşul nemuritor. Probabil nu-i adevărată existenţa sa, ci e doar o legendă.
- Ei, şi eu parcă aş gândi ca tine, dacă nu ne-am fi întâlnit cu acei moşi negri şi urâţi, care au vrut să-i scăpăm din colivie pentru a putea pleca în căutarea lui Moş Crăciun, răspunse stăpâna.
- Măi cotanelor, nu-i legendă, se auzi vorba viscolului. Este adevărat că Moş Crăciun există. Acolo, în lăcaşul său nu pot să-mi fac de cap nici eu, nu am voie de Sărbători, atâta timp cât moşul şi ai lui sunt aici, în Pădurea Soarelui.
- Cum adică nu ai voie să-ţi faci de cap, Viscol? întrebă nedumerit stăpâna cotanelor.
- Nu am voie să mă dezlănţui cum îmi place mie iarna, căci moşulului îi trebuie neaua liniştită pe pământ, să-i stea podoabele agăţate pe brazii verzi şi să-i cânte lăutarii, să fie frumos.
- Da, aşa este, Moşului îi trebuie în fiecare an să fie sărbătoare, pentru că Fiul Domnului îl trimite pentru oameni, ca să-şi amintească de El şi de Dumnezeu, şi că trebuie să fie buni. Toţi cei care ajung acolo, să simtă că Sărbătoarea sfântă de Crăciun este plină de iubire şi de Duhul Sfânt, vorbi şi zăpada. Şi dragele mele cotane, să ştiţi că acei moşi negri pe care voi i-aţi scăpat din colivia lor, sunt puşi nu mai pe fapte rele. Stăpânul lor este Moş Gerilă, unul din cei care se împotrivesc Crăciunului, şi vor să-i facă rău lui Moş Crăciun.
Cotanele ascultară poveştile viscolului şi ale zăpezii. Apoi nu mai spuseră nimic câteva clipe. Fâlfâiră din aripi, rotindu-se pe loc şi făcând gălăgie. Văzând asta, zăpada îşi continuă vorba:
- Acei moşi negri, împreună cu stăpânul lor Moş Gerilă vor să-i facă rău lui Moş Crăciun, vor să-l împiedice pe acesta să-şi ducă la îndeplinire sarcina pe care o are. Nu ştiu din ce motiv, dar ştiu că moşii negri nu-l iubesc deloc.
- Păi şi până la urmă, cum ştim noi care este adevărul? Dacă moşii negri cu Gerilă al lor sunt îndreptăţiţi să nu-l placă pe Moş Crăciun?
- Păi îţi spunem noi, vorbi iarăşi viscolul. Ştim sigur că Moş Crăciun este bun, iar Moş Gerilă ăsta este unul din răfăcătorii lumii. Ia să-mi spui tu, stăpână a cotanelor, unde i-aţi găsit voi pe moşii negri?
- Mda, în colivia aceea mare, răspunse acesta.
- Aha! vorbi din nou zăpada, şi nu vă-ntrebaţi, oare de ce erau bine zăvorâţi acolo?
Cotanele începură să facă o gălăgie de nedescris, dar stăpâna lor tăcea. Aducându-şi aminte de moşii cei negri, de când îi găsise în colivia cea mare şi până în momentul când plecaseră în zbor, în chip de umbre, se gândi în sinea lui: ,,Cred că ar trebui neaparat să-l cunosc şi eu pe Moş Crăciun. Dacă are nevoie de ajutor, după cum i-am cunoscut eu pe moşii aceia negri şi urâţi?’’
După ce-şi termină gândul, vorbi:
- Dragă Viscol, drăguţă Zăpadă, vă mulţumesc pentru tot ce ne-aţi spus. Dragele mele surioare, haideţi să-l căutăm pe moşul nemuritor.
- Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan!
Apoi părăsiră locul de unde vorbiră cu zăpada şi cu viscolul în fâlfâiri de aripi şi în gălăgie. Zburară mult timp, uitându-se peste tot după Moş Crăciun, până văzură nişte mogâldeţe care se mişcau pe pământ. Uitându-se mai bine, cotanele bănuiră că au găsit lăcaşul moşului nemuritor. Fără să mai cotănească, îşi îndreptară zborul spre pământ. Pe măsură ce se apropiau, văzură cum moşii cei negri se îmbrânceau între ei sau se băteau cu oamenii lui Moş Crăciun, în timp ce moşul nemuritor se lupta cu Moş Gerilă.
Ajunseră într-unul din momentele când acesta încerca să se apere de Moş Gerilă, dar acesta îl trântise din nou la pământ. Şi nu mică le fu surpriza moşilor cei negrii, când văzură păsările uriaşe şi gălăgioase, care se aruncară asupra lor. Stăpâna lor se repezi direct peste moşul negru şi hidos, trântindu-l la pământ.
- Ceee? Ce-i cu tine aici? Şi cu suratele tale, stăpână a cotanelor? izbucni Moş Gerilă, nu ziceai că vrei să-ţi faci cuib în colivia aia mare? Nu-nţeleg cum de v-aţi răzgândit!
- Ei, nici nu trebuie să-nţelegi tu ceva, Moş Gerilă. Din câte văd eu, am greşit cănd v-am eliberat din acea colivie. Şi dacă va fi nevoie, mă voi lipsi de cuib, şi împreună cu surioarele mele, o să vă luăm cu forţa şi o să vă ducem înapoi la colivia voastră!

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 07, 2015 5:54 am  Mihaela Moşneanu

Şi se înălţară în înaltul cerului, fiind împinşi în toate direcţile de viscolul aspru. Privindu-i, cotanelor li se părea că erau nişte dâre de fum, care se făceau din ce în ce mai mici, până se făcură invizibile în îndepărtarea lor de ei. Zburară aşa mult timp, rătăcindu-se în aer şi întunecând locurile pe unde treceau. Cine ar fi văzut acele umbre, sigur s-ar fi speriat, dar cum era iarna şi toată lumea era în casă, ele zburau nestingherite, fără să fie văzute de cineva.
La un moment dat, una din umbre se opri şi începu să se învârtă pe loc. În acel moment părea un nor mare de fum. Văzând-o, celelalte umbre îi urmară exemplul. Oprirea lor bruscă întunecă cerul. Pur şi simplu, parcă seara s-ar fi grăbit înainte de vreme şi ar fi învelit ziua în pătura ei.
Dar umbra care se oprise prima în loc, se enervă din cauza faptului că se făcuse întuneric şi nu mai zărea nimic, deoarece stelele nu aveau cum să răsară ziua-n-amiaza-mare şi se auzi în aer un glas:
- Băăi, proştilor, ce sunteţi voi! La ce v-aţi oprit? Că nu mai văd nimic! Eu m-am oprit să mă uit pe unde îşi are lăcaşul Moş Crăciun, dar voi? Că nu pot să mai văd nimic din cauza voastră!
- Moş Gerilă, nu te enerva pe noi! îi spuse unul din moşi, că şi noi suntem în slujba dumitale, şi de-aceea ne-am oprit. Trebuie să ne oprim pentru a-ţi da ascultare şi pentru a ne supune ţie.
- Mda, ai dreptate până la urmă. Mmm, se vede treaba că nu eşti chiar aşa de prost pe cât te credeam eu. Dar voi? Ce staţi aşa ca stanele de piatră? Da-ţi-vă la o parte să mă uit, că nu văd nimic!
Umbrele se îndepărtară din loc pentru a-i îndeplini dorinţa. Uitându-se în jurul lui, Moş Gerilă nu văzu nimic. Aşadar îşi reluă zborul, îşi urmă tovarăşii, furios că nu reuşea să-l găsească pe Moş Crăciun.
Moşii negri îşi continuară zborul când într-o parte, când în alta, agitându-se şi foşnind, provocând şi mai tare viscolul aspru. La un moment dat, Moş Gerilă se opri iar să se uite, dar de data asta, ceilalţi îşi continuară zborul, îndepărtându-se de el o distanţă destul de mare, încât el nu-i mai văzu şi începu iar să strige furios:
- Băăi proştilor, unde sunteţi acum? Pentru ce v-aţi îndepărtat acum? Nu ziceaţi că sunteţi în slujba mea? Nu ziceaţi că trebuie să vă opriţi atunci când mă opresc eu, să-mi daţi ascultare şi să vă supuneţi mie?
- Ba da, dar mai înainte când ne-am oprit, te-ai supărat, pentru că nu puteai să vezi nimic de noi!
- Păi tot nişte proşti sunteţi, pentru că acum nu mai ştiu pe unde sunteţi! Şi viscolul ăsta, bată-l vina să-l bată! Că mă scoate din sărite, nu-l mai suport!
Nu mai ce grăi aşa, că viscolul se înteţi şi mai tare, supărându-se:
- Moş Gerilă, ai grijă, că dacă mă supăr, voi face în aşa fel, încât nu vei mai ajunge acolo unde îţi doreşti! Cu mine ce-ai? Că eu nu ţi-am făcut nimic, şi dacă stau bine să mă gândesc, Moş Crăciun, ce ţi-a făcut? El n-are nicio treabă cu tine, e şi el cu treaba lui, nu mai tu îţi închipui că este rău şi altele.
- Măi Viscol, iartă-mi supărarea, că vorbesc şi eu fără să gândesc. Adevărul e că şi tu eşti aspru şi uite că nici nu pot să stau liniştit pe loc, din cauza ta.
- Acesta este rolul meu iarna, aşa că nu te mai lua de mine! Dacă mai spui ceva despre mine, vă scutur, şi pe tine, şi pe moşii tăi, de nu vă vedeţi, ai auzit?
- Am auzit, am auzit! Gata, nu mai zic nimic.
În timpul ăsta, moşii se apropiaseră de Moş Gerilă şi ascultau discuţia sa cu viscolul. Dar Moşul se întoarse furios spre ei şi le spuse:
- Vedeţi ce faceţi? Proştilor, ce sunteţi voi! Din cauza voastră mă cert cu viscolul, şi cine mai ştie? Poate că şi cu zăpada asta am să mă cert până la urmă, din cauza prostiilor voastre!
- Nu din cauza noastră te cerţi cu Viscolul, ci din cauza ta Stăpâne, îi spuse acel moş negru care mai vorbise. Ce vină avem noi că te iei de el?
- Moş Gerilă, are dreptate slujitorul tău, auzi dintr-odată vorba zăpezii. Pe mine şi pe ziuă ne faci negre pe unde treci, de Viscol nu ai loc, pe Moş Crăciun nu-l suferi, dar tu, ce vrei până la urmă? Din câte văd, cauţi nod în papură tuturor şi eşti pus nu mai pe rele. Vrei ca tu să te iei de toată lumea şi ea să stea drepţi în faţa ta? N-ai să vezi aşa ceva, niciodată!
- Ei lasă, zăpădă imaculată, că după ce trec, culoarea ta îşi revine la loc, aşa că nu te mai plânge! îi răspunse îmbufnat Moş Gerilă.
- Aaa! Dar tu nu ştii că pe mine, negreala ta mă necăjeşte, şi naturii nu-i place.
- Bine, bine zăpadă, nu-mi mai filozofa tu atâta, că nici tu nu eşti mai bună decât mine. Că de multe ori, gerul te-ngheaţă şi oamenii alunecă şi-şi rup câte-o mână sau vreun picior.
- Da, aşa este, dar eu nu fac rău intenţionat ca tine, eu fac rău din cauza neatenţiei oamenilor.
- Bine, bine, hai că nu vreau să mă cert cu tine. Gata, tac şi eu, taci şi tu, bine?
- Ehei, răutatea asta a ta îţi va aduce sfârşitul într-o zi, Moşule. Ascultă-mă bine, că aşa va fi, îi mai spuse zăpada.
- Da, da, cum să nu, mai mormăi Moş Gerilă, dar zăpada nu-i mai zise nimic. Văzând că se făcuse linişte, vru s-o mai provoace încă o dată, şi continuă:
- Nu mai zici nimic, ha? Gata, ai amuţit!
Dar zăpada tăcu şi de data asta. Văzând că nu i se mai răspunde, continuă nervos:
- Ei, voi proştilor ce sunteţi! Haideţi, să mergem să-l căutăm pe Moş Crăciun! Şi nu vă mai holbaţi la mine ca nişte proşti!
Dar niciunul dintre moşii-umbre care-l însoţeau, nu mai spuse nimic. Văzând că toţi tăceau, se învârti câteva clipe pe loc, apoi o luă într-o direcţie oarecare prin aer, fiind urmat de tovarăşii săi. Şi bântuiră cerul mult timp de colo-colo, până seara. Norocul lor cu stelele şi cu bucăţica de lună care mai lumina din spatele norului ce nu se dădea la o parte din calea ei, că altfel, Moş Gerilă şi ai lui zăriră nişte luminiţe şi auziră colindele de Crăciun.
- Ei, uite acolo! strigă Moş Gerilă, uite! În sfârşit l-am găsit pe Moş Crăciun! În sfârşit voi da ochii cu el!
- Daaa! Uite! Aşa este Stăpâne! îi răspunse una din umbre.
- Taci măi, taci! Că dacă nu vedeam eu, tu n-ai fi văzut nimic, măi prostule ce eşti!
- Cum să nu văd? Că doar nu-s chior nici eu, şi nici ceilalţi care suntem în slujba dumitale!
- Ei, n-am vrut să spun asta! se mai domoli Moş Gerilă, dându-şi seama că dacă tot le vorbea urât, s-ar putea s-o păţească rău de tot. Şi nu-i era de alta, dar poate că singur nu s-ar fi descurcat, avea nevoie de slujitorii lui. De parcă i-ar fi ghicit gândurile, moşul care-i tot vorbea, îi spuse:
- Stăpâne, ai putea să mai laşi garda jos din când în când, şi să nu ne mai faci proşti la fiecare cuvânt? Noi îţi suntem alături şi facem şi noi ce putem, dar te rog, nu ne mai jigni întruna.
- Bine, bine! Dar ce sensibili sunteţi voi! Gata, nu vă mai fac proşti, dar fiţi şi voi mai atenţi la ce faceţi!
Văzând că nimeni nu-i mai răspunde, Moş Gerilă se învârti în aer de bucurie că găsise în sfârşit lăcaşul lui Moş Crăciun. Celelalte umbre îi urmară isonul. Se învârtiră cu toţii preţ de câteva clipe, văzând de sus cum Moş Crăciun dădea noroc cu Mitru, apoi cum îl îmbrăţişa cu drag.
În acel moment hotărâră să coboare. Până ajunseră jos, Mitru era deja pregătit să plece cu cadourile primite, alături de curier. Când fură văzuţi de Moş Crăciun, umbrele pătaseră zăpada şi întunecaseră destul acel loc. Se transformară în moşii negri care fuseseră eliberaţi de cotanele năzdrăvane. Moş Crăciun, curierii şi lăutarii rămaseră nemişcaţi o perioadă, fiind nedumeriţi cum de reuşiseră să scape din colivia uriaşă.
Dar Moş Crăciun fu primul care îşi reveni şi vorbi:
- Moş Gerilă, ce cauţi tu aici? Cum de-ai reuşit, tu şi ai tăi să scăpaţi din colivia aia mare şi bine-ncuiată?
- Ei, cum! Doar ţi-am promis eu că voi scăpa şi te voi găsi, frăţioare Moş Crăciun. Sau ai uitat?
- Nu, nu am uitat, şi nici frăţiorul tău nu sunt, auzi? îi răspunse Moş Crăciun, dar dacă tot ai reuşit să scapi, ce vrei?
- Vreau ca tu să nu mai trimiţi cadouri, vreau ca Pădurea Soarelui să devină Pădurea Lunii şi a Stelelor, vreau ca tu să dispari.
- Ei, ce vrei tu, nu se poate, să ştii!
Dar Moş Crăciun nu mai putu să spună nimic, căci Moş Gerilă îi dădu o palmă zdravănă. Şi imediat, ceilalţi moşii negri şi urâţi îi atacară pe curieri şi pe lăutari. Până şi animalele fuseseră atacate şi majoritatea oamenilor de zăpadă căzură şi se transformară în bulgări mari, care se amestecară cu neaua. Lăcaşul fermecat al lui Moş Crăciun se transformă într-un loc infernal. Mitru se speriase şi încerca să se dea la o parte din calea tuturor. Gândurile lui zburară spre Veronica şi spre copiii lui.
,,Doamnee! Cum mai ajung eu acasă? Nu mi-ar fi dac-aş ajunge cu mâna goală, nu mai s-ajung la ei! Şi Moş Gerilă ăsta şi cu urâţeniile astea de moşi, de unde-or fi apărut? Deci, sunt doi moşi, chiar există şi Moş Crăciun, şi Moş Gerilă?!’’
Apoi rosti în gândul său Tatăl nostru, după care îşi făcu semnul crucii.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 07, 2015 5:52 am  Mihaela Moşneanu

Până la sosirea acelor umbre, totul fusese minunat pentru Mitru, care se convinsese până la urmă că nu îl visa pe Moş Crăciun. După ce curierul îi umpluse sania cu sacii mari, timp în care lăutarii şi câţiva curieri îşi duceau fiecare la îndeplinire sarcinile primite, şi după ce el se urcase pe sanie, apariţia umbrelor îl speriaseră şi-l făcură neputincios în faţa Moşului şi-al tuturor, văzându-i dintr-o dată nemişcaţi. Prima dată se agitară în aer câteva clipe, după care coborâră pe neaua albă. Când ajunseră jos, zăpada căpătă o culoare gri. Şi una după alta se transformară în nişte moşi negri, care erau îmbrăcaţi în acelaşi model de haine ca ale lui Moş Crăciun, dar de culoare neagră. Faţa şi barba le erau negre ca tăciunele, dar spre deosebire de Moş Crăciun şi de curierii săi, care aveau ochi albaştri şi senini, ochii acestora erau de diferite culori, care trădau răutatea şi duşmănia.
Unul dintre moşii cei negri, părea să fie cel mai mare printre noii- veniţi. El şi prietenii săi erau cei care îi purtau sâmbetele lui Moş Crăciun. De aceea, cu o mie de ani în urmă, fuseseră prinşi de nişte îngeri-străjeri din slujba Binelui, care îi închiseseră într-o colivie uriaşă, unde erau închişi răufăcătorii. Aceasta era din fier şi uşa îi fusese încuiată cu trei lacăte mari. Colivia era la marginea Pădurii Soarelui, şi nu aşa departe de locul unde îşi avea lăcaşul Moş Crăciun şi curierii săi.
Singurii lor tovarăşi erau munţii, vântul şi troienele viscolite, iarna. Vara, căldura toridă, ploile şi animalele sălbatice îi deranjau tot timpul, sau ploile şi vântul îi udau şi îi chinuiau. De ani şi ani de zile se chinuiau să spargă lacătele de Sărbători, cu intenţia de a-i face zile fripte Moşului şi de a nu-l lăsa să-şi ducă la îndeplinire sarcina sfântă de a trimite cadouri tuturor şi de-a aduce bucurie şi fericire în inimile oamenilor de Sărbători, prin Voia Fiului Domnului.
În timp ce se chinuiau să spargă cele trei lacăte, dar zadarnic ca în fiecare an, de undeva din înaltul cerului apărură nişte cotane. Acestea erau nişte păsări mari şi colorate ca papagalii vorbitori, cu un cioc mare şi coroiat. Aveau nişte aripi lungi şi în zborul lor păreau nişte evantaie. Ghearele lor erau foarte mari, păroase ca şi aripile, încât nu se vedeau şi aveai impresia că nu au aşa ceva. Însă erau mai ascuţite ca lama de cuţit şi deşi erau bine ascunse, în clipa în care le foloseau, aceastea ieşeau afară neaşteptat, ca un briceag. Ochii lor mari şi rotunzi erau gri. În zborul lor scoteau un sunet strident: ,,cotaaaan, cootaaan!’’, ,,cootaaan, cotaaan!’’, de unde şi numele lor. Erau nişte păsări migratoare, deoarece erau leneşe şi nu le plăcea să muncească pentru a-şi face cuib. De câte ori ajungeau într-un loc care le plăcea, se apucau să-şi facă unul, dar renunţau dintr-un motiv sau altul, preferând să-şi ia zborul şi să lase în urma lor numai mizerie. Aveau abilitatea de a imita toate vietăţile Pământului şi de a vorbi cu oamenii sau cu orice vietate care le ieşea în cale, pentru că le plăcea să facă ce fac alţii. Era de ajuns să audă vreo două- trei vorbe şi zgomote sau să vadă nişte gesturi, că ele imediat imitau cu uşurinţă.
Tot aşa şi acum, în zborul lor şi printre cotănelile lor zgomotoase, observară colivia imensă în care erau închişi moşii cei negri, în timp ce aceştea se chinuiau pe rând să desfacă cele trei lacăte mari. Se apropiară şi începură să zboare în jur.
- Cotaaan! Cotaaan!
Moşii se speriară, crezând că sfârşitul le este aproape. Dar unul din moşii cei negri prinse curaj şi le vorbi cotanelor:
- Ei, cotanelor! Voi sunteţi salvarea noastră!
- Daaa! Daaa, ajutaţi-neee să ieşim de-aici! strigară şi ceilalţi moşi.
Auzindu-i vorbind, tăcură şi priviră câteva clipe cu atenţie colivia cea mare şi pe moşii cei negri. Apoi, începură să se rotească în jur, fâlfâind tare din aripi şi făcând vânt. Moşii se prinseră cu mâinile de zăbrelele groase şi se ţineau bine ca să nu cadă unii peste alţii. Văzând că păsările tăcuseră, atunci moşilor negri le mai trecu din frica ce pusese stăpânire pe ei, o dată cu apariţia lor. Şi moşul cel negru, care le vorbise, continuă mieros:
- Ce frumoase sunteţi, cotane dragi! Şi ce frumos cântaţi! Dragele mele, avem mare nevoie de ajutorul vostru. Vă rugăm frumos, ne ajutaţi?
- Şi cam ce fel de ajutor doriţi voi moşi negri şi urâţi, de la noi? răspunse una din cotane, că dacă sunteţi închişi aici, sigur aveţi voi, vreo mare greşeală sau mai multe.
Auzind răspunsul suratei lor, celelalte începură să fâlfâie şi mai tare din aripi, după care începură să râdă. Râsul lor semăna cu nişte sughiţuri, şi amestecate cu fâlfâitul zgomotos de aripi, era o gălăgie de nedescris. Moşii se speriară din nou şi nu mai ziseră nimic, dar cotana care vorbise, îşi opri o clipă fâlfâitul aripilor şi întorcându-se spre suratele sale, spuse:
- Gata, fetelor! Să vedem despre ce ajutor este vorba! Şi dacă stă în putinţa noastră să-i ajutăm pe moşi, îi vom ajuta.
- Daaa, stăpână! Îi vom ajuta, dar merită oare, ajutorul nostru? Nu vezi unde şi cum sunt închişi? Cine ştie ce-or fi făcut de sunt aici prizonieri! spuse una din cotane, făcând pe deşteapta.
Dar cea care părea stăpâna cotanelor, nu spuse nimic. Parcă picase pe gânduri, ca un om. Văzând ce gândea cotana despre ei şi că stăpâna lor tăcea, moşul cel negru care vorbise, prinse curaj din nou şi vorbi:
- Cotanele noastre dragi, noi nu am făcut nimic rău. Şi suntem închişi aici din cauza lui Moş Crăciun, care le face cadou numai celor care vrea el. Noi suntem buni şi vă iubim.
Auzindu-l, stăpâna cotanelor îi privi fix pe moşi şi spuse:
- Nu zău, aşa de buni sunteţi voi, încât cineva a considerat de cuviinţă să vă închidă în colivia asta mare şi odioasă, urâţilor ce sunteţi voi! Eu şi sora mea, sigur avem dreptate când ne uităm unde şi cum sunteţi voi prizonieri. Aşa zic şi eu, şi toate credem la fel. Că cine ştie ce-aţi făcut voi, şi ce spui tu moşule despre acel Moş Crăciun, nu ştiu dacă o fi adevărat sau nu. Dar eu am luat o hotărâre, şi voi aveţi noroc.
- Ba daaa, e adevărat ce-ţi spun! N-aş îndrăzni să mint cu aşa ceva, dar se vede treaba că nu crezi nici tu, nici surorile tale. Asta e! Dar, ai zis că avem noroc, şi nu ştiu care o fi, dacă nu mă credeţi, mai adăugă moşul cel negru.
- Norocul vostru este acela că mie îmi place această colivie şi vreau să-mi fac cuib în ea, împreună cu surorile mele! De aceea o s-o deschidem, voi o să plecaţi unde vreţi voi şi noi vom avea cuibul nostru.
- Ceee?! Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan!
Cotanele nu se aşteptaseră la una ca asta şi de aceea reacţionară în acest fel. Dar moşii stătură de data asta liniştiţi şi aşteptară ca păsările să se potolească. La un moment dat, tăcură şi stăpâna lor le spuse:
- Dragele mele, nouă nu prea ne-a plăcut pe niciunde să ne facem cuib, dar această colivie îmi place foarte mult. De aceea cred că ni-i s-ar potrivi nouă, nu acestor moşi negri.
- Da, aşa este, spuse aceeaşi cotană care mai vorbise, dar să ne apucăm de cuib, pfui! Nuu, eu nu vreau.
- Nuu, nici noi nu vrem! săriră şi celelalte cotane, ce? Noi să muncim pentru un cuib? Nuuu, nici vorbă, nici măcar nu vrem să auzim de aşa ceva!
- Guraaa! strigă stăpâna lor, gura! Să nu vă mai aud, măi leneşelor ce sunteţi, să nu vă mai aud! Am hotărât că de data asta să ne facem şi noi un cuib al nostru, să nu mai fim nevoite să zburăm de colo-colo! Şi haideţi, apucaţi-vă de treabă! Si să nu o văd pe vreuna dintre voi că stă! Ne-am înţeles?
- Da, stăpână! aprobară cotanele în cor.
Şi zburând în jurul coliviei de câteva ori, se agăţară de ea şi o cuprinseră cu aripile strâns. Apoi îşi scoaseră ghearele ca un briceag şi începură să zgârâie zăbrelele şi lacătele. Imensa colivie începu să se clatine şi moşii se speriară din nou, dar tăceau din gură. Se bucurau că în sfârşit vor ieşi de acolo şi că se vor duce la Moş Crăciun, pentru a-i zădărnici misiunea sa sfântă. Păsările râcâiră cu ghearele şi cu ciocurile o perioadă de timp, până când, în sfârşit lacătele se sparseră şi uşa coliviei se deschise.
Văzând că reuşiseră să desfacă acele lacăte pe care ei nu ar fi reuşit nicidată şi că uşa se deschisese până la urmă, moşii dădură să iasă afară bucuroşi, dar se loviră de năzdrăvanele cotane. În învălmăşeala care se formase de graba lor de a ieşi, moşii şi uriaşele păsări se ciocniră unii de alţii, doborând colivia în urlete şi în cotăneli. Gălăgia era un vacarm de nedescris şi până să se desprindă unii de alţii, moşii fură atacaţi de ghearele cotanelor şi se aleseseră cu nişte răni uşoare. Dar când scăpară de păsările uriaşe şi se văzură liberi, moşul care mai vorbise înainte, spuse:
- Vă mulţumim, dragele noastre! În sfârşit suntem liberi, datorită vouă. Acum noi vom pleca şi voi veţi avea parte de această colivie, care, pentru noi a fost o puşcărie, atâta amar de vreme.
- Da, sunteţi liberi să plecaţi cât mai repede de aici, spuse stăpâna cotanelor. Să nu vă mai văd.
Auzind ce le spune, moşul se întoarse către moşii lui şi spuse:
- Da fraţilor, haideţi! În sfârşit am scăpat de colivia asta, care a fost blestemul nostru! Haideţi să mergem în treaba noastră. Şi apoi vorbind ca pentru sine, continuă să spună, în sfârşit Moş Crăciun, ne vom întâlni şi vom sta de vorbă, aşa cum se cuvine.
Şi apoi se transformară în umbre negre, se învârtiră câteva clipe în aer, după care se ridicară şi se-ndepărtară în zare, până dipărură, urmăriţi de privirile cotanelor.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 06, 2015 7:17 am  Mihaela Moşneanu

