Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Ieri la 6:20 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Ieri la 2:02 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Mar Dec 12, 2017 6:09 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Mihaela Moşneanu

Pagina 3 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

06012014

Mesaj 

Mihaela Moşneanu







Timpul


Ești o rădăcină plimbăreață
Timpule scump, nu ai nicio vină
Că o stropitoare șugubeață
Te udă-n spațiu cu apa lină.

Cu ploi de clipe-ți răsar plantele,
Amestecându-le cu noi și ei,
Făcând din ele ore și zile
Ordonate în jurnalul vieții.

Amalgam de flori și de buruieni
Presari la vedere și pe ascuns,
Fără să-ți scape nimic sau nimeni
Acolo unde trebuie ajuns.

Mergi lejer pe Pământ și-n afară,
Până când se rup și cresc altele.
Consideri că-i a ta bătătură
Pe unde-ți greșești socotelile.

Necalculat, cu indiferentă,
Înconjori totul la întâmplare
Fără să aibă vreo relevanță,
Când cineva se naște sau moare.

Asta e misiunea ta clară,
Aceea de-a merge înainte.
Și n-ai în calea ta nicio gară,
Nu te oprești să-ți aduci aminte.
avatar
Mihaela Moşneanu

Numarul mesajelor : 215
Varsta : 46
Localizare : Judeţul Mehedinţi
Data de inscriere : 06/01/2014

http://mosneanumihaela.wordpress.com/

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

Mihaela Moşneanu :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Mar Ian 03, 2017 4:22 am  Mihaela Moşneanu

Trecerea dintr-un an în altul face posibilă
întâlnirea faţă-n faţă dintre prezent şi viitor
pentru a azvârli unul în celălalt
cu clipele lor trecătoare,
ca şi cum ar azvârli cu pietre.

Încăpăţânarea lor nefondată
nu-i lasă pe niciunul să raţioneze
că nu-i nevoie de nicio luptă
pentru a se înlocui unul pe celălalt,
că oricum toţi anii au aceeaşi soartă
ca Terra şi viaţa ei.

La fel, şi speranţele,
se nasc la fine de an
cu ochii strălucitori în noapte,
unele se îneacă în finele anului,
altele îşi întind braţele spre ce va veni,
agitate de gerul de-afară,
gândindu-se la răsăritul soarelui.

Peste tot pe unde privesc,
îşi caută spaţiul lor de pătrundere
în nebuloasa incomensurabilă a timpului,
invizibilă şi intolerantă faţă de ele.

Sunt mici copii, ce ştiu ele?

Nu le rămâne decât să purceadă
prin anotimpul alb şi îngheţat
de crivăţ şi de neaua grea,
să-şi găsească adăpost din când în când,
aşteptând schimbarea de la binecuvântare
în fluxul şi refluxul vieţii.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Dec 31, 2016 6:17 am  Mihaela Moşneanu

Muzele au ajuns
pe pista de cros
cu echipamentele lor.

Îşi mângâie literele
pentru viitoarele cuvinte
ce vor câştiga
maratonul
de anul viitor,
ce-i pe cale s-ajungă
în viaţa
scriitorilor.

Unu, doi, trei,
se-aşteaptă
startul
pentru noi
creaţii literare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Dec 28, 2016 7:41 am  Mihaela Moşneanu

Se plimbă sărbătorile
de colo-colo,
ghidându-se prin nămeţi
după sania lui Moş Crăciun,
să nu se rătăcească.

Viscolul le strigă,
moşul în roşu le-arată
sacii mari şi plini,
capra şi cu steaua
se zbenguie-n depărtare,
colindele ne răsună în suflet.

Şi-aşa se-apropie
de noi,
sfintele sărbători
de iarnă.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Dec 27, 2016 7:10 am  Mihaela Moşneanu

De-ar lipsi iubirea din sufletul nostru,
am fi doar un fragment din ceea ce suntem.

De-ar lipsi iubirea, ura şi invidia
ar fi ca limba maternă şi matematica.

De-ar lipsi iubirea, soarele nu ar fi
astrul strălucitor pe care-l cunoaştem.

De-ar lipsi iubirea, luna şi stelele
n-ar şti când să ni se-arate de pe cer.

De-ar lipsi iubirea, n-ar fi anotimpuri,
doar anii şi nişte culori fără nuanţă.

De-ar lipsi iubirea, n-am şti de Dumnezeu,
credinţa ar fi un mit pierdut în spaţiu.

De-ar lipsi iubirea, şi timpul s-ar opri
pentru a se odihni pe bordura veşniciei.

De-ar lipsi iubirea, n-am şti să respirăm
aerul munţilor şi-al apelor din lume.

De-ar lipsi iubirea, ploile şi vântul
ar fi două fenomene fără noimă.

De-ar lipsi iubirea, nu am conştientiza
calamităţile terestre ce fac ravagii.

De-ar lipsi iubirea, ce nume le-am da noi
celor două porţi magice, viaţa şi moartea?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Dec 22, 2016 3:28 am  Mihaela Moşneanu

S-a uzat materialul normalităţii,
compoziţia ei a fost folosită din abundenţă
până a ajuns să semene c-o pânză de păianjen
care-şi lungeşte franjurile dezordonate,
pentru a acapara
tot ce-ntâlneşte în preajma ei,
inclusiv, oamenii.

Veselia şi bunătatea
sunt poveşti nemuritoare,
umorul e-o peliculă SF cu marţieni,
dar sunt normale
atrocităţile oamenilor
care se plimbă prin labirintul vieţii,
conduşi de răutate şi invidie,
schimbând
drumul drept şi luminos al Domnului
cu mersul pe poteci îndoielnice.

O normalitate rătăcită în neant,
se dispensează
după nişte zaruri aruncate de soartă,
de noi, de cine mai ştie,
cine sau de ce?

Contagiune terestră,
o banalitate împăienjenită
pe care nimeni
nu se-nduplecă s-o schimbe,
făcând economie
de sentimente şi fapte bune,
fiind absolut convinşi că aşa e practic.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Dec 03, 2016 5:37 am  Mihaela Moşneanu

Are tata An
o fată albă,
din cale-afară!
Nerăbdătoare
s-ajungă pe la noi,
îşi aruncă veşmintele,
le rupe
în bucăţele
din material ceresc,
apoi
le destramă,
şi
le-mprăştie
pe Pământ.

Începe
să colinde
mintenaş
a chemare şi-a bucurie,
dansând
cu crivăţul
de sărbători,
peste tot.

Când o auzim,
îi dăm ascultare,
pregătindu-ne
să primim
în suflet
pe Fiul Domnului
şi
tabieturile ei.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 28, 2016 12:51 pm  Mihaela Moşneanu

Artiştii mari ai lumii
au părut şi par
făcuţi
ca oamenii,
dar
în aparenţă,
asemănarea lor cu noi
îţi induce eroare
pe retină.

Când
opera lor
e finisată şi văzută,
frumosul din inima lor
este o bucăţică
desprinsă
din infinitul
Universului.

Domnul
Îşi arată existenţa
prin ei,
cu puterea divină
Îşi lasă
semnătura eternă
prin arta lor,
atunci
când îi cheamă la El.

Artiştii mari ai lumii
au fost şi sunt
mesagerii Lui,
deşi
ne seamănă,
la fel ca Iisus.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 25, 2016 8:57 am  Mihaela Moşneanu

Din gând
ne naştem a doua oară,
ne construim
pe noi înşine
din temelia conştiinţei.

Rădăcina ne-o dă mama,
dar
noi creştem
ca un copac falnic,
din pământ
până
la frunză, floare şi fruct
sau
cât un ciot ţuguiat
rămas
sub aripile
vântului şi-ale ploii.

E voinţa Domnului
să venim
pentru a trăi aci,
dar
restul ne priveşte
dacă
vrem să fim
copaci sau cioturi.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 22, 2016 5:35 am  Mihaela Moşneanu

iubeşte-mă,
dragul meu,
cum numai tu ştii!
iubeşte-mă
din
adâncul retinei tale
care
vizualizează
fericirea mea,
când te văd!
iubeşte-mă
din dorul şi suspinul,
după tine!
iubeşte-mă
din vârful degetelor
până
la încheieturi!
iubeşte-mă
din dorinţa
de-a mă dezbrăca
de pelerina dorinţei!
iubeşte-mă
fără-nceput şi sfârşit,
nu contează,
numai să nu te opreşti,
niciodată!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Noi 20, 2016 5:26 am  Mihaela Moşneanu

Pepsi se apropiase de Adriana şi o privea cu drag. Privirea lui insistentă îi atrase atenţia fetei, care se întoarse spre el şi zâmbind, îi spuse:
- S-a-ntâmplat ceva? De ce te uiţi aşa la mine?
- Nu, ce să se-ntâmple? îi răspunse el, fâstâcindu-se, dar cu zâmbetul până la urechi, mă uitam şi eu, aşa, că eşti tare frumoasă!
Adrianei îi veni să râdă, dar se abţinu. Nu era prima oară când Pepsi o privea aşa şi îi spunea că e frumoasă. De ceva timp se obişnuise cu el şi nu dădea prea mare importanţă privirilor şi vorbelor lui. Era conştientă de frumuseţea ei, şi de altfel, nu era singurul bărbat care o privea cu admiraţie. Întodeauna se gândea că dacă i-ar băga în seamă pe toţi cei care întorc capul după ea, nu i-ar fi bine, aşa că încerca de fiecare dată să se comporte normal şi să ignore pe cât posibil asemenea reacţii din partea bărbaţilor, indiferent de cine erau sau cum arătau ei. Nu-i îndepărta sau nu-i jignea, dar nici nu-i lăsa să se apropie prea mult, întodeauna căuta să pună o barieră prin atitudinea pe care o aborda faţă de ei.
Înainte de a fi cu Alex, avusese câţiva prieteni, dar nu a reuşit să rămână alături de niciunul. Principalele motive pentru care nu merseseră niciodată relaţiile ei, erau gelozia exagerată pe care ei o simţeau faţă de ea, dacă stătea puţin de vorbă cu altcineva şi intenţia partenerului de a o acapara cu totul în relaţie, pentru a fi despărţită de prietenii sau cunoscuţii ei. Această comportare posesivă o dezgusta şi o îndemna din capul locului s-o ia din loc, pentru că nu-şi dorea să fie înlănţuită în felul acesta. Gândea că e normal aşa şi orice femeie - nu contează dacă e frumoasă sau dacă e mai puţin frumoasă, în niciun caz nu exista pentru ea vreo femeie urâtă - nu merită să fie tratată aşa de partenerul ei sau de orice bărbat.
Alex era diferit sau cel puţin, în cele şase luni de când erau împreună, nu dăduse prea mult semne de gelozie sau de posesivitate. În privinţa prietenilor şi a cunoscuţilor, majoritatea dintre ei erau comuni şi nu făcuse până acum niciun gest nelalocul lui sau vreo criză care să o deranjeze. Nu-i era încă în clar dacă el era alesul inimii ei, dar faptul că până acum părea un băiat pe gustul ei, începuse să se ataşeze de el şi chiar vedea o promiţătoare şi frumoasă relaţie în viitor. Discutaseră într-o zi şi despre căsătorie, dar ea îi propusese să mai aştepte, pentru că nu se grăbea şi considera de cuviinţă că au tot timpul din lume.
- Hai, Pepsi, hai! Nu te mai prosti, te rog! Hai, pune mâna pe navetele astea, şi hai să le ducem în magazie, că mai am şi alte treburi! Apoi trebuie să luăm altele pline de-acolo, să le aducem pentru a umple vitrinele, deoarece clienţii trebuie serviţi oricând, nu ştii niciodată, cu ei.
- Da, frumoasa mea, cum să nu! îi răspunse el şi punând o navetă peste alta, le ridică în braţe şi continuă cu acelaşi zâmbet larg, după dumneavoastră.
Deşi era slăbuţ, avea o putere de uriaş în el şi ar fi putut ridica şi greutăţi mai mari decât aceasta, fără nicio problemă. Era aşa de entuziasmat, datorită fericirii pe care o simţea alături de Adriana, încât era în stare să care orice obiect, oricât de greu ar fi fost. Nu conta altceva, decât să fie mulţumită ,,zâna lui''. Ar fi făcut orice pentru ea. Fata luă cheile magaziei de pe pult şi o luă înainte, cu o navetă în braţe. El se grăbi şi i-o luă înainte, ridică un picior, sprijini navetele pe el şi îi deschise uşa fetei, pentru a ieşi, apoi o urmă. Merseră vreo zece metri până la magazie. Fata descuie uşa, intrară şi puseră navetele cu sticlele goale într-un colţ pe dreapta. Apoi, de pe partea stângă, luară amândoi, nişte navete cu sticlele intacte. De data asta, Pepsi ieşi primul din magazie şi Adriana după el. Ea puse jos naveta, pentru a incuia uşa şi el se opri în spatele ei, privind-o din nou, cu aceeaşi privire care începuse să o irite, dar ignoră acest lucru, de parcă n-ar fi observat. Dar el nu se lăsă, îşi luă inima în dinţi şi o întrebă:
- Adi, ce zici, când ai timp liber, bei o cafea cu mine?
- Ceee? Dar am mai băut noi cafele împreună, pe terasă, când nu erau clienţi. Şi mai bem,
când o fi să am timp, aşa că nu înţeleg, de ce mă întrebi?
Pepsi se oprise în loc cu navetele în braţe. Nu mai râdea, părea foarte serios, pe faţa lui se putea citi vădit o frământare mare. Se vedea de la o poştă că nu cafeaua era problema lui, ci că dorea să-i spună ceva şi nu ştia cum, parcă îi rămăseseră cuvintele în gât.
- Hai mă, Pepsi, că am treabă, nu am timp de stat! Care-i problema? Ce naiba! Parcă ţi-ai inghiţit cuvintele cu bere, cum înghiţi pastilele cu apă! Ce-i atât de complicat, de nu-mi spui? Dar văzând că băiatul îşi coborâse privirea spre navetele de bere şi tot nu zicea nimic, ea se răsti la el, bă Pepsi, ce-i atât de grav, încât nu ştii cum să-mi spui?
- Ei, nu-i nimic grav, dar mi-e greu să-ţi spun! Şi oricum, nu acum, nu pot să-ţi spun acum, nici tu n-ai timp, şi nici eu n-am acum curaj, înţelegi?
- Bineee! Bine, lasă că vorbim când oi avea timp, da? Hai, odată! Că nu am timp de pierdut, zău aşa! Lasă, că-mi spui tu, da?
- Bine, atunci o să bem o cafea împreună şi-o să vorbim?
- Daaa! O să bem şi două, şi trei, când o fi timp, da? Numai, hai odată, mişcă-te!
- Da, frumoasa mea, cum zici tu! îi răspunse el, revenindu-i acel zâmbet larg.
Fata îl ignoră mai departe, şi îşi văzu de drum cu naveta în braţe. Dar în sinea ei nu ştia ce să creadă şi era oarecum mirată:
,,Da ce-o avea Pepsi de vorbit cu mine? Doamne, ia-mă! Ce-o fi în capul lui? Şi pe urmă, el nu e ruşinos, tot timpul îmi zâmbeşte şi râde cu toată gura, tot timpul e dornic să mă ajute, se poartă frumos, ce-o avea, oare? Eu nu m-am ţinut mândră în faţa lui, niciodată, m-am purtat cu el, cum mă port cu toată lumea. De ce să-i fie greu să-mi vorbească? Doamneee! Că doar nu i-o fi drag de mine! Ptiu! Dacă e asta, ce fac? Cum să-i spun că mie nu mi-e drag de el, că eu am iubit si aşa mai departe, fără să-l rănesc? Că nu pot să-l iau în râs pe bietul băiat, e şi el om, nu?Ei, dar sper să mă-nşel, să nu fie vorba despre asta, ci să fie, cine ştie ce bazaconie de-a lui!''
În timp ce gândea aşa, ajunseră la uşă şi Pepsi, la fel ca atunci când plecaseră spre magazie,
o luă înainte şi cu navetele pe un picior, îi deschise uşa. Ea intră în grabă şi el, după ea, trântind uşa grea, care făcu un zgomot surd.
După ce intrară în local, Adriana se apucă să scoată sticlele din navetă, şi una câte una, o ştergea cu o cârpă, apoi o punea în vitrină. Pepsi împrumută de la una din colegele ei o altă cârpă asemănătoare şi începu s-o ajute, privind-o.
,,Doamneee, ce frumoasă e! Şi harnică, şi cuminte! Pe cuvântul meu, dacă nu m-oi însura cu ea! Sau nu? Eu sunt hotărât ca fata asta să fie nevasta mea, dar ea? Şi dacă visez prea mult? Dacă-mi spune că nu mă place şi că nu mă vrea? Adevăru-i că-i frumoasă, e-o prinţesă pe lângă mine! Da mă, da nici io nu-s de-aruncat, ce dracu! N-oi fi vreun frumos şi n-o fi vreun prinţ, da muncesc, sunt băiat deştept, de ce să nu-i placă de mine? Jur c-o să fac totul, pentru ca s-o cuceresc! Nu se poate să mă refuze! Offf! N-oi fi eu prea sigur de mine? Am dreptate sau nu am?'' gândea Pepsi.
Rămăsese cu o sticlă în mână şi cu bucăţica de cârpă în cealaltă, privindu-le fix. În timp ce se pierduse printre gânduri, avea sprâncenele încruntate şi maxilarul îi tremura de frământare, aşa că oricine l-ar fi privit în momentul acela, ar fi observat într-o fracţiune de secundă că avea ceva pe suflet. La fel observă şi Adriana, când termină de şters sticlele din naveta ei şi se-ntoarse spre el, să le ia şi să le pună în vitrine. Fu aşa de surprinsă de frământarea care i-o văzu pe faţă, încât rămase uluită şi îl întrebă:
- Pepsi, ce-ai? Ce-i cu tine?
- Ni... nimic, nu am nimic, mă gândeam şi eu, aşa! îi răspunse el, luat prin surprindere, aşa, şi eu la ale mele, îi răspunse de parcă ar fi fost vinovat de ceva, nu mă băga-n seamă, frumoasa mea, îmi trece.
- Auzi, ştii ceva? Până-ţi trec gărgăunii, ia du-te tu la prietenii tăi şi lasă-mă să-mi pun eu sticlele în vitrină, că văd eu bine că eşti cu capul în nori şi nu mai termin nici până mâine-dimineaţă, da? Hai, lasă-mă şi dute de-aci!
- Nu, nu, că uite, imediat m-apuc de treabă şi una-două ţi le pun în vitrină, da?
- Nuuu! Fi bun şi du-te, că mi le pun eu, nu mă enerva! îi răspunse fata, încruntându-se.
- Bine, mă duc, mă duc, dar iartă-mă, nu fi supărată pe mine.
- Atunci mergi şi vezi-ţi de treabă, dacă nu vrei să mă superi, da?
- Bine, mă duc. Pot să-mi iau o bere, înainte de-a pleca?
- Ia-ţi, numai du-te, fi bun! îl goni Adriana hotărâtă.
Luându-şi o bere în mână, plecă spre terasă repede, dar ruşinat.
,,Reuşii s-o supăr, sper să mă ierte. Ei, dacă ar şti ea ce-i în sufletul meu, nu s-ar mai supăra şi nu m-ar mai goni aşa. Sau da? Doamne, ce-o să-mi spună când i-oi spune c-o iubesc şi că vreau să fie nevasta mea? Trebuie să vorbesc cu căpitanu' şi cu ceilalţi, trebuie să mă-nveţe cum să fac, ce să-i spun şi-aşa mai departe, că altfel o să înnebunesc la cap, nu glumă! Nu că c-aş fi eu prea întreg, da nici chiar aşa, nu?''
După ce plecă Pepsi, bucătăreasa localului, Marina, o femeie minionă, grăsuţă şi blondă, cu o voce zgomotoasă, care ieşise de ceva timp din bucătărie şi privise atent scena în care băiatul o privise atent pe fată şi apoi preocuparea care îl cuprinsese, în timp ce ea aranja sticlele în vitrine şi apoi, aproape că-l pusese pe fugă de lângă ea, îi zise Adrianei:
- Fatăăă! Tu ai grijă cu ăsta, că io cred că-i îndrăgostit de tine!
- Ceee? Da de unde, ţi se pare ţie, Marino, cred că ai halucinaţii, zău aşa!
- Ba io cred că tu eşti oarbă, nu vezi!? Că se vede de la o poştă, că nu poate să-şi ia ochii de la tine! Ascultă-mă tu pe mine, băiatu' ăsta-i mort după tine, dar tu, dacă-l ai pe Alex, îi normal să nu mai vezi alţi bărbaţi, uitându-se la tine!
- Marino, ai luat-o razna?
- Ei, bine! Dacă Pepsi n-o fi îndrăgostit de tine, să nu-mi mai spui tu mie, Marina!
- Bine, bine, mormăi Adriana nervoasă, dar fără să-i mai dea atenţie, văzându-şi de treaba ei, deşi în sinea ei se întreba dacă o avea dreptate.
Între timp, Pepsi ajunse la prietenii lui şi la Alex, pe terasă. Erau cu toţii veseli şi făceau gălăgie, fără să le pese de cei în jur. La început nu-l observară, dar la un moment dat, Alex il văzu şi încetă din râs. Privindu-l atent, spuse zâmbind:
- Uite că veni şi îndrăgostitul nostru.
- Daaa, veni şi-al nostru, 'nalt ca bradul şi... spuse Tutoi, râzând.
- Hei, Tutoi, sper că n-ai de gând să-l iei la mişto pe Pepsi al nostru! spuse şi Damblagiul, observându-i atent şi pe Alex, şi pe prietenul lui îndrăgodtit.
- Tutoi, termină! sări şi căpitanul, Pepsi, hai încoace, lângă mine.
- Ei, stau oriunde căpitane, nu contează, spuse el cu gândul aiurea, fără niciun chef, după care puse sticla la gură şi bău cu sete, jumătate de sticlă.
După ce bău, se strâmbă în stilul lui de mucalit, chiar dacă nici prin minte nu-i trecea să îi stârnească vreunuia din prietenii lui, râsul. Se vedea clar că nu îi ardea de glume, că nu avea chef de nimic şi nici nu realiza că tovarăşii lui îl priveau fix, mai ales, Alex.
La un moment dat, Alex începu iar să-i vorbească:
- Pepsi, ce e? Ce-i cu faţa asta la tine? S-a-ntâmplat ceva?
- Măi, nu ştiu nici eu, m-am hotărât, gata! O să-i zic zânei mele c-o iubesc şi-am s-o cer de nevastă. Dar mi-e frică, mă, mi-e frică rău. Dacă ei nu-i place de mine? Dacă o să mă trimită frumos, la plimbare, aşa? Ha? Dacă-mi rupe inima?
- Ei, măi Pepsi! Păi bărbat eşti tu sau ce eşti? Dacă o fi să se-ntâmple aşa, îţi ridici capul sus, priveşti fix înainte şi pe-aci ţi-e drumu', că doar n-o fi ea singura femeie din lumea asta, ce dracu! se răsti Alex la el, dar fără să-l privească.
- Daaa! Are dreptate, sunt în totalitate de-acord cu Alex, aprobă şi Tutoi.
- Lasă măi, omule, lasă! Că dacă te-o refuza Adriana, eu îţi găsesc o altă fată, îţi promit solemn, altfel să nu-mi mai spună nimeni, Ghiţă Damblagiul!
- Ei, mă Pepsi, mă! Lasă, că io îs lângă tine, orice s-ar întâmpla, tu ştii că noi am trecut prin multe. Şi-apăi, ce? Nu mai sânt fete pe lumea asta?
În tiimp ce-i ascultase pe toţi trei, goli sticla de bere şi se uita în jurul lui după alta, dar îşi aduse aminte că dacă mai vroia să bea, trebuia să-şi comande. Şi celalţi erau aproape gata cu ,,blonda'', aşa că Damblagiul, văzându-le la câţiva paşi pe Adriana şi pe Sorina, strigă la ele:
- Hei, fetele! Vă rog frumos, ne mai serviţi cu o bere?
- Da, imediat, domnule! îi răspunse Sorina, cealaltă colegă a Adrianei.
- Bine, aşteptăm, domnişoară dragă! îi răspunse Ghiţă, urmărind-o lung, cu privirea.
Dar căpitanul îi dădu o palmă după cap. Surprins, acesta se întoarse spre el şi îi răspunse la fel. Şi se ridicară brusc în picioare, gata-gata să se încaiere din nou, dar sări şi Tutoi la ei:
- Băăăi, nebunilor, băi! Doar n-aveţi de gând să vă-ncăieraţi, iar! Dacă aveţi chef să v-amintiţi iară, atunci duceţi-vă dracului afară, dacă nu vrei să-i mai dai încă două sute de euro lu' Jean şi o bere la clienţii deranjaţi de prostia voastră copilărească!
- Băăă, are dreptate, Tutoi! Mergem afară sau o lăsăm pe mai târziu, când plecăm de-aci? întrebă căpitanul, râzând.
- O lăsăm pe mai târziu, Tutoi are dreptate. Numa' sper să nu uităm că treb'e să ne batem, că e grav, atunci, răspunse şi Ghiţă, râzând. Ş-apoi, doar n-am venit cu bani să umplu buzunarele altora, pe-aci.
- Adevărat ai grăit, prietene! Ai perfectă dreptate, spuse şi Alex, care începuse să se ameţească, dacă ai venit cu bani, fă ceva benefic pentru tine sau dacă e să-i dai unui străin, măcar dă-i unuia care-i sărac, care n-are ce să mănânce, nu lui Jean sau altui bogătan.
Ghiţă se întoarse spre el şi îl scrută cu privirea. Nu era prea surprins de gândirea băiatului, dar nu se aşteptase să-i pomenească numele patronului, care îi era prieten, în timp ce el îi era deocamdată, un străin. Credea în sinea lui că trebuia să mai treacă ceva timp până să fie ei doi prieteni, fiindcă era nevoie de încredere, lucru la care, nici măcar nu se gândise de când stătea la masă cu el şi bea, cu toate că-i era simpatic. Aşadar trecu la atac, să vadă ce-i spune Alex despre prietenul său, Jean:
- Hei, ce tot spui tu, acolo? Jean era prietenul tău, dacă nu mă-nşel.
- Da, este prietenul meu, e-adevărat, dar asta nu mă împiedică să-i văd calităţile, cât şi defectele. Mmm! Cred că pe un prieten trebuie să-l iubeşti şi să-l respecţi cu tot ce are în pachetul lui de zi cu zi, altfel nu există prietenie, nu?
- Daaa! Mă băiete, un mare adevăr ai spus acum, îl aprobă Tutoi, întinzând mâna spre Alex. Acesta i-o strânse şi spuse:
- Da, Tutoi! Să-mi trăieşti! Şi rotindu-şi privirea spre cei trei şi zăbovind mai mult spre Pepsi, să-mi trăiţi toţi trei, o sută de ani şi fără reparaţii!
- Şi tu, la fel, dragul meu! îi răspunse căpitanul, vădit impresionat de urarea frumoasă, dar şugubeaţă prin modul exprimării, şi mai ales, să fii fericit, băiete!
- Mersi, căpitane! spuse Alex, dând noroc şi cu el.
Şi ca şi cum s-ar fi înţeles între ei, Damblagiul şi Tutoi, îi urară în cor:
- Să fi sănătos şi bucuros de viaţă, băiete!
Şi în acel moment, toţi trei îl îmbrăţişară şi mai dădură încă o dată noroc cu el. ,,Iubirea'' asta dintre ei dură vreun minut, aşa, în timp ce Pepsi era cu gândul la ,,zâna lui'' şi era paralel cu ceea ce se întâmpla în jurul lui. Dar Alex observă ,,indiferenţa'' lui şi îi spuse:
- Hei, Pepsi! Tu nu-mi doreşti să fiu sănătos şi toate cele bune?
- Ceee? Cum să nu, mă? Io îţi doresc să fii şi sănătos, şi bine, şi mai ales, să fi iubit, mă, de cine vrea inima ta!
- Ooo! Mersi mult, Pepsi! Hai, vino să batem palma, hai!
Şi când dădură mâna, Alex îl trase spre el şi îl strânse în braţe, gândind:
,,Doamneee! Chiar e un băiat fain, ăsta! El îmi urează să fiu iubit de cine vreau eu, dar el? O, Doamne! Ce mă fac? Ce-i sunt eu acum, lui? Prieten sau o jigodie împuţită? El mă consideră prietenul lui, şi eu, ce-i fac acum? Cum va reacţiona când va afla? Doamne, iartă-mă!''
În momentul în care îşi termină gândul, aproape că îl împinse. Ceilalţi îi priveau atent şi aproape că îi citeau gândurile lui Alex, aşa cum ar fi citit un afiş de spectacol dintr-un loc public, în momentul în care se desprinsese din îmbrăţişare. Dar Pepsi, la rândul lui, observă şi el fizionomia prietenului său care exprima îngrijorare, nicidecum veselie, şi nu înţelegea de ce. Îl privi mirat şi îl întrebă:
- Da ce-i cu tine, mă? Ce-ai?
- Nuuu! Ce să am? N-am nimic, doar că... că nu mă simt prea bine.
- Păi? Ţi-o fi rău de la bere, mă! Nu mai bea, atunci. Ehei, pretene, mai ai de băut la viaţa ta, ca să-l ajungi pe Pepsi din urmă, ha, ha, ha! Ha, ha, ha!
Râdea cu gura căscată până la urechi şi celalţi, când îl văzură, începură să-i ţină isonul. Până la urmă, şi Alex izbucni în râs, şi râseră cu toţii, de parcă ce spusese drespre băutură, ar fi fost cea mai haioasă glumă. De fapt, dacă i-ai fi întrebat pe toţi de ce râd, nu ar fi ştiut prea bine de ce. Şi cei din jurul lor, care îl auziseră pe Pepsi, începură să râdă. Se iscase o veselie generală în jurul lor. Se vedea bine că toţi patru erau sufletul acestei seri. Deşi ceilalţi clienţi avuseseră oarecum de suferit din cauza încăierării căpitanului cu Damblagiul, fuseseră apoi cinsţiţi cu o bere din partea casei, lucru care nu se întâmplase niciodată, până acum. Cu timpul, văzându-i că sunt aşa veseli, ceilalţi se simţiră atraşi de ei şi erau atenţi la masa lor, deşi în aparenţă, fiecare îşi vedea de treaba lui.
- Bine, măi Pepsi, bine! Dacă tu zici că mai am de băut, până să te ajung, aşa o fi! spuse Alex râzând, atunci să mai bem, poate te-ajung puţin din urmă, nu?
- Daaa! Dai tu o bere, acum? întrebă Pepsi.
- Da, dau, cum să nu?
- Da tu, Vasilică, de ce-mi dăduşi una după cap? întrebă Damblagiul.
- Ehei, acu te trezişi? Păi te văzui cum te uitai şi tu după fata ailaltă şi nu am niciun chef să te mai văd şi pe tine, îndrăgostit! Că-s sătul de Pepsi!
- Ei, na! Da ce-ţi veni? N-am voie să-mi placă şi mie o femeie?
- Ba da, mă! Dar vezi să nu ţi s-aprindă şi ţie, câlcâiele prea mult, da?
- Ei na! Acum lasă, că-s băiat mare, Vasilică, n-ai tu grija mea!
- Bineee! Treaba ta, atunci, da?
Vorbeau râzând, dar căpitanul ştia că atunci când prietenului său îi cădea cu tronc o femeie, se înflăcăra tot, la fel ca Pepsi, deşi nu era statornic într-o relaţie. Pe cât de repede reuşea să cucerească, pe-atât de repede îi şi trecea.
La un moment dat, Adriana se apropie de masa lor şi se duse spre Alex. Îl luă de după gât, îl sărută pe gură, apoi se puse pe picioarele lui şi îi spuse:
- Nu mai pot, sunt obosită rău, iubitule!

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 18, 2016 4:23 am  Mihaela Moşneanu

Iubim zorii dimineţii,
fiindcă ei ne sunt drumeţii
ce ne dau întâi bineţe,
pân' la ani de bătrâneţe.

Iubim soarele de pe cer,
chiar de nu-i tot timpul sincer,
fiindcă anotimpurile
schimbă cum vor, vremurile.

Iubim serile cu lună
când stelele se cunună,
luminând bolta cerească,
numai ca să ne privească.

Iubim noaptea pe sub gene
în şoaptele lui Moş Ene
ce ne cheamă la visare
prin imagini călătoare.

Iubim necazuri şi dureri
ce ne induc multe păreri,
cu gândul le îmbrăţişăm,
în ochi ni le înfăţişăm.

Iubim mitul fericire
ce se-ncâlceşte-n iubire,
se ghemuieşte-n dragoste,
se-mplineşte în poveste.

Iubim tot ce ne-nconjoară,
fiindcă totu-i o comoară
preţioasă şi reală,
prinsă de soarta leală!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 14, 2016 3:25 am  Mihaela Moşneanu

Cum sunt norii, acolo, pe cer? Ştiu că sunt mulţi şi se plimbă deasupra Pământului. De ce?
Nu au mâini să se ţină unul de celălalt, nu au nişte forme precise ca să-i desluşeşti ca vreun obiect sau vreo entitate. Nici prieteni între ei nu cred că sunt, pentru că se urmează unul pe celălat, de parcă ar fugi de ei, înşişi. Dar nici duşmani nu sunt, nu au cum, dacă fug şi nu se-ntâlnesc. Unde fug, unde se grăbesc? Şi de ce plâng şi ne udă planeta? Care o fi soarta lor?
         Îi vedem, dar cât de mult îi cunoaştem? Ei ne trimit ploaie, zăpadă, ne-ntunecă cerul atunci când ne aduc furtuni, sfădindu-se cu soarele, dar până la urmă se cuminţesc şi-şi văd de drumul lor, dându-se la o parte din calea lui. Şi se plimbă în infinitul lor, fără să se oprească.
         Dar, ei ne văd când îi privim şi îi contemplăm cu inima-ndoită de gânduri şi cu ochii înlăcrimaţi, atunci când ne doare sufletul? Şi noi plouăm, dar nu pe pământ, ci pe obraji. Pământului nu-i pasă de ploaia noastră, el nu o simte, fiindcă o tot ştergem cu palmele, dar plouă, şi plouă, până se usucă şi rămâne în noi. Şi când plouă nevăzut, atunci pământul ştie că-şi va primi omul ca ofrandă, cu timpul.
         Ne aud sau ne văd norii, când plângem? Poate că atunci când sunt albi, sunt fericiţi, fiindcă cerul senin îi ţine pe loc, să se mai odihnească şi ei, de-atâta fugă. Şi când sunt negrii, sunt nefericiţi din cauza sfadei cu soarele. Sau or avea şi ei momentele lor de fericire şi nefericire, neştiute de om şi de Pământ?
         Şi totuşi, ei sunt ca nişte amanţi ai pământului. Când îl iubesc şi-l udă, pentru ca viaţa să îmbobocească şi să înflorească pe el, când fug departe şi uită să se mai întoarcă, vreodată, lăsând soarele să-l usuce, să-ngălbenească şi chiar să ardă verdele sau celelalte culori. Şi vin unii, şi pleacă, şi vin alţii, şi pleacă şi ei, şi tot aşa, contopindu-se în infinitul lor. Oare, ştiu ce lasă în urma lor sau habar n-au că viaţa are nevoie de ei, mai mult sau mai puţin?
         Noi ştim că ploaia noastră, lacrimile, ne spală sufletul, dar ne şi rănesc adânc. Nu mai vrem să plângem, nu mai vrem să suferim, vrem ceva imposibil, fiindcă viaţa fără suferinţă nu este reală, e doar o fantezie.
         Şi totuşi, relaţia noastră cu norii de pe cer, este atât de complexă! Ei plouă pământul şi toate, pentru a da viaţă, noi ne udăm obrajii pentru a ne jertfi lui, ei fug în înfinit, trupul nostru fuge în pământ. Şi noi fugim undeva, suntem chemaţi de Dumnezeu prin moarte, şi alţii vin după noi, şi tot aşa, viaţa se contopeşte cu infinitul, la infinit.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 08, 2016 6:33 am  Mihaela Moşneanu

Actorii
sunt speciali,
trăiesc
de multe ori în viaţă,
o înmulţesc
doi ori doi,
patru ori patru,
şi
aşa mai departe.

Viaţa lor
ar fi incompletă
fără scenă şi platourile de filmare
unde
alte identităţi şi timpuri
vin şi revin
în viaţa noastră.

Singurii
care deţin secretul
timpului
de-a învia
trecutul şi viitorul,
pentru
a le uni cu prezentul
sunt
actorii.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Noi 06, 2016 5:40 am  Mihaela Moşneanu

Lumina se rupe
când se întrerupe
dorinţa omului
în vârful pomului.

Se face-ntuneric,
pare un generic
de telenovelă
filmată pe-o velă.

Această dorinţă
era o voinţă
simplă şi normală,
nu mare scofală.

Dar aşa se-ntâmplă,
te loveşte-n tâmplă
şi tot se destramă
pe-o poză în ramă.

Totu-i iluzie,
e o concluzie
înecată la mal
pe o coamă de val.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 04, 2016 6:03 am  Mihaela Moşneanu

Pentru unii,
ultima noapte din octombrie
a avut culoarea ei
normală,
pentru alţii
a avut o culoare indecisă.

Buimăcitul
ăsta de Halloween
se rătăceşte şi pe la noi
de ceva timp,
vine la pachet
cu
monştri, schelete, fantome,
vrăjitoare şi diavoli,
luminând
prin dovleci găuriţi.

Mai sunt
Frankestein şi Mumia
care
aud şi văd
fastul groaznic al sărbătorii
spiritelor rele
şi
li se alătură
pentru
a întregi adunarea.

Apoi
toţi monştrii
pleacă-n treaba lor,
râzând în barbă de noi,
promiţând
că vor mai veni la anu',
fără să ştie
că Ziua lupului
îşi aşteaptă
şi ea,
momentul
la următorul
sfârşit de lună.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 01, 2016 4:45 am  Mihaela Moşneanu

Ştiu că m-am născut
într-o zi oarecare,
Eu sunt EU,
nimeni
n-are de ce să-mi spună
c-aş fi altcineva,
de ce-ar face aşa ceva?

Gândindu-mă bine,
fiecare este un EU,
care are o dată de naştere,
lucruri de netăgăduit
pentru alţii.

Dar
mulţi nu ştiu,
EU sunt un punct luminos
dezlipit dintr-o stea,
şi el, şi ea, şi toată lumea
sunt puncte luminoase
dezlipite din Univers
şi
strălucim în felul nostru
pentru cine ne vede.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 27, 2016 2:49 am  Mihaela Moşneanu

Viaţă, viaţă,
fir de aţă,
eşti ,,lumină
din lumină''
pe Pământ,
un jurământ
cu Domnul
şi cu Duhul.

Viaţă, viaţă,
mergi la piaţă,
pe la servici
şi îi dai bici
faci plimbare
pe sub soare,
unde e lene
vii alene.

Viaţă, viaţă,
eşti paiaţă,
unde-i război
faci tărăboi,
unde-i pace
pui pe ace,
tu să mă crezi,
frumos brodezi!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 23, 2016 3:58 am  Mihaela Moşneanu

Dacă nu mi-ar trebui
incizia asta,
doctorul mi-ar spune
să nu-l deranjez
din timpul unei sieste
sau
i-aş părea invizibilă.

Dar îmi trebuie,
pentru că vreau să trăiesc aici,
unde soarele luminează cerul şi pământul
sau
unde norii se-mbulzesc şi-aduc ploi
cu furtuni şi grindină.

E-devărat,
mi-e lehamite de multe răutăţi şi greutăţi
care-mi sunt date să le trăiesc,
dar şi puţinele bucurii
mă împlinesc aici,
în altă parte
n-aş şti de existenţa lor.

Subconştientul
e şi el deranjat
de talmeş-balmeşul atitudinii mele
în faţa acestei cumpene,
mă pocneşte în moalele capului
din primul moment
când anestezia îşi face efectul.

Închid ochii şi Domnul mi-arată
o fereastră rotundă cu zăbrele maronii,
prin care văd...

Un cer senin îmi spală ochii,
nişte păsări colorate cu un tril duios
îmi farmecă auzul,
pe-o bucată de pământ
văd o floare într-un ghiveci,
unde roşul predomină în sângeriul lui,
subliniat cu alb pe marginea petalelor
şi-o rază desprinsă din soare
o încunună...

Seamănă cu garoafa mea de-acasă...

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Oct 21, 2016 11:36 am  Mihaela Moşneanu

Hai iubite
pe aleea arcuită,
pe care ne plimbam
astă-vară,
împrejmuită
de copaci verzi şi falnici
s-o vezi
cum arată acum.

Griul asfaltului
e udat de ploaie,
uscat pe alocuri de vântul
care biuciuie frunzele colorate,
pentru a zbura încotro
vor ele.

Unele acoperă aleea noastră,
altele inundă iarba
sau
se rătăcesc
pe bănci, printre flori,
pe unde-apucă,
mângâiate
de-un colţ de soare.

Hai iubite
pe aleea arcuită,
pe care ne plimbam
astă-vară,
să vezi cât de vie ar fi acum
iubirea noastră.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 19, 2016 4:37 am  Mihaela Moşneanu

Iubim, urâm, suferim,
când ne este bine, când nu,
tot ce trăim e-al nostru,
chiar dacă
mai sunt în jur şi trăiesc
lângă noi.

Într-o zi murim
cu frică sau fără,
poate ştim asta
sau
când nu ne-aşteptăm,
suntem
mulţi sau puţini,
Dumnezeu ştie...

Întâlnim
totul sau nimic
prin moarte?

Credinţa
ne spune una,
dar
neputinţa
în faţa ei,
pune întrebări...

Trăim acum sau după?...

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 15, 2016 9:44 am  Mihaela Moşneanu

Damblagiul privea atent spre Adriana şi bărbat. Observându-l, patronul întoarse capul şi strigă bine-dispus:
- Hei, Alex! Lasă fata să lucreze!
- Daaa, o las, numa' o pup şi eu puţin, că mi-era dor de ea! îi strigă bărbatul râzând, lasă că n-o fi bai! Sau, care-i treaba ta, patroane?
Şi apoi se îndreptă spre ei. Patronul se ridică brusc de la masă şi dădu noroc cu el, apoi se îmbrăţişară. Amândoi se bucurau de întâlnire şi lui Ghiţă nu-i rămânea decât să asiste la exuberanţa lor, fiindcă Jean, părea că uitase de el. Dar nu-şi făcea probleme în legătură cu acest lucru, ştia prea bine că niciodată memoria cuiva care trebuie să primească bani, nu-i juca feste.
Îl observa pe Alex, care părea să aibă între treizeci şi treizecişicinci de ani. Era îmbrăcat într-un costum negru de stofă, cămaşă albă şi cravată neagră de piele. Avea tenul măsliniu, o fizionomie plăcută, compusă din doi ochi verzi, cu sprâncene şi gene negre, un nas drept şi o dantură frumoasă care strălucea, datorită zâmbetului larg şi luminos. Părul negru şi cârlionţat, lung până la umeri şi privirea strălucitoare îi dădeau un aer boem, în ciuda îmbrăcăminţii sale. Era un om inteligent, dar rebel, îi plăcea să se răzvrătească împotriva tuturor, era omul care spunea în faţă tot ce gândea şi faptul că era îmbrăcat în costum, arăta clar că avusese o întâlnire importantă cu cineva, altfel nu s-ar fi îmbrăcat aşa, pentru nimic în lume.
- Ce faci, man?
- Ce să fac, man? Acum venii de la Craiova, mă-ntâlnii cu oamenii de la Procuratură şi cu toată avocatura de-acolo.
- Şi? Cum a fost întâlnirea cu ei?
- Bine, totul a decurs cum a vrut sufletul meu. Dacă-mi ajută Dumnezeu, de luna viitoare mă transfer cu serviciul acolo, şi prietenul tău Alexandru Deac va fi unul din procurorii Craiovei.
- Şi cu fata mea, Adriana, ce vei face? O laşi să lucreze mai departe la mine sau o iei cu tine?
- Deocamdată, ea rămâne aici, până îmi iau ceva cu chirie, dar pe urmă o iau cu mine. Şi lasă tu, să nu plângi după ea, că-ţi găseşti tu altă fată să lucreze în locul ei, deşi sunt convins că nu vei mai găsi alta ca ea, sâc! Îşi strânse pumnii şi-i bătu unul peste celălalt copilăreşte, îi făcu în ciudă, neîncetând din râdă, aşa că vei rămâne fără una din fetele tale, cum îţi place ţie să le spui angajatelor tale.
- Ei, asta e! Ce să fac? Îmi voi căuta eu altă fată, îi spuse patronul, cu o tristeţe teatrală pe faţă, deşi ştiu că altă fată mai frumoasă, mai harnică şi mai inteligentă decât Adriana, nu mai găsesc, ai dreptate.
- Ha, ha, ha! râse mai departe Alex, după care continuă, tu ce mai faci?
- Ce să fac, man? Uite, şi eu pe-aci cu afacerea mea. Îmi merge binişor, nu mă plâng, am clienţi, chiar şi de scandalagii ca domnul am parte, care sper eu că-mi va deveni în scurt timp un bun prieten, dar toate sunt la locul lor, cum trebuie, îi răspunse Jean prietenului său, întorcându-şi privirea spre Damblagiul, care afişase un zâmbet din primul moment în care îl auzise pe ,,noul procuror al Craiovei'' că îl întreba ce face.
- Cum aşa? răspunse Alex, privindu-l curios pe Damblagiul cu o urmă de zâmbet, ce s-a întâmplat?
- Ce să se-ntâmple? Venii domnul în localul meu cu încă doi nebuni, şi cu unul dintre ei se încăieră ca lumea, de era să-mi întoarcă toată terasa pe dos, cu tot cu clienţi, dar înainte să vii tu, încercam să ne-nţelegem, pentru a nu avera probleme, nici eu, nici el.
Auzindu-l cum vorbea, lui Ghiţă Damblagiul îi pieri pentru câteva secunde zâmbetul de pe faţă şi ochii începură să-i scapere, dar muşcându-şi buza de jos, se stăpâni, deşi în sinea lui, gândea cam aşa:
,,Băi tentativă de patron jegos! Puturos penal, ce eşti! Nu ţi-e ruşine să vorbeşti aşa de prietenii mei? Mai ales de Vasilică, ce mi-e ca un frate! Dar lasă, c-ai să vezi tu de ce fel de nou prieten vei avea parte! Jur c-ai să-ţi mănânci limba aia spurcată cu care vorbeşti acum, jur! Şi copilul ăsta, ce hram o purta? Că nu-mi dau seama, dar sigur lui Pepsi îi va fi rău când va vedea că Adriana lui se alintă în braţele lui.''
În cele câteva secunde în care Damblagiul gândea aşa, Alex îl privi şi el la rândul său, măsurându-l atent. Deşi era tânăr, cunoştea oamenii în mare atunci când se uita la ei şi ,,scandalgiul'' despre care patronul vorbise adineaori cu un aer infatuat, i se păru o persoană rezonabilă. Şi cunoscându-l pe patron foarte bine, fu convins într-o secundă că el exagerase în povestea sa, cu răsturnarea terasei cu tot cu clienţi. De aceea se întoarse spre patron şi îi spuse:
- Hai, băi patroane, hai! Dă-o dracului de treabă, măi! Acum, că ţi-o fi răsturnat vreo masă - două şi câteva scaune cu fundu-n sus, parc'-aş mai crede, dar să-ţi răstoarne întreaga terasă cu tot cu clienţi, asta nu mai cred, că nu am cum! Măi omule, tu crezi că m-am născut ieri? Şi na, ia să văd, cum trebuia să te-nţelegi cu omul, înainte să vin eu? Că-s curios, zău aşa!
Văzându-l pe Alex cum vorbea şi având impresia că ţine mai mult cu Damblagiul decât cu el, îi fu necaz. Se încruntă şi pe un ton uşor certăreţ îi răspunse:
- Măi Alex, pe cuvântul meu de-onoare, că-ţi spun adevăru'! Şi dacă nu mă crezi, întreabă-l pe domnul... apoi privindu-l pe Ghiţă, cum te cheamă omule? Sau întreabă pe cine vrei tu din local, că toţi au fost martori cum domnul şi cu căpitanul ăla de cavalerie se-ncăierară dintr-un foc, deşi veniseră împreună ca doi prieteni buni.
- Ghiţă, mă cheamă!
- Şi pe mine, Alex mă cheamă, zise acesta zâmbind amabil şi întinzând mâna să dea noroc.
- Şi pe mine, Jean, se prezentă patronul puţin resemnat.
Nu-i convenea reacţia pozitivă pe care o avea Alex faţă de Damblagiul, dar nu avea ce face.
- Ceee? V-aţi bătut cu căpitanu'? Cu Vasile?
- Mda, într-un fel se poate spune şi-aşa, deşi ce-a văzut toată lumea aici, nu a fost cu adevărat o bătaie. Ştiu că e greu de crezut, deşi totul pare contrariul. Ştiu că dacă ar trebui să-i conving pe toţi care au asistat la încăierarea noastră, că totul a fost simplă glumă, ar mai trebui să le şi povestesc cum am copilărit cu el, şi multe altele.
- Cum, aşa? Explicaţi-ne şi nouă, să-nţelegem.
- Mai întâi de toate, băiete, poti să-mi spui Ghiţă sau Damblagiul, că porecla asta o am de când eram copil, Vasile sau căpitanu', cum îi spuneţi voi, mi-a spus aşa, prima oară. Apoi, să ştii băiete, că eu am copilărit cu el, am crescut împreună la Dubova. Şi această aşa-zisă bătaie, a fost mai mult o glumă, fiindcă noi, dintr-o dată ne-am adus aminte cum ne băteam ca doi proşti când eram copii. Aşa că această bătaie a fost în realitate o amintire, a fost ceva sfânt pentru noi doi, şi întorcându-se apoi spre patron, continuă, şi chiar dacă te superi, tot îţi voi spune ceva. Dacă mie şi lu' Vasilică ne mai vine de vreo două ori chef în seara asta să ne-amintim cum ne băteam când eram copii, apoi ne vom aminti fără niciun bai şi atunci, îţi vom întoarce tot localul în sus, nu numai terasa, ai înţeles?
- Atunci îmi dai cei o sută-cinzeci de euro şi pleci să-ţi aduci aminte în altă parte cum te băteai când erai mic cu amărâtu' ăla de Vasile, da?
Damblagiul se încruntă din nou şi îşi muşcă de data asta, amândouă buzele, ca să nu-i arunce un pumn în faţă. Îşi strânse pumnii cât putu de tare, gest pe care Alex îl observă. Dar în secunda următoare, fizionomia lui Ghiţă se lumină şi glasul său prietenos îl surprinse la culme, când îl auzi spunându-i lui Jean:
- Aaa, nuuu! Hai patroane, hai să facem altfel, vrei?
- Cum altfel? întrebă curios, dar şi sceptic acesta, pentru că se aştepta cine ştie la ce propunere ciudată, cam despre ce-ar fi vorba?
- Deci, uite cum facem. În loc de o sută-cinzeci de euro, îţi dau două sute, şi o bere la toată lumea din localul tău, ce zici? Că na, nu numai pe tine te-am deranjat, ci şi pe clienţii tăi. Că nu-i corect să fii doar tu câştigat, având în vedere faptul că numai tu iei banii pe deranjul făcut de mine şi de Vasilică. Eşti de-acord?
Auzindu-i propunerea, lui Alex îi venea să râdă de figura patronului, care rămăsese perplex, nu-i venea să creadă. Se aşteptase la orice gen de propunere, dar nu la aceasta. Şi totuşi, atât patronul, cât şi Alex erau băieţi deştepţi şi ei înţelegeau că propunerea era şugubeaţă în felul ei. Privindu-l pe Damblagiul, care zâmbea şi privea când spre unul, când spre celălalt, patronul lăsă capul în jos câteva secunde şi gândii în sinea sa:
,,Ăsta-i mare bandit, nu glumă! Văd că e şmecher. Oare, de ce ţine morţiş să-mi dea două sute de euro în loc de o sută-cincizeci? Şi ce drac să-i pese lui de clienţii mei, să le dea o bere pentru deranjul făcut, că majoritatea îmi sunt mie străini, dar mai lui! Dar, de stau să mă gândesc bine, nu-mi pare rău dacă-mi dă două sute de euro şi de berea dată clienţilor, nici atât, că-mi face o vânzare în plus, nu? Căştigu-i tot al meu, şi dacă el vrea să facă pe bunul samaritean, n-are decât!''
,,Doamne! Să vezi numa' că Jean acceptă propunerea, că abia aşteaptă să-i cadă un ban din cer, nu? Şi Ghiţă, de ce-o face gestul ăsta? Că-l văd bine că nu-i un prost, şi fraier, nici nu se pune în discuţie! Cred că-n seara asta îl dau dracului pe ăsta şi pe acoliţii lui care îi ling fundul în fiecare seară, pe-aci. Vreau să-l cunosc pe tipul ăsta, pare interesant, având în vedere că se vede de la o poştă că-i un om ca lumea, total diferit de căpitanu'. Na bine, şi căpitanu-i om de treabă, în ciuda necazului său. Of, asta e!''
,,Ce hoţoman eşti, patroane! Sunt ferm convins că vei accepta propunerea mea! Cum să nu? Că doar un ban în plus nu-ţi strică şi tot tu ieşi în câştig. Şi băiatu' ăsta, Alex, eu în locul lui te-aş da dracului, n-aş mai umbla cu tine, că tu eşti o jigodie, mă!''
- Bine, măi Ghiţă, bine! Accept propunerea ta, de ce nu?
- Da, dar dacă accepţi, nu mă dai afară, şi nici pe prietenii mei, da? Vreau să beau şi să mă distrez cu ei până când am eu chef, nu până când ai tu program, ţi-e clar? Şi nu-ţi face griji, că mă înţeleg eu cu fetele tale ca să nu se supere că le reţin. Deci, trebuie să-mi accepţi şi tu mofturile pe care le am în această seară, nu?
- Bineee! Bine mă, cum vrei tu! Dacă te-nţelegi şi cu fetele, atunci localul meu este şi-al tău în seara asta, ce mai!
- Aşa, patroane, aşa te vreau! Deci, să-nţeleg că seara asta va fi una de pomină, nu? întrebă Alex, vesel.
- Păi ştiu eu, măi Alex? Nu ştiu, întreabă-l pe noul nostru prieten, nu?
- Aşa-i, Ghiţă?
- Aşa-i, Alex, aşa-i! Ce zici? Vii cu mine, cu Vasilică şi cu ceilalţi doi prieteni ai mei?
- Daaa, cum să nu? Hai că vin cu cea mai mare plăcere.
Îi dădu cele două sute de euro lui Jean, acesta-i mulţumi şi bătu palma cu el. După care o porniră spre terasă amândoi, fără să se mai uite la el, care rămăsese oarecum surprins. Şi gândi:
,,Hei, deci din ăştia-mi-eşti, Alex! Bine mă, fă cum vrei tu, că nu plâng eu după tine.''
Când să ajungă în dreptul uşii de la terasă, se ciocniră de Pepsi, care mergea s-o ajute pe Adriana. Ghiţă îl întrebă imediat:
- Unde mergi?
- Mă duc s-o ajut pe zâna mea, la vitrine. Ce, uitaşi?
- Nuuu, nu uitai, măi omule! Şi privindu-l cu coada ochiului pe Alex, cum să uit eu că tu ai vrut să vii aici, pentru că ai o belea mare? N-am cum să uit aşa ceva!
- Aoleu, Pepsi! Hai, salut! Şi dând mâna cu el, Alex îl întrebă curios, ce belea ai mă? Şi despre care zână vorbeşti, măi?
- Ei, despre care zână, stai, să-ţi spun. Îi cea mai frumoasă, cea mai scumpă fiinţă din lumea asta! Şi-are un corpuleţ, mamăăă! Şî io cu ea mă-nsor, să ştii!
- Hai, mă! Şi cine-i norocoasa, măi?
- Ei, cine e? Pun pariu mă Alex, că tu o cunoşti, că tu, dacă ai bani, eşti toată ziua pe-aci!
- Nu, zău! îi răspunse Alex, râzând, păi zi-mi mă, cine-i? Lucrează aici?
- Da, mă! E fata aia frumoasă cu părul lung şi albaştri.
- Cine, mă? Adriana? întrebă Alex şi veselia lui fu înlocuită imediat cu un zâmbet, tu vorbeşti serios, acum?
- Daaa! Şi când va fi nevasta mea, atunci te chem la nuntă, şi pe tine, şi pe toţi pretenii mei!
- Ceee? întrebă ,,procurorul Craiovei'' uimit peste măsură.
Dar nu mai apucă să îl întrebe nimic, deoarece, văzând-o pe Adriana, Pepsi îi împinse pe amândoi din calea lui şi strigă la fată:
- Adriana! Adiii, acum vin să te-ajut!
- Bine Pepsi, vino! îi răspunse fata zâmbindu-i, dar văzându-l pe Alex, îi trimise o bezea. Pepsi crezu că bezeaua e pentru el şi în culmea fericirii, începu să sară în sus ca un nebun. Ghiţă îi privea, când pe unul, când pe celălalt. Pe-o parte îi venea să râdă, pe de altă îi părea rău de ,,pretenu'' căpitanului. Avea impresia în acel moment că şi el, şi Alex, şi Adriana erau nişte personaje dintr-o telenovelă, în timp ce băiatul rămăsese şi el, perplex. Nici el nu se aşteptase la aşa ceva. Ghiţă îi chemă la masă şi băiatul îl urmă cu gândurile aiurea. Gândea în sinea lui:
,,Hai c-am încurcat-o acum, zău aşa! Din câte ştiam eu, Adriana e a mea, nu? Şi-mi vine ăsta, care îmi spune că e zâna lui, că o ia de nevastă şi mă mai cheamă şi la nunta lui cu ea, pe deasupra! Adică-mi strică planurile cu fata pe care-o iubesc, fără să ştiu nimic? Ha, ha, ha! Da Adi o şti ce-are ăsta în cap? Sigur, habar n-are. Ha, ha, ha! Chiar îmi vine să râd. Doamne, mie îmi vine să râd, dar el, când o vedea că ea-i cu mine, ce-o să mai fie? Nu pot fi jigodie şi să râd de situaţia asta fără să-mi pese. De unde ştiu eu, poate că aşa ceva ar fi putut să mi se-ntâmple şi mie, nu? Dacă mie mi-ar fi plăcut de-o gagică şi eu n-aş fi ştiut că ea este cu unul din prietenii sau cunoscuţii mei? Şi dacă aş fi gândit şi eu cum gândeşte ăsta, şi... Doamne! Ce să fac? Să râd sau ce să ce să fac? Să mă duc la el şi să-i spun sau să stau în banca mea? Dacă merg la el să-i spun care-i treaba, îi stric toată fericirea, o să-l doară. Dacă tac, iar nu-i bine, că oricum, tot va afla la un moment dat că eu sunt cu fata pe care el o iubeşte şi-şi face planuri. Cred că mai bine tac şi îmi văd de treabă, deocamdată. Şi ce-o fi, o fi!''
Cam aşa gândea Alex până ajunseră la masa unde căpitanul şi Tutoi ciocneau cu paharele şi râdeau. La rândul său, Ghiţă nu-l pierdu din ochi şi îi văzu preocuparea de pe faţă. Îşi dădu seama că e un băiat bun şi ar fi fost tare curios să afle exact cum gândeşte situaţia, deşi avea o bănuială în privinţa asta. Dar ajungând lângă cei doi prieteni ai lui, zâmbi şi le spuse:
- Gata, frăţioare, gata! Rezolvai problema, ieşirăm şi din asta!
- Cum, aşa? Ia să văd, cum îl îndulcişi pe patron? întrebă căpitanul.
- Cu bani, mă! Pun pariu că banii îl făcură să uite de tărăboiul care îl făcurăţi voi doi aci, spuse Tutoi, asa-i c-am dreptate?
- Ei, nu uită, dar îl îndulcii bine cu două sute de euro şi cu o bere pentru fiecare client care e aici în seara asta, că doar nu numai pe el îl deranjarăm cu prostia noastră, spuse Damblagiul, râzând, şi pe deasupra l-am mai convins să ne lase să bem şi să ne distrăm cât mai mult, dar... băieţi, avem altă problemă acum, şi chiar e ceva serios.
- Ce-i, mă? Ce s-a-ntâmplat? întrebă iar căpitanul, hai, zii o dată, nu mă fierbe!
- Mai întâi de toate, băiatul ăsta este Alex, şi cred că va fi unul din prietenii noştri, de-acum în colo, e băiat fain.
- Mmm! Şî io îl ştiu, e copilul unor vecini de-ai mei. Da care-i problema?
- Eu, doar din vedere îl cunosc, spuse Tutoi, dar se ridică şi dădu noroc cu el.
- Nu-i nimic, uite, de-acum în colo mă vei cunoaşte mai mult, spuse Alex, strângându-şi mâna cu el, sper să devenim şi prieteni, de ce nu? Şi întorcându-şi privirea spre căpitan, îl întrebă, căpitane, ce mai faci? Cum eşti?
- Îs bine, băiete, mulţam lu' Dumnezeu. Şi fac cum ştii şi tu, şi tot oraşu', ştii că fata mea Marioara nu mai e şi că mă doare, ce să fac?
- Da cum te descurci cu mâncarea, cu celelalte?
- Ei, cum! Binişor, de foame nu mor io, şi cu celelalte, la fel, azi îi mai bine, mâine-i mai rău, şî tot aşa, ştii tu cum îi viaţa mea.
- Da, ia zii, care-i problema? Ce problemă avem, mă? întrebă Tutoi.
- Ei, da! Avem o problemă, băiatul ăsta, Alex, e problema.
- Doamne ia-mă! Vai de mine, nu-nţeleg nimic! De ce-aş fi eu problema voastră?
- De fapt, nu problema noastră eşti, ci a lui Pepsi, din câte văzurăm amândoi, nu?
- Ceee? Voi ştiţi că-i sfârâie câlcâiele după Adriana?
- Ohooo, şi ce-i mai sfârâie, Doamne! Că mie, când mi-o spus prima oară, am crezut că mor de râs! Îmi zâcea că are o belea şi avea-n ochi lacrimi de crocodil, că m-am speriat la-nceput, pe cuvânt! Am crezut că avea într-adevăr o belea!
- Ehei, şi eu am râs cu foc, că aflai de beleaua lui azi, mai înainte să ne-ntâlnim cu Damblagiu'. Păi şi Alex, ce legătură are cu ,,beleaua'' lu' Pepsi, mă?
- Ei, problema e că Alex este prietenul, iubitul şi posibil, viitorul soţ al fetei. Acum, Pepsi îi spusă adineaori ce planuri are el cu fata, şi el fu cam surprins. Dar problema va fi atunci când va afla şi Pepsi că visează cai verzi pe pereţi, cu fata asta.
- Ceee? Bă Damblagiule, tu vorbeşti serios? Bietu' Pepsi! spuse Tutoi, şi-atunci, ce ne facem cu el? Voi vă daţi seama cum va fi sufletul lui, când va afla?
- Da ce fu în mintea şi în sufletul meu, când îmi spusă şi când îl văzui aşa de fericit?
- Mda, eu pot să-mi închipui, că te observai eu, dar nu ştiu cum va fi el când va afla.
- Lăsaţi, nu vă mai faceţi probleme atât din cauza lui, va fi bine, vă spun eu. Va plânge, se va agita, o să vrea să se omoare, o să vrea să facă cine ştie ce prostie, dar noi suntem pretenii lui, o să fim lângă el, o să-i cântăm la ureche despre alte fete care mai sunt pe lume, etc. Asta-i viaţa! Uneori avem parte de mai bune şi mai frumoase, alteori mai şi pierdem, asta-i viaţa! Staţi voi cuminţi, că nu scăpăm aşa uşor de el, nu moare el cu una cu două, le spuse căpitanul, care îl cunoştea bine.
- Şi eu, cum fac să-i spun? întrebă Alex.
- Nu-i spui nimic, băiete, lasă-l în pace. O vedea el odată şi-odată că fata-i iubita ta şi va trebui să accepte, spuse şi Damblagiul.
- Sunt în totalitate de-acord, spuse şi Tutoi.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 13, 2016 1:54 am  Mihaela Moşneanu

De ieri, de azi,
de nici nu mai ştiu de când,
viaţa împarte
pentru toată lumea.
Nici măcar nu stă pe gânduri
când îi dă drumu':
una-i pentru tine,
două-s pentru el,
trei sunt pentru ăla de colo,
offf!...
şi nu mai ştiu
câte am de-mpărţit
pentru voi toţi,
dar nu vă supăraţi
că ele vor veni
când nici nu visaţi!

Le voi arunca,
le voi împrăştia,
de-o să vă-mpiedicaţi de ele,
veţi cădea, vă veţi ridica
sau
veţi rămâne acolo,
sunteţi
liberii mei alegători
fără urne publice,
că doar sunt multe
ce vor trebui votate
obligatoriu,
cu tot cu plată
pentru
realitatea
desprinsă din mine.

Şi dacă
veţi fi sau nu pe fază,
staţi liniştiţi,
că nu veţi rata nimic!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 09, 2016 11:25 am  Mihaela Moşneanu

Omule drag, zilnic, eu îmi doresc
să te cunosc, să-ţi spun că te iubesc!,
dar nu pot, ar fi prea extravagant
să comit asemenea fapt gigant.

Aşa că m-am gândit să te provoc,
absolut, fără niciun echivoc,
să te comporţi cum îţi este firea,
fi liber când îţi ţinteşti privirea!

Şi nu-ţi fie teamă să mă priveşti,
dacă ai curaj, poţi să-mi şi zâmbeşti,
vocea să-ţi fie caldă şi clară
când cuvintele-ţi pleacă afară,

Spre timpanul urechilor mele
care e sătul de vorbe grele,
de-njurături şi de răutate
ce sunt peste tot, împrăştiate!

Adu-ţi aminte c-ai şi-o inimă,
care, de multe ori se animă
la vise şi la fapte frumoase,
nu numai la atâtea angoase!

Că nu ştim câte zile vom trăi
pentru a le face şi-a le grăi,
omule drag, deschideţi sufletul
fără să-ţi fie că-ţi pierzi cumpătul!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 08, 2016 1:54 am  Mihaela Moşneanu

A apus
un pic de stea
printre noi,
dar
Universul
şi-a trimis magneţii
stelei
din care îl desprinsese
Dumnezeu.

Steaua,
fericită
că şi-a revăzut picul,
din
particule de lumină
i-a făcut o cunună,
găsindu-i
locul în uriaşu-i
puzzle.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 04, 2016 1:37 am  Mihaela Moşneanu

banii, banii, banii!
mari hoţomani sunteţi,
oamenii vă caută
cu mâinile
prin propriile mijloace,
dar voi sunteţi
ca şătrarii ce umblă
din loc în loc.

banii, banii, banii!
cuceriţi mii de inimi,
v-agăţaţi
de gândurile multora,
ademeniţi ca amanţii,
când sunteţi,
când nu sunteţi.

banii, banii, banii!
verzişori, albăstriori
sau
ce alte culori aţi avea,
mai ieşiţi din inimi,
mai dezlipiţi-vă niţel,
că nu numai voi
sunteţi
pe lumea asta!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 01, 2016 2:50 am  Mihaela Moşneanu

De undeva, dintr-un colţ de gând,
Chiar dacă noi nu dorim nicicând
Ca taina ei să ni se-arate,
Ea ne pândeşte de la spate.

Ne observă cu atenţie
Perioada de detenţie,
Pe care noi o numim viaţă
În fiecare dimineaţă,

Când privim cu drag răsăritul
Şi ne ocupăm cu trăitul,
Pân' la amiază, până seara,
Sau până îşi face intrarea

Pe marginea vieţilor noastre,
Să-nchidă mai multe zăvoare
Pentru unii ce-i ia-n nefiinţă,
Crezând că aşa-i de cuviinţă.

Aşa pleacă mulţi de printre noi,
Tineri sau bătrâni, rămân eroi,
Chiar de ea-nchide zăvoarele,
Pe cer se înmulţesc astrele.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Sept 20, 2016 4:35 am  Mihaela Moşneanu

timpule,
zbori în văzduh
cu viteza luminii,
aripile-ţi invizibile
îşi hrănesc forţa din noi
sau
faptele noastre
le dau brânci
să te gonească
pe drumul tău,
chiar dacă sufletul nostru
încearcă
să te-agaţe
pentru a opri din tine
clipele
pe care ni le dăruieşti.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 18, 2016 4:24 am  Mihaela Moşneanu

Ghiţă îl privea pe căpitan cu coada ochiului, în timp ce îşi punea cureaua de siguranţă. Acesta se urcase alături de el. Tutoi şi Pepsi se urcaseră în spate. Nu-i venea să creadă cum era viaţa lui acum, pentru că îl cunoştea bine, de când erau copii. Avea multe amintiri frumoase cu Vasile, crescuseră ca fraţii.
Fără să vrea, gândurile i se întoarseră înapoi în timp când aveau vreo doisprezece - treisprezece ani, cum se jucau de-a v-aţi ascunselea sau alte jocuri de-ale copilăriei şi bunicile îi chemau la masa de prânz. Auzindu-se strigaţi, căpitanul îi spunea:
- Şşt, taci! Să nu ne audă că suntem p'-aci, las-o să plece să ne caute, ca s-avem timp să ne mai jucăm, da?
- Da mi-i foame, eşti nebun? Nu ne putem juca pe urmă? răspundea Damblagiul.
- Ooo, să mor io mă, tu, parc'-ai fi Flămânzilă din Povestea lui Harap-Alb, zău aşa! îi răspundea, pocnindu-i o palmă după cap.
Gestul lui Vasile îl făcea să ţipe şi buna Maria sau Călina – acum depinde care se nimerea să strige prima, dar nu conta, că amândouă îi chemau pe copii la masă – îi vedea şi îi auzea imediat. Erau vecini şi mâncau, când la una din bunici, când la cealaltă. Călina era bunica lui Vasile şi mama tatălui său, iar Maria era a lui Ghiţă şi mama mamei sale. Amândoi copiii li se adresau cu ,,buna'' şi amândouă aveau acelaşi rol în viaţa lor. Ei au crescut fără să realizeze care bună era a cui şi nici ele nu au făcut diferenţă între ce doi copii, amândoi erau nepoţi cu drepturi egale în inima fiecăreia. Cele două gospodării erau despărţite de un gard de lemn, înalt de doi metri, dar asta nu-i împiedica pe cei doi ,,drăcuşori'' să se agaţe şi privind printre crăpăturile lui, să fluiere şi să se strige unul pe celălat în fiecare dimineaţă, pentru a se îndemna la joacă. De cele mai multe ori, Vasilică era primul care îşi făcea prezenţa lângă gard şi Ghiţă era prezent imediat la apel. Dacă se întâmpla vreodată să nu răspundă de prima dată, după ce ieşeau din curte, îi dădea câte o palmă şi se răstea la el:
- Da ce-ai mă, ai surzit?
- Nuuu, da eram în casă, nu eram în curte, îi răspundea Ghiţă.
- Daaa, cum să nu! Şi când strigai a doua oara, sărişi ca ars la mine! Mai du-te-n colo de mincinos, te făcuşi că nu m-auzi, las' că ştiu io! Dacă-ţi bag una-n freză, uiţi cum te cheamă! continua Vasilică, ridicând mâna să-l pocnească.
- Dacă dai, dau şi io, mă! se răţoia Ghiţă, ridica mâinile şi îşi pregătea pumnii.
- Ha! Mă Ghiţă, ai înnebunit? Tu chiar vrei să le iei de la mine?
- Hai mă, hai să vedem, care-i mai tare, ha?
Şi se luau la bătaie, se împingeau cum le venea şi se pocneau de mama focului, dar când unul din ei ţipa mai tare, ,,au! auuu!'', celălalt se potolea şi se îngrijora. Se luau apoi în braţe, se pupau şi se împăcau. Bunele se uitau la ei şi îşi făceau cruce, după care strigau una la cealaltă:
- Marieee! Ăştia doi, iar se bat!
- Lasă-i Călino, lasă-i să se omoare un pic, că pe urmă, iar să joacă şi să pupă, că doar ştii că-s nebuni, aşa-s ei!
- Da, mă Marie, da să cotonogesc până nu mai pot, ş'-apoi să plâng de durere!
- Apoi, cine-i pune? Da lasă-i, că ei, dacă nu se cotonogesc odată la cel mult două zile, nu-s sănătoşi, parc' n-ai şti! Că şi io îi mai spun lu' Vasilică, să nu să mai bată, ca îs ca fraţii şi că nu-i frumos, şi ştii ce-mi spune?
- Ce-ţi spune, Călino? întreba Maria curioasă şi încruntându-se.
- Da care-i treaba matale, buno? Ce-ai cu noi? Că noi ne batem, noi ne-mpăcăm. Vezi-ţi de treburile matale, de gătit şi de curăţit, şi asa, şi noi ne vedem de-ale noastre!
- Măăă, să ştii că şi Ghiţă spune tot cam asta, aşa că să-i lăsăm în pace, nu?
- Nu, nu-i lăsăm în pace. Ştii ce facem? Uite, io zic aşa, ne luăm amândouă câte-o joardă-n mână şi ne facem că mergem să-i batem. Ei o s-o ia la fugă, şi aşa nu să mai bat, ce zici?
- Daaa, că bine zici, ai dreptate, hai după joardă!
Dar până să ajungă ele cu joarda, copiii erau imbrăţişaţi, pupaţi şi împăcaţi. Atunci, ca să mascheze bucuria ce-o simţeau când vedeau că s-au împăcat, aplicau câte o joardă pe spinarea fiecăruia şi ei o luau la fugă ţipând, lăsându-le pe cele două bunici să râdă.
Ehei! Şi câte amintiri din astea mai avea Damblagiul în suflet! Dar nu avea acum timp pentru ele, trebuia să se întoarcă în prezent. Căpitanul era şi el plecat printre amintirile lui, părea absent, dar ştim că urechea lui era iepurească. Niciodată nu ştiai cât de adâncit era în gândurile lui, că întodeauna combina trecutul cu prezentul şi te pomeneai cu o replică adecvată momentului pe care îl trăia.
- Mă băieţi, unde ziceţi că mergem la bere?
- Mie mi-e indiferent, mergem oriunde, răspunse căpitanul.
- Şi mie, la fel! răspunse Tutoi, eu, dacă beau acu o bere - două, sunt fericit!
- Ei, mie nu mi-i indiferent, cum ziceţi voi, fraţilor! Văd io bine că voi uitarăţi de mine! Păi nu vă-ntrebai io dacă aveţi bani? Nu vă spusăi io despre beleaua mea? Despre ce vorbeam io către voi, înainte să ne-ntâlnim cu 'nea Damblagiu'?
- Aaa! Stai aşa, Damblagiule, stai! Că nu ştii că Pepsi al nostru are o belea, şi că-i arde sufletu' de nu mai poate! răspunse Tutoi, râzând.
- Cum aşa? Despre ce e vorba?
- Ei, cea mai mare belea pe care o are băiatu' ăsta, e că-i îndrăgostit lulea! Şi de aia tot zice el că uitarăm de el.
- Aha! Păi şi ce legătură are berea noastră pe care vrem s-o bem cu beleaua lui? întrebă Damblagiul, râzând.
- Păi are mă, are! Că el vrea să mergem să bem bere acolo unde lucrează gagica lui.
- Pai hai atunci, hai acolo! Ia zi măi Pepsi, unde lucrează gagica ta?
- La Damiro, lucrează. Te rog, mergem acolo să bem bere?
- Mergem mă, mergem! Da cu condiţia să mi-o arăţi şi mie, da?
- Daaa! Ţi-o arăt, cum să nu?
- Bine, măi băiete, bine! Haideţi mă să mergem, da numa' să-mi spuneţi unde e Damiro ăsta, că nu ştiu. E cumva pe faleză?
- Da, îi pe faleză, vizavi de turn şi de magazinu' lu' Popovici, îi răspunse Pepsi.
- Care turn? Cel de lângă fostul Liceu de Marină? Unde era odată chioşcul lu' tanti Cati?
- Da, acolo.
Damblagiul porni maşina. Ieşiră de pe insulă, o luară la dreapta şi în câteva secunde ajunseră la Damiro. Când se dădură jos din maşină, una din fete, cu părul lung şi cu ochi albaştri ducea un sac de gunoi. Pepsi o strigă:
- Adriana, ceau! Stai că te ajut io, da?
- Ceau, Pepsi! Bine, ia-l tu atunci şi du-l, îi spuse ea zâmbind.
Şi plecară amândoi spre magazie, o ocoliră şi Pepsi aruncă gunoiul într-o pubelă aşezată lângă gardul de lângă Dunăre. După care, întorcându-se amândoi, o întrebă:
- Ia zi-mi frumoasa mea, ai treabă? Dacă ai de aranjat ceva în vitrine, io te-ajut.
- Ei, o să am puţin mai în colo, îţi spun eu când.
- Bine, frumoasa mea.
- Da parcă-l văzui pe căpitan cu Tutoi şi cu un tip. Eşti cu ei?
- Da, îs cu ei. Venirăm să bem o bericică, îi răspunse el râzând.
- O bericică, două-trei, las' că ştiu eu. Bine atunci, hai că eu merg înăuntru, îmi văd de-ale mele şi tu mergi cu ei, da?
- Bine, bine, da să-mi zici când vrei să te-ajut, da?
- Da mă, îţi zic, stai liniştit, spuse ea trăgând de uşă să intre, dar Pepsi, luându-i mâna de pe mânerul mare şi greu, îi deschise uşa, lăsând-o să treacă prima.
Când intrară, căpitanul, Damblagiul şi Tutoi erau deja înăuntru şi colega Adrianei, Mariana, o femeie minionă şi blondă cu ochii albaştri îi invita pe terasă. Pe stânga este pultul negru şi în spatele lui se vede un gemuleţ, care indică faptul că acolo este bucătăria. Localul are două încăperi. Barul cu mesele frumos aranjate, înconjurate de patru scaune negre cu spătar înalt şi a doua încăpere în care intri direct din bar, o sală de biliard, cu măsuţe şi fotolii. Trecând pe lângă pultul negru, terasa e drept înainte. Prima dată intri la recepţie, după care îţi îndrepţi paşii spre dreapta, unde majoritatea meselor erau ocupate. Se aşezară la una din mesele de lângă apă. Pe fiecare masă este o carte de Meniu şi un suport cu condimente.
- Io vreau să stau cu faţa spre apă, anunţă căpitanul.
- Bine, stai unde-ţi vine ţie bine, îi răspunse Tutoi.
- Normal că stau unde-mi vine mie! Damblagiul ştie asta.
- Ei, haide, că văd că te dai în figuri, căpitane, îi răspunse acesta, râzând.
Aducându-şi şi el aminte de copilărie, de pe vremea când el era boss, îi răspunse:
- Doar ştii că io îs boss, sau ai uitat?
- Daaa, cum să nu? Ştiu eu, cum să nu? Da nu mi-e frică, mă, că-ţi trag una!
- Măi Ghiţă, tu ai înnebunit? Dacă-ţi trag una-n freză, uiţi cum te cheamă!
- Aaa, da? Bine mă, hai să vedem care pe care...
- Mă, Vasilică, nu mă supăra, zău aşa!
- Mă Giţă, te bat!
- Şi eu te bat, mă!
- Ei, fir-ai tu să fii!...
Vasile îi dădu una după cap şi Ghiţă îi pocni un pumn. Şi săriră unul la celălalt, se încăierară la fel ca în copilărie. Toată lumea de la celelalte mese se ridică în picioare. Bătaia dintre căpitan şi Damblagiul izbucni ca un chibrit lovit de cutia de chibrituri. Incidentul era surprinzător, nimănui nu-i venea să creadă ce se întâmplă. Vreo doi bărbaţi dădură să se îndrepte spre ei, dar Vasile şi Damblagiul strigară în acelaşi timp, de parcă s-ar fi vorbit înainte:
- Staţi pe loc! Nu vă băgaţi, nu-i treaba voastră!
Când îi văzură aşa, Pepsi şi Tutoi fură şi ei luaţi prin surprindere, la fel ca ceilalţi, dar după câteva minute, Tutoi sări cu gura la ei:
- Băăă, nebunilor! Ce v-apucă?
- Taci, Tutoi, stai-n banca ta, nu te băga! Şi tu Pepsi, fă la fel, strigă căpitanul.
- Aţi face bine să-l ascultaţi, le strigă şi Damblagiul, că dacă nu, o primiţi şi voi, mă!
Şi continuară în stilul lor, cum numai ei ştiau să se bată. Răsturnară vreo două mese şi vreo două scaune zburară în apă. ,,Cotonogeala'' lor dură vreo două-trei minute, nu mai mult. Dar scurtul incident, în care cei doi se bătură de dragul vremurilor de demult şi nimeni, habar n-avea ce au de împărţit într-o locaţie publică, făcu ravagii în jurul lor. La un moment dat, căpitanul îi dădu un pumn mai tare lui Damblagiul şi acesta urlă. Văzând aşa, sări pe el şi îl întrebă:
- Heiii, te doare rău? N-am vrut!
- Daaa, mă doareee! îi ţipă Damblagiul, de durere, dar cu lacrimi în ochi.
- Hai mă, că n-am vrut, haaai!
Şi dintr-o dată, Vasile îl luă în braţe. Damblagiul răspunse cu drag îmbrăţişării, se pupară, stătură câteva clipe îmbrăţişaţi şi începură să plângă. Tată lumea rămăsese fără suflare în jurul lor şi patronul, un om înalt de doi metri cu chelie şi cu barbă, care văzându-şi terasa întoarsă pe dos din cauza celor doi, asista nervos la îmbrăţişarea celor doi. Era consternat, nu spuse nimic un timp. Fizionomiile tuturor exprimau un sentiment greu de exprimat în cuvinte, nici ei nu înţelegeau, văzând că cei doi, după ce se bătuseră ca huliganii pe maidan, acum se îmbrăţişau şi plângeau ca doi copii. Cât dură îmbrăţişarea şi plânsul celor doi, bărbaţii prezenţi începură să vocifereze, în timp ce femeile ar fi vrut să plece de acolo, cât mai repede. Înjurăturile oribile care se auzeau, reuşiră să-l scoată din sărite pe Jean, patronul pensiunii.
- Linişteee! Măi, oameni buni, linişte, vă rog frumos! Staţi liniştiţi, că acum chem Poliţia şi se rezolvă! Nu aveţi de ce să vă faceţi griji, aici nu s-a-ntâmplat nimic!
- Cum nu s-a-ntâmplat nimic, Jeanule? Cum dracu, încerci să-i acoperi pe ăştia doi?
- Nu Sandule, nu încerc să acopăr pe nimeni! Tu n-auzişi că acum chem Poliţia?
- Domnu' Jean, vă rog frumos, lăsaţi-i în pace, că se cuminţiră ăştia doi! interveni şi Totoi, nu ştiu ce drac îi apucă, ei se cunosc de când erau copii, dar nu cred că e ură între ei. De fapt se şi vede asta, mai continuă el, privindu-i pe cei doi, care tocmai se despărţeau din îmbrăţişare.
- O cam făcurăm de oaie acum, uitarăm unde sântem, aşa-i? spuse căpitanul, cum drac ieşim din asta, acu'?
- Lasă Vasilică, am ieşit noi din altele şi mai rele, dar mai acum? Lasă că ieşim noi şi din asta, stai liniştit. Şi întorcându-se spre patron, continuă, domnu' Jean, vă rog din suflet, iertaţi-ne! Iertaţi-ne, şi pe mine, şi pe căpitan, că ne-a luat valul. Ce-aţi văzut dumneavoastră acum, nu a fost o bătaie adevărată, deşi nu pare aşa. Noi acum ne-am adus aminte de vremurile când eram copii şi ne-am apucat ,,să ne batem'' doar aşa, de formă, dar credeţi-mă, eu şi Vasilică ne iubim cum nu s-au iubit niciodată doi fraţi!
- Da, cum să nu! Pentru că vă ia pe voi valul aşa, că sunteţi nebuni, să-mi dărâmaţi localul, eu trebuie să înghit găluşca! Măi omule, scrie cumva pe fruntea mea prost cu majuscule şi nu ştiu eu? Sau sunt eu acum prospătură venită pe lume şi nu ştiu cu ce se mănâncă valul vostru?
- Nuuu, Doamne fereşte! Domnu' Jean, vă rog io, că mă cunoaşteţi, ar trebui să-l credeţi pe pretenu' meu Damblagiu', ştiţi că io nu îs scandalagiu, da acu', cum zice şî el, ne-a luat valul.
- Ei căpitane, eu, pe tine nu prea ştiu ce să fac, să te cred sau nu. Da mă omule, te cunosc, dar acum nu ştiu ce să cred despre tine, niciodată n-aş fi crezut că vei face asta în localul meu, zău aşa! Şi mai ales, nu am bănuit niciodată c-ai avea atâta forţă, că tu dărâmaşi mesele pe jos, nu prietenul tău. El aruncă scaunele, că n-avea loc să te pocnească!
Auzind ultima frază, toţi începură să râdă. Patronul începu şi el să râdă, dar pe urmă tăcu şi se încruntă. După câteva secunde întrebă:
- Dar eu tot trebuie să vă dau pe mâna Poliţiei, că mie cine-mi plăteşte stricăciunea asta? Măcar, dacă rămân cu pagube, să plătiţi şi voi cumva, nu?
- Nuuu! Domnu' Jean, eu vă plătesc tot, şi vă dau şi în plus, pentru supărarea şi deranjul dumneavoastră, pe cuvântul meu de onoare!
Auzindu-l pe Damblagiul, patronul se uită la el, măsurându-l de sus în jos şi invers. El observă privirea aia pe care o ştia atât de bine, nu era primul român care îl privea în felul acesta de când se întorsese în ţară. De fapt făcuse cunoştiinţă cu acest fel de a privi de când intrase în ţară, de la vamă. Vestimentaţia lui era plăcută de mulţi, dar nu inspira încredere, ceea ce îl scotea din sărite. Observase că în ţară, mentalitatea românului nu evoluase prea mult şi multe lucruri erau la fel, începând cu felul de-a gândi. Avea impresia că în mare parte nu se întorcea numai în ţară, dar şi în timp. În unele împrejurări rezolva problemele cu calm, în altele se certa cu oamenii.
,,Cum să-l fac pe ăsta să plătească gras? Cine ştie ce haimana o fi după haine şi după pletele lungi care se purtau acum douăzecişicinci – treizeci de ani? Cât să-i cer aşa, la mişto? Pun pariu că numa' gura-i de el, că-n rest o avea acolo câteva sute de euro şi cu asta se-mpăunează, că-i venit din străinătate. Ce-ar fi să-i cer vreo două - trei sute de euro? Sau două sute? Cred c-ar fi prea mult trei sute, sunt şi clienţi de faţă, n-am chef să-mi fac reputaţie proastă, c-aş fi vreun avar sau nesimţit. Sau cred c-ar trebui să-l iau de-o parte, că până la urmă ce să-i intereseze pe ăştia care sunt de faţă cum îmi răscumpăr eu mesele şi scaunele? Sau să renunţ la încă o sută, ca să fac impresie bună? Ei, nu! Să cer numa' o sută de euro, e prea puţin, nu se poate! O sută-cincizeci, cred că-i cel mai bine aşa, nici mai mult, nici mai puţin. Deci, atât îi cer, dă-l dracului de figurant!''
,,Futu-ţi gura ta de patron jegos ce eşti! Pun pariu că mă crezi un sărăntoc cu câteva sute amărâte de euro în buzunar şi un oarecare vagabond care a venit acum din străinătate. Şi că mă dau mare şi tare pe-aci că am bani mulţi. Ehei, bă infectule ce eşti, dacă ai şti cine sunt eu şi că tu, poate nu ai nici pe jumătate banii pe care îi am eu, ce-ai face în momentul ăsta? Îţi spun eu ce-ai face! M-ai pupa şi-n cur, şi mi-ai da să mănânc şi să beau pe gratis de fiecare dată când aş intra în localul tău de jegoşi ca tine, mă! Mamăăă! Ce te-aş mai bate acum, ce te-aş călca în picioare, dacă ar fi după mintea mea! Dar trebuie să mă stăpânesc, nu pot să fac cum făcui cu frăţiorul meu Vasilică, trebuie să fiu calm şi să rezolv problema pentru el şi prietenii lui. Dacă ai şti că oamenii ăştia pe care pun pariu că-i dispreţuieşti mai mult decât pe mine, ei te salvează acum, nu aerele tale de mare sculă pe basculă!'' gândea şi Damblagiul, privindu-l în ochi.
- Hai mă, vorbeşti serios? Şi dai cât cer eu?
- Cât zici dumneata, patroane, nu-i problemă!
- Bine mă, hai să stăm de vorbă, acceptă Jean, fără să-l slăbească din ochi pe Damblagiul.
De fapt, amândoi se priveau cu maximă atenţie, îşi pândeau cel mai mic gest, deşi în aparenţă ai fi crezut că în scurt timp vor deveni cei mai buni prieteni. Pe o parte, patronul începuse să miroase vulpoiul care zăcea în Damblagiul, chiar dacă nu avea nicio idee despre cine ar fi el, din momentul în care acesta îi răspunsese că îi dă cât cere, fără nicio problemă. Pe de altă parte, Damblagiul era nervos, dar îşi stăpânea impulsul de-a sări la el să-l bată. Întorcându-se spre căpitan şi prietenii lui, le spuse:
- Dragii mei, până eu rezolv problema cu domnu' patron, vreau ca voi să cereţi bere şi tot ce doriţi să consumaţi, da?
Ştiind şi el că lui Pepsi îi era dragă Adriana şi auzindu-l pe Damblagiul, strigă:
- Adrianaaa! Te rog, serveşte-i pe domnii cu tot ce doresc ei, da?
- Da, cum să nu? răspunse fata, zâmbind, apoi îndreptându-şi privirea spre căpitan şi prietenii lui, cu ce vă servesc?
- Cu bere, eu vreau bere, îi răspunse Tutoi.
- Şi io, tot bere vreau, spuse căpitanul.
- Şi tu, Pepsi, ce-ţi aduc?
- Un Ciuc, şi mă duc, îi răspunse râzând cu gura până la urechi.
Fata zâmbi şi îi ţinu isonul la glumă:
- Da să nu te duci departe, da?
- Nuuu, nu mă duc departe, că io te-ajut la vitrine când spui, da?
- Bine, bine, cum vrei tu. Şi voi doriţi tot bere Ciuc?
- Da, adu-ne trei beri din astea, spuse Tutoi.
Fata plecă să le aducă berile celor trei, în timp ce Damblagiul şi patronul se retraseră la una din mesele din bar şi discutau:
- Ia zi, patroane, cât mă costă stricăciunea şi deranjul făcute de mine şi de Vasilică?
- O sută-cincizeci de euro. O sută pentru mese şi scaune, şi cinzeci pentru deranj, da?
- De-acord!
În timp ce îşi scotea un portofel de piele pentru a-i da banii, un bărbat înalt şi frumos intră în local. Adriana fusese să-i servească cu bere pe prietenii lui şi tocmai se întorcea în bar. Văzându-l, se îndreptă spre el, îi sării în brate şi-l sărută cu foc.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Sept 13, 2016 11:12 am  Mihaela Moşneanu

Clipe,
licuricii invizibili ai timpului
vă-nmulţiţi, v-adunaţi,
nici voi nu ştiţi ce-aduceţi pe Pământ,
naştere,
moarte,
iubire şi pace,
ură,
construcţii,
invenţii,
calamităţi,
războaie,
legi şi fărădelegi,
artişti mari sau mai mici,
toate se nasc şi mor
pe lumea asta,
alături de pământul negru şi iarba verde
ce se-ncălzesc sau se răcesc
sub lumina soarelui.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 01, 2016 6:24 am  Mihaela Moşneanu

Toamna
e prin apropiere,
deocamdată
privește de după nori
pământul
încă înverzit,
tratează cu razele soarelui
pactul
culorilor pentru venirea ei,
al vântului necesar
sau
al ploilor sale.

Auzindu-i mesajul,
păsările călătoare își agită aripile,
alte flori tresar și nerbdătoare
vor să-nflorească,
așteptând prima cădere lină
a frunzelor.

E decisă asupra venirii la noi,
să-și proclame dreptul de regină
peste natură,
s-o înfășoare cu mantia pestriță,
oamenii
să-i fie servi în beneficiul lor,
că iarna o va trimite la plimbare într-o zi,
așa cum face și ea cu vara,
acum.

Noi, doar o așteptăm...

Mihaela Moșneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Aug 29, 2016 6:22 am  Mihaela Moşneanu

A fost odată...
Ehei, s-a-ntâmplat la un moment dat,
infinitul universului a făcut pact cu timpul
ce ne era dăruit nouă,
dar cu condiţia să aibă câteva limite,
ca de-obicei.
Şi astfel,
copilăria, pubertatea, adolescenţa, maturitatea şi bătrâneţea
ne sunt capitole ale vieţii.

Şi-n toate capitolele astea,
râsul să-şi joace vesel ping-pongul,
lacrimile să ne spele sufletele,
amărăciunea să ne brăzdeze încrederea,
viaţa fiecăruia
să fie după voia Domnului.

Mihaela Moșneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Aug 24, 2016 4:00 am  Mihaela Moşneanu

Dintre multe gânduri ce umblă călătoare
prin conştiinţa mea veşnic nelămurită,
puse şi învârtite pe mosorul minţii mele
m-a invadat unul aparte,
sau mă rog, aşa cred eu că este,
gândul acesta nu-mi dă pace
,,ce este sufletul?''

Oricum, de-a lungul timpului,
omul a evoluat încontinuu
de la Adam şi Eva încoace,
şi-a croit îmbrăcăminte şi accesorii frumoase sau bizare,
pe deasupra
şi-a mai brăzdat şi pielea cu acul tatuajului,
dar sufletului
n-a avut cum să-i croiască sau să-l înţepe cu aşa ceva,
el nu a cunoscut şi nu va cunoaşte niciodată moda
pentru forma sa nedefinită şi invizibilă.

Ştim că speranţa
este prima rază de lumină a noastră,
iubirea, dragostea și veselia
îi aduc omului soarele cu razele calde,
tristeţea-i
aduce furtuni de lacrimi,
supărări ca uraganele
ce produc calamităţi terestre
determină umanitatea
să se transforme în bestialitate,
fericirea,
ca o rafală de vânt ne inundă uneori, făcându-ne împliniţi,
vanitatea
te face mândru, trufaş, indiferent,
ura
te face şarpele care împroaşcă venin peste tot pe unde treci,
şi câte şi mai câte sentimente te mai stăpânesc!

O fi semănând cu forma noastră umană
din momentul în care ni se plămădeşte în trup
odată cu naşterea şi creşte în același timp cu noi,
hrănindu-se cu viaţa care ne-nconjoară,
savurând încontinuu din deserturile sentimentale
care îşi fac cuib în noi,
de-a lungul timpului acordat de Sus?

Și totuși, ce este sufletul?

Mihaela Moșneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Aug 19, 2016 7:30 am  Mihaela Moşneanu

Litere împrăștiate
alcătuiesc milioane de cuvinte
simple sau elevate,
înnodate
cu înțelesuri și subînțelesuri
în fiecare din noi,
transmit
bucurii și dezamăgiri,
informații
pe care le receptăm
cu ajutorul lor,
creierul dumică totul
noi nu facem
decât
să ne folosim de ele,
indiferent
dacă le-nțelegem sau nu,
pentru că altfel
am fi surdo-muți.

Surdo-muții
nu vorbesc, nu aud,
dar se-agață de gălăgia interioară,
gesticulând prin semnele lor,
alcătuind și ei aceleași cuvinte
pe care noi le-ascultăm sau le țipăm
în mijlocul comunicării
de care ne agățăm cu toții.

Nu știm
câți vorbim cuvinte sau nu,
nu există
majoritate sau minoritate
pentru noi oamenii,
doar
litere și cuvinte.

Mihaela Moșneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Aug 17, 2016 4:40 am  Mihaela Moşneanu

- Și? Ia ciripește, ce mai faci? îl întrebă Tutoi pe căpitan.
- Ce să fac? Ete, șî io p-aci, prin oraș, că pe-acasă mai rar. Tu cunoști viața mea, mmm... și după un timp de câteva secunde, oare, cine n-o cunoaște? În fine, n-are rost să-ți mai povestesc.
- Ceee? Zi mai tare mă, că n-aud! îi strigă, pentru că din cauza muzicii pe care o asculta, nu prea înțelese mare lucru din ce vorbise prietenul său.
Văzând așa, căpitanul începu să râdă și-l împinse în glumă pe Tutoi. Acesta fu luat prin surprindere și începu să-i țină isonul căpitanului. Pentru ei era amuzant să se înghiontească, se distrau de minune, dar pentru câini, nu. Poate n-ar fi fost o problemă dacă numai ar fi râs, dar înghiontirea celor doi îi deranjă pe câinii care se apropiaseră de Cățelușu', cel care începuse să latre primul. El, oricum sări la picioarele lui Tutoi, dar ceilalți săriră la amândoi. Căpitanului și prietenului său le pieri pe loc pofta de hârjoneală, se speriară și apoi începură să înjure câinii:
- Marș! Maaarș, potăi ordinare și jegoase! Bă căpitane, du-te dracu cu câinii tăi cu tot! Că ne mănâncă ăștia pe-amândoi! Gonește-i!
- Bă, nesimțiților ce sânteți voi! Nu vă e rusânie, mama voastră de proști! Ce mă, nu vedeți că io cu pretenu' meu Tutoi, glumim? Maaarș, fir-ați voi să fiți cu rasa voastră cu tot, marș!
- Maaarș! strigă iar Tutoi, bă căpitane, ia-l pe ăsta alb de pe mine!
- Paștelele mamii tale, de prost! Bă cățelușule, măcar tu fi cuminte, ce mama dracului! Ptiu, drace! Da ce v-apucă acum? Că nu ne omorâm unu pe altu'!
- Maaarș! Căpitaneee, ia-ți câinii de pe mine, maaarș!
Căpitanul nu era chiar așa de speriat, era obișnuit cu ei. Nu era prima oară când patrupedele în frunte cu Cățelușu' se înfuriau așa, crezând că cine știe ce i se întâmplă lui sau când se speriau de ceva anume. Se întâmpla să-i rupă și pantalonii, lăsându-i urme ușoare de colți. Niciodată nu punea la suflet reacțiile adverse ale câinilor, pe care oricum îi considera prietenii lui. Dar Tutoi era disperat, era nervos pe ei și se uita urât la căpitan. Dacă ar fi putut să-l bată, l-ar fi snopit în bătaie pe bietul om, care era mai mult speriat pentru prietenul lui, decât pentru el.
- Staaai! Stai că-mi venii o idee să-i cumințesc, stai!
Și pe o parte ținându-se la câini cum putea, pe de alta, începu să cotrobăie prin plasă după budinca de macaroane. Îi venea foarte greu s-o caute, în timp ce Tutoi înjura și blestema clipa în care se întâlnise cu Vasile, că numai el era vinovat de faptul că vroiau să-l mănânce câinii de viu. La un moment dat îi căzuseră căștile pe jos, și unul din câini le luase printre colți, apoi se retrase mai încolo cu ele. Le studia și le arunca, după care iar le lua, și tot așa. Când observă ce se întâmplă cu căștile lui, Tutoi crezu că moare de ciudă, nu alta! I se părea că mai aude puțin muzica din ele, dar începuse să se calmeze, nu mai înjura și parcă i-ar fi trecut supărarea, nu mai spunea nimic, doar le privea trist și ochii începuseră să i se umezească. Nu-l mai interesa dacă l-ar fi mușcat câinii, nu-l mai vedea și nu-l mai auzea nici pe căpitan. De când se știa el pe lume, muzica era viața lui, așa că acum era resemnat să fie mușcat și mâncat de câini. Până la urmă, căpitanul reușise într-un fel sau altul să scoată budinca din plasă și văzând că-i rost de mâncare, câinii săriră pe el și-l doborâră la pământ. Începu iar să-i înjure și să-i gonească pe câini, dar aceștea nu se dezlipeau de lângă el, fiind foarte interesați și insistenți față de mirosul delicios pe care îl simțeau.
- Maaarș! Morții și dumicații voștri de javre ordinare! Maaarș!
Noua voce se auzea din parc, de lângă fântâna cu apă. Atât căpitanul, cât și Tutoi întoarseră capul și-l văzură pe Pepsi, care observase impasul în care se aflau prietenii lui. Cum venise el de pe faleză și își continuase pașii spre primul zid, îl sărise și luase niște pietre de acolo, după care fugi spre ei. În momentul în care începu să strige la câini și să înjure, azvârlea câte o piatră spre ei. Aceștea se speriară și se îndepărtară de cei doi. Așa putu și căpitanul să desfacă micul pachet și rupse budinca în bucățele, după care le aruncă și câinii se repeziră spre ele.
- Băi căpitane, ai înnebunit de tot, să fiu al dracului! îi strigă Pepsi, când tu vezi că ei te mâncă, tu tot le dai de mâncare! În loc să îmi dai mie să mănânc, că vă salvai, tu, tot pe javrele astea le mângâi cu bunătatea ta nemăsurată de prostie, bă!
- Bă Pepsi, ia mai du-te dracului! Io îți mulțumesc că ne salvași, dar știi ceva? De-ai ca tine, egoiști care să se gândească numai la ei, îi plină lumea, auzi tu? Ia mai lasă-mă-n pace!
- Bă căpitane, egoist sau nu, dar bine că apăru el, că altfel ne duceam dracu pe lumea ailaltă, spuse și Tutoi. Dă-te-n p... mea cu câinii tăi cu tot, că rămăsăi și fără căști acum, din cauza ta și a lor. De-acum în colo, uită-te bine la mine, când te-oi mai vedea, prima oară mă uit să văd dacă-s câinii ăștia cu tine, și-abia apoi m-apropii să-ți vorbesc, auzi tu?
- Bă Tutoi, în primul rând, dacă mai vrei să mai fii preten cu mine, e bine. Dacă nu mai vrei, stai tu pe pacea ta, că io nu duc lipsă de preteni p-aci prin oraș, așa că n-o să mă plâng după tine, ai înțeles? În al doilea rând, du-te mai bine și ia-ți căștile de-acolo de jos și nu te certa cu mine. Că orice-ai zice tu, Pepsi, piticoata bombată sau oricine despre câinii mei, io nu mă las de ei, auziți voi? Și tu mă, și tu, Pepsi! Să vă intre bine în bibilica aia plină de tărâțe, că aia aveți voi în capul vostru, nu creier. Că numa' io știu ce-i în sufletu' meu, atunci când îs singur, așa că dacă nu vă place de mine, duceți-vă dracului șî lăsați-mă-n pace, n-am nevoie de voi!
- Bă căpitane, da îți veniră dracii, nu glumă! Ce naiba te-'nervezi așa? îi spuse Pepsi care îi observase supărarea. Io știu cum îți e ție, pentru că și io sunt singur.
- Nu, nu știi, n-ai de unde să știi. Tu ești singur pentru că ești prost, un bețivan prost, da io îs singur pentru că mi-a murit îngeru' meu Marioara șî proasta de Tanța, care nu s-o gândit decât la ia, când s-o aruncat în Dunăre. Ai avut tu famile vreodată și-ai pierdut-o, șî io nu știu? Nu, n-ai avut, așa că taci, nu mai vorbi doar ca să te-afli-n treabă.
În timp ce căpitanul și Pepsi vorbeau, Tutoi se duse să își ia căștile care erau la câțiva pași de el. Le verifică și văzu că erau bune, așa că îi veni inima la loc. Îi trecuse supărarea pe căpitan și pe câini. Căută o melodie de-a lui lui Elvis Prestley și după ce-o găsi, le puse la urechi și începu să danseze, ca și cum nu se întâmplase nimic. Ce-i drept, era un dansator bun și trăia muzica din toată ființa lui, oferea întodeauna un adevărat spectacol când dansa. Dacă l-ar mai fi văzut cineva în afară de cei doi prieteni ai lui care încetaseră să se mai certe în acel moment, ar fi avut ce să admire. După ce se termină melodia, se opri și revenise alături de cei doi, care, admirându-i mișcările grațioase, uitară să se mai certe și îl aplaudară. Dar Tutoi, chiar dacă dansase pe muzica lui Elvis, auzise câte ceva din ce vorbiseră înainte cei doi, așa că acum vorbi el:
- Bă căpitane, chiar te supărași rău de tot, din câte văd eu. Lasă mă, nu te supăra. Uite, eu te-nțeleg, să știi. Ș-apoi, iartă-mă, că și eu te supărai, da-'nțelege și tu, că m-am speriat de câinii tăi, mă! Acum, recunoaște că dacă nu era Pepsi, nu știu cum am fi scăpat de ei. Hai că tu ești prieten bun cu ei, da noi ceilalți, nu prea suntem, și e normal să ne fie frică de ei, nu?
- Da mă Tutoi, da, îs de-acord cu tine, dar până la jigniri. Mai tot timpul când vă-ntâlniți cu mine, dacă toate-s bune șî frumoase, îs cel mai bun pentru voi. Da' dacă ceva nu merge bine șî ceva îi urât, atunci când îs io pe lângă voi, io îs vinovat. Șî înjurați, și blestemați, și faceți ca toți dracii mă, cu mine! Că m-am săturat șî io!
Și nervos, își scoase sticla de bere din plasă și când o desfăcu, sări spuma din ea. Se agitase în timp ce se ținuse la câini să nu-i muște, dar nu-i păsă că se uda. Învârti capacul sticlei la loc și-o puse jos. O ținu puțin și o păzi cu privirea câteva minute pentru a putea bea. Fiind concentrat asupra berii, tăcu, dar Tutoi se întoarse spre Pepsi și îi spuse:
- Ce dracu măi Pepsi, ce ești așa de prost? Băi fraiere, parcă nu l-ai cunoaște pe căpitanu' nostru, parcă n-ai ști cum e el, ce naiba!
- Bă Tutoi, mai taci dracu și tu, da? Că și tu-l făcuși cu ou șî cu oțet, mai 'nainte! Îmi pare rău, dar acu ce să mai fac? Că de jignit, îl jignii și gata, ce mai!
- Păi mă boule, ce ești! Cere-ți iertare sau scuze, cum vrei tu, da cere-ți, că și eu îmi cerui, nu m-auziși? Hai mă, împacă-te cu el, că și el e-al nostru, ce dracu!
- Bine, mă! Dacă tu zici așa, așa fac mă, îi bine?
- Hai, dă-i drumu', ce mai stai?
Căpitanul reușise până la urmă să se descurce cu berea și duse sticla la gură. Înghiți cu poftă de câteva ori, apoi se opri puțin. După vreo două-trei secunde bău la fel, în timp ce se prefăcea că nu-i mai vede și nu-i mai aude pe prietenii lui. Dar aștepta să vadă dacă Pepsi își cere scuze și vroia să vadă dacă lui Tutoi îi părea rău cu adevărat de cum se purtase, ori era interesat numai de bere. Nu avea încredere în niciunul dintre ei, îi cunoștea prea bine. Se săturase de jignirile sau de nepăsarea lor, dar totuși, erau proștii lui, așa cum erau ei. Se prefăcu în continuare că nu-i vede cum fac doi pași spre el și cum Tutoi îl înghiontea cu cotul pe Pepsi să-și ceară scuze. Apropiindu-se de el, Pepsi îi spuse:
- Căpitane! Bă căpitane, uite, scuză-mă, te rog. Greșii acum și-mi pare rău, pe cuvântu' meu!
- Ooo, îți pare rău, ție întodeauna îți pare rău, știu io!
- Hai mă căpitane, că-i pare rău și lui, ce naiba! Și mie-mi pare rău că m-am supărat și c-am vorbit așa cu tine, interveni hotărât și Tutoi, hai, iartă-ne. Hai să nu ne dușmănim acuma.
- Nuuu! Că io nu dușmănesc pe nimeni, mă! Șî mai ales pe voi, Doamne ferește! Dar aș vrea ca să nu vă mai sară țandăra cum vă sare vouă de-obicei!
- Hai căpitane, nu mai fii supărat, hai! Auzi, știi ceva? Hai, lasă asta cu câinii, hai să-ți povestesc ceva, vrei?
- Să povestești ceva? Interesant sau plictisitor, ca să știm de la-nceput, glumi Tutoi.
- Ei, acu vezi că trebuie să îi zici și lu' Tutoi, nu numa' mie, auzi? Hei, io cam știu despre ce-i vorba, că am râs as'ară de el, de m-am spart! Plângea ca boul șî zicea că are o mare belea, șî io am crezut c-o fi făcut vreo prostie sau cine știe cine-o vrea să-l bată, și când colo, el...
Și începu să râdă cu foc. Aveai impresia că uitase complet întâmplarea cu câinii și de supărare. Pepsi, văzându-l că iar râde de el, râse și el puțin, după care îi spuse:
- Hai mă căpitane, nu mai râde atâta. Eu te consider prietenul meu, și tu...
- Ce, mă? Despre ce-i vorba?
- Ehei, dacă ai ști ce ,,belea'' are Pepsi al nostru, și continuă să râdă, atunci ai râde și tu, mă Tutoi, ai râde cu lacrimi, cum am râs eu as'ară și râd și-acu.
- Păi? Ce-i mă? Chiar mă făcurăți curioși.
- Ziii! Zi odată, măăă! Bă Tutoi, dacă nu-ți zice el, îți zic io, auzi?
- Păi zi tu, mă! Sau spuneți-mi o dată!
- Mi s-a pus pata pe-o gaică mă, șî nărodu' ăsta râde de mine, nu vezi?
- Aaa, nu! Io nu râd că ți s-o pus pata pe-o gagică, cum spui tu, io râd că tu îi zici belea la problema asta. Păi cum să fie belea, mă? Păi îi cel mai frumos lucru mă, să te-ndrăgostești, asta nu-i belea, asta-i partea frumoasă, dar șî complicată a vieții.
Tutoi începu și el să râdă când auzi despre ce este vorba și continuă să spună:
- Ei, căpitane, dacă spui că e și partea complicată a vieții, atunci are dreptate și Pepsi al nostru, într-adevăr, îi și-o belea să ți se pună pata pe-o gagică.
- Bă, îi așa de frumoasă! Ufff! Mie nu mi-a trebuit nevastă pân' acu, dar vreau ca ea să fie nevasta mea. Bă, ajutați-mă și pe mine, mă.
- Păi, și cine e gagica? Noi o știm?
- Ei, e la lucru în seara asta. O cheamă Adriana, e brunetă cu ochii albaștri și are un corpuleț, mamăăă! Îi artistă mă, îi artista mea!
Prietenii lui nu mai râdeau acum, dar zâmbeau. Îl priveau pe Pepsi și îl ascultau cu simpatie. Văzându-l cum vorbea despre fata aceea, cu atâta drag, cum ochii îi străluceau și fața i se lumina ca un soare, căpitanul și Tutoi își aduceau aminte de tinerețea lor. Despre căpitan știm că își aducea aminte de Tanța lui, de privirea verde ca iarba și de părul ei negru și lung. Și Tutoi își aducea aminte de Niculina, prima lui nevastă, o fată blondă cu părul lung și cu ochii negri, înaltă și corpolentă. Se despărțiseră din mai multe motive, dar de pe urma căsniciei cu ea, avea o fată care îi semăna ei și un băiat care semăna cu el.
,,Ce-au mai trecut anii, Doamne! Parcă ieri m-am îndrăgostit și eu de Lina mea, și muream de dragul ei. Și eu eram așa de înfierbântat ca nărodul ăsta. Oare, îmi luceau și mie ochii-n cap și fața, în halul ăsta, ca lu' Pepsi? Tot ca el eram și eu? Sigur, eram ca el, cum altfel poate fi un om îndrăgostit? Doamne! Să dea Domnul să îl iubească fata asta, să nu sufere.''
- Bă căpitane, bă Tutoi, aveți ceva bani?
- Io n-am niciun chior, îi răspunse căpitanul.
- Nici eu n-am. Da de ce-ți trebuie bani?
- Ei, vroiam să merg la ea la lucru.
- Păi unde lucrează? îl întrebară amândoi.
- Ei, lucreză la Damiro. Eu nu mă duc pe-acolo decât pe tura ei, doar de dragul ei.
- Ooo! Păi înseamnă că trebuie s-o știm și noi pe Adriana asta a ta, nu?
- Păi de ce trebuie s-o știți voi, mă? Bă Tutoi, e-a mea, auzi? Stai în banca ta!
- Hooo, măi nebunule! Eu ziceam că trebuie s-o știm și noi, pentru că lucrează la Damiro, nu? Este un loc public, e o pensiune, un local colo, nu?
- Păi da! Da ce-ai crezut tu, mă nărodule? îl întrebă Tutoi, râzând.
- Aaa, nu! Nu crezui nimic, mă, da na! Înțelegeți-mă și pe mine, răspunse Pepsi puțin rușinat, deși îi privea neîncrezător pe prietenii lui, care râdeau de el.
- Gelosuleee! Băăă, noi sântem prieteni, nu? Stai cuminte, că nu ne legăm noi de gagica ta.
- Ei, da de unde știu eu ce-aveți voi în cap? Că pretenii sânt primii care...
- Până aci, Pepsi! Până aci! Dacă mai continui, mă supăr și nu mai am ce discuta cu tine, ai auzit? interveni și căpitanul, care se supărase iar, așa ne crezi tu pe noi? Dacă n-ai încredere în noi, la ce mai stai de vorbă, la ce mai discuți? Ș'-apoi, ce vârstă avem noi, și ce vârstă ai tu? La asta, nu te gândești? Tu, chiar crezi că ,,artista'' aia a ta, că fătuca aia tânără și frumoasă, s-ar uita la doi moși ca noi, mă?
- Ce moși, mă căpitane? Poate tu ești moș, eu nu-s! sări și Tutoi cu gura.
- Nuuu! Scuză-mă, dragul meu Tutoi, râse căpitanul, uitasem că tu ești vreun june-prim, zău așa! N-om fi noi chiar moși, ai dreptate, dar totuși, pe lângă fătuca aia suntem bătrâni. Ce să facem noi cu ea, s-o creștem? Sau ia să ne-ngrijească la pat, mâine-poimâine? Mă faci să râd, ce mama dracului! Și tu Pepsi, bagă-ți mințile-n cap, ai înțeles? Dacă se mai întâmplă vreodată să mai spui ce spusăși mai 'nainte, cu mine ai terminat-o! Ține minte, nu uita!
- Bineee, bine! Bă căpitane, da văd că-n seara asta îți sare țandăra cam des, ce drac îi cu tine? spuse Pepsi, sper să nu mă bați în viitoru' apropiat.
- Ei, din câte văd și eu, trebuie să cam avem grijă cu căpitanu' nostru în seara asta, că i se întinseră nervii la maxim, spuse Tutoi, mai în glumă, mai în serios. Căpitane, când ne-ntâlnirăm noi, îmi promisăși ceva, mai ții minte sau uitași?
- Ce? Ce ț'-am promis, mă? întrebă el, gustând iarăși din bere.
- Deci, uitași. Păi nu ț'-am, spus eu prima oară că tu-mi dai să beau bere și eu îți dau s-asculți muzica mea. Nu așa ne fu vorba?
- Aaa, ba da mă, ba da! Da cu doi proști ca voi și cu câinii ăștia, uitai de tot.
- Păi și-mi dai sau nu, să beau?
- Îți dau mă, îți dau, și întinzându-i sticla, ia-o! Ia șî bea!
- Vreau și io, mă, să-mi dai și mie, ceru Pepsi.
- Ți-oi dau mă, da acum stai putin la rând, da? Că eu îi cerui primu', nu tu. Și îți dau numai dacă vrea căpitanu', ai auzit?
- Bea mă odată, nu mai face atâta tam-tam, ce naiba! se răsti căpitanul, ș-apoi dă-i șî lui, că doar n-o fi foc dacă bea șî el puțină bere.
Tutoi duse sticla la gură și începu să bea. Se înserase iarăși, o nouă noapte îl întâmpina pe căpitan, în compania celor doi prieteni care îl enervau în acel moment. Nu știa nici el exact de ce era deranjat acum, că doar îi cunoștea foarte bine, era învățat cu ei, nu era prima dată când își petrecea timpul cu cei doi prieteni ai lui sau cu alții ca ei.
,,Ce-o fi cu mine, oare? De ce nu-i prea suport? O fi oare din cauza visului cu Marioara mea? Sau, pur și simplu îmi veniră nervii pe ăștia doi din cauza câinilor? Oricum, nu am avut nimic până să mă-ntâlnesc cu nebunii ăștia doi, că doar când fusăi cu Miță șî cu soră-sa, mă simții bine, îmi fu drag cu ei. Na bine, nici nu se compară ăștia cu ei, ăia îs domni, educați, oameni cu școală. Offf! Că nici io nu eram înainte ca Pepsi, Tutoi sau ca alții, da acum nu mă mai interesează nimic, ce importanță are cum sunt, de fapt? Io îs singur acum, cui îi mai pasă de mine?''
Căpitanul fusese furat de gândurile lui, în timp ce Tutoi și Pepsi îi beau berea și se înjurau ca la ușa cortului, dar în glumă. Îi auzea, dar nu era atent, de parcă cei doi erau undeva pe aproape de el, dar nu știa de unde îi aude. Dar un claxon de mașină care intrase pe drumul spre insulă și se apropia de ei, îl făcu să revină lângă prietenii lui și să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui. Mașina se opri la câțiva pași de ei și după ce geamul fu dat jos, se auzi:
- Vasile! Măi Vasile, ce faci?
- Da! Bine fac mă, da tu ce faci? Sau cine ești?
- Hai măi omule, nu mă mai cunoști?
Și dându-se jos din mașină, veni spre căpitan și îl îmbrățișă cu tot dragul. Era vărul lui din Dubova, despre care știa că e plecat în Germania de douăzeci de ani. De fapt, uitase complet de el, ca dovadă că nici nu-i recunoscu prima oară. Era un tip puțin mai înalt decât căpitanul și cam de aceeași vârstă cu el, îmbrăcat în blugi bleumarin, o geacă de piele și încălțat într-o pereche de ciocate cu pinteni, asemănătoare cu ale lui Tutoi. Avea părul cărunt, lung și prins în coadă, mirosea a JAGUAR Classic Black. Fața luminoasă cu ochii albaștri, strălucea în ton cu dantura albă de porțelan, când îi vorbea și îi zâmbea. Cercelul de argint din urechea stângă, lanțul și inelul de aur completau îmbrăcămintea lui Gheorghe sau Ghiță Damblagiul, cum i se spunea înainte să plece din țară. Când era tânăr, îi plăcea să se laude că pe el, când îl apucă damblaua, o încurcă toți cu el. Și căpitanul l-a poreclit Damblagiul, și după el, toată lumea i-a spus așa.
Prima oară nu-l recunoscu pe vărul său, dar privindu-l atent câteva clipe, după ce acesta îl îmbrățișase și pupase pe ambii obraji de câteva ori, spuse:
- Ghiță! Mă Ghiță, tu ești? Bă Damblagiule, chiar ești tu, mă?
- Daaa! Eu sunt, mă Vasile, eu sunt. Am ajuns în sfârșit acasă, după atâta timp. Doamneee! Cum au trecut anii! Ce faci, tu? Ce faci?
- Ei, ce fac? Io văd că tu faci mai bine ca mine, io fac rău de tot, mă.
Și începu să plângă, în timp ce se gândea cum să-i spună vărului său că era singur, că Marioara și Tanța lui nu mai erau, și cum era acum viața lui. Dar Damblagiul îl luă din nou în brațe și începând să plângă la un loc cu căpitanul, îi spuse:
- Știu, mă. Am auzit ce s-a-ntâmplat cu familia ta, și de-aceea vreau să te iau cu mine în Germania, frățioare. Să știi că nu ești singur, mă ai pe mine.
- Io nu vin niciunde, auzi? Ai înnebunit la cap? Ce drac să fac io în Germania ta? Nu știu limbă și decât o viață printre străini, mai bine aci. Destul îs singur șî amărât aici, mai vrei să fiu șî pe-acolo?
- Auzi? Lasă, nu a intrat tot timpul în sac acuma, avem noi timp de vorbit despre asta și despre altele, vorbim noi altă dată, da? Acum fă-mi cunoștiință cu prietenii tăi și hai să mergem cu toții la o bere, da?
- Cu mine nu-i nevoie de cunoștiință, mă cunoști, da nu mă mai ții minte, spuse Tutoi.
- Nu zău! Nu te supăra, fără două luni, sunt douăzeci de ani de când am plecat din țară, și de aia nu-mi dau seama. Nu știu, poate dacă-mi spui cum te cheamă, sigur voi ști cine ești.
- Mmm... nu zău, și strâmbându-se la el, ia să vedem, numele Tutoi îți spune ceva?
- Ceee? Tutoi? Cel cu care mergeam s-o caut pe Getuța și pe Anca lu' Bărbosu' de la Armeniș în tinerețe, și cu cel care beam până dimineața la Dierna și la Pescărus!
- Daaa! și imediat dădură noroc, se îmbrățișară și se pupară, fericiți de întâlnire.
După ce terminară cu îmbrățisările și cu veselia revederii, Damblagiul se întoarse spre Pepsi și îi spuse:
- Tu ești mai tânăr, sigur nu ai cum să mă cunoști, și nici eu pe tine.
- Nuuu! Eu sunt Pepsi.
Ghiță Damblagiul dădu noroc și cu el, îl îmbrățișă și apoi spuse:
- Măi băieți, ce ziceți? Mergem la o bere?
- Daaa! săriră în sus Pepsi și Tutoi, dar căpitanul nu spuse nimic.
Observându-l pe căpitan, îl luă de după gât și spuse:
- Hai, Vasile! Hai la o bere, că uite, prietenii tăi sunt de acord să mergem, hai!
- Hai, dacă tu zici, hai!
Și se urcară toți patru în mașină pentru a pleca.

va urma

Mihaela Moșneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Aug 08, 2016 7:34 am  Mihaela Moşneanu

Uneori se strecoară printre zilele noastre
câte-o zi care se însăilează
pe suflet, te-nţeapă cheful
de-o plimbare la pas uşor
cu mâinile ascunse prin buzunare,
neobservând gropile de pe străzile gri,
vreo două-trei bănci zgâriate și prăfuite
lipite de trunchiurile unor copaci.

Dintr-o toană a destinului
pe-acolo pe unde te duc paşii,
câțiva pensionari preocupaţi
de politică sau de viața altora,
mai încolo
câţiva tineri gălăgioşi care mănâncă seminţe
aruncă din când în când porumbeilor curajoşi,
mulți sau puțini oameni se duc sau vin
de nu stiu unde, în treaba lor,
bârâitul maşinilor e nesemnificativ pentru timpanele tale
în arşiţa soarelui.

Și astfel gândurile ți se combină
cu simțurile interioare și exterioare
eliberându-se
de însăilătura de pe suflet,
schimbând direcția chefului
spre continuitatea vieții.

Mihaela Moșneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iul 15, 2016 1:32 pm  Mihaela Moşneanu

Căpitanul își luă chipiul de pe cap și îl pusese pe jos, pe lângă picioare, cu gândul să nu murdărească fața de masă a Simonei, apoi își dădu jos și mantaua. O puse pe spătarul scaunului pe care il oferise femeia. Se așezase apoi pe scaun, dar nu fu atent la povestea lui Miță, pentru că o cunoștea mai bine decât povestitorul. Privea masa încărcată cu de toate, deși, dacă l-ar fi observat cineva, ai fi avut impresia că nu vede și nu aude nimic din ce era în jur. Pe masă erau așezate o față albă de mătase și înflorată, farfuriile cu lingurile, furculițele și cuțitele alături, pe un șervețel roz. Lângă ele trona elegant câte un pahar de cristal cu picior și în mijloc erau două castroane mari, de porțelan și un coș plin de pâine feliată. Unul din ele conținea ciorbă de perișoare și celălalt, sarmalele. Nu ai fi putut să-ți dai seama care dintre cele două arome ți-ar fi trezit mai abitir pofta de mâncare. Două sticle mari de bere și două de suc stăteau lângă masă, pe lângă picioarele Simonei. Avea obiceiul de-a avea grijă de fiecare dată, ca musafirii ei să mânânce bine și apoi îi servea cu băutură. Simona era o bucătăreasă desăvârșită. Întodeauna, când avea invitați la masă, făcea ea ce făcea, și se întrecea pe sine.
Era o femeie înaltă, brunetă și tunsă scurt, cu bretonul pe frunte. Avea tenul alb și niște buze ușor conturate cu un dermatograf roșu. Ochii mari și verzi, împrejmuiți de niște gene lungi și întoarse cu rimel, alături de sprâncenele frumos pensate îi scoteau în evidență roșeața din obraji. Era îmbrăcată într-o rochiță roz și subțire de vară, peste care își pusese un șorț bleu de bucătărie.
Miță ajunsese la finalul povestirii, în timp ce soră-sa își ștergea lacrimile de pe lângă ochi, pentru a nu-și strica machiajul. Privind spre masă, căpitanul nici nu realiză faptul că prietenul său terminase de povestit prin ce trecuseră în acea zi și când sora sa puse o mână pe unul din brațele căpitanului, acesta tresări de parcă l-ar fi trezit cineva:
- Doamneee! Căpitane, trebuie să-ți revii, să nu te mai gândești, a fost doar un vis.
- De la ce să-mi revin, Simono? Ce mai făcui acu'?
- Nimic, căpitane, nu mai făcuși nimic, îi răspunse zâmbind, pentru că își dădu seama că Vasile nu era acum cu gândul la ce povestise frate-său. Văzând așa, îi luă o farfurie din față și îi puse două polonicuri de ciorbă în ea, apoi îl îndemnă, hai, pune mâna și mănâncă, sper să-ți placă mâncarea mea.
Privind și mirosind, spuse trist:
- Doamne, ce samănă ciorba asta cu a Marioarei mele! Să-ți dea Domnu' sănătate!
- Mulțumesc, căpitane! Și ție la fel, să-ți dea Domnul! îi răspunse ea.
Nu-i venea să creadă cât de repede reușise să fie receptiv la ce era în jurul său, când, mai înainte părea atât de absent. Ar fi dat oricât să afle pe unde se plimbase mintea lui adineaori, nu numai acum, dar și în alte dăți. Nu era prima dată când căpitanul, aflându-se în preajma ei, în timp ce alții vorbeau ceva sau relatau despre anumite întâmplări, era ,,plecat'' în altă parte și imediat când ea sau altcineva îi vorbea, revenea la loc, de parcă nu ar fi existat un ascultător mai interesat în această lume ca el. Deși îl cunoștea foarte bine, și-ar fi dorit foarte mult să-l înțeleagă mai bine, pentru al putea ajuta mai mult decât o făcea, dar niciodată nu reușea.
,,Doamne, cât aș vrea să te înțeleg, să te cunosc mai bine! Și eu, și toți cunoaștem viața ta, dar nu reușim să te-nțelegem atât cât ar trebui pentru a putea să-ți fim un sprijin mai mare, la nevoie. De multe ori se poate vorbi cu tine mai bine decât cu un om normal, alteori, nu se poate vorbi nici măcar cât face unu plus unu. Tare ciudat mai ești, măi Vasile! Parcă ar fi în tine doi oameni la un loc, când apare unul, dispare celălalt, și invers.''
Miță își luase o farfurie în mână și vroia să-și pună puțină ciorbă. Nu prea se dădea în vânt după ciorbe. Dacă ar fi fost după el, și-ar fi umplut farfuria cu sarmale, dar mâncarea surorii sale era bună și mai ales, știa că nu i-ar fi permis ca măcar să nu guste puțin din ea, așa că oricum trebuia să mănânce. Dar fără să știe de gândurile Simonei, și atenția lui era îndreptată asupra căpitanului, gândind cam la fel:
,,Bietul meu prieten! Of, dacă aș putea să te ajut mai mult, ce bine ar fi! Și nu numai eu, ci toți cei care suntem pe lângă tine, aproape în fiecare zi. Și mai ales, dacă am reuși să te facem să revii acel om care erai odată, înainte de moartea fetei și-a nevestei tale! Dar nu avem cum, moartea este singura care nu mai are nicio soluție, care nu mai are drum de întoarcere. Știu că această masă, alături de mine și de Simona nu poate decât să-ți mai aline puțin durerea sufletească, dar mare lucru nu rezolvă, pentru că știu că-n momentul în care te vei despărți de noi, viața ta își va relua cursul ei normal, cu singurătatea, cu bântuiala prin noapte ca stafiile și cu durerea ta, însoțită de câinii vagabonzi. Of, Doamne!''
Gândind așa, o observă pe soră-sa cum își ștergea lacrimile discret de pe lângă ochi. Ea, în același timp îl observase pe frate-său și amândoi se priviră, înțelegându-se tacit, așa cum numai doi frați pot să se înțeleagă în anumite momente. Dar nu apucară niciunul din ei să spună nimic, că nici căpitanul nu se lăsă mai prejos. În timp ce doi frați se priveau în ochi, căpitanul îi observa și el. Îi lăsă câteva secunde în pace, apoi strigă la ei:
- Hei, voi! Ce v-apucă pe-amândoi? Vă faceți semne despre mine?
- Ceee? tresări Simona, auzindu-l, cum poți crede asta, căpitane?
- Nuuu! Căpitane, ce-ai? Cum să ne facem semne despre tine, când ești prietenul nostru? sării și Miță, cum poți crede așa ceva?
- Lasă mă, că știu io care-i treaba cu voi, vă pare rău de mine, le spuse, privindu-i grav, nu mă luați de prost, vă rog io! Să știți că dacă o să mă mințiți acu', mă ridic șî plec de-aci. Tăcu puțin și fiind atent la cei doi frați, continuă, Simono, tu ești femeie, nu m-aș supăra așa tare pe tine, dar tu Miță, pe tine te consider pretenu' meu, auzi tu? Șî dacă io văd că tu mă minți, atunci, aci se termină pretenia noastră, nu mai vorbesc în viața mea, cu tine!
Miță și Simona erau surprinși, nu le venea să creadă. Ea se convinse încă o dată de dubla personalitate specială a căpitanului și fratele ei își dădu repede seama că nu trebuia să fie evaziv cu el, așa că-i răspunse cât putu de sincer:
- Nu, căpitane, nu. Voi fi sincer cu tine, e-adevărat că amândurora ne pare rău de tine și-am vrea să te putem ajuta mai mult decât o facem. Eu unul, așa simt.
- Și eu la fel, căpitane, aș vrea să pot face mai mult, aș vrea să nu mai suferi atât și să nu mai râdă nimeni de tine.
- Ei, surioară, cei care râd și-l batjocoresc sunt niște proști, nu au o mentalitate sănătoasă. Dă-o în colo de lume! Că ea mai râde și de alții, și despre noi poate să găsească un motiv pentru a bârfi și a râde, așa că nu lumea e importantă. Gura lumii n-o astupă decât pământul, știi asta! Dar e vorba de el, ca om.
- Da, aici așa este, răspunse Simona, știu asta. Dragul meu căpitan, hai mănâncă și scuză-ne dacă te-am supărat cu ceva.
- Nu tanti dragă, nu m-ați supărat și nu am de ce să vă scuz. Șî pe deasupra fuserăți sinceri cu mine, și asta-mi place mult. Și să vă zic ceva, dacă ar fi mai mulți oameni ca voi, șî lumea asta ar fi mai bună. Vă mulțumesc, din suflet! Nu mă puteți ajuta, să-mi aduceți fata și nevasta de-acolo de unde or fi ele, dar în schimb îmi faceți viața mai ușoară, și asta, înseamnă mult pentru mine. Și zâmbindu-le, continuă, hai să mâncăm, că mie mi se făcu o poftă așa de mare la ciorba și la sarmalele astea! Hai să ne simțim bine, pretene, că doar nu venirăm la Simona să ne văicărim, ci să mâncăm, nu?
- Da, da, da! Așa e căpitane, cum spui tu, fu de acord Simona, hai să mâncăm, că și mie mi-e foame, zău așa!
- Daaa, și mie! Auzi surioară, dar dacă aș sări peste ciorbă și-aș trece direct la sarmale?
- Ce? Păi de ce, măi Miță? Ce-are ciorba mea? Nu-i bună? Ia zi măi căpitane, nici ție nu-ți place? Vai de mine, oi fi greșit ceva la ea, și-acu mă fac de rușine cu voi!
- Nuuu, îi bună mă Simono, îi foarte bună! Mie-mi place, zău că-mi place, îi spuse căpitanul cu gura plină.
- Și mie-mi place, nu pot să zic că nu-mi place, Doamne fere'! mai spuse și Miță, care încercase cumva să vadă dacă poate scăpa de ciorbă, dar văzând că nu avusese nicio șansă, începu să mănânce. Simona se uită la el, preț de câteva secunde și îi spuse:
- Hoțomanule, ce ești tu! Acu-mi dau seama că ție, nu-i că nu-ți place, ci mai degrabă nu-ți prea plac ciorbele, în general. Las' că te cunosc eu. Dar știi ceva? Făcându-i cu ochiul pe furiș fratelui său să nu vadă căpitanul care zâmbea și îndreptând degetul arătător spre el, tot ai să mănânci acolo, puțin, că dacă nu, te leg și îți bag în gură cu forța, ai auzit?
Înțelegând că ea vroia să-l facă pe Vasile să râdă, îi ținu isonul soră-sii:
- Ce-ai măi, soră-mea? Că uite, tremură și hainele de pe mine, dar mai eu, de frică!
- Ce să am? Mă disperi la culme cu chestia asta că nu-ți prea plac ciorbele! Ce-au să nu-ți placă? Tu știi că sunt mult mai sănătoase decât fripturile? Și-apoi, e o ciorbă făcută din carne, nu din legume. Și întorcându-se spre căpitan, continuă, spune tu, căpitane, nu-i așa cum zic eu? Ce, Dumnezeu! Nu se poate trăi numai cu fripturi, cu pizza și cu alte uscături pe care le mănâncă el de obicei!
- Și cu bere, nu? Că uitași de ea, adăugă și Vasile în glumă.
- Daaa, și cu bere! ,,Fir-ar mama ei'' de bere, că uitasem de ea!
- Căpitaneee! Ce-mi faci, măi? M-aruncai eu în gura lupului, dar tu mă-ndeși să intru mai bine, nu? Ooo, stai, că ți-arăt eu, ție!
Luănd o felie de pâine din coș, o aruncă în căpitan, râzând. Acesta, râzând și el vru să repete gestul, dar se opri la timp, văzând privirea Simonei și spuse:
- Mă Miță, stai mă cuminte. Hai să fim cuminți amândoi, îți zic io, că se supără Simona pe noi, și oricum nu-i frumos, nu se face așa ceva!
- Așa-i, ai dreptate, aprobă sora prietenului său, privindu-l cu drag, hai, gata cu glumele! Hai, puneți mâna și mâncați!
Și începură să mănânce, fără ca vreunul din ei să mai spună ceva. După ce Simona îi puse și sarmalele, Vasile le privi puțin, așa cum privise și ciorba mai înainte, dar nu mai spuse nimic de data asta. Mâncă liniștit și cu poftă, până la ultima sarma din farfurie. Când Simona îl întrebă dacă mai dorește, el îi răspunse, zâmbind:
- Nu, că mă săturai. ,,Săru'mâna pentru masă, c-a fost bună și gustoasă!''
- Să-ți fie de bine, căpitane, să fii sănătos!
- Și eu mă săturai, vorba căpitanului, ,,săru'mâna pentru masă, c-a fost bună și gustoasă!''
- Sigur v-ați săturat, măi? Sper că nu vă e rușine să-mi spuneți. Ție, Miță, nu-ți este, știu eu. Căpitane, hai, să nu-ți fie rușine, hai mai ia vreo două sarmale.
- Nuuu, nu mi-i rușine mă Simono, pe cuvântu' meu! Îți spusei, mă săturai, că dacă mi-era mie, mai mâncam io fără jenă, Doamne!
- Bine, cum vrei tu. Atunci eu merg până la bucătărie să aduc și o budincă de macaroane, ce-o am încă în cuptor. Mă scuzați dragii mei puțin, da?
- Bine, surioară, nu-i nicio problemă, noi te așteptăm aici.
- Nuuu, io nu mai mănânc șî budincă. Mulțam, fată dragă, pentru tot, dar nu te supăra, io, chiar mă săturai și nu mai pot mânca nimic!
- Măcar o guști, nu trebuie neaparat să și mănânci. Hai, te rog, nu mă refuza, știi prea bine că nu-mi place să fiu refuzată, da? Și dacă nu mănânci, îți dau la pachet, o mănânci atunci când ți se mai face foame, da?
- Bine, așa voi face, că știu io că nu am lege cu tine, fu de acord el, zâmbind.
- Auzi, cred că și mie îmi vei pune budinca la pachet, că nici eu nu mai pot.
- Măi, dar voi doi vă-nțelegeți telepatic? Că nu vă auzii să vorbiți numai voi, și eu să vă ascult. Ce naiba vă venii? se enervă ea, de data asta.
- Nuuu! răspunseră amândoi în același timp și îi pufniră râsul.
Văzându-i cum râd, începu să râdă și ea cu ei, că oricum nu avea ce face. Îi cunoștea foarte bine și știa că dacă se hotărăsc amândoi să spună sau să facă ceva la fel, nu aveai cum să-i convingi. Își iubea și își respecta fratele, în ciuda tachinărilor dintre ei, pentru că era un om extraordinar, dar și pentru că era mai mare ca ea cu trei ani. Iar despre prietenul său știm ce simțea, așa că nu-i mai contrazise și le spuse:
- Bine măi băieți, bine! Cum vreți voi, atunci merg și vă pun la pachet din budinca mea.
Și îi lăsă singuri câteva minute, zâmbind și mergând la bucătărie să facă cele două pachețele. Căpitanul și Miță își făcură semn între ei și râseră încet, să nu-i audă, dar ea știa bine că cei doi prieteni erau cei mai fideli complici în prietenia lor. Nu dădea mare importanță față de astfel de momente dintre ei, pentru că se simțea bine în compania lor de fiecare dată.
Când termină de împachetat budinca, auzii telefonul lui Miță și pe acesta răspunzând:
- Salut, Mircea!... sunt pe la soră-mea cu căpitanul... da... da, da, da, cum să nu! da... ajung cam în cinci sau zece minute la tine... bine, hai că vin, peste vreo două minute plec de-aci, da?... bine, bine, hai, ceau!
Intrând în cameră cu cele două pachețele pe care le pusese într-o plăsuță, spuse:
- Ce-i? Ce vrea Mircea?
- Vrea să merg până la el, să ne organizăm pentru când intrăm în concediu, pentru campionatul de fotbal pe care îl facem. Și na, știi cum e, trebuie să mă duc, e colegul meu.
- Dă-l în colo de fotbal, că uite cum ai ajuns din cauza lui! Ți-am mai spus eu, ar trebui mai bine să-l lași, decât să o pățești și mai rău, Doamne ferește!
- Ei, asta i-am zis șî io, dar nu m-ascultă nici pe mine, mă Simono, poți să-i spui de-o mie de ori, nu aude nimic când îi vorba de fotbal, spuse și căpitanul.
- Surioară, din câte văd eu, acum te-nțelegi tu telepatic cu ,,pretenu'' ăsta al meu. Mă oameni buni, cum să vă fac să-nțelegeți că eu la fotbal nu renunț decât dacă mor? Și dacă s-o juca și pe lumea cealaltă, și-acolo voi juca!
- Daaa, nu mai vorbi prostii, nu mă mai enerva, se supără sora lui.
- Da ce, ce prostie am vorbit? Că așa e, toți suntem datori c-o moarte într-o zi. Na, eu plec acum. Căpitane, dacă vrei, mai rămâi, eu nu mai pot sta.
- Nu mai stau nici io, că de! Omu' vine, dar mai șî pleacă, nu?
- Stați așa, măi! Mai stați puțin, că mai e și berea, și sucul, să gustați puțin, încercă Simona să-i mai țină, dar Miță îi răspunse:
- Lasă Simona, că eu beau o bere pe la Mircea, nu-i problemă. Dă-i repede lu' Vasile să guste ceva.
- Nuuu, că nici io nu vreau, că sunt mâncat acuma. Șî beau io mai în colo pe undeva o bere, așa că nici la mine nu-i problemă, fată dragă. Io îți mulțumesc încă o dată, pentru masă. Hai pretene, hai să mergem, că poate te grăbești și să nu te mai țin după mine, da?
Miță îl privea cu drag și zâmbind. Cel mai mult îi plăcea promptitudinea asta a lui, atunci când era vorba despre vreo plecare sau despre o situație aparte, care necesita oameni hotărâți și categorici, fără echivoc. Ridicându-se de la masă și luându-și cârja, spuse:
- Hai, atunci! Hai să mergem atunci, te conduc până la bloc.
- Hai să mergem, dar nu-i nevoie să mă conduci neaparat, să știi.
- Căpitane, stai așa! Eu și-așa nu beau bere, sucul era pentru mine, așa că ia tu sticla de bere cu tine, zău așa! Mă duc să caut o plasă mai mare, să o poți duce.
- Nu, nu, că am io plase prin buzunare, stai așa.
Și își scoase mai multe plase, care îi căzură pe jos, rămânând doar cu una în mână. Și-i le strânse repede de jos, le băgă în buzunarul mantalei. Apoi băgă sticla în plasa lăsată afară, după care puse cu grijă și plăsuța cu budincă. După care se îmbrăcă în manta, își puse chipiul pe-o parte și mai spuse:
- Io îs gata, hai să plecăm acu, că te-așteaptă colegul tău.
- Hai!
Și o porni spre ușă, sprijinindu-se de cârjă, urmat de căpitan. După ei, Simona îi conduse și după ce îl îmbrățișă pe Miță, făcu același lucru, și cu Vasile. Și ei își luară la revedere de la ea, după care coborâră treptele scărilor, fără să-și spună nimic. Când ajunseră jos și ieșiră din scara blocului, Miță îi spuse căpitanului:
- Ne oprim prima dată acasă să lăsăm astea, nu? Și după aia plecăm iar, nu?
- Nuuu, io nu mă mai opresc la mine, că știi bine că io pe urmă nu mai trec pe-acolo, cine știe cât timp? Șî se strică budinca asta, că-i cald. Șî berea, la fel, așa că io merg direct prin parc acuma.
- Bine, cum vrei tu, dar îmi promiți ceva?
- Ce? Ce să-ți promit?
- Promite-mi c-o să ai grijă de tine și fă tot posibilul să mai treci noaptea pe-acasă, mai lasă-i naibii de câini și de parc.
- Ei, dacă îi să am grijă de mine, cu treaba asta, îți promit, dar restul, cu venitul acasă, cu parcu' și cu câinii, nu. La ce să te mint? Că doar mă cunoști, mă pretene!
- Of, măi căpitane, ce mă fac eu cu tine? îi spuse Miță zâmbind și privindu-l lung.
- Nimic mă, nimic. Ce să te faci? Nimic, îi răspunse el zâmbindu-i și privindu-l la fel.
Miță nu-i mai spuse nimic și nici căpitanul. Își continuară drumul spre blocul din fața Billei, unde locuiau. Când ajunseră în fața lui, își strânseră mâinile și își luară rămas-bun, după care plecară fiecare în treaba lui. Vasile mai făcu câțiva pași spre centru. La un moment dat îi ieși cățelușul cel alb în cale și bucurându-se de prezența lui, îi spuse:
- Cățelușu! Cățelulul meu drag, ce faci? Acesta lătră prietenos la el, dădu din coadă și se apropie repede de el, gudurându-se. Cuțul meu drag, îl alintă și-l mângâie, cum să mă las io de parc șî de voi, câinii? Cum? Că dacă îi să mă iau după Miță sau după ceilalți, aș sta numa-n casă și n-aș mai ști de existența voastră.
- Căpitaneee! Hei, omule, ce mai faci, mă?
Căpitanul se întoarse cu privirea spre primărie, locul unde se întâlnise de dimineață cu vecina sa Geta. Când se uită să vadă cine îl strigă, văzu că era Tutoi, unul din amicii lui. Acesta era un tip de statură medie, puțin durduliu. Era îmbrăcat într-o cămașă pestriță de mătase, în niște pantaloni negri de piele cu o curea groasă, cu cataramă metalică pe care se vedea un cap de mort în miniatură și încălțat în ciocate cu pinteni. Fizionomia sa era plăcută, dar și comică în același timp. Era brunet cu mustață și zâmbăreț. Dar partea comică consta în niște căști la care asculta întruna muzică din anii '70, până în anii noștri, pe care le ținea pe cap și faptul că datorită muzicii, de multe ori dansa pe stradă. Apropiindu-se de căpitan, îi spuse:
- Hai, salut! Ce faci mă, căpitane?
- Uite, șî io pe-aci, merg prin parc. Tu, tot cu muzica ta?
- Daaa! Doar mă știi că muzica-i viața mea! Dar tu, în plasă ce-ai?
- O sticlă mare de bere și-o budincă de macaroane. Mi le dădu Simona, sora lu' Miță, vecinul meu, fotbalistu'.
- Păi și nu-mi dai și mie de băut? Că îs lefter, n-am bani.
- Ba da, hai prin parc să bem amândoi.
- Hai, atunci. Tu-mi dai să beau șî io îți dau s-asculți muzică, da?
- Daaa! îi răspunse căpitanul, râzând, hai, atunci!
Se luară de după gât și o porniră spre insulă, unde ceilalți câini se auzeau lătrând, cu Cățelușul după ei.

va urma

Mihaela Moșneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Iun 30, 2016 5:33 am  Mihaela Moşneanu

Despre Iubire și Răbdare se spun multe. Fără nicio îndoială, cu toții cunoaștem sensul acestor cuvinte, care fac parte din viață, și mai ales din noi înșine. Fiecare dintre noi avem un fel de-a iubi ori avem mai multă sau mai puțină răbdare. Amândouă înseamnă foarte mult și indiscutabil, nu am putea trăi fără ele, viața nu ar avea niciun sens dacă ele nu ar exista.
Dar acum am să încerc să vă spun o părere personală despre ele.
Eu cred că iubirea adevărată este cea mai mare comoară a unui suflet. Ea înnobilează sufletul și îmbogățește omul pe dinafară și pe dinăuntru. Din primul moment în care omul iubește, atunci dăruiește în jurul său tot ce-i mai frumos din el însuși, și dăruind totul, se transformă în tot ceea ce înseamnă frumusețe. De aceea se spune că frumusețea fizică este trecătoare și că cea interioară rămâne. Când iubește, omului îi strălucesc ochii într-un mod deosebit, zâmbetul și mimica feței au o lumină aparte. Practic, însăși viața se oglindește limpede pe fizionomia sa. Și din drag se nasc
răbdarea, compasiunea, susținerea morală sau cea fizică, atunci când este cazul.
Pe scurt, iubirea adevărată nu are limite, pe ea o primim de la Dumnezeu, dar noi suntem liberi să iubim pe cine dorim sau ce ne place nouă. Din păcate, cu răbdarea este altfel, pentru că ea este una din virtuțile umane, și pe ea o simțim la fel, dar o dăruim cu măsură, în funcție de câtă iubire primim de la persoana iubită sau de la ceea ce iubim. Cum am mai spus, fiecare dintre noi avem un fel de-a iubi ori avem mai multă sau mai puțină răbdare.
Iubirea îți dă o forță supranaturală sau neștiută de tine însuți și de cei din jurul tău. De multe ori, îți dă acea putere de-a înfrunta apa, pământul și focul pentru persoana iubită. În numele iubirii faci atât fapte bune, cât și rele, faci orice. Omul iubește cu ochii larg deschiși, dar și cu ei închiși, când iubește, nu mai contează nimic! Spunând mai înainte despre răbdare că este o virtute umană, atunci ea are limită, pentru că noi oamenii nu avem și nu vom putea avea niciodată acea putere divină de-a dărui la infinit așa cum dăruiește Dumnezeu.
Oricât de nelimitată ar fi iubirea adevărată, răbdarea își are limitele ei atunci când nu i se răspunde la fel. Oricât de mult ar iubi omul în viață, se întâmplă și unele evenimente în viața sa, care sunt ca o foarfecă. Și când acea foarfecă începe să taie puțin câte puțin, atunci și iubirea pleacă spre altceva sau altcineva. Toate au o limită în lumea asta și în sufletul omului, în afară de iubire.

Mihaela Moșneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iun 14, 2016 8:34 am  Mihaela Moşneanu

- Tati, trezeşte-te! Hai să mâncăm.
- Nu mănânc acum, mai vreau să dorm.
- Nu, tati, nu! Hai acum să mâncăm, că se răceşte mâncarea. Hai c-am făcut ciorbă de perişoare şi sarmale.
- Bine, hai că vin acum.
Se ridică de pe saltea şi se îndreptă spre măsuţa mică de lemn cu un singur scaun. Marioara pusese farfuriile cu ciorbă de perişoare şi cu câte o lingură pe măsuţă. Apoi scoase dintr-o plasă pe care scria Billa, o pâine mare pe care o rupse în două. După aceea se puse jos şi îşi strânse picioarele sub ea. O parte din ea o puse lângă farfuria căpitanului şi pe cealaltă, alături de-a ei şi începu să mânânce. Căpitanul o privea atent, era aşa de frumoasă! Era înaltă, îmbrăcată într-o rochiţă roşie de vară, avea părul negru şi lung, prins în coc. O şuviţă îi cădea pe faţă. Privirea ochilor mari şi cafenii ca ai lui, obrajii bucălaţi, buzele roşii şi gropiţa din bărbie îl făcură pe Vasile să tresară. Imediat o întrebă:
- Da Marioară, tu de unde venişi?
- Ei, tati, de unde venii! Da unde crezi tu c-am fost? Din oraş, dar m-am gândit că ţi-e dor de mine, şi de aia am venit puţin pe la tine.
- Şi mamă-ta, unde-i?
- Nu-i acasă, cred că-i pe la tanti Geta, mama lui Costel. Nu l-am mai văzut de mult. Ce mai face prietenul meu?
- Ce să facă, fata tatii? S-a-nsurat, are un băieţel şi vecina Geta se mai duce să aibă grijă de el, când Costel cu nevastă-sa îs la servici. Îţi dai seama că moare de dragul lui! Dar tu, fata mea, ce mai faci?
- Eu fac bine, tati. Sunt ocupată, am nişte treabă, învăţ, vreau să intru la facultate. Aaa! Uitai să te-ntreb, îţi place ciorba mea?
- Da, fetiţa mea, îmi place, îi răspunse el, deşi nu o gustase încă, fiindcă o privea întruna şi nu-i venea să creadă că mănâncă alături de Marioara lui. La ce facultate dai? Şi unde stai în oraş, ca să vin şî io pe la tine?
- Prin oraş, da lasă că vin io, nu trebuie să vii tu. Vreau să dau la Drept, vreau să fiu avocată. Auzi tati, cu vecina Dorina te mai cerţi?
- Daaa! Şi azi-dimineaţă mă certai cu ea! Dă-o dracului de piticoată bombată, că n-am ochi s-o văd! Da să vezi tu, o prind io odată şi-i arăt io!
- Tatiii! Nu mai vorbi aşa despre ea! Şi nu care cumva să dai în ea! De când baţi tu femeile? Se poate?
- Da de unde ştii că vreau s-o bat? E-adevărat că aşa vreau! Că mă enervează, tot timpul se ia de mine din cauza câinilor! Şi după ce că-i urâtă şi proastă, mai şi semnalizează!
Auzindu-l, fata pufni în râs. Dinţii albi ca laptele, parcă străluceau o dată cu veselia din ochii ei. Căpitanul o privi cu drag, apoi îl pufni râsul şi pe el. Şi râseră un timp, privindu-se unul pe celălalt. Pe urmă, Marioara se opri şi-l privi grav. După un timp, îi vorbi tatălui său:
- Tati, eu te ştiu un om bun. Ştiu, c-ai început să bântui noaptea prin oraş cu câinii după tine şi că ei nu-i place asta, dar tu nu trebuie s-o bagi în seamă. Ea este o femeie proastă şi rea de gură, dar tu eşti un om bun, nu te compari cu ea. Te rog! Ia gândeşte-te puţin aşa, tu eşti bărbat şi dacă-i dai o palmă sau un pumn mai tare din cauza nervilor, poate păţeşte ceva şi, Doamne fereşte!, mai ai pe urmă probleme şi cu Poliţia!
- Io ştiu? Uite mă, că la Poliţie nu m-am gândit, să ştii!
- Păi gândeşte-te bine! Ce Dumnezeu, că doar eşti om deştept!
El o privi atent şi îşi aduse aminte de acel accident în care ea murise şi de cum i se schimbase viaţa de atunci, dar alungă repede amintirea asta din mintea lui. Era fericit că era lângă el, nu-i venea să creadă. Marioara, la rândul ei îl privea cu blândeţe şi zâmbind.
- Tati, îmi promiţi că nu te mai legi de vecina Dorina? Şi mai ales, că nu vei ridica mâna la ea s-o baţi? Promite-mi, te rog!
- Off, fata tatii! Ce mă pui tu pe mine să fac, off!
- Da, te pun să-mi promiţi asta, pentru că mi-e teamă să nu păţeşti ceva, că tu eşti singur, şi nu te iubesc mulţi pe-aci. Tati, trebuie să ai grijă de tine, înţelegi? Eşti tăticul meu şi te iubesc mult de tot!
- Of, fata tatii! Că şî io te iubesc mult! Vino-ncoace să te pup. Şi dădu să se întindă spre ea, dar Marioara îl îndepărtă, spunându-i:
- Lasă tati, nu acum, că merg să pun şi sarmale în farfurii, pe urmă mă pupi. Dar tu ce făcuşi până acum? Că abia dacă gustaşi mâncarea! Nu-ţi plăcu?
- Ba da, e bună, dar io, de drag că venişi pe la mine, mă luai cu vorba, şi de aia, îi răspunse el. Într-adevăr, căpitanul nu apucase să mănânce prea mult, în timp ce ea mâncase. Dar uite, mănânc acum, mai spuse şi se apucă să mănânce.
Ea se ridică în picioare şi nu ştia nici el de unde, dar veni cu alte două farfurii pline cu sarmale aburinde şi atunci, el lăsă ciorba, simţind pofta de ele. Dar când luă în mână lingura, pentru a mânca din prima sarma, apăruse un ţânţar, care îl bâzâia pe la ureche. Cu mâna stângă îl alungă, dar el se-ndepărta, după care revenea. Datorită lui nu putu să guste din mâncare. Mai încercă să mănânce, dar insistenţa ţânţarului îl deranjă la culme şi tot încercând să-l prindă, înjură cu foc:
- Paştele mamii tale de ţânţar! Că... şi îşi trase o palmă peste obrazul stâng, cât putu de tare, că îl duru. Din cauza durerii, deschise ochii şi se ridică în şezut, continuând să spună, auu!Fi al dracului să fii tu de ţânţar! Maamă, ce mai îmi trăsăi una-n faţă, şi ce mă doare!
Înjură de mama-focului, dar văzându-se în şezut şi înjurând, tăcu. Privi în jurul său, neînţelegând prima oară de ce era încă pe saltea, când adineaori era cu Marioara lui şi voia să mănânce sarmale, în timp ce vorbea cu ea. Îşi întoarse ochii spre măsuţa de lemn şi scaunul cu spătar, care erau neatinse. Pe măsuţă era un colţişor de pâine uscată, care rămăsese acolo de când fusese ultima oară, acasă. Îşi aminti brusc că voise să-l ia cu el, dar îl strigase Pepsi de afară şi-l uitase. Apoi privi spre geamul vechi şi spart într-un colţ. Era linişte în jurul lui. Marioara nu era, nici ciorba, nici sarmalele şi nici ţânţarul pe care îl prinsese, atunci când îşi pălmuise zdravăn obrazul.
- Marioară! Marioarăăă! Da pe unde te-ascuns? Şi sarmalele, şi ciorba?
Dar după ce strigă, înţelese. Fusese un vis, nimic nu fusese adevărat. Lacrimile începură să i se prelingă pe obraji, apoi începu să plângă tare şi să jelească:
- Îîîî, îîî, îîîîî, iiiîîîîî, îîîîîî, îîîîî! Îîîî, Mar... îîîîî, Marioar.... îîîîî, Marioarăăă! Îîîîî, fata tatii, unde eşti? Îîîîî, avoc... îîîî, avocata lu' tatiii! Îîîî... şî ciorba... îîîî... şî ciorba de per... îîîî, de perişoare, şî....îîîîî şî sarmalele, îîîîî! Îîîî, fata lu' tati, cuminteee! Îîîî, Marioara meaaa! Cum ai tu grijă de mineee! Îîîî, îîîî, să nu mă ia Poliţia din cauza lu' piticoata aia bombată de Dorina! Marioarăăă! Undeee eeşti?
Un timp continuă să plângă şi să jelească cu foc. Mai treceau vecini prin faţa uşii lui care îl auzeau şi li se făcea pielea de găină, după care le dădeau şi lor lacrimile. Era imposibil să nu tresari măcar puţin faţă de durerea lui. Multora le era milă de el. Toţi oamenii pe care îi cunoşti au un of, o durere care te impresionează, dar căpitanul era un caz special. Pe lângă faptul că bântuia şi ziua, şi noaptea prin oraş, cu câinii după el, puţini oameni îi mai vorbeau de când rămăsese singur. Şi în general, majoritatea prietenilor lui erau oameni ai străzii, ca şi el. Unii aveau câte un acoperiş amărât deasupra capului pe care îl vizitau rar, la fel ca şi căpitanul, alţii nu aveau deloc şi locuiau pe stradă.
Miţă, unul din vecinii lui care locuia la etajul patru în scară cu el urca scările. Era un bărbat înalt, îmbrăcat într-un trening bleumarin. Sub bluza treningului purta un tricou roşu. Era tuns scurt şi cărunt, avea ochii negri şi o faţă plăcută. Avusese un accident la fotbal cu o săptămână în urmă şi mergea cu ajutorul unei cârje. Ca toată lumea, îl cunoştea bine pe căpitan şi viaţa sa, şi îi părea rău de suferinţa lui. Îl aprecia foarte mult şi de multe ori mai vorbea cu el despre una, despre alta. Auzindu-l cum făcea din spatele uşii, se opri şi ascultă un timp. Îi dădură lacrimile şi gândi în sinea lui: ,,Doamne, ce să fac? Să bat în uşa lui sau să-mi văd de treaba mea? Offf! Mai bine nu, îmi văd de-ale mele.'' Mai stătu puţin şi se întoarse spre scări să-şi continue drumul, dar inima nu-l lăsă să facă asta. Se întoarse brusc şi bătu în uşa căpitanului cu putere, dar el nu auzi. Mai bătu de câteva ori şi la un moment dat Vasile îi deschise uşa, zbierând, dar uitându-se în jos:
- Cine-i? Oricine-ai fi, lasă-măăă!
- Căpitaneee! Ce-i cu tine? îl întrebă Miţă, deşi auzise că Marioara era motivul supărării lui, te rog, spune-mi! Poate te pot ajuta!
- Nu mă poţi ajutaaa! Nimeni nu mă mai poate ajuta pe mine, vreodată!
- Hai mă, căpitane, ce naiba! E prima oară când stăm noi de vorbă? Uită-te la mine, nu în jos, că nu-s acolo eu, sunt în faţa ta, îi spuse Miţă cu tonul puţin ridicat, dar cu blândeţe.
Având privirea în jos şi tulburat cum era, căpitanul văzu cârja lui Miţă. Deşi nu-l privise, ştiu de prima dată că era el, pentru că-i cunoştea vocea. După ce-o privi câteva secunde, ridică ochii lăcrimaţi spre el şi îl întrebă curios:
- Da ce-ai păţit, de umbli aşa?
- Aaa! Nimic grav, un mic accident la fotbal, săptămâna trecută, minţi el.
Accidentul nu fusese chiar aşa de mic, dar nu vroia să-l îngrijoreze prea mult. Ştia că, deşi de multe ori suferinţa îi întuneca minţile, totuşi, nu era un om prost şi avea un suflet bun, aşa că de aia încerca să nu-l tulbure şi mai mult. Gândea în sinea sa că îi ajungea suferinţa lui, nu-i mai trebuia şi alta dinafară, ceva care nu ar fi avut o legătură directă cu viaţa lui, aşa că preferă să-l mintă.
- Pă' bine mă Miţă, nu ţi-am spus eu de-atâtea ori să-l mai dai dracului de fotbal? Na, vezi dacă nu m-asculţi? Toată ziua, dacă nu eşti la lucru, la frontiera ta, joci fotbal, nu faci altceva!
- Ei, cum nu mai fac altceva, căpitane? Nu ştii că mai beau şi câte-o bere cu dumneata sau cu alţi prieteni? Nu ştii că mă mai distrez şi eu din când în când, de când m-a lăsat singur Lina şi s-a dus cu colegul ăla al meu? L-a mai luat şi pe piciul meu Bogdan, continuă el cu amărăciune, ce să fac? Asta-i viaţa, trebuie să merg şi eu cumva înainte, nu?
Ascultându-l, Căpitanul începu iar să plângă şi Miţă îl întrebă:
- Mă căpitane, iar te-a apucat? Ce-ai mă? Iar din cauza Marioarei? Offf, Doamne! Şi spunând aşa, îl luă de umeri şi îl împinse în casă, închise uşa, apoi continuă, bine mă omule, ce ţi-am zis eu de-atâtea ori? Ai uitat că ţi-am spus că dacă tot plângi după ea şi-o tot invoci cu suferinţă, cu lacrimi, nu se poate odihni pe lumea cealaltă? Nici ea, şi nici Tanţa?
- Îîîî, ştiuuu! Ştiu io că mi-ai zis de multe ori asta, îîîî, dar cum să nu mă doară sufletul, mă pretene? Îîîî, mai ales că acum ceva timp fu Marioara mea la mine, îîîî, îmi găti o ciorbă de perişoare şi nişte sarmale aşa de bune! Îîîî, miroseau aşa frumos, da n-apucai să le gust, îîî, din cauza unui ţânţar tâmpit, care mă tot bâzâi pe faţă, îîîîî!
- Ceee?! Căpitaneee, cum să fi venit Marioara la tine, să-ţi gătească? Vasileee, mă Vasile mă, chiar începi s-o iei razna, ce-ai? Mă omule, ce-ai? Mă omule, revino-ţi!
Miţă tremura tot şi se îngălbenise la faţă. Se sperie foarte tare, era îngrijorat pentru vecinul său. I se vedea în ochi ca într-o oglindă, tot ce simţea şi gândea în acel moment, dar văzându-l, căpitanul se mai linişti puţin şi îi spuse tare, zâmbind:
- Hooo, mă Miţă mă, ho! Că nu înnebunii de tot! Nici chiar aşa! Stai să-ţi spun, să-ţi explic mai bine! Tu n-auzişi că nu apucai să gust din sarmalele alea bune, din cauza unui ţânţar tâmpit care mă bâzâi şi eu îmi dădui o palmă tare de tot, de mă duru aşa de tare şi-atunci mă trezii din somn?
- Ptiu, draceee, ptiu! Căpitaneee, du-te dracului, auzi tu? Cu vorba bună, zău aşa! Se poate să mă sperii în halul ăsta? Chiar am crezut c-ai luat-o razna de tot! Mamăăă, ce mă mai speriaşi! Şi apoi începu să plângă şi el. Plânse puţin, apoi îl luă în braţe. Îl îmbrăţişă timp de un minut, după care continuă, se poate mă căpitanu' meu nebun să-mi faci asta? Să nu-mi mai spui niciodată c-a venit Masrioara şi ţi-a gătit sau că ţi-a făcut nu ştiu ce. Să-mi spui de-acum în colo c-ai visat, nu că a fost la tine, auzi tu? Doamneee! Şi îşi făcu semnul crucii de trei ori, apoi îşi scuipă în sân.
- Păi nu ţi-am zis de la-nceput că visai?
- Nuuu, nu mi-ai zis c-ai visat, mi-ai zis numai că a venit Marioara la tine şi că ţi-a gătit ciorbă de perişoare şi sarmale, şi că n-ai apucat să guşti din sarmale, din cauza unui ţânţar tâmpit, că ţi-ai tras una peste faţă, că te-a durut, atâta tot!
- Iartă-mă, Miţă! Iartă-mă dragul meu preten, nu am vrut să te sperii, nu am vrut asta, dar tu ştii că de multe ori nu mai judec, de-atâta durere ce am strâns în sufletul meu!
- Ştiu mă, ştiu, dar fi şi tu mai atent când povesteşti! Vezi, aşa să faci şi cu alţii, cum ai făcut cu mine! Să le spui şi altora că a fost Marioara la tine, că ţi-a gătit ciorbă de perişoare şi sarmale, nu c-ai visat!
- Nuuu, nu mai fac cu nimeni ce făcui cu tine, îi răspunse şi începu să râdă cu lacrimile care le avea încă pe obraji şi în ochi, nu mai fac. Şi după ce mai râse puţin, tăcu şi continuă, Miţă, ascultă-mă cu atenţie. Îţi spun ceva şi să ţii minte cât vei trăi tu! Îmi spusăşi mai înainte că mai bei o bere şi cu mine sau cu pretenii, şi că te mai distrezi din când în când de când te-a părăsit Lina, şi de când l-a luat şi pe copil cu ea, dar ştii ceva? Îi mai bine de o mie ori la tine, decât cum îi la mine. Măcar ai tăi îs vii! Dacă ţi-i dor de copil sau de ea, ştii unde să mergi, să-i cauţi, te duci şi-i vezi, da io... io unde să merg să le caut pe Marioara mea şi pe Tanţa?
- Nu, căpitane, nu! Pe ea, nu-mi trebuie s-o văd în ochi, cât trăiesc eu, dar copilul... după copil, mi se rupe sufletul de dorul lui! Cu ea, de câte ori mă văd, trebuie să mă şi cert, că altfel nu se poate.
- Ooo, îi bine mă şi-aşa! Ai măcar cu cin' să te cerţi! Sau ce? Tu crezi că mie mai mi-e dragă Tanţa mea, chiar dacă-i moartă? Că ea s-a aruncat în Dunăre, şi-acum îi cu Marioara mea, de mine nu i-a păsat când s-a-necat, fi a dracu ea să fie! Da io, dacă vreau să mă cert cu ea, cu cin' să mă cert? Că n-am cu cine, în timp ce tu ai, mergi acolo unde ie şî te cerţi cu ea.
- Offf, Doamne, of! Nu-mi vine să cred, dar ai dreptate. Niciodată nu am privit lucrurile din punctul ăsta de vedere, răspunse Miţă, după care se gândi puţin şi continuă, dar ia zi-mi, cum o visaşi pe fată? Hai, îmi povesteşti?
- Ei, cum o visai! Păi nu ţi-am zis mai înainte, când ai zis că te-am speriat?
- Ba da, dar mi-ai povestit în mare. Zi-mi acum cu amănunte.
Căpitanul îl privi şi iar începu să plângă, apoi începu să-i povestească totul, cu ciorba şi cu sarmalele, cu dorinţa fetei sale de a deveni avocată, cu tot ce-i spusese despre vecina ,,piticoata bombată'' şi despre grija ei faţă de el. Şi cum o întrebase unde stă în oraş şi ce-i răspunsese ea, cu ţânţarul la urmă şi tânguindu-se în timp ce povestea. Miţă îl ascultă şi începu să plângă din nou, alături de el. După un timp îi spuse:
- Căpitane, trebuie să fii tare, dragul meu! Nu te mai chinui atâta. Eu ştiu că poate mie mi-e uşor să te sfătuiesc aşa, dar numai tu şi bunul Dumnezeu ştiţi ce-i în sufletul tău. Dar totuşi, gândeşte-te bine, aşa-i că am dreptate? N-ai altă soluţie decât să fii tare şi să mergi înainte, pentru că oricum nu rezolvi nimic aşa.
- Ştiu, ştiu c-ai dreptate, dar... tu ştii că mi-i tare greu, tu ştii... şi iarăşi începu să plângă şi să jelească. În timp ce Miţă îl consola şi îl îmbărbăta să îşi revină, îi sună telefonul. Îl căută şi dădu de el într-unul din buzunarele treningului. Îl scoase şi văzând cine sună, îi spuse căpitanului:
- Mă sună soră-mea, dar o sun eu mai târziu.
- Păi de ce să-i răspunzi mai târziu? Vorbeşte mă cu ea, acum! Lasă-mă tu pe mine, că dacă ai treabă, noi ne mai vedem şi altădată, ce naiba? Hai, vorbeşte cu ea!
- Sigur?
- Sigur că da, nu-i nicio problemă, pretene!
- Bine atunci, îi răspund, şi continuă, alo? Ceau, Simona! Ce faci?
- Ce să fac? Uite, bine fac, pe-aci şi eu, tu ce faci?
- Uite, te sunai să te invit pe la mine, frăţioare, hai să mâncăm împreună.
- Mersi, surioară, dar cred că voi veni puţin mai în colo, că acum sunt cu căpitanul, cu vecinul meu. Vin cam într-o juma' de oră, e bine?
- Nu, nu-i bine aşa. Ia-l şi pe el cu tine, ce-are?
- Stai să vorbesc cu el. Căpitane, soră-mea ne invită pe amândoi la masă, ce zici? Vii?
- Nu vin mă Miţă, du-te liniştit!
- Ba vii, cum să nu vii? Simona, uite zice că nu vrea să vină, vorbeşte tu cu el, şi apoi îi dădu telefonul să vorbească cu sora lui. Luă telefonul şi-l puse la ureche:
- Ceau căpitane, auzi el în telefon, hai să vii acum cu frate-meu la masă, da?
- Ceau, Simona! Mulţam de invitaţie, draga mea! Nu ştiu dacă se cade... ştiu io...
- Ba se cade, cum să nu? Nu accept niciun refuz din partea matale! Invitaţia asta e plăcerea mea, mă-nţelegi? Dacă mă refuzi, mă supăr şi nu mai vorbesc cu mata, niciodată! Aşa că hai, te aştept să vii cu Miţă, acum! Hai, dă-mi-l pe el la telefon!
Miţă începu să râdă, fiindcă auzea vocea categorică, dar simpatică a Simonei. Căpitanul îi dădu telefonul lui Miţă şi îl puse iar la ureche:
- Frate-miu, hai, ia-l pe căpitan şi veniţi, că se răceşte mâncarea! Dacă nu, vin eu după voi cu o joardă, şi tot vă aduc aci! Şi piu...
Închisese telefonul. Aşa era sora lui. Era o fată bună, avea un suflet mare, dăruia totul din suflet şi niciodată nu accepta vreun refuz din partea cuiva. Întodeauna îşi punea punctul ei de vedere în faţa tuturor şi lupta din răsputeri ca voinţa ei să fie lege pentru toţi apropiaţii, mai ales pentru familia ei. Era căsătorită, dar nu avea copii. Acesta era singurul ei necaz, dar în rest, era fericită şi bucuroasă să aibă câţi mai mulţi oameni în jurul ei. La fel ca fratelui său, şi ei îi părea rău de căpitan, şi de câte ori avea ocazia, îl ajuta cu ceva, ca acum, deoarece considera de cuviinţă că nu-i o mare problemă să ajuţi un om ca el. Miţă îl luă pe căpitan de braţ şi îi spuse zâmbind:
- Hai să mergem, că ştii prea bine că nu avem lege cu ea!
- Hai atunci, hai! Dacă stau să mă gândesc bine, chiar mi-i foame, să ştii!
- Păi vezi? Şi nu voiai să mergi, vezi? Hai!
Şi ieşind din garsonieră, Vasile şi Miţă coborâră scările. Ajungând la parter, auziră vocea Dorinei de după uşă cum drăcuia de mama-focului pe cineva, dar nici măcar nu-şi îndreptară privirea spre uşa ei, se făcură că nu aud nimic şi-şi văzură de drumul lor. Simona locuia în blocul-turn din sud, la etajul doi, aşa că într-un minut sau două ajunseră la ea.
Când intrară pe uşă, Simona îi primii cu bucurie şi îi îmbrăţişă pe amândoi. Apoi le spuse cu un zâmbet până la urechi:
- Bine aţi venit, dragii mei! Haideţi la masă!
Simona, de câte ori avea chef să invite pe cineva la masă, îi chema în sufragerie să mănânce. Nu conta dacă erau apropiaţi sau mai străini, ea considera întodeauna că musafirii trebuie respectaţi. Dar atât căpitanul, cât şi Miţă aveau nişte feţe...
Având spirit de observaţie, ea observă feţele celor doi şi imediat îi întrebă:
- Da ce-i cu voi, mă? Ce-aveţi?
- Surioară, din toate mâncărurile care se gătesc în lumea asta, de ce gătişi tu tocmai ciorbă de perişoarte şi sarmale, azi?
Auzind întrebarea şi văzându-l pe căpitan că-i dădeau lacrimile, rămase perplexă. S-ar fi aşteptat la orice din partea lor, dar la asta, nu!
- Nu... mă tem că nu-nţeleg despre ce vorbeşti. Ce-are mâncarea mea?
- N-are nimic, fată dragă, e foarte bună, îi spuse căpitanul, să-ţi dea Domnul sănătate!
- Ei, nu are, cum nu are, căpitane? Îi spunem de visul tău?
- Îi spunem, cum să nu? Da spune-i tu, că io nu pot!
Şi după ce îi chemă în sufragerie şi îi puse la masă, Miţă începu să-i povestească visul căpitanului, cum se trezise el din somn şi tot ce trăise alături de căpitan în ziua aceea.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iun 03, 2016 2:16 pm  Mihaela Moşneanu

Dumnezeu crease pe Pământ apa cristalină în care te puteai privi ca într-o oglindă şi iarba verde, ce strălucea în lumina soarelui. Mai adăugase fel şi fel de flori ce împarfumau aerul pe care îl respirai şi copacii impunători, care învăluiau pe alocuri planeta cu umbra lor, apoi munţii măreţi şi plini de zăcăminte preţioase şi folositoare. Şi ca planeta să fie cât mai împodobită, s-a gândit El bine şi-a mai creat multe vieţuitoare. Prima dată a făcut zburătoarele mari şi mici, colorate în sute de culori cu graiuri frumoase sau urâte, ce cântau duios sau cele care zbierau, apoi animalele fioroase care se atacau între ele de multe ori, până la sânge sau le atacau pe cele blânde şi neajutorate pentru a se hrăni, insectelele şi reptilele care îşi găseau seva vieţii sub iarba pământului sau din plantele ce creşteau peste tot. Şi apele, ca să nu fie goale, le-a umplut cu mulţi peşti şi alte forme de viaţă. La urmă de tot a mai creat ploaia, vântul şi alte fenomene ale naturii, care tulburau uneori viaţa.
         Dar, deşi era minunat, nu a fost mulţumit de tot ce crease. Simţea că mai lipsesc multe, chiar dacă planeta era plină de viaţă şi foarte frumoasă. Din tot ce crease El până acum, singurele creaţii care existaseră de la început, erau cerul şi norii, pe care Dumnezeu îi tot aranja la vederea vieţuitoarelor după bunul Lui plac, soarele cu planetele sale şi cu sateliţii lor şi stelele în care crease sau mai crea alte vieţi.
         Cumpănind cu putera şi înţelepciunea Sa nemărginită, îi veni o idee, dar era aşa de îngrijorat, fiindcă era conştient că totul trebuia creat cu atenţie şi cu orânduială mare. La un moment dat se ridică din jilţul Său aurit şi merse până la poarta Marii Case Celeste, unde locuia. După ce parcurse multe coridoare imense şi luminate, trecând pe lângă multe camere cu uşi argintii, ajunse în curtea cerului. Văzându-l, Sfântul Petru deschise Poarta şi îl întrebă speriat pe Domnul:
         - Tată, ce s-a întâmplat? Dacă ai coborât până la Poartă, înseamnă că este grav!
         - Ei, sfinţişorul meu drag! Ce mai faci măi, Petrule?
         - Bine fac, Doamne, şi sunt tare fericit şi bucuros de ce-ai creat. E nemaipomenit de frumos, se simte şi se miroase peste tot puterea Ta divină. Acum cred că ai făcut tot, nu cred să mai lipsească ceva.
         - Eiii, sfinţişorule, ba mai trebuie înfăptuit ceva, dar nu sunt sigur, şi de aceea am coborât să mă sfătuiesc cu tine. Mă gândisem să caut pe cineva din casă cu cine să vorbesc, dar tot gândindu-mă, am mers înainte, până am ajuns la Poartă, la tine.
         - Ai venit până la umilul Tău Petru?
         Şi căzu în genunchi, cu capul plecat. Tatăl ceresc îi puse mâna pe creştet şi-l mângâie. Apoi îi spuse:
         - Hai, Petrule! Ridică-te în picioare, că nu am timp prea mult să-ţi privesc plecăciunea şi mulţumirea care le ai faţă de Mine. Să Mi te pleci şi să-Mi mulţumeşti altă dată. Acum am de vorbit cu tine, dragul meu.
         - Cum Ţi-e voia, Tată drag! Te ascult şi dacă voi putea să spun o vorbă bună, o voi spune cu tot sufletul!
         - Măi sfinţişorule, măi! Tu spui că am făcut totul pe Pământ şi că nu crezi să mai lipsească ceva, dar totuşi lipseşte ceva important. Tu ce-ai crede şi-ai spune, dacă te-ai gândi mai bine?
         Sfântul Petru tăcu şi se gândi mult. Domnul îl lăsă în pace şi la rândul Său căzu pe gânduri. Câţiva nori albi se plimbau în voie pe lângă ei fără să facă vreun zgomot. Deşi tăceau şi liniştea îi înconjurase de peste tot, totuşi, tumultul gândurilor care se înghesuiau în mintea Domnului şi a Sfântului Petru se ciocneau între ele. Domnul, pe o parte Ştia ce mai are de creat, iar Sfântul Petru se gândea dacă ar mai lipsi ceva. Până la urmă, Domnul îi trimise gândul Său, că prea îi păru rău de el, văzându-l cum se chinuia să găsească un răspuns. Dintr-o dată, Sfântul Petru îşi ridică faţa luminoasă spre Domnul şi exclamă:
         - Tată! Gata, aş şti eu ce-ar lipsi de pe Pământ, dar nu ştiu sigur dacă o fi aşa!
         - Te ascult, dragul meu, spune-Mi fără sfială, îi răspunse Domnul zâmbind blând. Chiar de nu vei avea dreptate, eu te voi înţelege, şi îţi voi spune.
         - Ştiu prea bine acest lucru, Tată drag. Privindu-l câteva clipe, continuă, Tată, eu cred că ar trebui ca cineva să le fie superior tuturor vieţuitoarelor şi a tot ce ai creat pe Pământ. Ar mai trebui creată încă o vieţuitoare, care, şi ea la rândul ei să creeze, care să fie inteligentă şi îndemânatică, pentru a îngriji tot ce ai creat până acum, cineva, nu mare, nici mic, dar să fie puternic şi destoinic în toate privinţele.
         - Da, aşa este Petru dragă, ai mare dreptate, îi răspunse Domnul, privindu-l cu drag.
         - Dar mai mă gândesc aşa, Doamne, cum să arate? Că ai creat atât de multe, unele sunt frumoase şi bune, altele urâte şi rele, încât, nu pot să-mi dau seama cum ar trebui să arate această nouă vieţuitoare.
         - Ştiu eu cum ar trebui să arate, sfinţişorul meu drag. Va arăta după chipul şi asemănarea noastră, a celor care locuim aici, în casa cerească.
         - Cuuum? Va avea faţă şi corp ca al nostru?
         - Da, voi coborî pe Pământ şi îl voi face din lut, apoi îi voi dărui viaţă şi gândire.
         - Chiar va arăta ca noi, şi va gândi ca noi? Păi maimuţa se aseamănă puţin cu noi, dar e urâtă şi simpatică, foc.
         - Nu-i urâtă Petrule, nu-i urâtă deloc. Şi nicio vieţuitoare nu-i urâtă, şi ştii de ce? Pentru că adevărata frumuseţe vine din interiorul lor, din suflet. Eu le-am dat fiecăreia dintre ele un pic de duh sfânt, ca să-şi arate puterea, bunătatea şi rostul pentru care Eu le-am orânduit pe Pământ. Şi aşa voi face şi cu aceată vieţuitoare, pe care o voi face din lut şi îi voi da viaţă.
         Sfântul Petru rămase uimit de ce auzea din gura Domnului, nu-i venea să creadă. Îl privea cu ochii mari şi cu gura căscată, neputând să mai zică nimic. Văzându-l aşa, Domnul începu să râdă şi cerul se lumină imediat. Apoi îi spuse cu blândeţe, ca de obicei:
         - Acum cobor jos să creez această vieţuitoare. Şi o voi face pereche, pentru a putea să se înmulţească şi o voi numi OM. Cu timpul, datorită inteligenţei ei, îşi va inventa numirea pentru partea care va fecunda, dar şi pentru partea care va naşte, ce va da viaţă încontinuu acestei vieţuitoare. Şi voi face şi cu celelalte la fel, le voi face pereche, şi OMUL le va numi, cu timpul.
         - Bine, Tată, bine! Cum Ţi-e voia Ta, să faci şi să fie!
         - La revedere, dragul meu.
         Şi după ce se îndepărtă puţin de Petru, se întoarse cu faţa spre el cu faţa zâmbitoare, apoi începu să coboare în jos, ca şi cum ar fi coborât pe treptele unei scări. Privind mirat – sfinţişorul, cum îi spunea El – reuşi să desluşească scara albă şi curbată pe care cobora Domnul şi gândi în sinea sa: ,,Mare Ţi-e puterea şi bunătatea, Doamne! Sper din toată inima ca această vieţuitoare să fie cum îţi Doreşti, să fie bine!''
         În timp ce Sfântul Petru gândea aşa, Domnul îşi continuă drumul, coborând cu graţie pe scara curbată şi albă ca zăpada. Trecea pe lângă stelele luminoase, care se înclinau înaintea Sa. El le salută şi le ură tuturor cu blândeţe:
         - Bună să vă fie viaţa! Lumină multă şi pace lungă, dragele mele steluţe!
         - Mulţumim, Doamne! Creaţia, frumuseţea şi înţelepciunea Ta să fie primtă de cine Vrei Tu!
         Îşi continuă drumul, până ajunse în dreptul Lunii, care se înclină la fel ca stelele, în faţa Domnului.
         - Putere de a lumina asupa Pământului, să ai, Lună dragă!
         - Mulţumesc mult, Doamne! Creaţia, frumuseţea şi înţelepciunea Ta să fie primită de cei ce vor face într-o zi din Pământ, o planetă plină de viaţă!
         - Aşa să fie, după cum îmi urezi tu, dragă Lună! Gândul tău bun să-l audă toată Creaţia Mea de-acolo, de până acum şi de aici înainte!
         Apoi Luna se dădu la o parte din Calea Domnului, făcându-i loc să coboare spre Pământ.
         După un timp ajunse pe planetă, se plimbă cu grijă să nu se facă simţit prea mult de vieţuitoare. Căuta un loc unde era mai mult pământ, decât iarbă. Când, în sfârşit găsi locul, îşi schimbă înfăţişarea într-o vieţuitoare fioroasă cu gheare ascuţite şi începu să râcăie, până când reuşi să strângă o grămadă mare. Când termină, o privi atent şi gândi: ,,Cred că îmi va ajunge să creez OMUL acum.'' Apoi împărţi grămada de pământ în două. Mai încolo era un izvor. Se duse până acolo şi se întoarse de multe ori, luănd apă în mâini, apoi începu să modeleze din fiecare grămadă, câte o formă umană. Una semăna cu bărbatul, cealaltă, cu femeia. După aceea îşi reluă înfăţişarea Sa reală şi suflă pe fiecare dintre ele de trei ori. Prima dată suflă pe trup şi pământul modelat se transformă repede în OM. Apoi, la a doua suflare, Domnul i-a creat prima dată oasele, muşchii şi toate organele trupeşti, şi la urmă, creierul şi inima. Şi înainte să sufle a treia oară pe cele două forme, şopti:
         - Dragele mele vieţuitoare, fiţi OAMENI! Fiţi oameni pe Pământ, înmulţiţi-vă în timp şi cât de mult puteţi, fiţi inteligenţi şi creaţi la fel cum v-am creat eu pe voi, fiţi puternici, dar şi blânzi, iubiţi-vă şi ajutaţi-vă între voi, şi faceţi Pământul roditor şi trainic! Şi la urmă, când Eu Vreau, să vă întoarceţi aici şi redeveniţi pământ!
         Şi apoi suflă a treia oară, cât putu de tare.  După ce suflă, oamenii creaţi tresăriră, fiindcă primiseră Duhul Sfânt. Priviră atent spre Domnul şi căzură în genunchi în faţa Lui, dar El le spuse:
         - Faceţi totul după voia Mea şi nu Mă uitaţi, şi mai ales, să nu Mă renegaţi niciodată!
         Apoi le întoarse spatele şi plecă încet câţiva paşi. Dar Domnul ştia deja că de multe ori, OMUL îl va uita şi mai rău, Îl va renega. Acest gând îl întristă peste măsură şi două lacrimi mari îi curseră din ochi. Acestea se împrăştiară peste tot, udăndu-i şi pe oameni. Fără să Vrea, Domnul le Dădu şi lor din suferinţa Lui, şi de aceea Omul a suferit şi suferă, şi în zi de azi, atunci când îl năpădesc necazurile.
Apoi îşi întinse mâinile pătate de pământul negru, se învârti de câteva ori şi mai rosti:
         - Şi voi, vieţuitoarelor, fiţi de două feluri ca oamenii, iubiţi-vă şi înmulţiţi-vă cât puteţi de mult, plecaţi-vă în faţa Omului şi să-i fiţi de trebuinţă, atât pentru hrană, cât şi pentru tot ce va crede el de cuviinţă, căci el o să vă pună nume fiecăreia dintre voi şi tot el o să vă fie superior în toate!
         Terminând cu creaţia Omului şi-a vieţuitoarelor, merse din nou la acel izvor de apă să-şi spele faţa şi mâinile, după care se ridică în sus câţiva metri. Scara cea albă şi curbată apăru din nou şi El începu să urce treptele mai lent decât atunci când ajunsese pe Pământ, pentru că obosise puţin. Tot urcând treptele, una câte una şi tot salutând aştrii cereşti, ajunse Sus la Poartă, unde Sfântul Petru Îl aştepta nerăbdător. Dar Domnul îi spuse:
         - Sfinţişorule, am creat acea vieţuitoare, OMUL, dar nu ştiu cât de bine am făcut că l-Am creat. El le va fi superior tuturor, dar mulţi dintre Oameni vor fi răi, vor greşi, vor păcătui, şi tot Eu va trebui să fac ceva să-i mântuiesc, dar mai este mult până atunci. Acum sunt obosit, Petrule dragă, intru pe Poartă şi mă duc să mă odihnesc puţin.
         Şi intră pe Poartă, fără să se mai uite la Sfântul Petru, care se pleca înaintea Lui şi se dădea la o parte din Calea Sa, pentru a putea intra în Casa Celestă. Se vedea bine că Domnul era mult mai preocupat decât atunci când plecase spre Poartă, să stea de vorbă cu Sfântul Petru. Fiind obosit din cauza drumului şi a creaţiei, ajunse înapoi în jilţul Său şi adormi un timp. Începu să vadă în vis oamenii care se iubeau şi făceau copii, cum îşi croiau îmbrăcăminte, vânau şi mâncau, cum îşi construiau case şi alte clădiri, se iubeau şi se urau, pace şi războaie, cum inventau şi ei la rândul lor, multe lucruri. Dar nu putu să viseze prea multe, fiindcă începură să se audă nişte zgomote ciudate. Timpul din spaţiu al Domnului trecea mai repede decât cel de pe Pământ, aşa că oamenii pe care El îi crease, se înmulţiră repede aşa cum îi fusese Voia. Dar în loc să vorbească, ei urlau mai tare decât vieţuitoarele mari şi fioroase. Cu cât trecea timpul mai repede, cu atât oamenii se înmulţeau din ce în ce mai mult şi gălăgia pe care o făceau, transformase Pământul într-un vacarm de nedescris, care se auzea tot mai des şi mai tare până sus la Domnul şi în Casa Celestă. Dându-şi seama că crease omul, dar uitase să-i dea şi cuvântul pentru a vorbi, se ridică iar din jilţul aurit şi plecă în fugă pe coridoarele lungi cu uşile argintii, gândind:
         ,,Cum am putut să uit? Omul meu are nevoie de grai, de a vorbi, îi trebuie cuvintele. Acum merg să-l rog pe CUVÂNTUL, să-l trimit pe Pământ, pentru al învăţa pe OM să vorbească. Nu se poate aşa, să urle OMUL mai rău decât celelalte vieţuitoare, dacă este să le fie superior! Acum merg să vorbesc cu el, să-l trimit jos pe Pământ, la ei, o perioadă. Să-şi mai ia şi câţiva fraţi de-ai lui cu el, poate o avea nevoie să-i înveţe mai multe.''
         Îşi continuă paşii mari şi grăbiţi pe coridoarele imense, până când se opri în dreptul uneia din uşile gri cu cleanţa de fildeş. Pe uşă scria CUVÂNTUL. Din spatele uşii se auzeau vorbe şi muzică, era o adevărată plăcere să stai să asculţi. Intră uşor pe uşă, fără ca cineva din acea cameră să-L simtă. Privi o vreme cu drag ceea ce vedea şi auzea acolo. Camera era imensă, cu pereţii albi şi desenaţi. Desenele constau în litere şi cifre, în note muzicale şi în multe forme desenate. Erau acolo Cuvântul, Muzica, Instrumentul, Dansul şi Desenul. Toţi erau îngerii creaţiei. Erau înalţi, aveau aripi, erau îmbrăcaţi în straie albe şi strălucitoare, poleite cu dungi aurii pe alocuri. Părul îl aveau lung şi inelat, ochii albaştri, dar şugubeţi, o coroniţă albă pe cap şi o tolbă în spinare. La un moment dat, Cuvântul îL văzu pe Domnul şi tăcu, apoi spuse:
         - Hei, fraţilor! Faceţi linişte, că a venit Tatăl nostru!
         - Dragii mei îngeri, am mare nevoie de voi, mai ales de tine, Cuvântule.
         - Tată, nu-i nevoie decât să îmi spui despre ce e vorba, şi eu, repede fac! răspunse Cuvântul voios.
         - Şi noi facem la fel, Doamne, şi noi! exclamară şi ceilalţi îngeri în cor.
         - Dragii mei, am nevoie să mergeţi pe Pământ. De curând am creat o vieţuitoare superioară celorlalte care mai trăiesc acolo. Se numeşte Om, dar nu poate vorbi, ci zbiară ca celelalte. Şi Voinţa Mea este să cobori acolo la el, să-l înveţi să vorbească. Şi vreau să-ţi iei cu tine, şi fraţii ca să te ajute, pentru că omul trebuie să vorbească şi să facă de toate, să cânte, să danseze, să deseneze, să scrie şi multe altele. Şi el, la rândul lui va crea pe Pământ, dar are nevoie de voi. Şi mai vreau să mergeţi peste tot pe Pământ, să-i învăţaţi pe toţi oamenii să vorbească şi să facă tot ce ştiţi voi.
         - Bine, Tată, spuse Cuvântul, dar vor reuşi oare să înveţe?
         - Da, vor reuşi, pentru că Eu i-am creat, şi pentru că Eu Vreau să înveţe.
         - Bine, Doamne, bine, vom merge pe Pământ şi vom face tot ce putem să-i învăţăm pe oameni tot ce ştim noi.
         Zis şi făcut. Cuvântul şi ceilalţi îngeri îşi agăţară tolba mai bine în spinare şi plecară spre Poartă, unde Sfântul Petru îşi punea palmele la urechi, să nu mai audă gălăgia care o făceau oamenii. Domnul îi conduse până acolo. Sfântul,
văzându-i prima dată pe îngeri îi luă la întrebări:
         - Hei, îngeraşilor, unde credeţi că mergeţi?
         - Pe Pământ, la oameni, Petrule dragă! îi răspunseră ei, în acelaşi timp.
         - Păi, cum aşa? Ce căutaţi voi acolo?
         - Lasă-i în plece, sfinţişorule, că Eu i-am trimis.
         Şi îngerii îşi luară zborul spre Pământ.
         - Cum, aşa? Ce să facă ei acolo, în gălăgia aia? întrebă mirat Sfântul Petru.
         - Să-i înveţe pe oameni să nu mai facă gălăgie, Petrule dragă.
         - Ceee? Stând puţin pe gânduri, continuă, adevărul e că urlă de mă dor urechile şi capul. Mare minune dacă vor ajunge vreodată să nu mai facă aşa, pentru că în felul ăsta, omul nu le va fi niciodată, superior celorlalte vieţuitoare.
         - Vor ajunge Petrule dragă, vor ajunge, dar nu le va face şi nu le va spune pe toate aşa cum trebuie, din păcate, îi răspunse Domnul cu tristeţe, vei vedea tu asta, aşa cum voi vedea şi Eu.
         - Cum, aşa?
         - Simplu, oamenii vor fi şi buni, şi răi. Dar gata, ţi-Am spus destule, sfinţişorule, acum mă întorc în Casă să mă odihnesc puţin, că nu am reuşit să fac asta. Ai grijă de Poartă şi să-i primeşti pe îngeri înapoi, când s-or întoarce.
         - Bine, Tată, voi face întocmai cum Spui Tu.
         Şi Domnul se întoarse gânditor, înapoi îm jilţul Său aurit, dar somnul nu-L mai fură. Cu ochii larg deschişi şi trişti privea în gol, gândindu-se la OM şi la tot ce crease până acum.
         Între timp, îngerii coborâră şi ei pe Pământ. Când ajunseră, Cuvântul le spuse celorlalţi îngeri:
         - Eu le voi vorbi oamenilor, tu, Desenule, să le dai litere, cifre şi toate desenelele tale, tu Muzică dragă să le cânţi duios cum numai tu ştii să cânţi, tu Instrumentule să-i înveţi să-şi facă instrumente la care să cânte şi tu, Dansule, să te mişti frumos şi cu graţie, ca oamenii să-nveţe să danseze. Eu cred că le vom atrage atenţia şi că vor învăţa aşa cum e Voia Tatălui nostru ceresc.
         - Bine, Cuvântule, facem cum spui tu, cântă Muzica.
         - Bine, facem aşa, spuse şi Desenul, în timp ce desenă un cerc pe un petic de pământ reavăn. Cercul pe care l-am desenat acum e forma planetei Pământ, unde locuiesc ei. Şi le voi desena litere, cifre, hieroglifele şi toate desenele pe care eu le ştiu, peste tot, pe copaci şi pe pământ. Oamenii vor veni în urma mea şi din curiozitate, vor începe să le copieze, şi aşa se vor învăţa să scrie, să socotească şi să deseneze.
         - Bine, şi eu voi cânta cât de frumos voi putea, oamenii mă vor asculta şi vor învăţa să cânte. Dar eu vreau şi pe unele zburătoare să le învăţ să cânte, nu doar pe oameni.
         - Bine Muzică dragă, învaţă pe cine vrei tu să cânte, numai să-nveţe frumos, să nu mai facă gălăgia asta, mare, îi răspunse Cuvântul, zâmbind.
         - Şi eu te voi acompania cât voi putea de bine, spuse şi Instrumentul, şi-i îi voi învăţa pe oameni să-şi facă instrumente cu mâinile lor. Voi începe cu frunza, fiindcă se poate fluiera în ea, apoi cu fluierul, îi voi învăţa să-şi facă instrumente din lemn, viori, cimpoaie, ţambale şi multe alte instrumente pe care eu le cunosc, şi pe care le va folosi în timp. Şi mamă-mamă, ce sunete vor scoate oamenii talentaţi din ele, atâta timp cât va trăi OMUL pe Pământ!
         - Iar eu voi dansa, le voi arăta oamenilor cele mai graţioase mişcări ale corpului meu, altfel nu mă mai cheamă Dansul, se lăudă acesta la urmă.
         - Bine, ne-am înţeles atunci, spuse Cuvântul. Hai să ne apucăm de treabă, că trebuie să facem asta în toate locurile de pe Pământ! Şi cred că ne va lua ceva timp să facem asta, fiindcă nu-i uşor deloc.
         Zis şi făcut. Toţi îngerii începură fiecare pe limba lui. Cuvântul, pe unde mergea, le vorbea oamenilor, le spunea cuvinte frumoase, dar vorbind peste tot şi atât de mult, la un moment dat inventa alte cuvinte, dar cu acelaşi sens. Şi aşa, nu toţi oamenii de pe Pământ vorbesc azi, aceeaşi limbă. Desenul avu grijă la început să le deseneze tuturor oamenilor cifrele, dar când începu cu literele şi cu alte desene, se încurcă la fel. Şi toate formele de desen erau aşa de frumoase, ilustrau viaţa, oamenii şi absolut totul de pe Pământ, încât OMUL şi-a însuşit talentul desenului. Şi oamenii, fiind creativi, au inventat cu timpul şi sculptura, şi multe alte creaţii care s-au născut din arta desenului. Muzica începu şi ea să cânte cum îi venea mai frumos, când mai subţire, când moderat sau mai gros, ţinând pasul cu Instrumentul, care se apucase şi el să facă instrumentele pe care le pomenise şi multe altele, pe care le ştia sau le inventa pe moment. Dansul, ca să nu fie nici el mai prejos, începu şi el să se mişte cât putea de graţios, inventând tot felul de unduiri de trup şi de paşi săltăreţi, pe loc sau plimbăreţi, în funcţie de cum muzica şi instrumentele cântau. Şi într-adevăr, Muzica se ţinu de cuvânt în privinţa zburătoarelor, fiindcă multe dintre ele ascultară şi învăţară să cânte. Dar toţi îngerii, de atâta umblet şi oboseală pe planetă, uitau ce făcuseră într-un loc şi făceau altfel în alte părţi.
         Treaba asta le luă îngerilor mult timp. Cum am mai spus, timpul din spaţiu al Domnului trecea mult mai repede decât pe Pământ, aşa că îngerilor le luă câteva secole ca să-şi îndeplinească misiunea faţă de OM. Erau epuizaţi peste măsură. Cuvântul le spuse la urmă, fraţilor săi:
         - Eu nu ştiu cât de bună treabă am reuşit noi să facem, fiindcă nu am făcut la fel peste tot.
         - Nici noi nu ştim, dar ce-o fi, o fi! Acum, dacă ne va certa Domnul puţin, asta e, n-avem ce să facem! vorbiră Desenul, Muzica, Instrumentul şi Dansul, în acelaşi timp.
         - Ei, haideţi înapoi acum, hai acasă la noi, că mi-e dor de camera noastră, zău aşa! continuă să spună Muzica.
         - Da, haideţi, spuseră Instrumentul şi Dansul, hai să plecăm mai repede de-aci!
         - Nu ştiu, mie mi-a plăcut aici, foarte mult, eu aş mai sta pe Pământ, spuse şi Desenul.
         - Ceee?! exclamară ceilalţi în acelaşi timp, ai înnebunit? Şi Cuvântul continuă, măi Desenule, şi nouă ne-a plăcut aici, dar noi nu suntem pământeni, casa noastră nu-i aici, aşa că hai să mergem, nu mai stăm aici, niciun minut!
         Şi terminând vorba, îşi luă zborul, fără să le mai spună nimic, celorlalţi. Toţi, în afară de Desen, îl urmară în secunda următoare. Dar după câteva secunde, fără chef, îşi urmă şi el fraţii în zbor. Luna, Soarele şi toate stelele se dădeau la o parte din calea lor. După un timp, ajunseră la Poartă şi Sfântul Petru îi întâmpină:
         - Gata, măi îngerilor? V-aţi terminat treaba pe Pământ?
         - Gata, Petrule, gata! răspunseră aceştea.
         Dar când să-i mai întrebe ceva, Poarta se deschise şi Domnul le ură:
         - Bine aţi revenit, îngerii mei, dragi!
         - Bine Te-am regăsit, Tată drag! răspunseră ei, făcând plecăciune în faţa Lui.
         - Doamne, iartă-ne dacă am greşit cu ceva! Nu am reuşit să facvem peste tot la fel! îi spuse Cuvântul.
         Domnul care ştia temerea lor, răspunse:
         - Staţi liniştiţi, dragii mei, că nu am ce să vă iert. E bine cum aţi făcut, fiindcă Pământul este divers, nu este la fel peste tot. Şi din cauza climelor de pe planetă, toţi oamenii pe care i-aţi întâlnit pe planetă, sunt la fel cu primii doi pe care i-am creat eu?
         - Nuuu, nu sunt la fel! exclamară cu toţii în acelaşi timp.
         - Lăsaţi totul aşa cum este şi nu vă mai bateţi capul vostru frumos, lăsaţi restul pe seama Mea de acum in colo! Acum, mergeţi înăuntru şi odihniţi-vă, că ştiu că sunteţi obosiţi, şi când vă veţi simţi bine iarăşi, distraţi-vă aşa frumos, cum numai voi ştiţi s-o faceţi!
         Îngerii îi mulţumiră şi se plecară din nou în faţa Domnului. El le Făcu loc să intre pe Poartă şi aceştea intrară supuşi. După câţiva paşi o luară la fugă spre camera lor, de bucurie că intraseră în Casa Celestă, că ajunseseră acasă. În timp ce îngerii erau bucuroşi, Domnul mai rămase câteva clipe la Poartă. Sfântul întrebă curios, la un moment dat:
         - Tată, chiar Eşti mulţumit de ce-au făcut îngerii?
         - Da, sfinţişorule, sunt foarte mulţumit. Singurul lucru care nu-mi place e că Desenului i-a părut rău după Pământ, că i-ar fi plăcut să nu se mai întoarcă înapoi, spuse trist. Cred că a luat microbul trădării de la vreunul din oamenii de jos, de-acolo.
         - Ceee? Tată, ce tot spui acolo? Pe oameni i-Ai creat tu, nu altcineva, ei nu pot fi trădători sau mincinoşi, ei nu pot face rău! Aşa ceva, nu se poate! Iartă-mă, Tatăl meu, iartă-mă că Te întreb, dar de ce-Ţi veni să spui aşa ceva?
         - Ei, sfinţişorule, OMUL Mă mă va trăda, mă va uita şi mă va renega de multe ori. Vei vedea tu în viitor. Chiar şi unii sfinţi sau îngeri mă vor trăda în viitor, vei vedea tu, spuse foarte amărât Domnul. Şi oamenii se vor trăda, se vor urî, se vor război între ei. Viaţa oamenilor nu va fi uşoară din cauza asta, pe planeta Pământ. Vor fi bogaţi şi săraci, dar nici unii, nici alţii nu vor fi fericiţi, vreodată, aşa cum sunt îngerii noştri din Casa Celestă. Pur şi simplu, clipele lor de fericire vor fi foarte scurte, încât nici nu vor realiza vreodată ce este fericirea, nu vor crede în ea sau mai rău, nici nu vor crede în existenţa ei şi vor încerca să-i dea fel şi fel de definiţii filozofice, inventate de ei, pentru a-i ajuta să treacă peste momentele grele ale vieţii.
         Sfântul Petru rămase iarăşi mut de uimire şi Domnul, văzându-l, zâmbi trist. Îi puse mâna pe umăr şi continuă:
         - Ei, sfinţişorule drag, dacă ţi-aş spune mai multe desprte acest OM pe care Eu l-am creat, şi despre câte va face şi va spune prin cuvintele învăţate de la Cuvântul nostru şi prin tot ce-au învăţat de la fraţii lui, n-ai mai putea să stai în picioare, dragule. Dar nu pot să-ţi umplu mintea cu atât de multe, lasă-Mă pe mine cu Omul, Mă descurc Eu cumva cu el. Gata, ţi-Am spus destule, gata, acum plec în Casă, dragul Meu!
         Şi apoi intră în Casă. Sfântul Petru rămase o bucată de vreme stană de piatră, nevenindu-i să creadă ce auzise din gura Domnului despre OM, în timp ce El parcurse trist coridoarele imense până la jilţul Său aurit. După ce se aşeză, rămase cu privirea în gol un timp, gândind la viitorul Pământului şi-al oamenilor. La un moment dat, vorbi singur:
         - Eiii, OM am creat, OM am şi multe voi avea de tras cu  el!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iun 03, 2016 2:15 pm  Mihaela Moşneanu

Dumnezeu crease pe Pământ apa cristalină în care te puteai privi ca într-o oglindă şi iarba verde, ce strălucea în lumina soarelui. Mai adăugase fel şi fel de flori ce împarfumau aerul pe care îl respirai şi copacii impunători, care învăluiau pe alocuri planeta cu umbra lor, apoi munţii măreţi şi plini de zăcăminte preţioase şi folositoare. Şi ca planeta să fie cât mai împodobită, s-a gândit El bine şi-a mai creat multe vieţuitoare. Prima dată a făcut zburătoarele mari şi mici, colorate în sute de culori cu graiuri frumoase sau urâte, ce cântau duios sau cele care zbierau, apoi animalele fioroase care se atacau între ele de multe ori, până la sânge sau le atacau pe cele blânde şi neajutorate pentru a se hrăni, insectelele şi reptilele care îşi găseau seva vieţii sub iarba pământului sau din plantele ce creşteau peste tot. Şi apele, ca să nu fie goale, le-a umplut cu mulţi peşti şi alte forme de viaţă. La urmă de tot a mai creat ploaia, vântul şi alte fenomene ale naturii, care tulburau uneori viaţa.
Dar, deşi era minunat, nu a fost mulţumit de tot ce crease. Simţea că mai lipsesc multe, chiar dacă planeta era plină de viaţă şi foarte frumoasă. Din tot ce crease El până acum, singurele creaţii care existaseră de la început, erau cerul şi norii, pe care Dumnezeu îi tot aranja la vederea vieţuitoarelor după bunul Lui plac, soarele cu planetele sale şi cu sateliţii lor şi stelele în care crease sau mai crea alte vieţi.
Cumpănind cu putera şi înţelepciunea Sa nemărginită, îi veni o idee, dar era aşa de îngrijorat, fiindcă era conştient că totul trebuia creat cu atenţie şi cu orânduială mare. La un moment dat se ridică din jilţul Său aurit şi merse până la poarta Marii Case Celeste, unde locuia. După ce parcurse multe coridoare imense şi luminate, trecând pe lângă multe camere cu uşi argintii, ajunse în curtea cerului. Văzându-l, Sfântul Petru deschise Poarta şi îl întrebă speriat pe Domnul:
- Tată, ce s-a întâmplat? Dacă ai coborât până la Poartă, înseamnă că este grav!
- Ei, sfinţişorul meu drag! Ce mai faci măi, Petrule?
- Bine fac, Doamne, şi sunt tare fericit şi bucuros de ce-ai creat. E nemaipomenit de frumos, se simte şi se miroase peste tot puterea Ta divină. Acum cred că ai făcut tot, nu cred să mai lipsească ceva.
- Eiii, sfinţişorule, ba mai trebuie înfăptuit ceva, dar nu sunt sigur, şi de aceea am coborât să mă sfătuiesc cu tine. Mă gândisem să caut pe cineva din casă cu cine să vorbesc, dar tot gândindu-mă, am mers înainte, până am ajuns la Poartă, la tine.
- Ai venit până la umilul Tău Petru?
Şi căzu în genunchi, cu capul plecat. Tatăl ceresc îi puse mâna pe creştet şi-l mângâie. Apoi îi spuse:
- Hai, Petrule! Ridică-te în picioare, că nu am timp prea mult să-ţi privesc plecăciunea şi mulţumirea care le ai faţă de Mine. Să Mi te pleci şi să-Mi mulţumeşti altă dată. Acum am de vorbit cu tine, dragul meu.
- Cum Ţi-e voia, Tată drag! Te ascult şi dacă voi putea să spun o vorbă bună, o voi spune cu tot sufletul!
- Măi sfinţişorule, măi! Tu spui că am făcut totul pe Pământ şi că nu crezi să mai lipsească ceva, dar totuşi lipseşte ceva important. Tu ce-ai crede şi-ai spune, dacă te-ai gândi mai bine?
Sfântul Petru tăcu şi se gândi mult. Domnul îl lăsă în pace şi la rândul Său căzu pe gânduri. Câţiva nori albi se plimbau în voie pe lângă ei fără să facă vreun zgomot. Deşi tăceau şi liniştea îi înconjurase de peste tot, totuşi, tumultul gândurilor care se înghesuiau în mintea Domnului şi a Sfântului Petru se ciocneau între ele. Domnul, pe o parte Ştia ce mai are de creat, iar Sfântul Petru se gândea dacă ar mai lipsi ceva. Până la urmă, Domnul îi trimise gândul Său, că prea îi păru rău de el, văzându-l cum se chinuia să găsească un răspuns. Dintr-o dată, Sfântul Petru îşi ridică faţa luminoasă spre Domnul şi exclamă:
- Tată! Gata, aş şti eu ce-ar lipsi de pe Pământ, dar nu ştiu sigur dacă o fi aşa!
- Te ascult, dragul meu, spune-Mi fără sfială, îi răspunse Domnul zâmbind blând. Chiar de nu vei avea dreptate, eu te voi înţelege, şi îţi voi spune.
- Ştiu prea bine acest lucru, Tată drag. Privindu-l câteva clipe, continuă, Tată, eu cred că ar trebui ca cineva să le fie superior tuturor vieţuitoarelor şi a tot ce ai creat pe Pământ. Ar mai trebui creată încă o vieţuitoare, care, şi ea la rândul ei să creeze, care să fie inteligentă şi îndemânatică, pentru a îngriji tot ce ai creat până acum, cineva, nu mare, nici mic, dar să fie puternic şi destoinic în toate privinţele.
- Da, aşa este Petru dragă, ai mare dreptate, îi răspunse Domnul, privindu-l cu drag.
- Dar mai mă gândesc aşa, Doamne, cum să arate? Că ai creat atât de multe, unele sunt frumoase şi bune, altele urâte şi rele, încât, nu pot să-mi dau seama cum ar trebui să arate această nouă vieţuitoare.
- Ştiu eu cum ar trebui să arate, sfinţişorul meu drag. Va arăta după chipul şi asemănarea noastră, a celor care locuim aici, în casa cerească.
- Cuuum? Va avea faţă şi corp ca al nostru?
- Da, voi coborî pe Pământ şi îl voi face din lut, apoi îi voi dărui viaţă şi gândire.
- Chiar va arăta ca noi, şi va gândi ca noi? Păi maimuţa se aseamănă puţin cu noi, dar e urâtă şi simpatică, foc.
- Nu-i urâtă Petrule, nu-i urâtă deloc. Şi nicio vieţuitoare nu-i urâtă, şi ştii de ce? Pentru că adevărata frumuseţe vine din interiorul lor, din suflet. Eu le-am dat fiecăreia dintre ele un pic de duh sfânt, ca să-şi arate puterea, bunătatea şi rostul pentru care Eu le-am orânduit pe Pământ. Şi aşa voi face şi cu aceată vieţuitoare, pe care o voi face din lut şi îi voi da viaţă.
Sfântul Petru rămase uimit de ce auzea din gura Domnului, nu-i venea să creadă. Îl privea cu ochii mari şi cu gura căscată, neputând să mai zică nimic. Văzându-l aşa, Domnul începu să râdă şi cerul se lumină imediat. Apoi îi spuse cu blândeţe, ca de obicei:
- Acum cobor jos să creez această vieţuitoare. Şi o voi face pereche, pentru a putea să se înmulţească şi o voi numi OM. Cu timpul, datorită inteligenţei ei, îşi va inventa numirea pentru partea care va fecunda, dar şi pentru partea care va naşte, ce va da viaţă încontinuu acestei vieţuitoare. Şi voi face şi cu celelalte la fel, le voi face pereche, şi OMUL le va numi, cu timpul.
- Bine, Tată, bine! Cum Ţi-e voia Ta, să faci şi să fie!
- La revedere, dragul meu.
Şi după ce se îndepărtă puţin de Petru, se întoarse cu faţa spre el cu faţa zâmbitoare, apoi începu să coboare în jos, ca şi cum ar fi coborât pe treptele unei scări. Privind mirat – sfinţişorul, cum îi spunea El – reuşi să desluşească scara albă şi curbată pe care cobora Domnul şi gândi în sinea sa: ,,Mare Ţi-e puterea şi bunătatea, Doamne! Sper din toată inima ca această vieţuitoare să fie cum îţi Doreşti, să fie bine!''
În timp ce Sfântul Petru gândea aşa, Domnul îşi continuă drumul, coborând cu graţie pe scara curbată şi albă ca zăpada. Trecea pe lângă stelele luminoase, care se înclinau înaintea Sa. El le salută şi le ură tuturor cu blândeţe:
- Bună să vă fie viaţa! Lumină multă şi pace lungă, dragele mele steluţe!
- Mulţumim, Doamne! Creaţia, frumuseţea şi înţelepciunea Ta să fie primtă de cine Vrei Tu!
Îşi continuă drumul, până ajunse în dreptul Lunii, care se înclină la fel ca stelele, în faţa Domnului.
- Putere de a lumina asupa Pământului, să ai, Lună dragă!
- Mulţumesc mult, Doamne! Creaţia, frumuseţea şi înţelepciunea Ta să fie primită de cei ce vor face într-o zi din Pământ, o planetă plină de viaţă!
- Aşa să fie, după cum îmi urezi tu, dragă Lună! Gândul tău bun să-l audă toată Creaţia Mea de-acolo, de până acum şi de aici înainte!
Apoi Luna se dădu la o parte din Calea Domnului, făcându-i loc să coboare spre Pământ.
După un timp ajunse pe planetă, se plimbă cu grijă să nu se facă simţit prea mult de vieţuitoare. Căuta un loc unde era mai mult pământ, decât iarbă. Când, în sfârşit găsi locul, îşi schimbă înfăţişarea într-o vieţuitoare fioroasă cu gheare ascuţite şi începu să râcăie, până când reuşi să strângă o grămadă mare. Când termină, o privi atent şi gândi: ,,Cred că îmi va ajunge să creez OMUL acum.'' Apoi împărţi grămada de pământ în două. Mai încolo era un izvor. Se duse până acolo şi se întoarse de multe ori, luănd apă în mâini, apoi începu să modeleze din fiecare grămadă, câte o formă umană. Una semăna cu bărbatul, cealaltă, cu femeia. După aceea îşi reluă înfăţişarea Sa reală şi suflă pe fiecare dintre ele de trei ori. Prima dată suflă pe trup şi pământul modelat se transformă repede în OM. Apoi, la a doua suflare, Domnul i-a creat prima dată oasele, muşchii şi toate organele trupeşti, şi la urmă, creierul şi inima. Şi înainte să sufle a treia oară pe cele două forme, şopti:
- Dragele mele vieţuitoare, fiţi OAMENI! Fiţi oameni pe Pământ, înmulţiţi-vă în timp şi cât de mult puteţi, fiţi inteligenţi şi creaţi la fel cum v-am creat eu pe voi, fiţi puternici, dar şi blânzi, iubiţi-vă şi ajutaţi-vă între voi, şi faceţi Pământul roditor şi trainic! Şi la urmă, când Eu Vreau, să vă întoarceţi aici şi redeveniţi pământ!
Şi apoi suflă a treia oară, cât putu de tare. După ce suflă, oamenii creaţi tresăriră, fiindcă primiseră Duhul Sfânt. Priviră atent spre Domnul şi căzură în genunchi în faţa Lui, dar El le spuse:
- Faceţi totul după voia Mea şi nu Mă uitaţi, şi mai ales, să nu Mă renegaţi niciodată!
Apoi le întoarse spatele şi plecă încet câţiva paşi. Dar Domnul ştia deja că de multe ori, OMUL îl va uita şi mai rău, Îl va renega. Acest gând îl întristă peste măsură şi două lacrimi mari îi curseră din ochi. Acestea se împrăştiară peste tot, udăndu-i şi pe oameni. Fără să Vrea, Domnul le Dădu şi lor din suferinţa Lui, şi de aceea Omul a suferit şi suferă, şi în zi de azi, atunci când îl năpădesc necazurile.
Apoi îşi întinse mâinile pătate de pământul negru, se învârti de câteva ori şi mai rosti:
- Şi voi, vieţuitoarelor, fiţi de două feluri ca oamenii, iubiţi-vă şi înmulţiţi-vă cât puteţi de mult, plecaţi-vă în faţa Omului şi să-i fiţi de trebuinţă, atât pentru hrană, cât şi pentru tot ce va crede el de cuviinţă, căci el o să vă pună nume fiecăreia dintre voi şi tot el o să vă fie superior în toate!
Terminând cu creaţia Omului şi-a vieţuitoarelor, merse din nou la acel izvor de apă să-şi spele faţa şi mâinile, după care se ridică în sus câţiva metri. Scara cea albă şi curbată apăru din nou şi El începu să urce treptele mai lent decât atunci când ajunsese pe Pământ, pentru că obosise puţin. Tot urcând treptele, una câte una şi tot salutând aştrii cereşti, ajunse Sus la Poartă, unde Sfântul Petru Îl aştepta nerăbdător. Dar Domnul îi spuse:
- Sfinţişorule, am creat acea vieţuitoare, OMUL, dar nu ştiu cât de bine am făcut că l-Am creat. El le va fi superior tuturor, dar mulţi dintre Oameni vor fi răi, vor greşi, vor păcătui, şi tot Eu va trebui să fac ceva să-i mântuiesc, dar mai este mult până atunci. Acum sunt obosit, Petrule dragă, intru pe Poartă şi mă duc să mă odihnesc puţin.
Şi intră pe Poartă, fără să se mai uite la Sfântul Petru, care se pleca înaintea Lui şi se dădea la o parte din Calea Sa, pentru a putea intra în Casa Celestă. Se vedea bine că Domnul era mult mai preocupat decât atunci când plecase spre Poartă, să stea de vorbă cu Sfântul Petru. Fiind obosit din cauza drumului şi a creaţiei, ajunse înapoi în jilţul Său şi adormi un timp. Începu să vadă în vis oamenii care se iubeau şi făceau copii, cum îşi croiau îmbrăcăminte, vânau şi mâncau, cum îşi construiau case şi alte clădiri, se iubeau şi se urau, pace şi războaie, cum inventau şi ei la rândul lor, multe lucruri. Dar nu putu să viseze prea multe, fiindcă începură să se audă nişte zgomote ciudate. Timpul din spaţiu al Domnului trecea mai repede decât cel de pe Pământ, aşa că oamenii pe care El îi crease, se înmulţiră repede aşa cum îi fusese Voia. Dar în loc să vorbească, ei urlau mai tare decât vieţuitoarele mari şi fioroase. Cu cât trecea timpul mai repede, cu atât oamenii se înmulţeau din ce în ce mai mult şi gălăgia pe care o făceau, transformase Pământul într-un vacarm de nedescris, care se auzea tot mai des şi mai tare până sus la Domnul şi în Casa Celestă. Dându-şi seama că crease omul, dar uitase să-i dea şi cuvântul pentru a vorbi, se ridică iar din jilţul aurit şi plecă în fugă pe coridoarele lungi cu uşile argintii, gândind:
,,Cum am putut să uit? Omul meu are nevoie de grai, de a vorbi, îi trebuie cuvintele. Acum merg să-l rog pe CUVÂNTUL, să-l trimit pe Pământ, pentru al învăţa pe OM să vorbească. Nu se poate aşa, să urle OMUL mai rău decât celelalte vieţuitoare, dacă este să le fie superior! Acum merg să vorbesc cu el, să-l trimit jos pe Pământ, la ei, o perioadă. Să-şi mai ia şi câţiva fraţi de-ai lui cu el, poate o avea nevoie să-i înveţe mai multe.''
Îşi continuă paşii mari şi grăbiţi pe coridoarele imense, până când se opri în dreptul uneia din uşile gri cu cleanţa de fildeş. Pe uşă scria CUVÂNTUL. Din spatele uşii se auzeau vorbe şi muzică, era o adevărată plăcere să stai să asculţi. Intră uşor pe uşă, fără ca cineva din acea cameră să-L simtă. Privi o vreme cu drag ceea ce vedea şi auzea acolo. Camera era imensă, cu pereţii albi şi desenaţi. Desenele constau în litere şi cifre, în note muzicale şi în multe forme desenate. Erau acolo Cuvântul, Muzica, Instrumentul, Dansul şi Desenul. Toţi erau îngerii creaţiei. Erau înalţi, aveau aripi, erau îmbrăcaţi în straie albe şi strălucitoare, poleite cu dungi aurii pe alocuri. Părul îl aveau lung şi inelat, ochii albaştri, dar şugubeţi, o coroniţă albă pe cap şi o tolbă în spinare. La un moment dat, Cuvântul îL văzu pe Domnul şi tăcu, apoi spuse:
- Hei, fraţilor! Faceţi linişte, că a venit Tatăl nostru!
- Dragii mei îngeri, am mare nevoie de voi, mai ales de tine, Cuvântule.
- Tată, nu-i nevoie decât să îmi spui despre ce e vorba, şi eu, repede fac! răspunse Cuvântul voios.
- Şi noi facem la fel, Doamne, şi noi! exclamară şi ceilalţi îngeri în cor.
- Dragii mei, am nevoie să mergeţi pe Pământ. De curând am creat o vieţuitoare superioară celorlalte care mai trăiesc acolo. Se numeşte Om, dar nu poate vorbi, ci zbiară ca celelalte. Şi Voinţa Mea este să cobori acolo la el, să-l înveţi să vorbească. Şi vreau să-ţi iei cu tine, şi fraţii ca să te ajute, pentru că omul trebuie să vorbească şi să facă de toate, să cânte, să danseze, să deseneze, să scrie şi multe altele. Şi el, la rândul lui va crea pe Pământ, dar are nevoie de voi. Şi mai vreau să mergeţi peste tot pe Pământ, să-i învăţaţi pe toţi oamenii să vorbească şi să facă tot ce ştiţi voi.
- Bine, Tată, spuse Cuvântul, dar vor reuşi oare să înveţe?
- Da, vor reuşi, pentru că Eu i-am creat, şi pentru că Eu Vreau să înveţe.
- Bine, Doamne, bine, vom merge pe Pământ şi vom face tot ce putem să-i învăţăm pe oameni tot ce ştim noi.
Zis şi făcut. Cuvântul şi ceilalţi îngeri îşi agăţară tolba mai bine în spinare şi plecară spre Poartă, unde Sfântul Petru îşi punea palmele la urechi, să nu mai audă gălăgia care o făceau oamenii. Domnul îi conduse până acolo. Sfântul,
văzându-i prima dată pe îngeri îi luă la întrebări:
- Hei, îngeraşilor, unde credeţi că mergeţi?
- Pe Pământ, la oameni, Petrule dragă! îi răspunseră ei, în acelaşi timp.
- Păi, cum aşa? Ce căutaţi voi acolo?
- Lasă-i în plece, sfinţişorule, că Eu i-am trimis.
Şi îngerii îşi luară zborul spre Pământ.
- Cum, aşa? Ce să facă ei acolo, în gălăgia aia? întrebă mirat Sfântul Petru.
- Să-i înveţe pe oameni să nu mai facă gălăgie, Petrule dragă.
- Ceee? Stând puţin pe gânduri, continuă, adevărul e că urlă de mă dor urechile şi capul. Mare minune dacă vor ajunge vreodată să nu mai facă aşa, pentru că în felul ăsta, omul nu le va fi niciodată, superior celorlalte vieţuitoare.
- Vor ajunge Petrule dragă, vor ajunge, dar nu le va face şi nu le va spune pe toate aşa cum trebuie, din păcate, îi răspunse Domnul cu tristeţe, vei vedea tu asta, aşa cum voi vedea şi Eu.
- Cum, aşa?
- Simplu, oamenii vor fi şi buni, şi răi. Dar gata, ţi-Am spus destule, sfinţişorule, acum mă întorc în Casă să mă odihnesc puţin, că nu am reuşit să fac asta. Ai grijă de Poartă şi să-i primeşti pe îngeri înapoi, când s-or întoarce.
- Bine, Tată, voi face întocmai cum Spui Tu.
Şi Domnul se întoarse gânditor, înapoi îm jilţul Său aurit, dar somnul nu-L mai fură. Cu ochii larg deschişi şi trişti privea în gol, gândindu-se la OM şi la tot ce crease până acum.
Între timp, îngerii coborâră şi ei pe Pământ. Când ajunseră, Cuvântul le spuse celorlalţi îngeri:
- Eu le voi vorbi oamenilor, tu, Desenule, să le dai litere, cifre şi toate desenelele tale, tu Muzică dragă să le cânţi duios cum numai tu ştii să cânţi, tu Instrumentule să-i înveţi să-şi facă instrumente la care să cânte şi tu, Dansule, să te mişti frumos şi cu graţie, ca oamenii să-nveţe să danseze. Eu cred că le vom atrage atenţia şi că vor învăţa aşa cum e Voia Tatălui nostru ceresc.
- Bine, Cuvântule, facem cum spui tu, cântă Muzica.
- Bine, facem aşa, spuse şi Desenul, în timp ce desenă un cerc pe un petic de pământ reavăn. Cercul pe care l-am desenat acum e forma planetei Pământ, unde locuiesc ei. Şi le voi desena litere, cifre, hieroglifele şi toate desenele pe care eu le ştiu, peste tot, pe copaci şi pe pământ. Oamenii vor veni în urma mea şi din curiozitate, vor începe să le copieze, şi aşa se vor învăţa să scrie, să socotească şi să deseneze.
- Bine, şi eu voi cânta cât de frumos voi putea, oamenii mă vor asculta şi vor învăţa să cânte. Dar eu vreau şi pe unele zburătoare să le învăţ să cânte, nu doar pe oameni.
- Bine Muzică dragă, învaţă pe cine vrei tu să cânte, numai să-nveţe frumos, să nu mai facă gălăgia asta, mare, îi răspunse Cuvântul, zâmbind.
- Şi eu te voi acompania cât voi putea de bine, spuse şi Instrumentul, şi-i îi voi învăţa pe oameni să-şi facă instrumente cu mâinile lor. Voi începe cu frunza, fiindcă se poate fluiera în ea, apoi cu fluierul, îi voi învăţa să-şi facă instrumente din lemn, viori, cimpoaie, ţambale şi multe alte instrumente pe care eu le cunosc, şi pe care le va folosi în timp. Şi mamă-mamă, ce sunete vor scoate oamenii talentaţi din ele, atâta timp cât va trăi OMUL pe Pământ!
- Iar eu voi dansa, le voi arăta oamenilor cele mai graţioase mişcări ale corpului meu, altfel nu mă mai cheamă Dansul, se lăudă acesta la urmă.
- Bine, ne-am înţeles atunci, spuse Cuvântul. Hai să ne apucăm de treabă, că trebuie să facem asta în toate locurile de pe Pământ! Şi cred că ne va lua ceva timp să facem asta, fiindcă nu-i uşor deloc.
Zis şi făcut. Toţi îngerii începură fiecare pe limba lui. Cuvântul, pe unde mergea, le vorbea oamenilor, le spunea cuvinte frumoase, dar vorbind peste tot şi atât de mult, la un moment dat inventa alte cuvinte, dar cu acelaşi sens. Şi aşa, nu toţi oamenii de pe Pământ vorbesc azi, aceeaşi limbă. Desenul avu grijă la început să le deseneze tuturor oamenilor cifrele, dar când începu cu literele şi cu alte desene, se încurcă la fel. Şi toate formele de desen erau aşa de frumoase, ilustrau viaţa, oamenii şi absolut totul de pe Pământ, încât OMUL şi-a însuşit talentul desenului. Şi oamenii, fiind creativi, au inventat cu timpul şi sculptura, şi multe alte creaţii care s-au născut din arta desenului. Muzica începu şi ea să cânte cum îi venea mai frumos, când mai subţire, când moderat sau mai gros, ţinând pasul cu Instrumentul, care se apucase şi el să facă instrumentele pe care le pomenise şi multe altele, pe care le ştia sau le inventa pe moment. Dansul, ca să nu fie nici el mai prejos, începu şi el să se mişte cât putea de graţios, inventând tot felul de unduiri de trup şi de paşi săltăreţi, pe loc sau plimbăreţi, în funcţie de cum muzica şi instrumentele cântau. Şi într-adevăr, Muzica se ţinu de cuvânt în privinţa zburătoarelor, fiindcă multe dintre ele ascultară şi învăţară să cânte. Dar toţi îngerii, de atâta umblet şi oboseală pe planetă, uitau ce făcuseră într-un loc şi făceau altfel în alte părţi.
Treaba asta le luă îngerilor mult timp. Cum am mai spus, timpul din spaţiu al Domnului trecea mult mai repede decât pe Pământ, aşa că îngerilor le luă câteva secole ca să-şi îndeplinească misiunea faţă de OM. Erau epuizaţi peste măsură. Cuvântul le spuse la urmă, fraţilor săi:
- Eu nu ştiu cât de bună treabă am reuşit noi să facem, fiindcă nu am făcut la fel peste tot.
- Nici noi nu ştim, dar ce-o fi, o fi! Acum, dacă ne va certa Domnul puţin, asta e, n-avem ce să facem! vorbiră Desenul, Muzica, Instrumentul şi Dansul, în acelaşi timp.
- Ei, haideţi înapoi acum, hai acasă la noi, că mi-e dor de camera noastră, zău aşa! continuă să spună Muzica.
- Da, haideţi, spuseră Instrumentul şi Dansul, hai să plecăm mai repede de-aci!
- Nu ştiu, mie mi-a plăcut aici, foarte mult, eu aş mai sta pe Pământ, spuse şi Desenul.
- Ceee?! exclamară ceilalţi în acelaşi timp, ai înnebunit? Şi Cuvântul continuă, măi Desenule, şi nouă ne-a plăcut aici, dar noi nu suntem pământeni, casa noastră nu-i aici, aşa că hai să mergem, nu mai stăm aici, niciun minut!
Şi terminând vorba, îşi luă zborul, fără să le mai spună nimic, celorlalţi. Toţi, în afară de Desen, îl urmară în secunda următoare. Dar după câteva secunde, fără chef, îşi urmă şi el fraţii în zbor. Luna, Soarele şi toate stelele se dădeau la o parte din calea lor. După un timp, ajunseră la Poartă şi Sfântul Petru îi întâmpină:
- Gata, măi îngerilor? V-aţi terminat treaba pe Pământ?
- Gata, Petrule, gata! răspunseră aceştea.
Dar când să-i mai întrebe ceva, Poarta se deschise şi Domnul le ură:
- Bine aţi revenit, îngerii mei, dragi!
- Bine Te-am regăsit, Tată drag! răspunseră ei, făcând plecăciune în faţa Lui.
- Doamne, iartă-ne dacă am greşit cu ceva! Nu am reuşit să facvem peste tot la fel! îi spuse Cuvântul.
Domnul care ştia temerea lor, răspunse:
- Staţi liniştiţi, dragii mei, că nu am ce să vă iert. E bine cum aţi făcut, fiindcă Pământul este divers, nu este la fel peste tot. Şi din cauza climelor de pe planetă, toţi oamenii pe care i-aţi întâlnit pe planetă, sunt la fel cu primii doi pe care i-am creat eu?
- Nuuu, nu sunt la fel! exclamară cu toţii în acelaşi timp.
- Lăsaţi totul aşa cum este şi nu vă mai bateţi capul vostru frumos, lăsaţi restul pe seama Mea de acum in colo! Acum, mergeţi înăuntru şi odihniţi-vă, că ştiu că sunteţi obosiţi, şi când vă veţi simţi bine iarăşi, distraţi-vă aşa frumos, cum numai voi ştiţi s-o faceţi!
Îngerii îi mulţumiră şi se plecară din nou în faţa Domnului. El le Făcu loc să intre pe Poartă şi aceştea intrară supuşi. După câţiva paşi o luară la fugă spre camera lor, de bucurie că intraseră în Casa Celestă, că ajunseseră acasă. În timp ce îngerii erau bucuroşi, Domnul mai rămase câteva clipe la Poartă. Sfântul întrebă curios, la un moment dat:
- Tată, chiar Eşti mulţumit de ce-au făcut îngerii?
- Da, sfinţişorule, sunt foarte mulţumit. Singurul lucru care nu-mi place e că Desenului i-a părut rău după Pământ, că i-ar fi plăcut să nu se mai întoarcă înapoi, spuse trist. Cred că a luat microbul trădării de la vreunul din oamenii de jos, de-acolo.
- Ceee? Tată, ce tot spui acolo? Pe oameni i-Ai creat tu, nu altcineva, ei nu pot fi trădători sau mincinoşi, ei nu pot face rău! Aşa ceva, nu se poate! Iartă-mă, Tatăl meu, iartă-mă că Te întreb, dar de ce-Ţi veni să spui aşa ceva?
- Ei, sfinţişorule, OMUL Mă mă va trăda, mă va uita şi mă va renega de multe ori. Vei vedea tu în viitor. Chiar şi unii sfinţi sau îngeri mă vor trăda în viitor, vei vedea tu, spuse foarte amărât Domnul. Şi oamenii se vor trăda, se vor urî, se vor război între ei. Viaţa oamenilor nu va fi uşoară din cauza asta, pe planeta Pământ. Vor fi bogaţi şi săraci, dar nici unii, nici alţii nu vor fi fericiţi, vreodată, aşa cum sunt îngerii noştri din Casa Celestă. Pur şi simplu, clipele lor de fericire vor fi foarte scurte, încât nici nu vor realiza vreodată ce este fericirea, nu vor crede în ea sau mai rău, nici nu vor crede în existenţa ei şi vor încerca să-i dea fel şi fel de definiţii filozofice, inventate de ei, pentru a-i ajuta să treacă peste momentele grele ale vieţii.
Sfântul Petru rămase iarăşi mut de uimire şi Domnul, văzându-l, zâmbi trist. Îi puse mâna pe umăr şi continuă:
- Ei, sfinţişorule drag, dacă ţi-aş spune mai multe desprte acest OM pe care Eu l-am creat, şi despre câte va face şi va spune prin cuvintele învăţate de la Cuvântul nostru şi prin tot ce-au învăţat de la fraţii lui, n-ai mai putea să stai în picioare, dragule. Dar nu pot să-ţi umplu mintea cu atât de multe, lasă-Mă pe mine cu Omul, Mă descurc Eu cumva cu el. Gata, ţi-Am spus destule, gata, acum plec în Casă, dragul Meu!
Şi apoi intră în Casă. Sfântul Petru rămase o bucată de vreme stană de piatră, nevenindu-i să creadă ce auzise din gura Domnului despre OM, în timp ce El parcurse trist coridoarele imense până la jilţul Său aurit. După ce se aşeză, rămase cu privirea în gol un timp, gândind la viitorul Pământului şi-al oamenilor. La un moment dat, vorbi singur:
- Eiii, OM am creat, OM am şi multe voi avea de tras cu el!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mai 26, 2016 6:35 am  Mihaela Moşneanu

Iubire, eşti zâna cea mai bună,
faci tu ce faci,
şi tot ce apare din vârful baghetei fermecate,
străluceşte,
te cuibăreşti şi unde vrei, şi unde nu!
Niciun suflet de vieţuitoare nu rămâne neatins de tine,
nicio bucată de pământ nu se sfărâmă sub sapă
dacă omul nu face acest lucru cu drag sau vreo rădăcină
nu rămâne vie, dacă nu-i îngrijită cu drag!
Tot ce e viaţă izvorăşte numai din tine!
Şi totuşi eşti o mică răsfăţată,
te alinţi pe lângă roadele
pe care le dai în sufletele noastre
cu logica ta proprie
ce-i pentru mine un mister indescifrabil,
nereuşind să înţeleg
de ce nu toţi iubim aceeaşi oameni sau aceleaşi lucruri,
nici măcar pe Iisus sau pe Domnul
nu-I iubeşte toată lumea!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mai 16, 2016 5:41 am  Mihaela Moşneanu

La un moment dat, câinii o luară la fugă spre ieşirea principală şi într-o clipită ajunseră pe faleză. De acolo o luară la fugă înspre Billa. Căţeluşul lătra şi el cu privirea îndreptată spre căpitan şi Pepsi, dar nu se îndepărtase prea mult de ei, de parcă i-ar fi chemat cu el. Văzând aşa, Vasile spuse:
- Hai mă Pepsi, hai şi noi după ei, să vedem und' se duc.
- Ceee? Ai înnebunit, căpitane? Eu, să mă iau după nişte câini? Niciodată!
- Hai mă Pepsi, ce pierzi? Hai să mergem să vedem ce se-ntâmplă, că doar n-o fi foc! Dacă e cineva la năcaz?
- Ei, şi tu acuma! Tu repede te gândeşti la toţi, dar la tine cine se gândeşte?
- Ei, mă Pepsi! Ţie, niciodată nu-ţi pasă decât de tine şi de băutura ta. Dacă nu vii acuma cu mine, să ştii că nu te mai ajut cu zâna aia a ta!
- Aaa! Asta nu se poate, nu, nu! Ce mă, aşa preten mi-eşti tu? Îţi încalci o promisiune?
- Da, aşa am să fac, dacă tu nu vii, auzi? Egoistule, ce eşti tu!
Ştia în sinea lui că nu şi-ar fi încălcat o promisiune făcută unui prieten pentru nimic în lume, şi mai ales, nu ar fi trădat pe nimeni, niciodată! În mintea lui rătăcită de multe ori din cauza Marioarei şi-a Tanţei, era bine înrădăcinată convingerea de loialitate faţă de oameni în general, nu numai faţă de prieteni. Dar insistând astfel pe lângă Pepsi, spera să-l înduplece să vină cu el, fiindcă era tare curios de ce lătrau câinii. Aparent, era linişte în jurul lor, nu părea să se întâmple ceva care să atragă atenţia, dar ştia că de fiecare dată când câinii latrau din senin, trebuia să fie un motiv şi el nu se lăsa până nu descoperea despre ce era vorba. Ba mai mult, acum era sigur că undeva aproape era ceva în neregulă şi că trebuia neaparat să vadă sau să ştie ce, unde şi cum? Se ridică în picioare şi-l mai întrebă o dată pe Pepsi, care nu avea de gând să meargă cu el:
- Hai, vii sau nu?
- Nu vin mă căpitane, nu vin. Eu mă duc să văd dacă mă întâlnesc cu zâna mea.
- Da, cum să nu, tu crezi că zâna ta umblă dimineaţa la prima oră prin oraş, ca noi. Aia la ora asta, ori doarme, ori se trezeşte să meargă la servici. Bă, da prost mai eşti, mă Pepsi, mă! Şi făcându-şi semnul crucii, îi mai spuse, treaba ta, faci cum vrei, că eu mă duc să văd ce este mai încolo, de se agită nebunii ăştia de câini!
- Du-te după câinii tăi, dacă vrei, că ei îs pretenii tăi, nu eu sau altcineva.
- Da, mă, da! Ia-te şi tu după piticoata aia bombată de Dorina, jigneşte-mă şi tu! Hm! Şi eu care te credeam unul din pretenii mei, dar văd că nu-i aşa! Să-ţi fie ruşine! Lasă mă, că o să mai ai tu nevoie de mine, şi-atunci să te văd eu, când nici eu n-o să vreau să vin cu tine pe undeva!
Îi întoarse spatele lui Pepsi, văzându-şi de drum, lăsându-l pe o bancă lângă fântâna mică de apă. O luă cu paşi repezi spre ieşirea cu mozaic a parcului şi-şi îndreptă paşii spre Billa după câini. Căţeluşul o zbughi lătrând vesel înainte, când văzu că stăpânul lui îl urma.
După ce făcu câţiva paşi, se opri puţin în loc. Avea o presimţire. Dacă ar fi fost cineva cu el atunci, nu ar fi ştiut să-i explice ce are. Fără să vrea îşi aduse aminte iar de Marioara lui şi îi apărură lacrimi în ochi. Se rugă Domnului ca nicio fată tânără să nu mai moară vreodată, cum a murit fata lui şi niciun părinte să nu mai sufere aşa ca el. Îşi şterse lacrimile de pe obraz şi îşi continuă drumul, dar cu paşi înceţi. Câinii se îndepărtaseră de el, îi mai auzea şi acum, dar nu-i mai vedea. Şi Căţeluşul dispăruse, nici măcar nu observase că nu mai era pe lângă el. Ajungând în dreptul Primăriei oraşului, îl salută cineva:
- Bună dimineaţa, căpitane! Ce faci?
- Săru'mâna, tanti! Merg acasă, da' prima dată aş vrea să văd de ce latră câinii ăia!
Doamna care îl saluta, era una din vecinele sale, care mai avea grijă de el şi-i mai dădea de mâncare şi câteodată, şi nişte bănuţi, dar fără ca el să-i ceară, pentru că-l cunoştea foarte bine şi fusese bună prietenă cu Tanţa lui. Copilul ei era de aceeaşi vârtă cu Marioara lui, dacă fata ar fi trăit.
- Dă-i în colo de câini, măi Vasile, că poate te muşcă. Nu ştiu cum tot umbli tu cu ei, cum nu ţi-o fi frică! Că eu am văzut la televizor cum muşcă oamenii şi copiii prin ţară, şi mi se face pielea de găină, zău aşa!
- Nuuu, nu tanti! Mie nu mi-i frică de câini, că eu îs căpitan Vasile Marinescu, de la cavalerie, pe mine nu mă muşcă niciunu' dintre ei. Câinii sunt ca şi subordonaţii mei, zău aşa, măi tanti! Şi-apoi, de ce să nu recunosc, uneori mai îmi împart mâncarea cu ei, că şi ei sânt suflete.
- Aha, te-am prins măi căpitane! Adică eu îţi dau mâncare şi tu o dai la câini?
- Nu, nu, nu! O mănânc io, da' mi se-ntâmplă câteodată să-mi mai rămână şi atunci, mai le dau câte-o bucăţică. Hai mă Ghiţo, hai că ştiu eu prea bine că nu eşti o femeie rea, nu te supăra pe mine, acum!
- Bine, bine, căpitane, îi răspunse Ghiţa resemnată şi continuă, of, Doamne!, dacă nu te-aş cunoaşte, poate m-aş supăra, dar aşa! Bine măi Vasile, bine, hai că trebuie să ajung la Costel acasă, că el şi nevastă-sa pleacă la servici, şi eu merg să stau cu ăla mic până după-masă, când vine ea acasă.
- Ooo, ce mai face Costeluş al meu? E bine? Şi copilaşul, câţi ani are acuma?
- Ei, lucrează şi e bine, împreună cu nevasta lui. Copilul are trei anişori, îl cheamă Marian şi este un îngeraş pe care îl ador, îţi dai seama.
- Ce mă bucur pentru el! Lăsă capul în jos câteva clipe, apoi îl ridică şi privind-o atent pe vecina sa, îi spuse, să-ţi trăiască copiii toţi şi să fii cea mai fericită mămică din lume, Ghiţo, auzi tu?
Auzindu-l, Ghiţei îi stătu inima-n loc, pe o parte bucurându-se din suflet pentru urare, pe de altă parte, venindu-i să plângă, cunoscându-i viaţa.
- Mul... mulţ... mulţumesc, căpitanul meu drag!
Dar căpitanului îi pieri deodată cheful de vorbă cu Ghiţa şi îi spuse:
- Bine, mă Ghiţo, te las să nu întârzii la Costeluş, şi-apoi, şi io sânt tare curios să văd de ce lătrară câinii, că văd că se opriră acum, şi mai ales, nici nu-i mai văd. Sigur s-o fi luat piticoata bombată de ei şi i-o fi gonit.
Auzindu-l, îi venea să râdă, dar se abţinu şi-i spuse:
- Nu mai vorbi aşa urât despre Dorina, că nu-i frumos.
- Auzi Ghiţo, ştii ceva? Taci, te rog io frumos, taci, nu mă provoca, să nu-ţi zic şi ţie ceva, nu-i lua apărarea în faţa mea, că-i cea mai mare scorpie pe care o cunosc io! Şî gata, săru'mâna, tanti! Du-te-n treaba ta, că şî io merg într-a mea!
Şi plecă fără să se mai uite spre vecina lui, care rămase surprinsă de ieşirea lui. Dar se gândi repede că nu avea pe cine să se supere, şi mai ales, nici Dorina nu era uşă de biserică, doar o cunoştea bine. Era staţia de ştiri a cartierului şi-a oraşului, era foarte rea de gură şi nu se punea nimeni cu ea. O pufni râsul pe stradă de una singură, gândindu-se la ,,piticoata bombată'' cum îi spunea Vasile şi râse din tot sufletul, apoi se opri speriată să nu o vadă cineva. Nu era nimeni, aşa că răsuflă uşurată şi îşi continuă drumul spre ,,Costeluş'' şi familia lui.
Între timp, şi căpitanul îşi văzu de drum, gândindu-se la ale lui şi lăcrimând. Apoi se bucură cu adevărat pentru Costel, copilul vecinei sale. Se bucura întodeauna pentru realizările prietenilor şi cunoscuţilor săi, niciodată nu pizmuia pe nimeni, chiar dacă pe el îl durea sufletul după Marioara lui, şi uneori, şi după Tanţa, cu toate că o drăcuia şi-o făcea albie de porci. Oricum ar fi fost, fusese ortacul lui şi chiar dacă nu recunoştea niciodată faţă de el însuşi acest lucru, îi era la fel de dor, cum îi era şi de Marioara, mai ales în clipele în care îşi aducea aminte de tinereţea lor, aşa ca atunci când era cu Pepsi în parc. De fiecare dată gândea că dacă el nu mai poate să se bucure de nimic, măcar lumea să se bucure de ceva sau de cineva.
Mergând el aşa, ajunse aproape de parcarea de la Billa. Se mai întâlni cu un vecin tânăr şi înalt din bloc care îl salută:
- Salut, să trăieşti, căpitane!
- Să trăiţi, sânt căpitan Vasile Marinescu, de la cavalerie! Ai o ţigară?
- Da, am. Scoase un pachet de ţigări şi-i dădu o ţigară, i-o aprinse cu bricheta şi-l întrebă, ce mai faci?
- Bine fac. Uite, caut câinii şi nu-i găsesc.
- Vezi că-i văzui eu pe lângă zidul de lângă Dunăre, în parcarea de la Billa. Sunt adunaţi acolo şi vecina bombată sau cum îi spui tu îi văzu de pe geam. Cred că stă acum şi te aşteaptă să se certe cu tine. Mai stai şi tu puţin pe undeva, până pleacă, să nu te cerţi iar cu ea, auzi?
- Aşş, da de unde! Pă' mie de Dorina, piticoata bombată, mi-i frică? Aşa crezi tu, mă Sile? Mă duc şi-i dau una, de rămâne nu mai cu gâtul, fără mansardă, de nu se vede! Şi-apoi, trebuie să văd de ce latră sau lătrară câinii mai devreme.
Pe Sile îl pufni râsul, auzindu-l cum vorbeşte şi căpitanul îi ţinu isonul. În timp ce băteau palmele prieteneşte şi râdeau, câinii începură să latre iarăşi. Cum nu erau prea departe, se mai auzea şi-o voce de femeie, strigând la căpitan. Niciunul nu o observase pe vecina Dorina, care ieşise din scara blocului şi o pornise spre ei, strigând cât o ţineau puterile:
- Căpitaneee! Du-te dracului cu câinii tăi, cu tot! Ţi-am zis de mii de ori să nu-mi mai aduci câinii la bloc! Dar eu vorbesc cu surzii? Că toată lumea îmi spune să nu-mi mai prind minţile cu tine, da ştiu io că nu eşti chiar aşa de nebun cum pari!
- Da ce fă, piticoată bombată ce eşti, îi blocu' tău? Ce? Cine eşti tu, să nu vină câinii la bloc sau să nu vina ba ăla, ba ălălalt? Du-te dracu de nebună! Că mai nebună eşti tu ca mine, fă!
Dorina era o femeie foarte mică de statură şi grasă. Era brunetă, avea ochii mari, negri şi bulbucaţi, sub trei centimetri de frunte, care nu prea se vedea din cauza părului cărunt, un nas mic, care, la fel ca şi fruntea, abia i se vedea pe faţă, nişte buze groase şi vinete. Obrajii îi erau liniaţi de riduri. Bărbia ascuţită şi cu gropiţă îi tremura când vorbea sau când râdea cu gura ştirbă. De obicei se îmbrăca ziua într-un trening ponosit, căruia nu reuşeai să-i mai deosebeşti culoarea de cât timp îl purta, dar acum de dimneaţă era îmbrăcată într-un capot pestriţ, la fel de vechi ca treningul. În picioare purta o pereche de şlapi de plastic, rupţi. Avea o voce groasă din cauza tutunului pe care îl consuma din abundenţă.
Căpitanului i se schimbase într-o secundă fizionomia, auzind-o pe Dorina cum îi vorbea. De câte ori se întâlnea cu ea, se enerva foarte tare şi omul acela blând pe care toată lumea îl ştia, se transforma într-o bestie. ,,Piticoata bombată'' era stresul lui, cel care-i mânca nervii şi îl devora de viu pe dinăuntru.
- Mă căpitane, dă-o dracu, n-o mai băga în seamă. Nu vezi că-i dusă rău cu pluta?
- Ce s-o las, mă Sile, ce s-o las? N-o vezi cum se ia de mine, cum mă jigneşte?
Şi-o porni cu paşi repezi spre Dorina, care, încetini paşii, văzându-l cât de hotărât înainta spre ea. Chiar dacă îl jignea întodeauna, uneori îi era şi frică de el, când îl vedea nervos ca acum. Ajungând aproape de ea la un pas, vru să se repeadă la ea, uitând de câini, care lătrau lângă zid, dar Sile îl prinse de la spate şi-l ţinu:
- Căpitaneee! Las-o, nu-ţi prinde minţile cu ea! Nu vezi că-i o femeie amărâtă?
- O femeie amărâtă? Sile, ai înnebunit la cap? Asta, amărâtă? Asta-i dracu negru pe pământ, mă omule! Pe bombata asta piticoată trebuie s-o scuturi bine de tot, ca să o faci femeie cuminte, nu trebuie sa-ţi pară rău de ea, auzi tu? Ascultă-mă tu pe mine, că ştiu io bine ce spun!
- Da Vasile, dar e totuşi o femeie, mă! Ce naiba, că eu ştiu bine că nu eşti o brută, să baţi femeile.
- Fi al dracului să fii tu, nebunule! Că dacă n-ar fi Sile acuma să te ţină, m-ai snopi cu bătaia! Mă băiete, ce tot îi iei apărarea? Nu vezi că-i al dracului de moare!
- Tanti Dorino, mai taci şi mata din gură! Nu-l mai aţâţa, nu te uiţi la el cât îi de mare şi mata, cât eşti de mică? Dacă-ţi dă una, popa-ţi cântă!
- Dă-te la o parte, dă-te! striga căpitanul şi se zbătea din răsputeri să se elibereze de Sile care îl ţinea strâns.
Dar în momentul acela, Căţeluşul şi vreo doi câini alergară lătrând spre cei trei, lăsându-i pe ceilalţi lângă zid, agitându-se. Dorina, văzând câinii furioşi, alergând spre ei, făcu cale întoarsă în fugă spre bloc, înjurând de mama focului. Văzând-o că fuge speriată, câinii o luară după ea, dar căpitanul strigă:
- Căţeluşuleee! Vino-ncoace! Şi voi, lăsaţi-o-n pace, n-o muşcaţi!
Câinii îl ascultară, dar în loc să se întoarcă spre el şi Sile, o luară la fugă spre zid, unde ceilalţi lătrau de mama focului, pe loc. Se vedea clar că este ceva acolo, după cum erau adunaţi cu toţii, aveai impresia că înconjurau un lucru sau pe cineva. Văzând aşa, Sile îl întrebă pe căpitan:
- Mă, da ce-or avea? Ce-o fi acolo?
- Hai să vedem.
- Căpitane, mi-e cam frică, dar hai că merg cu tine să vedem.
- Bat-o focul s-o bată, de frică! Mă Sile, bărbat eşti tu sau găină? Hai, mişcă!
Şi o luă la fugă spre câinii de lângă zid, care, parcă se bucurau că-l vedeau. Sile nu stătu nici el pe loc, merse după el cu paşi şovăitori, fiind curios să vadă ce se întâmplă acolo, lângă Dunăre. Căpitanul ajunse cu mult înaintea lui Sile şi strigă:
- Daţi-vă la o parte, să văd şi eu!
Câinii îl ascultară, dându-se la o parte şi lătrând în continuare. Vasile rămase uimit de ceea ce vedea jos lângă zid. Sile, care ajunsese şi el la câţiva paşi de căpitan şi de câini, reuşi să vadă pe cineva jos, care se scutura pe asfalt. Căpitanul rămăsese prima data cu ochii mari şi cu gura căscată, văzându-l pe om cum făcea şi plin de spume la gură, care i se întinseseră şi pe haine, după care strigă:
- Doamne, ia-mă, Sile! Ce-are ăsta, mă?
- Nu ştiu sigur căpitane, dar cred că e bolnav de epilepsie, boala copilului!
- Auuu! Păi hai să-l luăm, să-l ducem la spital, dar cum să-l prindem, că se scutură tot şi nu stă locului!
- Stai căpitane, că io am auzit că trebuie să-l muşti de degetul mic, tare, în astfel de cazuri, ca să se potolească şi să-şi revină. Da stai aşa, să văd dacă putem să-l ţinem bine, unul din noi, tremură de parcă îl scutură vântul! Hai să văd, dacă-l pot ţine io şi tu îl muşti de deget, bine?
Spunând asta, Sile se aplecă lângă om, îl luă în braţe şi-l strânse. Văzând şi auzind aşa, căpitanul îl prinse de mâna dreaptă, îi luă degetul mic în gură şi-l muşcă tare, cât putu el, preţ de câteva clipe, care lui Sile i se părură ore. La un moment dat, omul se potoli şi buimăcit după criză, se sperie de cei doi oameni şi de câini care îl salvaseră, dar căpitanul îi spuse:
- Stai omule, liniştit, că nu-ţi face nimeni, nimic. Tocmai ai avut o criză de epilepsie. Sile te strânsă tare în braţe şi io te muşcai zdravăn de degetul mic, să-ţi treacă.
- Omule, acum eşti bine, slavă Domnului! spuse şi Sile, dar cum ai ajuns pe-aci la ora asta? Normal ar fi fost să faci criza asta acasă, nu pe-aci.
Văzând locul unde se afla şi privindu-se atent, omul se simţi stânjenit de postura în care se afla. Căpitanul urlă la câini să tacă din gură acum, în timp ce Sile observa stânjeneala omului. După ce potoli câinii, căpitanul se întoarse spre om şi îl întrebă:
- Cum te simţi acum? Ţi-e mai bine? Ai nevoie să te ajutăm să ajungi acasă?
- Vă mulţumesc, oameni buni! Dacă nu eraţi voi...
- Ei, dacă nu erau câinii ăştia, nu noi, spuse Sile, după care se întoarse spre căpitan şi continuă, mă căpitane, nu-mi vine să cred! Dacă nu erau câinii şi dumneata, eu mergeam liniştit în treaba mea pe stradă şi omul ăsta putea muri aci!
- Vezi mă Sile, vezi? Şi ţi-era frică de câini. Mai îţi e acum?
- Nu ştiu ce să zic, sincer, nu ştiu! Dar uite, bine că te-ascultai şi venii cu tine.
- Eu... mă certai cu a mea acasă şi plecai nervos. Nu ştiu cum am ajuns pân' aci şi nici nu am mai ştiut nimic din clipa în care mi-a venit rău.
- Bietu' de tine! Mă băiete, ai grijă pe unde umbli, că nu-i de glumă cu boala ta, îi spuse căpitanul.
- Lasă-l mă căpitane, spuse şi Sile, dacă acasă era singur, cine-l mai muşca de deget? Cine mai îngrijea de el?
- Ei, acasă când simt că-mi vine rău, iau vreo pastilă, ceva, dar ai dreptate, totuşi. Este posibil să am o criza din asta acasă, şi să fiu singur, ştiu. De aia vă mulţumesc, şi vouă, şi câinilor!
- Hai căpitane, hai să-l ducem acasă. Unde stai?
- În Ghebaură stau, dar nu vă faceţi probleme, ajung singur acasă, că acum mă simt bine, a trecut, nu mai păţesc nimic. Şi ridicându-se de pe zid, le spuse căpitanului şi lui Sile, eu mă duc acum acasă. Mulţumesc, mult!
Dădu noroc cu cei doi, îşi luă rămas-bun şi apoi plecă spre faleză, luând-o încolo spre Ghebaură, cu paşi înceţi, dar siguri. Uitându-se după el, căpitanul şi Sile tăcură o perioadă. Vasile se bucura că putuse să-i fie de folos omului şi vecinul lui cel tânăr se minuna de câini şi de întâmplarea cu omul bolnav de epilepsie. Nu-i venea să creadă că datorită unor câini, el şi prietenul său îl descoperiseră şi îl salvaseră. Căţeluşul şi ceilalţi câini tăcuseră acum şi îi priveau atent. La un moment dat, căpitanul îi spuse:
- Mă Sile, io merg acasă, că n-am mai dat de mult pe-acolo.
- Şi io ar trebui s-o iau din loc, că la lucru mergeam, când mă-ntâlnii cu tine.
- Bine, mă Sile. Dădură noroc şi îi mai spuse, hai să trăieşti! Ne mai vedem noi.
- Da, cum să nu! Ai grijă de tine, căpitane!
Apoi plecă, lăsându-l pe căpitan singur cu câinii lui. Gândindu-se bine, o luă şi el spre bloc, cu paşi înceţi, gândindu-se la ,,piticoata bombată'' şi că dacă se mai întâlneşte cu ea acum, când mergea acasă, o face mâncare pentru câini. Dar intrând în casa scării, nu se mai întâlni cu ea, şi cu niciun vecin, aşa că urcă treptele până la etajul doi la el, liniştit. După ce intră în căsuţa lui, ajunse lângă salteaua lui relaxa, se aruncă pe ea cu burta în jos şi în cinci minute, adormi buştean.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 31, 2016 1:09 pm  Mihaela Moşneanu

iubirea este drogul care te orbeşte

Luminiţa Scotnotis

care te transformă în paralele
te-mprăştie prin decorul dragostei
aducându-te pe o treaptă
a destinului
cuiva

mai tot timpul
iubirea oscilează prin curbe
brăzdează aerul
de multe ori se mai supără
că răutatea şi ipocrizia
îi dau brânci
dar
ea este leacul lor

iubire
ghem de viaţă
îţi deşiri aţa pe unde-apuci
se rupe de multe ori
dar
tu o înnozi
şi-o pui la loc
acolo
pe unde treci

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 14, 2016 10:48 am  Mihaela Moşneanu

Tatăl nostru,
Cel mare şi atotputernic,
Cel care cuprinzi viaţa şi moartea,
Cel care înfăşori în braţele Tale
Pământul şi Universul,
Cel care ni L-ai Dat pe Fiul Tău
să ne mântuiască
şi
pe Ioan să ne boteze,
Cel care ne Dai bogăţie sau sărăcie,
sănătate sau boală,
frumuseţe sau urâţenie,
Ai grijă de sufletele şi de corpurile noastre!
Îndrumă-ne pe calea cea dreaptă
şi
Dă-ne puterea de-a răzbi printre tenebrele
ce ni-i le arată diavolul de multe ori,
să nu-i mai fie ispita ademenitoare!
Dă-ne înţelepciune
să-nvăţăm din încercările grele ale vieţii
la care ne supui!
Fă ca pământul să fie roditor,
ploaia să ude atât cât trebuie munca ţăranului!
Fă ca soarele să lumineze şi în inima noastră,
vântul să bată moderat,
să nu lase calamităţi în urma lui!
Sărbătorile sfinte să ne spele conştiinţa,
de fiecare dată când vin în zilele noastre!
De câte ori, suferinţele şi durerea din viaţă
ne macină sufletele sau trupurile,
Fă cum crezi de cuviinţă,
că Tu ştii cel mai bine cât putem duce.
Tatăl nostru,
cel mare şi atotputernic,
Cel care ai înfăptuit totul pe Pământ
şi
datorită Ţie, Doamne,
lumea noastră şi noi suntem azi, aici,
pentru a face şi a spune după voinţa Ta,

Amin!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 28, 2016 4:18 am  Mihaela Moşneanu

Aseară era obosită, ca să se gândească prea mult că era pentru prima oară în viaţa ei, când se îmbarcase pe un vapor. Primii zori ai dimineţii care intrau prin ferestruica închisă ermetic a cabinei, o treziră pe Daniela. Se sperie puţin, pentru că simţea cum patul se balansa cu ea. Nu înţelegea ce se întâmplă, dar privind în jurul ei, îşi aminti imediat unde se află. Simţi câteva secunde o nelinişte apăsătoare, dar îşi reveni, spunându-şi că nu are de ce să-i fie teamă, că nu era singură acolo, că sora ei Ana, cumnatul ei Dorin şi nepoata sa Giulia nu ar fi permis să i se întâmple ceva rău.
Şi lăsă toată îngrijorarea la o parte, amintindu-şi de drumul pe care îl parcursese alături de familia sa, din România până la Muntenegru. Drumul cu maşina fusese obositor, plecaseră alaltăieri din Orşova. Se opriseră vreo două ore la Negotin, în Serbia, unde locuia Ofelia, o altă soră de-a ei. Revederea cu ea şi cu familia ei fusese scurtă, dar plină de bucuria tuturor, ceea ce-o făcu să zâmbească, în timp ce privea mocheta gri, din cabină. De la intrare, pe partea dreaptă era un dulap suspendat şi unul frigorific. Pe partea stângă era baia, apoi câte două paturi supraetajate pe ambele părţi şi o măsuţă în dreptul ferestrei mici. Continuă să-şi aducă aminte de ziua de ieri, când ajunseseră la Muntenegru.
Ieri-dimineaţă, Dorin luase patru bilete pentru îmbarcarea de seară. Apoi s-au plimbat puţin prin portul de acolo, după care s-au retras într-o pădurice, unde soarele îşi întindea razele peste tot şi verdele copacilor strălucea. Cerul senin se unea cu copacii înalţi, pământul ardea şi Daniela era foarte fericită, căci era şi ziua ei de naştere. De când se ştia, îi plăceau muntele şi natura, întodeauna simţea cum energia pozitivă o invada pe de-a-ntregul, când se afla în astfel de locuri.
Mai erau oameni pe-acolo - probabil localnici - care făceau gimnastică sau alergau. Ana şi Dorin întinseră nişte pături şi puseră masa compusă din sandvişuri, brânză, roşii, apă minerală şi suc. Daniela şi Giulia se aşezară şi ele, alături de ei, începând să mănânce cu toţii.
- Hei Dani, cum ţi se pare pe-aci? o întrebă Dorin.
- E foarte frumos, sunt foarte bucuroasă că mă aflu aici.
- Cum să nu-i placă? întrebă Giulia, mai ales că azi este o zi specială pentru ea, şi ce-i mai frumos, oare, decât o călătorie în afara ţării, cu prilejul acestui eveniment important din viaţa ei?Aaa! Am uitat ceva! Şi ridicându-se, o porni spre maşină.
- Da unde te duci? o întrebă Daniela.
Dar Giulia nu-i răspunse, văzându-şi de drumul ei. Deschise maşina, şi din portbagaj scoase o plăsuţă roşie, apoi se întoarse şi i-o înmână. Daniela o luă, o privi puţin, apoi scoase din ea un pachet micuţ. Îl desfăcu şi descoperi în el un set de bijuterii, compus dintr-un lănţişor, o pereche de cercei şi un inel de aur. Bucuria o inundă încă o dată şi le mulţumi tuturor, în timp ce toţi trei, începură să-i cânte ,,la mulţi ani!'' şi să-i ureze toate cele bune. Apoi uitară câteva minute de mâncat, râzând şi sărind pe ea s-o îmbrăţişeze şi s-o sărute pe obraji cu foc. Gălăgia care o făceau, atrase puţin atenţia celor care făceau sport pe acolo, apoi îşi văzură de treaba lor, ca şi cum nu ar fi văzut şi nu ar fi văzut nimic. Având spirit de observaţie, Daniela spuse:
- Măi, dar ăştia, chiar sunt indiferenţi, nu le pasă de ce se întâmplă în jurul lor, spuse ea.
- Ei Dani, îi răspunse Ana, pe-aci şi prin Italia nu-i ca în România, unde toţi se ocupă de toată lumea, dar de ei, uită cu desăvârşire. Ai să vezi tu, că în străinătate, fiecare e cu treaba lui. Sunt unele lucruri diferite, faţă de cum e pe la noi. Unele îţi vor plăcea, altele nu.
- O să-i placă Italia, cum să nu-i placă? vorbi şi Dorin, lasă Dani, te voi duce să vezi cât mai multe locuri din Reggio Calabria. Vom merge şi în Sicilia, prin locurile unde s-a filmat serialul Caracatiţa, îţi voi mai arăta şi munţii, şi marea de-acolo. Îţi promit eu că îţi va plăcea.
- Abia aştept să ajungem. Şi vă mulţumesc frumos, pentru cadou!
- Hai, gata, lăsaţi vorbitul şi mâncaţi! le spuse Ana, râzând. Că acum nu vă mai tace gura, iar mie mi-e foarte foame.
- Ia uită-te la ea! exclamară Dorin şi Giulia, în acelaşi timp, râzând şi ei, da nu-ţi vezi de treaba ta, şi nu mănânci? Pe noi lasă-ne să vorbim şi să o distrăm pe Dani. Şi lasă, că mâncăm noi, nu te teme.
- Bine măi, bine! le răspunse ea, fără să se supere, treaba voastră, faceţi cum doriţi!
Şi continuară să glumească şi să râdă cu toţii, în timp ce mâncau. Daniela râdea cu ei, din tot sufletul. Atmosfera veselă care se crease între ei, dură mult timp. La un moment dat, pe la ora şase, Dorin le spuse:
- Cred că ar trebui să ne pregătim de plecare. La ora 8 trebuie să fim în faţa intrării, la bac. Îmbarcarea durează două ore şi pe la zece se pleacă.
- Na, bine atunci. Hai să strângem de pe-aci şi să mergem, spuse Ana.
Şi se apucară să strângă totul, le duseră la maşină, după care se îndreptară spre bac. Emoţia ce-o cuprinsese la gândul că va călători cu bacul, parcă-i dădea aripi, deşi oboseala începea să-şi facă loc în fiinţa ei. S-au îmbarcat în cala navei. Îmbarcarea lor durase cam o jumătate de oră. Pe o parte intraseră maşinile mici, pe cealaltă parte, tiruri şi alte maşini mari. Au urcat cu liftul până la etajul doi al bacului, şi aşa au ajuns în cabina cu cele patru paturi supraetajate în care Daniela se trezise adineaori şi recapitula în gând toată călătoria până aici. După ce fusese aseară la baie, se pusese intr-unul din paturile de jos şi în timp ce Giulia îi spunea ceva, ea adormise. Ana şi Dorin urcaseră puţin la bord şi când reveniră, Daniela era în ţara lui Moş Ene.
- Dani! Dani, trezeşte-te şi aranjează-te, e dimineaţă! La ora şapte este debarcarea, îi şoptea Dorin.
- Bună dimineaţa, Dorin! îi răspunse ea, sunt trează.
- Bună, Dani! Atunci, haide, este şase acum, într-o oră trebuie să fim gata.
- Ana, Giulia! Hai, treziţi-vă şi voi!
În timp ce Ana şi Giulia spuneau ceva intraductibil, Daniela se îmbrăcă şi merse la baie. Când ieşi, Giulia se duse prima după ea.
Când ieşi de la baie, Daniela se apropie de măsuţa din dreptul ferestruicii închise ermetic şi privi atent. Inima îi stătu pe loc în faţa priveliştii care i se arăta în faţa ochilor. Marea era în voia unui vânt uşor care o neliniştea, făcând-o să respire prin valuri micuţe şi spumoase. Şi deasupra, un cer senin o veghea. Nu se vedea nimic în zare, decât apă şi şi cer. Era pentru prima oară când vedea aşa ceva. Încercă să fie mai atentă, dacă mai vede ceva, dar nu, apa şi cerul se uneau ca într-un tablou. Privi mult timp, fascinată de această imagine vie, în timp ce fericirea punea stăpânire pe ea, gândind:
,,Doamne, Dumnezeule! Este superb! Niciodată nu mi-am închipuit că poate fi atât de frumos!'' Dar, după ce se minună un timp, simţi un fior pe şira spinării, care pătrunse în toată fiinţa ei şi începu să simtă un tremur. Raţiunea nu-i lăsa dreptul de a-i fi teamă de ceva, dar subconştientul ei trezise în ea sentimentul de o teamă înfricoştoare, deşi nu-i ştirbea nici din fericirea pe care o simţise adineaori, când privise prima dată pe geam. Nu mai înţelegea ce simţea, conştiinţa şi raţiunea ei o luaseră razna. Da, putea să afirme sus şi tare, deşi îşi spuse numai în gând, că pe cât de fericită era pe de-o parte, pe atât de înfricată se simţea în acelaşi timp. ,,Doamne, abia acum reuşesc să înţeleg pe pielea mea, sensul cuvântului nirvana. Starea mea sufletească, amestecată cu euforia şi cu teama de gol, îmi dau acest sentiment de nirvana pe care nu reuşesc să mi-o explic! Doamne, sunt în mâinile Tale, ai grijă de mine!'' Sprijinindu-se de măsuţă, cu ochii ţintiţi spre apă şi cer, zări la un moment dat o linie, care, pe parcurs ce bacul înainta spre destinaţie, se îngroşa, până începură să se distingă nişte forme.
Fiind atât de concentrată din cauza a ceea ce vedea şi simţea, uitase cu desăvârşire de familia ei şi de tot, dar Ana o trezi la realitate:
- Ce-i, Dani? Îţi plac marea şi cerul? Aaa, uite acolo! Vezi formele acelea? Ei bine, suntem aproape de Bari, mai avem puţin şi ajungem pe pământ, unde ne e locul, îi spuse râzând, sora ei. Şi privind-o cu atenţie, îi mai spuse, să nu-mi spui că te-ai speriat puţin! Stai liniştită, e normal, la fel am simţit şi eu prima oară când am venit!
- Da, îmi plac, spuse ea încet, e superb! Dar nu m-am speriat.
- E o frumoasă experienţă, aşa-i? Uită-te şi tu la ea, nu cred că va uita niciodată apa şi cerul acesta. Adevărul e că este ceva extraordinar, e ceva ce nu ai cum să vezi prea des! spuse Giulia.
- Lăsaţi vorba şi haideţi, că acuşi ne anunţă că trebuie să ieşim din cabină pentru debarcare, zise şi Dorin.
Nici nu termină bine vorba, că se auzi o voce feminină care îi anunţa că pasagerii sunt rugaţi să se pregătească pentru a ieşi din cabine. Îşi luară bagajele şi ieşiră cu toţii la recepţie. Erau printre primii, dar nu dură mult şi sala se umplu de oameni. Dură ceva timp până să fie anunţaţi că trebuie să coboare. Au coborât din nou cu liftul şi au făcut câţiva paşi până la maşină. După ce s-au urcat în ea, au mai aşteptat cam vreun sfert de oră până când s-a deschis uşa masivă a calei şi au ieşit. Dorin s-a îndreptat cu maşina spre Gallico, unde locuia familia lui, exclamând:
- Doamneee! În sfârşit, mai avem puţin şi ajungem acasă!
- Daaa! În sfârşit, suntem ca şi acasă! exclamă şi Ana.
- Dar durează mult până ajungem? întrebă şi Daniela.
- Vom ajunge în patru ore, îi răspunse Giulia.
- E frumos locul unde locuiţi? mai întrebă ea.
- E foarte frumos, Dani, o să-ţi placă, îi răspunse Dorin. Ai să vezi tu.
- Da, îţi va plăcea foarte mult, mai spuse şi Giulia.
În timp ce familia ei era bucuroasă de ajungerea lor acasă, cum le plăcea să se exprime, Daniela se întoarse cu gândul la călătoria cu vaporul. Amintirea ei era aşa de vie în faţa ochilor, de parcă ar fi fost încă acolo. Revedea limpede marea şi cerul care se uneau, valurile spumoase şi simţea balansul bacului, de parcă era aievea. Şi fericirea amestecată cu teama o invadară din nou. Dorin s-a ţinut de cuvânt în perioada cât ea a locuit în Italia la ei, a dus-o peste tot în Gallico, a plimbat-o prin munţi, a dus-o să vadă şi Sicilia. Toate locurile pe care le-a vizitat au fost o adevărată încântare pentru ea, dar niciunul din locurile pitoreşti ale frumoasei Reggio Calabria înconjurată de marea albastră şi spumoasă, nu a reusit să-i mai trezească acele sentimente pe care le-a simţit pe vapor.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 30, 2016 10:44 am  Mihaela Moşneanu

la răscrucea dintre vieţi
timpul
îşi şterge lentilele ochelarilor
de aburii brumei dese
ai bătrâneţii
fără de-nceput şi sfârşit
încercând
să vindece urmele
trecutului
păşind secundar prin constelaţii
şi
Pământ

încerc
să găsesc legătura
aţei de pe mosorul vieţii mele
dar numai el
o eternizează printre poveştile
sale
eu nu ştiu
dacă voi prinde capătul
la graniţa vieţii ăsteia
sau dincolo
unde lumina divină
cuprinde
Universul

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Ian 28, 2016 7:41 am  Mihaela Moşneanu

un război terestru
macină omul
făcându-l aluat de carne
pentru
oala pământului

un război interior
tot pe om îl macină
pregătindu-l în timp
pentru
preparata înţelepciune
a anilor
sau
să-l taie de pe lista vieţii

în oricare ipostază
miroase a suflete

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 24, 2016 1:01 pm  Mihaela Moşneanu

Tânguindu-se întruna după Marioara lui şi tot trimiţând-o la dracu pe Tanţa, o porni agale spre ieşirea de pe insulă, urmat de câini. Când ajunse pe la jumătatea podului, se opri şi privind cerul, vorbi încet:
- Steluţelor dragi, în care din voi este Marioara mea? Ei, începeţi să vă ascundeţi încet de ziuă, văd eu.
Aşa gândea el, că stelele se ascundeau. Cerul începea să-şi deschidă uşor culoarea. Undeva pe cer, un colţ de soare mijea discret de parcă s-ar fi jucat de-a v-aţi ascunselea cu noaptea şi cu ziua. O adiere uşoară de vânt provocase un uşor clipocit Dunării şi crengile pomilor începuseră să trosneacă în surdină, dar Vasile nu realiza acest lucru. Era atât de obişnuit cu dimineţile de vară, încât, nu băga de seamă aceste mici schimbări ale vremii, care puteau aduce o scurtă răpăială de ploaie, oricând. Numai dacă îl prindea ploaia, abia atunci bombănea: ,,Ei, na! Că venişi, ploaie!'', dar atât, niciun cuvânt nu mai ieşea din gura lui.
Căţeluşul şi tovarăşii lui se ţineau scai după el, tăcuţi. Venind de pe insula care fusese toată noaptea luminată numai de stele şi de lună, centrul oraşului şi faleza străluceau în luminile aprinse, dar nu se vedea şi nu se simţea nicio mişcare de viaţă. Se auzea din când în când, trecând un taxi. De fiecare dată când Căpitanul îşi petrecea noaptea pe insulă şi pleca aproape dimineaţa de acolo, avea impresia că revine pe Pământ, dintr-o călătorie a timpului. Întodeauna considera că ziua care vine, este încă o nouă zi care îl apropie de reîntâlnirea cu Marioara lui. Insula care era noaptea un loc singuratic, era pentru el o evadare din lumea plină de răutate şi de cruzime, era o bucăţică dintr-un spaţiu numai al lui, care – credea el – că-i aparţine.
În primii zori ai dimineţii, mulţi oameni încă dormeau liniştiţi în patul lor acasă, fără să le treacă prin minte că un om atât de singur ca Vasile, bântuia prin parc cu nişte câini după el şi se plângea după fata sa, Marioara.
- Căţeluşule, şi voi dragii mei, acum noi ne despărţim, da? Că eu mă duc puţin pe-acasă, că nici nu mai ştiu de când n-am mai ajuns pe-acolo. Să nu vă mâniaţi pe mine, eu v-aş lua la bloc, v-aş lua şi sus în casă, dar scorpia aia de Dorina, piticoata bombată, o ştiţi voi prea bine, se tot ia de mine şi nu vreau iar să mă cert cu ea. Ei, nu mi-ar fi frică de ea, dar voi ştiţi că ea nu iubeşte câinii. Întodeauna mă goneşte cu gura ei spurcată, că ştiţi cum vorbeşte ea.
Câinii care îl ascultau, începură să dea prietenos din coadă, de parcă ar fi înţeles ce le spunea Căpitanul. Dorina era vecina sa grasă şi mică de statură, de unde o şi poreclea el, fiindcă i se părea cea mai rea femeie din bloc. El le spunea tuturor: ,,îi grasă ca o minge şi mică rău, ca un pitic’’. Ce-i drept, era răutăcioasă cu el, de fiecare dată când vedea că se ţineau câinii după el dimineaţa, în faţa blocului. Se întâmpla de multe ori să nu aibă somn nici ea la ora aceea, fiindcă suferea de insomnie, şi mai ales de dragul de-a urmări pe toată lumea, inclusiv pe tineri de după perdea, ca a doua zi să aibă ce povesti pe la bancă, vecinilor.
- Căpitaneee! Staai!
Întorcându-se să vadă cine îl strigă, îl văzu pe Pepsi, unul din prietenii lui. Tocmai ce intrase în parc şi îşi îndrepta paşii spre el. Acesta era un tânăr brunet de vreo treizeci şi cinci de ani, înalt cu părul vâlvoi şi negru, îmbrăcat în nişte pantaloni roşii şi o cămaşă albă, ce-o purta desfăcută. Avea ochii negri şi mari, şi când vorbea sau râdea, duhnea a alcool. Era ca şi căpitanul, unul din oamenii străzii. Când era un adolescent, obişnuia să-şi combine suta de grame cu puţină Frucola şi se lăuda în gura mare că el bea cel mai bun Pepsi. De atunci, toată lumea i-a zis aşa. Mai erau vreo doi-trei oameni în oraş care ştiau cum îl cheamă, dar cu toate că-l cunoşteau mai bine decât ceilalţi, tot aşa îi spuneau.
Când ajunse la vreo doi paşi de el, căpitanul simţi duhoarea de alcool şi strâmbă din nas. De câte ori se întâlnea cu cineva, ,,nu ştia’’ niciodată ce băuse. Dacă era bine-dispus şi îl întreba cineva ce-a băut, răspundea în felul acesta:
- Pă’ am băut puţină răchie de colea, puţină bere de colo, voi ce mai aveţi să-mi daţi?
Sau dacă era nervos din cauză că nu avusese nimic de băut sau cine ştie din ce alt motiv, atunci răspundea:
- Da’ ce vă intere’ pe voi ce-am băut eu? Ce? Că doar nu beau banii voştri, îi beau pe-ai mei, munciţi de mine, de la lemne sau de pe unde mă mai cheamă oamenii la muncă.
Dacă era cineva de faţă care îi dăduse vreodată de băut, repede îi răspundea:
- Uite la el, ce tare-i în clanţă! Că de câte ori ţi-oi fi dat eu de băut, ai uitat? Ar trebui să-ţi fie ruşine, băi ăsta!
Însă, omul realiza repede că nu are cu cine să vorbească şi atunci renunţa la a-i mai face reproşuri, văzându-şi de treaba lui. Oamenii îl mai chemau la tăiat de lemne, la făcut curăţenie sau îi găseau câte o trebuşoară pentru a-l ajuta cu niscaiva bănuţi. Dar el, tot ce câştiga, dădea pe băutură, pe ţuică sau pe vodka - băuturile lui preferate. De multe ori stârnea râsul cu vorbele lui şugubeţe, alteori era gonit şi înjurat, dar nu-i păsa, pentru că băutura era pentru el ca un elixir de care nu se putea lipsi nici în ruptul capului.
Acum era supărat şi Vasile observă imediat, fiindcă era unul din prietenii lui cei mai buni. Ca şi căpitanul, Pepsi avea gongile lui. Unele, le avea dintodeauna, altele le avea pe moment, ca acum când îl strigase pe el.
- Salut, Căpitane! Şi dând mâna cu el, îi spuse: Vasile, am o mare belea, să ştii. Nu ştiu cum să fac şî ce să fac s-o rezolv.
- Da’ ce păţişi mă’ Pepsi? Că văd eu că te arde rău de tot.
- Pă’ ce să păţesc? Că nu mai pot să dorm noaptea, nu-mi mai dă pace beleaua asta, că-i aşa de mare, că-mi vine să mor, nu alta! Dar nuuu, că nu trebe să mor, trebe s-o rezolv cumva, trebe să găsesc o soluţie!
Văzându-l aşa de hotărât, Căpitanul se sperie. În sinea lui începuse să facă fel şi fel de speculaţii, în legătură cu aşa-zisa belea:
,,Cine ştie, ce-o fi păţit? Că-l văd eu c-a luat-o razna. Dacă o avea vreo datorie de bani, pentru blestemata asta de băutură – că şî eu beu, dar nu ca el – şi-o vrea careva să-i dea o mamă de bătaie? Sau cu cine s-o fi certat, şi cui i s-o fi pus capsa pe el, să-l bată? Care-o fi năcazul zăpăcitului ăsta al meu? Dar na!, dac’ o trebui să-l apăr, să mă bat pentru el, fac asta, că doar îi de-al meu, nu? Că mă bătui eu pentru Monica, până veni băiatu’ ăla cu pretenii lui, nu?’’
În timp ce gândea aşa, îl privea atent pe Pepsi. El văzu asta şi îl spuse:
- Hai mă’ Căpitane! Dă-o dreacu de treabă! Să nu te apuci iar să-mi spui despre Marioara ta şi despre Tanţa, că ştiu povestea asta şî când dorm, de câte ori mi-ai zîs-o, zău aşa!
- Nu mă, că stiu că ţi-am zîs de multe ori, că tu eşti pretenu’ meu, nu? Dar revenindu-şi din gânduri, îi zise, nu contează, mă gândeam şî eu, aşa. Hai zi! Care-i năcazul? Ce păţişi? Care-i beleaua aia aşa de mare?
- Bă, uite care-i treaba! M-am aprins la inimă, rău de tot. Arde fir-ar mama ei de căţa, aşa de tare, aşa cum să pârjoleşte carnea pe grătar!
- Doamne ia-mă, Pepsi! Da’ ce-ai păţit mă?!
De data asta, Căpitanul se sperie cu adevărat. Părea să fie într-adevăr foarte mare beleaua prietenului său, şi el era era aşa de curios, încât i se tăiase respiraţia. Căscase gura şi ochii mari, iar urechile sale, sigur n-ar fi auzit niciun zgomot în acel moment, dacă ar mai fi fost cineva prin preajmă. Şi culmea, de parcă n-ar fi fost de ajuns, lui Pepsi începură să-i picure câteva lacrimi pe obraji. Atunci Căpitanul îl luă de umeri şi-l zgudui tare.
- Ce-i mă’ omule? Ce drac ai? Ce păţişi mă, aşa de grav? Hai mă, că n-o fi nici capăt de lume, nici de cer! Zi măăă, nărodule, ce-ai? Ai făcut vreun drac şî vrea careva să te bată? Ai vreo datorie la careva, sau ce-ai, mă?
Pepsi făcu şi el ochii mari şi căscă gura mare. Apoi îi dădu un brânci lui Vasile şi îi răspunse surprins de reacţia prietenului său:
- Nuuu! Da’ ce idei îţi veniră prin cap, mă’ Vasile? Nu, şî din câte văd eu, nici nu-ţi trece prin cap ce năcaz am eu! Te gândeşti numai la prostii, eşti plecat cu pluta, mă’!
- Pă’ zi o dată, mă’! ţipă acum nervos Vasile, nu mă mai fierbe atâta, că mă omori de viu, zăpăcitule, ce eşti tu! Zi-mi o dată, ce-ai?
- Bine mă’, hai că-ţi spun. Da-mi promiţi c-ai să m-ajuţi?
- Îţi promit mă’, orice, îţî dau cuvântul meu de căpitan de cavalerie, c-oi face tot ce-oi putea eu să te-ajut, numa' zi odată!
- Mă’ Vasile, mă’, îmi arde sufletul după o gagică. Mi s-a pus pata pe-o fată aşa de frumoasă, mă’! Îi atât de frumoasă, are un corpuleţ, de parcă-i o lebădă, şî păru’ lung, cu ochi albaştri, şî îi zâna mea, mă’, zău aşa! Acuma că mi-ai promis c-ai să m-ajuţi, spune-mi ce să fac ca să mă combin cu ea?
Când auzi Căpitanul care e necazul lui Pepsi, se înecă şi începu să tuşească tare, de se auzea peste tot. Câinii se speriară şi ei, şi la rândul lor începură să latre, în frunte cu Căţeluşul, care mârâia de ceva timp la Pepsi. El ignoră câinii, şi îi dădu câteva palme zdravene peste spate, căpitanului. Dar ei săriră pe el, şi-l doborâră la pământ. Dacă nu şi-ar fi revenit Vasile din tuşitul care-l înneca, l-ar fi făcut bucăţi pe prietenul său. Cu ochii plini de lacrimi, din cauza tusei, zbieră cât putu la câini:
- Gataaa! Lăsaţi-l în pace!
Ca si cum ar fi fost stăpânul lor de când lumea, câinii se îndepărtară imediat de Pepsi, dar tot lătrând sau mârâind la el.
După ce se liniştiră, Vasile începu să râdă în hohote, ţinându-se cu o mâna de burtă şi cu cealaltă ţinând-o îndreptată spre el, având degetul arătător întins. La un moment dat, văzându-l cum râde ca un prost, Pepsi începu să râdă şi el, spunându-i:
- Da’ ce râzi mă, fraiere? Vezi că mi-ai promis c-o să m-ajuţi. Şi tu, văd că râzi de mine! Bă, aşa râd pretenii, de preteni?
Dar el râdea în continuare, fără să se sinchisească de ,,pretenul’’ său. Timp de vreo cinci minute, Căpitanul râse în hohote. Vroia să-şi înfrâneze râsul, dar când încerca să se potolească, izbucnea din nou. Văzând că nu se mai opreşte, Pepsi îi ţinea isonul. Lacrimile i se uscaseră pe obraji şi la un moment dat, amândoi se arătau cu degetul, unul pe celălalt, râzând. Dar totuşi îi spuse prietenului său:
- Hai mă’ Vasile, mă! Te rog eu, nu mai râde, că mă doare burta. Tu, în loc să încerci să mă ajuţi, tu râzi de mine!
- Păi cum ... ha, ha, ha! Cum să nu râd de tine, bă’ fraiere! Ha, ha, ha, ha! Păi bine mă Pepsi, mă! Păi ţie ţi s-a pus pata pe gagica aia, şi tu îi zîci năcaz la asta? Că m-ai speriat aşa de tare, mă! Am crezut că cine ştie ce-ai păţit! Ha, ha, ha! Măi, nărodule, mă! Păi e frumos să te-ndrăgosteşti. Şi când fata-i îndrăgostită şî ea, atunci să te ţii, nu glumă! Atunci nu mai e frumos, atunci îi Raiul pe pământ, pentru noi bărbaţii! Şi reuşind să se oprească din râs mai spuse, eiii! De n-aş şti io cum e cu treaba asta.
Şi dintr-o dată, fizionomia Căpitanului se transformă complet. În locul veseliei care pusese stăpânire pe el din cauza lui Pepsi, îşi făcu loc o tristeţe, însoţită de un noian de amintiri. Fără să vrea, îşi aduse aminte de vremea când era tânăr şi o cunoscuse pe Tanţa lui, singura femeie pe care o iubise vreodată, deşi acum, era mai tot timpul supărat pe ea şi o înjura, din cauza Marioarei lui dragi. Pepsi îl privea atent şi observând schimbarea prietenului său, încetă şi el.
- Păi ..., ce-ai acum? Până mai-nainte râdeai de te spărgeai, şi-acum...
- Ei, dac’ ai şti tu!
Fără să-şi dea seama prea mult de ce, Pepsi tăcu şi-l privi în continuare câteva minute.
Gândurile lui Vasile plecaseră înapoi în timp, unde se reîntâlni cu o fată frumoasă,Tanţa, de care se îndrăgostise şi-o ceruse de nevastă, la o săptămână după ce-o cunoscuse. Acea imagine era atât de vie în mintea sa, încât îi părea aievea, în ciuda faptului că nu vroia să-şi amintească nimic de când îi murise fata. Totuşi, datorită ,,pretenului’’ său îndrăgostit, acum o vedea pe Tanţa cu părul ei negru şi lung, împletit în cozi, cu privirea ei verde ca iarba, însăţită de zâmbetul timid şi frumos. Îşi aminti de dragostea care le aprinsese dorinţa de-a fi împreună, dar şi de fericirea lui completă, atunci când se născuse Marioara lui dragă. Nu şi-a dorit băieţi, dar Tanţa ar fi vrut. Dar norocul de-a rămâne din nou însărcinată, după ce-o avusese pe Maria, nu i-a mai surâs. Tot ce însemna viaţă pentru amândoi, se învârtea în jurul fetei. Şi Căpitanul, şi şoţia lui o iubiseră foarte mult. Înainte să aibă accidentul, erau cei mai fericiţi oameni din lume, dar acum..., toată fericirea lor, era un basm care se întâmplase cândva, de mult. Erau momente când singurătatea îl făcea nesigur în privinţa fericirii lui de-altădată. Se întreba dacă fusese aievea sau doar un vis frumos, visat într-o noapte cu lună plină. În ciuda rătăcirii sale mintale, avea momente scurte ca acum, când era lucid, deşi nu-şi dorea asta.
Se întoarse din trecutul său frumos, pentru a reveni lângă Pepsi în parc şi alături de cânii, prietenii lui de noapte. Căţeluşul începuse iar să latre, şi ceilalţi îi ţinură isonul. De data nu mai lătrau la Pepsi, ci îşi îndreptaseră privirea spre faleză. Căpitanul, care îşi revenise de la ale lui, întrebă:
- Da’ ce-o avea de latră? O fi careva p-aci, că io nu văd pe nimeni.
- Ei Căpitane, acum ce faci? Câteva minute plecaşi cu pluta, numai tu ştii unde şi-acum ţi se pare că-i careva p-aci. Nu-i nimeni, ce te-a apucat? Căpitanul nu-l băgă în seamă. Era atent în direcţia unde priveau câinii în timp ce lătrau.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 24, 2016 12:56 pm  Mihaela Moşneanu

Însă, avea noroc pentru că nu era niciun pescar acum să-l gonească.
Se apropie de zidul mic de piatră. Privi Dunărea limpede, apoi se uită la panta pietroasă ce cobora de la zid în jos, până la apă, unde se vedeau pietrele de mărimi diferite şi firele de iarbă crescute pe alocuri. Se gândi să coboare puţin lângă apă, dar se răzgândi. Îşi întoarse privirea spre pomii şi brazii verzi de pe pajiştile frumoase ale insulei, mărginite de o bordură de piatră. Pe aleile ce despărţeau pajiştile, se vedeau bănci noi. Apoi se uită spre restaurantul Pescăruş şi admiră clădirea veche. Culoarea sa cărămizie predomina pe lângă galbenul de la terasă şi de la intrare. Imaginea sa oglindită pe suprafaţa Dunării ar fi captivat atenţia oricărui turist, dacă ar fi trecut pe acolo în acel moment.
Deodată liniştea fu spartă de lătratul unui câine alb şi blănos. Avea un bot ascuţit, ca al unei vulpi şi urechi lunguieţe, niste colţi albi ca porţelanul şi era de mărimea unei potăi de casă. Se întoarse spre el, îşi luă poziţia de drepţi şi îl salută:
- Să trăiţi, eu sunt Căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!
Câinele începu să latre şi mai tare la el, agitându-se. Vasile se aşeză în ciuci şi îi spuse blând:
- Cuţu, cuţu, vino tu la căpitanul tău, hai, vino căţeluş frumos ce eşti, că eu sunt mare căpitan de cavalerie. Dac' ar şti fraierii ăştia din oraş cine-s io, ehei! Da'ce să ştie ei, proştii dracului, că nu ştiu ei nici cum îi cheamă.
Tot chemându-l la el şi vorbindu-i blând despre toate bazaconiile ce-i treceau prin mintea lui rătăcită, câinele încetă să latre şi începu să dea din coadă. Atunci Vasile se aşeză pe o bancă din faţa Dunării şi aducându-şi aminte de Marioara lui dragă, începu să-i spună câinelui:
- Dac' ai şti, căţeluş drag, ce frumoasă era Marioara mea şi ce cuminte era, dar Şefu' de sus, din cer mi-a luat-o c-o maşină la el.
Şi începu să verse lacrimi amare. Câinele se apropie de el şi începu să-i lingă mâinile încordate, ce le ţinea în poală. Văzând asta, Vasile începu să-l mângâie şi, plângînd, continuă să-i spună despre Marioara lui.
După o vreme îşi aduse aminte şi de Tanţa - soţia lui şi atunci îi spuse câinelui:
- Dă-o încolo, a dracu femeie am avut eu! S-a dus şi s-a aruncat în Dunăre singură, ea acuma e cu Marioara, a vrut numai ea să fie cu Marioara. N-a vrut să mă ia şi pe mine, să ne aruncăm amândoi în Dunăre, să fi fost şi eu cu ele.
Spunea o prostie mai mare decât el. Tanţa fusese o femeie de treabă şi miloasă. Toată lumea o iubise si o respectase cât trăise. Dar el, în nebunia lui, dădea vina pe ea că nu era şi el cu fata lui dragă, Marioara.
Şi tot plângând şi povestindu-i câinelui despre Marioara şi Tanţa, trecură câteva ore bune. Seara îşi făcea loc încet şi ceru căpăta o nuanţă slabă de portocaliu. Începuse să se răcorească, deşi lui îi era la fel de cald, datorită ,,ţinutei" sale de căpitan.
Se întinse cu faţa în sus pe bancă şi îşi împreună mâinile pe piept. Câinele rămase lângă el şi, în scurt timp, Vasile adormi şi începu să sforăie. Văzând asta, câinele plecă să dea o raită pe insulă şi în vreo două minute se întoarse înapoi. Se întinse şi el jos, lângă banca pe care dormea noul său stăpân.
Vasile dormi aşa, cu câinele lângă el până la miezul nopţii. Când era singur, îşi amintea de fata lui şi durerea îl mistuia, făcându-l să plângă. De cele mai multe ori, vorbea cu un prieten imaginar, cu vreun câine sau cu mai mulţi. Era de ajuns să se întindă puţin pe o bancă, sau undeva pe iarbă, că imediat îl fura somnul. Dacă nu treacea nimeni pe lângă el să-l trezească făcând gălăgie, atunci dormea patru - cinci ore, fără probleme.
Simţi ceva pe lângă picioare, cineva se mişca în preajma lui şi, deschizînd ochii, văzu câinele care se foia pe lângă el de colo - colo. Începu să-i vorbească:
- Căţeluş alb şi frumos, ce ai? Mai stai locului, nu te tot foi pe-aci. Ei, da' mi-eşti tare drag, căţeluşul meu scump. Băăă căţeluşule, da' ce-am mai dormit! Cât o fi ceasul? Cred c-o fi miezul nopţii, după cum se vede pe cer, spuse el privind cerul înstelat şi luna, da, cred că-i aşa, cred c-o fi vreo doi'şpe sau unu nopatea. Bă' căţeluşule drag, tu stii ce bine am dormit? N-ai mai plecat de lângă mine, căţeluşul meu scump? Ia spune-mi, trecu p-aci careva? Şi ridicându-se în şezut, ei, ia să văd dacă am vreo ţigară. Începu să caute prin buzunare, parcă-mi dădu cineva peste zi nişte ţigări, parcă aşa ţin minte.
Găsi cele două ţigări pe care le primise de la Monica şi de la Marius, deşi uitase cine i le dăduse. Apoi, căutându-şi un foc printre plasele mototolite, găsi o cutie de chibrituri. După ce se chinui cu două chibrituri, în sfârşit reuşi cu al treilea să-şi aprindă ţigara Winston - nu ştia de ce o preferase pe aceasta prima dată - şi trase primele fumuri.
Când îi ajunse ţigara pe la jumătate, căţeluşul începu să latre cu putere, agitându-se. Dacă l-ai fi văzut cum lătra şi cum sărea în sus, ai fi spus că a luat-o şi el pe urmele căpitanului, că o luase razna. Căpitanul îl întrebă:
- Căţeluşule drag, ce ai? Ce-ţi veni?
Dar nu apucă să mai spună nimic, că se auzi un ţipăt de fată şi nişte glasuri de băieţi:
- Lăsaţi-mă-n pace! striga fata, lăsaţi-mă-n paceee!
- Să te lăsăm în pace? Nu te lăsăm, jartea împuţită, în sfărşit te-am prins şi nu ne mai scapi acum!
Auzind, căpitanul sări în sus ca ars şi câinele o zbughi nevăzut de lângă el, în direcţia de unde se auzeau vocile. Între timp, mai apărură doi câini, care se repeziră în aceeaşi direcţie.
Căpitanul Vasile îşi îndreptă paşii şovăitor în partea opusă a restaurantului Pescăruş. Uitându-se peste zid, văzu o fată şi doi băieţi care trăgeau de ea. Fata se zbătea să scape din braţele lor vânjoase, fără prea mari şanse. Sărind câinii la ei, unul dintre băieţi începu să înjure şi să arunce cu pietre de pe malul Dunării.
Vasile strigă la ei:
- Măi golanilor şi ordinarilor ce sunteţi voi, nu vă e ruşânie, ce-aveţi cu Marioara mea?
- Căpitaneee! Sunt Monica, vecina ta, ajută-măăă!
Căpitanul Vasile sări zidul şi se duse spre ei. Începu să dea cu pumnii şi cu picioarele în cei doi băieţi. Ce-i drept, îşi luă şi el în schimb o porţie zdravănă de bătaie. Căţeluşul şi ceilalţi câini lătrau de mama focului.
În agitaţia care se iscase, nimeni nu observă că Marius, băiatul care îl apărase pe căpitan la prânz, apăruse pe insulă împreună cu doi prieteni de-ai lui şi numaidecât interveniră între căpitan şi cei doi agresori ai fetei.
Agresorii le ţinură piept celor trei băieţi cât putură, dar până la urmă o luară la sănătoasa.
Monica era pe jos, speriată şi Vasile stătea lângă ea. El o mângâia pe faţă şi îi spunea:
- Gata fata tatii, gata! Nimeni nu-ţi face rău! Căpitanul tău are grijă de tine, fata tatii.
- Bă, Moni, ce dracu’ făceai la ora asta pe-aci? o întrebă Marius.
- Am vrut să mă plimb puţin pe insulă şi, uite, am ajuns să nu mai putem nici să ne plimbăm!
- Şi nu puteai să te fi plimbat pe faleză? Norocul tău a fost cu Căpitanul şi cu noi, fato, că altfel nu ştiu ce-ai fi făcut!
- Nu păţeşte fata asta nimic, atâta timp cât trăieşte căpitanul s-o apere! vorbi mândru Vasile şi fără să se mai ridice în picioare, continuă: Să trăiţi, sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!
Monica, Marius şi cei doi prieteni ai săi începură să râdă. Monica îi spuse căpitanului:
- Căpitanul meu drag, îţi mulţumesc din suflet! El are dreptate. Dacă nu erai tu cu câinii ăştia, poate că Marius şi ei nu m-ar fi auzit! Marius! şi voi băieţi, vă mulţumesc mult de tot şi vouă.
- Cu plăcere, fată dragă. Ai şi tu grijă pe unde te plimbi de-acum încolo noaptea, îi spuse Marius.
- Hai să plecăm de-aci, haidem cu toţii, spuse unul dintre prietenii lui.
- Hai, că nu mai suport locul ăsta, spuse şi fata.
Băieţii o luară pe Monica între ei, dar Vasile nu se mişcă din loc. Văzând că nu are de gând să vină cu ei, îl chemară:
- Hai, Căpitane! hai cu noi.
- Nu mă' copii, nu merg cu voi, eu mai rămân pe-aci puţân şi după aia o să plec ş' io.
- Cum să rămâi aci, mă' Căpitane? îl întrebă Monica.
- Da, fata tatii, lasă că eu îl am pe prietenul căţeluşul, io îs mare căpitan de cavalerie, nu-mi face nimenea nimic.
Tinerii începură din nou să râdă şi Marius îi spuse:
- Cum vrei tu, Căpitane, dar ai mare grijă de tine şi nu-i mai băga în seamă pe toţi proştii.
- Da, să trăiţi, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi! Ai o ţigară?
- Am eu, Căpitane! spuse Monica si scoase pachetul de Winston Lights de la prânz, în care mai avea vreo şase ţigări cu o brichetă în el şi i-l dădu, uite-l, e al tău!
- Pe toot? se miră Căpitanul, cu tot cu brichetă?
- Da, cu tot cu brichetă.
- Săru'mâna tanti, mulţumesc!
- Sigur nu vii cu noi, Căpitane? îl mai întrebă Marius.
- Nu vin, mă' copii, mai rămân puţin pe-aci. Tu Mari ... Monica, de câte ori mai ai probleme, să-l cauţi pe Căpitan şi Căpitanul, repede vine.
- Da Căpitane, aşa am să fac, am să te caut.
Tinerilor le venea să râdă, dar, de data asta s-au abţinut toţi trei, ca şi cum s-ar fi înţeles între ei. Deşi se amuzau de multe ori pe seama căpitanului, ţineau foarte mult la el şi le părea rău de situaţia sa. Ştiau că dacă Vasile nu voia să facă ceva, nu era chip să-l convingi în vreun fel. Îşi luară rămas bun de la el şi plecară, lăsându-l cu căţeluşul şi cu ceilalţi câini.
Căpitanul privi lung după ei, până nu-i mai văzu şi începu să-şi amintească iar de Marioara lui. Căţeluşul şi ceilalţi câini se apropiară, se aşezară lângă el şi ascultară veşnica poveste despre fata lui - Marioara şi despre Tanţa - soţia sa.
- Căţeluşul meu drag şi voi, căţeilor, frumoşii mei, ce frumoasă era Marioara mea! Era cuminte si mă asculta în toate alea, numai că Şefu'cel mare din cer mi-a luat-o cu maşina la El. Şi Tanţa, a dracu’ ea, n-a vrut să mă ia şi pe mine, să ne-aruncăm în Dunăre amândoi, să fi fost amândoi acum cu Marioara. A dracu’ ea să fie, numai ea să fie acum cu Mărioara, eu, de ce nu? Doamne, să-L întrebi pe Şefu' cel mare, când mă ia şi pe mine acolo, la fata mea, că aşa de dor mi-e de ea!
Se tângui aşa, îndrugând vrute şi nevrute câinilor de lângă el, care îl ascultară până dimineaţă, când începură să se vadă primii zori ai zilei. Atunci luă hotărârea să plece de pe insulă cu câinii, care se luaseră după el, bombănea:
- Începe o zi nouă fără Marioara mea, a dracu’ tu să fii, Tanţo!

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 24, 2016 12:20 pm  Mihaela Moşneanu

Vasile mergea agale şi legănat pe marginea trotuarului, sughiţând întruna. Afară erau în jur de treizeci şi cinci de grade. Cum era şi normal, toată lumea era îmbrăcată sumar, dar pe el când îl vedeai, rămâneai involuntar cu ochii mari şi cu gura căscată de uimire, fiindcă îţi dădeai seama din primul moment că nu era zdravăn la minte.
Era îmbrăcat într-o uniformă militară kaki şi parcă n-ar fi fost de ajuns, avea şi-o manta groasă şi uzată cu ,,epoleţi” dintr-un material de pânză roşie, cârpiţi de el însuşi.
Dacă cineva intra în vorbă cu el, lua repede poziţia de drepţi şi ducând mâna dreaptă la chipiu, saluta: "Să trăiţi, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!"
Era greu să nu râzi când îl vedeai şi îl auzeai, şi mai ales copiii râdeau de mama focului. Copiii strigau la el ,,Căpitaneee!" sau ,,Căpitan Vasile de la cavalerie".
Deşi nu era atât de bătrân, să fi avut în jur de şaizeci de ani, toţi îl considerau un bătrânel care îşi pierduse minţile de când murise Maria, fata lui, într-un accident de maşină. Soţia lui Tanţa, după o vreme s-a aruncat în Dunăre. Nu mai suportase biata femeie, când a văzut că după moartea fetei, Vasile o luase razna, preferând mai bine să moară, să fie lângă fata ei.
Locuia într-o garsonieră la etajul doi, într-un bloc de pe faleza din Orşova, în faţa magazinului Billa cu vederea spre Dunăre. Garsoniera era sărăcăcioasă, cu geamul spart într-un colţ. În ea nu avea decât o măsuţă rotundă, un scăunel de lemn cu spătar şi în loc de pat avea o saltea relaxa veche. Fiind vară şi cald nu-i trebuia nici măcar o pătură, mai ales că nu prea dormea el acasă. Îşi petrecea nopţile prin parcul General Dragalina din faţa vechiului hotel Dierna sau pe insula parcului, în preajma restaurantului Pescăruş.
Era mai tot timpul pe străzi, umbla de colo - colo, se plimba tot timpul şi cine îi dădea mai multă atenţie, repede se prezenta cu obişnuitul său salut: "Să trăiţi, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!", după care cerea o ţigară, ceva de băut - berea era preferata lui, dar nu refuza dacă era rost şi de ceva tărie - sau ceva de mâncare.
Domnişoarelor si doamnelor, după ce saluta în felul lui, li se adresa cu "Săru'mâna tanti!".
Avea în buzunarul drept de la manta vreo două - trei plase mototolite, pentru cazul când i se făcea cuiva milă de el să-i dea ceva de mâncare. Cerea şi bani, dar foarte rar, când îi venea lui goanga. Spunea că are o datorie şi că trebuie să o plătească urgent. Cine îl cunoştea, râdea, dar dacă se nimerea cineva care să nu îl cunoască, atunci îi dădea din milă, chiar dacă îl credea sau nu. Spunea că îi trebuie un milion şi oamenii îi dădeau ceva mărunţiş. Mulţumea, spunând că vede el cum se descurcă să mai facă rost până la un milion.
Mergând el pe marginea trotuarului şi sughiţănd, deodată i se păru că o vede pe fata lui Maria, înaintând spre el. Era o fată înaltă, îmbrăcată într-o rochiţă albă cu bretele. Părul negru îl avea puţin mai lung peste umeri, prins într-o clamă şi-o gentuţă neagră pe umărul drept. Se opri în loc ca o stană de piatră şi se luă repede de fata care se îndrepta spre el cu paşi grăbiţi:
- Marie, Marioara mea dragă, stai! Aşa de dor mi-a fost de tine! Doamneee! S-a-ndurat Şefu' din cer de mine şi mi te-a trimis înapoi, aici pe Pământ! Dar fata înaltă şi brunetă, care lui i se păru că este Marioara lui dragă, ţipă la el:
- Căpitane Vasile, nu sunt Marioara ta, lasă-mă în pace! Dacă nu te dai din calea mea, să ştii c-am să chem poliţia, ai înţeles?
- Marioară, nu eşti tu?, îngână Vasile şi căzu în genunchi.
- Nu mă Căpitane! Eu sunt Monica, vecina ta de bloc.Uită-te atent la mine, ce dracu mă? Că doar mă cunoşti!
Vasile îşi ridică ochii înlăcrimaţi spre ea şi-o privi atent, preţ de câteva clipe. Monica îl privi curioasă şi putu să-i vadă faţa mai bine ca niciodată. Din aproape, puteai să observi că are o fizionomie plăcută. Avea o faţă lungă cu frunte înaltă, iar de sub frunte se vedeau doi ochi mari şi cafenii, umbriţi de gene negre şi lungi. Deasupra ochilor trona o pereche de sprâncene stufoase şi arcuite. Mai avea un nas drept şi-o gură cu două buze roşiatice şi frumoase. Obrajii bucălaţi şi-o bărbie cu gropiţă, ce nu le observai prea bine de la distanţă, datorită mizeriei ce-o avea pe faţă şi părul grizonant, puţin cârlionţat împreună cu întreaga-i fizonomie, parcă ieşeau brusc de sub chipiul, de care era atât de mândru când saluta.
,,Dacă n-ar fi aşa nebun, dacă nu ar umbla îmbrăcat aşa şi s-ar spăla, n-ar fi un om urât Căpitanul. Doamne, ai milă de el!”, gândi Monica.
- Ce mult semeni cu Marioara mea, fată dragă! Iartă-mă, n-am vrut să te sperii, fata mea!
Apoi îşi sterse faţa cu amândouă palmele şi sări repede în picioare. Îşi trecu mâinile peste ,,ţinută" şi luăndu-şi repede poziţia de drepţi, salută ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic:
- Să trăiţi, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi! Săru'mâna tanti!
- Căpitan Vasile, ai grijă să nu mai mergi pe marginea trotuarului, să cazi din neatenţie, şi să ai grijă pe unde mergi, ai înţeles?, îi spuse Monica, râzând.
- Da să trăiţi, am înţeles! Dar imediat, întrebă: tanti, ai o ţigară?
- Am Căpitane, stai să-ţi dau.
Scoase din gentuţa sa un pachet de Winston Lights şi îi dădu o ţigară, după care îşi luă la revedere de la el şi îşi văzu de drum. Vasile rămase puţin pe loc, uităndu-se după ea. După aceea îşi reluă drumul său agale şi clătinat, mergând pe mijlocul trotuarului de data asta.
Merse înainte fără niciun scop, până ajunse în faţa parcului. Doi copii care aveau în jur de cincisprezece ani şi veneau dinspre Billa, începură să strige la el în batjocură:
- Căpitane Vasile, ce ne mai raportezi?
- Mă nesimţiţilor ce sunteţi voi, aşa vorbiţi voi cu căpitanul vostru de la cavalerie? Pă' voi ştiţi cine-s io? Io îs mare căpitan de cavalerie, mă boaţe de oameni ce sunteţi voi! Paştele mami voastre de golani!
- Daaa, căpitane Vasile! Bine că ne-ai adus aminte, că noi uitasem cine eşti tu, răspunse unul dintre ei în zeflemea şi râzând, continuă: ia să te văd ce căpitan eşti tu.
Apoi îi trase una după cap, făcând să-i cadă chipiul pe astfalt.
Dar ca prin minune apăru un tânăr ce avea în jur de douăzeci de ani şi se luă de cei doi:
- Bă, vă ia mama dracu dacă vă mai luaţi de el! Ce dracu bă? Sunteţi mai nebuni ca el, dacă vă prindeţi mintea cu el!
- Păi ne-a înjurat şi ne-a făcut golani!, răspunse băiatul care-i dăduse una după cap.
- Pă' şi ei s-au luat de mine, îşi bat ei joc de mine, io, care sunt căpitan Vasile Marinescu, un mare căpitan de cavalerie! Ce? Nu le este lor ruşânie, aşa puţân?
Marius, băiatul care apăruse, îi veni să râdă când îl auzi vorbind aşa, dar se abţinu, luăndu-i la goană pe ce doi puşti. După aceea îi ridică de jos chipiul şi punându-i-l înapoi pe cap lui Vasile, îi spuse:
- Mă' Căpitane, lasă-i şi tu în pace că sunt nişte proşti. Nu-i mai băga în seamă!
Luând poziţia de drepţi, căpitanul îi răspunse:
- Da să trăiţi, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!
Acum Marius zâmbi şi îi spuse:
- Ai grijă de tine, mă Căpitane, îi spuse Marius, zâmbind. Şi fiindcă ştia că urma să-i ceară o ţigară, scoase o ţigară dintr-un pachet de Marlboro roşu şi i-o dădu. După aceea îşi luă şi el la revedere ca şi Monica, şi îşi văzu de drumul său.
Vasile rămase din nou pe loc, uitându-se după Marius. Apoi ridică ochii spre cer, dar nu putu să-l privească din cauza soarelui fierbinte de vară şi uitându-se în jurul său, nu mai văzu pe nimeni. Intră pe una din aleile arcuite ale parcului şi o luă spre insulă, către restaurantul Pescăruş. Căută puţină umbră, dar era dificil de găsit aşa ceva pe la ora trei după-amiază. Avea veşnicul obicei să se ducă acolo, pentru că îi plăcea foarte mult lângă Dunăre. Stătea acolo pe-o bancă sau pe zid ore întregi şi privea Dunărea, iar alteori îşi aducea aminte de fata lui Marioara, de nevastă-sa Tanţa şi povestea plângând despre ele. Câteodată îl mai gonea vreun pescar şi pleca, dar nu pentru mult timp.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 3 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum