Acasa
Înregistrare
ConectareUltimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Site-uri preferate
Reţele de socializare
Parteneri
Web Trafic
Marin Voicu Adio
Forumul Prieteniei :: Clubul Forumului Prieteniei :: Bloguri personale ale membrilor Forumului Prieteniei
Pagina 1 din 1
29112010
Marin Voicu -Tristetea pare o statuie
Timpul care trece.....
Timpul care trece nu pot să-l opresc,
Nici dragostea ce-n mine înfloreşte
Şi nici dorinţele care se topesc,
La focul când în mine încolţeşte.
Trecut pe linişti veşnic mişcătoare,
Venit din nemuriri şi din mistere,
Sună-n suflet ca magică ninsoare,
Imensul dor ce-mi creşte în durere.
Vremea, limpezimi în veşnicie,
Oprită-n loc sau poate în mişcare,
Ca anii mei ce-au fost şi o să mai fie,
Doar lacrimi strânse-n plinele pahare.
Rătăcitor în spaţiile albastre
Şi adâncimea nopţilor cu stele,
Mai caut încă sufletele noastre,
Pierdute-n timpul visurilor mele.
Marin Voicu
Timpul care trece nu pot să-l opresc,
Nici dragostea ce-n mine înfloreşte
Şi nici dorinţele care se topesc,
La focul când în mine încolţeşte.
Trecut pe linişti veşnic mişcătoare,
Venit din nemuriri şi din mistere,
Sună-n suflet ca magică ninsoare,
Imensul dor ce-mi creşte în durere.
Vremea, limpezimi în veşnicie,
Oprită-n loc sau poate în mişcare,
Ca anii mei ce-au fost şi o să mai fie,
Doar lacrimi strânse-n plinele pahare.
Rătăcitor în spaţiile albastre
Şi adâncimea nopţilor cu stele,
Mai caut încă sufletele noastre,
Pierdute-n timpul visurilor mele.
Marin Voicu
marin voicu- Numarul mesajelor : 34
Varsta : 73
Localizare : Rosiorii de Vede Teleorman
Data de inscriere : 29/11/2010 -
Distribuie acest articol pe:
Marin Voicu Adio :: Comentarii
Joi Feb 23, 2012 11:54 pm Georgeta Nedelcu
Toţi trăim cu gândul în trecut... Frumoase poezii! Vă felicit pentru tot ceea ce scrieţi. Domnul să vă dea multă sănătate pentru a putea scrie cât mai mult.
Sam Noi 26, 2011 4:06 pm marin voicu
Pe zări cernite tăcerea s-a-ntronat,
Şi picură cu stropi de întuneric,
Cuprins de umbre în urmă am lăsat,
Sositul ceas al unui timp himeric.
Să-l sorb la nesfârşit ca pe-o uitare,
Ca pe un plâns al arborilor goi,
Un gând să-mi las de deznădejdi fugare,
Să-mi piardă urma-n sfăşiate ploi.
Şi nu mai plâng ce n-are să mai fie,
Nici fiorul rece ce-o să mă poarte,
Când bate-va un clopot de vecie,
Ca un glas despărţitor de toate.
Voi spune adio ca pe un blestem,
Şi-n noaptea lui mi se va pierde urma,
Cu nici-un chip nu o să mai tem,
Că-ncet pe mine se aşterne bruma.
Marin Voicu
Şi picură cu stropi de întuneric,
Cuprins de umbre în urmă am lăsat,
Sositul ceas al unui timp himeric.
Să-l sorb la nesfârşit ca pe-o uitare,
Ca pe un plâns al arborilor goi,
Un gând să-mi las de deznădejdi fugare,
Să-mi piardă urma-n sfăşiate ploi.
Şi nu mai plâng ce n-are să mai fie,
Nici fiorul rece ce-o să mă poarte,
Când bate-va un clopot de vecie,
Ca un glas despărţitor de toate.
Voi spune adio ca pe un blestem,
Şi-n noaptea lui mi se va pierde urma,
Cu nici-un chip nu o să mai tem,
Că-ncet pe mine se aşterne bruma.
Marin Voicu
Mar Noi 08, 2011 12:49 pm marin voicu
Gânduri din trecut freamătă prin mine,
La ceas de vrajă, bocete şi şoapte,
Se-nfioară talazuri de suspine,
Simţind urâtul pribegind prin noapte.
Şi sparge gândul timpuri care vin,
Din neantul fără de bătăi în uşă,
Se-aude surd doar geamătul marin,
Când stele zac pe ceruri de cenuşă.
Şi gânduri trec prin noaptea din ferestre,
Ca mii de fluturi în zborul inelar,
Par firimituri de picturi rupestre,
Desprinse parcă din scoarţa de calcar.
Am să adun şi gândul de nici-unde,
Când se împletesc durerile în vis,
Ascult ecoul fântânilor profunde,
Dar şi tacerea din marele abis.
Marin Voicu
La ceas de vrajă, bocete şi şoapte,
Se-nfioară talazuri de suspine,
Simţind urâtul pribegind prin noapte.
Şi sparge gândul timpuri care vin,
Din neantul fără de bătăi în uşă,
Se-aude surd doar geamătul marin,
Când stele zac pe ceruri de cenuşă.
Şi gânduri trec prin noaptea din ferestre,
Ca mii de fluturi în zborul inelar,
Par firimituri de picturi rupestre,
Desprinse parcă din scoarţa de calcar.
Am să adun şi gândul de nici-unde,
Când se împletesc durerile în vis,
Ascult ecoul fântânilor profunde,
Dar şi tacerea din marele abis.
Marin Voicu
Mar Oct 25, 2011 8:22 pm marin voicu
Pe fruntea mea tristeţea înserează,
Şi-acelaşi gând de taină şi de freamăt,
Să nu mai fiu captivul ce viseză,
Mereu la hore şi văpăi de geamăt.
Am să las noaptea ca să mă cuprindă,
Atunci când dor pustiuri urgisite,
Şi-aud călcând din grindă în grindă,
Ecou de amintiri nedesluşite.
Pe zări cernite mă-ncumet să opresc,
Ca o umbră sub lacrime de frunze,
Când ape verzi şi negre ape se opresc,
În noaptea de singurătăţi confuze.
Pâlpâie zadarnic fulgerul de ieri,
În ora dintre zodii ctitorită,
Înaltul glas al blândei primăveri,
Piere-n toamna din alte zări ivită.
Marin Voicu
Şi-acelaşi gând de taină şi de freamăt,
Să nu mai fiu captivul ce viseză,
Mereu la hore şi văpăi de geamăt.
Am să las noaptea ca să mă cuprindă,
Atunci când dor pustiuri urgisite,
Şi-aud călcând din grindă în grindă,
Ecou de amintiri nedesluşite.
Pe zări cernite mă-ncumet să opresc,
Ca o umbră sub lacrime de frunze,
Când ape verzi şi negre ape se opresc,
În noaptea de singurătăţi confuze.
Pâlpâie zadarnic fulgerul de ieri,
În ora dintre zodii ctitorită,
Înaltul glas al blândei primăveri,
Piere-n toamna din alte zări ivită.
Marin Voicu
Lun Oct 24, 2011 9:26 am marin voicu
Sub fereastră s-a strâns singurătatea,
Să-mi vindece tristeţea ostenită,
Şi las să îmi cuprindă încet cetatea,
Tăcerea grea atât de ruginită.
Un vis captiv în lumea de cenuşă,
Geme-n cripta-mi arsă şi tresare,
Când şoapte bat din uşă-n uşă,
Purtând regretul dorinţelor amare.
Moare-n mine gândul fără de cuvinte,
Şi rugi şi lacrimi plutind fără puteri,
Şi-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte,
Că-n soarta ta voi fi şi n-am fost nicăieri.
Mă mai urmăresc cuvinte de poveste,
Ca nişte culori ce ard prin asfinţit,
Nu ştiu de a fost şi nu mai este,
Un vis al anilor ce s-a risipit.
Marin Voicu
Să-mi vindece tristeţea ostenită,
Şi las să îmi cuprindă încet cetatea,
Tăcerea grea atât de ruginită.
Un vis captiv în lumea de cenuşă,
Geme-n cripta-mi arsă şi tresare,
Când şoapte bat din uşă-n uşă,
Purtând regretul dorinţelor amare.
Moare-n mine gândul fără de cuvinte,
Şi rugi şi lacrimi plutind fără puteri,
Şi-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte,
Că-n soarta ta voi fi şi n-am fost nicăieri.
Mă mai urmăresc cuvinte de poveste,
Ca nişte culori ce ard prin asfinţit,
Nu ştiu de a fost şi nu mai este,
Un vis al anilor ce s-a risipit.
Marin Voicu
Joi Oct 20, 2011 11:27 am marin voicu
Am s-adun din timp orele în mână,
Şi zile bune şi nopţile târzii,
Când trec prin mine suspine ce răsună,
Ca o melodie a toamnei timpurii.
Şi stele-adun clipind uşor din gene,
Ecoul ce sub cerul gol se-ascunde,
Şi-adorm în patul nopţilor perene,
Ca pe zăpada liniştii profunde.
Iar când noaptea cerne şoapta ca un scrum,
Şi-o lacrimă a umbrelor întinse,
Pe dolii rătăcite fără drum,
Mă poartă somnul nopţilor învinse.
Am să las gândul să-mi trecă peste chip,
Să-mi lunece priviri ca vremea-nceată,
Treptat ca dintr-un ceasornic de nisip,
Am să mă scurg în nemişcarea mată,
Marin Voicu
Şi zile bune şi nopţile târzii,
Când trec prin mine suspine ce răsună,
Ca o melodie a toamnei timpurii.
Şi stele-adun clipind uşor din gene,
Ecoul ce sub cerul gol se-ascunde,
Şi-adorm în patul nopţilor perene,
Ca pe zăpada liniştii profunde.
Iar când noaptea cerne şoapta ca un scrum,
Şi-o lacrimă a umbrelor întinse,
Pe dolii rătăcite fără drum,
Mă poartă somnul nopţilor învinse.
Am să las gândul să-mi trecă peste chip,
Să-mi lunece priviri ca vremea-nceată,
Treptat ca dintr-un ceasornic de nisip,
Am să mă scurg în nemişcarea mată,
Marin Voicu
Mar Oct 18, 2011 11:13 pm marin voicu
Mersul meu e ca o tăcere moartă,
În ora când zace vânătă grădina,
O rătăcire-n timp ce paşii-mi poartă,
Pe cărarea unde s-a pierdut lumina.
Şi pe albastra cerului oglindă,
Ca un bocet un soare se tot zbate,
Când un amurg misterele-şi perindă,
Spre noaptea cu pleopele lăsate,
Iar gândul meu ca umbra se abate,
Lunecând spre a nopţii-naltă poartă,
Se scurg suspine ca apele-agitate,
Uimit îmi fac semnul care iartă.
Şi-atât cât a mai rămas din mine,
Umbră sub plopii subţiaţi de lună,
Voi da glas îngemănatelor suspine,
Când singurătatea in suflet îmi răsună.
Marin Voicu
În ora când zace vânătă grădina,
O rătăcire-n timp ce paşii-mi poartă,
Pe cărarea unde s-a pierdut lumina.
Şi pe albastra cerului oglindă,
Ca un bocet un soare se tot zbate,
Când un amurg misterele-şi perindă,
Spre noaptea cu pleopele lăsate,
Iar gândul meu ca umbra se abate,
Lunecând spre a nopţii-naltă poartă,
Se scurg suspine ca apele-agitate,
Uimit îmi fac semnul care iartă.
Şi-atât cât a mai rămas din mine,
Umbră sub plopii subţiaţi de lună,
Voi da glas îngemănatelor suspine,
Când singurătatea in suflet îmi răsună.
Marin Voicu
Lun Oct 17, 2011 3:54 pm marin voicu
Rezemat de nor la poarta nopţii bat,
În ora când nesomnul se petrece,
Între păreri şi-aievea legănat,
Mă pierd de mine în timpul care trece.
Uitat alunec pe freamăt de tăcere,
Şi n-am cuvinte şi nici cui răspunde,
Paşii mei înceţi pe ai voştrii-îi cere,
Pe când mă pierd în nopţile profunde.
Dus de vântul fugarelor minute,
Pas cu pas străbat cărarea de hotar,
Las în urmă răscrucile pierdute,
Ades călcate de pasu-mi solitar.
Un ultim gând îmi sună cam tocit,
Spectral ivit in somnul meu de seară,
Urmele pe-alei de mult au ruginit,
Nu a mai crescut unda vieţii iară.
Marin Voicu
În ora când nesomnul se petrece,
Între păreri şi-aievea legănat,
Mă pierd de mine în timpul care trece.
Uitat alunec pe freamăt de tăcere,
Şi n-am cuvinte şi nici cui răspunde,
Paşii mei înceţi pe ai voştrii-îi cere,
Pe când mă pierd în nopţile profunde.
Dus de vântul fugarelor minute,
Pas cu pas străbat cărarea de hotar,
Las în urmă răscrucile pierdute,
Ades călcate de pasu-mi solitar.
Un ultim gând îmi sună cam tocit,
Spectral ivit in somnul meu de seară,
Urmele pe-alei de mult au ruginit,
Nu a mai crescut unda vieţii iară.
Marin Voicu
Dum Oct 16, 2011 7:20 pm marin voicu
Didina, işi mulţumesc din suflet pentru felicitări. Sper sa fiu si aici o prezenţă cât mai activa cu poezii cât mai frumoase.Cu sinceră simpatie, Marin Voicu.
Dum Oct 16, 2011 7:13 pm Didina Sava
Te felicit din toata inima pentru volumul tau TRISTETI ANCESTRALE.Iti doresc ca volumul tau sa aiba o buna audienta si in continuare tu sa scrii frumos si creativ.Felicitari !
Dum Oct 16, 2011 3:13 pm marin voicu
Lacul spart ţese undă după undă,
Par chipuri ce se mai întorc odată,
Atunci când timpul orele-şi afundă,
În tăcerea de nimeni aşteptată.
Şi in răstimp departe printre spume,
În zbor pierdut pe drumul de tăcere,
Ciudate semne am gasit prin lume,
Sunt paşi în timp pe care viaţa-i cere.
Cu gânduri ce imi stau mereu pe ducă,
Mă regăsesc pierdut pe un mal etern,
O umbră care lacrimi îşi usucă,
Când vise dulci pe ochi i se astern.
Se deschid ca umbra pleoapele lăsate,
Pe când se pierde-n ore depărtarea,
Purtând un glas de clopot care bate,
Când din urmă mă ajunge desteparea.
Marin Voicu
Par chipuri ce se mai întorc odată,
Atunci când timpul orele-şi afundă,
În tăcerea de nimeni aşteptată.
Şi in răstimp departe printre spume,
În zbor pierdut pe drumul de tăcere,
Ciudate semne am gasit prin lume,
Sunt paşi în timp pe care viaţa-i cere.
Cu gânduri ce imi stau mereu pe ducă,
Mă regăsesc pierdut pe un mal etern,
O umbră care lacrimi îşi usucă,
Când vise dulci pe ochi i se astern.
Se deschid ca umbra pleoapele lăsate,
Pe când se pierde-n ore depărtarea,
Purtând un glas de clopot care bate,
Când din urmă mă ajunge desteparea.
Marin Voicu
Mier Oct 12, 2011 11:49 am marin voicu
Mulţumesc din suflet tuturor celor care au contribuit la apariţia volumului meu de autor TRISTETI ANCESTRALE. Îi asigur de toată recunoştinţa mea. Marin Voicu
Mier Oct 12, 2011 11:45 am marin voicu
Am rătăcit prin vremuri in lung şi-n lat,
Pe căi de paşii mei uşori albite,
Şi visul tot ca pe un mort mi l-am purtat,
Ascuns în gând şi singurătăţi cernite.
Poate că şi-acum plutesc cu gându-n zări,
Şi nu-nţeleg bărtânele înscrisuri,
Că toate la un loc sunt fund de mări,
Sau poate chiar temutele abisuri.
Rătăciri în timp încă mă mai poartă,
Paşi mi se aştern pe vremuri de nisip,
Plutesc pe lângă lume tristă soartă,
Fără nici-un nume fără nici-un chip.
Marin Voicu
Pe căi de paşii mei uşori albite,
Şi visul tot ca pe un mort mi l-am purtat,
Ascuns în gând şi singurătăţi cernite.
Poate că şi-acum plutesc cu gându-n zări,
Şi nu-nţeleg bărtânele înscrisuri,
Că toate la un loc sunt fund de mări,
Sau poate chiar temutele abisuri.
Rătăciri în timp încă mă mai poartă,
Paşi mi se aştern pe vremuri de nisip,
Plutesc pe lângă lume tristă soartă,
Fără nici-un nume fără nici-un chip.
Marin Voicu
Mier Sept 14, 2011 12:38 pm marin voicu
Când ziua încet trece le culcare,
Într-un amurg ce rugineşte cerul,
Ca o tăcere şi-n stranie mişcare,
Umbrind visarea mă-nvăluie misterul.
Iar soarele s-a mai oprit o clipă,
Şi-ntârzie pe-a cerului alee,
Vrând să strângă sub alba lui aripă,
Ultimile raze frânte-n eleştee.
Din seară urcă luna printre ramuri,
Se lasă umbre de copaci lungite,
Sclipind bat stele în ale nopţii geamuri,
O clipă doar şi negura le-nghite.
Prin oarba noapte care-acum se lasă,
Am să rătacesc si eu pe drumu-i lung,
E beznă şi pustiu, pădurea-i desă,
Merg şi rătacesc şi tot nu mai ajung.
Marin Voicu
Într-un amurg ce rugineşte cerul,
Ca o tăcere şi-n stranie mişcare,
Umbrind visarea mă-nvăluie misterul.
Iar soarele s-a mai oprit o clipă,
Şi-ntârzie pe-a cerului alee,
Vrând să strângă sub alba lui aripă,
Ultimile raze frânte-n eleştee.
Din seară urcă luna printre ramuri,
Se lasă umbre de copaci lungite,
Sclipind bat stele în ale nopţii geamuri,
O clipă doar şi negura le-nghite.
Prin oarba noapte care-acum se lasă,
Am să rătacesc si eu pe drumu-i lung,
E beznă şi pustiu, pădurea-i desă,
Merg şi rătacesc şi tot nu mai ajung.
Marin Voicu
Lun Sept 12, 2011 2:34 pm marin voicu
Noaptea când lunecă întinsă luna,
Şi din suspin a mai rămas o rază,
În mersul ei rotund şi-a pus cununa,
Sub norul care încă mai visează.
Ca o umbră sub pleoapele-i lăsate,
Mai trece gândul care nu se stinge,
Uşor în lunecarea lui străbate,
Lacu-în care cerul se răsfrânge.
Prin patul nopţii stele se perindă,
Ca ochi cuprinşi de vise ca o ceaţă,
Le poartă cerul în vasta sa oglindă,
Mergând pe drumul către dimineaţă.
Să fie acesta somnul cel din urmă,
Când timpul strânge-n braţe dpărtarea,
La mal de noapte paşii mi se curmă,
În ora care ţese deşteptarea.
Marin Voicu
Şi din suspin a mai rămas o rază,
În mersul ei rotund şi-a pus cununa,
Sub norul care încă mai visează.
Ca o umbră sub pleoapele-i lăsate,
Mai trece gândul care nu se stinge,
Uşor în lunecarea lui străbate,
Lacu-în care cerul se răsfrânge.
Prin patul nopţii stele se perindă,
Ca ochi cuprinşi de vise ca o ceaţă,
Le poartă cerul în vasta sa oglindă,
Mergând pe drumul către dimineaţă.
Să fie acesta somnul cel din urmă,
Când timpul strânge-n braţe dpărtarea,
La mal de noapte paşii mi se curmă,
În ora care ţese deşteptarea.
Marin Voicu
Lun Sept 12, 2011 2:22 pm marin voicu
Atunci când noaptea întârzie-n amurg,
Stropi de întuneric cad de prin perdele,
Se fugăresc, se-ntorc şi apoi se scurg,
În apele singurătăţii mele.
Se rotesc în aer într-un gest final,
Sărind peste abisul de tăcere,
Se prind apoi pe un fir de vânt banal,
Ca scoicile dormind în coliere.
Dar mai cade câte una când şi când,
Şi-mi sparge apa de singurătate,
Par constelaţii răpuse rând pe rând,
Din alte lumi atât de-ndepărtate.
Târzie când noaptea va veni din nou,
Cu trena ei în violet scăldată,
Va mai găsi o ruină de ecou,
Din paşii lumilor de altădată.
Marin Voicu
Stropi de întuneric cad de prin perdele,
Se fugăresc, se-ntorc şi apoi se scurg,
În apele singurătăţii mele.
Se rotesc în aer într-un gest final,
Sărind peste abisul de tăcere,
Se prind apoi pe un fir de vânt banal,
Ca scoicile dormind în coliere.
Dar mai cade câte una când şi când,
Şi-mi sparge apa de singurătate,
Par constelaţii răpuse rând pe rând,
Din alte lumi atât de-ndepărtate.
Târzie când noaptea va veni din nou,
Cu trena ei în violet scăldată,
Va mai găsi o ruină de ecou,
Din paşii lumilor de altădată.
Marin Voicu
Lun Sept 12, 2011 2:01 pm Didina Sava
Bine ati revenit domnule Voicu pe site-ul meu.Va rog intrati pe editeaza la postarile dvs si scrieti si titlurile poemelor.Asa apar toate sub numele "Valul Noptii".Va multumesc
Lun Sept 12, 2011 1:59 pm marin voicu
Tăcerea mi-a escaladat fereastra,
Venind ca singuratică maree,
Pe o cărare albă şi din glastra,
Cu flori ce au parfum de azalee.
E linişte iar în grădina sumbră,
Se-aude doar a stelelor mişcare,
Alunecă încet tăcerea ca o umbră,
În sufletu-mi de apă călătoare.
Şi e tăcerea chiar acolo-n suflet
Se zbuciumă şi plânge şi tot doare,
Şi nu a obosit de-atâta umblet,
Strivind sub tălpi umila mea cărare.
În mine ca pe o mare de oglinzi,
Mai port tăcerea ca ultima dorinţă,
E amară şi nu poţi ca să o cuprinzi,
La piept ca pe o singură fiinţă
Ultima editare efectuata de catre marin voicu in Lun Sept 12, 2011 2:10 pm, editata de 1 ori
Venind ca singuratică maree,
Pe o cărare albă şi din glastra,
Cu flori ce au parfum de azalee.
E linişte iar în grădina sumbră,
Se-aude doar a stelelor mişcare,
Alunecă încet tăcerea ca o umbră,
În sufletu-mi de apă călătoare.
Şi e tăcerea chiar acolo-n suflet
Se zbuciumă şi plânge şi tot doare,
Şi nu a obosit de-atâta umblet,
Strivind sub tălpi umila mea cărare.
În mine ca pe o mare de oglinzi,
Mai port tăcerea ca ultima dorinţă,
E amară şi nu poţi ca să o cuprinzi,
La piept ca pe o singură fiinţă
Ultima editare efectuata de catre marin voicu in Lun Sept 12, 2011 2:10 pm, editata de 1 ori
Vin Apr 29, 2011 4:38 pm marin voicu
Târzie noaptea mi-a intrat în casă,
Cu valuri moi purtând berbeci de mare,
Senin surâde şi apoi se lasă,
Încet rostogolită la picioare.
Valul nopţii încet mă împresoară,
Şi ţese pacea fără de cuvinte,
Limbi de întuneric rotund măsoară,
Un ceas tăcut de-aducere aminte.
Bolţi de întuneric stau frământate,
Arcuite-n noapte peste stânci de-amar
Pândesc pustiul formelor ciudate,
Când o mică perlă cade-n noapte iar.
Valul nopţii - o haină ce îmbracă,
O insulă cu ţărm tivit de fiere,
Un înger alb îmi face semn şi pleacă,
Cu chip şi gând de muritor ce piere.
Marin Voicu
Cu valuri moi purtând berbeci de mare,
Senin surâde şi apoi se lasă,
Încet rostogolită la picioare.
Valul nopţii încet mă împresoară,
Şi ţese pacea fără de cuvinte,
Limbi de întuneric rotund măsoară,
Un ceas tăcut de-aducere aminte.
Bolţi de întuneric stau frământate,
Arcuite-n noapte peste stânci de-amar
Pândesc pustiul formelor ciudate,
Când o mică perlă cade-n noapte iar.
Valul nopţii - o haină ce îmbracă,
O insulă cu ţărm tivit de fiere,
Un înger alb îmi face semn şi pleacă,
Cu chip şi gând de muritor ce piere.
Marin Voicu
Sam Feb 26, 2011 9:37 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Tristeţea, în statuie, când se schimbă
Cu soarele-n Apus aceeaşi limbă
Vorbeşte. Când statuia se topeşte,
Un veşnic zor de zi ne încălzeşte.
Cu soarele-n Apus aceeaşi limbă
Vorbeşte. Când statuia se topeşte,
Un veşnic zor de zi ne încălzeşte.
Sam Feb 26, 2011 7:41 pm marin voicu
Tristeţea mi s-a-ncolacit năucă
Pe umbre amăgitoare de culori,
Spre orizontu-adânc ca o nălucă,
Îşi trece pleoapa pe un noian de sori.
Se scaldă-n apa cerului albastră,
Frunziş de valuri se surpă împrejur,
Răsfrânt e norul ca intro fereastră,
Când bea din mare un cer aşa de pur.
Întinsă apoi pe netedul amurg,
Ca un parfum din ultima grădină
Stă şi-noadă apa clipelor ce curg,
Spre lac etern cu malul în ruină.
Uşor bronzată pare o statuie,
Pusă pe un soclu într-un timp conex,
Măreţ boltită-n noaptea timpurie,
Mari stropi de rouă îi picură pe sex.
Cu braţele înfăşurate în sâni,
Împinşi în faţă, ei singuri sus ţintesc,
A cerului oglindă de prin fântâni,
Când stele goale în ape se privesc.
Cu ochii stinşi în lacul de-ntuneric,
Ce sorb odihna din tainicile seri,
Parcă ar sorbi într-un joc feeric,
Sclipiri venite din lumile de ieri.
Tainic joacă ceasurile în hore,
Pe un mal de somn prin gene strecurat,
Tristeţea-şi poartă formele sonore,
De statuie pe un soclu demodat.
Marin Voicu
Pe umbre amăgitoare de culori,
Spre orizontu-adânc ca o nălucă,
Îşi trece pleoapa pe un noian de sori.
Se scaldă-n apa cerului albastră,
Frunziş de valuri se surpă împrejur,
Răsfrânt e norul ca intro fereastră,
Când bea din mare un cer aşa de pur.
Întinsă apoi pe netedul amurg,
Ca un parfum din ultima grădină
Stă şi-noadă apa clipelor ce curg,
Spre lac etern cu malul în ruină.
Uşor bronzată pare o statuie,
Pusă pe un soclu într-un timp conex,
Măreţ boltită-n noaptea timpurie,
Mari stropi de rouă îi picură pe sex.
Cu braţele înfăşurate în sâni,
Împinşi în faţă, ei singuri sus ţintesc,
A cerului oglindă de prin fântâni,
Când stele goale în ape se privesc.
Cu ochii stinşi în lacul de-ntuneric,
Ce sorb odihna din tainicile seri,
Parcă ar sorbi într-un joc feeric,
Sclipiri venite din lumile de ieri.
Tainic joacă ceasurile în hore,
Pe un mal de somn prin gene strecurat,
Tristeţea-şi poartă formele sonore,
De statuie pe un soclu demodat.
Marin Voicu
Vin Ian 28, 2011 12:50 pm Marioara Visan
Semn de trecere si de lectura, cu drag din drag Mara.
Joi Ian 27, 2011 7:13 am marin voicu
Am adunat mergând pe drumul meu,
Numai lacrimi grele şi durere,
În braţe ce mi s-au întins mereu,
Şi după fantome efemere.
În jurul meu doar beznă şi pustiu,
Şi-n mine ca în adânca noapte,
Eu incă tot mai cred că am să fiu,
Strop din apa sfintelor păcate.
Poate prins în neguroase sfere,
De visuri dulci uitând de rău,
Din înger o pâine de durere,
Am să primesc şi eu din trupul său.
O să-i cer să gust măcar o dată,
Si din cupa-i plină cu ispite,
Ca să merg pe calea-mi blestemată,
Mări de voluptăţi necucerite.
Marin Voicu
Numai lacrimi grele şi durere,
În braţe ce mi s-au întins mereu,
Şi după fantome efemere.
În jurul meu doar beznă şi pustiu,
Şi-n mine ca în adânca noapte,
Eu incă tot mai cred că am să fiu,
Strop din apa sfintelor păcate.
Poate prins în neguroase sfere,
De visuri dulci uitând de rău,
Din înger o pâine de durere,
Am să primesc şi eu din trupul său.
O să-i cer să gust măcar o dată,
Si din cupa-i plină cu ispite,
Ca să merg pe calea-mi blestemată,
Mări de voluptăţi necucerite.
Marin Voicu
Mar Ian 18, 2011 2:35 pm marin voicu
Eu sunt aici, acolo şi oricând,
Tristă armonie de durere,
Cu mâna gândului încet strângând,
Stinse clipe scurse în tăcere.
Privind, văd doar umbra cenuşie,
Plutind pe neantelese unde,
Sufletu-mi purtând în veşnicie,
În rotirea sacrelor secunde.
Nici măcar o rază de lumină,
Timpul care trece nu-l străbate,
Moartea-şi lasă umbra ca să vină,
Cad suflete ca frunze uscate.
Şi totuşi parcă mai visez şi-acum,
Clipele ce în suflet mi se frâng,
Când dus de paşi pe nesfârşitul drum,
Petale de lumină o să strâng.
Am strâns o picătură de amurg,
Ce mi-a sunat cântecul tăcerii,
Cu note otrăvite ce se scurg,
Ca o simfonie a durerii.
Marin Voicu
Tristă armonie de durere,
Cu mâna gândului încet strângând,
Stinse clipe scurse în tăcere.
Privind, văd doar umbra cenuşie,
Plutind pe neantelese unde,
Sufletu-mi purtând în veşnicie,
În rotirea sacrelor secunde.
Nici măcar o rază de lumină,
Timpul care trece nu-l străbate,
Moartea-şi lasă umbra ca să vină,
Cad suflete ca frunze uscate.
Şi totuşi parcă mai visez şi-acum,
Clipele ce în suflet mi se frâng,
Când dus de paşi pe nesfârşitul drum,
Petale de lumină o să strâng.
Am strâns o picătură de amurg,
Ce mi-a sunat cântecul tăcerii,
Cu note otrăvite ce se scurg,
Ca o simfonie a durerii.
Marin Voicu
Mier Dec 22, 2010 3:03 pm marin voicu
multumesc mult Marioara. daca vei vizita http://marinvoicu.blogspot.com vei avea posibilitatea sa citesti tot ce am publicat. voi fi incantat sa gasesc sub fiecare poezie comentsriile tale. cu multa simpatie si sarbatori fericite Marin Voicu.
Mar Dec 21, 2010 1:52 pm Marioara Visan
Profunde versuri
cu taince-ntelesuri
atunci cand alta viata vei trai
nimic din ce scriu azi nu vei mai sti.
Semn ca va citesc cu drag.
cu taince-ntelesuri
atunci cand alta viata vei trai
nimic din ce scriu azi nu vei mai sti.
Semn ca va citesc cu drag.
Lun Dec 20, 2010 10:08 am marin voicu
Îţi mai aduci aminte acuma oare,
Când rar tu mai priveşti spre zarea de apus,
Apa care plânge, frunza cum tresare,
Jocuri de lumină ce-n palme ţi s-au pus?
Alei cu plopi subţiri înfipţi ca lumânări,
Cu paşi ce se aştern pe lespezi de lumini,
O salcie boltită murmurând chemări,
Lacul fără unde cu maluri în ruini?
Se topeau în aer arcuri de lumină,
Freamăt lin de umbre căzute peste noi,
Adieri de vânt ca muzică divină,
Navazuta apă ne-mbratisa şuvoi.
Îţi mai aduci aminte, tremura un gând,
Simţind că zboară o tainică dorinţă,
Să îţi sorb privirea şi sufletul sunând,
În taina vremii, tu umbră de fiinţă?
Totul a trecut iar timpu-acum ne poartă,
Pe răscruci de drumuri ce ne-ndepartara.
Când destinul ţese viitoarea soartă,
Atunci uitarea în clipe ne măsoară.
Marin Voicu
Ultima editare efectuata de catre marin voicu in Mar Dec 28, 2010 11:53 am, editata de 1 ori
Când rar tu mai priveşti spre zarea de apus,
Apa care plânge, frunza cum tresare,
Jocuri de lumină ce-n palme ţi s-au pus?
Alei cu plopi subţiri înfipţi ca lumânări,
Cu paşi ce se aştern pe lespezi de lumini,
O salcie boltită murmurând chemări,
Lacul fără unde cu maluri în ruini?
Se topeau în aer arcuri de lumină,
Freamăt lin de umbre căzute peste noi,
Adieri de vânt ca muzică divină,
Navazuta apă ne-mbratisa şuvoi.
Îţi mai aduci aminte, tremura un gând,
Simţind că zboară o tainică dorinţă,
Să îţi sorb privirea şi sufletul sunând,
În taina vremii, tu umbră de fiinţă?
Totul a trecut iar timpu-acum ne poartă,
Pe răscruci de drumuri ce ne-ndepartara.
Când destinul ţese viitoarea soartă,
Atunci uitarea în clipe ne măsoară.
Marin Voicu
Ultima editare efectuata de catre marin voicu in Mar Dec 28, 2010 11:53 am, editata de 1 ori
Mar Dec 14, 2010 6:07 pm marin voicu
Plânge timpul cu sunete astrale,
Moare cerul în limpezimi cernite
Şi rătăcesc cu gândurile goale,
Sub pomi plangand cu frunze ruginite.
Cuprins atunci de-amară nostalgie,
Suflet înfiorat ca de furtună,
Mă pierd în lumea tristă şi pustie,
Gânduri goale în minte îmi răsună.
Dacă timpul s-ar mai opri o clipă,
Din zborul sau spre-ntinsa depărtare
Şi rătăcitor sub alba lui aripă,
Tăceri s-adun din marea-ntunecare.
Marin Voicu
Moare cerul în limpezimi cernite
Şi rătăcesc cu gândurile goale,
Sub pomi plangand cu frunze ruginite.
Cuprins atunci de-amară nostalgie,
Suflet înfiorat ca de furtună,
Mă pierd în lumea tristă şi pustie,
Gânduri goale în minte îmi răsună.
Dacă timpul s-ar mai opri o clipă,
Din zborul sau spre-ntinsa depărtare
Şi rătăcitor sub alba lui aripă,
Tăceri s-adun din marea-ntunecare.
Marin Voicu
Mar Dec 14, 2010 5:57 pm marin voicu
multumesc mult dorina pentru apreciere.Si pentru ca ti-a placut,uite am sa mai postez una care se chiama"Plange timpul" si as vrea sa-ti cunosc impresia ta si despre aceasta poezie.Cu simpatie, Marian
Ultima editare efectuata de catre marin voicu in Vin Ian 28, 2011 7:30 am, editata de 1 ori
Ultima editare efectuata de catre marin voicu in Vin Ian 28, 2011 7:30 am, editata de 1 ori
Mar Dec 14, 2010 5:45 pm Dorina Ciocan
un poem profund dar cu urme adânci de regrete...trece timpul pentru că asta e legea firii...poate ne îndreaptă pașii spre o altă frumusețe.cu drag, dorina
Mar Dec 14, 2010 2:53 pm marin voicu
Se scurg zilele. Puţin câte puţin,
În jurul tău e linişte deplină,
Adun în cupe tristeţile ce vin,
În palid dans de umbră şi lumină
În liniştea adâncă de mă scufund,
Port tristeţea pe pânzele tăcerii,
Pe frunte ruina unui vis ascund,
De dor trecut în spaţiul durerii.
Iar sufletu-mi plutind în depărtare,
Lăsând în urmă imensul tău pustiu,
Se pierde-n infinit şi în uitare,
Tu de îl vei plânge va fi prea târziu.
Marin Voicu
În jurul tău e linişte deplină,
Adun în cupe tristeţile ce vin,
În palid dans de umbră şi lumină
În liniştea adâncă de mă scufund,
Port tristeţea pe pânzele tăcerii,
Pe frunte ruina unui vis ascund,
De dor trecut în spaţiul durerii.
Iar sufletu-mi plutind în depărtare,
Lăsând în urmă imensul tău pustiu,
Se pierde-n infinit şi în uitare,
Tu de îl vei plânge va fi prea târziu.
Marin Voicu
Vin Dec 10, 2010 11:49 am marin voicu
Noaptea-ncet se lasă şi sufletu-mi suspină,
Cu lacrimi necuprinse la oricare cuvânt,
În foşnete de vânturi sub raze de lumină,
Mă pierd în singurătate pe acest pământ.
Stau acum de piatră în cruntă nemişcare
Şi în noaptea tristă mereu clipele măsor,
Cum se duc din viaţă spre veşnica uitare,
Acum sufletu-mi suspină la trecerea lor.
Trec clipele uşor şi-adie un vânt rece,
În sufletele noastre cu chin neantrerupt,
Ca valul ce se sparge când furtuna trece,
Cu gemete în noapte iubirile s-au rupt.
Şi în tacta noapte când orele adună,
Pierdute gânduri prin minte rătăcind,
Doar apuse visuri se plimbă împreună,
Prin marea amintire cu doruri clipocind.
Când viaţă lin se scurge spre tragicul apus,
La sânul tău să strângi amintiri trecute,
Cu clipe de plăcere în care noi ne-am pus,
Visurile noastre, dorinţele pierdute.
Gândurile-mi pleacă din mintea legănată,
De vise uimitoare cuprinse de un dor,
Simţind curgând prin mine timpul de-altă dată,
Prins în spaţiale unde încet am să mor.
Marin Voicu
Cu lacrimi necuprinse la oricare cuvânt,
În foşnete de vânturi sub raze de lumină,
Mă pierd în singurătate pe acest pământ.
Stau acum de piatră în cruntă nemişcare
Şi în noaptea tristă mereu clipele măsor,
Cum se duc din viaţă spre veşnica uitare,
Acum sufletu-mi suspină la trecerea lor.
Trec clipele uşor şi-adie un vânt rece,
În sufletele noastre cu chin neantrerupt,
Ca valul ce se sparge când furtuna trece,
Cu gemete în noapte iubirile s-au rupt.
Şi în tacta noapte când orele adună,
Pierdute gânduri prin minte rătăcind,
Doar apuse visuri se plimbă împreună,
Prin marea amintire cu doruri clipocind.
Când viaţă lin se scurge spre tragicul apus,
La sânul tău să strângi amintiri trecute,
Cu clipe de plăcere în care noi ne-am pus,
Visurile noastre, dorinţele pierdute.
Gândurile-mi pleacă din mintea legănată,
De vise uimitoare cuprinse de un dor,
Simţind curgând prin mine timpul de-altă dată,
Prins în spaţiale unde încet am să mor.
Marin Voicu
Mier Dec 08, 2010 4:34 pm marin voicu
Am inteles si va multumesc pentru informatie, Cu simpatie, Marin Voicu
Mier Dec 08, 2010 4:21 pm Didina Sava
Domnule Voicu,
Va rog din suflet ca orice poezie care o postati sa o puneti direct aici in blogul dvs.Adica asa cum ati dat un raspuns de multumire mai sus la cei care v-au comentat si pentru asta ati folosit butonul POST REPLY ,tot asa acest buton il folositi si pentru a va aseza in blogul dvs poeziile,una sub alta
Cand accesati butonul New Topic ,deschideti un nou subiect,iar eu trebuie de fiecare data sa il fuzionez cu blogul inceput de dvs.Va multumesc frumos si va astept cu drag cu cat mai multe postari.
Va rog din suflet ca orice poezie care o postati sa o puneti direct aici in blogul dvs.Adica asa cum ati dat un raspuns de multumire mai sus la cei care v-au comentat si pentru asta ati folosit butonul POST REPLY ,tot asa acest buton il folositi si pentru a va aseza in blogul dvs poeziile,una sub alta
Cand accesati butonul New Topic ,deschideti un nou subiect,iar eu trebuie de fiecare data sa il fuzionez cu blogul inceput de dvs.Va multumesc frumos si va astept cu drag cu cat mai multe postari.
Mier Dec 08, 2010 9:47 am marin voicu
E ora când auzi nespusele greşeli,
Incolore şoapte, clipele ce poartă
Ascunse gânduri şi dorinţe să înşeli,
Uitate zile de mine şi de soartă.
În noaptea de tăcere, strâns la pieptul său,
Aud ursita în liniştea deplină
Şi simt cum pier încet părerile de rău,
În adieri cu dansuri de lumină.
Tăcute stele pier cu a lor sclipire
Şi ceasuri sorbite de veşnica uitare,
Visele se scurg cu clipe de-amintire,
Prin mute timpuri cuprinse de mirare.
Marin Voicu
Incolore şoapte, clipele ce poartă
Ascunse gânduri şi dorinţe să înşeli,
Uitate zile de mine şi de soartă.
În noaptea de tăcere, strâns la pieptul său,
Aud ursita în liniştea deplină
Şi simt cum pier încet părerile de rău,
În adieri cu dansuri de lumină.
Tăcute stele pier cu a lor sclipire
Şi ceasuri sorbite de veşnica uitare,
Visele se scurg cu clipe de-amintire,
Prin mute timpuri cuprinse de mirare.
Marin Voicu
Mier Dec 08, 2010 9:12 am Marioara Visan
Eu ne le spun poezii ci picaturi de suflet, si eu impartasesc uneroi celor din preajma mea din picaturile mele de suflet.Multumesc frumospentru prietenia ta, cu drag din drag Mara.
Mar Dec 07, 2010 3:58 pm marin voicu
Marioara si eu iti multumesc din suflet pentru apreciera ta si ma bucur ca versurile mele iti merg la suflet. Dealtfel toate poeziile mele au fost scrise din suflet si pentru suflet Cu deosebita simpatie, Marin Voicu 
Mar Dec 07, 2010 3:44 pm Marioara Visan
"Se simte-n aer parfumul tău de crin
Curgând visat ca apă argintie,
"
in fata versurilor tale eu ma-nclin
sa-ti umplu sufletul cu bucurie.
Curgând visat ca apă argintie,
"
in fata versurilor tale eu ma-nclin
sa-ti umplu sufletul cu bucurie.
Mar Dec 07, 2010 3:15 pm marin voicu
Un gând târziu ce nu se mai ştersese,
Păstrase-n el clipa ultimei dureri
Şi-n visuri mătăsoase rămăsese,
Tristul răsărit al zilelor de ieri.
Închisă a rămas speranţa nouă,
Cine ştie - poate a murit atunci,
Când clipa s-a oprit spărgând în două,
Oglinda zilei în sunete adânci.
În suflet îmi mai stăruie alături,
Lacrime de-argint în cupe de cleştar,
Iar visele pierdute-n mii de cioburi,
Rupte-au fost duios din gândul meu amar.
Se simte-n aer parfumul tău de crin
Curgând visat ca apă argintie,
Uitarea se aşterne atât de lin,
E-o mare de tăcere străvezie.
Marin Voicu
Păstrase-n el clipa ultimei dureri
Şi-n visuri mătăsoase rămăsese,
Tristul răsărit al zilelor de ieri.
Închisă a rămas speranţa nouă,
Cine ştie - poate a murit atunci,
Când clipa s-a oprit spărgând în două,
Oglinda zilei în sunete adânci.
În suflet îmi mai stăruie alături,
Lacrime de-argint în cupe de cleştar,
Iar visele pierdute-n mii de cioburi,
Rupte-au fost duios din gândul meu amar.
Se simte-n aer parfumul tău de crin
Curgând visat ca apă argintie,
Uitarea se aşterne atât de lin,
E-o mare de tăcere străvezie.
Marin Voicu
Vin Dec 03, 2010 9:40 am marin voicu
Plange timpul
Plânge timpul cu sunete astrale,
Moare cerul în limpezimi cernite
Şi rătăcesc cu gândurile goale,
Sub pomi plângând cu frunze ruginite.
Cuprins atunci de-amară nostalgie,
Suflet înfiorat ca de furtună,
Mă pierd în lumea tristă şi pustie,
Gânduri goale în minte îmi răsună.
Dacă timpul s-ar mai opri o clipă,
Din zborul său spre-ntinsa depărtare
Şi rătăcitor sub alba lui aripă,
Tăceri s-adun din marea-ntunecare.
Plânge timpul cu sunete astrale,
Moare cerul în limpezimi cernite
Şi rătăcesc cu gândurile goale,
Sub pomi plângând cu frunze ruginite.
Cuprins atunci de-amară nostalgie,
Suflet înfiorat ca de furtună,
Mă pierd în lumea tristă şi pustie,
Gânduri goale în minte îmi răsună.
Dacă timpul s-ar mai opri o clipă,
Din zborul său spre-ntinsa depărtare
Şi rătăcitor sub alba lui aripă,
Tăceri s-adun din marea-ntunecare.
Vin Dec 03, 2010 9:26 am marin voicu
Multumesc mult tuturor celor care mi-au urat"bun venit!"si ii asigur de toata prietenia mea.Cu deosebita stima Marin Voicu
Lun Noi 29, 2010 7:57 pm Marioara Visan
"Rătăcitor în spaţiile albastre
Şi adâncimea nopţilor cu stele,
Mai caut încă sufletele noastre,
Pierdute-n timpul visurilor mele."
Profunde versuri,
nenumarate intelesuri.
Doream sa va urez:
Bine-ati venit!
Dar acum, cand va citez,
pot spune doar atat:
M-ati cucerit!
Şi adâncimea nopţilor cu stele,
Mai caut încă sufletele noastre,
Pierdute-n timpul visurilor mele."
Profunde versuri,
nenumarate intelesuri.
Doream sa va urez:
Bine-ati venit!
Dar acum, cand va citez,
pot spune doar atat:
M-ati cucerit!
Lun Noi 29, 2010 7:26 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Bună seara şi bine aţi venit printre noi!
Lun Noi 29, 2010 6:52 pm marin voicu
multumesc mult didina. prietenul la nevoie se cunoaste !
Lun Noi 29, 2010 4:40 pm Didina Sava
Bine ati venit domnule Voicu pe site-ul Asociatiei Universul Prieteniei.Postarea dvs v-am mutat-o eu unde trebuie, adica aici la sectiunea bloguri.De acum dvs veti accesa doar butonul Post reply ,adica veti da o replica cum s-ar spune ,postand altceva .Toate postarile se vor aseza una sub alta in blogul dvs,fiind reunite intr-un manunchi si nu rasfirate prin site
Subiecte similarePermisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
» Decorațiuni din fetru
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
» Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
» Gustări şi aperitive
» Dorina Neculce