Îmi făceam plimbarea obişnuită de dimineaţă când o maşină de gunoi a oprit în dreptul meu.

Credeam că şoferul urma să mă roage să îl îndrum prin zonă. În loc să facă asta, mi-a arătat o fotografie cu un baieţel drăguţ, de vreo cinci ani.

“Acesta este nepoţelul meu, Jeremia”, spuse.
“Este în stare gravă la spitalul din Phoenix şi doar aparatele îl mai ţin în viaţă.”

Mă gândeam că urma să îmi ceară să fac o donaţie pentru a-l ajuta să plateasca facturile la spital, şi am dus mâna la buzunar să scot portofelul.

Dar de fapt vroia mult mai mult decât bani.

Îmi spuse: “Îi rog pe toţi cei cu care mă întâlnesc să spună o rugăciune pentru el. Vrei, te rog, să spui şi tu o rugăciune?”

Desigur că am făcut-o. Şi în acea zi problemele mele nu mai păreau mare lucru.

Tată din Ceruri, te rog să-mi binecuvintezi familia, prietenii, rudele, pe cei pe care îi iubesc, şi pe cei care citesc această rugăciune chiar în acest moment. Arată-le Tu o nouă imagine a dragostei şi puterii Tale nemărginite.

Duhule Sfânt, te rog să-i ajuţi, chiar în acest moment. Acolo unde există durere, te rog să le dăruieşti pacea şi mila Ta. Acolo unde există îndoială, te rog să le inspiri o încredere înnoită prin Harul Tău. Unde există o nevoie, te rog să le-o împlineşti.

Binecuvintează-le Tu căminul, familia, munca, dă-le Înţelepciune şi Lumină în viaţa lor. Binecuvintează-i când pleacă şi când se întorc acasă, mergi înaintea lor şi deschide-le calea. Călăuzeşte-i şi ocroteşte-i clipă de clipă în toată viaţa lor.

Iartă-le lor păcatele făcute cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă, din neştiinţă sau pe cele pe care nu şi le amintesc. Condu-i Tu pe Calea Ta Cea Sfântă, In Numele Fiului Tău, Iisus Hristos.

Doamne Tată, Fiule şi Duhule Sfânt, îţi multumesc că
Tu vei face mai mult decât îţi pot eu cere, desi nu merit.

Amin

In viata multe lucruri intalnesti
Te lupti ca bine sa traiesti
Ca om de multe ori gresesti
Iertat vei fi daca nu uiti sa iubesti

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.

La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfecþiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!

Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor: "Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!"

Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori,
insã pe cealaltã nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat
seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi."
"De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospãteazã casa."

Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viata împreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult! Trebuie sa luam fiecare persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea.

Morala: Crãpãtura vasului nu înseamnã sfârsitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit!

Salut . . .

Vreau sa explic mai jos, de ce redirectionez eu mesaje sau glume:

Un om si un caine mergeau pe un drum.
Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata isi dadu seama ca de fapt murise.
Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el,
murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba "...oare unde duce drumul asta?"
Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.
Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.
Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea
parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa
intr-o parte, un om sezand la un birou .
Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e Raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca
niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise
impreuna cu cainele sau.

Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara,
dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba.
Se apropie si vazu un cetatean sezand, rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea.

Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa.
Omul si cainele baura pe saturate.
Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Asta este raiul.
- Sant total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos pe drumul asta,
mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?... Ala e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dv. ?!...
- Din contra, santem fericiti ca ei ii triaza intai pe cei care sant gata sa-si lase in urma
prietenii cei mai buni.

Deeeci... uneori ne miram de ce prietenii continua sa redirectioneze glume
spre noi, fara a ne scrie un singur cuvant. Poate asta ar fi o explicatie:

Cand esti ocupat, dar vrei totusi sa mentii contactul cu prietenii, ce faci ?
Redirectionezi mesajele primite si glumele care le-ar putea aduce un zambet !

Nu ca nu as avea ce face, dar ma gandesc si la altii, de cite ori vad ceva frumos sau interesant.
Deasemenea ca sa stii ca nu esti uitat, ca ti se mai acorda inca importanta, ca esti iubit, ce crezi ca-ti trebuie ? Un mesaj sau o gluma redirectionata din partea prietenilor tai...

Asa ca, data viitoare, cand vei primi un mesaj sau o gluma, nu te gandi la ea doar ca la
"inca o gluma redirectionata ", ci la faptul ca cineva s-a gandit la tine astazi
si ca prietenul tau de la capatul celalalt al computerului, a vrut sa-ti trimita un zambet !

Sunteti cu toti bineveniti @ strachina mea oricand.


P.S. Textul nu-mi apartine si nici nu stiu al cui este, dar este un indemn la . . . prietenie

Trimite mesaj Citeaza

Tatal meu cel sfant si bun
Aste vorbe vreau sa-ti spun:
Nu-mi da duhul trandaviei
Spunand vorbe in desert,
Sau iubire de prea mult
Porunca-Ti sa-mi fie lege
Si mereu sa Te ascult.
Iubirea de stapanire
Sa o-ndepartezi de mine
Da-mi in suflet doar iubire
Pentru cel ce mi- e aproape
Chiar cu vorba de huleste
Si sfarsitul mi-l doreste
Ca sa ma intorc la Tine

Draguta parafrazare

Cum cred ca am cazut din luna
Gura mea vrea astazi sa va spuna
Ce am gasit la alti,nu din carte
Ca nu sunteti aice, ci departe
Si-ncep cu-n stramos de-al meu
Un are domn si nu un derbedeu
Turci i-a batut foarte bine
Intr-o campie, la Rovine
Ca pomenit sa fie el, in veci,
De mine si de tine si de greci[/b]

Scrisoarea a III-a (2009)

Un mic simbol virtual al prieteniei , dragostei si respectului pe care il am pentru voi

Astazi sunt trist si poate suparat
prieteni ma cred ciudat si ofuscat
Am stat ceva mai stramb sa judec drept
Ca de nu tac.. la un repros sa ma astept

Avem pe forum un moderator
Pe care il respect si-mi este dor
Dar daca vreau o poza aici sa postez
In asteptare stau si ma cam intristez
Ca mai degraba pot s-ajung pe luna
Decat sa va arat o poza cat mai buna

Azi zici ca esti inca o doamna
Desi afara ploua..Nu e toamna
Care sa zboare ca un vis
Cu iz frumos de paradis
De zici ca ani-ti sunt vre-o patruzeci
Bag sama ca tu vrei sa ma intreci

Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Mier Iun 24, 2009 8:40 pm, editata de 2 ori

VALEA LOTRULUI
Ziua 1.Gara din Lotru,monument istoric construita in 1892 si-a alungat tristete cand am coborat din trenul obosit cu care plecasem dis-de-dimineata din cetatea Baniei.Cei peste 20 de craioveni eram asteptati de gazdele noastre de la filiala Veteranmont din Ramnicu Valcea, care se ocupase de organizare. 6 automobile ne-au transportat urgent la locatia de la Bradisor din imediata apropiere a a hidrocentralei si barajului cu acelasi nume. Un asezamant cochet care adaposteste si o tabara pentru copii ne astepta primitoare si bucuroasa de oaspeti.
Veterani au fost cazati intr-o pensiune care initial a fost construita pentru maretul nostru conducator care venea aici pentru a-si satiface placerea de a impusca...si a avut nefericirea sa cunoasca senzatia pe propria piele.
Ne-am instalat confortabil in camere dichisite si am iesit cat mai repede in curtea locatiei unde ne astepta foisorul in care puteam bea o bere rece si pune tara la cale, sau pe terenul din imediata apropiere unde puteam juca tenis de camp. fotbal sau baschet....in general cat mai multa miscare in aerul curat oferit de muntii Lotrului care ne primisera aici precum causul palmei.Scurta sedinta organizatorica ne-a anuntat un program atractiv pentru zilele urmatoare..program surpriza care a depasea asteptarile noastre. Pana atunci am facut o scurta plimbare la barajul Bradisor unde am admirat peisajul feeric din jur, apa cristalina in care se zbenguiau mii de pastravi cu care era populat de la pastravaria din imediata apropiere, am facut fotografii....pentru a pastra vii amintirile
Ziua 2. Dupa un mic dejun copios am plecat la drum...spre Obarsia Lotrului care se afla la capatul a cca 60 km.Masina strabate cursul inferior al Lotrului pe care se construise unul din cel mai mare complex hidroenergetic de pe raurile interioare din Europa conceput inca de acum aprox. 70 de ani Treceam rand pe rand pe langa centralele de la Malaia, Ciunget, Lotru si Voineasa. deoparte si de alta a soselei se construisera pensiuni mai mult sau mai putin cochete, dar si case taranesti in stil traditional. Primul popas ..statiunea Voineasa pe care am vizitat-o in cca 30 deminute, ne-am imbarcat.. si din nou la drum spre statiunea Vidra asezata pe malul lacului de acumulare cu acelasi nume. Soseau strabate muntele prin peisaje de vis...Ajungem la Vidra...Dezolare.... Lacul era gol din motive tehnologice...Dupa cca 40 de ani s-au incumetat sa faca curatarea vanelor si decolmatarea conductelor care duceau apa spre hidrocentalele din aval,, desi acest lucru trebuia facut acum 10 ani...Daca nu ar fi fost inundatiile din ultima vreme..probabil nu se facea nicici acum. Statiunea aplasata intr-un loc frumos in care candva era si telescaun si partie de ski...era un jeg unde constructia unui hotel cu o conceptie splendida avand vederea spre lac, a ramas inceput si nefinalizat...niste vile total inestetice costruite de societatea balneo din Olanesti...o frumoasa sala de sport destinata in principal canotajului...lasata in paragina...Ne-am pus intrebarea: Unde sunt banii nostrii cu care contribuim la bugetul statului....Poate in palatul luxos in care si-au amenajat sediul Administratia Drumurilor, aflat la cca 1km. de statiune....Dezamagiti...dupa ce am filmat si fotografiat si frumosul ....dar si uratul, am pornit din nou la drum spre Obarsia Lotrului Din goana masinii puteam observa printre peisaje mirifice imagini dezolante cu paduri taiate in dusmanie...Noroc ca Dumnezeu ne mai intinde un deget pentru a nu ne ineca...O Societate canadiana a cumparat padurile pentru a le salva si exploata in regim silvic....Pentru aceasta si-a creat o politie proprie, dotata cu masini de ultimul ragnet cu care patruleaza si urmaresc fiecare miscare. Am ajuns la Obarsia Lotrului unde am facut un popas mai lung ..timp in care am putut manca un pastrav cu mamaliguta si mujdei de usturoi.........ca tot era dezlegare la peste.....si am baut o bere rece. Am pornit din nou pe drumul de intoarcere...cu un scurt popas in pasul Vadrita pentru Shoping....miere montana, brazeturi si tuica de Valcea. Ajunsi la locul de cazare am gasit cateva clipe de odihna pana la cina festiva, vizionari cu imagini filmate si fotografiate in excursiile trecute si focul de tabara care inchidea actiunea...
Ziua 3....credeam ca va fi numai pentru imbarcare...ura! si la gara...dar nu a fost asa. La 2 pasi de noi era centrala electrica Bradisor unde domnul. director ne-a invitat sa coboram printr-un tunel, cca 140 m pe verticala pentru a vedea pe viu modul cum se produce curentul intr-o hidrocentrala. Explicatii concrete si la obiect....multe intrebari si raspunsuri sub munte..Temperatura era cam de 10= 14 grade....Noi veneam de la 26-30....Gata....ajunge......se apropia ora cand trenul jegos si necajit trebuia sa ne aduca din paradis acasa...Cam asta a fost pe scurt....Imagini mai tarziu dupa ce le voi prelucra... Sper sa nu va fi plictisit.
Pelegrinul :x

Offffffffffffffff...iar nu sunt cu voi....dar o sa vin si eu la o intalnire....Distractie placuta..

De maine si pana duminica membrii Veteranmont si-au dat intalnire pe Valea Lotrului; in organizarea centrului nostru zonal Valcea....In program pe langa drumetii, sunt prevazute si vizite la centralele hidroelectrice, probleme organizatorice , cina festiva.....dans, antren si foc de tabara. Deviza noastra; " VENITI CU NOI"


MUNTELE.....PASIUNE, DRAGOSTE PENTRU NATURA, SPERANTA DE A FI MAI APROAPE DE CER

Cand ma uit la poza mea
Nu ma recunosc in ea
Nu mai sunt o tinerica
Dar sunt inca frumusica


Am invatat un lucru de la viata...daca nu te lauzi tu...cine sa te laude???

Cu atatea griji pe capul meu
Incep sa cred ca sunt un derbedeu
Care in scoala nu am invatat
Cum poti trai dintr-un citat
Purtand in mine suflet inghetat
Cat de destin ce pot sa mai vorbesc
Am invatat cu el.... cum sa traiesc

asteptam cu drag continutul

Cand ma uit la poza mea
Nu ma recunosc in ea
Ma credeam mai tinerel
Nici prea gras ca un purcel