Acasa
Înregistrare
ConectareUltimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Site-uri preferate
Reţele de socializare
Parteneri
Web Trafic
Florin Stratulat-Paralelele Sufletului
Forumul Prieteniei :: Clubul Forumului Prieteniei :: Bloguri personale ale membrilor Forumului Prieteniei
Pagina 1 din 8
Pagina 1 din 8 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 
16092010
Florin Stratulat-Paralelele Sufletului
Filmul prezentarii volumului "Paralelele Sufletului" a lui Florin Stratulat de catre Liviu Apetroaie
Paralelele Sufletului de Florin Stratulat
Încărcat de rasarit_de_zori. - Arts and animation videos.
Florin Stratulat
ÎncÄ�rcat de rasarit_de_zori. - Arts and animation videos.
florin stratulat- Numarul mesajelor : 339
Varsta : 59
Localizare : Moinesti-Bacau
Data de inscriere : 15/09/2010
Distribuie acest articol pe:
Florin Stratulat-Paralelele Sufletului :: Comentarii
Dum Aug 04, 2013 2:12 pm Ovidiu Raul Vasiliu
La mulţi ani, Florin! Sănătate şi numai bine! Sper să ne revedem cât de curând.
Mier Mar 27, 2013 9:24 am Ovidiu Raul Vasiliu
Salut, Florin! Ce mai faci, omule? Când mai dai o raită pe la Iaşi?
Sam Feb 09, 2013 9:59 pm florin stratulat
Începusem să-ţi scriu o scrisoare dar cuvintele-mi tăceau, nu se voiau scrise, plângeau şi se ascundeau în mine ca să se topească în dor.
Eram singur în hotelul de la malul mării.
Ce căutăm acolo?
Aşteptam poate că o să mai vii încă odată!
Mi-am aprins o ţigară, fumul se ridică drept sper tavan în vârtejuri de parcă ar reconstitui un vrej către infinit.
Începuse să se însereze, marea se zbuciuma lovind ţărmul cu furie, pescăruşii ţipau în zborul lor împleticit.
De peste tot se prevestea furtuna.
Hotărât să-mi termin scrisoarea m-am aşezat la masă şi febril am început să-ţi aştern rânduri după rânduri.
Trecuse ceva timp când am auzit bubuieli în uşă.
Cine să fie la ora aceea?
Bănuitor şi curios am pășit către uşă.
Am ascultat cu grijă însă nu se auzea nimic!
Am deschis ușa și...
Marea plină de alge, nisip şi scoici năvăli la mine în cameră, creştea fără de noimă creștea fără să-i pese că la mine în cameră totul începuse să plutească în derivă.
Mi se făcu frică, marea era atât de furioasă.
Instinctiv am înfruntat-o, am lăsat-o să mă biciuiască, am lăsat-o să mă judece, să m-atingă dojenitor in reflux.
A mai zăbovit puţin şi s-a retras aşa cum venise, pe neaşteptate.
A lăsat pe mocheta ieftină o plajă cu miros de midii, crustacei și un covor de alge.
Ah, am uitat, scrisoarea!
Scrisoarea nu mai era, mi-o furase marea ca pe un trofeu.
Cine poate ști pe care insulă plină de Robinsoni o va arunca şi cine poate afirma dacă vreodată va ajunge la tine.
Dar ce-s vinovat eu că marea mi-a inundat camera de hotel...
Pusă în siclă azi.... și ceruită pentru eternitate!
Florin Stratulat
Eram singur în hotelul de la malul mării.
Ce căutăm acolo?
Aşteptam poate că o să mai vii încă odată!
Mi-am aprins o ţigară, fumul se ridică drept sper tavan în vârtejuri de parcă ar reconstitui un vrej către infinit.
Începuse să se însereze, marea se zbuciuma lovind ţărmul cu furie, pescăruşii ţipau în zborul lor împleticit.
De peste tot se prevestea furtuna.
Hotărât să-mi termin scrisoarea m-am aşezat la masă şi febril am început să-ţi aştern rânduri după rânduri.
Trecuse ceva timp când am auzit bubuieli în uşă.
Cine să fie la ora aceea?
Bănuitor şi curios am pășit către uşă.
Am ascultat cu grijă însă nu se auzea nimic!
Am deschis ușa și...
Marea plină de alge, nisip şi scoici năvăli la mine în cameră, creştea fără de noimă creștea fără să-i pese că la mine în cameră totul începuse să plutească în derivă.
Mi se făcu frică, marea era atât de furioasă.
Instinctiv am înfruntat-o, am lăsat-o să mă biciuiască, am lăsat-o să mă judece, să m-atingă dojenitor in reflux.
A mai zăbovit puţin şi s-a retras aşa cum venise, pe neaşteptate.
A lăsat pe mocheta ieftină o plajă cu miros de midii, crustacei și un covor de alge.
Ah, am uitat, scrisoarea!
Scrisoarea nu mai era, mi-o furase marea ca pe un trofeu.
Cine poate ști pe care insulă plină de Robinsoni o va arunca şi cine poate afirma dacă vreodată va ajunge la tine.
Dar ce-s vinovat eu că marea mi-a inundat camera de hotel...
Pusă în siclă azi.... și ceruită pentru eternitate!
Florin Stratulat
Lun Feb 04, 2013 9:30 pm florin stratulat
Nu pot să mai respir cu epitete
Iar sufletul îmi e arid de har,
Prin arşiţa iubirii, mort de sete
Îmi caut rostul meu de anticar.
Din miile de slove erodate
Mi-aleg cu grijă numai un cuvânt,
Să-mi umple un suspin cu bunătate
Şi să încerc să te alint c-un cânt.
În lumea mea uitată prea departe
Mă înţeleg un naufragiat,
Pe-o insulă cu malurile-n carte
Dintr-un ocean himeric şi ciudat.
Când voi parcurge ultima dorinţă
Pe-un epilog de drama la final,
Să ştii că te-am iubit în neputinţă
Şi-am evadat să mă transform în val.
Iar sufletul îmi e arid de har,
Prin arşiţa iubirii, mort de sete
Îmi caut rostul meu de anticar.
Din miile de slove erodate
Mi-aleg cu grijă numai un cuvânt,
Să-mi umple un suspin cu bunătate
Şi să încerc să te alint c-un cânt.
În lumea mea uitată prea departe
Mă înţeleg un naufragiat,
Pe-o insulă cu malurile-n carte
Dintr-un ocean himeric şi ciudat.
Când voi parcurge ultima dorinţă
Pe-un epilog de drama la final,
Să ştii că te-am iubit în neputinţă
Şi-am evadat să mă transform în val.
Lun Feb 04, 2013 9:27 pm florin stratulat
Nu pot să mai respir cu epitete
Iar sufletul îmi e arid de har,
Prin arşiţa iubirii, mort de sete
Îmi caut rostul meu de anticar.
Din miile de slove erodate
Mi-aleg cu grijă numai un cuvânt,
Să-mi umple un suspin cu bunătate
Şi să încerc să te alint c-un cânt.
În lumea mea uitată prea departe
Mă înţeleg un naufragiat,
Pe-o insulă cu malurile-n carte
Dintr-un ocean himeric şi ciudat.
Când voi parcurge ultima dorinţă
Pe-un epilog de drama la final,
Să ştii că te-am iubit în neputinţă
Şi-am evadat să mă transform în val.
Iar sufletul îmi e arid de har,
Prin arşiţa iubirii, mort de sete
Îmi caut rostul meu de anticar.
Din miile de slove erodate
Mi-aleg cu grijă numai un cuvânt,
Să-mi umple un suspin cu bunătate
Şi să încerc să te alint c-un cânt.
În lumea mea uitată prea departe
Mă înţeleg un naufragiat,
Pe-o insulă cu malurile-n carte
Dintr-un ocean himeric şi ciudat.
Când voi parcurge ultima dorinţă
Pe-un epilog de drama la final,
Să ştii că te-am iubit în neputinţă
Şi-am evadat să mă transform în val.
Lun Feb 04, 2013 9:26 pm florin stratulat
Nu ştiu de când nu mă mai ştiu în stare,
Iubita mea din unduiri discrete,
Nu mă-amagi cu firmituri de soare
Când ştii că stelele sunt violete.
Nu ştiu, trăiesc, sau m-a clonat secunda
Prin visul meu cu iz de-eternitate,
Nu mă-neca mă lasă să văd unda
Din trupul meu cu gând de libertate.
Nu ştiu, să te alint sau să te mângâi
Căci nu mai pot să-mi mântui jurăminte,
Iubirea mea, iubita mea întâi,
Nu știi să pleci ești cea de dinainte.
Iubita mea din unduiri discrete,
Nu mă-amagi cu firmituri de soare
Când ştii că stelele sunt violete.
Nu ştiu, trăiesc, sau m-a clonat secunda
Prin visul meu cu iz de-eternitate,
Nu mă-neca mă lasă să văd unda
Din trupul meu cu gând de libertate.
Nu ştiu, să te alint sau să te mângâi
Căci nu mai pot să-mi mântui jurăminte,
Iubirea mea, iubita mea întâi,
Nu știi să pleci ești cea de dinainte.
Lun Feb 04, 2013 9:25 pm florin stratulat
Mi-e dor de florile care mă dor
De orhidee injectate de săruturi,
De simplitatea când va fi să mor
Prin simbioza larvei către fluturi.
Îmi răsucesc nuanţa din alint
Şi mă întreb de ce mă simt cu vină,
Nu sunt decât foioasă fără vânt
Şi-o coniferă fără de răşină.
Când mă pătrunzi cu ochii tăi de stânci
Iubita mea, alură de clepsidră,
Nu mă uita şi nu uita s-arunci
Tăcerea rătăcită-n cap de hidră.
Am obosit căci sunt un moş sadea,
Şi-am aşteptat să vii dintr-o uitare
Iubita mea cu gust de acadea
Şi c-o aromă de cafea cu sare.
De orhidee injectate de săruturi,
De simplitatea când va fi să mor
Prin simbioza larvei către fluturi.
Îmi răsucesc nuanţa din alint
Şi mă întreb de ce mă simt cu vină,
Nu sunt decât foioasă fără vânt
Şi-o coniferă fără de răşină.
Când mă pătrunzi cu ochii tăi de stânci
Iubita mea, alură de clepsidră,
Nu mă uita şi nu uita s-arunci
Tăcerea rătăcită-n cap de hidră.
Am obosit căci sunt un moş sadea,
Şi-am aşteptat să vii dintr-o uitare
Iubita mea cu gust de acadea
Şi c-o aromă de cafea cu sare.
Lun Feb 04, 2013 9:24 pm florin stratulat
Trecut-au anii, noi copaci fiind
Adăugăm la onomastici cercuri,
Mai ieri mlădiţe, astăzi un colind
Prin anotimpul zilelor cu miercuri.
Te-mbrățisez cu vântul de apus
Și fac o punte între emisfere,
Când vei vedea că lângă tine nu-s
Să mă-nvelești în jumătăţi de sfere.
Dacă-ntr-o toamnă hainele ne curg
Prin veşnicia de natură udă,
Vom înnoda săruturi de amurg
În inocenţa cu iubire nudă.
De vom simţi topoarele-n tăiş
Iar soarta despărţirii stă s-apară,
Ne-om transforma în torţe pe furiş
Ca jarul de pe lacrimi să dispară.
Adăugăm la onomastici cercuri,
Mai ieri mlădiţe, astăzi un colind
Prin anotimpul zilelor cu miercuri.
Te-mbrățisez cu vântul de apus
Și fac o punte între emisfere,
Când vei vedea că lângă tine nu-s
Să mă-nvelești în jumătăţi de sfere.
Dacă-ntr-o toamnă hainele ne curg
Prin veşnicia de natură udă,
Vom înnoda săruturi de amurg
În inocenţa cu iubire nudă.
De vom simţi topoarele-n tăiş
Iar soarta despărţirii stă s-apară,
Ne-om transforma în torţe pe furiş
Ca jarul de pe lacrimi să dispară.
Lun Feb 04, 2013 9:22 pm florin stratulat
Spuneai cândva s-o las să se desfete
Să n-o mai cert c-o suferinţă-n plus,
S-o izolez de ură şi regrete
Şi să-mi rămână-n ziua-n care nu-s.
Mi-o-nchipuiam mereu numai ca tine,
Frumoasă, cu regrete din nimic,
Sperând că răul plâns înseamnă bine
Când n-o să-ți las destinul ca amic.
Azi mi-o dezmierd în raţii cu pilule
Şi-o mai ating cu doruri câte-un pic,
În van visez iubiri şi libelule,
Realul se desumflă și e mic.
La tragedii aş pune o atelă
Ca viaţa să-mi permită să iubesc,
Mi-e dor de-o ploaie fără de umbrelă
Şi uneori de tine, îndrăznesc!
Să n-o mai cert c-o suferinţă-n plus,
S-o izolez de ură şi regrete
Şi să-mi rămână-n ziua-n care nu-s.
Mi-o-nchipuiam mereu numai ca tine,
Frumoasă, cu regrete din nimic,
Sperând că răul plâns înseamnă bine
Când n-o să-ți las destinul ca amic.
Azi mi-o dezmierd în raţii cu pilule
Şi-o mai ating cu doruri câte-un pic,
În van visez iubiri şi libelule,
Realul se desumflă și e mic.
La tragedii aş pune o atelă
Ca viaţa să-mi permită să iubesc,
Mi-e dor de-o ploaie fără de umbrelă
Şi uneori de tine, îndrăznesc!
Lun Feb 04, 2013 9:20 pm florin stratulat
Şi încă nu a nins, din fericire,
Te-aştept cu o cafea la vechea masă,
Se scurge-o frunză-n burniţa subţire
Şi-atinge iarba verde de acasă.
Un şuierat de vânt mă tot distrage
Ca un potop cu ţipete de vrăbii,
Cafeaua s-a răcit iar sarea trage
Şi-n orizont se văd sosind corăbii.
Nu ai venit decât cu înserarea
Din ochi îţi picurau bucăţi de soare,
Am desluşit că te-adusese marea
Şi-am înţeles că de iubeşti te doare.
M-ai sărutat cu degete de buze
Mult mai nebun ca toamna de afară
Și-am împletit simţirile confuze
În patul tău cu dor de primăvară.
Te-aştept cu o cafea la vechea masă,
Se scurge-o frunză-n burniţa subţire
Şi-atinge iarba verde de acasă.
Un şuierat de vânt mă tot distrage
Ca un potop cu ţipete de vrăbii,
Cafeaua s-a răcit iar sarea trage
Şi-n orizont se văd sosind corăbii.
Nu ai venit decât cu înserarea
Din ochi îţi picurau bucăţi de soare,
Am desluşit că te-adusese marea
Şi-am înţeles că de iubeşti te doare.
M-ai sărutat cu degete de buze
Mult mai nebun ca toamna de afară
Și-am împletit simţirile confuze
În patul tău cu dor de primăvară.
Lun Feb 04, 2013 9:18 pm florin stratulat
Eşti tristă în orice fotografie
Iubita mea cu ochii de scântei
Privirea ta mă umple, dă-mi-o mie
Ca s-o mixez cu florile de tei.
Din ochii mari ca o singurătate
Îmi pune şi în palma câte-un pic
Să îţi sărut chiar dacă sunt departe
Esenţa ta rebelă şi cu şic.
Mai ai ceva care să-ţi prisosească
Un amalgam de buze ca un semn,
Din care-adap pornirea mea prostească
Şi-mi retuşez gândirea prea de lemn.
Iubita mea cu ochii de scântei
Privirea ta mă umple, dă-mi-o mie
Ca s-o mixez cu florile de tei.
Din ochii mari ca o singurătate
Îmi pune şi în palma câte-un pic
Să îţi sărut chiar dacă sunt departe
Esenţa ta rebelă şi cu şic.
Mai ai ceva care să-ţi prisosească
Un amalgam de buze ca un semn,
Din care-adap pornirea mea prostească
Şi-mi retuşez gândirea prea de lemn.
Lun Feb 04, 2013 9:17 pm florin stratulat
E dimineaţă, încă mai visez
La o duminică odihnitoare,
Sărută-mă c-un deget căci pictez
Icoana ta pe un fundal de floare.
Mai dormi puţin, nu te trezi din vis
Mă lasă să mă bucur de-un miracol
Îmi eşti în pat şi eşti un paradis
Şi-am compromis menirea din oracol.
Ai suspinat şi ţi-ai mişcat puţin
Cearceaful nud împovărat de umbre,
Mă căutai cu mâna prin destin
Iar eu pribeag în destinaţii sumbre.
Prin vis mi-ai amintit de Telemah
Cum căuta iluzii și legende
Părea absurd căci într-un almanah
Întâia zi rămane tot calende!
La o duminică odihnitoare,
Sărută-mă c-un deget căci pictez
Icoana ta pe un fundal de floare.
Mai dormi puţin, nu te trezi din vis
Mă lasă să mă bucur de-un miracol
Îmi eşti în pat şi eşti un paradis
Şi-am compromis menirea din oracol.
Ai suspinat şi ţi-ai mişcat puţin
Cearceaful nud împovărat de umbre,
Mă căutai cu mâna prin destin
Iar eu pribeag în destinaţii sumbre.
Prin vis mi-ai amintit de Telemah
Cum căuta iluzii și legende
Părea absurd căci într-un almanah
Întâia zi rămane tot calende!
Lun Feb 04, 2013 9:15 pm florin stratulat
Mi-e timpul pedestru zornăit ca un lanţ
Ce-mi ține-n bravură iubirea pierdută,
Mă ard buzunare topite c-un sfanț
Şi-a ta negativă cu chip de redută.
Iluzii, arpegii şi-un patefon
Secunde mușcate din deziluzii
Mă suni imposibil şi fără de ton
Ca unul din noi s-accepte perfuzii.
Un nor pe un cer vizibil senin
E-o joacă matură cu ghiduri spre fapte,
Nu pot incanta ideea că vin
Cu trenul pierdut în ultima noapte.
Atinge-mă-n vis cu gânduri sărate
Ca marea să-şi ceară drept de-autor
Fă-ţi ritmul cu rute cât mai departe
Şi-apoi mă mai lasă să plâng cu un nor.
Ce-mi ține-n bravură iubirea pierdută,
Mă ard buzunare topite c-un sfanț
Şi-a ta negativă cu chip de redută.
Iluzii, arpegii şi-un patefon
Secunde mușcate din deziluzii
Mă suni imposibil şi fără de ton
Ca unul din noi s-accepte perfuzii.
Un nor pe un cer vizibil senin
E-o joacă matură cu ghiduri spre fapte,
Nu pot incanta ideea că vin
Cu trenul pierdut în ultima noapte.
Atinge-mă-n vis cu gânduri sărate
Ca marea să-şi ceară drept de-autor
Fă-ţi ritmul cu rute cât mai departe
Şi-apoi mă mai lasă să plâng cu un nor.
Lun Feb 04, 2013 9:14 pm florin stratulat
Fiecare e o jumătate din ceva
O jumătate de iubire, sau cumva,
Doar jumătate dintr-o fericire.
Suntem un sens,
Prea unic, prea aparte şi prea dens
Şi imposibil de departe.
Şi nu putem atinge lucruri strict
Banale, doar falsităţi şi griji pietonale
Şi de iubire, mărunţiş, vocale.
E prea târziu şi astăzi pare mâine
De-aceea mă separ c-o jumătate
Să te iubesc căci viaţa îmi abate
Privirile la standul plin cu pâine.
O jumătate de iubire, sau cumva,
Doar jumătate dintr-o fericire.
Suntem un sens,
Prea unic, prea aparte şi prea dens
Şi imposibil de departe.
Şi nu putem atinge lucruri strict
Banale, doar falsităţi şi griji pietonale
Şi de iubire, mărunţiş, vocale.
E prea târziu şi astăzi pare mâine
De-aceea mă separ c-o jumătate
Să te iubesc căci viaţa îmi abate
Privirile la standul plin cu pâine.
Lun Feb 04, 2013 9:13 pm florin stratulat
Sărută-mă cu ochii de albastru
Pe-o margine de vers cu mare calmă,
Zideşte-mă c-un strop de alabastru
Şi lasă-mă să te ascund în palmă.
Iubeşte-mă puternic cu furie
Ca o lupoaică rătăcită-n mituri,
Dă-mi picături de verde feerie
Să te descânt cu pulberea de rituri.
Citeşte-mi înc-o dată o idilă
Cu întâmplări trăite-n astă viaţă,
Pune-ţi un semn la pagina din filă
Unde e scris c-am să te cer de soaţă.
Opreşte-mi timpul iremediabil
Să mă înfrupt din tinereţea noastră,
Eliberează-mi paşaport valabil
Şi lasă-mi locul liber la fereastră.
Pe-o margine de vers cu mare calmă,
Zideşte-mă c-un strop de alabastru
Şi lasă-mă să te ascund în palmă.
Iubeşte-mă puternic cu furie
Ca o lupoaică rătăcită-n mituri,
Dă-mi picături de verde feerie
Să te descânt cu pulberea de rituri.
Citeşte-mi înc-o dată o idilă
Cu întâmplări trăite-n astă viaţă,
Pune-ţi un semn la pagina din filă
Unde e scris c-am să te cer de soaţă.
Opreşte-mi timpul iremediabil
Să mă înfrupt din tinereţea noastră,
Eliberează-mi paşaport valabil
Şi lasă-mi locul liber la fereastră.
Lun Feb 04, 2013 9:09 pm florin stratulat
Fac tratament pentru timiditate
Să-mi vindec aroganţa ta ostilă,
Și de te caut şi nu-mi eşti în carte
Consult mesageria imobilă.
Sunt un rebel cu iz de-adolescență,
Un licean fără vreun chef de şcoală,
Când am să trec a vieţii corigență
O să te-anunţe cartea mea poştală.
De vrei detalii şi-mi permite starea
Iar marea-i liniştită şi e soare,
Am să m-afund să mă sărute sarea
Prin timbrul voalat de la scrisoare.
Ca să scurtez a vremii depărtare
Am să te-ascund în suflet să fiu sigur
Că-mi oblojeşti tăcerea care doare
În noptile-n care suspin prea singur.
Să-mi vindec aroganţa ta ostilă,
Și de te caut şi nu-mi eşti în carte
Consult mesageria imobilă.
Sunt un rebel cu iz de-adolescență,
Un licean fără vreun chef de şcoală,
Când am să trec a vieţii corigență
O să te-anunţe cartea mea poştală.
De vrei detalii şi-mi permite starea
Iar marea-i liniştită şi e soare,
Am să m-afund să mă sărute sarea
Prin timbrul voalat de la scrisoare.
Ca să scurtez a vremii depărtare
Am să te-ascund în suflet să fiu sigur
Că-mi oblojeşti tăcerea care doare
În noptile-n care suspin prea singur.
Lun Feb 04, 2013 9:07 pm florin stratulat
Fug după zile să le prind în snopuri
Şi mă grăbesc că iarna stă să vină,
De-o fi nevoie când e ger de, scopuri,
Te voi iubi, de vremea o să ţină!
Am să mă rog să-mi macine morarul
Bruma de vis să-mi plămădesc un astru,
Să îl înec în vin cu tot amarul
Când diluez din sângele albastru.
Mă voi gândi şi uneori la tine
Ca să te-alint cu amintiri din minte,
Dacă e post cu vină şi nu-i bine
Am să m-apuc să îmi prepar cuvinte.
Dacă mi-e dor şi mai suspin secunde
Şi nu-mi găsesc balanța la bilanţuri,
Las ochii să îmi toarne, să-mi inunde
Obrajii mei adânc brăzdaţi cu şanţuri.
Şi mă grăbesc că iarna stă să vină,
De-o fi nevoie când e ger de, scopuri,
Te voi iubi, de vremea o să ţină!
Am să mă rog să-mi macine morarul
Bruma de vis să-mi plămădesc un astru,
Să îl înec în vin cu tot amarul
Când diluez din sângele albastru.
Mă voi gândi şi uneori la tine
Ca să te-alint cu amintiri din minte,
Dacă e post cu vină şi nu-i bine
Am să m-apuc să îmi prepar cuvinte.
Dacă mi-e dor şi mai suspin secunde
Şi nu-mi găsesc balanța la bilanţuri,
Las ochii să îmi toarne, să-mi inunde
Obrajii mei adânc brăzdaţi cu şanţuri.
Lun Feb 04, 2013 9:04 pm florin stratulat
De-atâta vodcă-am devenit iar țar
La braţ c-un Cazacioc indus chirilic
De-am rătăcit pădurea de arţar
Prin visul tău impenetrant şi liric.
Mă mângâie rusoaicele-n tandem
Când îmi sărută gradul meu de votcă,
De mă trezesc am să încerc să-mi chem
Un lipovean pe râul curs, c-o lotcă.
Mă simt perfect şi aş juca să mor
De bucurie aş sări de-un metru,
Am şi uitat că şalele mă dor
Şi la genunchiul drept am barometru.
La braţ c-un Cazacioc indus chirilic
De-am rătăcit pădurea de arţar
Prin visul tău impenetrant şi liric.
Mă mângâie rusoaicele-n tandem
Când îmi sărută gradul meu de votcă,
De mă trezesc am să încerc să-mi chem
Un lipovean pe râul curs, c-o lotcă.
Mă simt perfect şi aş juca să mor
De bucurie aş sări de-un metru,
Am şi uitat că şalele mă dor
Şi la genunchiul drept am barometru.
Lun Feb 04, 2013 9:03 pm florin stratulat
De două zile vrei să mă alungi
Îmi tot impui căluşuri siropoase
Am să ignor şi zebra fără dungi
Când traversez cărarea dintre oase.
Nu vreau să plec ca să mă crezi ciudat
C-am cheltuit cu tinereţea banii,
De ce mai eşti când vezi că-s coafat
Cu o maşină care tunde anii.
Cine ne ia pe noi în serios
Iubita mea pierdută pe vecie,
Cui îi mai scrim povesti fără de rost
Să ne adopte numai la beţie.
De-ai să m-alungi ca eu să n-am habar,
Am să încerc să-mi scormonesc o vină,
Când ai să vezi un avocat bizar
Nu mai risca, nacela este plină!
Ultima editare efectuata de catre florin stratulat in Lun Feb 04, 2013 9:06 pm, editata de 1 ori
Îmi tot impui căluşuri siropoase
Am să ignor şi zebra fără dungi
Când traversez cărarea dintre oase.
Nu vreau să plec ca să mă crezi ciudat
C-am cheltuit cu tinereţea banii,
De ce mai eşti când vezi că-s coafat
Cu o maşină care tunde anii.
Cine ne ia pe noi în serios
Iubita mea pierdută pe vecie,
Cui îi mai scrim povesti fără de rost
Să ne adopte numai la beţie.
De-ai să m-alungi ca eu să n-am habar,
Am să încerc să-mi scormonesc o vină,
Când ai să vezi un avocat bizar
Nu mai risca, nacela este plină!
Ultima editare efectuata de catre florin stratulat in Lun Feb 04, 2013 9:06 pm, editata de 1 ori
Lun Feb 04, 2013 9:01 pm florin stratulat
Încă citesc din tine ca-ntr-un vis
Şi mă mai mir că umerii mă dor,
Nu te doresc, te-arunc în paradis
Ca să te am când mâine am să mor.
Ştii să te ai c-o brumă de belşug,
Nu vrei să pleci cu aripa de nor,
Rămâi instanţă să te pun la plug
Cu juguri potrivite pentru dor.
Îmi mai ating durerea cateodat,
Iubire, amnezie de moment,
Nu mai uita căci poate am uitat
Să mă ascund în inutil latent.
Nu poţi să vii căci este doar un vis
Şi nu-nţelegi că este un moment
Când îţi separi destin de paradis
Şi te proclami al vieţii repetent.
Şi mă mai mir că umerii mă dor,
Nu te doresc, te-arunc în paradis
Ca să te am când mâine am să mor.
Ştii să te ai c-o brumă de belşug,
Nu vrei să pleci cu aripa de nor,
Rămâi instanţă să te pun la plug
Cu juguri potrivite pentru dor.
Îmi mai ating durerea cateodat,
Iubire, amnezie de moment,
Nu mai uita căci poate am uitat
Să mă ascund în inutil latent.
Nu poţi să vii căci este doar un vis
Şi nu-nţelegi că este un moment
Când îţi separi destin de paradis
Şi te proclami al vieţii repetent.
Lun Feb 04, 2013 8:59 pm florin stratulat
O umbră de lumină ai pe pleoape
Din ochii ce-n durere s-au ascuns,
Mă poţi strivi că încă-ţi sunt aproape
Şi-ţi sunt dator din vechiul neajuns.
Copacul fără frunze pe aripă
Mă udă c-o iertare de sub ram,
Mă dojeneşte c-am plecat în pripă
Fără să am dorinţa să te am.
Evit subtil privirea ta cea nudă,
Sunt conştient că încă am greşit,
De-ai să mă ierţi mă fac o paparudă
Ca ploaia să mă ierte-ntr-un sfârşit.
Nu mai certa, priveşte-mi în dorinţă,
Tot ăla sunt, pragmatic, egoist,
Un pic de dor, o floare, o fiinţă
Şi zi de zi uituc şi daltonist.
Din ochii ce-n durere s-au ascuns,
Mă poţi strivi că încă-ţi sunt aproape
Şi-ţi sunt dator din vechiul neajuns.
Copacul fără frunze pe aripă
Mă udă c-o iertare de sub ram,
Mă dojeneşte c-am plecat în pripă
Fără să am dorinţa să te am.
Evit subtil privirea ta cea nudă,
Sunt conştient că încă am greşit,
De-ai să mă ierţi mă fac o paparudă
Ca ploaia să mă ierte-ntr-un sfârşit.
Nu mai certa, priveşte-mi în dorinţă,
Tot ăla sunt, pragmatic, egoist,
Un pic de dor, o floare, o fiinţă
Şi zi de zi uituc şi daltonist.
Lun Feb 04, 2013 8:56 pm florin stratulat
Cu tine vreau, nu cu altcineva,
E vremea să mă-ndrăgostesc din nou,
Te-aştept la opt şi peste cu ceva
Şi-adu-mi o bucăţică din Copou!
Cât te aştept, chiar dacă stau pe jar,
Mă pierd prin anotimpul ireal,
Golesc de timp pădurea de stejar
Să o ascund în clipa de Ardeal!
Adu-mi în sân doar merele în pârg
Şi-n ochii tăi un răsărit divin,
Nu-ţi mai repet, ai mai făcut un târg,
Adu-mi în păr Imperiul Bizantin!
Sunt mofturosul ploii conceput
Din al licorii toamnelor adept,
De te iubesc la fel ca la-nceput
E mai presus de toate că te-aștept!
E vremea să mă-ndrăgostesc din nou,
Te-aştept la opt şi peste cu ceva
Şi-adu-mi o bucăţică din Copou!
Cât te aştept, chiar dacă stau pe jar,
Mă pierd prin anotimpul ireal,
Golesc de timp pădurea de stejar
Să o ascund în clipa de Ardeal!
Adu-mi în sân doar merele în pârg
Şi-n ochii tăi un răsărit divin,
Nu-ţi mai repet, ai mai făcut un târg,
Adu-mi în păr Imperiul Bizantin!
Sunt mofturosul ploii conceput
Din al licorii toamnelor adept,
De te iubesc la fel ca la-nceput
E mai presus de toate că te-aștept!
Lun Feb 04, 2013 8:53 pm florin stratulat
Fără de ţintă şi privind în zare
Tot rătăcind cărarea către tine,
Am întâlnit "Iubire de vânzare",
Scrisă pe-un zid din întrebări puţine.
Poate flămând şi însetat de clipă
M-ar fi tentat să intru pentru cină
Şi-apoi s-adorm trădarea prea din pripă
C-un "somn uşor" împovărat de vină.
Mirat de întâmplarea prea bizară
Tot urmărind cărarea către tine,
La orizont am întâlnit o gară
Cu flori de ciumăfaie printre șine.
În gara pogorâtă între basme
Dintr-un pustiu anonimat în seară,
Să scap de chin şi să mai uit de spasme,
Aprind pe-o bancă ultima ţigară.
Tot rătăcind cărarea către tine,
Am întâlnit "Iubire de vânzare",
Scrisă pe-un zid din întrebări puţine.
Poate flămând şi însetat de clipă
M-ar fi tentat să intru pentru cină
Şi-apoi s-adorm trădarea prea din pripă
C-un "somn uşor" împovărat de vină.
Mirat de întâmplarea prea bizară
Tot urmărind cărarea către tine,
La orizont am întâlnit o gară
Cu flori de ciumăfaie printre șine.
În gara pogorâtă între basme
Dintr-un pustiu anonimat în seară,
Să scap de chin şi să mai uit de spasme,
Aprind pe-o bancă ultima ţigară.
Lun Feb 04, 2013 8:48 pm florin stratulat
Nu am uitat lumina la plecare
Paharele-mi rosteau amorul gol,
Era prea ziuă căci era prea soare
Iar bluza ta era-ntr-un colţ de hol.
M-am aplecat să îţi culeg răspunsuri
Parfumul izvora prea deocheat,
Era o noapte strânsă din ascunsuri
Şi te-am pictat când fată când băiat.
M-am împlinit cu noaptea de la tine,
De mi-a fost sete am băut din plâns,
Am fost flămând şi-am ingerat suspine
Şi-am aşteptat să-mi vii cu un răspuns!
Paharele-mi rosteau amorul gol,
Era prea ziuă căci era prea soare
Iar bluza ta era-ntr-un colţ de hol.
M-am aplecat să îţi culeg răspunsuri
Parfumul izvora prea deocheat,
Era o noapte strânsă din ascunsuri
Şi te-am pictat când fată când băiat.
M-am împlinit cu noaptea de la tine,
De mi-a fost sete am băut din plâns,
Am fost flămând şi-am ingerat suspine
Şi-am aşteptat să-mi vii cu un răspuns!
Lun Feb 04, 2013 8:46 pm florin stratulat
Mai eşti?
Mă mai doreşti?
Cum pot afla
de-s compatibil în dorinţa ta?
Mai ştii?
De câte ori îmi scrii
îţi gust cerneala picurând din vii
şi m-ameţeşti
de câte ori mă dojeneşti
cu bunătatea ta!
Îţi aminteşti
cum îţi citeam poveşti
pe barca fără de catarge,
iar tu Crăiasa Mărilor ce eşti,
mă sărutai în patul tău de alge.
Mă mai iubeşti,
uşor,
căci vezi am început să mor,
de dor,
lungindu-mă pe unda unui tranzistor.
Eu te aştept,
să nu întârzii draga mea
prea mult,
e nuntă-n asta toamna când ascult
a ta romanţă scrisă,
dragă doamnă!
Ultima editare efectuata de catre florin stratulat in Lun Feb 04, 2013 8:51 pm, editata de 1 ori
Mă mai doreşti?
Cum pot afla
de-s compatibil în dorinţa ta?
Mai ştii?
De câte ori îmi scrii
îţi gust cerneala picurând din vii
şi m-ameţeşti
de câte ori mă dojeneşti
cu bunătatea ta!
Îţi aminteşti
cum îţi citeam poveşti
pe barca fără de catarge,
iar tu Crăiasa Mărilor ce eşti,
mă sărutai în patul tău de alge.
Mă mai iubeşti,
uşor,
căci vezi am început să mor,
de dor,
lungindu-mă pe unda unui tranzistor.
Eu te aştept,
să nu întârzii draga mea
prea mult,
e nuntă-n asta toamna când ascult
a ta romanţă scrisă,
dragă doamnă!
Ultima editare efectuata de catre florin stratulat in Lun Feb 04, 2013 8:51 pm, editata de 1 ori
Lun Feb 04, 2013 8:44 pm florin stratulat
E iarnă, termometru mă ciupeşte
Dar asta nu mă-mpiedică să vin,
Nu vreau să-mi spui nimic ci doar zâmbeşte
Şi-mi îndulceşte ceaiul de pelin.
Mi-alunecă poteca sub picioare,
Mă sperie doar gândul că-i un joc,
Că nu mă laşi să intru când mă doare
Şi nu mai vrei să mă iubeşti deloc.
Nu ştiu pe unde mă mai simt acasă
Prea rătăcesc prin fracții fără gând,
Nu mai cunosc pe nimeni dar nu-mi pasă,
Mă doare doar că n-ai trimis un rând.
E-o iarnă glazurată cu o ceaţă
Te-ai voalat cu un suspin de dor,
Ai dispărut de-aici în altă viaţă
Unde-o-sa-mi fie, poate, mai uşor!
Dar asta nu mă-mpiedică să vin,
Nu vreau să-mi spui nimic ci doar zâmbeşte
Şi-mi îndulceşte ceaiul de pelin.
Mi-alunecă poteca sub picioare,
Mă sperie doar gândul că-i un joc,
Că nu mă laşi să intru când mă doare
Şi nu mai vrei să mă iubeşti deloc.
Nu ştiu pe unde mă mai simt acasă
Prea rătăcesc prin fracții fără gând,
Nu mai cunosc pe nimeni dar nu-mi pasă,
Mă doare doar că n-ai trimis un rând.
E-o iarnă glazurată cu o ceaţă
Te-ai voalat cu un suspin de dor,
Ai dispărut de-aici în altă viaţă
Unde-o-sa-mi fie, poate, mai uşor!
Lun Feb 04, 2013 8:43 pm florin stratulat
Iubirii mele astăzi scriu scrisoare
Fiindcă mi-e dor şi îmi doresc o ştire,
Să mă alinte-n semne când mă doare
Urgent, prin confirmarea de primire!
Mi-am pus în plicul lumii ce transcende
Pe o saltea din muguri de răchită
Un apostrof lipsit de dividende
Alături cu tăcerea mea voită.
Vezi, dacă timpu-ți va permite, mâine,
Când îţi prepari cafeaua matinală,
Să-mi ungi şi mie un coltuc de pâine
Cu fericirea ta ambientală.
Iubitei mele astăzi scriu idilă,
Doar întâmplări pierdute-n altă viaţă
Să îmi încapă maxim într-o filă
Ca să regret că nu o am de soaţă.
Fiindcă mi-e dor şi îmi doresc o ştire,
Să mă alinte-n semne când mă doare
Urgent, prin confirmarea de primire!
Mi-am pus în plicul lumii ce transcende
Pe o saltea din muguri de răchită
Un apostrof lipsit de dividende
Alături cu tăcerea mea voită.
Vezi, dacă timpu-ți va permite, mâine,
Când îţi prepari cafeaua matinală,
Să-mi ungi şi mie un coltuc de pâine
Cu fericirea ta ambientală.
Iubitei mele astăzi scriu idilă,
Doar întâmplări pierdute-n altă viaţă
Să îmi încapă maxim într-o filă
Ca să regret că nu o am de soaţă.
Lun Feb 04, 2013 8:41 pm florin stratulat
E-o linişte confuză ca o vină
Abia-mi separ ideea mea de gând,
Sunt singur de la mic-dejun la cină
Şi n-am să cumpăr ce nu pot să vând.
Îmi scârţâie pantofi-n dimineaţă
Scrâşneşte trotuarul îngheţat,
La orizont mă mai aşteapt-o viaţă
Că am murit atunci când ai plecat.
De-atâta ger natura-i împietrită
Prin răsuflarea ei ce-a ofilit
Odaia mea pustie, dezgolită
De aşteptări ce plâng la infinit.
Mă consolez cu amintiri rebele
Ca un refugiu-n clipe de hoinar,
Sunt obosit de gândurile mele
Şi părăsit că marea fără far.
Abia-mi separ ideea mea de gând,
Sunt singur de la mic-dejun la cină
Şi n-am să cumpăr ce nu pot să vând.
Îmi scârţâie pantofi-n dimineaţă
Scrâşneşte trotuarul îngheţat,
La orizont mă mai aşteapt-o viaţă
Că am murit atunci când ai plecat.
De-atâta ger natura-i împietrită
Prin răsuflarea ei ce-a ofilit
Odaia mea pustie, dezgolită
De aşteptări ce plâng la infinit.
Mă consolez cu amintiri rebele
Ca un refugiu-n clipe de hoinar,
Sunt obosit de gândurile mele
Şi părăsit că marea fără far.
Lun Feb 04, 2013 8:38 pm florin stratulat
Sunt prea bătrân, bătrână-mi este viaţa
Nu pot fenta oglinda, dimineaţa,
Abia acum îmi înţeleg bunicii
Când mă-nvățau să mă feresc de vicii.
Aş vrea să-mi fac transplant de performanţă
Să-mi procesez semințele-n substanţă,
De va rămâne de la mine-o boare
Să ştiţi că e o floare care doare.
Mă supără genunchii câteodată
Când sunt prea laş să mă consider tată,
Dar nici prea bun, patetic ca o mamă
Nu pot ieși fără să las o vamă.
De două ori norocul nu surâde
Nu-i o enigmă că și viaţa-ţi râde,
Sunt doar un om ce-a încercat a scrie,
Un anotimp, iubire, o hârtie.
Nu pot fenta oglinda, dimineaţa,
Abia acum îmi înţeleg bunicii
Când mă-nvățau să mă feresc de vicii.
Aş vrea să-mi fac transplant de performanţă
Să-mi procesez semințele-n substanţă,
De va rămâne de la mine-o boare
Să ştiţi că e o floare care doare.
Mă supără genunchii câteodată
Când sunt prea laş să mă consider tată,
Dar nici prea bun, patetic ca o mamă
Nu pot ieși fără să las o vamă.
De două ori norocul nu surâde
Nu-i o enigmă că și viaţa-ţi râde,
Sunt doar un om ce-a încercat a scrie,
Un anotimp, iubire, o hârtie.
Lun Feb 04, 2013 8:36 pm florin stratulat
Dac-am să plâng, voi folosi doar versuri
Că sunt un gaj în rime acrobat,
Cu două lemne intrig universul
Şi-prind un foc la care vrei rabat.
Şi totuşi plâng, sunt emotiv din fire,
Fiind copil mai şi chiulesc un pic,
Dar muza mea, parfumul tors subţire
A-mpiedicat ca să ajung nimic.
Când te iubesc tăcerea îţi adună
Petalele ce ţi-au ieşit prin cerc,
M-apasă vinul, gazda pe o lună
Și-aniversarea mea venită-n ştrec.
Acum de plâng şi de mă latră câinii
Aş vrea să fiu un dulce pentru toţi,
Nu pot zâmbi, c-au invadat străinii
Tot ce e sfânt şi tot ce-nseamnă morţi.
Că sunt un gaj în rime acrobat,
Cu două lemne intrig universul
Şi-prind un foc la care vrei rabat.
Şi totuşi plâng, sunt emotiv din fire,
Fiind copil mai şi chiulesc un pic,
Dar muza mea, parfumul tors subţire
A-mpiedicat ca să ajung nimic.
Când te iubesc tăcerea îţi adună
Petalele ce ţi-au ieşit prin cerc,
M-apasă vinul, gazda pe o lună
Și-aniversarea mea venită-n ştrec.
Acum de plâng şi de mă latră câinii
Aş vrea să fiu un dulce pentru toţi,
Nu pot zâmbi, c-au invadat străinii
Tot ce e sfânt şi tot ce-nseamnă morţi.
Lun Feb 04, 2013 8:33 pm florin stratulat
Iubirea mea, azi, astăzi sunt prezent
Pentr-o idilă agăţată-n noapte,
Chiar dacă-arăt falit şi corigent
Doar întâmplările mă scot cu şoapte.
Te rog să-mi dai ideea ca răspuns
Şi nu mă implora cu foștii aştri,
Vreau picătura scursă din ascuns
Şi-o inimă cu ochii tăi albaştri.
Mă doare mâine c-am uitat să fiu
O telegramă într-un colţ de lume,
Să-mi iert tăcerea căci mai am un fiu
Care mă ceartă că i-am dat un nume.
Pentr-o idilă agăţată-n noapte,
Chiar dacă-arăt falit şi corigent
Doar întâmplările mă scot cu şoapte.
Te rog să-mi dai ideea ca răspuns
Şi nu mă implora cu foștii aştri,
Vreau picătura scursă din ascuns
Şi-o inimă cu ochii tăi albaştri.
Mă doare mâine c-am uitat să fiu
O telegramă într-un colţ de lume,
Să-mi iert tăcerea căci mai am un fiu
Care mă ceartă că i-am dat un nume.
Lun Feb 04, 2013 8:30 pm florin stratulat
Ca o pedeapsă pentru că gândesc
Şi cochetez cu vise diafane,
Nu mai am noapte să mă odihnesc
Ca somnambul printre erori umane.
De aveam fler pentr-un comerciant
Aş fi vândut bucăţi de mângâiere,
Dar ca bufon, impus comediant,
Încerc s-ascund sfârşitul din durere.
Din viaţa mea ce curge ca un râu
Ce uneori revarsă peste maluri,
Iau tresăriri din mările de grâu
Și-mi mai rămân frânturi de idealuri.
Ca o pedeapsă ca să te gândesc
Şi să-mi doresc parfumul tău aproape,
Am apucat să-nvăţ să te iubesc
Şi n-am să-mi las norocul să te scape.
Şi cochetez cu vise diafane,
Nu mai am noapte să mă odihnesc
Ca somnambul printre erori umane.
De aveam fler pentr-un comerciant
Aş fi vândut bucăţi de mângâiere,
Dar ca bufon, impus comediant,
Încerc s-ascund sfârşitul din durere.
Din viaţa mea ce curge ca un râu
Ce uneori revarsă peste maluri,
Iau tresăriri din mările de grâu
Și-mi mai rămân frânturi de idealuri.
Ca o pedeapsă ca să te gândesc
Şi să-mi doresc parfumul tău aproape,
Am apucat să-nvăţ să te iubesc
Şi n-am să-mi las norocul să te scape.
Lun Feb 04, 2013 8:28 pm florin stratulat
Ca un blestem ce nimeni nu-l aude
Mi-am atârnat fără să vreau ca milă
În sânii tăi din struguri si din dude
Un elixir cu gust de clorofilă.
Am mers prin minte sfredelind departe
Fără să cred că viaţa îmi susţine
Un artificiu cât un semn de carte
Când ştii iubire că citez din tine.
Pornesc indicii care tind spre glume
Când mă petrec cu viaţa mea rebelă,
Înjurături culese de prin lume
Sunt surogate-ntr-un efect de seră.
Mai stau pe-aici să mă aleg cu scuze
Căci vin prea tare oropsit ca viaţă,
Am fost mixat cu muze prin acuze
Şi boicotat în stilul meu de viaţă.
Mi-am atârnat fără să vreau ca milă
În sânii tăi din struguri si din dude
Un elixir cu gust de clorofilă.
Am mers prin minte sfredelind departe
Fără să cred că viaţa îmi susţine
Un artificiu cât un semn de carte
Când ştii iubire că citez din tine.
Pornesc indicii care tind spre glume
Când mă petrec cu viaţa mea rebelă,
Înjurături culese de prin lume
Sunt surogate-ntr-un efect de seră.
Mai stau pe-aici să mă aleg cu scuze
Căci vin prea tare oropsit ca viaţă,
Am fost mixat cu muze prin acuze
Şi boicotat în stilul meu de viaţă.
Lun Feb 04, 2013 7:31 pm florin stratulat
Am aşteptat cu privirea pierdută venirea ta.
Mângâierea călduţă a vântului mă săruta pe obraz zburătăcind petalele florilor care mi se amestecau printre pleoape..
Aşteptam, o aşteptam, în mâna ţineam câţiva ghiocei boboci, îi simţeam cum tresar cu primăvara din firea lor nativă ce nu mai aveau răbdarea să te-aştepte.
Abia stăteau să facă floare, tu însă întârziai, draga mea.
De la capătul aleii am zărit în peisajul inconfundabil două slipiri, două scântei cu verde, doi muguri cenuşii arzând inconfundabili, hotărâţi, preocupaţi parcă la indecisul copacilor, privindu-i întrebător cât mai asteaptau până să înflorească.
S-a apropiat şi atunci privirile noastre s-au intersectat, s-au sărutat, au făcut dragoste iar buzele însângerate ca de maci au înflorit într-un zâmbet.
- Mă aştepţi de mult? Ai îngheţat!
- Hai dragul meu dă-mi mâinile să ţi le încălzesc.
- Dar ce ai tu aici, privi buchetul boboci de ghiocei ascunși între palme şi mă întreabă.
- Sunt pentru mine?
- Dragii de ei au îngheţat cu tine şi ei cu tine încă odată.
- Haide-ţi dragii mei să mergem să bem un ceai să ne dezmorţim.Vă invit pe toți, spuse râzând si făcându-mi cu ochiul șmecherește.
Îmi petrecu mâna pe sub braţ trăgându-mă spre ea cu un un înălţat pe tocuri pentru o sărutare.
- Of dragul meu dacă ai şti ce mult mi-ai lipsit, credeam că nu o să mai ajung niciodată ca să te găsesc.
Mi-am auzit glasul innecat de emoţie, nu ritma cu nimic din împrejur, era prea sărac ca să se disculpe şi prea avut ca să nu simtă bogăţia sufletului.
- Ştii că te-aş aştepta până la capătul pământului, nu aş fi plecat niciodată, niciodată...
Îmi strecură mâna în buzunar căutând-o pe a mea şi mi-o strânse cu putere.
Deodată îmi era cald, ghioceilor le era cald iar doi dintre ei deja înflorise.
Înflorise dragostea noastră împlinită ca o primăvară.
Mângâierea călduţă a vântului mă săruta pe obraz zburătăcind petalele florilor care mi se amestecau printre pleoape..
Aşteptam, o aşteptam, în mâna ţineam câţiva ghiocei boboci, îi simţeam cum tresar cu primăvara din firea lor nativă ce nu mai aveau răbdarea să te-aştepte.
Abia stăteau să facă floare, tu însă întârziai, draga mea.
De la capătul aleii am zărit în peisajul inconfundabil două slipiri, două scântei cu verde, doi muguri cenuşii arzând inconfundabili, hotărâţi, preocupaţi parcă la indecisul copacilor, privindu-i întrebător cât mai asteaptau până să înflorească.
S-a apropiat şi atunci privirile noastre s-au intersectat, s-au sărutat, au făcut dragoste iar buzele însângerate ca de maci au înflorit într-un zâmbet.
- Mă aştepţi de mult? Ai îngheţat!
- Hai dragul meu dă-mi mâinile să ţi le încălzesc.
- Dar ce ai tu aici, privi buchetul boboci de ghiocei ascunși între palme şi mă întreabă.
- Sunt pentru mine?
- Dragii de ei au îngheţat cu tine şi ei cu tine încă odată.
- Haide-ţi dragii mei să mergem să bem un ceai să ne dezmorţim.Vă invit pe toți, spuse râzând si făcându-mi cu ochiul șmecherește.
Îmi petrecu mâna pe sub braţ trăgându-mă spre ea cu un un înălţat pe tocuri pentru o sărutare.
- Of dragul meu dacă ai şti ce mult mi-ai lipsit, credeam că nu o să mai ajung niciodată ca să te găsesc.
Mi-am auzit glasul innecat de emoţie, nu ritma cu nimic din împrejur, era prea sărac ca să se disculpe şi prea avut ca să nu simtă bogăţia sufletului.
- Ştii că te-aş aştepta până la capătul pământului, nu aş fi plecat niciodată, niciodată...
Îmi strecură mâna în buzunar căutând-o pe a mea şi mi-o strânse cu putere.
Deodată îmi era cald, ghioceilor le era cald iar doi dintre ei deja înflorise.
Înflorise dragostea noastră împlinită ca o primăvară.
Lun Feb 04, 2013 7:27 pm florin stratulat
Am tras cu ochiul la scrierile tale și așa uite m-am ajuns!
Crezi că proza ce o postez astăzi are o vechime de peste patru ani??
De mi-ar fi rezistat și vinul în butoi măcar pe jumătate...
Mulțumesc pentru tot, toate!
Crezi că proza ce o postez astăzi are o vechime de peste patru ani??
De mi-ar fi rezistat și vinul în butoi măcar pe jumătate...
Mulțumesc pentru tot, toate!
Dum Feb 03, 2013 5:12 pm liviu miron
Florine, vad ca-mi iei painea de la gura, te-ai bagat si pe proza, da? 
Ma bucur ca te pot citi si astept cuminte lansarea ta de carte(cand o fi ea)
Ma bucur ca te pot citi si astept cuminte lansarea ta de carte(cand o fi ea)
Dum Feb 03, 2013 4:03 pm florin stratulat
Iubirea nu este o linie continuă fiindcă ştim că ar fi indestructibilă şi ar tinde către infinit.
Iubirea este pulsatorie, perioade de clipe, perioade de viaţă, perioade de dor şi tristeţe intersectand regulat axa absciselor, pozitivă cu amintiri minunate şi multă iubire, ca apoi să meargă sub axă spre negativ cu multă durere, suspin şi deznădejde.
De obicei fiind o ştiinţă matematică, iubirea grafic al sufletului ar trebui să aibă perioade pulsatorii exacte, câtă fericire deasupra axei la pozitiv, atâta durere, suspin situate sub axă având semnul minus în faţă.
Dar uneori nici matematica nu dă rezultate exacte, dă cu virgulă şi sute de zecimale transformate în perioadă, nu întotdeauna sunt numere întregi, aşa cum şi iubirea poate avea perioade până la infinit şi poate fi împărțită cu mii şi mii de zecimale.
Iubirea noastră pulsatorie, o sinusoidă a inimii cuprinsă de dragoste o părticică dintr-o electrocardiogramă a sufletului împovărat cu suspine, un infinit improbabil cu deznodământ necunoscut.
Însă, eu astăzi iubesc iubirea noastră pulsatorie fiindcă reprezintă totul și, fiindcă atât mi-a mai rămas!
Iubirea este pulsatorie, perioade de clipe, perioade de viaţă, perioade de dor şi tristeţe intersectand regulat axa absciselor, pozitivă cu amintiri minunate şi multă iubire, ca apoi să meargă sub axă spre negativ cu multă durere, suspin şi deznădejde.
De obicei fiind o ştiinţă matematică, iubirea grafic al sufletului ar trebui să aibă perioade pulsatorii exacte, câtă fericire deasupra axei la pozitiv, atâta durere, suspin situate sub axă având semnul minus în faţă.
Dar uneori nici matematica nu dă rezultate exacte, dă cu virgulă şi sute de zecimale transformate în perioadă, nu întotdeauna sunt numere întregi, aşa cum şi iubirea poate avea perioade până la infinit şi poate fi împărțită cu mii şi mii de zecimale.
Iubirea noastră pulsatorie, o sinusoidă a inimii cuprinsă de dragoste o părticică dintr-o electrocardiogramă a sufletului împovărat cu suspine, un infinit improbabil cu deznodământ necunoscut.
Însă, eu astăzi iubesc iubirea noastră pulsatorie fiindcă reprezintă totul și, fiindcă atât mi-a mai rămas!
Dum Feb 03, 2013 4:02 pm florin stratulat
Mergeam a nu ştiu câta oară cu trenul acesta învechit şi greoi ca şi munţii pe care îi trecea. Fără să se grăbească suspina agale urcându-se pe şalele muntelui cu ţinta fixă şi destinaţie precisă.
Am ochit un compartiment gol hotărât să trag un pui de somn. Cred că trecuse ceva timp ce când aţipisem când am auzit scârţâind uşa compartimentului şi o voce plăcută întreabă:
- Aveţi liber?
- Poftim, am replicat măsurând-o cu privirea!
Privirea ei de un verde-cenuşiu juca pe faţa-i albă ca de fetiţă iar zâmbetul îi făcea şi mai minunată prezența.
Un timp ne-am privit pe furiş, Nedumerit de acea frumuseţe bizară ce stătea vis-a-vis de mine cu gândurile agăţate în linia orizontului priveam pe fereastra trenului câmpurile şi copacii fugind de noi în sens invers împotriva cursului firii.
- Mergeţi departe, m întrebat eu ca să rup tăcerea?
- Cobor după ce trenul trece de tuneluri.
- După al câtelea, că-s optsprezece de toate?
Dar nu-mi mai răspunse şi se întoarse cu privirea pe fereastră, gânditoare.
Primul tunel se apropie cu şuieratul specific al locomotivei. În întunericul dens din compartiment am cuprins-o cu braţele, i-am căutat buzele şi am sărutat-olung, lung, fără să-mi pese.
Lumina năvăli brusc şi eu încă o mai ţineam în braţe...
- Dar, tu, tu m-ai sărutat, de ce?
Nu avui timp să-i răspund, şuieratul celui de al doilea tunel se apropie şi de data asta am simţit buzele ei fierbinţi zbrobindule pe ale mele. Am rămas aşa mult timp, unul cu privirea la celălalt , înlănţuiţi.
- La al treilea tunel trebuie să-mi promiţi că vei fi cuminte.
- Voi fi, i-am răspuns şi vocea mi se părea străină ca o noapte fără lună.
Al treilea şuierat, al treilea tunel sosi dar noi nu ne-am mai sărutat..
Cu oftaturi grele locomotiva opri în gara fără vreun nume, printre puținii oameni de pe peron am văzut-o pe ea.
Înnebunit am deschis repede geamul şi cu o disperare izvorâtă din glas am întrebat-o:
- De ce?
- Acum ai şi răspunsul, după al treilea tunel cobor.
Nu am mai văzut-o niciodată însă de fiecare dată când trec prin locurile acestea gândurile îmi zboară la fata cu ochi verzi-cenuşii de după al treilea tunel...
Am ochit un compartiment gol hotărât să trag un pui de somn. Cred că trecuse ceva timp ce când aţipisem când am auzit scârţâind uşa compartimentului şi o voce plăcută întreabă:
- Aveţi liber?
- Poftim, am replicat măsurând-o cu privirea!
Privirea ei de un verde-cenuşiu juca pe faţa-i albă ca de fetiţă iar zâmbetul îi făcea şi mai minunată prezența.
Un timp ne-am privit pe furiş, Nedumerit de acea frumuseţe bizară ce stătea vis-a-vis de mine cu gândurile agăţate în linia orizontului priveam pe fereastra trenului câmpurile şi copacii fugind de noi în sens invers împotriva cursului firii.
- Mergeţi departe, m întrebat eu ca să rup tăcerea?
- Cobor după ce trenul trece de tuneluri.
- După al câtelea, că-s optsprezece de toate?
Dar nu-mi mai răspunse şi se întoarse cu privirea pe fereastră, gânditoare.
Primul tunel se apropie cu şuieratul specific al locomotivei. În întunericul dens din compartiment am cuprins-o cu braţele, i-am căutat buzele şi am sărutat-olung, lung, fără să-mi pese.
Lumina năvăli brusc şi eu încă o mai ţineam în braţe...
- Dar, tu, tu m-ai sărutat, de ce?
Nu avui timp să-i răspund, şuieratul celui de al doilea tunel se apropie şi de data asta am simţit buzele ei fierbinţi zbrobindule pe ale mele. Am rămas aşa mult timp, unul cu privirea la celălalt , înlănţuiţi.
- La al treilea tunel trebuie să-mi promiţi că vei fi cuminte.
- Voi fi, i-am răspuns şi vocea mi se părea străină ca o noapte fără lună.
Al treilea şuierat, al treilea tunel sosi dar noi nu ne-am mai sărutat..
Cu oftaturi grele locomotiva opri în gara fără vreun nume, printre puținii oameni de pe peron am văzut-o pe ea.
Înnebunit am deschis repede geamul şi cu o disperare izvorâtă din glas am întrebat-o:
- De ce?
- Acum ai şi răspunsul, după al treilea tunel cobor.
Nu am mai văzut-o niciodată însă de fiecare dată când trec prin locurile acestea gândurile îmi zboară la fata cu ochi verzi-cenuşii de după al treilea tunel...
Dum Feb 03, 2013 4:00 pm florin stratulat
Gonesc amintirile cu biciul iubirii să îmi aducă idee virgină să pot să mă zbat alături de vise.
Ridic trepte către nemurire cu flori carnivore în mână flămânde ca mine de dor și repezi ca nişte feline .
Păşesc mut pe alei, unele vechi de la începuturile lumii suspinând de povara jurămintelor de dragoste ,gârbovite de lacrimile despărţirilor, altele tinere ,boboci, abia bătute de primele întâlniri...
Paşii singuri ştiu să mă îndrume, trebuie doar să păşesc, să caut...să te caut!
Mă lupt în cotidian cu mine, mă zbat în aşteptarea dorinţelor și îmi agăţ vise la butonieră ca să le transform în şoapte la urechea ei.Adun în buzunarele sufletului meu toate lacrimile lumi, făcute râuri de patimă...
Uşor, destinele se schimbă în anotimpuri și peisajele se contopesc fără noimă.Acum alerg prin lanurile de trifoi înflorit ca apoi să rătăcesc pe aleile brazilor plini de ninsoare.
Acum mă scald în apele râurilor ca apoi să retrăiesc aventura săniilor trase de câini...
Sunt singur cu mâna întinsă. Caut sprijin,o mai caut, călător, doar un călător,rătăcitor, prinţ al dragostei neîmplinite.
Ridic trepte către nemurire cu flori carnivore în mână flămânde ca mine de dor și repezi ca nişte feline .
Păşesc mut pe alei, unele vechi de la începuturile lumii suspinând de povara jurămintelor de dragoste ,gârbovite de lacrimile despărţirilor, altele tinere ,boboci, abia bătute de primele întâlniri...
Paşii singuri ştiu să mă îndrume, trebuie doar să păşesc, să caut...să te caut!
Mă lupt în cotidian cu mine, mă zbat în aşteptarea dorinţelor și îmi agăţ vise la butonieră ca să le transform în şoapte la urechea ei.Adun în buzunarele sufletului meu toate lacrimile lumi, făcute râuri de patimă...
Uşor, destinele se schimbă în anotimpuri și peisajele se contopesc fără noimă.Acum alerg prin lanurile de trifoi înflorit ca apoi să rătăcesc pe aleile brazilor plini de ninsoare.
Acum mă scald în apele râurilor ca apoi să retrăiesc aventura săniilor trase de câini...
Sunt singur cu mâna întinsă. Caut sprijin,o mai caut, călător, doar un călător,rătăcitor, prinţ al dragostei neîmplinite.
Dum Feb 03, 2013 3:59 pm florin stratulat
Mi-e dor de florile care mă dor
De orhideie injectate de săruturi,
De simplitatea când o fi să mor
Prin simbioza larvei către fluturi.
Îmi răsucesc nuanţa din alint
Şi mă întreb de ce mă simt cu vină,
Nu sunt decât foioasă fără vânt
Şi-o coniferă fără de răşină.
Când mă pătrunzi cu ochii tăi de stânci
Iubita mea, alură de clepsidră,
Nu mă uita şi nu uita s-arunci
Tăcerea rătăcită-n cap de hidră.
Am obosit căci sunt un moş sadea,
Şi-am aşteptat să vii dintr-o uitare
Iubita mea cu gust de acadea
Şi c-o aromă de cafea cu sare.
De orhideie injectate de săruturi,
De simplitatea când o fi să mor
Prin simbioza larvei către fluturi.
Îmi răsucesc nuanţa din alint
Şi mă întreb de ce mă simt cu vină,
Nu sunt decât foioasă fără vânt
Şi-o coniferă fără de răşină.
Când mă pătrunzi cu ochii tăi de stânci
Iubita mea, alură de clepsidră,
Nu mă uita şi nu uita s-arunci
Tăcerea rătăcită-n cap de hidră.
Am obosit căci sunt un moş sadea,
Şi-am aşteptat să vii dintr-o uitare
Iubita mea cu gust de acadea
Şi c-o aromă de cafea cu sare.
Dum Feb 03, 2013 3:58 pm florin stratulat
Caut un loc unde să-mi fac o casă-
Să ştiu de azi că mâine am un mâine-
Într-o pădure numai din melasă
Unde şi pietrele au gust de pâine.
Aş defini-o, viaţa mea claustră,
Să-ţi placă ţie fără să te superi,
Dar ca proiect o unică lacustră
Pe lacul moale din covor de nuferi.
Mi-ar place ca o sferă rotitoare
Concentrică cu locul plin de vrajă,
Cu jumătăţi de lună şi de soare
Și-o mare nesfârşită dintr-o plajă.
Singurătatea nu înseamnă viaţă
Ca să visezi doar pentru tine-o casă,
Ce ne dorim nu cumpărăm din piaţă,
Doar împreună însemnăm acasă.
Să ştiu de azi că mâine am un mâine-
Într-o pădure numai din melasă
Unde şi pietrele au gust de pâine.
Aş defini-o, viaţa mea claustră,
Să-ţi placă ţie fără să te superi,
Dar ca proiect o unică lacustră
Pe lacul moale din covor de nuferi.
Mi-ar place ca o sferă rotitoare
Concentrică cu locul plin de vrajă,
Cu jumătăţi de lună şi de soare
Și-o mare nesfârşită dintr-o plajă.
Singurătatea nu înseamnă viaţă
Ca să visezi doar pentru tine-o casă,
Ce ne dorim nu cumpărăm din piaţă,
Doar împreună însemnăm acasă.
Dum Feb 03, 2013 3:57 pm florin stratulat
Stând la fereastra mea de la mansardă
Priveam la ploaia ce uda pământul,
În sobă focul se căznea să ardă
Şi prin copaci jongla cu frunze vântul.
Mi-abat privirea până la comodă
La poza ta dintr-un tablou de muză,
Simţeam singurătatea ca pe-o modă
Cu aşteptarea ce nu are-o scuză.
E zi dar norii o transformă-n seară,
Nu-i nimeni să-mi citească o poveste,
Doar gândul tău prin timpul de afară
Ce-așteaptă vântul să-mi aducă veste.
Doar pe furiş te mai privesc cu teamă,
Nu ai plecat, nu te-ai mişcat, icoană,
Privirea ta mă roagă şi mă cheamă
Să nu-mi mai pierd iubirea dintr-o toană.
Nu-mi mai suport tăcerea care-apasă,
Fără de ţintă să-mi înăbuș chinul,
Îmi iau umbrela și-am să ies din casă
Căci ai udat c-o lacrimă tot scrinul.
Priveam la ploaia ce uda pământul,
În sobă focul se căznea să ardă
Şi prin copaci jongla cu frunze vântul.
Mi-abat privirea până la comodă
La poza ta dintr-un tablou de muză,
Simţeam singurătatea ca pe-o modă
Cu aşteptarea ce nu are-o scuză.
E zi dar norii o transformă-n seară,
Nu-i nimeni să-mi citească o poveste,
Doar gândul tău prin timpul de afară
Ce-așteaptă vântul să-mi aducă veste.
Doar pe furiş te mai privesc cu teamă,
Nu ai plecat, nu te-ai mişcat, icoană,
Privirea ta mă roagă şi mă cheamă
Să nu-mi mai pierd iubirea dintr-o toană.
Nu-mi mai suport tăcerea care-apasă,
Fără de ţintă să-mi înăbuș chinul,
Îmi iau umbrela și-am să ies din casă
Căci ai udat c-o lacrimă tot scrinul.
Dum Feb 03, 2013 3:56 pm florin stratulat
Mi-e dor de iedera căţărătoare
Felina mea adâncă ca o vrajă,
Dacă alinţi iubirea asta, doare
Când n-ai să simţi tăcerea dintr-o vrajă!
Mă umplu cu aromă purpurie
Să-mi injectez disputele locale,
Iubita mea din viaţa ce-o să vie
Nu arbora impresii prin taclale.
Mi-e dor de tine iedera sfioasă
De ochii tăi culoare infantilă,
Sunt obosit şi-am să te-aştept acasă,
Frumoasa mea cu suflet de copilă.
Felina mea adâncă ca o vrajă,
Dacă alinţi iubirea asta, doare
Când n-ai să simţi tăcerea dintr-o vrajă!
Mă umplu cu aromă purpurie
Să-mi injectez disputele locale,
Iubita mea din viaţa ce-o să vie
Nu arbora impresii prin taclale.
Mi-e dor de tine iedera sfioasă
De ochii tăi culoare infantilă,
Sunt obosit şi-am să te-aştept acasă,
Frumoasa mea cu suflet de copilă.
Dum Feb 03, 2013 3:55 pm florin stratulat
A mai plecat spre stele un actor
Fără ca scena să mai pară goală,
N-a îndrăznit să spună: Mâine, mor!
Căci viaţa îi era mereu o şcoală!
Şi a plecat spre stele, egoist,
Lăsând în urmă numai monologuri
Care-i atestă viaţa de artist
Şi ne învaţă că suntem prologuri.
Iluzii, alambicuri şi-un destin,
Un început cu vis de-adolescență,
Sfârşit în toleranţă şi în chin
C-un rânjet sec, voit, convalescenţă.
Fără ca scena să mai pară goală,
N-a îndrăznit să spună: Mâine, mor!
Căci viaţa îi era mereu o şcoală!
Şi a plecat spre stele, egoist,
Lăsând în urmă numai monologuri
Care-i atestă viaţa de artist
Şi ne învaţă că suntem prologuri.
Iluzii, alambicuri şi-un destin,
Un început cu vis de-adolescență,
Sfârşit în toleranţă şi în chin
C-un rânjet sec, voit, convalescenţă.
Dum Feb 03, 2013 3:54 pm florin stratulat
Am agăţat de stele-un lampadar
Să blătuim factura prea terestră,
Când vine seara mi-l transform în far
Și-l fac nocturnă peste o orchestră.
Am agăţat de lună numai scai
Să se lipească peste tine, suflet,
Să-mi poată spune veşnic: Vino, hai!
Când inima se va opri din scâncet.
Am agăţat speranţe de Crăciun
Ca fii mei ce-s veșnic prea departe,
Să mă-nteleaga că-s un tată bun
Şi că iubirea totuși n-are moarte!
Să blătuim factura prea terestră,
Când vine seara mi-l transform în far
Și-l fac nocturnă peste o orchestră.
Am agăţat de lună numai scai
Să se lipească peste tine, suflet,
Să-mi poată spune veşnic: Vino, hai!
Când inima se va opri din scâncet.
Am agăţat speranţe de Crăciun
Ca fii mei ce-s veșnic prea departe,
Să mă-nteleaga că-s un tată bun
Şi că iubirea totuși n-are moarte!
Dum Feb 03, 2013 3:53 pm florin stratulat
Nu am uitat lumina la plecare
Paharele-mi rosteau amorul gol,
Era prea ziuă căci era prea soare
Iar bluza ta era-ntr-un colţ de hol.
M-am aplecat să îţi culeg răspunsuri
Parfumul izvora prea deocheat,
Era o noapte strânsă din ascunsuri
Şi te-am pictat când fată când băiat.
M-am împlinit cu noaptea de la tine,
De mi-a fost sete am băut din plâns,
Am fost flămând şi-am ingerat suspine
Şi-am aşteptat să-mi vii cu un răspuns!
Paharele-mi rosteau amorul gol,
Era prea ziuă căci era prea soare
Iar bluza ta era-ntr-un colţ de hol.
M-am aplecat să îţi culeg răspunsuri
Parfumul izvora prea deocheat,
Era o noapte strânsă din ascunsuri
Şi te-am pictat când fată când băiat.
M-am împlinit cu noaptea de la tine,
De mi-a fost sete am băut din plâns,
Am fost flămând şi-am ingerat suspine
Şi-am aşteptat să-mi vii cu un răspuns!
Dum Feb 03, 2013 3:51 pm florin stratulat
Astăzi pare mâine, mâine poate mor,
Vreau iubirea noastră să se facă dor,
Scriu o rugăciune să mă ierţi, de poţi,
Și-mi aşez cuvântul pe țâțâni de porţi.
Mâine, poate mâine voi afla de vreau
Unica mirare ce-o rostesc pe şleau,
Visuri, pasiune, colţuri de rodeo
C-am trimis la tine ultimul Romeo!
Mă aplec în gânduri să te rup, încerc,
Floare arbitrară în contur de cerc,
Unica regină plânsă pe-o stamină,
Alinare scursă, partea mea de vină.
Astăzi pare mâine, mâine poate mor
Atârnat de-o vrajă, împlinit, uşor,
Va rămâne gândul mângâiat de tine
Ca să gust uitarea şi să-mi facă bine.
Vreau iubirea noastră să se facă dor,
Scriu o rugăciune să mă ierţi, de poţi,
Și-mi aşez cuvântul pe țâțâni de porţi.
Mâine, poate mâine voi afla de vreau
Unica mirare ce-o rostesc pe şleau,
Visuri, pasiune, colţuri de rodeo
C-am trimis la tine ultimul Romeo!
Mă aplec în gânduri să te rup, încerc,
Floare arbitrară în contur de cerc,
Unica regină plânsă pe-o stamină,
Alinare scursă, partea mea de vină.
Astăzi pare mâine, mâine poate mor
Atârnat de-o vrajă, împlinit, uşor,
Va rămâne gândul mângâiat de tine
Ca să gust uitarea şi să-mi facă bine.
Joi Dec 27, 2012 7:36 pm tyk
Felicitări pentru noua apariţie pe tărâmul zvârcolirilor literare şi felicitări deasemeni celor ce au trudit pentru această împlinire.
Joi Dec 27, 2012 5:50 pm florin stratulat
Pagina 1 din 8 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
Subiecte similarePermisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
» Decorațiuni din fetru
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
» Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
» Gustări şi aperitive
» Dorina Neculce