Viscolul se mai domolise şi o dată cu asta, gerul amorţise. Stând lângă omul cu barbă pe sanie şi privindu-l atent, reuşi la un moment dat să îngaime:
- Mo... moşule, ci... cine eşti? Ce vrei?
- Ei, Mitre! Cine sunt eu? Sunt unul din curierii lui Moş Crăciun şi-am să te duc într-un loc minunat, unde n-ai fost niciodată, aşa cum ţi-am mai spus! Vei vedea că legenda Pădurii Soarelui, despre care vorbesc bătrânii satului este adevărată, că Moşul există şi-ai să-l vezi, şi-ai să-l şi cunoşti!
Când auzi răspunsul străinului, Mitru se supără pe loc. Nu-i convenea deloc ce se întâmplă. Era convins că acesta îl lua peste picior, vorbindu-i aşa. Şi pe deasupra, faptul că bătrânelul întorsese sania spre drumul de unde el abia venise, şi gândul că Veronica şi copiii lui îl aşteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie.
Însă câinii, care goneau ca nebunii şi lătrau veseli, parcă zburau. Nămeţii albi erau taiaţi cu repeziciune de şinele saniei şi-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin.
Ziua se dăduse uşor la o parte în faţa nopţii, şi pe cer începuseră să licăre câteva stele. O bucăţică de lună se războia cu un nor care-i tot punea piedică şi n-o lăsa să iasă la iveală.
După un timp începură să se audă colinde duioase de Crăciun şi apărură nişte luminiţe, care pâlpâiau în zare. Pe măsură ce se apropiau de acel loc minunat, de unde se auzea acea muzică, Mitru credea că se află în mijlocul unui vis de iarnă.
Sania şi câinii intrară pe o pârtie dreaptă, mărginită de brăduleţi mai înalţi sau mai scunzi, care erau împodobiţi cu betele şi globuri. Pârtia albă, sclipea pe alocuri şi aveai impresia că sunt presărate diamante. Se vedea că neaua fusese dată la o parte cu lopeţile, deoarece în jurul brăduleţilor verzi şi împodobiţi erau adunaţi nămeţii care semănau cu nişte căpiţe de fân. Muzica se auzea din ce în ce mai limpede şi Mitru rămăsese înţepenit de tot pe sanie, privind, când în jurul lui, când spre cel care îi spusese prima dată că îl duce acasă. La un moment dat nu se mai putu abţine şi îi întrebă iarăşi pe moş:
- Moşule, ce naiba se întâmplă? Unde mă duci?
Dar moşul îl ignoră de data asta, prefăcându-se că nu-l aude, privind câinii gălăgioşi şi drumul. Şi-au mers aşa o bună bucată de vreme, în timp ce el nu mai ştia ce să creadă, în timp ce moşul zâmbea în barbă, trăgându-i din când în când o ocheadă furişă.
La capătul pârtiei intrară printre mulţi brazi şi alţi copaci împodobiţi cu beteală, globuri şi cu fel şi fel de podoabe strălucitoare. Pe lângă ei erau aşezaţi lăutarii care cântau la viori, la fluiere, cimpoaie şi la alte instrumente muzicale. Pe alocuri, câţiva curieri, cărora Moşul le dăduse liber, fiindcă veniseră din călătorii îndepărtate şi fuseseră obosiţi, construiseră oameni de zăpadă, care păreau că zâmbesc. Undeva, la câţiva paşi de Moşul, era şi faimoasa caleaşcă. Cei şase reni, care fuseseră eliberaţi, se plimbau mândri, de colo-colo. În mijloc stătea Moş Crăciun, înconjurat de frumoasele căprioare, de mândrii cerbi încoronaţi cu minunatele lor coarne ramificate şi de alte animale mai mici sau mai mari. Totul era sărbătoare şi strălucea în jur.
O mulţime de curieri, care semănau cu cel care îl luase pe Mitru de pe drum, se învârteau de colo-colo, treceau prin faţa Moşului, vorbeau cu el, după care intrau în corturi şi se schimbau în haine ca ale sale. Apoi, după ce-i făceau o plecăciune, îşi aruncau câte un sac imens sau mai mulţi pe câte o sanie trasă de doi sau mai mulţi câini, şi plecau spre pârtia pe care venise Mitru şi curierul. Animalele zburdau prin zăpadă, jucându-se şi învârtindu-se pe lângă Moş Crăciun sau pe lângă oamenii-de-zăpadă şi curierii liberi, care, şi ei la rândul lor se zbenguiau cu bulgări de zăpadă.
Curierul cu barbă opri sania şi câinii în faţa Moşului, la câţiva paşi. Acesta stătea pe o buturugă mare, înconjurat de luminile, de frumuseţea şi de atmosfera încărcată de Duhul Sfânt al Crăciunului.
Văzându-i, le făcu semn să coboare şi să se apropie de el. Mitru, care era uimit peste măsură de tot ce vedea şi nu-i venea să creadă, se dădu jos de pe sanie şi se lăsă luat de mână ca un copil mic de către curierul moşului, până în faţa sa. Moşul îi privea cu blândeţe pe noii-veniţi.
- Moş Crăciun, bine te-am găsit! salută curierul şi continuă, Moşule drag, ţi l-am adus pe cel mai neîncrezător sătean din Brăneşti, pe cel care este cel mai convins că Dumneata nu exişti şi că venirea Dumitale în Pădurea Soarelui de Crăciun, este o minciună inventată de bătrânii satului!
- Da, ştiu că sunt oameni care nu cred în mine, aşa ca dumneata, dragă Mitre.
Faptul că Moşul îi spunea pe nume, de parcă îl cunoştea de când lumea, îl zăpăci de tot pe bietul Mitru, care habar n-avea dacă se mai află pe lumea asta sau nu. Moşul continuă să-i vorbească:
- Da, da, nu te mira că te cunosc. Fiul Domnului îmi spune despre toată lumea, cum îi cheamă pe toţi, de când se nasc şi despre dorinţele lor. Niciun om nu există pe lumea asta, pe care eu să nu-l cunosc. Şi prin Fiul Domnului, eu le îndeplinesc toate dorinţele, atât cât îi Voia Domnului. Să nu te miri dragul meu că te cunosc, şi mai ales că ştiu că n-ai crezut că eu exist de mult timp, de când erai copil. Chiar eu l-am trimis pe unul din curierii mei să te aducă până aici, ca să vezi că bătrânii satului nu mint. Şi în fiecare generaţie este un om care nu crede în mine, dar eu mă încăpăţânez să-i arăt că se înşeală în privinţa mea. Din generaţia ta, tu Mitre, ai fost cel mai neîncrezător. De aceea am hotărât ca tu să fii unul dintre cei care m-ai întâlnit şi unul dintre cei care vei spune mai departe că Moş Crăciun vine la Sărbătorile de iarnă, în Pădurea Soarelui, în fiecare an.
Se ridică de pe buturugă şi se apropie de Mitru, care privea în jurul lui fără a mai putea grăi, în timp ce continuă să-i mai spună:
- Nu visezi Mitre, totul e adevărat. Dacă vrei, dă mâna cu mine, ca să vezi că totul e adevărat, că exist şi eu, la fel cum exişti şi tu.
El îşi întinse mâna dreaptă spre mâna Moşului şi acesta i-o strânse cu o căldură prietenească, cum nu mai întâlnise până atunci. Şi când îl îmbrăţişă, atunci el se simţi cel mai iubit şi cel mai privilegiat om din lumea asta. Abia atunci începu să-şi revină şi îngăimă:
- Doamneee! Chiar este adevărat! Chiar exişti, Moşule!
- Da Mitre, sunt la fel de adevărat, ca şi tine. Şi ai să pleci de la mine cu toate care ţi le doreşti. Curierul meu te va duce înapoi până acas’ la tine, ca să nu-ţi poarte de grijă Veronica şi copiii. Dar mâine-dimineaţă să-l trimiţi îndărăt, că mai am treabă cu el.
- Mulţumesc din suflet, Moşule! Sărut-mâna!
- Să fii sănătos, Mitre! Şi tu, şi cei dragi ţie!
Apoi îi spuse curierului care îl adusese pe Mitru:
- Să încarci sania cu nişte saci plini de lemne, să-i ajungă pân’ după anu’ nou. Şi încă unul mare în care să fie jucării şi alte lucruri de trebuinţă pentru Veronica şi copiii săi. Şi întorcându-şi din nou faţa spre Mitru, îi spuse, dar vreau să îmi promiţi că ai să povesteşti tuturor oamenilor din sat că eu exist şi că vin în Pădurea Soarelui în fiecare an, de Sărbători.
- Da Moşule, îţi promit că voi povesti mai departe, să ştie toată lumea că Pădurea Soarelui este casa ta, de Sărbători.
În timp ce Mitru îi promitea Moşului, curierul umplu sania cu saci bine burduşiţi de lemne şi mai adăugă încă un sac cu jucării şi cu alte lucruri de trebuinţă pentru Veronica şi copiii lui, alături de săculeţul de lemne şi de plăsuţa de iută, în care îşi avea vreascurile şi toporul. Mitru privi sacul lui şi se miră cât de mic putea să fie pe lângă sacii primiţi de la Moş Crăciun.
Când fu încărcată sania cu toţi sacii, aşa cum îi poruncise moşul, se urcă pe ea. Apoi Mitru îl mai îmbrăţişă încă o dată pe Moş, după care se urcă alături de curierul cu barbă. Doar că de data asta, fără ca Mitru să observe, fiindcă era ocupat cu Moş Crăciun, curierul dăduse fuga pâna la unul din corturi şi-şi schimbă hainele cu cele roşii. Acum erau îmbrăcaţi la fel şi asemănarea era izbitoare, încât n-ai fi putut să spui care dintre cei doi era Moşul şi care era curierul.
În timpul în care Moş Crăciun şi Mitru stăteau de vorbă şi se îmbrăţişau, se auzi foşnind ceva, dar nimeni nu dădu vreo importanţă zgomotului, în afară de câini, care începuseră să latre. Şi când să pornească la drum, animalele li se alăturară câinilor, agitându-se şi scoţând nişte zgomote, care mai de care mai ciudate, alergând neliniştite prin toate părţile. Lăutarii opriră muzica şi rămaseră înlemniţi de ceea ce vedeau, în timp ce renii, animalele şi curierii se apropiară protector de Moş Crăciun.
Nişte umbre negre apăruseră din senin şi se rotiră în aer câteva clipe, întunecând acel loc minunat. Moş Crăciun şi toţi ai lui rămaseră nemişcaţi, în timp ce lui Mitru i se făcu teamă şi-şi făcu repede semnul crucii. Uitându-se în jurul lui, văzu că şi curierul, şi toţi ceilalţi, împreună cu Moşul, priveau umbrele, uluiţi.

va urma

Mihaela Moşneanu


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 06, 2015 7:11 am  Mihaela Moşneanu

Nămeţii de zăpadă costumaseră pământul în alb. Sunetul viscolului năprasnic şi gălăgios ca o goarnă, din cauza căruia, cerul şi pământul semănau cu o coală imensă de hârtie, parcă aducea de departe veşti despre alte meleaguri, neînţelese de oamenii din case, care se încălzeau la căldura reconfortantă a focului din sobe. Ningea de vreo cinci zile în satul Brăneşti şi prin împrejurimi. Se mai zăreau uneori firimituri verzi de pe crengile plopilor, care se ridicau semeţ spre cer, pe marginea drumului şi a brazilor din Pădurea Soarelui, care era apropiată de casa lui Mitru.
Sătenii o numiseră aşa din moşi-strămoşi, pentru că pe timpul verii, razele soarelui erau atât de puternice, încât pătrundeau peste tot şi nu părea să existe niciun deşiş, oricât de întunecat ar fi fost, în care să nu pătrundă vreo scânteie de lumină. Dacă îndrăznea cineva să se aventureze mai mult printre copacii seculari, era periculos, fiindcă nu erai niciodată sigur dacă te pândeşte sau nu, vreo dihanie rău-făcătoare, în orice anotimp ar fi fost. Teama că oricând poate să-i iasă în cale vreun animal sălbatic să-l sfâşie, stăpânea fiinţa omului care îşi scuipa în sân şi-şi făcea semnul crucii de câte ori pleca vara la vânătoare sau iarna, după lemne de foc.
Dar Pădurea Soarelui – povesteau bătrânii din sat – îşi avea legenda ei despre Sărbătorile sfinte de Crăciun.
Undeva, în cel mai frumos loc din pădure, unde brazii, parcă mângâiau cerul cu vârfurile lor şi unde viscolul nu avea putere să-şi facă de cap cum îi plăcea lui iarna, în primele zile ale lunii decembrie, Moş Crăciun era Trimis de către Fiul Domnului. El venea în fiecare an, într-o caleaşcă de aur, trasă de nişte reni cu coarnele ramificate. Curierii şi lăutarii urmau caleaşca, pe sănii mari, trase de câini husky. Cum ajungeau, în grabă îşi aşezau corturile, sacii mari şi bine burduşiţi de cadouri, scuturau crengile copacilor de zăpadă şi îi împodobeau cu globuri şi beteală, cu fel şi fel de luminiţe şi podoabe. Apoi Moşul, după ce era înconjurat de căprioarele, cerbii, caprele şi alte animale mai mari sau mai mici, se aşeza confortabil pe o buturugă, lângă cortul său, le făcea semn cu mâna lăutarilor, şi ei începeau să cânte colinde. După aceea îşi trimitea curierii prin lumea întreagă, să-i întrebe pe toţi oamenii ce vor să le aducă Moşul. Curierii plecau îmbrăcaţi în veşminte omeneşti şi trebuiau să se descurce cum puteau, să ajungă la fiecare familie, să le afle dorinţele şi apoi să se întoarcă înapoi şi să-l înştiinţeze de ele. După ce se întorceau, se schimbau în haine roşii cu glugă ca ale Moşului. Şi aşa, în fiecare colţ al lumii sosea Moşul cu cadouri, cu Duhul Sfânt şi cu sfaturi înţelepte, îndeosebi pentru copii.
Mitru, care venea din pădure, în ajunul Crăciunului cu un sac mare de lemne în spinare şi cu o plăsuţă de iută în care îşi ţinea toporul şi câteva vreascuri, zâmbea de câte ori îşi aducea aminte de această poveste. O crezuse şi el până la vreo doisprezece ani, dar de când tatăl său îl luase prima oară de ajutor după lemne, tot într-o vreme ca aceasta de care vă povestesc eu acum, de atunci a jurat că niciodată n-o să mai creadă asemenea minciuni inventate de bătrânii satului pentru copiii şi nepoţii lor naivi.
Deşi era un bărbat înalt, greutatea sacului ce-i înclina trupul în jos, şi viscolul care-i plesnea faţa cu fulgii de nea, îl făceau să pară un omuleţ în mijlocul troienelor viscolite. Era îmbrăcat într-o geacă groasă şi peste ea avea un cojoc de lână. Capul îi era acoperit cu o căciulă roşie şi în jurul gâtului, avea un fular care îi acoperea gura şi bărbia. Ochii albaştri şi mari, împrejmuiţi de gene lungi, cu sprâncele negre care-i accentuau privirea şi pomeţii obrajilor, abia dacă i se zăreau din cauza vremii. În picioare era încălţat cu cizme lungi până la genunchi, însă troienele imense le primise în adâncimea lor, încă de la primii paşi pe care îi făcuse în plecarea sa după lemne.
Acum înainta încet şi hotărât spre căsuţa lui, unde îl aşteptau cei doi copilaşi şi Veronica, soţia lui. Ghiţă avea patru ani şi Anuţa avea un anişor şi jumătate. Reuşise să iasă din pădure şi ajungând la drum, gândea în sinea lui:
,,Nu mai am mult şi ajung acasă. Doamne! Te rog să nu fi terminat Veronica mea lemnele, să nu stea cu copiii fără foc, să le fie frig! A naibii vreme! Bat-o s-o bată de pădure! Că de mic mi-a mâncat viaţa, dar ce să fac? Trebuie să merg, am nevoie de ea.’’
În timp ce înainta şi gândea aşa, se auzi lătrat de nişte câini. Se întoarse să vadă şi se bucură atunci că va ajunge acasă mai repede, văzând o sanie, care aluneca uşor printre troiene, datorită câinilor. Lui Mitru i se păru că sania şi cei doi câini erau doar o vedenie, deoarece nu vedea bine de la distanţă, omul de pe sanie. Privind cum se apropie de el, îl zări mai bine pe om, care era un moşneag cu barba albă, ca a lui Moş Crăciun.
,,Ei, dau în mintea copiilor acum şi a celor care cred minciunile cu moşul din Pădurea Soarelui, gândea el, venindu-i să râdă. Este doar o impresie de-a mea, sunt prea obosit. Şi din cauza vremii ăsteia păcătoase, cred că o iau razna. Oare s-o-ndura omul ăsta să mă ia şi pe mine pân’ acasă?’’
Acesta opri sania şi câinii lătrară prietenos la Mitru, în timp ce moşneagul îi strigă vesel:
- Bună ziua, Mitre! Ce mai faci? L-ai întâlnit pe Moşul?
- Daaa, cum să nu! strigă şi Mitru la fel, mai înainte am vorbit cu el! Mi-a promis că pân’ după anu’ nou îmi va aduce el lemne şi eu nu va mai trebui să mă spetesc cu ele! Da’ matale de unde vii?
Îl privea pe om în timp ce glumea cu el, dar nu îşi dădea seama cine este. Ori nu îl văzuse niciodată, ori din cauza oboselii şi a vremii nu-l recunoştea. Dar se abţinu să-l întrebe şi continuă să-i vorbească:
- Ce noroc ai matale! Nu trebuie să te speteşti ca mine pe picioare, prin omătul ăşta. Ei, asta e!
- Lasă Mitre, nu te mai plânge, că te duc eu acasă acum. Hai, urcă!
- Apoi, mulţam frumos!
După ce se urcă lângă moşneag şi îl văzu din aproape, îşi dădu seama că de fapt nu-l văzuse în viaţa lui pe acel om şi îl privi atent. Nu mai putea să spună nicio vorbă. Însă, observând că este privit în acel fel, omul îi spuse râzând:
- Acu Mitre, hai să te duc la Moşu’, să văd şi eu dacă-i adevărat că ţi-a promis că-ţi aduce lemnele pân’ după anu’ nou!
Şi cu o repeziciune de necrezut, câinii întoarseră sania spre pădure şi o luară la goană. În urma ei, nămeţii rămâneau dungaţi şi goana câinilor, făcea ca neaua să zboare pentru un moment în sus, ca după aceea să cadă din nou peste tot, revenind fidelă locului ei. Drumul nu mai părea greu de parcurs, cum fusese pentru Mitru înainte, când se întorcea cu lemnele din pădure. Privea buimac, încerca să spună ceva, dar vorbele îi rămâneau în gât. Moşul cu barbă continuă să-i spună:
- Stai liniştit Mitre, că nu păţeşti nimic! Am să te duc să vezi un loc minunat, unde tu, niciodată n-ai fost, de cât timp colinzi pădurea asta! Apoi ai să te minunezi şi-ai să povesteşti mai departe ce-ai văzut!
Intrând din nou în pădure, copacii păreau mai înalţi şi mai impunători. Păreau nişte străjeri ai naturii, care îngăduiau cu măreţia lor, trecerea saniei şi a moşneagului, prin pădurea plină de taina Sărbătorilor Sfinte de Crăciun. Mitru se simţea copleşit şi nedumerit de ceea ce urma să i se întâmple.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 30, 2014 4:26 am  Mihaela Moşneanu

Prea Măreţul meu Tată,
Tu ce-mi Eşti mare, peste tot pe unde privesc,
Te rog, Vino spre mine şi Deschide-mi inima,
Aşează-te în mijlocul sufletului meu,
Să-mi Stai aproape, până când îmi vei deschide poarta
Lumii Tale.

Ai răbdare cu păcatele săvârşite de mine,
Luminează-mi mintea cu judecata Ta înţeleaptă,
Dă-mi puterea de a sări peste pârleazurile ghimpate ale vieţii!

Coboară pe fiinţa mea cu iubirea Ta infinită,
Mai păsuieşte-mi din dureri şi necazuri,
Nişte stropi de speranţă să Presari peste mine,
Să mai coloreze zilele capricioase ale timpului meu.

Iubeşte-mă, Doamne!
Am atâta nevoie de Duhul tău Sfânt ,
pentru a fi sănătos la trup, la minte şi la suflet.
Şi Te mai rog ceva, Doamne!
Când Ai timp şi când Poţi,
Fă-mă fericit câteva clipe în viaţă,
Nimic mai mult nu vreau.

Şi acum c-am terminat, sărut mâna, Tatăl meu!


Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 14, 2014 1:56 pm  Mihaela Moşneanu

O simplă ramură din gândurile mele se extinde departe în zare,
se-mprăştie peste tot, explodează şi contagiază Universul,
dintr-o dată, apare un cerc luminos care atrage prin energia sa
şi toţi mugurii de iubire se transformă într-o floare de dragoste,
devine agăţătoare pe inima mea, peste tot, sper s-ajungă până la tine.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iul 29, 2014 1:45 am  Mihaela Moşneanu

De ceva timp încoace, pietrişul înţeapă asfaltul şi se înfige în tălpile pantofilor tăi lăcuiţi, provocându-ţi o samba obosită pe aleea noastră.
Mimica feţei tale este furată de la bătrânul şi eternul Charlot,
în timp ce scuipi minciuni din poveştile cu zâne şi cu feţi-frumoşi
printre dinţii albi şi zâmbetul ce-ţi străluceşte în bătaia soarelui.
Cuvintele-ţi frumoase, pătrundeau peste tot, prin fiinţa mea,
din căuşul palmelor îmi aşezai pe trup mângăieri tandre şi dorinţe pătimaşe,
care le pecetluiai cu buzele tale ispititoare.
Dar, din câte văd, iubirea îţi este o noţiune efemeră, acum o descopăr,
lacrimile îmi voi spăla urmele care le laşi înăuntrul meu
aşa cum timpul este o noţiune percepută şi dezbătută de oameni
ca o noţiune pasageră ce călătoreşte pe Pământ şi prin Univers, încontinuu,
lăsând faptele pentru posteritate şi eternitate,
unele fiind aceleaşi pentru întodeauna şi altele curăţate de calamităţile lui.
Aşa că te te rog, nu te sfii de mine şi mergi înainte,
nu mai ţine ascuns cuvântul ,,adio’’, eu îl văd printre glumele tale,
chiar eu ţi-l iau de-acolo şi ţi-l adresez dacă trebuie,
tu vezi-ţi de treabă, de iubirea ta cea nouă,
aleea noastră îşi revine la normal sub pantofii tăi lăcuiţi,
dacă m-asculţi.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iul 22, 2014 4:28 am  Mihaela Moşneanu

în fine, iubite!, nu-ţi mai prieşte alături de mine,
cărarea noastră s-a ascuţit cu pietriş
care-ţi înţeapă tălpile pantofilor lăcuiţi,
în timp ce genunchii îţi tresar în ritm cu paşii
şi minciunile frumoase le scuipi
printre buze.

cuvintele tale fermecate mă mângâiau pe dinăuntru,
îmbrăţişările tale erau lanţurile iubirii absolute
din căuşul palmelor tale aşezai mult drag şi patimă
pe trupul meu, ce erau pecetluite cu buzele tale ispititoare
care dovedeau adevărul simţurilor tale.

fizionomia ta este acum mimica lui Charlot,
a lui Louis de Funes, a lui Nea Mărin,
din orice comedie veche preferi,
dintr-o scenetă de teatru de revistă,
dintr-o peliculă animată
urmărită atent de nişte copiii zburdalnici
cu ochii mari şi cu râsetele lor cristaline.

dar însuşi Timpul, ştii că este o noţiune dezbătută,
o invizibilă a spaţiului pământean şi-al Cosmosului
care se intersectează cu al nostru,
timpul nostru de copii a trecut demult,
lasându-şi urme moştenitoare în toate,
când eternitatea îşi face loc pentru posteritate,
lacrimile îmi vor curăţa prin suflet ce-mi laşi tu.

aşa că te rog, fugi spre noua ta iubire,
cărarea noastră va fi numai a ta şi nepietruită
nu-ţi mai tărăgănăna avântul de a pleca
eu însămi îţi înlesnesc cuvântul ,,adio!’’,
ce-l ai pentru mine, ascuns într-un ungher de suflet
arătându-ţi pe unde să-ţi îndrepţi paşii eleganţi,
datorită pantofi lăcuiţi, pe care ţi văd prima oară,
sperând să nu dansezi vreodată, această samba obosită, alături de ea.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 05, 2014 5:28 am  Mihaela Moşneanu

în fine!, te-ai plictisit de mine, iubite!
eu văd că simţi prea multe locuri pietruite
şi te jenează sub tălpile pantofilor,
neştiind să te-ascunzi în spatele vorbelor.

îmi spui că nu simţi pietricele sub picioare
dar văd cum îţi tresar genunchii pe cărare,
faţa ta-i mimica minciunilor frumoase,
înfrumuseţând toate clipele rămase.

demult, când vorbeai, îmi mângâiai timpanele,
adevărul ţi-l pecetluiai cu buzele,
când mă-mbrăţişai, cordul mi-era ceasornicul
după care-mi urmăream viaţa şi norocul.

dar timpul e o noţiune dezbătută,
o invizibilă a spaţiului, pierdută
în veşnicia lumii, şi amintirile
îmi vor curăţa sufletul cu lacrimile.

aşa că nu îţi mai tărăgăna plecarea,
hai, du-te să-i dăruieşti alteia iubirea
nu te mai surmena, jucând această scenă
te rog, mergi înainte, fără nicio jenă!

Mihaela Moşneanu


Ultima editare efectuata de catre Mihaela Moşneanu in Mar Iul 22, 2014 4:31 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mai 04, 2014 5:53 am  Mihaela Moşneanu


Într-un colţ de lume, plângea o prostituată
Fiindcă soarta o despărţise de o jumătate,
Care se-mprăştiase pe strada măturată,
Durerea-i tăia adânc simţurile frământate.

Când lacrimile ei s-au plictisit să mai curgă,
Jumătatea fizică rămasă le usucă,
Singurătatea le priveşte şi-apoi le strigă
Despre limpezimea lor, departe să se ducă.

Şi astfel, ele se ascund în spatele sorţii,
Încetând să mai existe pentru omenire.
Fosta fată cuminte spune-acum nu!, durerii
Când timpu-i deapănă zilele fără reluare.

Îmbrăţişează totul şi merge înainte
Călcând cu tocurile drept peste ce pierduse,
Bucăţile de haine, pe trup îi sunt lipite,
Uitând complet acele clipe-n care plânsese.

Într-un colţ de lume, azi, prostituata râde
Împrumutând sexului o păpuşă vie
Datorită unui proxenet care o vinde
Necunoscuţilor greţoşi ca pe-o datorie.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 01, 2014 6:25 am  Mihaela Moşneanu

E seară şi ochii mei sunt îndreptaţi spre lună,
nu de alta, dar stă acolo sus şi la rândul ei
mă priveşte, fiind în consens cu mine şi cu lumea
jucându-şi măiestuos rolul principal,
înconjurată de stele în roluri secundare.
Dar gândurile mele nu se-ndreaptă spre actriţele cerului,
n-au nicio legătură cu seninătatea nopţii
care îţi aduce muza la ureche şi-o face
să-ţi şoptească cuvinte împletite cu Pământul sau Universul.
Nici măcar nu sunt sigură dacă simt ceva,
ştiu doar că depărtarea dintre noi strigă din răsputeri
la mine, fără să se sinchisească deloc,
nu ştiu ce-o avea, că în spaţiu este doar
o barieră invizibilă care împarte
lumea dintre noi, în două.

Şi atunci încep, la rândul meu să-i strig
că visele mele se fac spirale şi mă-nconjoară,
neştiind decât să-i am trupul în braţele mele,
chipul să il văd şi să-l sărut în fiecare dimineaţă.
Aşa că, depărtare! Vezi-ţi de treaba ta,
ce dacă mă vezi singură în noapte şi privind la cerul senin?
Că tu eşti singura vinovată
c-aş vrea să-l ating, dar mă-mpiedic de tine şi dispare!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 25, 2014 8:28 am  Mihaela Moşneanu

Ne iubim fără să ne pese,
nu contează unde sau în preajma cui,
doar noi doi suntem o împletitură
de dorinţe îmbrăţişate,
în timp ce aştri de pe cer
ne ţin lumina aprinsă,
transformându-ne într-o singură formă
şi care mai de care, o cheamă
într-un zbor sublim.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 12, 2014 8:19 am  Mihaela Moşneanu

Distanţele dintre oameni sunt uneori bariere care despart doar trupuri umane, deoarece forţa gândului este o încăpere comună a sufletelor, ce a găsit în ultimii ani o uşă. O dată deschisă de mine şi de milioane de semeni ai mei, reuşim să ajungem din câţiva paşi oriunde şi aproape de oricine, dacă dorim. Numele acestei uşi se numeşte internet.
O dată ce-ai apăsat pe clanţa ,,tastatură’’ şi-o ,,împingi’’ cu ajutorul mouse-ului, ea se deschide şi intri prin ,,holul’’ Google, te orientezi pe unde vrei ,,să călătoreşti’’ sau pe cine vrei ,,să întâlneşti’’.
,,Călătorind’’ în întreaga lume, virtualitatea te ajută să cunoşti fel şi fel de persoane. Mulţi gândesc că în oamenii de pe internet nu trebuie să ai încredere, că trebuie să fii foarte atent cu cine stai de vorbă, etc. Şi nu spun că nu ar avea dreptate, din contră! Chiar şi eu cred acest lucru despre majoritatea virtualilor, de orice natură. Însă, eu mai am un crez în privinţa oamenilor de lângă noi, aceia care fac parte din viaţa noastră privată, cum ne place să o numim pe ’net. Şi acesta ar fi că eu şi cei apropiaţi mie din diferitele motive însemnate de soarta mea, suntem văzuţi la fel de ceilalţi virtuali pe care noi la rândul nostru îi cunoaştem. De aceea eu zic că şi în spatele virtualităţii suntem oameni. Şi că ar trebui cât de mult putem, să fim demni de această denumire Oameni. Minciunile, hoţiile, batjocorelile le întâlnim atât în viaţa privată, cât şi în cea virtuală.
De-a lungul timpului, de când am început să folosesc internetul – încă de la început, de când învăţam ,,să călătoresc’’ prin lume şi să cunosc virtuali - mi-a fost scris să întâlnesc şi oameni de treabă, dar şi oameni răi. Şi sunt convinsă că şi domniile voastre, care îmi citiţi aceste rânduri, aţi cunoscut internetul la fel ca şi mine.
Tocmai când începusem să fiu convinsă că nu există oameni buni pe ’net, la fel cum nici în viaţa mea privată nu existau pe atunci, la un moment dat Dumnezeu a hotărât să-mi dăruiască prin intermediul acestei ,,uşi’’ internetul, oameni de valoare, care fără prea multe vorbe, mi-au arătat o lume mai bună. Prin felul lor de a fi, prin scrierile lor, prin poezii şi poeme, proze, bloguri, eseuri, etc., dar şi prin prietenia lor, mi-au demonstrat că poate exista o lume mai bună, dacă vrem. Cu timpul, în viaţa mea, prietenii aceştea virtuali au venit unul câte unul şi mi-au rămas aproape prin forţa gândului şi a sufletelor nobile cu care i-a înzestrat Dumnezeu.
Cu unii dintre ei am devenit prietenă şi în viaţa privată, deoarece vorbim din când în când şi la telefon. Cu alţii care, chiar dacă ştiu că nu voi avea niciodată numărul lor de telefon, ştiu sigur că dacă aş avea nevoie de o vorbă bună sau de un sfat, întodeauna le voi primi, printr-un mesaj. Nu de mult timp, i-am descoperit pe câţiva dintre ei, care îmi erau şi îmi sunt mult mai apropiaţi decât mi-aş fi închipuit eu. Îi iubesc şi îi respect foarte mult. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi i-a dăruit.

P.S. Mulţi dintre domniile voastre veţi şti că sunteţi în sufletul meu şi că prin forţa gândului, şi eu la rândul meu vă sunt aproape.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 11, 2014 4:30 am  Mihaela Moşneanu

Trupuri rătăcite de soartă
înveninate pe dinăuntru,
de când naivitatea a uşchit-o speriată,
atunci când s-a împiedicat de adevăr,
se plimbă prin lumea largă
să revadă steluţa
care a apus într-o zi.

Locuri umplute
de văi ale plânsului cu sughiţuri
şi agăţate la uscat
pe sfoara suferinţei,
ar vrea să strălucească
în calea soarelui.

Şi se zbat în lumina celestă
care străluceşte,
pentru că aşa trebuie,
chiar dacă e plin de nori şi praf
peste tot şi în toate.

La un moment dat,
Pământul e-o tablă de şah
şi sufletele nebune de căutare
aleargă nărăvaşe,
sărind şi făcând ture şi ture,
tot pierzând răspunsuri
fără întrebări.

Doar uneori mai nimeresc
săritura de graţie,
în faţa iubirii şi-a dragostei,
prinzându-le pe acestea
în şah-mat.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 05, 2014 3:32 am  Mihaela Moşneanu

Toţi priveau îndepărtarea păsărilor negre în zborul lor şi croncănind, până când acestea dispărură în zare. Albastrul cerului, mângâiat de razele soarelui strălucea şi o dată cu plecarea balaurilor, Ţara Lalelelor era şi mai frumoasă decât înainte. Lalelele se unduiau după trilul păsărelelor din copaci. Aroma zambilelor răsărite în locul unde stătuseră îngerii după atacul Capetelor de Pisică împarfuma meleagurile ţării.
Toţi îngerii se strânseră în Jurul Domnului, care Spuse:
- Dragii Mei îngeri, Trebuie să Plecăm departe, Avem Treabă. Dar înainte de a pleca, să le facem o nuntă mare Prinţesei Lalelelor alături de cel care a ştiut răspunsul la întrebarea mea.
Îngerul-barză, care odată fusese mama îngeraşului pe care Domnul îl făcuse fetiţă şi o adusese în Ţara Lalelelor pentru Maria şi Ion, spuse:
- Doamne, am şi eu o dorinţă la nunta Prinţesei Lalelelor.
Zâmbind, Domnul îi Răspunse:
- Ia să aud prâslea, ce dorinţă ai? Să Vedem dacă se poate.
- Dorinţa mea este să fiu naşul mirilor, împreună cu unul din îngerii-vultur.
- Se poate îngerule, se poate. Dorinţa îţi va fi împlinită.
Maria şi Ion avură şi ei o dorinţă:
- Noi vrem s-o îmbrăcăm pe Prinţesa noastră în cea mai frumoasă rochie şi lui Făt tânăr şi frumos să-i dăm binecuvântarea noastră de părinţi.
- Şi dorinţa voastră va fi împlintă, dragii Mei, doar că după ce se va termina nunta, va trebui să-Mi Împliniţi şi voi Mie, o Dorinţă.
- Da Doamne, Orice Îţi Doreşti, noi vom face întocmai.
Oamenii şi animalele avură şi ele o dorinţă şi i-o spuseră Domnului:
- Noi dorim să jucăm şi să cântăm la nunta Împărătesei cu soţul ei.
- Şi această dorinţă va fi împlinită, Dragii Mei.
Apoi Domnul Spuse tuturor:
- Dragii Mei, acum să Facem o nuntă mare şi să petrecem în cinstea Împărătesei şi a lui Făt tânăr şi frumos. Marie, Ioane, duceţi-vă cu Prinţesa s-o îmbrăcaţi în acea rochie frumosă de care spuneaţi adineaori. Dragii mei îngeri, să-i Facem coroană Fătului tânăr şi frumos din frumoasele voastre zambile, să miroase frumos şi să-l iubească Prinţesa noastră şi mai mult. Oameni buni şi voi, Dragile Mele animale, haideţi acum, să Jucăm până Ne-o Sfârâi călcâiele, să Ţinem minte că am fost la nunta Prinţesei Lalelelor.
Îngerii se duseră în locul unde erau zambilele şi le culeseră pe toate, le legară şi făcură o coroană mare. Apoi se apropiară de Făt tânăr şi frumos şi îl încoronară cu zambilele legate.
Şi după aceea Întorcându-şi Privirea spre copaci, Domnul Spuse:
- Păsărelelor, să cântaţi cât puteţi voi de frumos la această nuntă, ca Noi Să Jucăm cu drag pentru Împărăteasa Ţării Lalelelor şi soţului ei.
Şi păsărelele începură să cânte foarte frumos, cum nu cântaseră ele niciodată în Ţara Lalelelor. Atunci Domnul, îngerii, oamenii şi animalele făcură cerc în jurul lalelelor şi începură să joace şi să chiuie de mama focului.
După o vreme, în toiul jocului şi a veseliei, apăru Prinţesa îmbrăcată într-o rochie albă, lungă şi brodată cu lalele. Părul inelat auriu, obrajii roşii şi ochii ei albaştri străluceau de frumuseţe şi de fericire. În spatele ei, Maria şi Ion îi ţineau trena lungă a rochiei şi ea păşea mândră, aşa cum îi stătea bine viitoarei Împărătese, spre nuntaşii veseli, care o priveau cu drag.
Domnul o Privea Zâmbind când ajunse lângă El, lângă mirele ei drag şi lângă nuntaşi, care se opriseră din joc şi din chiuit. Şi apoi îi Spuse:
- Dragă Prinţesă, spune-Mi, eşti gata să te măriţi?
- Da Doamne, abia aştept să mă mărit cu Făt tânăr şi frumos al meu şi să facem tot ce ne Vei Spune.
- Dragul meu Făt tânăr şi frumos, eşti gata să te însori cu Prinţesa şi să fii alături de Împărăteasa Ţării Lalelelor?
- Da Doamne, abia aştept să mă însor cu draga mea Prinţesa şi să facem întocmai cum ne Porunceşti pentru Ţara Lalelelor.
- Atunci aşa să fie, precum vă este voia, Dragii Mei.
Apoi Se Întoarse spre Îngerul-barză şi Îngerul-vultur, spre Maria şi Ion, spre toţi nuntaşi şi le Vorbi:
- O Voi Cununa pe Prinţesa cu Făt tânăr şi frumos. Vor conduce această ţară frumoasă şi vor avea grijă de ea, cum Am Avut Eu până acum. Toţi oamenii şi toate animalele vor asculta şi vor face cum vor spune ei. Şi vor fi iubiţi şi respectaţi de toată lumea. Asta este Dorinţa Mea.
Oamenii şi animalele îngenunchiară în faţa Domnului şi spuseră:
- Da Doamne, vom face întocmai cum Spui Tu.
- Acum ridicaţi-vă în picioare Dragii Mei şi hai să-i Cununăm.
După ce Spuse aceasta, Îngerul-barză se apropie de Prinţesa şi îi puse şi ei pe cap o coroană de lalele împletite. Amândoi erau atât de frumoşi şi de tineri, că până şi Soarele se minuna de ei şi de drag îi mângâia cu razele sale. Apoi Îngerul-barză şi Îngerul vultur îi cuprinse de mijloc pe Prinţesa şi pe Prinţ în faţa Domnului, care Începu ceremonia de cununie:
- Prinţesă dragă, vrei să îl iei de soţ pe Făt tânăr şi frumos, să-l iubeşti, să-i fii alături şi la bine şi la greu, în clipe de fericire, dar şi de tristeţe?
- Da Doamne, vreau cu toată inima mea.
- Făt tânăr şi frumos, vrei să o iei de soaţă pe Prinţesa Lalelelor, s-o iubeşti, să-i fii alături şi la bine şi la greu, în clipe de fericire, dar şi de tristeţe?
- Da Doamne, vreau cu toată inima şi cu toată fiinţa mea.
- Atunci eu vă numesc soţ şi soţie în Faţa Mea şi a tuturor nuntaşilor. Şi o mai Numesc pe Prinţesa, Împărăteasa Ţării Lalelelor. Acum poţi să îmbrăţişezi şi să săruţi mireasa. Să aveţi copii frumoşi şi sănătoşi ca voi, de care să fiţi mândri când vor creşte mari!
Mirii se luară în braţe şi se sărutară cu drag, după care Domnul mai Spuse:
- Şi acum haideţi Dragii Mei nuntaşi, să Jucăm şi să Ne Veselim la nunta Împărătesei. Păsărelelor! Unde-i muzica voastră frumoasă? Şi voi, îngerii Mei Dragi, cântaţi şi voi! Daţi-i drumul, să ne veselim, să ne bucurăm pentru prima Împărateasă a Ţării Lalelelor.
Păsărelele şi îngerii se apucară să cânte atât de duios şi toată lumea jucă hora şi se veseli o săptămână lângă Împărăteasa Ţării Lalelelor şi soţul ei, în frunte cu Domnul şi cu îngerii Săi. După o săptămână le sfârâiau nuntaşilor călcâiele şi toate încheieturile de oboseală, dar nunta fusese o minunăţie de care se bucurase toată lumea. De atâta joc şi veselie, Prinţesei şi lui Făt tânăr şi frumos le căzuse de pe cap coroanele de flori şi lalele împreună cu zambilele se amestecară. De atunci, printre lalele se găsesc şi aromatele zambile.
Şi când nunta luă sfârşit, Domnul Strigă la Maria şi la Ion:
- Marie, Ioane, vă aduceţi aminte că Am şi Eu O Dorinţă pe care voi trebuie să Mi-O Îndepliniţi?
- Da Doamne, ne aducem aminte. Spune-ne şi vom face întocmai cum Vrei.
- Marie, Ioane, vouă şi tuturor bătrânilor v-a venit rândul să veniţi la Mine. Şi în Ţara Lalelelor vor rămâne numai tinerii. Aşa că Vreau să-i strângeţi pe toti bătrânii şi să veniţi la Mine.
Când auziră asta, Maria şi Ion se priviră în tăcere, după care spuseră:
- Apoi, dacă asta este Dorinţa Ta Doamne, aşa vom face.
Şi după ce Maria şi Ion îi strânseră pe toţi bătrânii şi le spuseseră despre Sfânta Dorinţă, Domnul le Vorbi Împărătesei şi lui Făt tânăr şi frumos, oamenilor şi animalelelor:
- Dragii Mei, Eu, Îngerii şi bătrânii Ţării Lalelelor trebuie să plecăm în alte părţi ale Pământului şi ale Cosmosului. De acum în colo, ştiţi ce aveţi de făcut fiecare dintre voi. Numai să nu uitaţi niciodată că Domnul vă Iubeşte pe toţi.
Îngerii şi toată lumea îngenunchiară în Faţa Domnului şi spuseră:
- Nu vom uita nicicând că Exişti şi că ne Iubeşti Doamne.
Domnul îi Privi şi Ştia că mulţi dintre ei nu-şi vor ţine promisiunea în viitor, dar acum le vorbi îngerilor şi bătrânilor:
- Dragii Mei îngeri şi bătrâni, sunteţi gata de plecare cu Mine?
- Daaa, suntem gata de plecare acum cu Tine Doamne, oriunde Vei Dori!
- Atunci hai să purcedem la drum Dragii Mei, că este târziu.
Şi atunci Domnul se transformă într-un porumbel alb. Îngerii cuprinseră cu aripile lor mari câte un bătrân şi se transformară în berze şi vulturi. Înainte să Îşi Ia Zborul, Domnul mai Spuse:
- Rămâneţi cu bine Dragii Mei şi aveţi grijă să faceţi întocmai cum Am Spus Eu.
Împărăteasa Ţării Lalelelor, oamenii, animalele şi păsărelele făcură o plecăciune în Faţa Domnului, vrăjiţi de magia celestă, coborâtă în ţara lor şi care acum va trebui să-i părăsească.
Domnul, împreună cu îngerii şi cu bătrânii Ţării Lalelelor zburară în înaltul cerului până la norul cel alb. Când se uitară pe cer, văzură cum norul alb ia forma unei uriaşe Caleşti cu cai înhămaţi şi cu vizitiu. Culorile curcubeului mărgineau Caleaşca Sfântă a Domnului, care începuse să se îndepărteze din locul unde era. Toţi o priviră şi se minunară de Caleaşca Sfântă, mai ales că mulţi dintre oamenii şi animalele din Ţara Lalelelor nu băgaseră în seamă prea mult acel nor alb cu care erau învăţaţi de când se ştiau ei pe lume.
După Plecarea Domnului şi a Alaiului Sfânt, Împărăteasa şi soţul său au trăit mulţi ani fericiţi, dar au trecut şi prin multe greutăţi, pentru că n-a fost uşor să conducă Ţara Lalelelor. Şi au avut copii mulţi, frumoşi şi sănătoşi ca ei, aşa cum le-A Dorit Domnul.
Iar eu închei povestea mea şi cred că a plăcut şi celor mici şi celor mari.

Sfârşit

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 05, 2014 3:27 am  Mihaela Moşneanu

Foşnetul puternic de aripi se auzea din înaltul cerului. Toţi văzură cum o pasăre neagră cu capul alb şi cu ciocul auriu, înconjurată de culorile curcubeului, zbura cu avânt spre Ţara Lalelelor. Zborul său măiestru îi fermecă. Numai vorbeau acum, uitaseră pentru moment acele discuţii răutăcioase şi suspicioase, la adresa balaurilor-îngeri. Oamenii şi animalele se ridicaseră în picioare, păsărelele care veniseră înapoi din înaltul cerului începuseră să cânte iar de pe crengile noduroase ale copacilor. Lalelele îşi recăpătară vioiciunea şi culoarea, zambilele aromate aveau o strălucire aparte şi totul era luminat de razele soarelui strălucitor.
Ajungând pe pământul Ţării Lalelelor, pasărea care îi vrăjise cu apariţia sa, îşi strânse aripile în jurul trupului şi îi privi pe toţi, fără să spună nimic.
Văzând că nu spune nici o vorbă, unul dintre Capetele de Pisică spuse:
- Ia te uită! Alte păsări pe la noi, oare ce-o fi cu această pasăre?
Pasărea neagră îl privi pe balaurul care vorbise şi spuse:
- Tu ce crezi că sunt, după închipuirea ta?
- Eu nu ştiu ce-ai fi, dat tu sigur balaur ca noi nu eşti.
Atunci pasărea se transformă în balaur cu capul alb. Capetele de Pisică au rămas înmărmurite de acea înfăţişare. Nu ştiau ce să spună sau să creadă.
Leul, regele animalelor îndrăzni şi el să spună:
- Doamne! Nu se poate aşa ceva, când o să scăpăm de voi, Capete de Pisică? Acesta este de-al vostru sau este altfel de balaur?
Atunci balaurul cu capul alb se întoarse spre leu şi îl întrebă:
- Tu ce crezi leule? Crezi că sunt un altfel de balaur şi că nu mai scapi de ei? Chiar este acesta, crezul tău?
- Nu ştiu ce să cred, dar văd că Ţara Lalelelor nu mai scapă de balauri, odată, că m-am săturat!
Atunci balaurul cu capul alb se transformă într-un leu alb. Toţi leii au rămas la fel de înmărmuriţi ca şi balaurii. Apoi leul cel alb se înfăţişă în faţa tuturor animalelor, cu chipul fiecăreia dintre ele şi toate au rămas înmărmurite.
Văzând asta, Prinţesa Lalelelor gândi în sinea sa:
„Eu cred că este Domnul. Numai El Poate să Facă aşa ceva”.
Maria şi Ion spuseră:
- Vai de mine, dar ce minune! Cine o fi această pasăre, care poate să se înfăţişeze oricum în faţa noastră?
Atunci iepurele micuţ şi alb în care se transformase pasărea ultima oară, îi privi şi îi întrebă:
- Marie, Ioane, voi cine credeţi că Sunt Eu?
- Nu ştiu dragă pasăre cine eşti, dar sigur eşti Trimisă de Domnul. Dacă n-ai fi Trimisă de Domnul, n-ai putea să ni te înfăţişezi oricum în faţa noastră.
Atunci iepurele luă înfăţişare de bărbat, îmbrăcat în straie ca ale lui Ion şi ca ale altor oameni din Ţara Lalelelor. Acum fu rândul Mariei, a lui Ion şi a oamenilor să rămână înmărmuriţi. Nimeni nu se mai mişcă şi nu mai spuse nimic, fermecaţi de magia păsării negre.
Singura care îndrăzni să întrerupă liniştea şi vraja în care era învăluită Ţara Lalelelor şi toate vietăţile care se aflau în acel moment pe meleagurile ei, fu Prinţesa Lalelelor, care vorbi:
- Mamă, tată, Capete de Pisică, voi Animalelelor, voi Oamenilor, de ce este aşa de greu să vedeţi Cine Este această pasăre măiastră, care se înfăţişează oricum în faţa noastră?
Toţi o priviră acum pe Prinţesa Lalelelor, care continuă să le vorbească:
- Cine Are Puterea să Fie Orice sau Oricine?
- Prinţesuca Mea Dragă, dacă tu ştii Cine Sunt Eu, atunci spune-le şi celorlalţi, ca să ştie toată lumea.
- Da Doamne, am să spun fără tăgadă acest lucru. Eşti Domnul nostru, al tuturor. Numai Tu Poţi să Te Înfăţişezi în faţa noastră oricum Doreşti.
Domnul o Privi şi Spuse:
- Da Prinţesă dragă, Nici Nu Mă Aşteptam la altceva din partea ta.
Îşi Îndreptă Privirea spre balaurii-îngeri şi îi Refăcu îngeri. Fiecare înger care înghiţise sub înfăţişarea de balaur câte un frate de-al lor, acum stătea pe jos şi îşi ţinea fratele în braţe. Apoi Îşi Întinse Mâna spre ei şi îngerilor răniţi le dispăruse rănile pe loc. Aceştea din urmă se ridicară în picioare şi se apropiară de Domnul. Îngenunchiară în Faţa Sa şi spuseră:
- Mulţumim Doamne pentru că ne-ai scăpat. Numai Tu Puteai să ne Ajuţi să scăpăm de această mare suferinţă.
Ceilalţi îngeri pe care Domnul îi Trimisese să-i salveze pe fraţii lor îşi cerură iertare Domnului:
- Doamne, Iartă-ne pentru că nu am reuşit să-i salvăm pe fraţii noştri de Capete de Pisică.
- Vă iert dragii Mei şi fiindcă Am Ştiut că nu vă descurcaţi, Am Coborât în Ţara Lalelelor. Dar acum, dragii Mei, trebuie Să Vorbesc cu Prinţesa Noastră Dragă. Ai fost aleasă Prinţesa Lalelelor şi va trebui de acum în colo să ai grijă de Ţara Lalelelor. Eu Voi Pune o Întrebare tuturor feţilor frumoşi şi tineri, şi care va şti răspunsul, va fi soţul tău şi vei fi Împărăteasa acestei ţări, căci aceasta este misiunea ta aici.
- Da Doamne, voi face întocmai Cum Spui Tu.
Auzindu-L pe Domnul cum îi Vorbea, Prinţesa ştiu în acel moment că era specială. În sufletul ei îşi aducea aminte că Domnul îi mai Spusese cândva să facă ceva şi ea făcuse întocmai Cum Voise El.
Domnul Zâmbi şi apoi Se Întoarse către oameni şi Spuse:
- Care dintre voi, feţi tineri şi frumoşi, va şti să-mi răspundă la o întrebare, acela va fi soţul Prinţesei, Împărăteasa Ţării Lalelelor. Ce spuneţi? Vă încumetaţi să-Mi răspundeţi?
- Daaa! Vom răspunde Doamne, dacă vom şti, răspunseră ei.
Şi atunci Domnul îi Întrebă:
- Dragii Mei, De Unde Am Venit Eu Acum?
- De printre Stele şi Soare Ai venit Doamne, spuse unul dintre feţi.
- Din Rai, mai spuse altul.
- De pe altă lume, din Cosmos.
- Dintr-o ţară îndepărtată, de pe Pământ , pe care noi n-o cunoaştem, Ai venit.
Şi răspunsurile greşite veniră unul după altul, fără ca vreunul din feţii tineri şi frumoşi să fi ştiut răspunsul. Printre ei era un Făt mai smerit, care nu se grăbise să răspundă. Tăcea şi asculta răspunsurile celorlalţi, fără să spună nimic. Văzându-l aşa, Domnul îi spuse:
- Fătule tânăr şi drag, Spune-mi şi tu, ce crezi? De unde Am Venit Eu?
- Doamne, eu, după mine spun că Ai Venit din spatele norului alb, de pe cer, pe care noi întodeauna îl vedem.
- Aşa este Dragul Meu Făt tânăr şi frumos, De Acolo Vin. Şi pentru că ai ştiut răspunsul, vei fi soţul Împărătesei.
- O, Doamne! Dacă şi Prinţesa mă vrea, atunci şi eu vreau.
- Ce spui Prinţesă dragă? Doreşti să-l iei de bărbat pe acest Făt tânăr, frumos şi deştept, care a ştiut răspunsul la Întrebarea Mea?
- Da Doamne, vreau, pentru că a ştiut Răspunsul şi pentru că asta Este şi Voinţa Ta.
- Atunci aşa va fi. Fătule tânăr şi drag, tu vei fi soţul Împărătesei din Ţara Lalelelor.
După care Se Întoarse spre Capete de Pisică şi le spuse:
- Ce veţi face de acum în colo, Capete de Pisică? Aţi văzut prea bine că nu o să puteţi niciodată să fiţi voi stăpânii ţărilor de pe Pământ, al Stelelor şi al Lunii. Şi că singura ţară unde sunteţi stăpâni, este Ţara Buruienilor şi a Mlaştinilor, fiindcă aşa Vreau Eu.
Atunci balaurii spuseră cu smerenie:
- O să plecăm, pentru că ştim acum unde şi care ne este locul. Vom pleca în Ţara Buruienilor şi a Mlaştinilor, de unde nu trebuia să fi plecat niciodată. Acum ştim adevărul despre Viaţă şi că Tu Doamne, Eşti Unul şi Singurul Stăpân peste tot ce cuprinde viaţă.
Şi transformându-se din nou în păsări negre, se înălţară spre înaltul cerului şi zburară înapoi în Ţara Buruienilor şi a Mlaştinilor croncănind, la fel cum veniseră.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 04, 2014 7:45 am  Mihaela Moşneanu

Şi balaurii se puseră pe strănutat cu atâta foc, încât te înspăimântai auzindu-i. Prima ploaie din Ţara Lalelelor începuse cu stropi cristalini şi continuă de parcă turna cineva cu găleata. Strănutând, oamenii şi animale erau azvârliţi afară cu repeziciune din burţile balaurilor. Nu se puteau abţine din cauza mirosului de zambile. Singurii care nu aveau nimic, erau îngerii-balauri, căci aroma frumoaselor flori nu-i atingeau.
  Prinţesa Lalelelor, Maria, Ion,  fură azvârliţi şi ei pe pământ, printre primii şi Ţara Lalelelor îşi recăpătă în acest fel toată populaţia care îi fusese înghiţită  de Capete de Pisică.
Văzând că ultimii veniţi nu păţeau la fel ca ei, unul din balauri întrebă:
  - Măi, dar voi, cum de nu strănutaţi ca şi noi? Cum de nu aveţi nimic?
Altul mai spuse:
  - E o minune sau o mare păcăleală că voi nu strănutaţi şi nu azvârliţi nimic din ce aţi înghiţit?
Unul din balaurii-îngeri minţi:
  - Nu, nu este nici minune şi nici mare păcăleală, doar că noi avem nasul înfundat şi de aceea nu simţim mirosul zambilelor.
Dar Capetele de Pisică nu păreau convinşi prea mult de acest răspuns. Îi priviră suspicioşi pe cei care îi crezuse până atunci de-ai lor. Altul dintre ei mai spuse:
  - Minunea mare este că voi nu strănutaţi ca noi. Noi nu am putut să ne apropiem de îngeri din cauza mirosului de zambile, dar voi da. Şi pe deasupra i-aţi putut înghiţi. Acum noi am strănutat şi am azvârlit tot afară şi voi nu aveţi nimic. De ce oare? Sau o fi că nu sunteţi ca noi?
  Balaurii (îngeri), văzând că sunt în pericol de-a fi descoperiţi, spuseră:
  - Nu putem să înţelegem de ce despicaţi atâta  firul în patru. Pur şi simplu, noi nu strănutăm, asta e! Şi ce dacă n-am strănutat şi nu am azvârlit nimic din ce am înghiţit? Chiar aşa, cum puteţi să spuneţi că nu suntem ca voi? Nu mai vedeţi bine, aţi chiorât sau ce aveţi?
  Dar balaurul care îi îmtărâtase pe ceilalţi  fraţi ai lui atunci când fusese vorba de hrană, nu se dădu bătut şi insistă:
  - Şi eu sunt convins că este ceva cu voi, ceva este cusut cu aţă roşie la mijloc. Degeaba încercaţi să vă ascundeţi după vorba mincinoasă, că eu tot cred acum că voi nu sunteţi ca noi. Şi mai bine cred eu că voi sunteţi îngeri şi aţi venit să-i salvaţi pe fraţii voştri. Dacă stau să mă gândesc eu bine, aţi venit în zbor, din direcţia de unde au apucat să fugă ceilalţi îngeri.
  În timp ce Capetele de Pisică bănuiau adevărul, oamenii şi animalele începeau să de dezmeticească şi să se ridice în picioare. Cea care îşi revenise prima dată, de când fusese azvârlită din burta balaurului fusese Prinţesa Lalelelor. Stătea la câţiva paşi şi asculta discuţia dintre balaurii adevăraţi şi cei care îi înghiţiseră pe îngeri. La un moment dat, începu şi ea să strănute din cauza mirosului de zambile. Şi după ea, oamenii şi animalele, în frunte cu Maria şi cu Ion îi ţinură isonul. Printre stropii cristalini de ploaie, ce cădeau lin pe pământ, strănuturile diferite se auzeau acum ca nişte pocnitori.
  În gândul ei, Prinţesa îşi spunea:
„Oamenii şi animalele m-au ales să fiu Prinţesa Lalelelor, înainte de-a veni aceşti monştri urâţi să ne tulbure liniştea, pacea şi bucuria de-a trăi în Ţara Lalelelor. Apoi au făcut plecăciuni în faţa mea, până şi îngerii. Ar trebui să fac ceva ca să le răsplătesc gestul generos care l-au avut faţă de mine, dar ce? Şi pe urmă trebuie să am grijă de mama Maria şi de tata Ion, căci ei sunt cel mai scump ce am pe lume. Sunt singură şi am o mare responsabilitate faţa de această ţară. Nu ştiu cum mă voi descurca să o scot din această mare belea, dar Domnul mă va Îndruma, ştiu bine. Când vorbesc cu El, mi se pare că-L aud. Îi iubesc pe oameni, pe animale, şi pe îngeri îi iubesc, chiar dacă ei  fug de mine când mă văd. Doamne, eu iubesc Ţara Lalelelor cu tot ce este în ea şi trebuie să fac ceva pentru ea, dar ce?”
  Şi fără să vrea, căută cu privirea norul cel alb. Cu toate că erau încă norii întunecaţi pe cer, uitându-se atentă îl văzu. Era ca o pată micuţă şi albă, în spatele unuia din norii întunecaţi. Şi privindu-l, avu impresia că o mângâie cineva şi auzi o şoaptă duioasă la ureche:
  „O să fie bine draga mea Prinţesa, Domnul o să ne Scape de necazul acesta cu Capetele de Pisică”.
  Se uită în jurul ei şi lângă ea se apropiase în linişte,  fără să vadă, unul din balaurii-înger. Prima oară se sperie de el, dar privindu-l atent putu să-i vadă chipul frumos şi îl recunoscu pe acel înger-barză, care nu  fugea de ea când o vedea şi care îi vorbea câteodată. Făcu ochii mari şi îl mângâie pe faţă, apoi se uită şi spre ceilalţi îngeri pe care Domnul îi Făcuse balauri şi le văzu feţele. Atunci îşi dădu seama că balaurii aveau dreptate când spuneau că nu sunt ca ei şi că toţi îngerii erau în pericol. Îi spuse îngerului:
  - Trebuie să fac ceva, pentru că eu sunt Prinţesa Lalelelor.
Îngerul barză o privi zâmbind şi îi spuse:
   - Orice vei spune sau vei face, sunt lângă tine.
  - Mulţumesc dragul meu înger.
În momentul în care-i mulţumea Îngerului, Capetele de Pisică observară apropierea dintre Prinţesa Lalelelor şi balaurul-înger. Dar nu apucară să spună ceva, pentru că Prinţesa le vorbi cu o voce melodiosă:
  - Dragele mele Capete de Pisică, eu sunt Prinţesa Lalelelor şi de aceea vreau să vă spun că trebuie să plecaţi înapoi de unde aţi venit. Nu este bine ce aţi făcut, noi nu v-am făcut nici un rău. Domnul A Înfăptuit Pământul şi tot ce cuprinde viaţă. Şi fiecare dintre noi trebuie să stăm acolo unde ne-a Făcut, nu să mergem în alte locuri şi să încercăm să luăm ce nu este al nostru sau să facem ce nu trebuie, cum încercaţi voi să faceţi.
  Unul din balauri se minună de cutezanţa Prinţesei de-a le vorbi:
  - Ce curaj ai să vorbeşti Prinţeso sau ce-ai  fi. Tot aşa vorbeau şi îngerii când am venit aici, de acest Domn, dar noi nu credem acest lucru.
  - Mare păcat faceţi că nu credeţi, dar Domnul o să vă Arate că Există, sunt convinsă de acest lucru. Şi atunci o să vă pară rău de lipsa voastră de    Credinţă şi o să plecaţi singuri de aici.
  Auzind-o vorbind aşa, balaurii începură să râdă. Râsul lor semăna cu behăituri de oaie. Ploaia se oprise şi peste tot rămăseseră stropii ei cristalini.  Norii negri îşi făceau drum spre răsărit şi cerul se albăstrea. Soarele îşi arăta timid câteva raze şi încerca să revină pe cer în toată splendoarea sa. Norul cel alb se vedea parcă şi mai mare acum. Dacă nu mai erau norii întunecaţi, cerul parcă strălucea, lalelele se înviorară şi zambilele străluceau în bătaia soarelui. Apăruseră câteva păsărele din înaltul cerului, care coborau în Ţara Lalelelor şi se cuibăreau din nou pe crengile copacilor.
  Prinţesa Lalelelor le mai spuse balaurilor:
  - Vedeţi? Domnul Face ca vremea să fie din nou frumoasă şi oricât de mult rău aţi încerca să faceţi voi, nu aveţi nici o putere.
Balaurii se enervară şi îi spuseră:
  - Nu credem aşa ceva. Oricum o să vă înghiţim iarăşi pe toţi şi atunci o să vedeţi voi şi ...
  Dar nu apucară să-şi termine balaurii vorbele, că dintr-odată se auzi ca prin farmec un foşnet puternic de pasăre şi când de uitară să vadă cine face aşa, Prinţesa Lalelelor, balaurii, îngerii, oamenii şi animalele rămaseră încremeniţi.  

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 04, 2014 7:40 am  Mihaela Moşneanu

În timp ce îngerii care scăpară nevătămaţi, zburau spre norul cel alb printre norii întunecaţi şi luându-se după lumina Lunii, Capetele de Pisică se întindeau istovite pe meleagurile Ţării Lalelelor. Unii se întindeau printre lalele culcându-le la pământ, alţii se încolăceau în jurul copacilor înalţi şi falnici. Crengile lor groase şi noduroase trosneau şi tremurau la auzul urletelor asurzitoare ale animalelor şi al tipetelor oamenilor care se auzeau din burţile balaurilor atât de tare, încât aveai impresea că se rup şi vântul ţipa din toate părţile. Capetele de Piscă noi venite se luară la ceartă cu primii. Unul dintre ei le spuse celor care veniseră înainte:
- Bine mă fraţilor, chiar aşa, aţi înghiţit tot ce aţi găsit pe aici? Nouă nu ne-aţi lăsat nimic?
- Da’ ce? N-aţi putut să veniţi şi voi mai repede? Sau să fi venit o dată cu noi, că aţi fi găsit atunci ceva de înghiţit.
- A fost multă hrană, aşa-i? Nouă ne-aţi lăsat copacii şi lalelele. Cum să înghiţim noi aşa ceva?
- Că parcă o fi rău pentru voi, ce are? Sunt bune şi acestea.
Atunci Cap de Pisică se înfurie şi începu să miorlăie ca o pisică. Şi toţi balaurii care ajunseseră mai târziu se repeziră spre cei care veniseră înainte, ţinându-i isonul. Primii veniţi erau obosiţi, sătui şi deranjaţi de larma ce se auzea din burţile lor. Se mişcară greu, pregătindu-se de un atac contra celorlalţi. Săriră unii la alţii, lovindu-se cu capetele şi împroşcându-se cu venin. Dar primii veniţi nu rezistară atacului prea mult şi fură doborâţi la pământ, unii din ei fiind răniţi.
Îngerii care rămăseră neputincioşi în Ţara Lalelelor, suspinau de durere. Unii aveau răni pe aripi, alţii pe faţă. Lacrimile lor se transformau în mărgăritare şi când ajungeau jos pe pământ, acestea deveneau zambile. În fiecare loc unde era un înger rănit, răsăreau tufe de zambile şi mirosul lor era atât de frumos, încât atraseră atenţia balaurilor, în timp ce se atacau.
Simţind aroma parfumată a zambilelor, încetară pe loc să se atace între ei. Uitându-se în jurul lor, îi văzură pe îngeri. Balaurii uitară de duşmănia dintre ei şi se îndreptară spre îngeri. Cel care le vorbise primilor veniţi, spuse:
- Ia te uită, că nu v-am văzut. Dar ce păsări sunteţi voi?
Balaurul care o înghiţise pe Prinţesa Lalelelor, spuse:
- Sunt şi ei păsări, dar sunt altfel. Aici în Ţara Lalelelor li se spune îngeri. Dansau şi cântau, erau prieteni cu oamenii şi cu animalele. Unii din ei au zburat sus pe cer.
- Şi ce fel de păsări sunt oare, de miroase aşa frumos după ele? Uitaţi-vă bine, că doar se vede că suferă.
Văzând zambilele frumoase şi colorate care răsăriseră, balaurii încercară să se apropie, dar mirosul florilor îi împiedică. Atunci continuară şi mai miraţi să vorbească:
- Ia te uită, plăng şi răsar flori. Aşa ceva, n-am mai văzut. Şi nici flori ca acestea nu cred că mai există.
- Când am venit aici, îngerii spuneau că ţara lor, tara noastră şi noi toţi existăm datorită Domnului, că El este Stăpân peste întreg Pământul, că El ne-a Înfăptuit. Şi că Luna şi Stelele sunt tot ale Lui. Acum, că văd această minune, nu ştiu ce să cred. Să fie oare adevărat că Domnul ne-a Înfăptuit şi pe noi şi absolut tot ce cuprinde viaţă? Dacă îngerii aceştea sunt în Slujba Domnului şi acest Domn există şi este Stăpâm peste tot?
Balaurul care începuse cearta şi îi întărâtase pe toţi, spuse:
- Baliverne! Eu nu cred că există o minune aşa de mare.
- Nici noi nu am crezut până acum şi nu am fi crezut dacă nu vedeam cum îngerii aceştea plâng şi din lacrimile lor răsar flori atât de frumoase. Dar acum nu ştim ce să mai credem despre asta.
Îngerii nu spuneau nimic, doar îi priveau pe balauri suspinând şi ascultând vorbele balaurilor. Până la urmă, unul dintre ei vorbi:
- Chiar dacă nu credeţi voi că Domnul Există, o să vedeţi că vă înşelaţi.
Balaurii îl priviră pe îngerul care vorbise, dar nu mai spuseră nimic, privind zambilele viu colorate şi aromate.
Unul dintre ei îndrăzni să se apropie şi încercă să rupă o floare, când se auziră croncănind nişte păsări negre şi uitară de îngeri şi aromatele zambile. Acestea coborâră jos pe pământ şi îşi luară înfăţişarea de balaur.
Noii- veniţi întrebară:
- Mai este ceva de mâncare? Sau aţi mâncat voi tot?
Cel care voise să rupă o zambilă, spuse:
- Nu mai este nimic, decât păsările-îngeri. Dar nu poţi să le mănănci pe astea, pentru că atunci când plâng, pe jos răsar flori aromate, de nu te poţi apropia.
Prefăcându-se mirat, balaurul balaurul-înger – căci noile Capete de Pisică erau îngerii Trimişi înapoi de Domnul – spuse:
- Daaa? Şi mă rog, de ce să nu te poţi apropia? Şi mai ales, de ce să nu poţi mănca ceva bun?
Capetele de Pisică, de-a dreptul miraţi, le răspunseră balaurilor-îngeri:
- Pentru că noi nu am putut să ne apropiem de ei. Aroma acestor flori atât de frumoase nu ne-a lăsat să ne apropiem, pentru că ne-a vrăjit.
- Ei. n-aţi putut voi, pentru că n-aţi voit.
Şi apropiindu-se de unul dintre îngeri, îl înghiţi pe loc. Ceilalţi balauri-îngeri se apropiară de fraţii lor şi înghiţiră fiecare câte un înger rănit.
Balaurii, din ce în ce mai miraţi de isprava celor pe care îi credeau fraţii lor, începură să spună:
- Măi fraţilor, voi cum aţi putut de mirosul acestor flori să vă apropiaţi de ei?
Balaurii răspunseră:
- Aaa! Nu ne pasă de atâta miros, cum vă pasă vouă, că ne-a fost foame.
După ce făcură întocmai cum le-A Spus Domnul, balaurii-îngeri spuseră:
- Da voi ce mai staţi pe aici? Aţi mâncat tot şi aţi pustiit Ţara Lalelelor de frumuseţea ei. Noi i-am înghiţit pe îngeri şi acum plecăm.
- Mda, ar trebui să plecăm şi noi, dar mai stăm puţin să ni se aşeze mâncarea în burtă, că voi nu aţi mâncat nimic pe lângă ce-am mâncat noi.
Cei care veniseră a doua oară, le spuseră celor care veniseră primii:
- Păi da, că aţi fost lacomi nevoie mare, nu v-aţi mai gândit şi la alţi fraţi de-ai voştri. Numai vouă să vă fie bine.
Balaurii-îngeri nu ştiau cum să scape de adevăraţii balauri, pentru a-şi lua zborul împreună cu fraţii lor. Cum îngerii răniţi nu mai erau acum, zambilele începură să miroase din ce în ce mai tare, că-i făcură pe balauri să strănute cu foc.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 04, 2014 7:35 am  Mihaela Moşneanu

Balaurii uriaşi aveau cincisprezece metri lungime şi şapte, lăţime. Erau galbeni-verzui şi capetele lor mari şi portocalii semănau cu ale unei pisici. Încetară să croncăne, după ce îşi luară această înfăţişare şi începură să urle ca lupii. Auzindu-şi limbajul, aceştea începură să urle şi ei. Toate animalele începură să se agite, urlând sau să ragă fiecare după specia ei şi frumuseţea Ţării Lalelelor se transformase într-un vacarm de nedescris.
Oamenii, tineri şi bătrâni se speriară şi începură să fugă, dar balaurii se întindeau spre ei, îi prindeau cu botul şi îi aruncau înapoi în locul de unde plecaseră. Maria şi Ion păţiră la fel ca şi ceilalţi. Balaurii se întindeau şi peste lanul de lalele, culcându-le la pământ sau se încolăceau în jurul tulpinilor groase ale copacilor. Unele din frumoasele păsărele cu tril duios fură înghiţite şi altele scapară, zburând în înaltul cerului, spre norul cel alb. Mai apucaseră să înghită şi câţiva iepuri, vulpi şi alte animale micuţe. Singura dintre ei, Prinţesa Lalelelor nu făcuse nici un mişcare şi nu încercase să fugă, la fel ca şi îngerii, aşa că de ea nu se atinseră.
Unul din îngerii-vulturi spuse:
- Monştri odioşi, ce căutaţi voi aici? De ce veniţi voi aici să ne stricaţi pacea, bucuria de-a trăi şi frumuseţea Ţării Lalelelor?
Atunci unul din balauri răspunse:
- Vulturilor şi berzelor, noi suntem Capete de Pisică şi de nimeni nu ne e frică! Noi am venit din Ţara Buruienilor şi a Mlaştinilor, pentru a face din această Ţară a Lalelelor, o a doua ţară ca a noastră.
Nedumerit, unul din îngerii barză întrebă:
- Dar de ce vreţi să faceţi aşa ceva? Căci Ţara Buruienilor şi a Mlaştinilor este mult mai mare decât ţara noastră şi nimeni nu v-a căutat vreodată ceartă! Nici una din Ţările Pământului nu v-au căutat şi nu v-au supărat.
- Pentru că ne-am săturat să fim singuri şi ocoliţi de toată lumea. Şi de aceea vrem ca toate Ţările Pământului să fie ale noastre, să fim Stăpâni ai Pământului întreg, al Lunii şi al Stelelor de pe cer.
Auzindu-l pe Cap de Pisică cum vorbea, îngerul vultur se supără şi spuse:
- Cap de Pisică! Ce vrei tu nu se poate, aşa ceva n-o să fiţi niciodată, pentru că Pământul întreg, Luna şi Stelele au Stăpân pe Domnul nostru!
- Despre care Domn vorbeşti acolo? Pământul, Luna şi Stelele nu au stăpân. Eu unul nu te cred.
- Mare greşeală că nu ai Credinţă, pentru că Domnul Iubeşte şi are Grijă de tot ce-a Înfăptuit până acum.
- Tăceţi îngeri mincinoşi ce sunteţi, nu cred nimic din ce ne ne spuneţi.
Din ce în ce mai supăraţi, îngerii spuseră:
- Ba să credeţi Capete de Pisică, pentru că datorită Domnului existăm toţi. Fără Domnul, nici voi n-aţi exista. Numai El Ştie de ce-o fi Înfăptuit asemenea lighioane ca voi.
Auzind asta, Capetele de Pisică se repeziră spre îngeri cu botul, lovind şi împroşcând cu venin în stânga şi în dreapta. Îngerii începură să se apere cu aripile mari şi puternice, lovindu-i cum apucau pe Capete de Pisică. Apoi balaurii se repeziră spre animale, oameni şi înghiţiră tot ce putură. În puţin timp, din Ţara Lalelelor dispăruseră oamenii şi animalele.
Nu o iertară de data asta nici pe Prinţesa Lalelelor. Se iscase un vânt năprasnic şi crengile copacilor trosneau deranjate. Răgetele animalelor şi ţipetele oamenilor care se auzeau din burţile balaurilor şi glasurile lor care se transformaseră în vuiete puternice, le ţineau isonul. La un moment dat îngerii obosiră să lupte cu Capetele de Pisică şi căzură jos pe pământ.
Între timp mai apărură nişte păsări negre ce croncăneau din înaltul cerului şi coborând în jos, se transformară şi ele în balauri mai mari decât primii veniţi.
Doar câţiva îngeri scăpaseră de loviturile şi împroşcăturile veninoase ale Capetelor de Pisică, care se ridicară în picioare şi îşi luară zborul spre norul cel alb. Printre îngerii care reuşiră să-şi ia zborul, era şi Îngerul-barză care îi ajutase pe Maria şi pe Ion, vorbind cu Domnul să-i facă părinţi.
Ajungând sus în înaltul cerului, nu mică le fu mirarea că nu vedeau norul cel alb din cauza norilor întunecaţi care fuseseră aduşi de zborul şi croncănitul balaurilor. Soarele îşi strânsese razele şi se ascunsese după ei. Era întunecat şi Luna reuşise să iasă de după nori. Doar ea mai reuşea să lumineze puţin cerul şi Pământul.
Când Văzu Domnul că îngerii nu mai găseau drumul, atunci Strigă la ei:
- Îngerii mei, veniţi aici. Eu Aici Sunt!
Auzindu-I Glasul, îngerii zburară în direcţia Lui. Când ajunseră, Îl Găsiră pe Domnul în faţa norului, cu sceptrul Său în mâna dreaptă şi în Mâna Stângă Avea un sfeşnic din diamant cu o lumânare aurită pentru a le Lumina Calea îngerilor. Ei îi spuseră:
- Doamne! Doamne, ce bine că Te-am Găsit, Doamne! Să Vezi ce s-a întâmplat În Ţara Lalelelor. Am venit să ...
- Ştiu foarte bine ce s-a întâmplat în Ţara Lalelelor. Ştiu dragii Mei, Ştiu că au venit Capetele de Pisică, Ştiu tot.
Atunci îngerii Îi vorbiră Domnului în cor:
- Doamne, ce facem? Trebuie să facem ceva! Capetele de Pisică i-au înghiţit pe oameni, pe animale şi pe Prinţesa Lalelelor. Şi câţiva din fraţii noştri îngeri au rămas răniţi, în Ţara Lalelelor.
Domnul le Spuse:
- Prima dată intraţi înăuntru să vorbiţi cu Mine.
Şi Întorcându-Se cu Spatele, Intră şi se Îndreptă spre jilţul Său. Îngerii Îl intrară supă El şi-L Înconjurară pe Domnul, care Îl Privi şi le Spuse:
- Am să vă transform în Capete de Pisică. Când o să ajungeţi jos în Ţara Lalelelor, vreau să-i înghiţiţi pe ceilalţi îngeri răniţi şi să-i aduceţi la Mine. Acesta este primul lucru care va trebui să-l faceţi. Numai aşa putem să-i salvăm pe fraţii voştri.
Îngerii Îl întrebară atunci nedumeriţi pe Domnul:
- Şi pe Prinţesa Lalelelor când o vom salva? Pe oameni şi pe animale cum îi vom scăpa de balauri? Şi cum vom salva Ţara Lalelelor, Doamne?
- Voi Vedea Eu ce vor mai face Capetele de Pisică în continuare şi după aceea am să Vă Spun ce mai este de făcut. Prima oară trebuie să-i Scăpăm pe îngerii care au rămas răniţi acolo.
- Bine Doamne, cum Doreşti Tu vom face.
Şi atunci Domnul îi Transformă în Capete de Pisică pe îngerii Săi şi le spuse:
- Acum duceţi-vă şi faceţi Precum V-am Spus Eu.
Îşi luară înfăţişarea de pasăre neagră şi o porniră înapoi în Ţara Lalelelor.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 03, 2014 4:11 am  Mihaela Moşneanu

Maria şi Ion intrară cu fetiţa în colibă, bucuroşi că de acum în colo vor cunoaşte cum e să fie părinţi. Fetiţa gângurea şi trăgea de basmaua Mariei, care nu mai putea de bucurie. Ion se ţinea după ele, fericit şi fără să-şi ia ochii de la  fetiţă, spuse:
  - Marie, ce frumoasă este!
  - Da Ioane, este atât de frumoasă! Mulţumesc Doamnului şi Îngerului- barză! Că dacă n-ar fi fost Ei, noi n-am avea acum pe drăgălaşa noastră Prinţesa.
- Aşa-i, precum zici. Acum putem să fim şi noi fericiţi, căci avem cine să ne mângâie bătrâneţile.
  Şi continuară să vorbească şi să se minuneze astfel, în timp ce sărutau fetiţa şi o mângâiau cu drag până după masă, când începură să cânte păsărelele din copaci. Maria îi spuse bucuroasă soţului său:
  - Hai Ioane, hai cu fetiţa noastră afară la muzică, la veselie.
  - Ei, că ieri pe vremea asta Marie, erai supărată foc şi nu voiai să vorbeşti cu mine deloc, dar acum îţi străluceşte faţa de bucurie.
  - Păi de! mă’ Ioane, că acum nu mai am de ce să fiu supărată, acum sunt fericită şi împlinită, fiindcă nu mai suntem singuri.
  - Ei Marie, ai şi tu dreptate, draga mea. Apoi, hai afară cu fetiţa noastră, hai să o vadă toţi, îi spuse Ion râzând.
  Şi luând fetiţa în braţe, Maria ieşi prima din colibă şi Ion se luă după ea.  Radiau de fericire şi îşi îndreptară paşii mândri şi bucuroşi de fetiţa lor, spre lalelele de unde o luaseră de dimineaţă pe Prinţesa. Începuseră să vină îngerii, oamenii şi animalele, şi până să ajungă ei, deja se legase hora şi se auzeau chiote de veselie.
  Când îi văzură pe Maria şi pe Ion cu fetiţa în braţe, îngerii se îndepărtară câţiva paşi. Oamenii şi animalele se opriră din joc şi din chiuit. Priveau miraţi, minunându-se de ce vedeau, că dintr-odată Maria şi Ion erau părinţi şi singuri numai erau.
  Văzându-i voioşi şi cu fetiţa în braţe, oamenii îi întrebară:
  - Marie, Ioane, cum de aveţi această fetiţă frumuşică?
  - Ei, Domnul s-a-ndurat să fiu şi eu mămică.
Mândru nevoie mare, Ion spuse şi el:
  - Ne-a împlinit Domnul a noastră dorinţă, cu această frumoasă fetiţă.
Atunci oamenii, nevenindu-le să creadă, spuseră:
  - Păi cum de va împlinit? Că voi sunteţi bătrâni, împovăraţi de mulţi ani şi aşa ceva nu s-a mai întâlnit.
  - Oameni buni, de ce nesocotiţi Voia Domnului? Căci El din Voia Sa ne-a Împlinit dorinţa şi bucuria noastră e mare. De ce nu vă bucuraţi şi voi de fericirea noastră?
  - Ba da, ne bucurăm, cum să nu? Că Domnul este numai Unul, dar ne-am mirat şi noi, când v-am văzut cu această micuţă.
  Păsărelele tăcură şi ele câteva clipe, dar îşi reluară trilul melodios şi vesel. Oamenii şi animalele încinseră iar hora şi la auzul trilului duios, îngerii li se alăturară, părând indiferenţi faţă de bucuria Mariei şi-a lui Ion.
  Şi aşa, din ziua în care Maria şi Ion au ieşit cu fetiţa prima oară, bucuria şi veselia li se citea pe faţă şi nicicând nu s-au mai plâns de supărare şi de singurătate. Veselia oamenilor, a îngerilor şi-a animalelor era şi mai mare, pentru că ei nu mai stăteau de-o parte, în faţa colibei lor. Acum erau întodeauna nelipsiţi din mijlocul horei şi picioarele nu-i mai dureau, fiindcă acum cunoşteau şi ei cum e să fie părinţi.
  Prinţesa crescu repede, se transformă într-o tânără şi frumoasă fată, cu chip la fel de frumos ca al îngerilor-barză. Avea părul blond-inelat şi lung. Razele soarelui dansau atunci când o vedeau. Ochii ei albaştri şi senini priveau cu blândeţe pe toată lumea. Maria îi făcuse rochii albe brodate cu lalele. Îi iubea pe Maria şi pe Ion foarte mult şi îi plăcea Ţara Lalelelor. Uneori vedea norul cel alb şi îl privea atentă. Nu ştia de ce îi plăcea să-l privească. Era prietenă cu toată lumea, cu oamenii, cu toate animalele şi cu unul dintre îngeri-barză. Numai acel înger vorbea câteodată cu ea. Îi era foarte drag şi se vedea că şi el o îndrăgeşte. Ceilalţi îngeri, când o vedeau că se apropie de ei, ori se îndepărtau, ori îşi luau zborul. Din acest motiv era uneori tristă, dar îi trecea repede, pentru că Maria şi Ion se apropiau de ea imediat şi îi dăruiau dragostea lor.
   Ea nu-i scotea din mamă şi tată, le săruta mâinile, îi iubea foarte mult şi nu nesocotea vorba lor niciodată. Sau dacă părinţii ei nu erau în preajmă în acel moment, erau oamenii şi animalele care o înveseleau, o iubeau şi îi erau alături. Iubea frumuseţea Ţării Lalelelor şi era iubită de toată lumea, astfel că Voinţa Domnului era întocmai cum Dorise El.
  Prinţesa era cea mai frumoasă fată dintre toate fetele din Ţara Lalelelor. Când era în preajma lalelelor, acestea se înclinau în faţa ei. Văzând oamenii şi animalele acest lucru în fiecare zi, într-o zi însorită şi plină de veselie, cineva spuse:
  - Ce-ar fi dacă i-am spune Prinţesei, Prinţesa Lalelelor? Ea este cea mai frumoasă fată din ţara noastră. Şi nu numai, dar de câte ori ea se apropie de ele, lalelele se înclină în faţa ei. De aceea cred că trebuie să o numim Prinţesa Lalelelor.
  Atunci oamenii şi animalele spuseră:
 - Daaa! De acum în colo, o vom numi Prinţesa Lalelelor.
Şi după aceea păsărelele începură să cânte mai abitir ca până atunci. Maria şi Ion se uitau mândri la fata lor. Îngerii stăteau de-o parte, priveau şi ascultau cu faţa zâmbitoare. Oamenii şi animalele se apropiară de ea şi  făcură o reverenţă, spunându-i:
  - Plecăciune!, dragă Prinţesă a Lalelelor, să ne trăieşti mulţi ani şi Ţara Lalelelor să strălucească în faţa ta, întodeauna!
 - Mulţumesc, prietenii mei dragi pentru frumoasele urări. Dar nu trebuie să faceţi plecăciune în faţa mea. Eu sunt aceeaşi fată simplă, aceeaşi Prinţesa ca şi până acum.
  - Prinţesa dragă, acesta este adevărul, tu eşti cea mai frumoasă fată din ţară şi îţi meriţi numirea de Prinţesa Lalelelor. De-acum în colo, nu mai eşti o fată simplă.
  Şi toţi oamenii şi animalele se plecară încă o dată în faţa ei. Până şi Maria cu Ion făcură la fel. Atunci ea le spuse:
  - Mamă, tată, voi nu trebuie să faceţi asta.
Ei o priviră cu drag şi spuseră:
  - Ba da, fata noastră dragă, pentru că acum eşti Prinţesa Lalelelor.
Oamenii, animalele şi îngerii începură să horească şi să chiuie cu mult foc.
În timp ce Prinţesa Lalelelor le vorbea astfel şi veselia se pornise din nou, cerul începu să se întunece şi nişte păsări negre şi mari, cu un croncănit ascuţit, apărură pe cer. Acestea coborâră jos pe pământ şi se transformară în balauri. Îngerii începură şi ei să croncăne, cum niciodată nu fuseseră auziţi şi văzuţi de oameni şi de animale, care se speriară foarte tare. Numai Prinţesa Lalelelor stătea pe loc şi privea în jurul ei,  fără să spună sau să facă ceva.

va urma
Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 03, 2014 4:09 am  Mihaela Moşneanu

Copila blondă şi drăgălaşă râdea cu guriţa pân’ la urechi, şi le făcea cu mânuţa. Maria uită de grija lalelelor şi alergă într-un suflet la fetiţă. O luă în braţe, în timp ce fetiţa gângurea şi râdea.
- Frumoasa mea dragă! Uită-te Ioane cât e de frumoasă!
- Da Marie, e atât de frumoasă! I se potriveşte numele Prinţesa, cum a Spus Domnul să-i spunem. Ştia El foarte bine de ce.
- Şi oricum, va fi cea mai frumoasă fată din Ţara Lalelelor. Pentru că am luat-o din lalea, îi vom spune şi noi Prinţesa Lalelelor, mai spuse Maria.
Şi sărutară copila fericiţi, după care trecând printre lalelele, fără să mai aibă aceeaşi grijă să nu le calce ca prima dată, plecară cu ea la coliba lor. Dar ca prin farmec, frumoasele flori se înclinau într-o parte şi le făceau loc să treacă. Ajunseră acasă, bucuroşi nevoie mare şi nu-şi mai încăpeau în piele de fericire.
Când ajunseră în faţa colibei, Îngerul barză îi aştepta pe iarbă cu o faţă tristă. Văzându-i pe Maria şi pe Ion, se ridică sprinten de pe iarbă şi aşteptă ca ei să se apropie. Când ajunseră lângă Înger, Maria îl întrebă:
- Înger drag şi frumos, ce faci aici? Să nu spui că Domnul s-a Răzgândit şi că nu vrea să ne mai lase fetiţa.
- Nuu, nu e asta. Doar că am voit să o văd şi eu pe Prinţesa. Vreau să o ţin şi eu puţin în braţe. Pot? Întrebă Îngerul, întinzând braţele.
- Da, cum să nu, îi spuse Maria, că datorită ţie Înger drag, avem fetiţa asta drăgălaşă. Îţi mulţumim.
Îngerul nu mai spuse nimic. Luă fetiţa şi privind-o cu drag, se gândi:
„Puică dragă, micuţa mea, acum eşti o fetiţă. Dar eu o să am grijă de tine, te voi proteja, orice ar fi. Ştiu că Maria şi Ion te vor iubi, dar şi eu am să-ţi duc dorul, când voi şti că nu eşti lângă mine şi fraţii tăi. Chiar dacă Domnul te-A Dat, eu niciodată nu te voi uita şi când vei fi la greu, eu voi fi lângă tine, eu nu te voi lăsa, dragă fată.”
Fetiţa îl privea acum curioasă, nu-l mai cunoştea pe Îngerul barză şi lui îi venea să plângă, dar îşi ascunse lacrimile în spatele ochilor.
După ce îşi termină gândurile, o sărută pe frunte. Şi într-un sfârşit, mama-înger îşi punea puiul-fetiţă în mâinile mamei- femeie. Maria şi Ion îl priviră atenţi pe Înger. Erau miraţi, fiindcă ei nu ştiau că acea fetiţă pe care le-o Trimisese Domnul, era unul din puii Îngerului barză care mersese să vorbească cu Domnul pentru a-i ajuta. Vedeau că el avea ceva şi neştiind, nu înţeleageau şi Maria îi spuse Îngerului barză:
- Înger drag, parcă ţi-ar părea rău, că ne-ai ajutat să avem fetiţa asta. De ce?
- Aşa mi se pare şi mie, îi zise şi Ion.
- Nuu, dragii mei, nu îmi pare rău, de unde aţi scos asta? Doar că am fost curioasă să o văd şi eu pe fetiţa asta. E aşa de frumoasă, aşa de drăgălaşă.
- Da, aşa-i? Fu de acord Maria.
- Da, aşa-i? Spuse şi Ion, şi va fi Prinţesa noastră.
- Şi-a lalelelor, dar prima oară trebuie să crească, le spuse Îngerul.
- O vom creşte şi o vom iubi foarte mult, eu şi cu Ion al meu.
- Ştiu dragii mei. Eu acum voi pleca şi ne vom mai auzi noi. Pot să vin şi eu din când în când să o văd?
- Da, cum să nu, drag Înger. Că datorită ţie, o avem şi suntem aşa de fericiţi.
Maria şi Ion îşi luară rămas bun de la Îngerul barză şi intrară cu fetiţa în colibă. Îngerul barză se înălţă puţin şi transformându-se în barză, zbură spre norul cel alb. Ajunse în faţa norului şi intră. Domnul Aţipise în jilţul Său cu Mâna pe sceptru. Atunci trecu pe lângă El, fără să facă zgomot, nedorind să-L Deranjeze.
Intră în camera puilor de îngeri şi se apropie de patul cu baldachin. Trei dintre puii de îngeri barză erau ai ei, dar când îl văzură pe Îngerul barză se ridicară toţi pe vârfuri şi începură să dea din aripioare. Atunci, dădu drumul lacrimilor care se transformară pe loc în apă, din care puii începură să ciugulească. Văzându-i, îi acoperi pe toţi cu aripile sale şi suspinând, gândi:
„Dragii mei, unul dintre voi nu mai este, dar mie îmi sunteţi dragi toţi. Şi cel care nu mai este acum cu voi, îmi este drag şi îi voi simţi lipsa de acum în colo. Voi avea grijă de ea, când mă voi duce în Ţara Lalelelor”.
Fiind furat de gândurile sale, nu-L auzi şi nu-L văzu pe Domnul care intrase în cameră. Tresări atunci când Domnul îi Vorbi:
- Îngerule, de ce te porţi aşa? De când unui înger de-al meu îi pare rău de fapta cea bună pe care a făcut-o?
- Iartă-mă Doamne! Nuu, nu îmi pare rău, doar că o să-mi fie dor de puiul meu şi-o să-i simt lipsa.
- Te Înţeleg, dar îţi Poruncesc să nu te mai porţi aşa. Tu ai vrut ca Mariei şi lui Ion din Ţara Lalelelor, să li se împlinească dorinţa. Ai avut un gând frumos atunci când ai venit şi mi-ai spus, chiar dacă Eu Ştiam de baiul lor. Şi Am Fost de aceeaşi Părere cu tine, atunci când Mi-ai cerut ajutorul. Şi numai cu unul din puii tăi Puteam să-i ajutăm pe Maria şi pe Ion, fiindcă dorinţa de a-i ajuta, a venit de la tine.
- Înţeleg Doamne, dar tot îmi este greu că unul din puii mei lipseşte de aici.
- Voi toţi sunteţi puii Mei, să ţii minte asta şi niciunul dintre voi nu face sau nu spune ceva, fără ca Eu să Vreau. Şi mai ales, vreau să ştii că acel îngeraş după care tu plângi acum, are şi o misiune în Ţara Lalelelor şi de aceea L-am Trimis. Acel pui de care spui tu că e al tău, o să aibă o mare misiune de împlinit, pentru că vor veni şi vremuri grele. Prinţesa va fi Împărăteasa Ţării Lalelelor.
- Doamneee! Despre ce vremuri grele Vorbeşti? Şi cum va fi Împărăteasă? Că întodeauna Ai Avut Grijă de această ţară, fiindcă Îţi Este Dragă. Şi nu a fost nevoie de Împărat, Tu Ai Fost şi Eşti Împăratul acestei ţări şi al întregii lumi.
- Nu este treaba ta acum, Îngerule. Vei vedea şi vei afla când va veni timpul.
- Iartă-mi îndrăzneala şi obrăznicia de a Te întreba, Doamne.
- Te iert acum, dar să nu te mai văd că plângi după puiul tău, pentru că dacă vei plânge în continuare, atunci puiul tău va fi trist acolo, în Ţara Lalelelor şi nu va şti de ce. Fericirea lui şi dragul faţă de frumuseţea Ţării Lalelelor vor deveni supărare şi va simţi un dor pe care n-o să-l înţeleagă. Iar Maria şi cu Ion vor vărsa lacrimi amare din cauza asta.
- Am înţeles, Doamne. Voi face întocmai cum Spui Tu.
- Şi mai Vreau ca atunci, când te vei duce în Ţara Lalelelor, să nu te duci întodeauna spre ea. Poţi să îi porţi de grijă, dar să nu te apropii de ea în fiecare clipă, pentru că puiul tău acum e fetiţă şi o mică pământeană. Are cine să stea lângă ea de acum în colo, că de aia I-am Dăruit-o Mariei şi lui Ion. Şi ceilalţi îngeri să stea departe de Prinţesa.
- Am înţeles, Doamne. Iartă-mi nechibzuinţa, promit să fiu de acum în colo cumpătat şi Te voi sluji cu Credinţă, în toate care Ai să mi le Porunceşti.
- Bravo! Aşa Te Vreau, măi prâslea. Şi hai acum, lasă-i în pace pe pui şi du-te, că la ora asta ar fi trebuit să fii în Ţara Lalelelor.
Domnul Îl Scoase afară din cameră pe Înger. Îl Privi după ce plecă, de după norul cel alb, Gândind:
„Aşa trebuie să fie, măi prâslea. Şi Mie Îmi Pare Rău, dar aşa trebuia să fac lucrurile, fiindcă vor veni vremuri grele, va trebui Să Plec într-o zi de aici”.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 03, 2014 4:03 am  Mihaela Moşneanu

Veni noaptea şi Dumnezeu Se Întoarse înapoi în camera puilor de îngeri barză, care dormeau. Se Apropie de îngeraşul cu care Vorbise. Îl Luă în Braţe, Ieşi cu el din cameră şi Îi Şopti la ureche:
- Îngeraş drăgălaş, din acest moment nu vei mai avea aripi, nu vei mai fi înger barză. Te vei schimba într-o fată de om. Vei simţi şi vei gândi ca o fetiţă şi cu timpul, când vei creşte mare, vei simţi şi vei gândi ca o femeie. Îţi va plăcea Ţara Lalelelor şi îi vei iubi pe Ion şi pe Maria, le vei spune mamă şi tată. Îi vei iubi şi vei fi aproape de ei, ca şi cum ai fi copila lor. Te vei numi Prinţesa. Şi vei uita că ai fost înger barză, îţi vei aduce aminte numai dacă Voi Dori Eu.
- Da Doamne, voi face întocmai cum Spui Tu, îi răspunse în somn, îngeraşul.
Apoi Domnul o Strânse în Braţe şi o Sărută pe frunte. Îngerul era acum fetiţa pe care şi-o doreau Maria şi Ion. Ieşi de după nor cu fetiţa pe Braţul Stâng şi cu sceptrul în Mâna Dreaptă. Începu Să Coboare jos, ca şi cum ar fi Coborât treptele unei scări. Când îl văzură pe Domnul, Stelele începură să strălucească mai tare pe cer şi Luna începu să lumineze şi mai mult Pământul. Coborând printre Stele şi Trecând pe lângă măiastra Lună, le Salută. Ele ştiau că fuseseră Înfăptuite de El şi că era Tatăl lor. Acestea făcură o plecăciune în faţa Domnului, bucuroase că Îl vedeau, fiindcă Domnul nu mai ieşise de mult timp, de după norul cel alb.
- Strălucire, steluţele mele dragi! Lumină, Lună dragă!
- Strălucire şi Lumină, Tatăl nostru Drag! răspunseră stelele şi luna.
Ajunse în dreptul Pământului şi Intră. Călători până în Ţara Lalelelor şi Coborî jos, printre lalelele din apropierea colibei lui Ion şi a Mariei.
Atingând cu sceptrul Său o lalea, aceasta se făcu mai mare şi celelalte se îndepărtară puţin de ea. Mai sărută o dată fetiţa pe frunte, o aşeză în lalea şi mai Spuse încă o dată:
- Din lalea vei fi luată de Maria şi de Ion, vei creşte alături de ei şi vei iubi Ţara Lalelelor aşa cum iubeşti Cerul. Şi vei fi Prinţesa Lalelelor.
După care Se Întoarse, Se Înălţă în Sus şi Începu Să Urce acele trepte, Făcând Cale Întoarsă spre Cer, pe lângă lună şi printre stele, până la norul cel alb.
Fetiţa rămase în lalea până dimineaţă.
Între timp, Maria şi Ion se puseseră să doarmă în patul din coliba lor. Dar, aş! De unde să doarmă ei, că amândoi stăteau în pat, fără să închidă ochii. La un momment dat, Ion simţi că şi Maria era trează şi îi spuse:
- Marie, nici tu nu dormi?
- Nici eu nu dorm, Ioane. Abia aştept să o avem pe fetiţa noastră.
- Şi eu, Marie. Abia aştept să vină dimineaţa, să mergem să o luăm din lalea. Şi parcă m-aş duce să o iau de acuma, dar mă gândesc că dacă nesocotesc Voia Domnului, n-o să ne mai îndeplinească dorinţa.
- Ogoaie-te, nu mai vorbi prostii! Că de vorbeşti aşa, fără să te opreşti, mă îndemni şi pe mine să nesocotesc Vorba Domnului. Vrei să se Mânie pe noi şi vrei să rămânem singuri? Ai văzut ce ne-a vorbit şi Îngerul barză. Trebuie să înfăptuim Voia Domnului, întocmai cum A Spus El.
- Aşa-i Marie, precum spui tu. Dar ard de nerăbdare.
- Şi eu ard, Ioane. Arde sufletul în mine de nerăbdare şi inima îmi stă în piept ca pe ghimpi. Dacă ar fi după mine, aş zbura într-acolo şi aş lua fetiţa. Oare o fi adus-o şi-o fi pus-o în lalea?
- Nu ştiu Marie. Dar dacă mergem acum după ea, ar însemna să nesocotim Voinţa Sfântă a Domnului. Şi îmi este teamă.
- Aşa-i Ioane, precum spui tu. Şi mie îmi este teamă.
După aceea tăcură amândoi până dimineaţă. Şi aşa trecu cea mai lungă noapte din viaţa lor. Cum începură să se vadă primii zori ai zilei, săriră în sus vioi, mai ceva ca nişte tinerei, se îmbrăcară şi ieşiră din colibă.
Când ajunseră lângă lanul de lalele, se uitară şi Maria spuse:
- Ioane, uită-te şi tu cât de multe lalele sunt. Cum o găsim noi pe fetiţa noastră?
- Nu ştiu, dar hai să intrăm printre ele. Dar ştii că trebuie să avem grijă să nu călcăm pe ele? Că mie mi-ar părea rău să le călcăm.
- Şi mie, Ioane, mi-ar părea rău.
Intrară prin mulţimea de lalele. La un moment dat li se păru că se aude un scâncet de copil. O porniră în acea direcţie, dar nu văzură nimic. După care stătură câteva secunde pe loc şi scâncetul de copil iar se auzi, din altă parte. Se duseră într-acolo, dar în zadar, nici de data asta nu găsiră laleaua în care era fetiţa. Se vede treaba că Domnul îi încerca, să vadă cât de mult îşi doreau fetiţa.
- Marie, ce-nseamnă asta?
- Ce să-nsemne Ioane? Cred că Domnul Doreşte să n-o găsim încă. Dar eu am să mă uit în fiecare lalea după ea.
- Şi eu am să caut Marie.
Se uitară peste tot în jurul lor, dar nu-şi dădeau seama de unde se auzea vocea fetiţei. Se aplecară asupra lalelelor şi începură să se uite în fiecare dintre ele. Şi tot căutând fetiţa, se făcuse ziua şi soarele strălucea pe cer.
Într-un sfârşit Maria şi Ion o văzură şi rămaseră fermecaţi de ceea ce vedeau. Toate lalelele erau date la o parte şi în mijloc, era o lalea frez şi mare. Din ea se vedea frumosul căpşor şi blond al fetiţei.
Ion şi Maria, bucuroşi că o văzură în sfârşit, strigară anândoi de bucurie:
- Prinţesă frumoasă şi dragă! Aici suntem, draga noastră!

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Ian 30, 2014 8:18 am  Mihaela Moşneanu

Şi astfel, Îngerul barză zbură înapoi spre Ţara Lalelelor. Aripile i se frângeau în zbor, nu mai simţea acelaşi elan cu care zburase să le îndeplinească dorinţa celor doi bătrânei, fiindcă îndoiala ce o avea acum în fiinţa lui, la gândul că se va despărţi de unul din puii săi, îi umbrea bucuria de a-i ajuta. Ajungănd în Ţara Lalelelor, zbură direct spre Maria şi Ion, care îşi îndreptaseră privirea nerăbdători spre el, să afle dacă Dumnezeu îi va ajuta să aibe şi ei un copil. După ce barza coborî lângă ei şi se transformă în Înger femeie, îi privi sobru şi le spuse:
- Marie, Ioane, dorinţa voastră va fi îndeplinită. Domnul o să vă Trimită o fetiţă mâine dimineaţă. O va Aduce în Ţara Lalelelor şi o va Lăsa într-o lalea. Voi, mâine să vă treziţi dis de dimineaţă, să mergeţi şi să o luaţi de acolo.
- Cum, într-o lalea? Dar, cum o să aibă loc într-o lalea? Că laleaua este prea mică şi fetiţa n-o să aibă loc în ea, spuse Maria.
- Eu mă duc de cu noapte şi îl aştept pe Domnul cu fetiţa. Aşa nu va trebui să o chinuiască pe biata fetiţă într-o lalea, spuse şi Ion.
Îngerul barză se supără pe ei şi le spuse răstit:
- Cum îndrăzniţi să nesocotiţi Voinţa Domnului? Şi de ce nu aveţi încredere în El? Nu vă este ruşine? Dacă Domnul A Spus că o Va Aduce şi că o Va Pune într-o lalea, de ce nesocotiţi Ce-A Spus? Şi dacă Domnul A Mai Spus că mâine dimineaţă să mergeţi să o luaţi diu lalea, de ce nesocotiţi Vorba Lui? Vreţi să-L Mâniaţi şi să nu vă mai dea fetiţa? Vreţi să fiţi în continuare singuri ca si până acum?
- Nuuu, Doamne fereşte! Nu vrem aşa ceva. Doamne, îţi mulţumim pentru Bunătatea Ta şi iartă-ne nesocotinţa noastră proastă, de nerăbdare, şi tu Înger drag şi frumos, iartă-ne pentru nesocotinţa noastră faţă de Domnul. Ştim că este o mare greşeala din partea noastră, spuse Maria.
- Bine Marie, bine Ioane, am să vă iert. A Spus Domnul să o numiţi Prinţesa.
- Da Înger frumos şi drag, aşa o s-o numim, dacă Domnul Vrea aşa, mai spuse Maria.
- Acun gata, numai aveţi de ce să fiţi supăraţi. Lăsaţi supărarea, haideţi la horă şi la cântat. Că de mâine, dorinţa voastră de-a fi părinţi, se va îndeplini.
- Nuu, nu venim noi, că suntem bătrâni şi ne dor picioarele. Dar promitem că nu vom mai nesocoti Voinţa Domnului. Acum ne vom uita şi noi. Ne vom bucura de muzică, de veselia şi frumuseţea Ţării Lalelelor, că ele îşi fac loc până la inima noastră, spuse şi Ion.
- Bine dragii mei, cum doriţi voi, să faceţi întocmai cum am zis eu, nu altfel. Şi acum, eu vă las şi mă duc la horă şi la cântat.
- Du-te Îngerule drag, du-te să te bucuri, să te-nveseleşti, îi spuse Maria.
Şi în timp ce Îngerul barză se duse la joc, alături de ceilalţi îngeri, de oameni şi de animale, lăsându-i pe Maria şi pe Ion, Dumnezeu Se Ridică de pe jilţul Său. Îşi Îndreptă Paşii pe un hol lung, luminat de nişte policandre de diamant, împodobite cu lumânări aurite şi Trecu pe lângă multe camere sfinte. Pe uşile camerelor era semnul unei cruci de aur şi sub ea erau încrustate semne diferite, pe care numai Dumnezeu le Cunoştea. În partea dreaptă se aflau planurile Creaţiei Divine, istoria şi viitorul Pământului şi al Cosmosului, iar în partea stângă erau camerele sfinţilor şi a îngerilor.
Sprijinindu-se de sceptru, se uită spre camerele îngerilor şi se apropie de una dintre ele. Apăsă pe clanţa de rubin şi Deschizând uşa, Intră. Peretii camerei erau albi şi pictaţi cu cruciuliţe şi aripi de înger. În Faţa Lui era o scenă uriaşă cu o cortină de mătase orange, dată la o parte. În mijlocul scenei se afla un pat mare cu baldachin. Deasupra baldachinului era o coroană regească şi aurită, pe care era pictate două aripi şi unul din semnele Creaţiei Divine.
Pe patul acoperit cu o cuvertuă de mătase roz stăteau nişte îngeraşi de barză. Toţi erau cuminţi şi când Îl văzură pe Domnul că Intră, începură să dea din aripioare. Dumnezeu Îi Privi cu Drag şi le Spuse:
- Dragii mei puişori, unul dintre voi va trebui să se ducă în Ţara Lalelelor, să stea cu Maria şi cu Ion.
Unul din îngeraşii barză întrebă:
- Cine e Maria şi Ion?
Domnul îl Privi Atent şi cu Blândeţe. Ştia că acel îngeraş barză care întreba, va fi fetiţa care o vor avea cei doi bătrâni.
- Ion şi Maria sunt doi bătrâni din Ţara Lalelelor, care nu au copii şi sunt singuri. Şi Voia Mea este ca unul dintre voi, dragii mei puişori, să se ducă să stea cu ei în Ţara Lalelelor, pentru a le mângâia bătrâneţile şi pentru a cunoaşte şi ei cum e să fie părinţi.
Îngeraşul-barză fu curios, nevoie mare şi îi spuse Domului:
- Dar cum să ne ducem unul din noi? Căci noi suntem îngeri şi avem aripi.
Domnul Începu să Râdă şi îi Spuse:
- Păi Eu Îl Voi Face pe acel îngeraş fată mică şi o Voi Duce jos în Ţara Lalelelor. Când Voi Ajunge acolo, o Voi Pune într-o lalea şi ei vor veni dimineaţa, o vor lua de acolo şi-o vor duce la coliba lor.
- Şi ei vor avea grijă de acela dintre noi?
- Da, ei vor avea grijă şi îngeraşul pe care Îl Voi Trimite, va creşte o fată mare şi frumoasă, alături de Maria, de Ion şi de frumuseţea Ţării Lalelelor.
- Merg eu Doamne, căci voia mea e să văd această frumuseţe, voiesc să văd frumuseţea Ţarii Lalelelor.
- Bine dragul Meu puişor. La noapte te Voi Lua în Braţe şi te Voi Coborî jos în Ţara Lalelelor. Te Voi Pune într-o lalea şi de acolo vor veni Maria şi cu Ion să te ia. Te va chema Prinţesa, vei fi Prinţesa Lalelelor.
După ce Spuse Aşa, Se Întoarse cu Spatele şi Ieşi din camera puilor de îngeri.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Ian 30, 2014 8:15 am  Mihaela Moşneanu

Ei se speriară şi săriră în sus. Se uitară unul la celălalt şi Maria îi spuse supărată soţului ei:
- Mă’ Ioane, ce-ţi tot spun eu ţie şi nu vrei să-nţelegi? De ce nu mă laşi în pace, cu supărarea mea?
- Marie, dar nu am făcut nimic! Văd bine că azi nu eşti Maria mea, pe care o ştiu eu. Văd că parcă ai fi altă Marie.
- Maria! Se auzi o voce melodioasă din spatele lor, Ion al tău îţi spune adevărul. El nu a făcut nimic care să nu-ţi fie ţie pe plac. El doar încearcă să te împace şi nu ar trebui să te cerţi cu el.
Ei se întoarseră şi văzură o barză, care în timp ce le vorbea, lua înfăţişarea de înger femeie. Avea părul lung şi inelat, era blondă cu ochi albaştri şi era foarte frumoasă. Veşmântul ei alb, poleit cu fire de aur şi de argint, şi cu aripile mari străluceau în lumina soarelui. Îngerul continuă să le vorbească:
- Maria, adineaori am coborât lângă voi şi am auzit de ce eşti tu supărată. Acum aş vrea să ştiu şi eu de ce îţi doreşti atât de mult un copil? Şi de ce nu-ţi ajunge frumuseţea Ţării Lalelelor şi Ion al tău?
- Înger frumos şi drag, să nu-ţi fie cu supărare, Ţara Lalelelor e atât de frumoasă! Şi sunt mulţumită şi fericită că Dumnezeu ne-a dat viaţă, mie şi lui Ion, pe acest pământ frumos. Însă, aş fi vrut să avem şi noi un copil al nostru, un făt sau o fată, orice ar fi fost, numai să ne mângâie bătrâneţile. Că mâine sau poimâne, Bunul Dumnezeu ne-o Chema la El şi noi nu am cunoscut cum e să fim părinţi.
- Bine Marie, am să văd dacă pot să te ajut. Am să zbor acolo sus, unde este norul acela alb, îl vezi? După acel nor Stă Domnul şi Vede tot ce se întâmplă în Ţara Lalelelor. Eu am să văd ce pot face pentru tine, am să vorbesc cu El.
- Mulţumim, Înger frumos şi drag!
Şi Îngerul, transformându-se din nou în barză îşi luă zborul. Maria şi Ion îl urmăriră cu privirea pe înger cum zboară sus şi se-ndreptă până la norul cel alb, apoi îi spuse lui Ion:
- Dacă o Vrea Domnul, poate o să mi se împlinească dorinţa şi o să fim şi noi pe deplin împliniţi. Şi tu, dragul meu Ion, iartă-mă c-am strigat la tine.
- Te iert, Marie dragă. Că de multe ori m-am gândit şi eu la asta. Şi mie mi-ar fi plăcut să avem un copil, un făt sau o fată, orice ar fi fost. Dar nu ţi-am spus nimic, pentru că nu am vrut să te supăr.
Apoi se luară în braţe şi nu-şi mai spuseră nimic.
În timp ce ei se ţineau în braţe şi se gândeau la copilul pe care şi l-ar fi dorit, Îngerul barză zbură sus până la norul cel alb. Într-o oră ajunse şi ciocăni cu o aripă în nor.
- Intră! Spuse Domnul, Auzind ciocănitul.
Dumnezeu Stătea într-un jilţ înalt, învelit în catifea roşie şi poleit pe margini cu argint. Purta straie împărăteşti cu fir de aur şi în mâna dreaptă Avea un sceptru din diamant, de mărimea unui toiag. Părul lung şi barba îi erau albe ca neaua, cu cărare pe mijloc şi făcut inele. Ochii Lui albaştri-verzui îl Priveau cu Bunătate, Dragoste şi Pace pe Îngerul care voia să-i ajute pe cei doi bătrâni din Ţara Lalelelor. Şi în jurul Său străluceau luminile curcubeului. Îngerul barză, cu o privire curată ca lacrima, Îi vorbi Domnului:
- Doamne! Am venit până la Tine, să Te rog ceva.
- Ştiu măi prâslea, de ce-ai venit. Mă gândeam la dorinţa Mariei şi-a lui Ion. Ştiu că îşi doresc un copil şi Am Să Le Îndeplinesc dorinţa. Am Să Le Trimit un înger barză micuţ, pe unul din puii tăi, până o Să Cred Eu că le-o veni timpul să vină la Mine. Am Să o Fac fată mică, Am Să Le-o Duc şi Am Să le-o Pun într-o lalea. Dar să nu le spui că această fetiţă este un pui de-al tău, pentru că Vreau Să Văd cât de mult o vor iubi şi-o vor preţui. Să le spui că mâine dimineaţă să se ducă, să o ia de acolo.
Îngerul barză făcu ochii mari şi-L întrebă pe Domnul:
- Un pui de-al meu?
- Da, un pui de-al tău, pentru că tu ai bunăvoinţa să-i ajuţi. Ce V-am Învăţat Eu, pe voi îngerii?
- Să fim buni, să iubim, să protejăm şi să ajutăm.
- Şi atunci, de ce te miri aşa? Nu tu vrei să-i ajuţi? Nu tu ai venit să-Mi spui de dorinţa Mariei şi-a lui Ion?
- Ba da, dar n-aş fi crezut că Tu Doamne, Te Vei Gândi la aşa ceva.
- Şi îţi pare rău, să ajuţi şi să fii bun?
- Nuu! Doamne, Fă cum Doreşti Tu. Noi îngerii trebuie să fim buni, să iubim, să protejăm şi să ajutăm.
- Atunci, aşa va fi. Maria şi Ion o vor iubi şi vor avea grijă de ea.
- Da, ştiu şi îţi mulţumesc Doamne!, că le îndeplineşti dorinţa.
- Cu drag, îngeraşule. Să le spui să o numească Prinţesa.
- Am să le spun, Doamne!
- Aşa să faci, măi prâslea. Acum, du-te la ei şi le spune.
Îngerul plecă de la Domnul cu inima îndoită. Pe o parte era bucuros că dorinţa Mariei şi-a lui Ion va fi împlinită, iar pe de altă parte era supărat, pentru că acel copil, cu care Domnul Le Îndeplinea dorinţa celor doi, va fi unul din puii lui dragi.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Ian 30, 2014 8:02 am  Mihaela Moşneanu

Acum zece mii de ani era o ţară mare şi frumoasă, numită Ţara Lalelelor.
Frumuseţea acestei ţări nu avea asemănare cu nici una de pe Pământ. Dumnezeu Stătea după un nor alb şi O Mângâia cu privirea Sa, Având grijă ca Soarele să-şi râspândească pe cer razele jucăuşe şi calde. Şi se revărsau pe munţii măreţi şi înverziţi de unde alunecau pe meleagurile Ţării Lalelelor şi de unde izvoare bogate de apă curgeau la vale şi se răspândeau peste tot. Pe câmpii şi dealuri se înălţau spre cer copaci înalţi. Vârfurile lor ce păreau una cu cerul se unduiau mândre în adierea uşoară a vântului şi erau falnici nevoie mare, atunci când crengile lor lungi şi noduroase se alintau în balans. Erau în fiecare zi împodobiţi cu păsărele, precum pomul nostru de Crăciun este împodobit cu globuri. Trilurile lor duioase şi diferite erau minunate. Uneori doineau cu dor şi jale, alteori cântau de mama focului. Oamenii jucau şi erau veseli. Animalele - leii, tigri, căprioarele, iepurii, lupii, urşii, vulpile - şi toate vietăţile pădurii trăiau în armonie şi pace, şi niciodată nu se atacau între ele. Pajiştile verzi erau acoperite cu lanuri de lalele colorate, ce dansau de multe ori la lumina soarelui şi la auzul trilului de păsări.
Pe cerul senin zburau berzele şi vulturii. Când coborau pe pământ, se transformau în îngerii pe care Dumnezeu îi Trimitea printre frumoasele lalele. Erau îmbrăcaţi în veşminte lungi şi albe, poleite cu fir de aur şi de argint. Din înfăţisarea de pasăre le rămâneau doar aripile prinse pe umeri. Vulturii se transformau în îngeri bărbaţi şi berzele în îngeri femei. Aveau părul lung inelat şi feţe frumoase. La auzul trilului de păsărele din copaci se apropiau de oameni şi împreună cu ei, făceau cerc în jurul lalelelor, încingeau hora şi chiuiau de veselie. De după copacii înalţi şi falnici, nici animalele nu se lăsau mai prejos şi îşi făceau apariţia zglobiu, alăturându-se îngerilor şi oamenilor. Când păsărelele oboseau, atunci oamenii, îngerii şi animalele începeau să cânte în locul lor.
În apropierea unui lan de lalele era o colibă de lemn în care locuiau doi oameni. Aveau o mie de ani şi erau singuri. De multe ori ieşeau din coliba lor şi ascultau trilul păsărelelor, priveau hora şi ascultau la chiuitul oamenilor, al îngerilor şi al animalelor.
Îi chemau Maria şi Ion. Erau doi bătrânei care ţineau foarte mult unul la celălalt. Aveau amândoi părul alb şi feţe blânde. Maria era îmbrăcată într-o rochie albă, brodată cu lalele. Pe cap purta o basma înflorată. Ion era îmbrăcat şi el într-o cămaşă albă, cu iţari bej şi avea o pălărie pe cap. Amândoi purtau la mijloc un brâu de catifea şi în picioare, opinci. Singura lor supărare era că nu aveau şi ei un copilaş, care să le mângăie bătrâneţile, să-i facă fericiţi.
Într-una din frumoasele zile însorite, stăteau în faţa colibei lor de lemn. Ca de obicei, coborâseră câteva păsări şi se transformaseră în îngeri. Oamenii, îngerii şi animalele se amestecaseră în horă si era veselie mare, ca întodeauna.
Dar Maria era tristă. Parcă n-ar fi văzut si n-ar fi auzit nimic din trilul păsărelelor şi veselia ce era în jurul lor. Văzând-o aşa, Ion o întrebă:
- Marie, draga mea, de ce ochii tăi frumoşi care văd tot şi urechile tale care aud totul, nu văd şi nu aud nimic acum?
- Pentru că ochii mei nu vor să vadă şi urechile mele sunt surde, Ioane. Şi lasă-mă-n pace, pentru că sunt tare tristă.
- Vai de mine, Marie! Dar de ce? Ţi-am greşit eu cu ceva? Iartă-mă, dacă ţi-am greşit, nu am voit.
- Nu Ioane, nu tu mi-ai greşit, ci soarta noastră ne-a greşit nouă. Uită-te în jurul nostru, ce frumos este! Păsărelele din pomi ne alină auzul cu trilul lor duios şi lalele sunt atât de frumoase! Berzele şi vulturii coboară jos, se transformă în îngeri şi uite şi tu, mă’ Ioane, câtă veselie e în jurul nostru! Toţi oamenii şi toate animelele joacă şi totul este atât de frumos. Doar un singur lucru ne lipseşte ca să fim pe deplin fericiţi.
- Dar ce să ne lipsească, Marie? Spune-mi tu mie şi eu merg şi îţi aduc, îi spuse Ion privind-o atent.
- Măi Ioane, ogoaie-te cu prostiile, că nu poţi să-mi aduci tu mie ce ne-ar face pe deplin fericiţi, pentru că eşti prea bătrân. Amândoi suntem bătrâni, şi nu se mai poate împlini dorinţa mea.
- Vai de mine, Marie! Dar, oare ce îţi doreşti aşa de mult şi nu se poate împlini?
- Apoi ce să-mi doresc? Un copil, să ne fie aproape, să aibă grijă de noi. Mi-ar plăcea să avem un copil. O fată sau un făt, orice ar fi fost, numai să ne fie aproape.
- Ei, măi Marie! Dar ce-ţi veni, tocmai acu’? Asta, aşa e, nu se mai poate împlini, dar ce să mai facem? Şi lasă, nu mai fii supărată, că poate îl supărăm pe Dumnezeu şi când o trebui să ne ducem la El, nu ne-o primi.
- Ioane! Strigă Maria la bărbatul ei, furioasă cum nu fusese niciodată, mai taci din gură! Lasă-mă-n pace!
Ion rămase cu ochii mari şi gura căscată de mirare, pentru că ei nu se certaseră niciodată. Nu-i venea să creadă că soaţa lui dragă se supărase atât de tare şi că strigase aşa la el. În timp ce încerca să-i răspundă, ca s-o împace cumva, se auzi un foşnet în spatele lor.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 29, 2014 6:42 am  Mihaela Moşneanu

Deşi în acest an, iarna s-a jucat de-a v-aţi ascunselea cu noi, în sfârşit, zăpada a început să coboare lin şi să îmbrăţişeze pământul. O dată cu apariţia ei, cerul s-a contaminat de fulgii albi şi s-a deschis la culoare. Şi prin urmare, fulguiala imaculată a sărutat pomii, clădirile şi toate corpurile statice care ne înconjoară. Dunării i-a dat o culoare gri, unindu-se şi făcând legământ cu apa, ca în fiecare an. Viscolul a aţipit puţin, dar suflarea sa gerul, aspreşte aerul pentru a curăţa microbii adunaţi din timpul anului, care a plecat în trecut.
Unii oameni stau în casă, privind pe geam cum alţii au ieşit să se bucure de doamna iarnă, musafira aşteptată de ceva timp. Încet, încet, pomii s-au albit, crengile au fost împodobite de beteala albă de nea. Covorul gros de zăpadă s-a aşternut şi el, şi puritatea anotimpului străluceşte peste tot, încălzind privirea cu frumuseţea ei. Pe alocuri, încep să se vadă urmele de paşi ale oamenilor care pleacă din casă cu vreo treabă sau doar cu dorinţa de a vizita anotimpul alb.
Cei mai nerăbdători pentru al vizita, sunt copiii, care vor să se joace, să facă oameni de zăpadă sau să meargă cu sania. Toţi îi roagă de mami, tati sau pe bunicii lor să-i lase afară la zăpadă.
Mălina se trezise şi se ridicase din pat. Este un copilaş blond cu zulufi lungi şi cu ochii albaştri-verzui. Se plimbă puţin nehotărâtă de colo-colo prin camera ei cu pereţii roz şi plină de jucării. La un moment dat îşi luă o păpuşă în braţe şi se duse la geam. Privind afară, îi spuse:
- Puşa dragă, tu vezi ce frumos este afară? Oau! A nins peste tot! Uită-te şi tu! Ridică păpuşa în sus şi o îndreptă cu faţa spre geam, apoi continuă, uite cum sunt pomii! Sunt îmbrăcaţi de zăpadă, şi jos este aşa de alb! Ce spui, Puşa? Mergem şi noi să ne jucăm afară?
Şi mai privind câteva clipe, văzu că Mioara şi fratele ei Săndel ieşiră afară. Începură să prindă în pumnii lor micuţi zăpadă şi să arunce unul în celălalt, râzând şi făcând gălăgie. Deşi Mălina îi privea de la geam dar nu-i îi auzea, imaginea celor doi prieteni ai săi care se jucau, o determină să alerge de la geamul din camera ei până în bucătărie, la mamaie Ana.
Bunica scosese blatul pentru Cocosana de la cuptor, pentru nepoţica ei dragă, când îi auzi paşii şi glăsciorul:
- Mamaie, ce frumos e afară! Eu şi Puşa vrem să mergem şi noi!
- Draga lu’ mamaie! Am treabă acum, trebuie să-ţi fac prăjitura. Când vin mami şi tati de la servici, mergi cu ei, draga mea!
- Mmmm! Începu ea să facă în timp ce se încrunta, făcând botic şi să bată din picioruşe, eu vreau acum! Când o să vină mami şi tati, Mioara şi Săndel n-o să mai fie afară! Hai, te roog!
- Draga mea, şi vrei să te joci cu ei, aşa-i? Eu înţeleg, dar cum să te las afară singură?
- Lasă prăjitura, că o faci tu mai târziu! Hai, mamaie! Hai, te rog eu, din tot sufleţelul meu!
- Au, mânca-l-ar mamaie de sufleţel! Şi aşezându-se în ciuci, în faţa fetiţei şi sărutându-i obrajii roşii, îi spuse, eu voiam să termin prăjitura până când vor veni ei de la servici. Dar aşa ...
- Lasă mamaie, că am să le spun că eu am vrut să mă joc afară cu zăpadă, cu Mioara şi cu Săndel, da? Că şi lor le place zăpada, ca şi mie.
- Bine, bine sufleţelul meu drag! Bine, hai să mergem să ne îmbrăcăm şi mergem.
- Şi-o luăm şi pe Puşa pe noi?
- Nu draga mea, nu mai bine luăm sania să te plimbi cu ea?
- Nuuu, că eu vreau să mă joc. Şi vreau s-o iau şi pe Puşa.
- Dar Puşa este o păpuşă draga mea, ea nu se joacă. Tu ai să te joci cu zăpada şi cu prietenii tăi, şi-ai să uiţi de ea. Mai bine o lăsăm acasă.
- Nuuu, eu vreau să vină şi Puşa cu mine, te roog!
- Bineee, vine şi Puşa cu tine atunci!
Şi Mălina sări la gâtul bunicii de bucurie, sărutând-o pe obraj. Ea o îmbrăţişă cu drag pe nepoţica ei dragă, după care plecă din bucătărie şi ajungând în camera fetiţei cu ea în braţe, scoase din dulap nişte nişte ciorapi lungi, pantalonaşi şi două bluziţe groase, o helancă şi una de melană. După ce o îmbrăcă, îi dădu ciorăpei de lână, nişte cizmuliţe lungi şi îmblănite în picioruşe, apoi îi prinse zulufii cu un elastic. Înainte să plece, îi dădu pe ea o geacă, o căciuliţă şi când vru să-i pună şi fularul, atunci fetiţa începu să facă mofturi:
- Nuuu, nu mamaie, nu vreau fularul!
- Dacă nu vrei fularul, atunci nu mai mergem afară, îi răspunse bunica, privind-o blând, dar hotărâtă. Şi să ştii că vorbesc serios, draga mea.
- Mmmm! Începu Mioara iar să facă şi să dea din picioruşe.
- Niciun mmm, ai înţeles? Iar dacă nu vrei să-nţelegi, rămânem în casă!
- Mmm! Mmm! Of, mamaie! Of, bineee, decât să nu mai merg afară, mai bine pune-mi şi fularul!
Şi în timp ce bunica îi punea fularul peste guriţă şi năsuc, ea se foia nemulţumită, dar înduplecată de dorinţa de a ajunge cât mai repede, afară. Apoi, după ce bunicuţa ei îşi luă de pe cuierul din hol o geacă groasă şi o căciulă, când să iasă cu fetiţa pe uşă, Mălina, care ţinea încă păpuşa în braţe, îi spuse:
- Dar pe Puşa n-am îmbrăcat-o. O să-i fie frig.
- Păi şi vrei să ne întoarcem, s-o îmbrăcăm? Întrebă bunica, atentă şi curioasă.
- Mmm! Nu, azi o las acasă, pentru că Mioara şi Săndel, poate că pleacă, dacă mai stăm s-o îmbrac, şi privindu-şi păpuşa, dar să ştii Puşa dragă, că mâine te îmbrac şi te iau afară cu mine. Dar azi rămâi acasă, da? Şi după ce o lăsă jos în hol, bunica o luă pe fetiţă de mânuţă şi plecară afară.
De la primii paşi de când ieşiră afară din scara blocului, Mălina o zbughi de lângă bunica ei şi începu să strige în gura mare:
- Mioaraaa! Săndeleee! Hai c-am venit şi euuu!
- Mălina! Strigară Mioara şi Săndel, alergând şi ei în calea fetiţei. Dar când să ajungă lângă ei, Mălina alunecă şi căzu. Când se ridică râzând, hăinuţele ei erau albe şi bunica sări s-o cureţe, dar Săndel îi spuse:
- Nu tanti Ana, nu, lăsaţi că o curăţ eu!
Şi începu să dea cu palmele peste hainuţele prietenei lui, fâcând să cadă zăpada. Apoi începură toţi trei să facă bulgări în pumnii lor micuţi şi să arunce cu ei, tipând şi râzând cât îi ţinea gura. Văzând zbenguiala copilărească a celor trei copii, mamaie Ana îi privi cu drag un timp, apoi se simţi atrasă de pofta lor de joacă. Începu şi ea să facă bulgări din zăpadă şi să arunce în copii, făcându-i să uite pe loc că ei trebuiau să arunce unul în celălalt, aşa că arsenalul de bulgări micuţi porni spre mamaie Ana. Şi se jucară aşa o vreme, ţipând când cădeau şi râzând de mama focului, când se ridicau de jos, ajutându-se unii pe alţii.
La un moment dat ieşiră afară şi părinţii Mioarei şi ai lui Săndel. Aceştea începură să arunce şi ei cu bulgări, aşa că cele două tabere de joacă se egalară. Se jucară astfel, până când veniră de la servici Alina cu Andrei, părinţii Mălinei. Văzându-i pe cei trei copii şi pe ceilalţi, Andrei strigă:
- Alooo! Ce faceţi voi aici? Strigă Andrei, tatăl Mălinei, în timp ce Alina, mama fetiţei râdea de spectacolul oferit de cei trei copii, de mamaie Ana şi de părinţii celorlalţi.
- Ooo! Hai salut, Andrei! Salută tatăl celor doi copii, dând noroc cu acesta. Uite, ce să facem? Ne jucăm şi noi cu copiii! Haideţi şi voi, la joacă!
- Hai, că venim! Răspunse Alina, mama Mălinei, hai Andrei! Hai şi noi, că nu am apucat să ating zăpada în acest an, dacă n-a nins. Mamaie, săru’mâna! Salută ea voioasă pe mama lui Andrei.
- Săru’mâna, mami!
- Bună, copii! Răspunse mamaie, haideţi că ştrengăriţa asta mică m-a scos afară, pentru că a vrut neaparat să se joace cu zăpada, cu Mioara şi cu Săndel. Apoi, dacă voi aţi venit, eu merg acasă, să termin Cocosana sufleţelului meu, da?
Părinţii Mălinei râseră când o auziră pe bunica, dar Mălina spuse:
- Eu n-am lăsat-o pe mamaie să termine prăjitura.
- Asta înseamnă că vei mânca mai târziu, draga mea, îi răspunse Alina, şi tot mai târziu îi vei putea invita pe Mioara şi pe Săndel pe la tine.
- Daaa!
- Lasă Mălina, că nu-i nimic, fetiţa mea dragă. Mâncăm cu toţii mai târziu prăjitura ta preferată, când o termină mamaie, nu? O întrebă Andrei pe fetiţa sa.
- Daaa! Răspunse Mălina bucuroasă şi bătând din mânuţe, mai târziu o să vină şi Mioara cu Săndel pe la mine!
- Daaa! Veniim! Ţopăiră şi bătură din palme, cei doi copii.
- Până atunci, hai să facem un om de zăpadă, veni cu ideea Alina.
- Daaa! Săriră copiii cu gura, daaa! Hai, vrem un om de zăpadă, daaaa!
- Atunci, haideţi să facem şi-un om de zăpadă!
Şi văzându-i entuziasmaţi pe toţi de ideea de a aface un om de zăpadă, mamaie Ana îşi luă rămas-bun de la toţi şi plecă. După plecarea ei, copiii şi părinţii lor începură să adune zăpada. Muncind veseli cu toţii la adunat de nămeţi şi strângându-i pentru construcţia omului de zăpadă, nu-şi dădură seama când veni seara, dar acesta era deja făcut. Privindu-l, copiii erau încântaţi şi Mălina spuse:
- Dar n-are ochi, nas şi gură! N-are nici mătură, nici căciulă!
- O să aibă mâine Mălina, pentru că acum mergem acasă, draga mea, îi spuse Alina fetiţei. Mergem cu toţii, să ne schimbăm şi apoi mâncăm Cocosana, dacă o fi terminat-o mamaie.
- Daaa! Ce frumooos! Strigă Săndel, hai să mergem repede acasă, şi-apoi mergem la Mălina, da?
- Da, da, aşa facem! Aprobă şi Mioara.
- Nuuu! Nu, eu vreau acum să vină Mioara şi Săndel pe la mine! Şi după aceea merg acasă la ei.
- Nu draga mea, nu! Spuse Andrei impunător de data asta, nu! Trebuie să ne schimbăm cu toţii de haine, ca să nu răcim, apoi vor veni la tine, da? Şi dacă nu-ţi convine cum zic eu, atunci copiii şi părinţii lor nu mai vin deloc, ai înţeles?
- Mmmm! Măi tati, şi tu ca şi mamaie! Dacă nu vreau ca voi...
- Exact! Îi spuse şi Alina, dacă nu vrei să ne asculţi, atunci copiii, Marius şi Dana nu mai vin acasă la noi, şi tu nu vei mânca prăjitură, ai înţeles?
Mălina începu să se smiorcăie, apoi zise strâmbându-se toată, în timp ce pe ceilalţi părinţi îi pufnea râsul şi prietenii ei îi priveau foarte serios.
- Bineee! Se resemnă până la urmă Mălina, dar atunci, hai repede acasă!
Şi tatăl ei o luă în braţe, apoi îşi îndreptă paşii spre scara blocului. După ei, Alina, cei doi copii şi părinţii lor, intrară în scară. Mioara şi Săndel locuiau mai sus, la etajul trei, aşa că îşi continuară drumul pe scările blocului, promiţându-şi că se vor întâlni peste o jumătate de oră.
După plecarea lor, liniştea îşi găsi locul în mijlocul peisajului de iarnă, în timp ce luminile de pe stradă se aprinseră una după alta, luminând peste tot. Cerul avea o culoare bleumarin-alburiu din cauza fulgilor de nea ce sclipeau în luminile aprinse, şi alunecau cu viteză să îmbrăţişeze pământul şi Dunărea, din nou. Covorul alb de zăpadă începuse să strălucească pe alocuri, în timp ce viscolul se dezmorţea uşor din aţipeală şi începea să alunge neaua în aer, de pe crengile pomilor. Gerul se ascuţi şi el o dată cu el, şi începură să joace hora iernii într-o veselie, aşa că cei care veneau acum acasă, simţeau pişcătura anotimpului alb în obraji şi prin hainele groase, în timp ce Mioara, Săndel şi părinţii lor mergeau în vizită la Mălina, pentru a servi din delicioasa prăjitură Cocosana, făcută de mamaie Ana.

va urma

Mihaela Moşneanu


Ultima editare efectuata de catre Mihaela Moşneanu in Mar Feb 04, 2014 7:26 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 25, 2014 4:46 am  Mihaela Moşneanu

Când zilele n-au culoare
ne agăţăm pe-o ramură de gânduri,
întindem mâinile să prindem o aripă
din ce eram o dată.
Dar nuuu! Ce să mai prinzi, când ea
alunecă pe-o micuţă scânteie din noi,
care se gudură pe cordul nostru,
scăpărând cu spor
până când izbucneşte incendiul
şi ne arde, ne arde atât cât vrea el,
lăsându-ne la un moment dat,
jăraticul strălucitor.

Apoi sfoara kilometrică de clipe
se tooot întinde să-l stingem
cu lacrimi nenumărate şi dezordonate,
ridicând ochii spre panorama albastră a lui Dumnezeu.

Credem într-un sfârşit că reuşim
să supravieţuim,
cică ne debarasăm, aruncând totul uitării,
privind cu ochii schimbaţi, scrumul rămas.
Suflăm pe el, să facem curăţenie, dar... ce vedem iarăşi?
Un psoriazis greţos, greu de-ndepărtat,
pentru că atingerea lui dă reluare.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 25, 2014 4:28 am  Mihaela Moşneanu

Iubire, sentiment frumos,
te chem să-mi dai un semn duios.
Să-mi spui cum te simţi atunci,
când nu eşti singur pe poteci.
Şi prinde-mă bine de mână
să-mi fii aproape, la-ndemână.
Fie că sunt în casă sau afară,
să-mi mângâi fruntea cu căldură.
În inima mea să vezi un castel,
atunci când mi-l aduci pe el.
Nu te sfii, vino în sufletul meu
căci eu te caut şi te aştept mereu.
Să-i spui soarelui să-ţi lumineze calea,
să vezi bine când vii, aleea.
Să-i spui frigului să stea departe,
să nu-mi fac speranţe deşarte.
Să-i spui ploii să stropească,
cu picăturile ei să-nflorească
Toată iarba şi florile,
să le miros, să le admir culorile.
Să mă faci să râd, să strig în gura mare
când îţi voi găsi aflare.
Şi dacă vei veni, să nu pleci nicicând,
cum eu nu te-alung niciodată din gând.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 22, 2014 9:28 am  Mihaela Moşneanu

Capitole cuprinse
în cartea vieţii,
înnodate de Voia Domnului,
brăzdate din scoarţă-n scoarţă
de soartă.

Trecutul
stă îngenuncheat şi spăşit
undeva în ungherele sufletului,
plângându-şi de milă,
fiindcă a fost aruncat
la gunoi,
pentru a ne feri privirea.

Doar prezentul
sună
în ecou
prin spaţiu şi timp
până la noi,
privindu-ne în ochi.

Viitorule!
Eşti nevăzut ca o stafie,
ascuns după perdeaua timpului,
ne pândeşti cu coada ochiului,
fremătând de bucurie
că vremea ta,
e veşnic proaspătă,
venind încontinuu.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 22, 2014 9:25 am  Mihaela Moşneanu

Aş vrea să fiu un fluture,
Să zbor şi să m-aşez pe fiecare floare.
Aş vrea să fiu un buchet de trandafiri,
Parfumul lor, tu să-l respiri.
Aş vrea să fiu un grup de stele,
De pe cer, să-ţi luminez serile.
Aş vrea să mai fiu şi luna,
Şi tu să mă priveşti întruna.
Aş vrea să fiu sus pe cer soarele,
Să-ţi încălzesc pielea şi sufletul, cu razele mele.
Aş vrea sa fii fericit,
Şi să ştii că eşti iubit.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 18, 2014 10:33 am  Dorina Ciocan

Bine ai venit, Mihaela! am citit textele tale cu drag si te felicit

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 18, 2014 9:01 am  Mihaela Moşneanu

Gânduri ce umplu sipetul inimii
zboară rătăcite,
invizibile prin suflet
răbufnind afară.
Ele îţi poluează aerul,
numai tu le simţi mirosul
zbiară zgomotos în fiertura
patosului lor.

Şi aripile lor
se zbat în forţă
alergi să le-ajungi
dar te-mpiedică fiorii
de pe şira spinării
văzând indiferenţa
semenilor tăi.



Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 18, 2014 8:52 am  Mihaela Moşneanu

Porţile înalte ale cerului
îşi descătuşează lacătele sfinte
în calea regelui Soare,
deschizându-se.
Razele-i vioaie păşesc lin în jos,
ţinându-l de mână pe vântul mesager
care le şopteşte copacilor seculari,
misterele neştiute ale vieţii.

Alintându-se când le află,
crengile împodobite fac uţa-uţa
şi rădăcinile şerpuite lăcrimează
pe tulpinile falnice cu stropi de frunză.
Şi ploaia, draga de ea se-mpiedică
de multe ori printre picioarele vântului,
dar cade şi se ridică, alergând
să adape pământul şi roadele sale.

Atunci el este bucuros, nevoie mare
cu imensul său covor de iarbă, care străluceşte,
brodat pe alocuri cu flori şi buruieni,
împreună cu toate care iau viaţă din seva lui.
Aşa-nfloreşte viaţa, precum bobocii de trandafiri,
oamenii şi toate vietăţile îl îmbrăţişează pe regele Soare,
de ploaie şi de vânt fug la scuteală.

Doar copacii seculari rămân temerari pe loc,
luptându-se din răsputeri cu ploaia şi vântul,
strigând prin vâjâitul lor că ei sunt stăpâni absoluţi
fără să le pese de Soare, de vânt sau de ploaie.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Ian 13, 2014 7:48 am  Mihaela Moşneanu

Ionuţ grăbi paşii printre pomii şi trandafirii din parc, ocolind o porţiune de gard viu. Nefiind atent, greşise drumul, mergând pe o altă alee decât pe cea care plecaseră Alina, Ani şi Mihai. Venirea ploii i se părea netăgăduită, având impresea că simte primii stropi. Acum nu-l mai amuza ideea unei ,,băi’’ în natură, nu voia să-l prindă ploaia pe drum, până la discotecă. Entuziasmul său de-a se apropia de Alina pentru a-i cere prietenia, începea să se cuibărească tot mai mult în inima lui, dar în acelaşi timp începeau să-şi facă apariţia şi îndoielile, prin întrebări şi răspunsuri.
În mintea sa se formase un lung şir de gânduri, pe care el încerca să le pună în ordine. Se gândea la Alina şi la prietenii ei, la Andreea şi la Cornel, la toţi cei din discotecă şi la el însuşi, cum Andreea îl considerase fraier în faţa tuturor.
,,Cum să mă duc aşa, tam-nesam la Alina, să-i cer prietenia? Cred că i s-ar părea ciudat. Şi pe urmă cred că trebuie să am grijă să nu mă dau de gol, că am fost în spatele lui Eminescu şi-am auzit conversaţia lor. Mmmm, chiar m-a luat Andreea de fraier. O mai avea tupeu să se ducă la discotecă, de atunci? Cred că da, la nesimţirea ei, nu m-ar mira. Şi na, poate se vor uita toţi la mine ca la maşini străine, când mă vor vedea. Ce-ar fi dacă m-aş duce acasă? O să văd eu cum mă voi apropia de Alina, că nu pot aşa dintr-o dată, ar putea să bată la ochi, nu? Doamne! Cum să fac? N-am nici cea mai vagă idee. Mai bine să mă duc acasă."
Şi în loc să meargă spre COBRA, îşi îndreptă paşii spre casă. Făcând câţiva paşi, se auzi strigat:
- Ionuţeee! Ionuuţ!
- Da! Răspunse el şi întorcându-se, îl văzu pe Dan, prietenul lui Mihai.
Venise de la ţară de vreo două zile. Nu se întâlnise cu Mihai şi cu fetele încă, pentru că avusese o problemă de rezolvat. Se întâlnise numai cu Arabul, care îi povestise despre isprava Andreei şi-a lui Cornel.
Dan era un băiat înalt, slăbuţ şi tuns scurt. Avea ochii mici şi verzi, un nas mare şi nişte buze subţiri care, abia le vădeai atunci când îl priveai. Era tot timpul vesel şi când râdea, i se vedea dantura cariată. Dacă îl vedeai râzând, n-aveai cum să nu râzi. Nu era vorba de faptul că ai fi râs de el, ci pur şi simplu râsul lui era contagios. Era îmbrăcat într-un trening negru şi purta nişte adidaşi galbeni. Sub bluza de trening avea un tricou bleu, larg şi lung, cu imaginea unei cascade. Era un prieten de nădejde pentru oricine şi mai tot timpul era pus pe şotii. Chiar şi atunci când era vorba de ceva serios, făcea haz de necaz într-un mod atât de simpatic încât, oricât ai fi fost de supărat, tot râdeai cu el.
- Salut! Ce faci? Şi dând noroc cu Ionuţ, unde mergi? Nu vii la discotecă?
- Nuu, nu vin, mă duc acasă, răspunse nehotărât Ionuţ.
- De ce? Spune-mi sincer, de ce?
- N-am chef de discotecă, Dane, îi spuse, întorcând capul.
- Băi Ionuţe, de ce eşti fraier? Hai să-ţi spun eu de ce nu vii, tu nu vii din cauza fazei cu Andreea şi Cornel, că mi-am întins puţin antenele când am venit de la ţară şi-am aflat. Dar să-ţi spun ceva măi băiete, dacă nu vii, faci o mare greşeală. Şi-am mai aflat că ei au mers la discotecă în fiecare seară de-atunci, fără să se sinchisească. Aşa că lor ar trebui să le fie ruşine să mai apară în COBRA, nu ţie. Aaa! Şi încă ceva, nimeni nu-i bagă în seamă, nimeni nu vorbeşte cu ei. Vin acolo, dansează împreună şi poate sunt ei fericiţi, dar sunt ignoraţi de toată lumea.
Ionuţ îl privi, dar nu spuse nimic şi Dan îi continuă:
- Tu te duci acasă şi stai singur, în timp ce ea îşi vede de viaţa ei mai departe. Crezi că merită?
- Ştii ceva? Ai dreptate, dacă aşa stau lucrurile cu Andreea şi cu Cornel, atunci hai că vin, că nu este ea singura fată de pe lumea asta, se hotărî Ionuţ, gândindu-se la Alina.
În timp ce Dan îi explica lui Ionuţ cum stau lucrurile, începuse să plouă. Băieţii se luară de după gât şi porniră spre discotecă. Imaginea celor doi băieţi prin ploaie era haioasă. Dan, fiind mai înalt decât Ionuţ cu douăzeci de centimetri, se aplecase uşor spre Ionuţ, care facea un mic efort de-al ţine de după gât, dând impresea că se agăţa de el.
Când ajunseră în faţa discotecii, căutară banii să-i plătească intrarea lui Ginu, dar Arabul, care era şi el la uşă le spuse:
- Lasă, în seara asta sunteţi invitaţii mei.
- Merci Arabule.
- Ionuţeee, Daneee, bine aţi venit! Le ură Arabul, chiar mi-a fost dor de voi, măi! Şi tu Ionuţe, n-ar fi trebuit să lipseşti atâta, dar...să ştii că te înţeleg.
Ionuţ îl privi atent pe Arabul, în timp ce acesta îl bătu pe umăr şi îi mai spuse zâmbind:
- Hai, capul sus! Acum, treci în discotecă.
Şi apoi, dându-se la o parte împreună cu Ginu care zâmbea, Dan şi Ionuţ intrară în dicotecă.
Prin îmbulzeala din discotecă, mulţi îi salutau, făcându-le cu mâna şi alţii îl băteau pe umăr cu mâna pe Ionuţ. El însă îi căuta cu privirea pe Alina, Ani şi Mihai, până când îi văzu. Ani şi Mihai stăteau cu faţa şi îi observară pe cei doi băieţi, în timp ce Alina era cu spatele.
Curând ajunseră la câţiva paşi de ei, Ionuţ se opri şi-o privi atent pe Alina, zâmbind. Se apropiară de ei, le salutară pe fete şi dădură noroc cu Mihai. Alina încerca să-l observe discret pe Ionuţ, dar nu reuşea, pentru că şi el o privea din când în când.
La un moment dat Ionuţ îi văzu pe Andreea şi Cornel, dar întoarse capul dezgustat şi în clipa aceea Dj Johnny spuse de la pupitru:
- Bine ai venit, Ionuţ! Şi cu drag, o dedicaţie specială pentru prietenul nostru Ionuţ, o voce extraordinară, va cânta acum pentru Ionuţ: Freddie Mercury - "Living On My Own".
- Oaaau! Se auziră vocile tuturor din discotecă.
Mihai şi Dan se opriră din dans şi discutau între ei. Alina, Ani şi Ionuţ dansau, în timp ce privirile Alinei şi ale lui Ionuţ se intersectau des, în timp ce Ani se amuza, observându-i discret.
Ionuţ, privind-o pe Alina, se gândea cum să facă să se apropie de ea, în timp ce ea nu ştia ce să creadă despre privirile lui îndreptate spre ea. Când se termină melodia "Living On My Own", Dj Johnny anunţă melodia "I Will Always Love You", a lui Whitney Houston. Mihai o invită pe Ani la dans, Dan invită şi el o fată din apropierea lor şi atunci Ionuţ profită de ocazie, invitând-o pe Alina. Fata simţi că nu mai poate de bucurie, în timp ce el o ţinea în braţe, zâmbind. Când se termină melodia, îi şopti la ureche:
- Vrei să ieşim puţin afară? Aş vrea să vorbesc ceva cu tine.
Alina, făcând ochii mari, aprobă din cap că da. Se luară de mână şi ieşiră afară, uitând amândoi să-şi mai ia rămas bun de la prietenii lor. Ceilalţi din discotecă, mai ales cei care-i cunoşteau pe amândoi, s-au bucurat să-i vadă ieşind împreună.
Ajungând la ieşire, Ionuţ îi spuse lui Arabul:
- Ieşim puţin afară, dar ne întoarcem.
- Aici sunt şi vă aştept, dragii mei, răspunse Arabul, zâmbindu-le.
Dar Arabul ştia că nu se vor mai întoarce în seara aia.
Făcură câţiva paşi prin ploaia care părea să se oprească, îndepărtându-se de discotecă. Alina se opri în loc şi îl privi. Ionuţ se opri şi întorcându-i şi privind-o la rândul său, spuse:
- Vreau să te-ntreb ceva. Vrei ... vrei să ... fii prietena mea?
Alina rămase cu ochii mari şi cu gura căscată. Visase de atâtea ori la clipa asta încât, acum că această clipă devenise reală, nu-i venea să creadă. El îi mângâie obrazul şi şuviţa. Privind-o din nou, fascinat de ochii ei albaştri-verzui, o mai întrebă o dată:
- Vrei să fii prietena mea?
- Da, răspunse ea şoptit.
- N-aud, mai zi o dată, te rog, îi spuse el, mângâind-o pe obrazul drept şi aplecându-se spre ea.
- Daaaa, vreau! Spuse ea mai tare. Doamneee! Da vreau!
Atunci el o luă în braţe, o sărută uşor pe obraz, apoi pe buze, după care urmă un sărut fierbinte. Se luară de mână şi plecară spre parc, fără să observe că toţi cei din discotecă ieşiseră să-i vadă, pentru că Arabul îi anunţase că:
- Băăăi! Veniţi să-i vedeţi pe Alina şi pe Ionuţ, că ăştia nu se mai întorc în seara asta aici!

Sfârşit

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Ian 13, 2014 7:44 am  Mihaela Moşneanu

Noaptea dădea ziua la o parte şi Ionuţ intră în parc pe aceeaşi alee, pe unde mersese Alina cu o săptămână în urmă. Înaintă cu paşi înceti pe iarbă şi pe alei, simţind vântul cald care se stârnise din senin şi se înteţea. Întreg parcul părea deranjat de adierea vântului, care îi trimitea prin aer mirosurile parfumate ale tufelor de trandifiri şi de verdeaţă. Nu mai ieşise din seara aceea în oraş, deşi nu era el genul de persoană care să stea acasă prea mult. Dar trădarea Andreei reuşise să-l ţină în loc prea mult. Îşi ridică ochii spre cer şi văzu că începeau să apară norii cenuşii.
„Acest vânt s-ar putea să aducă în curând o răpăială de ploaie şi poate voi avea ocazia să fac o baie în natură”, gândi el, amuzându-se.
Trecuse o săptămână de când descoperise trădarea Andreei de faţă cu toată lumea. Îi rămăsese întipărită şi acum imaginea celor doi din discotecă, cu toţi ceilalţi în jurul lor. Ar fi fost mult mai frumos dacă Andreea i-ar fi spus că-l place pe Cornel şi că vrea să fie cu el, decât să se fi întâlnit amândoi pe furiş. El ar fi înţeles, n-ar fi fost mare filozofie. Pe deasupra mai era şi felul cum a aflat nu numai el, ci şi toată lumea. Nu i se părea chiar atât de interesant ce gândeau prietenii şi cunoscuţii lui, dar totuşi, se gândea că fusese luat de fraier. Se întreba în sinea lui: "Aşa faţă de prost am eu, oare?"
Mergând, gândindu-se la trădarea Andreei şi la ploaia ce-şi anunţa venirea prin adierea vântului, ajunse la un moment dat în faţa bustului lui Eminescu şi a măsuţei rotunde. Se opri la câţiva paşi de bust şi cum măsuţa era ceva mai departe, până la urmă preferă bustul lui Eminescu. Ajunse imediat până în dreptul său, trecu pe lângă el ocolindu-l şi se aşeză pe iarbă în spate bustului, împreună cu gândurile lui.
După vreo cinci minute, auzi nişte voci de fete şi un glas de băiat, care se apropiară de locul unde stătea el. Scoase capul de după bust şi îi văzu pe Alina, Ani şi Mihai, care veniră şi se aşezară jos pe iarbă, lângă acelaşi pom unde stătuseră cu o săptămână în urmă şi îşi aprinseră fiecare o ţigară. Imediat îşi aduse aminte şi de ei, căci uitase de toate în săptămâna aia. Primul lui gând fu să iasă de acolo şi să-şi anunţe prezenţa, dar auzind-o pe Alina, rămase pe loc:
- Mă, voi mai ştiţi ceva de Ionuţ? Ce-o face? Din seara aia nu l-am mai văzut.
- Măi Alina, nu l-am mai văzut, să ştii, spuse Ani.
- Nici eu nu l-am mai văzut de-atunci, din seara aia, spuse şi Mihai.
- Ce-o face oare? Întrebă din nou Alina.
- Cine ştie? Îţi dai seama că o fi supărat şi că nu vrea să vadă pe nimeni. Dacă eram eu în locul lui, nu ştiu ce-aş fi făcut. Oricum a fost un mare domn în seara aia şi mi-a plăcut cum s-a retras, cu demnitate, spuse Mihai gânditor.
,,Mulţumesc Mihai! Cine ştie? Poate voi avea ocazia să-ţi mulţumesc vreodată", gândi Ionuţ.
- Măi, mi-e dor de el. O veni în seara asta la discotecă?
Auzind-o, lui Ionuţ nu-i venea să creadă. ,,Cum adică îi este dor de mine? Ceee?...."
Dar nu apucă să-şi termine gândul, auzind-o şi pe Ani:
- Măi Alina, eu am mai văzut oameni îndrăgostiţi, dar ca tine n-am văzut măi, tu eşti belea curată la casa omului.
- Măi Alina, ştii ceva? Şi tu Ani, vă zic ceva la amândouă? Sunt şi eu băiat şi-mi pot închipui ce-o fi fost în sufletul lui în seara aia. Şi cred că nu numai eu, oricine cu puţină minte şi-ar putea da seama. Sunt convins că Ionuţ merită să fie iubit, aşa cum îl iubeşte Alina. E un tip tare, din seara aia am un respect deosebit faţă de el. Oricine în locul lui ar fi făcut circ fără bani cu Andreea şi cu Cornel, dar el a fost calm şi domn, şi asta mi-a plăcut foarte mult.
Ionuţ stătea locului împietrit de vorbele lor. Prima dată era surprins de Alina. Nu s-ar fi gândit niciodată, pentru nimic în lume, că ea ar fi putut să fie îndrăgostită de el. Despre Mihai ştia că e un băiat de treabă, dar nici despre el n-ar fi crezut să gândească aşa, pentru că ei doi nu erau prieteni apropiaţi. Se salutau când se întâlneau şi mai schimbau câte o vorbă ocazional. Singura pe care o cunoştea mai bine era Ani, vecina lui şi putea să spună că erau amici buni.
Ionuţ vru să-şi aprindă şi el o ţigară, dar se abţinu, gândindu-se că ei vor vedea fumul care îl va da de gol şi renunţă.
La un moment dat, Alina îi întrebă:
- O veni în seara asta la discotecă? Poate n-o să vină, răspunse tot ea gânditoare.
- Păi hai să mergem la discotecă şi-om vedea dacă vine sau nu. Şi până la urmă de ce să nu vină Alino, la discotecă? Dă-o dracu pe Andreea, că nu s-a terminat cu fetele din viaţa lui. Dacă ea a fost aşa de nesimţită şi de idioată..., continuă Ani, puţin iritată.
- Mda, ai dreptate Ani. Hai măi fetelor, hai să mergem la discotecă. Aşa o să vedem noi dacă vine sau nu, că dacă stăm aici şi ne pierdem timpul cu dacă vine sau nu vine, nu vom şti. E deja o săptămână de când n-a mai fost la COBRA şi nu cred eu că-i prost, să nu mai vină niciodată, spuse şi Mihai.
Fetele şi Mihai se ridicară de pe iarbă şi plecară spre discotecă, aruncând chiştoacele de ţigară şi lăsându-l singur pe Ionuţ în spatele bustului.
După ce aceştia se îndepărtară, Ionuţ îşi scoase o ţigară din pachetul de Coloana ce-l avea în buzunarul drept de la blugi, o aprinse şi gândurile îl acaparără:
,,Doamneee! E posibil aşa ceva? Alina îndrăgostită de mine? Oau! Chiar e tare faza asta. Mihai? Nu-mi vine să cred, ce bine ar fi dacă toţi ar gândi ca băiatul asta! Ani, vecina mea? Ştiam eu că ea şi Alina sunt prietene bune, dar ... mmm, nu ştiam că unul din secretele lor, sunt chiar eu".
Râse preţ de câteva clipe, dar când se opri din râs, un zâmbet lăsa loc de continuare a râsului.
Începu să-şi facă planuri:
,,Ce-ar fi dacă i-aş cere prietenia Alinei? Este ea puţin plinuţă, dar nu-i urâtă şi are nişte ochi, oau! Adevărul e că datorită ochilor ei am început eu s-o salut, de fiecare dată când o vedeam. De aia mă întâlneam cu ea întodeauna, când mergeam la Andreea? Ea mă aştepta, cum de nu mi-am dat seama? Băăăi, ce prost am fost, că nu mi-am dat seama. Şi Mihai, uite ce băiat ca lumea e, voi avea grijă să mi-l fac prieten, se merită să ai în preajmă oameni ca el, în care să poţi avea încredere".
Şi aruncând chiştocul de ţigară, se ridică în picioare şi plecă spre COBRA.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 4 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum