Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Ieri la 11:14 pm Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 8:30 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Mihaela Moşneanu

Pagina 3 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

In jos

06012014

Mesaj 

Mihaela Moşneanu







Timpul


Ești o rădăcină plimbăreață
Timpule scump, nu ai nicio vină
Că o stropitoare șugubeață
Te udă-n spațiu cu apa lină.

Cu ploi de clipe-ți răsar plantele,
Amestecându-le cu noi și ei,
Făcând din ele ore și zile
Ordonate în jurnalul vieții.

Amalgam de flori și de buruieni
Presari la vedere și pe ascuns,
Fără să-ți scape nimic sau nimeni
Acolo unde trebuie ajuns.

Mergi lejer pe Pământ și-n afară,
Până când se rup și cresc altele.
Consideri că-i a ta bătătură
Pe unde-ți greșești socotelile.

Necalculat, cu indiferentă,
Înconjori totul la întâmplare
Fără să aibă vreo relevanță,
Când cineva se naște sau moare.

Asta e misiunea ta clară,
Aceea de-a merge înainte.
Și n-ai în calea ta nicio gară,
Nu te oprești să-ți aduci aminte.
avatar
Mihaela Moşneanu

Numarul mesajelor : 234
Varsta : 47
Localizare : Judeţul Mehedinţi
Data de inscriere : 06/01/2014

http://mosneanumihaela.wordpress.com/

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

Mihaela Moşneanu :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 25, 2017 7:42 am  Mihaela Moşneanu

Îmi stau cuvintele
agăţate de cerul gurii
nu ştiu ce-au păţit
nu vor să se desprindă
limba trage de ele
eu simt că mă-nec
de emoţie
când te văd.

Tăcerea le-a tras
pe liana ei
şi eu aş vrea
atât de mult să-ţi spun
că aerul miroase
a viaţa mea
când îmi eşti aproape.

Mă chinui
atât cât poate fiinţa mea
să le cobor pe limbă
să ţi le dăruiesc
vreau să ştii
că eşti jumătate din mine
dar ele se-ncăpăţânează
să se agaţe până ajung
în ochii mei.

Priveşte-i atent
să vezi că
şi pământul
şi cerul
ţi le-aş pune
la picioare
şi-n mijlocul lor
ţi-aş aşeza ca desert
inima mea.

Te rog
nu-mi ocoli privirea
doar ea îţi strigă
din răsputeri
cântecul din sufletul meu
pentru tine.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 22, 2017 1:57 pm  Mihaela Moşneanu

Mă doare frumos
de când am zărit-o pe stradă
dorind să traverseze pe o zebră peticită
nefiind prea atentă la circulaţia rutieră
care-i nerăbdătoare
s-o ia la fugă mai tot timpul.

Am mai văzut-o şi-altădată
de când a plecat din viaţa mea
şi mă doare frumos în gânduri,
în minte sau pielea îmi arde
când o strig să-i vorbesc,
mânat de speranţă.

Dar ochii ei au căpătat cataractă
la prezenţa mea nedorită
şi urechile i s-au înfundat
cu aer de minciună şi prostie
pe care i le fluieram duios
pe vremea când credea în mine.

Ce frumos mă doare!
Mă trage de sughiţuri şi mă rupe de suspine
în plinul ce mi l-a lăsat în suflet
undeva departe de mine şi de toate
nu mi-e bine
nici rău din cauza asta
mă doare şi-mi place
tot ce mi-a rămas e... să-mi fie dor!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 19, 2017 9:59 am  Mihaela Moşneanu

Să nu crezi în vorbe spuse la-ntâmplare,
că ele vin din zbor pe limba omului
în fel şi fel de fraze cuvântătoare
şi ajung din plin în mijlocul cordului.

Să nu crezi în toate vorbele frumoase
răspândite în buchete de cuvinte
compuse din dulcegării siropoase
ca să ţintească direct în a ta minte.

Să nu crezi în visele cu ochii deschişi,
că ele sunt numai iluzii deşarte
din gânduri care îţi strălucesc pe irişi
care te trimit cu spiritul, departe.

Să nu crezi decât atunci când realitatea
ţi le-aşterne-n faţă, pe covorul vieţii,
doar atunci bucură-te de veritatea
viselor tale ce dau frâu liber, ceţii.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 17, 2017 5:14 am  Mihaela Moşneanu

Suspină Sfânta Treime întruna
de răul lacrimilor care se preling
pe obrajii copiilor Ani
stră-stră-stră-stră... nepoţii Timpului
care se plimbă pe aleile vieţii.

Curg lacrimile
în nisipurile şi-n pământul
de-aci şi de peste tot
rătăcindu-i pe oameni prin spaţiu
în timp ce adulţii Decenii
îşi urmăresc feţele pentru a-şi vedea
acneea sau bubele formate de faptele
celor care conduc o ţară,
un continent sau o lume.

Bunicii Secole nu se mai uită
în oglinda faptelor după ele
vorbesc în cărţi şi-n acte
despre câte-au pătimit
alunecând
lin în curţile străbunicilor
Milenii de unde ecoul mai strigă
pentru cei care vor
să mai audă sau să vadă.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 13, 2017 6:48 am  Mihaela Moşneanu

Năduful gerului furios
zgândăre aerul şi pământul
simţindu-se ameninţat
de apropierea lui martie
care-aduce în bagajul de mână
mărţişorul şi ziua femeii
şi le trage pe babe de mânecă
spunându-le:
haideţi, că-i timpul
să coborâm pe pământ!


Şi mai are gerul un motiv
să fie nervos peste măsură
că vede cum iubirea
se-ntrezăreşte la răsărit
cu Valentine's Day şi Dragobete
ce se-apropie de portativul sufletelor
unde se va cânta şi se va dansa
pe ritm de fericire.

La auzul supărării lui
ghiocelul cu petalele pure
a scos capul pe fereastra
urmelor de nea
şi-i face semn copilăreşte
că vremea lui e pe sfârşite acum
spunându-i inocent:

Dragă gerule
de ce eşti aşa de necăjit?
Că tu ai avut destul timp
de zăbovit pe-aci
în timp ce eu nu voi sta mult
din cauza florilor şi-a întregii naturi
ce va (re)învia
aducând primăvara?
Şi mie şi tuturor
le va (re)veni rândul
să plece
şi-atunci te vei întoarce
triumfător,
fiecare cu timpul lor!


Auzindu-l pe ghiocel
tristeţea îl năpădii pe ger
domolindu-l niţel şi-atunci
vreo două-trei raze de soare
au profitat de acel moment
au străpuns cerul şi-au netezit aerul
strigând primăverii:
hai, vino şi tu cu noi,
că-n sfârşit, gerul capitulează!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 09, 2017 6:40 am  Mihaela Moşneanu

De multe ori
fericirea e-amărâtă şi suspină
în centrul sufletului
se simte ca o pasăre împuşcată
de armele răutăţii şi-a invidiei
agitată şi însângerată de orbirea omului
ce-o priveşte ca pe-o iluzie
în preajma altor gânduri
ce se-mbulzesc ca roiul de albine
în voia lor şi-şi fac de cap
cu viaţa unui om.

Numai aceleaşi râvne
de-a avea ce-au alţii
sau
de-a duce mai mult decât poate
îl fac pe om să nu vadă
biata pasăre vătămată
care-i strigă neîncetat:
eu sunt fericirea
de ce-ţi place să fii orb.
omule?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 07, 2017 4:27 am  Mihaela Moşneanu

Cine-n viaţă nu simte dor
nu are niciun pic de spor
să trăiască pe-acest pământ
este ca o frunză în vânt.

Cine-n viaţă nu iubeşte,
degeaba se oboseşte
să facă rost de iubire,
are numai amăgire.

Cine-n viaţă nu urăşte
şi spune că nu greşeşte,
în minciună se îneacă,
spatele, singur şi-l pleacă.

Cine-n viaţă nu suferă,
vrea să fugă-n altă sferă,
unde sunt stele şi luna
care-şi împletesc cununa.

Cine în viaţă nu minte,
să mănânce numai linte,
ori varză acră cu boia
amestecată cu soia.

Cine-n viaţă nu bârfeşte,
ăla spune pe muţeşte
tot ce ştie radioul,
chiar şi când se sparge oul.

Cine-n viaţă nu glumeşte
şi numai se chiorăşte,
cu ăla n-ai putea trăi,
multe nu ştie a grăi.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 05, 2017 2:54 am  Mihaela Moşneanu

Omul de lângă noi, cel care ne este alături, este întodeauna cel mai important. Cu el îţi împarţi bucuriile, greutăţile, necazurile, pur şi simplu viaţa. Dar în ziua de azi, după cum ştim cu toţii, internetul îşi are şi el un cuvânt foarte important de spus în privinţa oamenilor şi a prieteniilor. Prin relaţiile virtuale, mulţi oameni ajung să se apropie mai mult sau mai puţin, unii ajung chiar să se cunoască personal.
Prin intermediul internetului l-am cunoscut pe poetul Ion Vanghele. Începutul cunoştinţei virtuale cu unul dintre poeţii mei preferaţi a început prin citirea versurilor sale şi prin comentariile care le făcea unor scriitori, prieteni virtuali comuni. La început, mărturisesc, că nu-mi prea plăcea modul său de a comenta, dar încetul cu încetul, am observat că multe dintre opiniile domniei sale coincid mult cu ale mele.
Am avut oportunitatea de a-l întâlni pe reţeaua de socializare Netlog şi apoi pe site-ul de sopcializare literară, Negru pe Alb. Elena, creatoarea acestei reţele literare, mi-a propus să-i iau un interviu, ceea ce am făcut cu mare drag şi cu multă stimă.
Aşadar, dragi membri ai site-ului Negru pe Alb şi dragi cititori din toată lumea, vă invit cu drag să lecturaţi primul meu interviu.

