Cuvintele de ieri mi-au făcut bine.
Ţi-am ascultat visul care te-a durut.
Dac-ai fi undeva în palma mea,
Te-aş ocroti de gândurile către tine.
Nu vreau să şchiopătezi rănindu-te în lumea mea
Care tresare ca un copil
Rămas doar cu rugăciunile sale.




Eu vin de unde soarele curge în mare,
Unde se-aleargă cu stelele-n păr,
Unde încep şi se termină basmele,
Unde dragostea are nevoie de dragoste,
Unde tălpile au nevoie de ceaţă,
Sirenele au nevoie de vise,
Iar oamenii au nevoie de alb.



Aştept ca un paznic de noapte…
De atâta oboseală de zefir
Am căzut pe caldarâmul de şoapte.
Fluturi pe obraz mi s-au pus,
Mi-au spălat oboseala cu unduirea
Valurilor din lan de secară.
Fluturii mi-au spus: trezeşte-te!
Eram căutat de vânt.
Când m-am trezit , în loc de mâini
Îmi crescuseră brânduşe,
Dar… erau deja ofilite.