MM: Bună ziua, domnule Vanghele! Sunteţi unul din poeţii mei preferaţi şi de aceea aş dori să am mai multe cunoştiinţe despre dumneavoastră. Elena, creatoarea reţelei literare Negru pe Alb, mi-a propus să vă iau un interviu şi eu am acceptat cu multă stimă şi cu mare drag, pentru a vă cunoaşte mai bine, atât eu, cât şi membrii site-ului literar. Şi singurul mod de a afla, este acela de-a vă ruga frumos să-mi acordaţi acest interviu.
IV: Bună ziua, Mihaela! Sincer, îţi mărturisesc că mă surprinzi plăcut, făcând această afirmaţie. Mă flatezi când spui că sunt unul din poeţii tăi preferaţi şi mai ales dorinţa ta de a mă cunoaşte mai bine, luându-mi un interviu pentru site-ul literar Negru pe Alb, nu face altceva decât să mă bucure. Este unul dintre cele mai valoroase site-uri literare din câte există pe internet şi Elena este o persoană valoroasă, faţă de care am o mare stimă. Şi, prin urmare mă grăbesc să vă îndeplinesc dorinţa. Abia aştept să-ţi aud întrebările şi să-ţi răspund.
MM: Vă mulţumesc frumos, pentru amabilitate!
IV: Cu plăcere!
MM: Cred că prima dată aş dori să cunosc puţin omul din spatele poetului care sunteţi. Cine este omul Ion Vanghele?
IV: Te rog frumos, nuanţează puţin, cam ce anume ai vrea să ştii, pentru că întrebarea ta ascunde o întreagă istorie şi sincer să fiu, nu ştiu ce să-ţi spun mai exact despre mine.
MM: Povestiţi-mi puţin, despre viaţa dumneavoastră.
IV: Atunci, voi încerca să-ţi povestesc câte ceva. M-am născut pe 11 septembrie 1948, într-unul din oraşele de pe malul Dunării, în oraşul Sulina, oraşul căruia Jean Bart i-a consacrat romanul ,,Europolis’’. Într-adevăr, prozatorul Eugeniu P. Botez, alias Jean Bart a redat în romanul său o autentică bibliografie despre Sulina de altădată. Când m-am apucat de scris, în primele mele poezii, l-am creionat în câteva imagini fugitive. Am vorbit şi am cântat despre Dunăre şi despre oraşul meu, despre grădinile închise cu garduri de stuf sau despre casele acoperite cu stuf. Unele amintiri continuă să stea cuminţi în sufletul meu ca nişte obiecte de artă.
MM: Spuneţi-mi vă rog despre copilărie, despre începuturi.
IV: Mă consider un om privilegiat, pentru că mă trag dintr-o familie de oameni talentaţi. Mama mea avea un văr pe care îl chema Tarasov. Acesta era un pictor renumit din Dobrogea. În ce priveşte pictura, ca formă de manifestare artistică, ea s-a manifestat la unii din membrii familiei mele, chiar şi în ce mă priveşte. Totuşi, fără să am vreo pregătire specială în domeniul artistic, direcţiile în care mi-am dezvoltat astfel de abilităţi, au fost pirogravura, sculptura, dar în mod deosebit am perseverat în literatură. O mătuşă de-a mamei recitea asemenea lui Homer, ,,Isprăvile lui Păcală’’, de Petre Dulfu în versuri. Am mai avut un unchi care cânta la acordeon şi vocal, iar când nu cânta, era un om plin de umor.
MM: Ce surpriză frumoasă mi-aţi făcut! Aşadar cochetaţi şi cu artele plastice! Mai spuneţi-mi, vă rog!
IV: Fiecare om, fiecare întâmplare din viaţa mea şi-a lăsat ,,amprenta’’ în sufletul meu, care a devenit pe parcursul timpului o pasăre care cântă. În felul acesta am devenit treptat, cu eşecurile de rigoare, poet. În liceu eram considerat poetul clasei, deşi am aflat acest lucru târziu, cu mult timp, după ce am terminat liceul.
MM: De ce? Eraţi genul de copil care se făcea respectat prin metodele adolescenţei?
IV: Nuuu! Deloc! Eram văzut de colegii mei ca un tip banal, comun, şi probabil aşa par şi acum. În timpul liceului, ca tuturor băieţilor de vârsta mea, am avut o colegă drăguţă. Dar nu am avut curajul să-i mărturisesc sentimentele mele juvenile, cu toate că eram prieteni buni. În acele vremuri, nu era aşa uşor să-ţi manifeşti sentimentele, cum o fac tinerii din ziua de azi. Dar am scris în schimb un caiet de poezii, pe care i l-am făcut cadou la întâlnirea de douăzeci de ani. Şi ne-am amuzat, aducându-ne aminte de anii de liceu. Este una din ,,amprentele’’ despre care vorbeam înainte, una din amintirile mele cele mai plăcute.
MM: Şi spuneţi-mi, oraşul Sulina şi romanul ,,Europolis’’ al lui Jean Bart v-au influenţat şi v-au îndemnat să vă apucaţi de scris?
IV: Nu. Influenţele au venit cu timpul şi cele care m-au marcat în mod deosebit, au fost cele două vizite la casa de vacanţă a lui Mihail Sadoveanu. Prima oară am vizitat-o în timp ce Maestrul era în viaţă şi a doua oară am vizitat-o după plecarea Maestrului în eternitate.
MM: L-aţi cunoscut pe Mihail Sadoveanu? Povestiţi-mi, chiar aş dori să îmi spuneţi mai multe despre această ,,amprentă’’!
IV: Eram în preventoriu când cei de acolo ne-au dus să-l vedem pe Sadoveanu. Mi-l aduc aminte de parcă ar fi fost ieri. Era un om în vârstă şi voluminos, dar era de o blândeţe extraordinară. Părea un leu blând, avea o voce moale şi caldă. Stătea într-un fotoliu, când noi ne-am apropiat pe rând, şi am dat mâna cu dânsul. În clipa în care mi-a strâns mâna, am ştiut că mă voi apuca de scris. Lângă dânsul era o doamnă în vârstă, probabil soţia sa. Mi-au plăcut cărţile lui Mihail Sadoveanu şi fără să-mi dau seama, mai târziu când am început să scriu, cred că am început să scriu în acelaşi fel.
MM: Ce înseamnă pentru dumneavoastră, scrisul?
IV: În primul rând, scrisul reprezintă nivelul cunoştiinţelor generale şi mai ales culturale, pe care le are un om. De aceea mulţi dintre cei care încearcă să scrie la o vârstă târzie, nu reuşesc să o facă la un nivel performant. Pe urmă, îţi mai trebuie să ai acea motivaţie a singurătăţii. Omul poate fi singur din diverse motive. Din cauza unei iubiri neîmpărtăşite, din cauza faptului că poate avea concepţii diferite despre viaţă, faţă de cele ale oamenilor din jurul său şi atunci nu este înţeles. Şi încă un lucru foarte important, acest sentiment, singurătatea, este simţit de fiecare în parte diferit, şi aceasta ne face pe noi, cei care scriem, sensibili. Sunt oameni care simt nevoia să se elibereze de singurătate şi să dăruiască, apucăndu-se de scris, şi sunt oameni care atunci când sunt singuri, ţipă şi se fac de râs sau nu sunt ascultaţi de nimeni. Prin urmare, scrisul pentru mine este o eliberare şi o dăruire pentru cititorii mei.
MM: Cum vedeţi dumneavoastră internetul şi oamenii cunoscuţi prin intermediul lui?
IV: Apariţia internetului a facilitat foarte mult posibilitatea de-a împărtăşi cu alţii stările tale de acfecţiune şi de singurătate. Putem lega prietenii şi putem merge împreună cu acestea până acolo unde timpul, spaţiul şi propria noastră putere ne duce. Din păcate, internetul deschide şi alte posibilităţi, astfel că mulţi dintre prietenii mei s-au pierdut, în ciuda sentimentelor, care de multe ori au părut foarte generoase. Şi mergi mai departe de fiecare dată, pentru că speranţa este ca o femeie frumoasă, care ne părăseşte, dar care se înfiripă iar şi iar în sufletul nostru, făcându-ne să răspundem unor noi provocări, atunci când cunoaştem alte persoane. De aceea cred eu că internetul, ca şi viaţa reală este ca un tren în care noi oamenii urcăm şi la un moment dat, unii coboară în prima gară, alţii merg mai mult timp alături de noi în fragmentele vieţii noastre. Soarta se mişcă haotic de cele mai multe ori, iar poeziile, prin care lăsăm sufletul să se zbuciume, nu exprimă realitatea în totalitate.
MM: Şi când v-aţi apucat de scris serios?
IV: M-am apucat de scris, încă de pe vremea când nu exista internetul şi foloseam o maşină de scris. Căutam concursuri de literatură lansate de către edituri şi participam la ele. La două dintre aceste concursuri, unul organizat de editura Nemira, am participat cu o povestire fantastică – Arthur, regele Camelotului. La un alt concurs am luat premiul I, participând cu un eseu, în care vorbeam despre balada Mioriţa. Acel eseu m-a determinat să abordez folclorul dintr-o perspectivă nouă şi am reuşit să scriu cartea vieţii mele, pe care am numit-o Hermeneutica Miturilor sau Basme comentate. Această carte a apărut cu contribuţia doamnei Mioara Băluţă, căreia îi port un respect deosebit. Varianta virtuală se găseşte pe Citatepedia şi a fost citită sau vizualizată de peste 150.000 de oameni. Dar datorită unor probleme de sănătate, care le-am avut în acea perioadă, lansarea cărţii nu a mai avut loc cum ar fi trebuit să aibă în mod normal.
MM: Spuneţi-mi cum v-aţi înscris pe site-urile de socializare literară?
IV: Site-urile de socializare literară m-au atras pentru că aveau subiecte interesante. Datorită acestor subiecte, am simţit mereu nevoia să cunosc colegi noi din branşa scriitoricească şi aşa am întâlnit mai multe site-uri literare. Astfel, am cunoscut oameni extraordinar de valoroşi. Ţin să le mulţumesc foarte mult colegilor şi colegelor de pe site-ul Esenţe, unde am apărut în antologia ESENŢE DE PRIMĂVARĂ 2010, tipărită de editura Rovimed publishers. Le mai mulţumesc frumos doamnelor Andrada Matei şi Mioara Băluţă, pentru efortul făcut în legătură cu apariţia mea în antologia de poezie ,,Însemne’’, a site-ului Cleopatra – Casa gândului şi pentru apariţia cărţii ,,Visul Lincornului’’, alături de doamna Delia Stăniloiu.
MM: Întodeauna aţi avut un mare succes pe site-urile literare?
IV: Nu, nu întodeauna am avut succes, din contră! Am întâlnit şi altfel de site-uri, unde versurile clasice nu erau agreate, pentru că este moda versului alb. Pe aceste site-uri despre care vorbesc, sunt o serie de oameni, prea plini de sine şi care te tratează de sus, crezând că ei sunt buricul pământului, punându-şi numele pe propriul lor orgoliu nemărginit.
MM: Dumneavoastră scrieţi poezie clasică şi de aceea v-aş întreba, ce părere aveţi despre faptul că sunt agreate versurile moderne (albe), în detrimentul versurilor clasice?
IV: În primul rând, mulţi cred că versurile albe se scriu mai uşor decât cele clasice, unde este nevoie de rimă, prozodie şi de alte reguli obligatorii. Faptul că eu scriu versuri clasice fără semnele de punctuaţie, a declanşat reproşuri îndreptăţite sau nu din partea colegilor mei. Realitatea este că dacă încurcăm semnificaţiile cuvintelor pierdute în metafore şi iasă cu totul altceva, acelaşi lucru se întâmplă şi cu semnele de punctuaţie. Curios însă, acest lucru nu trezeşte animozităţi literare când vine vorba de versurile moderne (albe). Indiferent de forma în care apare o poezie, aceasta trebuie să reflecte aceleaşi legi de scriere, să nu beneficieze de excepţii.
MM: A mai apărut de curând încă un gen de poezie modernă. Poezia de tip matrimonial, care este scrisă de doi autori. Ce părere aveţi despre ea?
IV: Da, poezia de tip matrimonial sau intimistă, cum îmi place mie să-i mai spun, cea care este scrisă de doi autori, ştiu foarte bine despre ce vorbeşti. Ea este scrisă fie în vers clasic, fie în cel modern. Pe o parte, cred că este o poezie interesantă, pentru că este scrisă de doi autori, iar pe de altă parte este puţin ambiguuă. Toţi suntem obişnuiţi să citim o poezie scrisă de cineva şi să ne placă sau nu, un singur autor. Prin urmare, această ambiguuitate nu este normală, deoarece poezia, ca transmiţătoare a unui mesaj emoţional poetic, ar trebui să aparţină unui singur autor. Ea nu mai este un dialog dintre un cititor şi autor, ci un schimb de mesaje de tip matrimonial între două persoane, în care aceştia îşi povestesc relaţii ficţionale sau reale. Şi încă un amănunt de mare importanţă în legătură cu cei doi autori: valoric, unul din cei doi este mai bun şi îl trage după sine şi pe celălalt. Prin compunerea unei singure poezii de către doi autori, ei se completează.
MM: Ce părere aveţi despre poeziile în care sunt scrise numele lui Dumnezeu sau al altor nume proprii, cu literă mică?
IV: Este foarte bună întrebarea aceasta. În primul rând, când vine vorba despre Dumnezeu şi este scris numele Său cu literă mică, asta denotă, fie o necunoaştere a Bibliei sau a altor cărţi de înţelepciune, fie o totală lipsă de respect faţă de Creator. În al doilea rând, scrierea numelor proprii cu literă mică, mai ales când este vorba despre personaje legendare – nume de scriitori, pictori, actori, ş.a. – este iarăşi o adevărată lipsă de respect, de parcă tu, poetul anonim te tragi de şireturi cu ei, fără nici cea mai mică problemă. Sau legat tot de nume, am întâlnit pe unii care le scriu greşit, ceea ce denotă lipsă de cultură generală.
MM: Domnule Vanghele, acum că ne apropiem de sfârşitul interviului, aş dori să vă mai pun o întrebare. Aveţi un site personal, unde să fiţi găsit pe internet, pentru cititorii dumneavoastră şi pentru mine, bineînţeles?
IV: Da, cum să nu? Sunt două locuri unde pot fi găsit: https://www.facebook.com/ileana.pitigoi.3?fref=ts şi http://vanghelis008.wordpress.com/. Te invit cu mare drag şi pe tine, şi pe toţi cititorii mei, oricând. Dar nu vreau să terminăm, înainte să-ţi mulţumesc frumos pentru acest interviu.
MM: Aş dori să-mi spuneţi câteva cuvinte pentru membrii site-ului Negru pe Alb.
IV: Le doresc membrilor acestui site multă sănătate şi numai bine! Apoi le transmit că sunt mândru de colegialitatea care mă leagă de dânşii, pentru că sunt mulţi oameni valororoşi acolo şi mari scriitori, cărora ar trebui să li se ia un interviu, pentru a fi mai cunoscuţi. Şi chiar Elenei, creatoarea reţelei, ar trebui să i se ia un interviu.
MM: Vă mulţumesc încă o dată pentru onoarea care mi-aţi făcut-o, de a sta de vorbă cu mine şi vă doresc în continuare, o zi frumoasă! La revedere!
IV: Înainte de a-mi lua rămas-bun de la tine, ţin să vă mulţumesc frumos ţie şi Elenei pentru interviu! Numai bine îţi doresc şi să ne auzim cu bine! La revedere, Mihaela!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 03, 2017 2:16 pm  Mihaela Moşneanu

Necazurile dăruiesc
cu mărinimie
scatoalce vânoase oamenilor
care se-neacă
în oceanul deznădejdii
îşi plâng de milă
când calcă
pe trotuar sau pe iarbă
nu într-o groapă
ori când au aer
să respire
în mijlocul naturii
şi printre clădirile indiferente
ce sunt peste tot
sub soarele şi toţi aştrii
care strălucesc pe cer
susţinuţi
de interferenţele norilor.

Câte-un om
se mai întâlneşte
cu alţii ca el
şi se simte
singur.
Sunt
mulţi oameni
singuri,
şi-atunci
de ce
crede
că e singur?
Nimeni
nu e singur,
pentru că lumea
e plină
de singuri.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 01, 2017 8:46 am  Mihaela Moşneanu

Din vechi timpuri
mocăneşte cu rasism
ce rugineşte suflete.

Mintea multora
suferă un lapsus continuu
în privinţa sângelui roşu,
chiar dacă pielea
e albă, neagră sau altfel.

O mocănească
ce nu se opreşte
nicicând,
uneori împinge măsura
transformându-se
în ploaie cu grindină
când n-are loc
de alte etnii.

Omule,
nu vezi că
pielea
nu-ţi seamănă cu
rugina
din suflet?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Ian 30, 2017 6:14 am  Mihaela Moşneanu

Nişte gânduri tempestuoase răvăşesc pe cineva, nu-i dau pace. Îşi doreşte să scape de ele, să uite de existenţa lor, dar de fiecare dată când vrea acest lucru, are impresia că îl trage cineva de mânecă şi îl provoacă la o discuţie:
         - Unde crezi că pleci? Crezi că plecând, scapi uşor? Pe oriunde te-ai duce, noi, gândurile tale, te vom urma! Suntem singurii tăi prieteni sau duşmani, ia-ne cum vrei, dar nu te vom abandona, niciodată!
         - Nu vreau să mă urmaţi! Lăsaţi-mă în pace! Să fiu al naibii de nu-mi voi căuta drum spre o pădure, voi urca pe munte şi poate acolo, de frica jivinelor, voi uita de voi!
         - Te-nşeli amarnic, omule! Hai, fugi! Fugi unde crezi că picioarelor tale li se pare drumul mai lesne! Fugi pe unde este asfaltul, care e întins ca pielea ta sau pe potecile aspre de pietriş şi gropi! Mai poţi s-o iei şi pe lângă colţurile clădirilor, bagă-te în beciuri sau în canalele cele mai ascunse, dacă vrei, sapă-ţi şi-o groapă provizorie, şi ascunde-te cât poţi! Dar tot te vom urmări, pentru că îţi aparţinem, din noi, tu te naşti şi mori de-atâtea ori!
         - Eu nu vreau să mor! Ce prostii spuneţi acolo, scaieţilor? Că v-aţi prins de mine mai rău ca scaieţii!
         - Ştiiim! Ştim că nu vrei să mori, altfel, ce ne-am face noi fără tine? Am rămâne simple bule de aer poluat, şi tu nu ne-ai mai auzi, şi nici nu vom mai putea urmări asiduu, pe nimeni! Că şi alţi oameni au gânduri, care nu ne-ar permite să intervenim pe-al lor teritoriu! Nouă ne place teritoriul minţii tale şi curbele din sufletul tău, care ne stimulează andrenalina, în funcţie de cum ne chemi!
         - De ce? De ce vă-ncăpăţânaţi să mă urmăriţi? Ce câştigaţi voi dintr-un om amărât ca mine? Am şi eu durerile mele, şi nu vreau să le mai simt, nu vreau să-mi mai spintecaţi mintea şi sufletul, nu mai suport! Dar, datorită vouă, gândurilor, nu reuşesc să scap de aceste suferinţe!
         - Nu poţi să scapi, pentru că nu vrei! Nu vrei! Nu vrei! Nu vreeei!
         - Of, Doamne! Înnebunesc de tot! Nu mă lăsa, Doamne! Spune-le Tu să mă lase în pace, că nu le mai suport!
         - Şi Domnul, şi Michiduţă sunt aproape de tine, dar, deşi nu ştii ce faci, tu îl asculţi acum mai mult pe Michiduţă, şi Domnul aşteaptă să-ţi întorci faţa spre El, pentru a merge mai departe!
         - Gânduri nebune, ce sunteţi! Sunteţi de-o mie de ori mai rele ca scaieţii! Pe ăia te chinui să-i dai jos de pe tine, şi reuşeşti într-un final! Dar de voi nu mă mai scap, nici la paştele cailor! Doamne! Unde-o  fi pădurea aia, muntele ăla? Că aşa cum am mai zis, mă duc să-mi fie frică de jivine!
         - Duuu-teee, drept înainteee! Du-te unde vezi cu ochii, din partea noastră, că noi îţi suntem fideli, orice-ar fi, nu te vom părăsi!
         - Offf! Tăceeeţi! Nu vreau să vă mai aud! Tu, gândule, cel care mă faci să mă gândesc la datoria din bancă, lasă-mă, oi vedea eu cum fac să plătesc ratele! Tu, gândule, cel care mă stăpâneşti atunci când mă gândesc cum să le pun copiilor, mâncarea pe masă, lasă-mă, şi tu! Oi vedea eu cum fac! Tu, gândule, în care mă gândesc că poate nevasta mă-nşeală cu Costel, poate că eşti un pui de Michiduţă, şi nu-i adevărat! Tu, gândule, cel care mă faci să mă gândesc la bătrânii mei părinţi de la ţară, că nu am mai ajuns de mult la ei, lasă-mă şi tu în pace, c-oi vedea eu cum am sa fac să ajung vara viitoare, să-i mai ajut la strânsul fânului şi la alte treburi ale gospodăriei! Tu, gândule, cel care mă faci să mă gândesc că poate de luna viitoare nu voi mai lucra, că se vor face restructurări, şi-atunci, cum mai răzbesc printre ele? Offf! Unde să fug, Doamne?!
         - Hai, fugi! Găseşti tu drumul, cumva trebuie să te împaci cu noi, gândurile tale! Vezi cum faci, să nu uiţi de vreunul, că altfel, nu-ţi va da pace! Te vom zgândări până când nu vei avea încotro, te vom obliga să te descurci cu noi, într-un fel sau altul! Aaa! Şi să nu uităm! Lasă-te păgubaş în legătură cu pădurea, cu muntele şi cu jivinele! Că sufletul tău este pădurea, mintea ta e muntele şi vezi cum îl urci, ca să nu cazi înapoi! Şi pădurea, şi muntele, pline de  jivine, sunt acum în tine, omule!
         - Ceee? Oare, cum am ajuns la concluzia asta?
         - Păi ai ajuns, omule, pentru că începi să urci pe munte, de aia! Şi acum ţi-ai întors faţa spre Dumnezeu! De aia! Vezi, să nu-ţi mai întorci faţa de la El! Hai, curaj! Mergi în treaba ta şi rezolvă-ţi problemele, tot ce te doare şi nu-ţi dă pace!
         Omul făcu primii paşi înceţi, apoi iuţi din ce în ce mai mult pasul, rugându-se în sinea lui:
         - Doamne, ajută-mă! Doamne, trebuie să o scot la capăt cumva, cu toate!
         - Aşa, omule, aşa! Dă-i bice, nu te lăsa, şi-mpacă-te cu noi!


Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 28, 2017 6:30 am  Mihaela Moşneanu

Memoria
unora
şi-a permis luxul
unei perioade îndelungate
de respiro,
pentru c-a obosit aşa de tare,
încât a uitat că s-a semnat pe aripile
timpului nostru şi-al altora!

De-aceea,
cei care mai aveţi
memorie şi vă pricepeţi
la tehnologie,
inventaţi un abator pentru umanitate,
care să-i schimbe capul
cu o carte.

Tată din ceruri,
te rog eu,
Fă în aşa fel,
încât
să-şi mai aducă aminte
să citească!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 25, 2017 2:39 pm  Mihaela Moşneanu

Lume, cât de mare şi de plină eşti!
Nu cred că ai urechi s-auzi,
nici ochi ca să le vezi
pe toate cele care înnoadă prieteniile,
cum se-adună cuvintele frumoase
ce colindă de zor prin rotundul Pământului,
însoţite de pupicurile, zâmbetele şi îmbrăţişările
ce le ascundem în sipetul inimii,
transformându-le în nectarul sufletului!

Lumeee!
Prieteniile sunt superbe,
un adevărat spectacol de revistă
pe scena vieţii noastre, cu prietenii
răsăriţi de nu ştiu de unde şi apun
în întunericul fiecăruia.

Şi lepra aia de trădare se crizează
atunci când nectarul din suflet ia gustul veninului
ce ne otrăveşte întreaga
fiinţă-n acele momente de dizgraţie,
prin lacrimi şi durere ne construim propriul cimitir
care-şi caută mormântul pentru fiecare prietenie,
unde îngropăm amintirile înveninate
şi-apoi privim lespedea pe care scrie
în acest moment a murit cutare prieten.

Nădejdea în Domnul şopteşte duios
că sfârşitul nu se află în timpul nostru,
şi ne ridicăm, şi plecăm cu privirea înainte,
pentru că viaţa n-are ce căuta aici!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 22, 2017 4:47 am  Mihaela Moşneanu

Măi, viaţă!
Clipa-n care apari e-un mărţişor
prins pe reverul sufletelor
care se-mbulzesc la porţile Pământului
să intre pe făgaşul unui boţ de carne
sau pe-al vreunui ţesut de plantă.

Tu, viaţă!
Ca o pasăre migratoare
vii pe-aci şi-aduci cu tine iubirea
care împrăştie mănunchi de beatitudine,
dar leprele care contagiază simţurile,
răutăţile, minciunile şi invidiile
le devorează un pic, şi-un pic, şi tot aşa,
până când începi să miroşi a pământ şi a cer divers,
şi deşi nu ştim cum e-acolo de unde vii,
te agăţi de toiagul timpului nostru
pentru a lăsa semnătură, posterităţii.

Viaţă!
După ce Domnul ţi-a spus în câte clipe
să-ţi îndeplineşti misiunea,
te îmbraci în carne şi te scalzi în sânge,
în apă şi în alte componente terestre, şi cu iz
din univers te grăbeşti să-ţi însuşeşti clipa,
dăruind din harul sfânt puţină pulbere stelară,
până-n momentul în care îţi vei relua
zborul în ţara ta caldă.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 21, 2017 6:46 am  Mihaela Moşneanu

Priveam oglinda proaspăt curăţată
să văd dacă am şters-o bine,
dar dintr-un gând în altul
ea mi-a cerut obligatoriu
un interviu cu mine.

Astfel, limpezimea oglinzii
m-a azvârlit pe paginile timpului meu,
măsurând lungimile şi scurtăturile
pe care singură le-am ales
să-mi crească sau nu aripile
în faţa societăţii, dar în ochii mei
ghearele zgârâie în carne vie.

Şi-o chiuire a conştiinţei
îmi oglindeşte mii de dâre ce mă-ndeamnă
să mai şterg altă oglindă,
dar ştiu că nu voi reuşi niciodată
s-o curăţ ca pe aceasta în care mă privesc,
că oamenii sunt cameleonici,
pe când statornicia mea
mă învigorează sau mă răpune.

Oare, câţi semeni de-ai mei
mai găsesc oglinzi de curăţat,
după ce-au terminat cu cele din casă?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Ian 16, 2017 8:12 am  Mihaela Moşneanu

Spicuim răspunsuri şovăitoare
născute din nu ştiu ce întrebări nepuse
referitoare la locul de unde-am venit,
privind pământul şi cerul ca două frontiere
care ne-au pus vamă pe trup din cap până-n picioare,
scriind în cartea destinului, sănătos sau bolnav,
urându-ne formal şedere plăcută!,
fără să le pese cum ne va fi aici.

Doar gândul este infractorul
pe care vameşii îl urmăresc intens,
fără să-i prindă niciodată
aripile colorate şi invizibile
care fâlfâie-n văzduh,
pentru că sunt surzi şi orbi
la ceea ce nu se vede şi nu se-aude.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 11, 2017 6:48 am  Mihaela Moşneanu

Pe drumul timpului a revenit ianuarie,
luna albă care îşi cântă a sa arie
prin glasul fulgilor de nea şi al crivăţului
pentru a ne înveli în roba îngheţului.

Trecură sărbătorile toate şi anul nou,
amintirile de-anul trecut apar, în ecou
se întrevăd printre urmele sărbătorilor,
dar speranţa le alungă din faţa ochilor.

Şi-aşa omul îşi continuă viaţa cu-ale lui,
cu fiertura şi cu mestecarea necazului
în ciorba zilelor ce-i vor veni încet-încet,
punând linguriţe de optimism fără scâncet.

Pân' la primăvară, când şi-o arunca bocancii,
şuba, căciula, şi-n iarbă vor umbla gândacii,
când natura va fi învăluită în culori,
va privi drept înainte de foarte multe ori.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Ian 09, 2017 6:03 am  Mihaela Moşneanu

Un pic din văzul lui Dumnezeu s-a oprit
pe Mănăstirea Sfânta Ana şi vede
cum sveterul iernii a îmbrăcat-o,
şi viscolul îi încheie nasturii şi-i aranjează gulerul
sub soarele ascuns de spargerea norilor.

Îi ascultă fluieratul poveştilor,
cum fumul din burlane se contopeşte cu el,
despre oamenii şi alte fiinţe
ce stau şi privesc în aer liber neaua,
şi ca şi cum n-ar fi de-ajuns,
se dovedeşte a fi o enciclopedie de bune şi rele,
în timp ce Fiul Său (re)născut în suflete
a adus cu El o nouă filă de timp
pe care a început fiecare să făptuiască
atât cât ştie şi cât poate.

Şi suspinul Domnului,
la auzul bârfelor fluierate de viscol
a mai alungat din zbenguiala lui,
restul materialului de zveter
deşirat pe întreg pământul s-a lăsat croşetat
de două raze de soare ce-au apărut dint-o dată,
paza şi voinţa Lui sunt infinite
deşi se-ntrezăresc din oraş,
le vedem prin crucile
pe care le-au pus în vârful turnurilor,
nu-i nevoie decât de-o privire
învăluită de aripa unui gând.

De câte ori pe zi,
mirii şi miresele lui Hristos
îşi întorc privirea spre noi?
Cine ştie?
Are vreo importanţă?
Când, tot copii au fost şi oameni sunt.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Ian 06, 2017 8:44 am  Mihaela Moşneanu

Azi a venit Alba-Neaua,
crivăţul a luat-o de mână şi-a ajutat-o
să-şi afle calea către noi,
nu ştiu cum a reuşit să se piardă
de Sărbători şi de Anul nou,
poate, din cauza fulgilor alintaţi
ce cad pe unde vor ei.

Dar nu ştiu cum
a-ntâlnit-o Boboteaza şi-a-nşfăcat-o de haină,
l-a strigat şi pe Ioan Botezătorul
s-o prindă de-o mână
şi-acum, ea coboară lin pe pământ,
sub îndrumarea celor două zile sfinte.

Albă nea, frumoasa mea,
culoare a unui suflet de copil,
înveleşte-ne în puritatea ta
şi pătrunde puţin prin suflete,
ca să fim mai buni!

Uraaa!
zbiară copiii pe derdeluş,
lemnele când troznesc în sobă,
oamenii, când îşi fac cărări cu lopeţile,
copacii care s-au albit de la crengi la rădăcină,
Alba-Neaua îmbracă întreg pământul
printre fluierăturile crivăţului.

Uraaa! Uraaa! Uraaa!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Ian 03, 2017 4:22 am  Mihaela Moşneanu

Trecerea dintr-un an în altul face posibilă
întâlnirea faţă-n faţă dintre prezent şi viitor
pentru a azvârli unul în celălalt
cu clipele lor trecătoare,
ca şi cum ar azvârli cu pietre.

Încăpăţânarea lor nefondată
nu-i lasă pe niciunul să raţioneze
că nu-i nevoie de nicio luptă
pentru a se înlocui unul pe celălalt,
că oricum toţi anii au aceeaşi soartă
ca Terra şi viaţa ei.

La fel, şi speranţele,
se nasc la fine de an
cu ochii strălucitori în noapte,
unele se îneacă în finele anului,
altele îşi întind braţele spre ce va veni,
agitate de gerul de-afară,
gândindu-se la răsăritul soarelui.

Peste tot pe unde privesc,
îşi caută spaţiul lor de pătrundere
în nebuloasa incomensurabilă a timpului,
invizibilă şi intolerantă faţă de ele.

Sunt mici copii, ce ştiu ele?

Nu le rămâne decât să purceadă
prin anotimpul alb şi îngheţat
de crivăţ şi de neaua grea,
să-şi găsească adăpost din când în când,
aşteptând schimbarea de la binecuvântare
în fluxul şi refluxul vieţii.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Dec 31, 2016 6:17 am  Mihaela Moşneanu

Muzele au ajuns
pe pista de cros
cu echipamentele lor.

Îşi mângâie literele
pentru viitoarele cuvinte
ce vor câştiga
maratonul
de anul viitor,
ce-i pe cale s-ajungă
în viaţa
scriitorilor.

Unu, doi, trei,
se-aşteaptă
startul
pentru noi
creaţii literare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Dec 28, 2016 7:41 am  Mihaela Moşneanu

Se plimbă sărbătorile
de colo-colo,
ghidându-se prin nămeţi
după sania lui Moş Crăciun,
să nu se rătăcească.

Viscolul le strigă,
moşul în roşu le-arată
sacii mari şi plini,
capra şi cu steaua
se zbenguie-n depărtare,
colindele ne răsună în suflet.

Şi-aşa se-apropie
de noi,
sfintele sărbători
de iarnă.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Dec 27, 2016 7:10 am  Mihaela Moşneanu

De-ar lipsi iubirea din sufletul nostru,
am fi doar un fragment din ceea ce suntem.

De-ar lipsi iubirea, ura şi invidia
ar fi ca limba maternă şi matematica.

De-ar lipsi iubirea, soarele nu ar fi
astrul strălucitor pe care-l cunoaştem.

De-ar lipsi iubirea, luna şi stelele
n-ar şti când să ni se-arate de pe cer.

De-ar lipsi iubirea, n-ar fi anotimpuri,
doar anii şi nişte culori fără nuanţă.

De-ar lipsi iubirea, n-am şti de Dumnezeu,
credinţa ar fi un mit pierdut în spaţiu.

De-ar lipsi iubirea, şi timpul s-ar opri
pentru a se odihni pe bordura veşniciei.

De-ar lipsi iubirea, n-am şti să respirăm
aerul munţilor şi-al apelor din lume.

De-ar lipsi iubirea, ploile şi vântul
ar fi două fenomene fără noimă.

De-ar lipsi iubirea, nu am conştientiza
calamităţile terestre ce fac ravagii.

De-ar lipsi iubirea, ce nume le-am da noi
celor două porţi magice, viaţa şi moartea?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Dec 22, 2016 3:28 am  Mihaela Moşneanu

S-a uzat materialul normalităţii,
compoziţia ei a fost folosită din abundenţă
până a ajuns să semene c-o pânză de păianjen
care-şi lungeşte franjurile dezordonate,
pentru a acapara
tot ce-ntâlneşte în preajma ei,
inclusiv, oamenii.

Veselia şi bunătatea
sunt poveşti nemuritoare,
umorul e-o peliculă SF cu marţieni,
dar sunt normale
atrocităţile oamenilor
care se plimbă prin labirintul vieţii,
conduşi de răutate şi invidie,
schimbând
drumul drept şi luminos al Domnului
cu mersul pe poteci îndoielnice.

O normalitate rătăcită în neant,
se dispensează
după nişte zaruri aruncate de soartă,
de noi, de cine mai ştie,
cine sau de ce?

Contagiune terestră,
o banalitate împăienjenită
pe care nimeni
nu se-nduplecă s-o schimbe,
făcând economie
de sentimente şi fapte bune,
fiind absolut convinşi că aşa e practic.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Dec 03, 2016 5:37 am  Mihaela Moşneanu

Are tata An
o fată albă,
din cale-afară!
Nerăbdătoare
s-ajungă pe la noi,
îşi aruncă veşmintele,
le rupe
în bucăţele
din material ceresc,
apoi
le destramă,
şi
le-mprăştie
pe Pământ.

Începe
să colinde
mintenaş
a chemare şi-a bucurie,
dansând
cu crivăţul
de sărbători,
peste tot.

Când o auzim,
îi dăm ascultare,
pregătindu-ne
să primim
în suflet
pe Fiul Domnului
şi
tabieturile ei.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 28, 2016 12:51 pm  Mihaela Moşneanu

Artiştii mari ai lumii
au părut şi par
făcuţi
ca oamenii,
dar
în aparenţă,
asemănarea lor cu noi
îţi induce eroare
pe retină.

Când
opera lor
e finisată şi văzută,
frumosul din inima lor
este o bucăţică
desprinsă
din infinitul
Universului.

Domnul
Îşi arată existenţa
prin ei,
cu puterea divină
Îşi lasă
semnătura eternă
prin arta lor,
atunci
când îi cheamă la El.

Artiştii mari ai lumii
au fost şi sunt
mesagerii Lui,
deşi
ne seamănă,
la fel ca Iisus.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 25, 2016 8:57 am  Mihaela Moşneanu

Din gând
ne naştem a doua oară,
ne construim
pe noi înşine
din temelia conştiinţei.

Rădăcina ne-o dă mama,
dar
noi creştem
ca un copac falnic,
din pământ
până
la frunză, floare şi fruct
sau
cât un ciot ţuguiat
rămas
sub aripile
vântului şi-ale ploii.

E voinţa Domnului
să venim
pentru a trăi aci,
dar
restul ne priveşte
dacă
vrem să fim
copaci sau cioturi.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 22, 2016 5:35 am  Mihaela Moşneanu

iubeşte-mă,
dragul meu,
cum numai tu ştii!
iubeşte-mă
din
adâncul retinei tale
care
vizualizează
fericirea mea,
când te văd!
iubeşte-mă
din dorul şi suspinul,
după tine!
iubeşte-mă
din vârful degetelor
până
la încheieturi!
iubeşte-mă
din dorinţa
de-a mă dezbrăca
de pelerina dorinţei!
iubeşte-mă
fără-nceput şi sfârşit,
nu contează,
numai să nu te opreşti,
niciodată!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Noi 20, 2016 5:26 am  Mihaela Moşneanu

Pepsi se apropiase de Adriana şi o privea cu drag. Privirea lui insistentă îi atrase atenţia fetei, care se întoarse spre el şi zâmbind, îi spuse:
- S-a-ntâmplat ceva? De ce te uiţi aşa la mine?
- Nu, ce să se-ntâmple? îi răspunse el, fâstâcindu-se, dar cu zâmbetul până la urechi, mă uitam şi eu, aşa, că eşti tare frumoasă!
Adrianei îi veni să râdă, dar se abţinu. Nu era prima oară când Pepsi o privea aşa şi îi spunea că e frumoasă. De ceva timp se obişnuise cu el şi nu dădea prea mare importanţă privirilor şi vorbelor lui. Era conştientă de frumuseţea ei, şi de altfel, nu era singurul bărbat care o privea cu admiraţie. Întodeauna se gândea că dacă i-ar băga în seamă pe toţi cei care întorc capul după ea, nu i-ar fi bine, aşa că încerca de fiecare dată să se comporte normal şi să ignore pe cât posibil asemenea reacţii din partea bărbaţilor, indiferent de cine erau sau cum arătau ei. Nu-i îndepărta sau nu-i jignea, dar nici nu-i lăsa să se apropie prea mult, întodeauna căuta să pună o barieră prin atitudinea pe care o aborda faţă de ei.
Înainte de a fi cu Alex, avusese câţiva prieteni, dar nu a reuşit să rămână alături de niciunul. Principalele motive pentru care nu merseseră niciodată relaţiile ei, erau gelozia exagerată pe care ei o simţeau faţă de ea, dacă stătea puţin de vorbă cu altcineva şi intenţia partenerului de a o acapara cu totul în relaţie, pentru a fi despărţită de prietenii sau cunoscuţii ei. Această comportare posesivă o dezgusta şi o îndemna din capul locului s-o ia din loc, pentru că nu-şi dorea să fie înlănţuită în felul acesta. Gândea că e normal aşa şi orice femeie - nu contează dacă e frumoasă sau dacă e mai puţin frumoasă, în niciun caz nu exista pentru ea vreo femeie urâtă - nu merită să fie tratată aşa de partenerul ei sau de orice bărbat.
Alex era diferit sau cel puţin, în cele şase luni de când erau împreună, nu dăduse prea mult semne de gelozie sau de posesivitate. În privinţa prietenilor şi a cunoscuţilor, majoritatea dintre ei erau comuni şi nu făcuse până acum niciun gest nelalocul lui sau vreo criză care să o deranjeze. Nu-i era încă în clar dacă el era alesul inimii ei, dar faptul că până acum părea un băiat pe gustul ei, începuse să se ataşeze de el şi chiar vedea o promiţătoare şi frumoasă relaţie în viitor. Discutaseră într-o zi şi despre căsătorie, dar ea îi propusese să mai aştepte, pentru că nu se grăbea şi considera de cuviinţă că au tot timpul din lume.
- Hai, Pepsi, hai! Nu te mai prosti, te rog! Hai, pune mâna pe navetele astea, şi hai să le ducem în magazie, că mai am şi alte treburi! Apoi trebuie să luăm altele pline de-acolo, să le aducem pentru a umple vitrinele, deoarece clienţii trebuie serviţi oricând, nu ştii niciodată, cu ei.
- Da, frumoasa mea, cum să nu! îi răspunse el şi punând o navetă peste alta, le ridică în braţe şi continuă cu acelaşi zâmbet larg, după dumneavoastră.
Deşi era slăbuţ, avea o putere de uriaş în el şi ar fi putut ridica şi greutăţi mai mari decât aceasta, fără nicio problemă. Era aşa de entuziasmat, datorită fericirii pe care o simţea alături de Adriana, încât era în stare să care orice obiect, oricât de greu ar fi fost. Nu conta altceva, decât să fie mulţumită ,,zâna lui''. Ar fi făcut orice pentru ea. Fata luă cheile magaziei de pe pult şi o luă înainte, cu o navetă în braţe. El se grăbi şi i-o luă înainte, ridică un picior, sprijini navetele pe el şi îi deschise uşa fetei, pentru a ieşi, apoi o urmă. Merseră vreo zece metri până la magazie. Fata descuie uşa, intrară şi puseră navetele cu sticlele goale într-un colţ pe dreapta. Apoi, de pe partea stângă, luară amândoi, nişte navete cu sticlele intacte. De data asta, Pepsi ieşi primul din magazie şi Adriana după el. Ea puse jos naveta, pentru a incuia uşa şi el se opri în spatele ei, privind-o din nou, cu aceeaşi privire care începuse să o irite, dar ignoră acest lucru, de parcă n-ar fi observat. Dar el nu se lăsă, îşi luă inima în dinţi şi o întrebă:
- Adi, ce zici, când ai timp liber, bei o cafea cu mine?
- Ceee? Dar am mai băut noi cafele împreună, pe terasă, când nu erau clienţi. Şi mai bem,
când o fi să am timp, aşa că nu înţeleg, de ce mă întrebi?
Pepsi se oprise în loc cu navetele în braţe. Nu mai râdea, părea foarte serios, pe faţa lui se putea citi vădit o frământare mare. Se vedea de la o poştă că nu cafeaua era problema lui, ci că dorea să-i spună ceva şi nu ştia cum, parcă îi rămăseseră cuvintele în gât.
- Hai mă, Pepsi, că am treabă, nu am timp de stat! Care-i problema? Ce naiba! Parcă ţi-ai inghiţit cuvintele cu bere, cum înghiţi pastilele cu apă! Ce-i atât de complicat, de nu-mi spui? Dar văzând că băiatul îşi coborâse privirea spre navetele de bere şi tot nu zicea nimic, ea se răsti la el, bă Pepsi, ce-i atât de grav, încât nu ştii cum să-mi spui?
- Ei, nu-i nimic grav, dar mi-e greu să-ţi spun! Şi oricum, nu acum, nu pot să-ţi spun acum, nici tu n-ai timp, şi nici eu n-am acum curaj, înţelegi?
- Bineee! Bine, lasă că vorbim când oi avea timp, da? Hai, odată! Că nu am timp de pierdut, zău aşa! Lasă, că-mi spui tu, da?
- Bine, atunci o să bem o cafea împreună şi-o să vorbim?
- Daaa! O să bem şi două, şi trei, când o fi timp, da? Numai, hai odată, mişcă-te!
- Da, frumoasa mea, cum zici tu! îi răspunse el, revenindu-i acel zâmbet larg.
Fata îl ignoră mai departe, şi îşi văzu de drum cu naveta în braţe. Dar în sinea ei nu ştia ce să creadă şi era oarecum mirată:
,,Da ce-o avea Pepsi de vorbit cu mine? Doamne, ia-mă! Ce-o fi în capul lui? Şi pe urmă, el nu e ruşinos, tot timpul îmi zâmbeşte şi râde cu toată gura, tot timpul e dornic să mă ajute, se poartă frumos, ce-o avea, oare? Eu nu m-am ţinut mândră în faţa lui, niciodată, m-am purtat cu el, cum mă port cu toată lumea. De ce să-i fie greu să-mi vorbească? Doamneee! Că doar nu i-o fi drag de mine! Ptiu! Dacă e asta, ce fac? Cum să-i spun că mie nu mi-e drag de el, că eu am iubit si aşa mai departe, fără să-l rănesc? Că nu pot să-l iau în râs pe bietul băiat, e şi el om, nu?Ei, dar sper să mă-nşel, să nu fie vorba despre asta, ci să fie, cine ştie ce bazaconie de-a lui!''
În timp ce gândea aşa, ajunseră la uşă şi Pepsi, la fel ca atunci când plecaseră spre magazie,
o luă înainte şi cu navetele pe un picior, îi deschise uşa. Ea intră în grabă şi el, după ea, trântind uşa grea, care făcu un zgomot surd.
După ce intrară în local, Adriana se apucă să scoată sticlele din navetă, şi una câte una, o ştergea cu o cârpă, apoi o punea în vitrină. Pepsi împrumută de la una din colegele ei o altă cârpă asemănătoare şi începu s-o ajute, privind-o.
,,Doamneee, ce frumoasă e! Şi harnică, şi cuminte! Pe cuvântul meu, dacă nu m-oi însura cu ea! Sau nu? Eu sunt hotărât ca fata asta să fie nevasta mea, dar ea? Şi dacă visez prea mult? Dacă-mi spune că nu mă place şi că nu mă vrea? Adevăru-i că-i frumoasă, e-o prinţesă pe lângă mine! Da mă, da nici io nu-s de-aruncat, ce dracu! N-oi fi vreun frumos şi n-o fi vreun prinţ, da muncesc, sunt băiat deştept, de ce să nu-i placă de mine? Jur c-o să fac totul, pentru ca s-o cuceresc! Nu se poate să mă refuze! Offf! N-oi fi eu prea sigur de mine? Am dreptate sau nu am?'' gândea Pepsi.
Rămăsese cu o sticlă în mână şi cu bucăţica de cârpă în cealaltă, privindu-le fix. În timp ce se pierduse printre gânduri, avea sprâncenele încruntate şi maxilarul îi tremura de frământare, aşa că oricine l-ar fi privit în momentul acela, ar fi observat într-o fracţiune de secundă că avea ceva pe suflet. La fel observă şi Adriana, când termină de şters sticlele din naveta ei şi se-ntoarse spre el, să le ia şi să le pună în vitrine. Fu aşa de surprinsă de frământarea care i-o văzu pe faţă, încât rămase uluită şi îl întrebă:
- Pepsi, ce-ai? Ce-i cu tine?
- Ni... nimic, nu am nimic, mă gândeam şi eu, aşa! îi răspunse el, luat prin surprindere, aşa, şi eu la ale mele, îi răspunse de parcă ar fi fost vinovat de ceva, nu mă băga-n seamă, frumoasa mea, îmi trece.
- Auzi, ştii ceva? Până-ţi trec gărgăunii, ia du-te tu la prietenii tăi şi lasă-mă să-mi pun eu sticlele în vitrină, că văd eu bine că eşti cu capul în nori şi nu mai termin nici până mâine-dimineaţă, da? Hai, lasă-mă şi dute de-aci!
- Nu, nu, că uite, imediat m-apuc de treabă şi una-două ţi le pun în vitrină, da?
- Nuuu! Fi bun şi du-te, că mi le pun eu, nu mă enerva! îi răspunse fata, încruntându-se.
- Bine, mă duc, mă duc, dar iartă-mă, nu fi supărată pe mine.
- Atunci mergi şi vezi-ţi de treabă, dacă nu vrei să mă superi, da?
- Bine, mă duc. Pot să-mi iau o bere, înainte de-a pleca?
- Ia-ţi, numai du-te, fi bun! îl goni Adriana hotărâtă.
Luându-şi o bere în mână, plecă spre terasă repede, dar ruşinat.
,,Reuşii s-o supăr, sper să mă ierte. Ei, dacă ar şti ea ce-i în sufletul meu, nu s-ar mai supăra şi nu m-ar mai goni aşa. Sau da? Doamne, ce-o să-mi spună când i-oi spune c-o iubesc şi că vreau să fie nevasta mea? Trebuie să vorbesc cu căpitanu' şi cu ceilalţi, trebuie să mă-nveţe cum să fac, ce să-i spun şi-aşa mai departe, că altfel o să înnebunesc la cap, nu glumă! Nu că c-aş fi eu prea întreg, da nici chiar aşa, nu?''
După ce plecă Pepsi, bucătăreasa localului, Marina, o femeie minionă, grăsuţă şi blondă, cu o voce zgomotoasă, care ieşise de ceva timp din bucătărie şi privise atent scena în care băiatul o privise atent pe fată şi apoi preocuparea care îl cuprinsese, în timp ce ea aranja sticlele în vitrine şi apoi, aproape că-l pusese pe fugă de lângă ea, îi zise Adrianei:
- Fatăăă! Tu ai grijă cu ăsta, că io cred că-i îndrăgostit de tine!
- Ceee? Da de unde, ţi se pare ţie, Marino, cred că ai halucinaţii, zău aşa!
- Ba io cred că tu eşti oarbă, nu vezi!? Că se vede de la o poştă, că nu poate să-şi ia ochii de la tine! Ascultă-mă tu pe mine, băiatu' ăsta-i mort după tine, dar tu, dacă-l ai pe Alex, îi normal să nu mai vezi alţi bărbaţi, uitându-se la tine!
- Marino, ai luat-o razna?
- Ei, bine! Dacă Pepsi n-o fi îndrăgostit de tine, să nu-mi mai spui tu mie, Marina!
- Bine, bine, mormăi Adriana nervoasă, dar fără să-i mai dea atenţie, văzându-şi de treaba ei, deşi în sinea ei se întreba dacă o avea dreptate.
Între timp, Pepsi ajunse la prietenii lui şi la Alex, pe terasă. Erau cu toţii veseli şi făceau gălăgie, fără să le pese de cei în jur. La început nu-l observară, dar la un moment dat, Alex il văzu şi încetă din râs. Privindu-l atent, spuse zâmbind:
- Uite că veni şi îndrăgostitul nostru.
- Daaa, veni şi-al nostru, 'nalt ca bradul şi... spuse Tutoi, râzând.
- Hei, Tutoi, sper că n-ai de gând să-l iei la mişto pe Pepsi al nostru! spuse şi Damblagiul, observându-i atent şi pe Alex, şi pe prietenul lui îndrăgodtit.
- Tutoi, termină! sări şi căpitanul, Pepsi, hai încoace, lângă mine.
- Ei, stau oriunde căpitane, nu contează, spuse el cu gândul aiurea, fără niciun chef, după care puse sticla la gură şi bău cu sete, jumătate de sticlă.
După ce bău, se strâmbă în stilul lui de mucalit, chiar dacă nici prin minte nu-i trecea să îi stârnească vreunuia din prietenii lui, râsul. Se vedea clar că nu îi ardea de glume, că nu avea chef de nimic şi nici nu realiza că tovarăşii lui îl priveau fix, mai ales, Alex.
La un moment dat, Alex începu iar să-i vorbească:
- Pepsi, ce e? Ce-i cu faţa asta la tine? S-a-ntâmplat ceva?
- Măi, nu ştiu nici eu, m-am hotărât, gata! O să-i zic zânei mele c-o iubesc şi-am s-o cer de nevastă. Dar mi-e frică, mă, mi-e frică rău. Dacă ei nu-i place de mine? Dacă o să mă trimită frumos, la plimbare, aşa? Ha? Dacă-mi rupe inima?
- Ei, măi Pepsi! Păi bărbat eşti tu sau ce eşti? Dacă o fi să se-ntâmple aşa, îţi ridici capul sus, priveşti fix înainte şi pe-aci ţi-e drumu', că doar n-o fi ea singura femeie din lumea asta, ce dracu! se răsti Alex la el, dar fără să-l privească.
- Daaa! Are dreptate, sunt în totalitate de-acord cu Alex, aprobă şi Tutoi.
- Lasă măi, omule, lasă! Că dacă te-o refuza Adriana, eu îţi găsesc o altă fată, îţi promit solemn, altfel să nu-mi mai spună nimeni, Ghiţă Damblagiul!
- Ei, mă Pepsi, mă! Lasă, că io îs lângă tine, orice s-ar întâmpla, tu ştii că noi am trecut prin multe. Şi-apăi, ce? Nu mai sânt fete pe lumea asta?
În tiimp ce-i ascultase pe toţi trei, goli sticla de bere şi se uita în jurul lui după alta, dar îşi aduse aminte că dacă mai vroia să bea, trebuia să-şi comande. Şi celalţi erau aproape gata cu ,,blonda'', aşa că Damblagiul, văzându-le la câţiva paşi pe Adriana şi pe Sorina, strigă la ele:
- Hei, fetele! Vă rog frumos, ne mai serviţi cu o bere?
- Da, imediat, domnule! îi răspunse Sorina, cealaltă colegă a Adrianei.
- Bine, aşteptăm, domnişoară dragă! îi răspunse Ghiţă, urmărind-o lung, cu privirea.
Dar căpitanul îi dădu o palmă după cap. Surprins, acesta se întoarse spre el şi îi răspunse la fel. Şi se ridicară brusc în picioare, gata-gata să se încaiere din nou, dar sări şi Tutoi la ei:
- Băăăi, nebunilor, băi! Doar n-aveţi de gând să vă-ncăieraţi, iar! Dacă aveţi chef să v-amintiţi iară, atunci duceţi-vă dracului afară, dacă nu vrei să-i mai dai încă două sute de euro lu' Jean şi o bere la clienţii deranjaţi de prostia voastră copilărească!
- Băăă, are dreptate, Tutoi! Mergem afară sau o lăsăm pe mai târziu, când plecăm de-aci? întrebă căpitanul, râzând.
- O lăsăm pe mai târziu, Tutoi are dreptate. Numa' sper să nu uităm că treb'e să ne batem, că e grav, atunci, răspunse şi Ghiţă, râzând. Ş-apoi, doar n-am venit cu bani să umplu buzunarele altora, pe-aci.
- Adevărat ai grăit, prietene! Ai perfectă dreptate, spuse şi Alex, care începuse să se ameţească, dacă ai venit cu bani, fă ceva benefic pentru tine sau dacă e să-i dai unui străin, măcar dă-i unuia care-i sărac, care n-are ce să mănânce, nu lui Jean sau altui bogătan.
Ghiţă se întoarse spre el şi îl scrută cu privirea. Nu era prea surprins de gândirea băiatului, dar nu se aşteptase să-i pomenească numele patronului, care îi era prieten, în timp ce el îi era deocamdată, un străin. Credea în sinea lui că trebuia să mai treacă ceva timp până să fie ei doi prieteni, fiindcă era nevoie de încredere, lucru la care, nici măcar nu se gândise de când stătea la masă cu el şi bea, cu toate că-i era simpatic. Aşadar trecu la atac, să vadă ce-i spune Alex despre prietenul său, Jean:
- Hei, ce tot spui tu, acolo? Jean era prietenul tău, dacă nu mă-nşel.
- Da, este prietenul meu, e-adevărat, dar asta nu mă împiedică să-i văd calităţile, cât şi defectele. Mmm! Cred că pe un prieten trebuie să-l iubeşti şi să-l respecţi cu tot ce are în pachetul lui de zi cu zi, altfel nu există prietenie, nu?
- Daaa! Mă băiete, un mare adevăr ai spus acum, îl aprobă Tutoi, întinzând mâna spre Alex. Acesta i-o strânse şi spuse:
- Da, Tutoi! Să-mi trăieşti! Şi rotindu-şi privirea spre cei trei şi zăbovind mai mult spre Pepsi, să-mi trăiţi toţi trei, o sută de ani şi fără reparaţii!
- Şi tu, la fel, dragul meu! îi răspunse căpitanul, vădit impresionat de urarea frumoasă, dar şugubeaţă prin modul exprimării, şi mai ales, să fii fericit, băiete!
- Mersi, căpitane! spuse Alex, dând noroc şi cu el.
Şi ca şi cum s-ar fi înţeles între ei, Damblagiul şi Tutoi, îi urară în cor:
- Să fi sănătos şi bucuros de viaţă, băiete!
Şi în acel moment, toţi trei îl îmbrăţişară şi mai dădură încă o dată noroc cu el. ,,Iubirea'' asta dintre ei dură vreun minut, aşa, în timp ce Pepsi era cu gândul la ,,zâna lui'' şi era paralel cu ceea ce se întâmpla în jurul lui. Dar Alex observă ,,indiferenţa'' lui şi îi spuse:
- Hei, Pepsi! Tu nu-mi doreşti să fiu sănătos şi toate cele bune?
- Ceee? Cum să nu, mă? Io îţi doresc să fii şi sănătos, şi bine, şi mai ales, să fi iubit, mă, de cine vrea inima ta!
- Ooo! Mersi mult, Pepsi! Hai, vino să batem palma, hai!
Şi când dădură mâna, Alex îl trase spre el şi îl strânse în braţe, gândind:
,,Doamneee! Chiar e un băiat fain, ăsta! El îmi urează să fiu iubit de cine vreau eu, dar el? O, Doamne! Ce mă fac? Ce-i sunt eu acum, lui? Prieten sau o jigodie împuţită? El mă consideră prietenul lui, şi eu, ce-i fac acum? Cum va reacţiona când va afla? Doamne, iartă-mă!''
În momentul în care îşi termină gândul, aproape că îl împinse. Ceilalţi îi priveau atent şi aproape că îi citeau gândurile lui Alex, aşa cum ar fi citit un afiş de spectacol dintr-un loc public, în momentul în care se desprinsese din îmbrăţişare. Dar Pepsi, la rândul lui, observă şi el fizionomia prietenului său care exprima îngrijorare, nicidecum veselie, şi nu înţelegea de ce. Îl privi mirat şi îl întrebă:
- Da ce-i cu tine, mă? Ce-ai?
- Nuuu! Ce să am? N-am nimic, doar că... că nu mă simt prea bine.
- Păi? Ţi-o fi rău de la bere, mă! Nu mai bea, atunci. Ehei, pretene, mai ai de băut la viaţa ta, ca să-l ajungi pe Pepsi din urmă, ha, ha, ha! Ha, ha, ha!
Râdea cu gura căscată până la urechi şi celalţi, când îl văzură, începură să-i ţină isonul. Până la urmă, şi Alex izbucni în râs, şi râseră cu toţii, de parcă ce spusese drespre băutură, ar fi fost cea mai haioasă glumă. De fapt, dacă i-ai fi întrebat pe toţi de ce râd, nu ar fi ştiut prea bine de ce. Şi cei din jurul lor, care îl auziseră pe Pepsi, începură să râdă. Se iscase o veselie generală în jurul lor. Se vedea bine că toţi patru erau sufletul acestei seri. Deşi ceilalţi clienţi avuseseră oarecum de suferit din cauza încăierării căpitanului cu Damblagiul, fuseseră apoi cinsţiţi cu o bere din partea casei, lucru care nu se întâmplase niciodată, până acum. Cu timpul, văzându-i că sunt aşa veseli, ceilalţi se simţiră atraşi de ei şi erau atenţi la masa lor, deşi în aparenţă, fiecare îşi vedea de treaba lui.
- Bine, măi Pepsi, bine! Dacă tu zici că mai am de băut, până să te ajung, aşa o fi! spuse Alex râzând, atunci să mai bem, poate te-ajung puţin din urmă, nu?
- Daaa! Dai tu o bere, acum? întrebă Pepsi.
- Da, dau, cum să nu?
- Da tu, Vasilică, de ce-mi dăduşi una după cap? întrebă Damblagiul.
- Ehei, acu te trezişi? Păi te văzui cum te uitai şi tu după fata ailaltă şi nu am niciun chef să te mai văd şi pe tine, îndrăgostit! Că-s sătul de Pepsi!
- Ei, na! Da ce-ţi veni? N-am voie să-mi placă şi mie o femeie?
- Ba da, mă! Dar vezi să nu ţi s-aprindă şi ţie, câlcâiele prea mult, da?
- Ei na! Acum lasă, că-s băiat mare, Vasilică, n-ai tu grija mea!
- Bineee! Treaba ta, atunci, da?
Vorbeau râzând, dar căpitanul ştia că atunci când prietenului său îi cădea cu tronc o femeie, se înflăcăra tot, la fel ca Pepsi, deşi nu era statornic într-o relaţie. Pe cât de repede reuşea să cucerească, pe-atât de repede îi şi trecea.
La un moment dat, Adriana se apropie de masa lor şi se duse spre Alex. Îl luă de după gât, îl sărută pe gură, apoi se puse pe picioarele lui şi îi spuse:
- Nu mai pot, sunt obosită rău, iubitule!

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 18, 2016 4:23 am  Mihaela Moşneanu

Iubim zorii dimineţii,
fiindcă ei ne sunt drumeţii
ce ne dau întâi bineţe,
pân' la ani de bătrâneţe.

Iubim soarele de pe cer,
chiar de nu-i tot timpul sincer,
fiindcă anotimpurile
schimbă cum vor, vremurile.

Iubim serile cu lună
când stelele se cunună,
luminând bolta cerească,
numai ca să ne privească.

Iubim noaptea pe sub gene
în şoaptele lui Moş Ene
ce ne cheamă la visare
prin imagini călătoare.

Iubim necazuri şi dureri
ce ne induc multe păreri,
cu gândul le îmbrăţişăm,
în ochi ni le înfăţişăm.

Iubim mitul fericire
ce se-ncâlceşte-n iubire,
se ghemuieşte-n dragoste,
se-mplineşte în poveste.

Iubim tot ce ne-nconjoară,
fiindcă totu-i o comoară
preţioasă şi reală,
prinsă de soarta leală!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 14, 2016 3:25 am  Mihaela Moşneanu

Cum sunt norii, acolo, pe cer? Ştiu că sunt mulţi şi se plimbă deasupra Pământului. De ce?
Nu au mâini să se ţină unul de celălalt, nu au nişte forme precise ca să-i desluşeşti ca vreun obiect sau vreo entitate. Nici prieteni între ei nu cred că sunt, pentru că se urmează unul pe celălat, de parcă ar fugi de ei, înşişi. Dar nici duşmani nu sunt, nu au cum, dacă fug şi nu se-ntâlnesc. Unde fug, unde se grăbesc? Şi de ce plâng şi ne udă planeta? Care o fi soarta lor?
         Îi vedem, dar cât de mult îi cunoaştem? Ei ne trimit ploaie, zăpadă, ne-ntunecă cerul atunci când ne aduc furtuni, sfădindu-se cu soarele, dar până la urmă se cuminţesc şi-şi văd de drumul lor, dându-se la o parte din calea lui. Şi se plimbă în infinitul lor, fără să se oprească.
         Dar, ei ne văd când îi privim şi îi contemplăm cu inima-ndoită de gânduri şi cu ochii înlăcrimaţi, atunci când ne doare sufletul? Şi noi plouăm, dar nu pe pământ, ci pe obraji. Pământului nu-i pasă de ploaia noastră, el nu o simte, fiindcă o tot ştergem cu palmele, dar plouă, şi plouă, până se usucă şi rămâne în noi. Şi când plouă nevăzut, atunci pământul ştie că-şi va primi omul ca ofrandă, cu timpul.
         Ne aud sau ne văd norii, când plângem? Poate că atunci când sunt albi, sunt fericiţi, fiindcă cerul senin îi ţine pe loc, să se mai odihnească şi ei, de-atâta fugă. Şi când sunt negrii, sunt nefericiţi din cauza sfadei cu soarele. Sau or avea şi ei momentele lor de fericire şi nefericire, neştiute de om şi de Pământ?
         Şi totuşi, ei sunt ca nişte amanţi ai pământului. Când îl iubesc şi-l udă, pentru ca viaţa să îmbobocească şi să înflorească pe el, când fug departe şi uită să se mai întoarcă, vreodată, lăsând soarele să-l usuce, să-ngălbenească şi chiar să ardă verdele sau celelalte culori. Şi vin unii, şi pleacă, şi vin alţii, şi pleacă şi ei, şi tot aşa, contopindu-se în infinitul lor. Oare, ştiu ce lasă în urma lor sau habar n-au că viaţa are nevoie de ei, mai mult sau mai puţin?
         Noi ştim că ploaia noastră, lacrimile, ne spală sufletul, dar ne şi rănesc adânc. Nu mai vrem să plângem, nu mai vrem să suferim, vrem ceva imposibil, fiindcă viaţa fără suferinţă nu este reală, e doar o fantezie.
         Şi totuşi, relaţia noastră cu norii de pe cer, este atât de complexă! Ei plouă pământul şi toate, pentru a da viaţă, noi ne udăm obrajii pentru a ne jertfi lui, ei fug în înfinit, trupul nostru fuge în pământ. Şi noi fugim undeva, suntem chemaţi de Dumnezeu prin moarte, şi alţii vin după noi, şi tot aşa, viaţa se contopeşte cu infinitul, la infinit.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 08, 2016 6:33 am  Mihaela Moşneanu

Actorii
sunt speciali,
trăiesc
de multe ori în viaţă,
o înmulţesc
doi ori doi,
patru ori patru,
şi
aşa mai departe.

Viaţa lor
ar fi incompletă
fără scenă şi platourile de filmare
unde
alte identităţi şi timpuri
vin şi revin
în viaţa noastră.

Singurii
care deţin secretul
timpului
de-a învia
trecutul şi viitorul,
pentru
a le uni cu prezentul
sunt
actorii.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Noi 06, 2016 5:40 am  Mihaela Moşneanu

Lumina se rupe
când se întrerupe
dorinţa omului
în vârful pomului.

Se face-ntuneric,
pare un generic
de telenovelă
filmată pe-o velă.

Această dorinţă
era o voinţă
simplă şi normală,
nu mare scofală.

Dar aşa se-ntâmplă,
te loveşte-n tâmplă
şi tot se destramă
pe-o poză în ramă.

Totu-i iluzie,
e o concluzie
înecată la mal
pe o coamă de val.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 04, 2016 6:03 am  Mihaela Moşneanu

Pentru unii,
ultima noapte din octombrie
a avut culoarea ei
normală,
pentru alţii
a avut o culoare indecisă.

Buimăcitul
ăsta de Halloween
se rătăceşte şi pe la noi
de ceva timp,
vine la pachet
cu
monştri, schelete, fantome,
vrăjitoare şi diavoli,
luminând
prin dovleci găuriţi.

Mai sunt
Frankestein şi Mumia
care
aud şi văd
fastul groaznic al sărbătorii
spiritelor rele
şi
li se alătură
pentru
a întregi adunarea.

Apoi
toţi monştrii
pleacă-n treaba lor,
râzând în barbă de noi,
promiţând
că vor mai veni la anu',
fără să ştie
că Ziua lupului
îşi aşteaptă
şi ea,
momentul
la următorul
sfârşit de lună.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 01, 2016 4:45 am  Mihaela Moşneanu

Ştiu că m-am născut
într-o zi oarecare,
Eu sunt EU,
nimeni
n-are de ce să-mi spună
c-aş fi altcineva,
de ce-ar face aşa ceva?

Gândindu-mă bine,
fiecare este un EU,
care are o dată de naştere,
lucruri de netăgăduit
pentru alţii.

Dar
mulţi nu ştiu,
EU sunt un punct luminos
dezlipit dintr-o stea,
şi el, şi ea, şi toată lumea
sunt puncte luminoase
dezlipite din Univers
şi
strălucim în felul nostru
pentru cine ne vede.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 27, 2016 2:49 am  Mihaela Moşneanu

Viaţă, viaţă,
fir de aţă,
eşti ,,lumină
din lumină''
pe Pământ,
un jurământ
cu Domnul
şi cu Duhul.

Viaţă, viaţă,
mergi la piaţă,
pe la servici
şi îi dai bici
faci plimbare
pe sub soare,
unde e lene
vii alene.

Viaţă, viaţă,
eşti paiaţă,
unde-i război
faci tărăboi,
unde-i pace
pui pe ace,
tu să mă crezi,
frumos brodezi!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 23, 2016 3:58 am  Mihaela Moşneanu

Dacă nu mi-ar trebui
incizia asta,
doctorul mi-ar spune
să nu-l deranjez
din timpul unei sieste
sau
i-aş părea invizibilă.

Dar îmi trebuie,
pentru că vreau să trăiesc aici,
unde soarele luminează cerul şi pământul
sau
unde norii se-mbulzesc şi-aduc ploi
cu furtuni şi grindină.

E-devărat,
mi-e lehamite de multe răutăţi şi greutăţi
care-mi sunt date să le trăiesc,
dar şi puţinele bucurii
mă împlinesc aici,
în altă parte
n-aş şti de existenţa lor.

Subconştientul
e şi el deranjat
de talmeş-balmeşul atitudinii mele
în faţa acestei cumpene,
mă pocneşte în moalele capului
din primul moment
când anestezia îşi face efectul.

Închid ochii şi Domnul mi-arată
o fereastră rotundă cu zăbrele maronii,
prin care văd...

Un cer senin îmi spală ochii,
nişte păsări colorate cu un tril duios
îmi farmecă auzul,
pe-o bucată de pământ
văd o floare într-un ghiveci,
unde roşul predomină în sângeriul lui,
subliniat cu alb pe marginea petalelor
şi-o rază desprinsă din soare
o încunună...

Seamănă cu garoafa mea de-acasă...

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Oct 21, 2016 11:36 am  Mihaela Moşneanu

Hai iubite
pe aleea arcuită,
pe care ne plimbam
astă-vară,
împrejmuită
de copaci verzi şi falnici
s-o vezi
cum arată acum.

Griul asfaltului
e udat de ploaie,
uscat pe alocuri de vântul
care biuciuie frunzele colorate,
pentru a zbura încotro
vor ele.

Unele acoperă aleea noastră,
altele inundă iarba
sau
se rătăcesc
pe bănci, printre flori,
pe unde-apucă,
mângâiate
de-un colţ de soare.

Hai iubite
pe aleea arcuită,
pe care ne plimbam
astă-vară,
să vezi cât de vie ar fi acum
iubirea noastră.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 19, 2016 4:37 am  Mihaela Moşneanu

Iubim, urâm, suferim,
când ne este bine, când nu,
tot ce trăim e-al nostru,
chiar dacă
mai sunt în jur şi trăiesc
lângă noi.

Într-o zi murim
cu frică sau fără,
poate ştim asta
sau
când nu ne-aşteptăm,
suntem
mulţi sau puţini,
Dumnezeu ştie...

Întâlnim
totul sau nimic
prin moarte?

Credinţa
ne spune una,
dar
neputinţa
în faţa ei,
pune întrebări...

Trăim acum sau după?...

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 15, 2016 9:44 am  Mihaela Moşneanu

Damblagiul privea atent spre Adriana şi bărbat. Observându-l, patronul întoarse capul şi strigă bine-dispus:
- Hei, Alex! Lasă fata să lucreze!
- Daaa, o las, numa' o pup şi eu puţin, că mi-era dor de ea! îi strigă bărbatul râzând, lasă că n-o fi bai! Sau, care-i treaba ta, patroane?
Şi apoi se îndreptă spre ei. Patronul se ridică brusc de la masă şi dădu noroc cu el, apoi se îmbrăţişară. Amândoi se bucurau de întâlnire şi lui Ghiţă nu-i rămânea decât să asiste la exuberanţa lor, fiindcă Jean, părea că uitase de el. Dar nu-şi făcea probleme în legătură cu acest lucru, ştia prea bine că niciodată memoria cuiva care trebuie să primească bani, nu-i juca feste.
Îl observa pe Alex, care părea să aibă între treizeci şi treizecişicinci de ani. Era îmbrăcat într-un costum negru de stofă, cămaşă albă şi cravată neagră de piele. Avea tenul măsliniu, o fizionomie plăcută, compusă din doi ochi verzi, cu sprâncene şi gene negre, un nas drept şi o dantură frumoasă care strălucea, datorită zâmbetului larg şi luminos. Părul negru şi cârlionţat, lung până la umeri şi privirea strălucitoare îi dădeau un aer boem, în ciuda îmbrăcăminţii sale. Era un om inteligent, dar rebel, îi plăcea să se răzvrătească împotriva tuturor, era omul care spunea în faţă tot ce gândea şi faptul că era îmbrăcat în costum, arăta clar că avusese o întâlnire importantă cu cineva, altfel nu s-ar fi îmbrăcat aşa, pentru nimic în lume.
- Ce faci, man?
- Ce să fac, man? Acum venii de la Craiova, mă-ntâlnii cu oamenii de la Procuratură şi cu toată avocatura de-acolo.
- Şi? Cum a fost întâlnirea cu ei?
- Bine, totul a decurs cum a vrut sufletul meu. Dacă-mi ajută Dumnezeu, de luna viitoare mă transfer cu serviciul acolo, şi prietenul tău Alexandru Deac va fi unul din procurorii Craiovei.
- Şi cu fata mea, Adriana, ce vei face? O laşi să lucreze mai departe la mine sau o iei cu tine?
- Deocamdată, ea rămâne aici, până îmi iau ceva cu chirie, dar pe urmă o iau cu mine. Şi lasă tu, să nu plângi după ea, că-ţi găseşti tu altă fată să lucreze în locul ei, deşi sunt convins că nu vei mai găsi alta ca ea, sâc! Îşi strânse pumnii şi-i bătu unul peste celălalt copilăreşte, îi făcu în ciudă, neîncetând din râdă, aşa că vei rămâne fără una din fetele tale, cum îţi place ţie să le spui angajatelor tale.
- Ei, asta e! Ce să fac? Îmi voi căuta eu altă fată, îi spuse patronul, cu o tristeţe teatrală pe faţă, deşi ştiu că altă fată mai frumoasă, mai harnică şi mai inteligentă decât Adriana, nu mai găsesc, ai dreptate.
- Ha, ha, ha! râse mai departe Alex, după care continuă, tu ce mai faci?
- Ce să fac, man? Uite, şi eu pe-aci cu afacerea mea. Îmi merge binişor, nu mă plâng, am clienţi, chiar şi de scandalagii ca domnul am parte, care sper eu că-mi va deveni în scurt timp un bun prieten, dar toate sunt la locul lor, cum trebuie, îi răspunse Jean prietenului său, întorcându-şi privirea spre Damblagiul, care afişase un zâmbet din primul moment în care îl auzise pe ,,noul procuror al Craiovei'' că îl întreba ce face.
- Cum aşa? răspunse Alex, privindu-l curios pe Damblagiul cu o urmă de zâmbet, ce s-a întâmplat?
- Ce să se-ntâmple? Venii domnul în localul meu cu încă doi nebuni, şi cu unul dintre ei se încăieră ca lumea, de era să-mi întoarcă toată terasa pe dos, cu tot cu clienţi, dar înainte să vii tu, încercam să ne-nţelegem, pentru a nu avera probleme, nici eu, nici el.
Auzindu-l cum vorbea, lui Ghiţă Damblagiul îi pieri pentru câteva secunde zâmbetul de pe faţă şi ochii începură să-i scapere, dar muşcându-şi buza de jos, se stăpâni, deşi în sinea lui, gândea cam aşa:
,,Băi tentativă de patron jegos! Puturos penal, ce eşti! Nu ţi-e ruşine să vorbeşti aşa de prietenii mei? Mai ales de Vasilică, ce mi-e ca un frate! Dar lasă, c-ai să vezi tu de ce fel de nou prieten vei avea parte! Jur c-ai să-ţi mănânci limba aia spurcată cu care vorbeşti acum, jur! Şi copilul ăsta, ce hram o purta? Că nu-mi dau seama, dar sigur lui Pepsi îi va fi rău când va vedea că Adriana lui se alintă în braţele lui.''
În cele câteva secunde în care Damblagiul gândea aşa, Alex îl privi şi el la rândul său, măsurându-l atent. Deşi era tânăr, cunoştea oamenii în mare atunci când se uita la ei şi ,,scandalgiul'' despre care patronul vorbise adineaori cu un aer infatuat, i se păru o persoană rezonabilă. Şi cunoscându-l pe patron foarte bine, fu convins într-o secundă că el exagerase în povestea sa, cu răsturnarea terasei cu tot cu clienţi. De aceea se întoarse spre patron şi îi spuse:
- Hai, băi patroane, hai! Dă-o dracului de treabă, măi! Acum, că ţi-o fi răsturnat vreo masă - două şi câteva scaune cu fundu-n sus, parc'-aş mai crede, dar să-ţi răstoarne întreaga terasă cu tot cu clienţi, asta nu mai cred, că nu am cum! Măi omule, tu crezi că m-am născut ieri? Şi na, ia să văd, cum trebuia să te-nţelegi cu omul, înainte să vin eu? Că-s curios, zău aşa!
Văzându-l pe Alex cum vorbea şi având impresia că ţine mai mult cu Damblagiul decât cu el, îi fu necaz. Se încruntă şi pe un ton uşor certăreţ îi răspunse:
- Măi Alex, pe cuvântul meu de-onoare, că-ţi spun adevăru'! Şi dacă nu mă crezi, întreabă-l pe domnul... apoi privindu-l pe Ghiţă, cum te cheamă omule? Sau întreabă pe cine vrei tu din local, că toţi au fost martori cum domnul şi cu căpitanul ăla de cavalerie se-ncăierară dintr-un foc, deşi veniseră împreună ca doi prieteni buni.
- Ghiţă, mă cheamă!
- Şi pe mine, Alex mă cheamă, zise acesta zâmbind amabil şi întinzând mâna să dea noroc.
- Şi pe mine, Jean, se prezentă patronul puţin resemnat.
Nu-i convenea reacţia pozitivă pe care o avea Alex faţă de Damblagiul, dar nu avea ce face.
- Ceee? V-aţi bătut cu căpitanu'? Cu Vasile?
- Mda, într-un fel se poate spune şi-aşa, deşi ce-a văzut toată lumea aici, nu a fost cu adevărat o bătaie. Ştiu că e greu de crezut, deşi totul pare contrariul. Ştiu că dacă ar trebui să-i conving pe toţi care au asistat la încăierarea noastră, că totul a fost simplă glumă, ar mai trebui să le şi povestesc cum am copilărit cu el, şi multe altele.
- Cum, aşa? Explicaţi-ne şi nouă, să-nţelegem.
- Mai întâi de toate, băiete, poti să-mi spui Ghiţă sau Damblagiul, că porecla asta o am de când eram copil, Vasile sau căpitanu', cum îi spuneţi voi, mi-a spus aşa, prima oară. Apoi, să ştii băiete, că eu am copilărit cu el, am crescut împreună la Dubova. Şi această aşa-zisă bătaie, a fost mai mult o glumă, fiindcă noi, dintr-o dată ne-am adus aminte cum ne băteam ca doi proşti când eram copii. Aşa că această bătaie a fost în realitate o amintire, a fost ceva sfânt pentru noi doi, şi întorcându-se apoi spre patron, continuă, şi chiar dacă te superi, tot îţi voi spune ceva. Dacă mie şi lu' Vasilică ne mai vine de vreo două ori chef în seara asta să ne-amintim cum ne băteam când eram copii, apoi ne vom aminti fără niciun bai şi atunci, îţi vom întoarce tot localul în sus, nu numai terasa, ai înţeles?
- Atunci îmi dai cei o sută-cinzeci de euro şi pleci să-ţi aduci aminte în altă parte cum te băteai când erai mic cu amărâtu' ăla de Vasile, da?
Damblagiul se încruntă din nou şi îşi muşcă de data asta, amândouă buzele, ca să nu-i arunce un pumn în faţă. Îşi strânse pumnii cât putu de tare, gest pe care Alex îl observă. Dar în secunda următoare, fizionomia lui Ghiţă se lumină şi glasul său prietenos îl surprinse la culme, când îl auzi spunându-i lui Jean:
- Aaa, nuuu! Hai patroane, hai să facem altfel, vrei?
- Cum altfel? întrebă curios, dar şi sceptic acesta, pentru că se aştepta cine ştie la ce propunere ciudată, cam despre ce-ar fi vorba?
- Deci, uite cum facem. În loc de o sută-cinzeci de euro, îţi dau două sute, şi o bere la toată lumea din localul tău, ce zici? Că na, nu numai pe tine te-am deranjat, ci şi pe clienţii tăi. Că nu-i corect să fii doar tu câştigat, având în vedere faptul că numai tu iei banii pe deranjul făcut de mine şi de Vasilică. Eşti de-acord?
Auzindu-i propunerea, lui Alex îi venea să râdă de figura patronului, care rămăsese perplex, nu-i venea să creadă. Se aşteptase la orice gen de propunere, dar nu la aceasta. Şi totuşi, atât patronul, cât şi Alex erau băieţi deştepţi şi ei înţelegeau că propunerea era şugubeaţă în felul ei. Privindu-l pe Damblagiul, care zâmbea şi privea când spre unul, când spre celălalt, patronul lăsă capul în jos câteva secunde şi gândii în sinea sa:
,,Ăsta-i mare bandit, nu glumă! Văd că e şmecher. Oare, de ce ţine morţiş să-mi dea două sute de euro în loc de o sută-cincizeci? Şi ce drac să-i pese lui de clienţii mei, să le dea o bere pentru deranjul făcut, că majoritatea îmi sunt mie străini, dar mai lui! Dar, de stau să mă gândesc bine, nu-mi pare rău dacă-mi dă două sute de euro şi de berea dată clienţilor, nici atât, că-mi face o vânzare în plus, nu? Căştigu-i tot al meu, şi dacă el vrea să facă pe bunul samaritean, n-are decât!''
,,Doamne! Să vezi numa' că Jean acceptă propunerea, că abia aşteaptă să-i cadă un ban din cer, nu? Şi Ghiţă, de ce-o face gestul ăsta? Că-l văd bine că nu-i un prost, şi fraier, nici nu se pune în discuţie! Cred că-n seara asta îl dau dracului pe ăsta şi pe acoliţii lui care îi ling fundul în fiecare seară, pe-aci. Vreau să-l cunosc pe tipul ăsta, pare interesant, având în vedere că se vede de la o poştă că-i un om ca lumea, total diferit de căpitanu'. Na bine, şi căpitanu-i om de treabă, în ciuda necazului său. Of, asta e!''
,,Ce hoţoman eşti, patroane! Sunt ferm convins că vei accepta propunerea mea! Cum să nu? Că doar un ban în plus nu-ţi strică şi tot tu ieşi în câştig. Şi băiatu' ăsta, Alex, eu în locul lui te-aş da dracului, n-aş mai umbla cu tine, că tu eşti o jigodie, mă!''
- Bine, măi Ghiţă, bine! Accept propunerea ta, de ce nu?
- Da, dar dacă accepţi, nu mă dai afară, şi nici pe prietenii mei, da? Vreau să beau şi să mă distrez cu ei până când am eu chef, nu până când ai tu program, ţi-e clar? Şi nu-ţi face griji, că mă înţeleg eu cu fetele tale ca să nu se supere că le reţin. Deci, trebuie să-mi accepţi şi tu mofturile pe care le am în această seară, nu?
- Bineee! Bine mă, cum vrei tu! Dacă te-nţelegi şi cu fetele, atunci localul meu este şi-al tău în seara asta, ce mai!
- Aşa, patroane, aşa te vreau! Deci, să-nţeleg că seara asta va fi una de pomină, nu? întrebă Alex, vesel.
- Păi ştiu eu, măi Alex? Nu ştiu, întreabă-l pe noul nostru prieten, nu?
- Aşa-i, Ghiţă?
- Aşa-i, Alex, aşa-i! Ce zici? Vii cu mine, cu Vasilică şi cu ceilalţi doi prieteni ai mei?
- Daaa, cum să nu? Hai că vin cu cea mai mare plăcere.
Îi dădu cele două sute de euro lui Jean, acesta-i mulţumi şi bătu palma cu el. După care o porniră spre terasă amândoi, fără să se mai uite la el, care rămăsese oarecum surprins. Şi gândi:
,,Hei, deci din ăştia-mi-eşti, Alex! Bine mă, fă cum vrei tu, că nu plâng eu după tine.''
Când să ajungă în dreptul uşii de la terasă, se ciocniră de Pepsi, care mergea s-o ajute pe Adriana. Ghiţă îl întrebă imediat:
- Unde mergi?
- Mă duc s-o ajut pe zâna mea, la vitrine. Ce, uitaşi?
- Nuuu, nu uitai, măi omule! Şi privindu-l cu coada ochiului pe Alex, cum să uit eu că tu ai vrut să vii aici, pentru că ai o belea mare? N-am cum să uit aşa ceva!
- Aoleu, Pepsi! Hai, salut! Şi dând mâna cu el, Alex îl întrebă curios, ce belea ai mă? Şi despre care zână vorbeşti, măi?
- Ei, despre care zână, stai, să-ţi spun. Îi cea mai frumoasă, cea mai scumpă fiinţă din lumea asta! Şi-are un corpuleţ, mamăăă! Şî io cu ea mă-nsor, să ştii!
- Hai, mă! Şi cine-i norocoasa, măi?
- Ei, cine e? Pun pariu mă Alex, că tu o cunoşti, că tu, dacă ai bani, eşti toată ziua pe-aci!
- Nu, zău! îi răspunse Alex, râzând, păi zi-mi mă, cine-i? Lucrează aici?
- Da, mă! E fata aia frumoasă cu părul lung şi albaştri.
- Cine, mă? Adriana? întrebă Alex şi veselia lui fu înlocuită imediat cu un zâmbet, tu vorbeşti serios, acum?
- Daaa! Şi când va fi nevasta mea, atunci te chem la nuntă, şi pe tine, şi pe toţi pretenii mei!
- Ceee? întrebă ,,procurorul Craiovei'' uimit peste măsură.
Dar nu mai apucă să îl întrebe nimic, deoarece, văzând-o pe Adriana, Pepsi îi împinse pe amândoi din calea lui şi strigă la fată:
- Adriana! Adiii, acum vin să te-ajut!
- Bine Pepsi, vino! îi răspunse fata zâmbindu-i, dar văzându-l pe Alex, îi trimise o bezea. Pepsi crezu că bezeaua e pentru el şi în culmea fericirii, începu să sară în sus ca un nebun. Ghiţă îi privea, când pe unul, când pe celălalt. Pe-o parte îi venea să râdă, pe de altă îi părea rău de ,,pretenu'' căpitanului. Avea impresia în acel moment că şi el, şi Alex, şi Adriana erau nişte personaje dintr-o telenovelă, în timp ce băiatul rămăsese şi el, perplex. Nici el nu se aşteptase la aşa ceva. Ghiţă îi chemă la masă şi băiatul îl urmă cu gândurile aiurea. Gândea în sinea lui:
,,Hai c-am încurcat-o acum, zău aşa! Din câte ştiam eu, Adriana e a mea, nu? Şi-mi vine ăsta, care îmi spune că e zâna lui, că o ia de nevastă şi mă mai cheamă şi la nunta lui cu ea, pe deasupra! Adică-mi strică planurile cu fata pe care-o iubesc, fără să ştiu nimic? Ha, ha, ha! Da Adi o şti ce-are ăsta în cap? Sigur, habar n-are. Ha, ha, ha! Chiar îmi vine să râd. Doamne, mie îmi vine să râd, dar el, când o vedea că ea-i cu mine, ce-o să mai fie? Nu pot fi jigodie şi să râd de situaţia asta fără să-mi pese. De unde ştiu eu, poate că aşa ceva ar fi putut să mi se-ntâmple şi mie, nu? Dacă mie mi-ar fi plăcut de-o gagică şi eu n-aş fi ştiut că ea este cu unul din prietenii sau cunoscuţii mei? Şi dacă aş fi gândit şi eu cum gândeşte ăsta, şi... Doamne! Ce să fac? Să râd sau ce să ce să fac? Să mă duc la el şi să-i spun sau să stau în banca mea? Dacă merg la el să-i spun care-i treaba, îi stric toată fericirea, o să-l doară. Dacă tac, iar nu-i bine, că oricum, tot va afla la un moment dat că eu sunt cu fata pe care el o iubeşte şi-şi face planuri. Cred că mai bine tac şi îmi văd de treabă, deocamdată. Şi ce-o fi, o fi!''
Cam aşa gândea Alex până ajunseră la masa unde căpitanul şi Tutoi ciocneau cu paharele şi râdeau. La rândul său, Ghiţă nu-l pierdu din ochi şi îi văzu preocuparea de pe faţă. Îşi dădu seama că e un băiat bun şi ar fi fost tare curios să afle exact cum gândeşte situaţia, deşi avea o bănuială în privinţa asta. Dar ajungând lângă cei doi prieteni ai lui, zâmbi şi le spuse:
- Gata, frăţioare, gata! Rezolvai problema, ieşirăm şi din asta!
- Cum, aşa? Ia să văd, cum îl îndulcişi pe patron? întrebă căpitanul.
- Cu bani, mă! Pun pariu că banii îl făcură să uite de tărăboiul care îl făcurăţi voi doi aci, spuse Tutoi, asa-i c-am dreptate?
- Ei, nu uită, dar îl îndulcii bine cu două sute de euro şi cu o bere pentru fiecare client care e aici în seara asta, că doar nu numai pe el îl deranjarăm cu prostia noastră, spuse Damblagiul, râzând, şi pe deasupra l-am mai convins să ne lase să bem şi să ne distrăm cât mai mult, dar... băieţi, avem altă problemă acum, şi chiar e ceva serios.
- Ce-i, mă? Ce s-a-ntâmplat? întrebă iar căpitanul, hai, zii o dată, nu mă fierbe!
- Mai întâi de toate, băiatul ăsta este Alex, şi cred că va fi unul din prietenii noştri, de-acum în colo, e băiat fain.
- Mmm! Şî io îl ştiu, e copilul unor vecini de-ai mei. Da care-i problema?
- Eu, doar din vedere îl cunosc, spuse Tutoi, dar se ridică şi dădu noroc cu el.
- Nu-i nimic, uite, de-acum în colo mă vei cunoaşte mai mult, spuse Alex, strângându-şi mâna cu el, sper să devenim şi prieteni, de ce nu? Şi întorcându-şi privirea spre căpitan, îl întrebă, căpitane, ce mai faci? Cum eşti?
- Îs bine, băiete, mulţam lu' Dumnezeu. Şi fac cum ştii şi tu, şi tot oraşu', ştii că fata mea Marioara nu mai e şi că mă doare, ce să fac?
- Da cum te descurci cu mâncarea, cu celelalte?
- Ei, cum! Binişor, de foame nu mor io, şi cu celelalte, la fel, azi îi mai bine, mâine-i mai rău, şî tot aşa, ştii tu cum îi viaţa mea.
- Da, ia zii, care-i problema? Ce problemă avem, mă? întrebă Tutoi.
- Ei, da! Avem o problemă, băiatul ăsta, Alex, e problema.
- Doamne ia-mă! Vai de mine, nu-nţeleg nimic! De ce-aş fi eu problema voastră?
- De fapt, nu problema noastră eşti, ci a lui Pepsi, din câte văzurăm amândoi, nu?
- Ceee? Voi ştiţi că-i sfârâie câlcâiele după Adriana?
- Ohooo, şi ce-i mai sfârâie, Doamne! Că mie, când mi-o spus prima oară, am crezut că mor de râs! Îmi zâcea că are o belea şi avea-n ochi lacrimi de crocodil, că m-am speriat la-nceput, pe cuvânt! Am crezut că avea într-adevăr o belea!
- Ehei, şi eu am râs cu foc, că aflai de beleaua lui azi, mai înainte să ne-ntâlnim cu Damblagiu'. Păi şi Alex, ce legătură are cu ,,beleaua'' lu' Pepsi, mă?
- Ei, problema e că Alex este prietenul, iubitul şi posibil, viitorul soţ al fetei. Acum, Pepsi îi spusă adineaori ce planuri are el cu fata, şi el fu cam surprins. Dar problema va fi atunci când va afla şi Pepsi că visează cai verzi pe pereţi, cu fata asta.
- Ceee? Bă Damblagiule, tu vorbeşti serios? Bietu' Pepsi! spuse Tutoi, şi-atunci, ce ne facem cu el? Voi vă daţi seama cum va fi sufletul lui, când va afla?
- Da ce fu în mintea şi în sufletul meu, când îmi spusă şi când îl văzui aşa de fericit?
- Mda, eu pot să-mi închipui, că te observai eu, dar nu ştiu cum va fi el când va afla.
- Lăsaţi, nu vă mai faceţi probleme atât din cauza lui, va fi bine, vă spun eu. Va plânge, se va agita, o să vrea să se omoare, o să vrea să facă cine ştie ce prostie, dar noi suntem pretenii lui, o să fim lângă el, o să-i cântăm la ureche despre alte fete care mai sunt pe lume, etc. Asta-i viaţa! Uneori avem parte de mai bune şi mai frumoase, alteori mai şi pierdem, asta-i viaţa! Staţi voi cuminţi, că nu scăpăm aşa uşor de el, nu moare el cu una cu două, le spuse căpitanul, care îl cunoştea bine.
- Şi eu, cum fac să-i spun? întrebă Alex.
- Nu-i spui nimic, băiete, lasă-l în pace. O vedea el odată şi-odată că fata-i iubita ta şi va trebui să accepte, spuse şi Damblagiul.
- Sunt în totalitate de-acord, spuse şi Tutoi.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 13, 2016 1:54 am  Mihaela Moşneanu

De ieri, de azi,
de nici nu mai ştiu de când,
viaţa împarte
pentru toată lumea.
Nici măcar nu stă pe gânduri
când îi dă drumu':
una-i pentru tine,
două-s pentru el,
trei sunt pentru ăla de colo,
offf!...
şi nu mai ştiu
câte am de-mpărţit
pentru voi toţi,
dar nu vă supăraţi
că ele vor veni
când nici nu visaţi!

Le voi arunca,
le voi împrăştia,
de-o să vă-mpiedicaţi de ele,
veţi cădea, vă veţi ridica
sau
veţi rămâne acolo,
sunteţi
liberii mei alegători
fără urne publice,
că doar sunt multe
ce vor trebui votate
obligatoriu,
cu tot cu plată
pentru
realitatea
desprinsă din mine.

Şi dacă
veţi fi sau nu pe fază,
staţi liniştiţi,
că nu veţi rata nimic!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 09, 2016 11:25 am  Mihaela Moşneanu

Omule drag, zilnic, eu îmi doresc
să te cunosc, să-ţi spun că te iubesc!,
dar nu pot, ar fi prea extravagant
să comit asemenea fapt gigant.

Aşa că m-am gândit să te provoc,
absolut, fără niciun echivoc,
să te comporţi cum îţi este firea,
fi liber când îţi ţinteşti privirea!

Şi nu-ţi fie teamă să mă priveşti,
dacă ai curaj, poţi să-mi şi zâmbeşti,
vocea să-ţi fie caldă şi clară
când cuvintele-ţi pleacă afară,

Spre timpanul urechilor mele
care e sătul de vorbe grele,
de-njurături şi de răutate
ce sunt peste tot, împrăştiate!

Adu-ţi aminte c-ai şi-o inimă,
care, de multe ori se animă
la vise şi la fapte frumoase,
nu numai la atâtea angoase!

Că nu ştim câte zile vom trăi
pentru a le face şi-a le grăi,
omule drag, deschideţi sufletul
fără să-ţi fie că-ţi pierzi cumpătul!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 08, 2016 1:54 am  Mihaela Moşneanu

A apus
un pic de stea
printre noi,
dar
Universul
şi-a trimis magneţii
stelei
din care îl desprinsese
Dumnezeu.

Steaua,
fericită
că şi-a revăzut picul,
din
particule de lumină
i-a făcut o cunună,
găsindu-i
locul în uriaşu-i
puzzle.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 04, 2016 1:37 am  Mihaela Moşneanu

banii, banii, banii!
mari hoţomani sunteţi,
oamenii vă caută
cu mâinile
prin propriile mijloace,
dar voi sunteţi
ca şătrarii ce umblă
din loc în loc.

banii, banii, banii!
cuceriţi mii de inimi,
v-agăţaţi
de gândurile multora,
ademeniţi ca amanţii,
când sunteţi,
când nu sunteţi.

banii, banii, banii!
verzişori, albăstriori
sau
ce alte culori aţi avea,
mai ieşiţi din inimi,
mai dezlipiţi-vă niţel,
că nu numai voi
sunteţi
pe lumea asta!

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 01, 2016 2:50 am  Mihaela Moşneanu

De undeva, dintr-un colţ de gând,
Chiar dacă noi nu dorim nicicând
Ca taina ei să ni se-arate,
Ea ne pândeşte de la spate.

Ne observă cu atenţie
Perioada de detenţie,
Pe care noi o numim viaţă
În fiecare dimineaţă,

Când privim cu drag răsăritul
Şi ne ocupăm cu trăitul,
Pân' la amiază, până seara,
Sau până îşi face intrarea

Pe marginea vieţilor noastre,
Să-nchidă mai multe zăvoare
Pentru unii ce-i ia-n nefiinţă,
Crezând că aşa-i de cuviinţă.

Aşa pleacă mulţi de printre noi,
Tineri sau bătrâni, rămân eroi,
Chiar de ea-nchide zăvoarele,
Pe cer se înmulţesc astrele.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Sept 20, 2016 4:35 am  Mihaela Moşneanu

timpule,
zbori în văzduh
cu viteza luminii,
aripile-ţi invizibile
îşi hrănesc forţa din noi
sau
faptele noastre
le dau brânci
să te gonească
pe drumul tău,
chiar dacă sufletul nostru
încearcă
să te-agaţe
pentru a opri din tine
clipele
pe care ni le dăruieşti.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 18, 2016 4:24 am  Mihaela Moşneanu

Ghiţă îl privea pe căpitan cu coada ochiului, în timp ce îşi punea cureaua de siguranţă. Acesta se urcase alături de el. Tutoi şi Pepsi se urcaseră în spate. Nu-i venea să creadă cum era viaţa lui acum, pentru că îl cunoştea bine, de când erau copii. Avea multe amintiri frumoase cu Vasile, crescuseră ca fraţii.
Fără să vrea, gândurile i se întoarseră înapoi în timp când aveau vreo doisprezece - treisprezece ani, cum se jucau de-a v-aţi ascunselea sau alte jocuri de-ale copilăriei şi bunicile îi chemau la masa de prânz. Auzindu-se strigaţi, căpitanul îi spunea:
- Şşt, taci! Să nu ne audă că suntem p'-aci, las-o să plece să ne caute, ca s-avem timp să ne mai jucăm, da?
- Da mi-i foame, eşti nebun? Nu ne putem juca pe urmă? răspundea Damblagiul.
- Ooo, să mor io mă, tu, parc'-ai fi Flămânzilă din Povestea lui Harap-Alb, zău aşa! îi răspundea, pocnindu-i o palmă după cap.
Gestul lui Vasile îl făcea să ţipe şi buna Maria sau Călina – acum depinde care se nimerea să strige prima, dar nu conta, că amândouă îi chemau pe copii la masă – îi vedea şi îi auzea imediat. Erau vecini şi mâncau, când la una din bunici, când la cealaltă. Călina era bunica lui Vasile şi mama tatălui său, iar Maria era a lui Ghiţă şi mama mamei sale. Amândoi copiii li se adresau cu ,,buna'' şi amândouă aveau acelaşi rol în viaţa lor. Ei au crescut fără să realizeze care bună era a cui şi nici ele nu au făcut diferenţă între ce doi copii, amândoi erau nepoţi cu drepturi egale în inima fiecăreia. Cele două gospodării erau despărţite de un gard de lemn, înalt de doi metri, dar asta nu-i împiedica pe cei doi ,,drăcuşori'' să se agaţe şi privind printre crăpăturile lui, să fluiere şi să se strige unul pe celălat în fiecare dimineaţă, pentru a se îndemna la joacă. De cele mai multe ori, Vasilică era primul care îşi făcea prezenţa lângă gard şi Ghiţă era prezent imediat la apel. Dacă se întâmpla vreodată să nu răspundă de prima dată, după ce ieşeau din curte, îi dădea câte o palmă şi se răstea la el:
- Da ce-ai mă, ai surzit?
- Nuuu, da eram în casă, nu eram în curte, îi răspundea Ghiţă.
- Daaa, cum să nu! Şi când strigai a doua oara, sărişi ca ars la mine! Mai du-te-n colo de mincinos, te făcuşi că nu m-auzi, las' că ştiu io! Dacă-ţi bag una-n freză, uiţi cum te cheamă! continua Vasilică, ridicând mâna să-l pocnească.
- Dacă dai, dau şi io, mă! se răţoia Ghiţă, ridica mâinile şi îşi pregătea pumnii.
- Ha! Mă Ghiţă, ai înnebunit? Tu chiar vrei să le iei de la mine?
- Hai mă, hai să vedem, care-i mai tare, ha?
Şi se luau la bătaie, se împingeau cum le venea şi se pocneau de mama focului, dar când unul din ei ţipa mai tare, ,,au! auuu!'', celălalt se potolea şi se îngrijora. Se luau apoi în braţe, se pupau şi se împăcau. Bunele se uitau la ei şi îşi făceau cruce, după care strigau una la cealaltă:
- Marieee! Ăştia doi, iar se bat!
- Lasă-i Călino, lasă-i să se omoare un pic, că pe urmă, iar să joacă şi să pupă, că doar ştii că-s nebuni, aşa-s ei!
- Da, mă Marie, da să cotonogesc până nu mai pot, ş'-apoi să plâng de durere!
- Apoi, cine-i pune? Da lasă-i, că ei, dacă nu se cotonogesc odată la cel mult două zile, nu-s sănătoşi, parc' n-ai şti! Că şi io îi mai spun lu' Vasilică, să nu să mai bată, ca îs ca fraţii şi că nu-i frumos, şi ştii ce-mi spune?
- Ce-ţi spune, Călino? întreba Maria curioasă şi încruntându-se.
- Da care-i treaba matale, buno? Ce-ai cu noi? Că noi ne batem, noi ne-mpăcăm. Vezi-ţi de treburile matale, de gătit şi de curăţit, şi asa, şi noi ne vedem de-ale noastre!
- Măăă, să ştii că şi Ghiţă spune tot cam asta, aşa că să-i lăsăm în pace, nu?
- Nu, nu-i lăsăm în pace. Ştii ce facem? Uite, io zic aşa, ne luăm amândouă câte-o joardă-n mână şi ne facem că mergem să-i batem. Ei o s-o ia la fugă, şi aşa nu să mai bat, ce zici?
- Daaa, că bine zici, ai dreptate, hai după joardă!
Dar până să ajungă ele cu joarda, copiii erau imbrăţişaţi, pupaţi şi împăcaţi. Atunci, ca să mascheze bucuria ce-o simţeau când vedeau că s-au împăcat, aplicau câte o joardă pe spinarea fiecăruia şi ei o luau la fugă ţipând, lăsându-le pe cele două bunici să râdă.
Ehei! Şi câte amintiri din astea mai avea Damblagiul în suflet! Dar nu avea acum timp pentru ele, trebuia să se întoarcă în prezent. Căpitanul era şi el plecat printre amintirile lui, părea absent, dar ştim că urechea lui era iepurească. Niciodată nu ştiai cât de adâncit era în gândurile lui, că întodeauna combina trecutul cu prezentul şi te pomeneai cu o replică adecvată momentului pe care îl trăia.
- Mă băieţi, unde ziceţi că mergem la bere?
- Mie mi-e indiferent, mergem oriunde, răspunse căpitanul.
- Şi mie, la fel! răspunse Tutoi, eu, dacă beau acu o bere - două, sunt fericit!
- Ei, mie nu mi-i indiferent, cum ziceţi voi, fraţilor! Văd io bine că voi uitarăţi de mine! Păi nu vă-ntrebai io dacă aveţi bani? Nu vă spusăi io despre beleaua mea? Despre ce vorbeam io către voi, înainte să ne-ntâlnim cu 'nea Damblagiu'?
- Aaa! Stai aşa, Damblagiule, stai! Că nu ştii că Pepsi al nostru are o belea, şi că-i arde sufletu' de nu mai poate! răspunse Tutoi, râzând.
- Cum aşa? Despre ce e vorba?
- Ei, cea mai mare belea pe care o are băiatu' ăsta, e că-i îndrăgostit lulea! Şi de aia tot zice el că uitarăm de el.
- Aha! Păi şi ce legătură are berea noastră pe care vrem s-o bem cu beleaua lui? întrebă Damblagiul, râzând.
- Păi are mă, are! Că el vrea să mergem să bem bere acolo unde lucrează gagica lui.
- Pai hai atunci, hai acolo! Ia zi măi Pepsi, unde lucrează gagica ta?
- La Damiro, lucrează. Te rog, mergem acolo să bem bere?
- Mergem mă, mergem! Da cu condiţia să mi-o arăţi şi mie, da?
- Daaa! Ţi-o arăt, cum să nu?
- Bine, măi băiete, bine! Haideţi mă să mergem, da numa' să-mi spuneţi unde e Damiro ăsta, că nu ştiu. E cumva pe faleză?
- Da, îi pe faleză, vizavi de turn şi de magazinu' lu' Popovici, îi răspunse Pepsi.
- Care turn? Cel de lângă fostul Liceu de Marină? Unde era odată chioşcul lu' tanti Cati?
- Da, acolo.
Damblagiul porni maşina. Ieşiră de pe insulă, o luară la dreapta şi în câteva secunde ajunseră la Damiro. Când se dădură jos din maşină, una din fete, cu părul lung şi cu ochi albaştri ducea un sac de gunoi. Pepsi o strigă:
- Adriana, ceau! Stai că te ajut io, da?
- Ceau, Pepsi! Bine, ia-l tu atunci şi du-l, îi spuse ea zâmbind.
Şi plecară amândoi spre magazie, o ocoliră şi Pepsi aruncă gunoiul într-o pubelă aşezată lângă gardul de lângă Dunăre. După care, întorcându-se amândoi, o întrebă:
- Ia zi-mi frumoasa mea, ai treabă? Dacă ai de aranjat ceva în vitrine, io te-ajut.
- Ei, o să am puţin mai în colo, îţi spun eu când.
- Bine, frumoasa mea.
- Da parcă-l văzui pe căpitan cu Tutoi şi cu un tip. Eşti cu ei?
- Da, îs cu ei. Venirăm să bem o bericică, îi răspunse el râzând.
- O bericică, două-trei, las' că ştiu eu. Bine atunci, hai că eu merg înăuntru, îmi văd de-ale mele şi tu mergi cu ei, da?
- Bine, bine, da să-mi zici când vrei să te-ajut, da?
- Da mă, îţi zic, stai liniştit, spuse ea trăgând de uşă să intre, dar Pepsi, luându-i mâna de pe mânerul mare şi greu, îi deschise uşa, lăsând-o să treacă prima.
Când intrară, căpitanul, Damblagiul şi Tutoi erau deja înăuntru şi colega Adrianei, Mariana, o femeie minionă şi blondă cu ochii albaştri îi invita pe terasă. Pe stânga este pultul negru şi în spatele lui se vede un gemuleţ, care indică faptul că acolo este bucătăria. Localul are două încăperi. Barul cu mesele frumos aranjate, înconjurate de patru scaune negre cu spătar înalt şi a doua încăpere în care intri direct din bar, o sală de biliard, cu măsuţe şi fotolii. Trecând pe lângă pultul negru, terasa e drept înainte. Prima dată intri la recepţie, după care îţi îndrepţi paşii spre dreapta, unde majoritatea meselor erau ocupate. Se aşezară la una din mesele de lângă apă. Pe fiecare masă este o carte de Meniu şi un suport cu condimente.
- Io vreau să stau cu faţa spre apă, anunţă căpitanul.
- Bine, stai unde-ţi vine ţie bine, îi răspunse Tutoi.
- Normal că stau unde-mi vine mie! Damblagiul ştie asta.
- Ei, haide, că văd că te dai în figuri, căpitane, îi răspunse acesta, râzând.
Aducându-şi şi el aminte de copilărie, de pe vremea când el era boss, îi răspunse:
- Doar ştii că io îs boss, sau ai uitat?
- Daaa, cum să nu? Ştiu eu, cum să nu? Da nu mi-e frică, mă, că-ţi trag una!
- Măi Ghiţă, tu ai înnebunit? Dacă-ţi trag una-n freză, uiţi cum te cheamă!
- Aaa, da? Bine mă, hai să vedem care pe care...
- Mă, Vasilică, nu mă supăra, zău aşa!
- Mă Giţă, te bat!
- Şi eu te bat, mă!
- Ei, fir-ai tu să fii!...
Vasile îi dădu una după cap şi Ghiţă îi pocni un pumn. Şi săriră unul la celălalt, se încăierară la fel ca în copilărie. Toată lumea de la celelalte mese se ridică în picioare. Bătaia dintre căpitan şi Damblagiul izbucni ca un chibrit lovit de cutia de chibrituri. Incidentul era surprinzător, nimănui nu-i venea să creadă ce se întâmplă. Vreo doi bărbaţi dădură să se îndrepte spre ei, dar Vasile şi Damblagiul strigară în acelaşi timp, de parcă s-ar fi vorbit înainte:
- Staţi pe loc! Nu vă băgaţi, nu-i treaba voastră!
Când îi văzură aşa, Pepsi şi Tutoi fură şi ei luaţi prin surprindere, la fel ca ceilalţi, dar după câteva minute, Tutoi sări cu gura la ei:
- Băăă, nebunilor! Ce v-apucă?
- Taci, Tutoi, stai-n banca ta, nu te băga! Şi tu Pepsi, fă la fel, strigă căpitanul.
- Aţi face bine să-l ascultaţi, le strigă şi Damblagiul, că dacă nu, o primiţi şi voi, mă!
Şi continuară în stilul lor, cum numai ei ştiau să se bată. Răsturnară vreo două mese şi vreo două scaune zburară în apă. ,,Cotonogeala'' lor dură vreo două-trei minute, nu mai mult. Dar scurtul incident, în care cei doi se bătură de dragul vremurilor de demult şi nimeni, habar n-avea ce au de împărţit într-o locaţie publică, făcu ravagii în jurul lor. La un moment dat, căpitanul îi dădu un pumn mai tare lui Damblagiul şi acesta urlă. Văzând aşa, sări pe el şi îl întrebă:
- Heiii, te doare rău? N-am vrut!
- Daaa, mă doareee! îi ţipă Damblagiul, de durere, dar cu lacrimi în ochi.
- Hai mă, că n-am vrut, haaai!
Şi dintr-o dată, Vasile îl luă în braţe. Damblagiul răspunse cu drag îmbrăţişării, se pupară, stătură câteva clipe îmbrăţişaţi şi începură să plângă. Tată lumea rămăsese fără suflare în jurul lor şi patronul, un om înalt de doi metri cu chelie şi cu barbă, care văzându-şi terasa întoarsă pe dos din cauza celor doi, asista nervos la îmbrăţişarea celor doi. Era consternat, nu spuse nimic un timp. Fizionomiile tuturor exprimau un sentiment greu de exprimat în cuvinte, nici ei nu înţelegeau, văzând că cei doi, după ce se bătuseră ca huliganii pe maidan, acum se îmbrăţişau şi plângeau ca doi copii. Cât dură îmbrăţişarea şi plânsul celor doi, bărbaţii prezenţi începură să vocifereze, în timp ce femeile ar fi vrut să plece de acolo, cât mai repede. Înjurăturile oribile care se auzeau, reuşiră să-l scoată din sărite pe Jean, patronul pensiunii.
- Linişteee! Măi, oameni buni, linişte, vă rog frumos! Staţi liniştiţi, că acum chem Poliţia şi se rezolvă! Nu aveţi de ce să vă faceţi griji, aici nu s-a-ntâmplat nimic!
- Cum nu s-a-ntâmplat nimic, Jeanule? Cum dracu, încerci să-i acoperi pe ăştia doi?
- Nu Sandule, nu încerc să acopăr pe nimeni! Tu n-auzişi că acum chem Poliţia?
- Domnu' Jean, vă rog frumos, lăsaţi-i în pace, că se cuminţiră ăştia doi! interveni şi Totoi, nu ştiu ce drac îi apucă, ei se cunosc de când erau copii, dar nu cred că e ură între ei. De fapt se şi vede asta, mai continuă el, privindu-i pe cei doi, care tocmai se despărţeau din îmbrăţişare.
- O cam făcurăm de oaie acum, uitarăm unde sântem, aşa-i? spuse căpitanul, cum drac ieşim din asta, acu'?
- Lasă Vasilică, am ieşit noi din altele şi mai rele, dar mai acum? Lasă că ieşim noi şi din asta, stai liniştit. Şi întorcându-se spre patron, continuă, domnu' Jean, vă rog din suflet, iertaţi-ne! Iertaţi-ne, şi pe mine, şi pe căpitan, că ne-a luat valul. Ce-aţi văzut dumneavoastră acum, nu a fost o bătaie adevărată, deşi nu pare aşa. Noi acum ne-am adus aminte de vremurile când eram copii şi ne-am apucat ,,să ne batem'' doar aşa, de formă, dar credeţi-mă, eu şi Vasilică ne iubim cum nu s-au iubit niciodată doi fraţi!
- Da, cum să nu! Pentru că vă ia pe voi valul aşa, că sunteţi nebuni, să-mi dărâmaţi localul, eu trebuie să înghit găluşca! Măi omule, scrie cumva pe fruntea mea prost cu majuscule şi nu ştiu eu? Sau sunt eu acum prospătură venită pe lume şi nu ştiu cu ce se mănâncă valul vostru?
- Nuuu, Doamne fereşte! Domnu' Jean, vă rog io, că mă cunoaşteţi, ar trebui să-l credeţi pe pretenu' meu Damblagiu', ştiţi că io nu îs scandalagiu, da acu', cum zice şî el, ne-a luat valul.
- Ei căpitane, eu, pe tine nu prea ştiu ce să fac, să te cred sau nu. Da mă omule, te cunosc, dar acum nu ştiu ce să cred despre tine, niciodată n-aş fi crezut că vei face asta în localul meu, zău aşa! Şi mai ales, nu am bănuit niciodată c-ai avea atâta forţă, că tu dărâmaşi mesele pe jos, nu prietenul tău. El aruncă scaunele, că n-avea loc să te pocnească!
Auzind ultima frază, toţi începură să râdă. Patronul începu şi el să râdă, dar pe urmă tăcu şi se încruntă. După câteva secunde întrebă:
- Dar eu tot trebuie să vă dau pe mâna Poliţiei, că mie cine-mi plăteşte stricăciunea asta? Măcar, dacă rămân cu pagube, să plătiţi şi voi cumva, nu?
- Nuuu! Domnu' Jean, eu vă plătesc tot, şi vă dau şi în plus, pentru supărarea şi deranjul dumneavoastră, pe cuvântul meu de onoare!
Auzindu-l pe Damblagiul, patronul se uită la el, măsurându-l de sus în jos şi invers. El observă privirea aia pe care o ştia atât de bine, nu era primul român care îl privea în felul acesta de când se întorsese în ţară. De fapt făcuse cunoştiinţă cu acest fel de a privi de când intrase în ţară, de la vamă. Vestimentaţia lui era plăcută de mulţi, dar nu inspira încredere, ceea ce îl scotea din sărite. Observase că în ţară, mentalitatea românului nu evoluase prea mult şi multe lucruri erau la fel, începând cu felul de-a gândi. Avea impresia că în mare parte nu se întorcea numai în ţară, dar şi în timp. În unele împrejurări rezolva problemele cu calm, în altele se certa cu oamenii.
,,Cum să-l fac pe ăsta să plătească gras? Cine ştie ce haimana o fi după haine şi după pletele lungi care se purtau acum douăzecişicinci – treizeci de ani? Cât să-i cer aşa, la mişto? Pun pariu că numa' gura-i de el, că-n rest o avea acolo câteva sute de euro şi cu asta se-mpăunează, că-i venit din străinătate. Ce-ar fi să-i cer vreo două - trei sute de euro? Sau două sute? Cred c-ar fi prea mult trei sute, sunt şi clienţi de faţă, n-am chef să-mi fac reputaţie proastă, c-aş fi vreun avar sau nesimţit. Sau cred c-ar trebui să-l iau de-o parte, că până la urmă ce să-i intereseze pe ăştia care sunt de faţă cum îmi răscumpăr eu mesele şi scaunele? Sau să renunţ la încă o sută, ca să fac impresie bună? Ei, nu! Să cer numa' o sută de euro, e prea puţin, nu se poate! O sută-cincizeci, cred că-i cel mai bine aşa, nici mai mult, nici mai puţin. Deci, atât îi cer, dă-l dracului de figurant!''
,,Futu-ţi gura ta de patron jegos ce eşti! Pun pariu că mă crezi un sărăntoc cu câteva sute amărâte de euro în buzunar şi un oarecare vagabond care a venit acum din străinătate. Şi că mă dau mare şi tare pe-aci că am bani mulţi. Ehei, bă infectule ce eşti, dacă ai şti cine sunt eu şi că tu, poate nu ai nici pe jumătate banii pe care îi am eu, ce-ai face în momentul ăsta? Îţi spun eu ce-ai face! M-ai pupa şi-n cur, şi mi-ai da să mănânc şi să beau pe gratis de fiecare dată când aş intra în localul tău de jegoşi ca tine, mă! Mamăăă! Ce te-aş mai bate acum, ce te-aş călca în picioare, dacă ar fi după mintea mea! Dar trebuie să mă stăpânesc, nu pot să fac cum făcui cu frăţiorul meu Vasilică, trebuie să fiu calm şi să rezolv problema pentru el şi prietenii lui. Dacă ai şti că oamenii ăştia pe care pun pariu că-i dispreţuieşti mai mult decât pe mine, ei te salvează acum, nu aerele tale de mare sculă pe basculă!'' gândea şi Damblagiul, privindu-l în ochi.
- Hai mă, vorbeşti serios? Şi dai cât cer eu?
- Cât zici dumneata, patroane, nu-i problemă!
- Bine mă, hai să stăm de vorbă, acceptă Jean, fără să-l slăbească din ochi pe Damblagiul.
De fapt, amândoi se priveau cu maximă atenţie, îşi pândeau cel mai mic gest, deşi în aparenţă ai fi crezut că în scurt timp vor deveni cei mai buni prieteni. Pe o parte, patronul începuse să miroase vulpoiul care zăcea în Damblagiul, chiar dacă nu avea nicio idee despre cine ar fi el, din momentul în care acesta îi răspunsese că îi dă cât cere, fără nicio problemă. Pe de altă parte, Damblagiul era nervos, dar îşi stăpânea impulsul de-a sări la el să-l bată. Întorcându-se spre căpitan şi prietenii lui, le spuse:
- Dragii mei, până eu rezolv problema cu domnu' patron, vreau ca voi să cereţi bere şi tot ce doriţi să consumaţi, da?
Ştiind şi el că lui Pepsi îi era dragă Adriana şi auzindu-l pe Damblagiul, strigă:
- Adrianaaa! Te rog, serveşte-i pe domnii cu tot ce doresc ei, da?
- Da, cum să nu? răspunse fata, zâmbind, apoi îndreptându-şi privirea spre căpitan şi prietenii lui, cu ce vă servesc?
- Cu bere, eu vreau bere, îi răspunse Tutoi.
- Şi io, tot bere vreau, spuse căpitanul.
- Şi tu, Pepsi, ce-ţi aduc?
- Un Ciuc, şi mă duc, îi răspunse râzând cu gura până la urechi.
Fata zâmbi şi îi ţinu isonul la glumă:
- Da să nu te duci departe, da?
- Nuuu, nu mă duc departe, că io te-ajut la vitrine când spui, da?
- Bine, bine, cum vrei tu. Şi voi doriţi tot bere Ciuc?
- Da, adu-ne trei beri din astea, spuse Tutoi.
Fata plecă să le aducă berile celor trei, în timp ce Damblagiul şi patronul se retraseră la una din mesele din bar şi discutau:
- Ia zi, patroane, cât mă costă stricăciunea şi deranjul făcute de mine şi de Vasilică?
- O sută-cincizeci de euro. O sută pentru mese şi scaune, şi cinzeci pentru deranj, da?
- De-acord!
În timp ce îşi scotea un portofel de piele pentru a-i da banii, un bărbat înalt şi frumos intră în local. Adriana fusese să-i servească cu bere pe prietenii lui şi tocmai se întorcea în bar. Văzându-l, se îndreptă spre el, îi sării în brate şi-l sărută cu foc.

va urma

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Sept 13, 2016 11:12 am  Mihaela Moşneanu

Clipe,
licuricii invizibili ai timpului
vă-nmulţiţi, v-adunaţi,
nici voi nu ştiţi ce-aduceţi pe Pământ,
naştere,
moarte,
iubire şi pace,
ură,
construcţii,
invenţii,
calamităţi,
războaie,
legi şi fărădelegi,
artişti mari sau mai mici,
toate se nasc şi mor
pe lumea asta,
alături de pământul negru şi iarba verde
ce se-ncălzesc sau se răcesc
sub lumina soarelui.

Mihaela Moşneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 01, 2016 6:24 am  Mihaela Moşneanu

Toamna
e prin apropiere,
deocamdată
privește de după nori
pământul
încă înverzit,
tratează cu razele soarelui
pactul
culorilor pentru venirea ei,
al vântului necesar
sau
al ploilor sale.

Auzindu-i mesajul,
păsările călătoare își agită aripile,
alte flori tresar și nerbdătoare
vor să-nflorească,
așteptând prima cădere lină
a frunzelor.

E decisă asupra venirii la noi,
să-și proclame dreptul de regină
peste natură,
s-o înfășoare cu mantia pestriță,
oamenii
să-i fie servi în beneficiul lor,
că iarna o va trimite la plimbare într-o zi,
așa cum face și ea cu vara,
acum.

Noi, doar o așteptăm...

Mihaela Moșneanu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Aug 29, 2016 6:22 am  Mihaela Moşneanu

A fost odată...
Ehei, s-a-ntâmplat la un moment dat,
infinitul universului a făcut pact cu timpul
ce ne era dăruit nouă,
dar cu condiţia să aibă câteva limite,
ca de-obicei.
Şi astfel,
copilăria, pubertatea, adolescenţa, maturitatea şi bătrâneţea
ne sunt capitole ale vieţii.

Şi-n toate capitolele astea,
râsul să-şi joace vesel ping-pongul,
lacrimile să ne spele sufletele,
amărăciunea să ne brăzdeze încrederea,
viaţa fiecăruia
să fie după voia Domnului.

Mihaela Moșneanu

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 3 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum