Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Astazi la 8:52 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 8:30 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Diete alimentare

In jos

Diete alimentare

Mesaj  Didina Sava la data de Vin Mar 19, 2010 10:46 am

Legumele nu trebuie să lipsească din alimentaţia noastrăUn nutriţionist american a descoperit programul revoluţionar care te ajută să nu te mai îngraşi niciodată. 50% din persoanele care nu reuşesc să slăbească prin sport şi diete stricte îşi pot rezolva definitiv problema prin educarea funcţiilor metabolice, spune nutriţionistul Diane Kress.

Multe persoane care au probleme cu greutatea au mai auzit pe ici-pe colo că s-ar putea să fie o problemă cu modul în care organismul lor asimilează substanţele din alimente, din moment ce nicio dietă nu a dat roade.
Ultimele cercetări medicale confirmă faptul că atunci când iei în greutate, nu este neapărat vina ta, ci poate fi o problemă la nivelul metabolismului. Mai mult, medicii au găsit în sfârşit o nouă cale de a slăbi pentru cei care au încercat deja, fără niciun rezultat, toate metodele de eliminare a kilogramelor în plus.

Miracolul metabolismului este un program de slăbit revoluţionar cu care nutriţionistul Diane Kress a dat lovitura în rândul americanilor.

Carbohidraţi procesaţi haotic

În mod normal, potrivit specialistei, dietele sunt construite pe baza presupoziţiei că metabolismul funcţionează asemenea la toate persoanele şi că, dacă numeri caloriile şi verifici câte grăsimi mănânci zilnic, vei reuşi să scapi de kilogramele nedorite.

„Oamenii devin frustraţi atunci când nu obţin rezultate în lupta cu grăsimea. „Eu îi asigur că nu sunt ei de vină pentru o dietă eşuată, ci metabolismul lor, care funcţionează diferit la fiecare dintre noi", spune Kress.

Nutriţionistul arată că, în urma experienţei sale cu pacienţii şi a ultimelor cercetări medicale, aproape jumătate dintre cei cu probleme de greutate suferă de „metabolismul B".

Aşa numeşte Diane Kress procesul prin care organismul unei persoane procesează în mod excesiv şi haotic carbohidraţii din diverse mâncăruri şi alimente, favorizând îngrăşarea şi stimularea continuă a apetitului, indiferent de cât sport este practicat sau ce dietă este încercată.

De exemplu, o persoană cu un metabolism normal poate mânca un sandvici doldora de carbohidraţi, după care să se simtă plină de energie pentru câteva ore. Asta pentru că, după ce mănâncă acei carbohidraţi, organismul lor eliberează insulină într-o cantitate corectă, la momentul potrivit.

O persoană cu un metabolism B", după ce va mânca acelaşi sandvici, va simţi nevoia într-o oră să mănânce şi o ciocolată, deoarece corpul ei eliberează o cantitate prea mare de insulină. Rezultatul producerii în exces de insulină constă în formarea de grăsimi.

Trei paşi foarte simpli

Cercetătorul american în nutriţie ne învaţă cum să tratăm „metabolismul B" prin trei paşi extrem de simpli, la nivel teoretic, dar pentru care este nevoie de foarte multă voinţă. „Gândiţi-vă la prima etapă din acest program ca la o dezintoxicare de primăvară de opt săptămâni.

Asta înseamnă o dietă cu cât mai puţini carbohidraţi, special concepută pentru a-ţi echilibra reacţiile din organism. Pe termen mai lung, aceasta nu este indicată pentru că nu este o dietă completă şi sănătoasă", susţine doctorul Kress.

În a doua etapă, carbohidraţii trebuie introduşi uşor în dieta zilnică. „Continuaţi să mâncaţi alimentele pe care eu le propun pentru etapa de opt săptămâni, care este cea mai dificil de respectat. Adăugând uşor-uşor carbohidraţi, veţi recăpăta energie", adaugă specialistul american în nutriţie.

Ultimul pas despre care ne vorbeşte doctorul Kress poate suna ciudat şi neveridic. Cercetătoare spune, însă, că cei care s-au ţinut de primele două etape ale programului pot începe în a treia etapă să mănânce chiar şi cinci mese pe zi, cu tot felul de alimente, atâta timp cât nu se face exces.

„Este vital în această etapă să beţi foarte multă apă şi să luaţi suplimente alimentare, care vă vor întări organismul după restricţiile de la primul pas. În acest punct, metabolismul dumneavoastră va fi deja educat", mai spune ea.

Studiile nutriţionistului american arată că programul prezentat mai sus a dat rezultate optime în SUA.

Evitaţi grăsimile!

Orice program de slăbit ar ghida persoanele cu probleme de greutate, un lucru e cert pentru toţi nutriţioniştii. Grăsimile „rele" trebuie evitate, dacă nu excluse. Acestea sunt de două tipuri: saturate şi trans, ultimile găsindu-se în alimentele prelucrate industrial. Grăsimile saturate sunt, de obicei, de origine animală.

Consumate în exces, cresc nivelul colesterolului în sânge, mărind astfel riscul apariţiei bolilor cardiovasculare şi a obezităţii. Alimentele cu o cantitate mare de grăsimi saturate sunt carnea grasă şi produsele din carne, brânzeturile, untul şi produsele lactate grase. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca grăsimile saturate să nu depăşească 10% din aportul caloric zilnic.
"Oamenii devin frustraţi atunci când nu obţin rezultate în lupta cu grăsimea. Nu sunt ei de vină pentru o dietă eşuată, ci metabolismul lor, care funcţionează diferit la fiecare dintre noi."
Diane Kress
nutriţionist american

De ce nu slăbim în timp ce ţinem o dietă clasică

Diane Kress explică concret ce se întâmplă în organismul nostru după ce mâncăm alimente nesănătoase. O masă bogată în carbohidraţi, implicit în zaharuri, creşte rapid nivelul glucozei în sânge - glicemia.

Acest lucru stimulează secreţia pancreatică de insulină în exces, astfel încât glucoza ingerată nu mai poate fi transformata in glicogen, care este folosit pentru nevoile imediate de energie.

Astfel, capacitatea organismului de a stoca glicogenul este limitată la câteva grame. Aproximativ 700 de grame pot fi stocate la nivelul ficatului şi al muşchilor. Rezultatul acelei producţii în exces de insulină constă în formarea de provizii sub formă de grăsime.

Iar organismul uman are capacitatea de a stoca aceste provizii sub forma colăceilor de grăsime din jurul taliei, de la nivelul coapselor şi de la nivelul abdomenului. În aceste condiţii, creierul este „instruit" să ceară cât mai mulţi carbohidraţi pentru a balansa lucrurile.

„Nu este uşor să refuzi să mănânci"

Cu toate acestea, o masă bogată în proteine şi săracă în carbohidraţi determină o creştere imperceptibilă a nivelului glicemiei şi, în consecinţă, o mică creştere a nivelului glicemiei, dar o creştere semnificativă a nivelului glucagonului.

„Ce este glucagonul? Este celălalt hormon secretat de pancreas, care intervine în reglarea nivelului glicemiei şi care promovează mobilizarea grăsimilor stocate mai sus", explică Kress.

Pe măsură ce sunt arse rezervele de grăsime pentru nevoile de energie dintre mese, nivelul crescut al glucagonului permite folosirea energiei de la nivelul rezervelor de grăsime. În plus, nivelul glucagonului rămâne ridicat o perioadă îndelungată, astfel încât grăsimea mobilizată poate fi arsă în continuare.

Pe de altă parte, insulina inhibă mobilizarea grăsimii de rezervă, chiar dacă o persoană este la o dietă foarte strictă, dar care determină generarea de glucoză. Astfel se explică de ce persoanele cu „metabolism B" nu pot arde grăsimile de rezervă, deşi cantitatea de alimente ingerate este mai scăzută.

„Nu este oare foarte uşor să nu asculţi ce îţi cere creierul şi să refuzi pur şi simplu să mănânci, conştientizând că în acest fel vei avea un corp sănătos? În mod surprinzător, răspunsul oamenilor cu metabolism B este «nu»", mai spune nutriţionistul Diane Kress.

Probleme de sănătate
Persoanele care au „metabolismul B" se pot confrunta de-a lungul timpului cu probleme grave de sănătate, precum diabetul de tip 2 sau sindromul ovarelor polichistice, potrivit experţilor americani în nutriţie.

Ce este metabolismul

Orice proces fizic şi chimic din corp care foloseşte şi care creează energie poartă numele de metabolism. De fapt, acesta înglobează majoritatea funcţiilor organismului:

Unele persoane pot mânca foarte mult fără să se îngraşe, pentru că ard rapid caloriile. În termeni simpli, metabolismul este motorul care arde caloriile şi le transformă în energie pentru toate procesele din corp.

Percepţia generală conform căreia persoanele slabe au un metabolism mai activ decât cele cu mai multe kilograme în plus nu este tocmai corectă. Nu greutatea influenţează propriu-zis rata metabolismului, ci masa musculară (care arde mai multe calorii) şi nivelul de grăsime (care arde mult mai puţine calorii).

Părerea Expertului : „Fiecare metabolism este unic"

Gheorghe Mencinicopschi
directorul Institutului pentru Cercetări Alimentare
Nu suntem egali în faţa alimentelor pentru că genele noastre sunt diferite, potrivit lui Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului pentru Cercetări Alimentare, care susţine noul program de slăbit american.
„Fiecare om este unic, la fel ca şi metabolismul său. Cea mai mare prostie este să urmezi o dietă universală. Nu există alimente ideale. Ideal este să mâncăm câte puţin din cât mai multe produse, ce nu sunt procesate industrial, şi să renunţăm la sedentarism", ne sfătuieşte Mencinicopschi.

Specialistul mai spune că există o ramură a nutriţiei denumită nutrigenomică, care studiază modul de interacţiune a substanţelor din alimente cu genele omului.

„Această ştiinţă este exploatată doar în Statele Unite ale Americii, unde există deja o tehnologie care poate da soluţii persoanelor cu probleme de greutate, pe baza unor analize detaliate. La noi, nutriţioniştii cântă după ureche, nu după note, pentru că nu au o cultură în acest domeniu", mai spune Mencinicopschi.

Potrivit acestuia, alimentele nesănătoase sunt adictive şi determină, asemenea drogurilor sau a ţigărilor, un comportament compulsiv.

avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Alimentatia in vreme de criza!

Mesaj  Mihai LEONTE la data de Vin Iun 25, 2010 8:48 pm

Alimentaţia în vreme de criză!

Sfaturi adunate de Bujor!
!!! Guvernul face chetă publică pentru cumpărarea secretului yoghinului care nu a mâncat de 70 ani. Asta ar fi contra măsură ca tichetele de masă să nu mai fie impozitate!

!!! Specialiştii în alimentaţie îi sfătuiesc pe toţi mâncătorii să dea năvală la marketuri şi să pună mâna pe acele reviste publicitare cu alimente, pentru ca atunci când le este foame să se uite prin ele, pentru a uita că trebuie să mănânce!

!!! Sfaturi tehnice; Mâncaţi multe supe de plante de câmp; ştevie, dragavei, lobode etc!
Dacă vă permiteţi? Cumpăraţi un peşte proaspăt şi o pungă de mălai. Curăţaţi peştele de solzi îl agăţaţi în bucătărie, iar după ce aţi făcut mămăliga atingeţi cu mici bucăţele peştele şi savuraţi fiecare înghiţitură.

Voi reveni şi cu alte informaţii asemănătoare…
PS. Daca aveţi, puteţi adăuga alte reţete…
avatar
Mihai LEONTE

Numarul mesajelor : 120
Varsta : 77
Localizare : Moldova Noua ROMANIA
Data de inscriere : 08/06/2010

http://www.armbell.com/petia/

Sus In jos

Diete alimentare

Mesaj  Didina Sava la data de Joi Oct 28, 2010 2:50 am

Etapa I  - 2 saptamani

Alimente admise

-carne de orice fel in orice cantitate (fiarta sau gratar)
-oua fierte in orice cantitate
-grasimi ,slanina,costita ,unt ,margarina,ulei de masline sau de samburi de struguri in cantitati mici
-supa de carne limpede consumata fara zarzvatul pus la fiert
-branza dulce,telemea,cas,cascaval,
-orice fel de mezeluri
-orice fel de condiment(sare ,piper ,boia,curry,mustar fara zahar)
-masline ,castraveti cruzi sau murati in saramura
-apa la discretie(plata),ceai,cafea (fara zahar)
Nu se consuma:apa minerala,sucuri de nici un fel.alcool ,fructe,cartofi ,orez, seminte,paste fainoase,otet ,prajeli,dulciuri ,fructe uscate ,etc

Etapa II -   2 saptamani

La alimentele din etapa I se adauga doar:salata verde,varza ,dovlecelul ,telina,ardeiul gras,broccoli,conopida
Etapa III  -  2 saptamani
La alimentele deja precizate mai sus se adauga:ceapa si usturoiul in mancare,fasolea verde,rosiile,ardeiul iute si fructele: (visine,capsuni,mure,grapefruit,ananas,pomelo,portocale,mandarine,clementine,lamai )
Etapa IV -   2 saptamani
La alimentele deja precizate mai sus se adauga : zarzavaturile,smantana,ciupercile,sfecla rosie
Atentie:
O cafea cu zahar.o gura de alcool,o inghetata,o felie de paine,o prajitura ,intrerupe intregul proces de reiechilibrare metabolica .

Orice alte alimente  neprecizate mai sus sunt strict interzise

Aceasta dieta se poate relua doar dupa sase luni de la data in care ai incheiat prima tura de 8 saptamani..Se slabeste macar 8 kg (intre 8 si 10 kg) pe tura frumos,armonios de pe intreg corpul.Nu te simti slabit,nu ametesti ,nu te infometezi pt ca manaci cat simti nevoia.In primele doua saptamani pt ca aportul de fibre e redus(doar castraveti) se face apel la ceai laxativ sau medicamente laxative pt a  evita constipatia, sau se mananca foarte multi castraveti cruzi.

Explicatia stiintifica a functionarii acestei diete


O masă bogată în carbohidraţi(paine, cartofi,dulciuri), implicit în zaharuri, creşte rapid nivelul glucozei în sânge - glicemia.

Acest lucru stimulează secreţia pancreatică de insulină în exces, astfel încât glucoza ingerată nu mai poate fi transformata in glicogen, care este folosit pentru nevoile imediate de energie.
Astfel, capacitatea organismului de a stoca glicogenul este limitată la câteva grame. Aproximativ 700 de grame pot fi stocate la nivelul ficatului şi al muşchilor. Rezultatul acelei producţii în exces de insulină constă în formarea de provizii sub formă de grăsime.
Iar organismul uman are capacitatea de a stoca aceste provizii sub forma colăceilor de grăsime din jurul taliei, de la nivelul coapselor şi de la nivelul abdomenului. În aceste condiţii, creierul este „instruit" să ceară cât mai mulţi carbohidraţi pentru a balansa lucrurile.
O masă bogată în proteine şi săracă în carbohidraţi determină o creştere imperceptibilă a nivelului glicemiei şi, în consecinţă, o mică creştere a nivelului glicemiei, dar o creştere semnificativă a nivelului glucagonului.

„Ce este glucagonul? Este celălalt hormon secretat de pancreas, care intervine în reglarea nivelului glicemiei şi care promovează mobilizarea grăsimilor stocate mai sus",

Pe măsură ce sunt arse rezervele de grăsime pentru nevoile de energie dintre mese, nivelul crescut al glucagonului permite folosirea energiei de la nivelul rezervelor de grăsime. În plus, nivelul glucagonului rămâne ridicat o perioadă îndelungată, astfel încât grăsimea mobilizată poate fi arsă în continuare.
Dupa terminarea dietei proteice expusa mai sus si care dureaza opt saptamani se poate continua lejer ca disciplina a organismului si a modului de viata,si pentru mentinerea si chiar scaderea graduala incontinuare a greutatii fara stresarea organismului si pierderea masei musculare, cu o dieta cu calorii negative




Dieta cu calorii negative


Expresia "alimentele cu calorii negative" face referire la anumite alimente care necesita mai multe calorii pentru procesare decat propriul continut caloric. Consumarea alimentelor cu calorii negative supune organismul unui efort suplimentar si unui consum energetic crescut in procesul de descompunere si digerare, astfel incat numarul caloriilor consumate de organism este mai mare decat numarul celor asimilate.
Acest aspect le confera alimentelor cu calorii negative un extraordinar avantaj in arderea naturala a grasimilor.
Potrivit teoriei alimentelor cu calorii negative, spre exemplu, daca se consuma 100 de calorii dintr-un aliment ce necesita 150 de calorii pentru a fi digerat, organismul va arde 50 de calorii suplimentare, prin simpla consumare a respectivului aliment.
Cum functioneaza?
Concept:
- Crearea efectului de calorie negativa permite scaderea in greutate;
- Numarul caloriilor utilizate pentru digestie este mai mare decat continutul caloric efectiv al alimentelor consumate;
- Organismul trebuie sa depuna efort suplimentar pentru a extrage caloriile din aceste alimente;
- Alimentele cu calorii negative favorizeaza arderea naturala a grasimilor;
- Rezultatele depind in mare masura de rata metabolica;
- Se bazeaza pe un consum bogat de fructe si legume;

Alimentele cu calorii negative necesita mai multe energie pentru digestie decat continutul lor caloric; asadar, cu cat meniul este mai bogat in aceste alimente cu atat se pierd mai multe kilograme.
Spre exemplu, o portocala poate contine 50 de calorii; dupa consumare, organismul are nevoie de mai mult de 50 de calorii pentru a absorbi si a digera nutrientii si vitaminele din portocala. Pe parcursul procesului, se ard mai multe calorii, beneficiindu-se astfel de efectul de calorie negativa.

Lista alimentelor cu calorii negative


Fructe:
- mere, merisoare (rachitele);
- portocale, mandarine, clementine, grepfruit, lamai;
- ananas, mango;
- capsune, zmeura, mure;
- caise, piersici;
- pepene galben / rosu;

Legume:
- sparanghel, sfecla, telina, andive, morcovi;
- brocoli, varza, conopida, laptuci, spanac;
- ardei iute, usturoi, ceapa, praz, nap;
- catravete, rosie, dovleac, ardei gras;
Introducerea in meniul zilnic a 5 portii de fructe si legume in cazul femeilor, si a 9 portii in cazul barbatilor, favorizeaza scaderea in greutate fara eforturi suplimentare; fructele si legumele sunt cele mai potrivite alegeri pentru un meniu dietetic, avand un continut bogat de apa si fibre si importante vitamine si minerale. Volumul mare de apa si fibre - compusi fara calorii - determina instalarea starii de satietate si micsoreaza apetitul alimentar.

Efectul termic al alimentelor

Energia utilizata in procesul de digerare a alimentelor poarta denumirea de efect termic; efectul termic al fiecarui aliment variaza in functie de categoria acestuia:
- grasimile au cel mai scazut efect termic: aproximativ 3-5%
- carbohidratii au un efect termic de aproximativ 15%
- proteinele au un efect termic de aproximativ 30%
Desi lista alimentelor cu calorii negative se bazeaza pe fructe si legume, alimentele bogate in proteine au cel mai ridicat efect termic; pentru digerarea si procesarea proteinelor este necesara o cantitate mare de calorii. Spre exemplu, in cazul unui aliment cu continut bogat de proteine, cum ar fi o portie de piept de pui cu 200 de calorii, 30% sau 60 de calorii vor fi consumate in procesul de digestie; astfel, raman aproximativ 140 de calorii pentru procesul de metabolizare.
Carnea slaba (fara continut gras) contine proteinele cu cel mai puternic efect termic; conform cercetatorilor, proteinele continute de carnea slaba instaleza cel mai rapid starea de satietate si sunt cele mai indicate in suprimarea poftei de mancare. Cu exceptia vegetarienilor, caz in care proteinele trebuie obtinute din surse bazate pe vegetale, conform nutritionistilor,

orice persoana care doreste sa scada in greutate fara a-si pune in pericol sanatatea, trebuie sa includa cel putin o portie de carne slaba in meniul zilnic:
- carne de pasare: piept de pui sau curcan;
- carne rosie (slaba);
- peste: toate tipurile;


Pentru a obtine o scadere in greutate urmand principiul caloriilor negative, incepeti prin simpla introducere a acestor alimente in meniul zilnic.
- Adaugati o salata in meniul fiecarei mese din zi;
- Renuntati la dresingul pentru salata; folositi ulei de masline si adaugati zeama de lamaie pentru gust;
- Renuntati la sucurile acidulate in favoarea sucurilor naturale din fructe;
- Nu va creati un meniu strict bazat pe legume si fructe! Serviti carne slaba la cel putin o masa din zi;
- Evitati mancarurile gatite ce contin prajeli, carne grasa, ulei, etc.pastele, painea,cartofii, orezul ,mancati din cand in cand cateva nuci ,seminte crude,migdale etc


Castravetele

Aproape 95% din castravete consta din apa, si, prin urmare, potoleste setea perfect. Cu toate acestea, castravetele - nu este doar apa.
Sa incepem cu faptul ca apa din castraveti este structurata. Cu alte cuvinte, ea este foarte activa - «vie». Pentru organism efectul apei structurate este colosal. El este mult mai important decat prezenta diferitilor compusi chimici utili. Apa structurata este apa purtatoare de informatii, si, prin urmare, faciliteaza optimizarea tuturor sistemelor si structurilor organismului. Mai mult decât atat, sucul castravetilor este bogat in minerale, lucru mentionat in special, la vremea sa, de renumitul doctor naturist Paul Bragg.
Castravetele este unul dintre putinele legume care este utilizat necopt. De aici si denumirea lui din limba greaca "aguros" ce inseamna necopt. Patria lui este India, unde a fost cultivat cu mai multe milenii înaintea erei noastre. Castravetele era cultivat în Egiptul antic si Grecia. Picturile murale care descriau vrejurile de castraveti impodobeau peretii din temple. In patria sa castravetele salbatic este o liana tropicala, care creste în padure.
În castraveti se gasesc diferite substante utile. De exemplu, amidonul, fibrele, uleiurile esentiale (efirice), vitaminele B, A, C, PP, E, H, cit si multe minerale si microelemente. Datorita iodului, care este prezent in castraveti într-o forma usor digerabila, ei sunt recomandati pentru prevenirea bolilor glandei tiroide.
În plus, doar in castravete a fost detectat acidul tartronic, care inhiba conversia carbohidratilor in grasimi. Consumand castraveti in mod regulat exista posibilitatea de a controla formarea excesului de greutate. Pentru aceasta se recomanda o data pe saptamana sa se faca un repaus alimentar, mancand in timpul acestei zile 1,5-2 kg de castraveti.
Castravetele are o actiune laxativa si contribuie la o mai buna digestie a produselor alimentare. Astfel, este recomandabil sa se utilizeze in procesele de spastica a intestinelor. Acesta mai este si un mijloc excelent pentru prevenirea si eliminarea de acidoza, astfel normalizand echilibrul acido-alcalin in organism.
Sucul castravetilor este de asemenea un bun diuretic, care curata organismul, ajuta la eliminarea nisipului din rinichi. Fiind consumat zilnic ajuta la dizolvarea pietrelor din vezica biliara si din canalele hepatobiliare.
În medicina populara se crede ca sucul de castraveti îmbunatateste memoria, usureaza durerile dentare, ajuta in cazul inflamatiilor gingiilor. S-a observat - daca se mananca pe zi pana la 0,5 kg de castraveti proaspat culesi, se imbunatateste esential cresterea parului si starea unghiilor (datorita prezentei în castraveti a siliciului solubil si a sulfului).


Maslinele


Un aspect important legat de masline este faptul ca au un indice glicemic mic: 15. Acest indice il intalnim si la varza, broccoli, ceapa, praz, ciuperci, etc. Indicele glicemic mic elibereaza treptat energia, pe cand alimentele cu indice glicemic mare duc la cresterea nivelului de zahar din sange, adica energie de scurta durata si astfel reapare repede dorinta de a mai manca ceva, etc.

Maslinele sunt bogate in fier, vitamina E, grasimi mononesaturate, fibre si cupru. O ceasca de masline (circa 135 de grame) reprezinta 154 de calorii.


prin continutul bogat in grasimi mononesaturate si vitamina E, maslinele au proprietati antiinflamatorii care vin in ajutorul celor care sunt afectati de osteoartrita, artrita reumatoida sau astm. De asemenea, maslinele au multa vitamina E, o vitamina liposolubila - care se dizolva in grasimi si este cunoscuta drept un antioxidant de nadejde pentru noi. Incetineste imbatranirea si actioneaza in procesul de eliminare al apei din organism.

Maslinele sunt in topul antioxidantilor naturali ce ne pot ajuta sa luptam impotriva imbatranirii. Printr-o o dieta bogata in acest fruct, combatem cu succes actiunea radicalilor liberi, substante raspunzatoare pentru degradarea celulelor din organism.
Adaugate in salate, furnizeaza cantitati mari de energie si pot reduce complicatiile din perioada menopauzei la femei.

ierul, vitamina E, fibrele si cuprul sunt cei mai importanti nutrienti din masline, fiecare 100 de grame asigurand intre 10 si 20% din necesarul zilnic al organismului pentru acesti nutrienti. In concentratii mai mici se mai regasesc acizii grasi omega 3, calciul, vitaminele A si C.
Maslinele au o concentratie mare de grasimi mononesaturate, care sunt foarte stabile si solide. Practic, grasimile mononesaturate din masline, in combinatie cu vitamina E, si ea puternica, reduc riscul deteriorarii celulelor organismului. Pe langa vitamina E, maslinele mai contin fitonutrienti activi precum polifenolii si flavonozii, care au proprietati anti-inflamatorii importante. Vitamina E, un puternic antioxidant, lupta cu radicalii liberi din zonele din organism care au depozitata grasime. Radicalii liberi sunt foarte periculosi fiindca pot oxida colesterolul, acest proces ducand in final la ingrosarea arterelor de sange si la boli ale inimii. Prin urmare, maslinele, prin nutrienti ei, previn afectiunile inimii.
Cancerul de colon este si el prevenit in urma consumului regulat de masline, fiindca uneori radicalii liberi ataca si distrug celulele din colon, ceea ce duce in final la cancerul de colon. Un aport semnificativ de vitamina E si de grasimi mononesaturate a fost mereu asociat cu o rata scazuta a cancerului de colon, in tarile meditaraneene.
Alte avantaje ale aportului de nutrienti din masline sunt reducerea inflamatiilor produse de astm, osteoartrita si artrita reumatoidala, cele trei mari afectiuni ale organismului care sunt produse de agentii liberi din organism. In fine, inca un ajutor adus de masline este dat femeilor in perioada de menopauza.





Relatia dintre masline si inima. Dupa ani intregi de cercetari, nutritionistii nu au gasit inca nimic care sa denigreze buna reputatie a maslinei. Pe langa faptul ca sunt delicioase, maslinele sunt foarte bune pentru inima. Maslinele previn bolile cardio-vasculare datorita polifenolilor, substante puternic antioxidante, care nu doar ca lupta impotriva radicalilor liberi si incetinesc procesul de imbatranire, dar ajuta si la blocarea oxidarii colesterolului rau. In caz ca nu stiti, colesterolul rau este responsabil pentru depunerile de grasime de pe artere si pentru pierderea elasticitatii vaselor de sange. O data cu problemele de circulatie, apar si cele cardiace, asa ca maslinele joaca un rol foarte important in mentinerea sanatatii inimii. In plus, uleiul de masline ajura la reducerea tensiunii areteriale.
Uleiul de masline, elixirul frumusetii. Maslinele contin squalene, un antioxidant natural foarte puternic, care se gaseste in starea lui naturala si in tesuturile umane. Prin aportul supliemntar de squalene, pielea este foarte puternic hidratata, devine mai elastica, iar procesul de imbatranire este redus in timp. Puteti creste aportul de squalene consumant masline si ulei extra virgin de masline sau aplicand uleiul direct pe piele.

Uleiul de masline: beneficii si utilizare


Beneficiile uleiului de masline sunt recunoscute inca din antichitate, din vremea lui Hipocrate, Galen sau Diocles, cand maslinele erau simbolul pacii al gloriei. In prezent, medicii si nutritionistii au realizat ca uleiul de masline extra virgin, in special, detine importante proprietati nutritionale benefice pentru mentinerea sanatatii organismului.

Cea mai bogata sursa de grasimi mononesaturate este uleiul de masline; din acest motiv acesta este componentul principal in dieta mediteraneana. Uleiul de masline este un suc natural care pastreaza gustul, aroma, vitaminele si proprietatile curative ale maslinelor. Totodata, acesta este singurul ulei vegetal care poate fi consumat neprocesat - proaspat presat din masline.

Beneficiile medicale ale uleiului de masline se datoreaza atat continutului ridicat de acizi grasi monosaturati, cat si continutului ridicat de antioxidanti. Potrivit studiilor realizate pana in prezent, uleiul de masline previne aparitia bolilor de inima prin scaderea nivelului de colesterol LDL (colesterolul "rau") in timp ce creste nivelul de colesterol HDL (colesterolul "bun"). Niciun alt ulei natural nu contine o cantitate atat de mare de acid monosaturat precum uleiul de masline!

Uleiul de masline este foarte bine tolerat de catre stomac; potrivit studiilor, acesta previne aparitia ulcerului gastroduodenal si gastrita, si, totodata, stimuleaza secretia bilei si a hormonilor pancreatici intr-un mod mai natural si mai eficient decat medicamentele prescrise. Prin urmare, acest ulei scade incidenta aparitiei calculilor biliari.
Tipuri de ulei de maslineSus

1. Ulei de masline pur - a fost rafinat si filtrat chimic pentru a neutraliza atat gustul puternic, cat si continutul acid. Acest ulei este de calitate inferioare si, de regula, este ieftin.

2. Ulei de masline virgin - a fost produs fara aditivi alimentari chimici, deci nu contine ulei rafinat. Aciditatea acestuia este mai mica de 2%, in consecinta are un gust placut. In titulatura uleiului de masline, cuvantul "virgin" inseamna ca a fost mai putin procesat si rafinat in timpul prelucrarii.

3. Ulei de masline extra virgin - provine de la prima presare a maslinelor si este considerat uleiul de masline de cea mai buna calitate, cu o aroma perfecta si o aciditate echilibrata. Acest tip de ulei este mai putin procesat decat uleiul de masline virgin si este foarte aromat.

4. Ulei de masline presat la rece - cand uleiul de masline este presat a doua oara se foloseste apa calduta si aburi pentru a se extrage si ultima picatura de ulei, iar caldura din timpul presarii secunde capteaza inclusiv aroma delicata a maslinelor. Astazi, ulei de masline premium este presat la rece, ceea ce inseamna ca pasta de masline este incalzita usor la temepratura camerei pentru a evita pierderea gustului, dupa care este presata la rece pentru a retine gustul o perioada cat mai lunga de timp.
Previne cancerulSus

Uleiul de masline contine cel putin 4 tipuri de antioxidanti, care contribuie la neutralizarea actiunii radicalilor liberi care determina imbatranirea pielii si cancerul de piele. De asemenea, potrivit studiilor, persoanele care consuma in mod regulat ulei de masline extra-virgin prezinta un risc mai mic de a dezvolta cancer de piele dupa expunerea la radiatiile ultraviolete.

1. Luteina (un antioxidant puternic) si carotenoidul
- distruge radicalii liberi;
- protejeaza celulele pielii de imbatranirea prematura;
- consolideaza retina si imbunatateste acuitatea vizuala.

2. Polifenoli (flavonoide), agenti antioxidanti
- previn oxidarea lipoproteinelor, prevenind astfel formarea depozitelor de colesterol in vasele sangvine;
- previn aparitia bolilor cardiovasculare si tulburarile vaselor sanguine;
- inhiba dezvoltarea celulelor canceroase.

3. Beta-caroten (vitamina A), antioxidant puternic
- previne de la cancerul intestinal, cancerul esofagian pana la cancerul stomacal si cancerul de prostata;
- protejeaza fumatorii de cancerul pulmonar;
- regenereaza testurile globului ocular;
- hraneste epiteliul si intinereste pielea;
- intareste dantura si oasele.
Previne bolile cardiovasculareSus

Ateroscleroza, caracterizata prin rigiditatea arterelor, apare atunci cand particule de colesterol LDL se fixeaza in peretii arterelor. In timp, aceste particule se dezvolta si formeaza placi, care ingusteaza vasele sangvine, crescand activitatea inimii in incercarea de a trimite sange oxigenat in intregul organism. Suprasolicitarea inimii poate cauza infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Uleiul de masline este o sursa bogata de grasimi mononesaturate si antioxidanti, precum: clofila, carotenoizi si vitamina E. Oamenii de stiinta au identificat in uleiul de masline un compus numit oleuropein, care previne oxidarea colesterolului LDL; astfel, inlocuirea grasimilor din dieta cu uleiul de masline previne hipertensiunea arteriala si reduce riscul unui atac de cord.
Previne diabetul zaharatSus

Planul nutritional al pacientilor cu diabet zaharat trebuie sa contina o cantitate scazuta de grasime, o cantitate ridicata de carbohidrati si ulei de masline. Potrivit studiilor, aceasta asociere contribuie la reglarea nivelului de zahar din sange (glicemia), spre deosebire de planul nutritional care contine numai o cantitate scazuta de grasimi. De asemenea, consumul de ulei de masline este asociat cu scaderea numarului de trigliceride - un alt motiv pentru ca pacientii cu diabet sa consume ulei de masline, deoarece, de regula, acestia prezinta un nivel ridicat de trigliceride, care ii expune riscului de a dezvolta o boala cardiovasculara.

Uleiul de masline contine o cantitate ridicata de grasimi monosaturate, spre deosebire de alte uleiuri, care ajuta la stabilizarea nivelului de zahar din sange. De asemenea, acest tip de ulei este o sursa importanta de vanadiu, un mineral mai putin cunoscut, care contribuie la stabilizarea glicemiei.
Mentine greutatea corporalaSus

Unii acizi grasi din componenta uleiului de masline reduc pofta de mancare; pentru a beneficia de aceasta proprietate trebuie sa inlocuiti uleiul vegetal consumat cu uleiul de masline. In plus, acest ulei stimuleaza metabolismul pentru ca arderea caloriilor sa se realizeze intr-un ritm mai rapid.
In consecinta, persoanele care doresc sa scada in greutate si sa isi mentina sanatatea organismului trebuie sa introduca in alimentatie uleiul de masline.
Vindeca durerile de urechiSus

Tot mai multe persoane folosesc uleiul de masline ca remediu pentru tratarea durerilor de urechi. Specialistii in ORL recunosc ca acesta este extrem de eficient in tratarea unei astfel de dureri dar si pentru eliminarea cerumenului, dar sugereaza multa atentie in manevrarea instrumentului cu care uleiul de masline este introdus in cavitatea urechii. Un alt sfat din partea specialistilor este de a incalzi uleiul de masline inainte de a fi introdus in ureche, deoarece este mult mai eficient.
Alte beneficii medicaleSus

Amelioreaza astmul si artrita
Uleiul de masline este un foarte bun agent antiinflamator si o sursa excelenta de grasimi mononesaturate - combinatie care amelioreaza orice inflamatie din organism. Astfel, uleiul de masline diminueaza severitatea simptomelor de astm bronsic si artrita.

Amelioreaza sforaitul
Consumarea unei linguri cu ulei de masline inainte de culcare ajuta la lubrifierea muschilor gatului, prevenind sforaitul. De asemenea, prin inghitirea unei singure linguri de ulei este ameliorata senzatia de "mancarime" din gat.

Trateaza dermatita de scutec
Pentru a vindeca dermatita de scutec stergeti usor zona afectata cu ulei de masline cu ajutorul unui pansament steril.
Uleiul de masline si ingrijirea paruluiSus

Se recomanda aplicarea uleiului de masline pe scalp pentru hidratarea acestuia si tonifierea firului de par.

Uleiul de masline este eficient impotriva matretii. Se recomanda prepararea unui amestec din ulei de masline si ulei de migdale, in parti egale, care se aplica pe scalp dupa care este lasat sa actioneze timp de 5 -10 minute. Clatiti cu apa calduta, samponati si clatiti iarasi cu apa calduta!

Balsam de par din ulei de masline.
1/2 pahar cu ulei de masline caldut se aplica din abundenta pe scalp si pe toata lungimea firului de par. Se acopera scalpul cu folie de aluminiu si apoi cu un prosop. Lasati sa actioneze timp de 45 minute, dupa care samponati si clatiti bine. Dupa uscare veti descoperi un par mai moale, mai stalucitor si mai putin deteriorat.
Uleiul de masline si ingrijirea pieliiSus

De secole, oamenii folosesc uleiul de masline ca produs pentru ingrijirea corporala. Datorita continutului ridicat de acid linoleic, un compus care nu este produs de organism, uleiul de masline este un foarte bun hidratant.

1. Pentru barbierit. Uleiul de masline este un lubrefiant sigur si natural pentru un barbierit precis. Totodata, acesta poate fi folosit si ca balsam pentru calmarea tenului dupa barbierit.

2. Exfoliant pentru ten si maini. Aplicati pe piele un strat generos de ulei de masline, dupa care frecati cu zahar sau sare grujoasa si la urma clatiti cu apa calduta.

3. Ulei de baie. Adaugati cateva linguri cu ulei de masline in apa in care va imbaiati. Veti fi placut surprinsi sa vedeti cat de catifelata si hidratata devine pielea.

4. Amelioreaza arsurile solare. Amestecati ulei de masline cu otet din vin alb si aplicati solutia pe zona afectata; dupa 30 minute clatiti cu apa calduta.

5. Hidrateaza pielea uscata. Aplicati ulei de masline pe zonele uscate sau ingrosate, cum sunt picioarele sau coatele, sau dupa epilare. Lasati sa actioneze 15-30 minute si clatiti cu apa calduta.

6. Crema anti-imbatranire. Proprietatile antiinflamatorii ale uleiul de masline inhiba procesul de imbatranire al celulelor, atat din interior cat si din exterior. Datorita continutului de hidroxitirosol (polifenol), vitamine si antioxidanti, uleiul de masline confera o stralucire aparte pielii si amelioreaza ridurile. Pentru a beneficia de aceste proprietati trebuie, fie sa introduceti uleiul de masline in alimentatie, fie sa il aplicati direct pe piele.

7. Expunerea la soare. Inainte de expunerea la soare aplicati pe corp ulei de masline, datorita continutului bogat de vitamina A si vitamina E acesta previne arsurile solare si uscarea pielii.
Uleiul de masline - produs cosmetic naturalSus

Uleiul de masline ofera pielii o stralucire naturala. Acesta este adaugat in majoritatea produselor cosmetice; astfel, uleiul de masline este folosit ca exfoliant, produs de curatare sau crema hidratanta. Totodata, acesta poate fi aplicat pe par pentru stalucire, volum, pentru prevenirea matretii si caderea parului.

1. Tratament pentru unghii. Uleiul de masline hidrateaza cuticule si intareste unghiile. Aplicati ulei de masline direct pe unghii si cuticule inainte de a le da forma cu pila de unghii.

2. Indeparteaza petele. Amestecati cateva picaturi de suc de lamaie cu ulei de masline, dupa care aplicati solutia pe degetele si unghiile patate de nuci verzi, visine etc.

3. Balsam de buze. Preparati un amestec din propriul balsam de buze, ulei de masline si ceara de albine, in parti egale. Daca doriti ca balsamul sa fie parfumat puteti adauga cateva picaturi de ulei esential din trandafir, cirese etc. Acest balsam este perfect pentru tratarea buzelor crapate si uscate.

4. Demachiant. Aplicati ulei de masline sub ochi, pe obraji si frunte dupa care stergeti cu un prosop din bumbac imbibat cu apa calduta.

5. Crema anti-acneica. Preparati o pasta din 4 linguri cu sare si 3 linguri ulei de masline. Se aplica pasta pe zona afectat de acnee, se lasa sa actioneze timp de 5 minute dupa care se indeparteaza cu apa calduta si sapun. Timp de o saptamana aplicati zilnic aceasta pasta, si apoi de 2-3 ori pe saptamana. Principiul este ca sarea curata porii prin exfoliere, in timp ce uleiul de masline restabiliste pH-ul natural al pielii.

6. Crema de noapte. Amestecati 1/2 ceasca ulei de masline, 1/4 ceasca otet si 1/4 ceasca apa pentru a prepara o crema de noapte care ofera stralucire si sanatate pielii. Uleiul de masline hidrateaza, otetul depigmenteaza, omoara bacteriile si exfoliaza pielea. Inainte de a aplica preparatul stropiti tenul cu apa!


Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Dum Mai 21, 2017 4:16 am, editata de 2 ori
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Cele 7 secrete ale dietei proteice-slabire fara infometare

Mesaj  Didina Sava la data de Mier Noi 10, 2010 10:38 am

1. Proteinele sunt foarte importante pentru masa musculara – mentinere, reparatie, dezvoltare

Corpul tau raspunde in mod diferit in momentul in care primeste proteine, carbohidrati sau grasimi. De exemplu, atunci cand primeste proteine, acestea reactioneaza intr-o ordine specifica:
Mentinere

Cantitatea initiala de proteine folosita (digerata) de catre corpul tau este destinata mentinerii, pentru a ajuta functionarea corecta a muschilor si a functiilor corpului. Pe parcursul zilei, corpul realizeaza functii de rutina (date de activitatile zilnice, indiferent ca stai la rand la supermarket sau la birou, intr-o sedinta) care afecteaza muschii si incheieturile, acestea avand nevoie de mentinere, pentru a putea fi folosite in continuare in bune conditii.
Reparatie

Corpul tau este intr-un continuu proces de transformare si auto-refacere. Antrenorii iti pot spune ca, daca te duci la sala, vei reusi sa iti cresti masa musculara. Adevaratul proces care se intampla este unul de reparare a tesuturilor degradate pentru a construi muschi - proces pentru care corpul tau are nevoie in primul rand de proteine.
Dezvoltare

Proteinele din alimentatia ta au rolul de a promova cresterea si dezvoltarea intregului tau corp, nu numai a masei musculare. Proteinele reprezinta principala resursa pentru producere masei musculare, a sangelui, pielii, parului, unghiilor si organelor interne. In plus, proteinele sunt necesare pentru producerea hormonilor, enzimelor si a anticorpilor.
2. Proteinele te ajuta sa arzi mai multe calorii

Proteinele te ajuta in modul cel mai concret sa iti cresti foarte mult rata metabolica si sa arzi mai multe calorii in exercitarea activitatilor zilnice. Proteinele au efectul termic al mancarii de .25 (EFM), comparativ cu cel al grasimilor si carbohidratilor de numai .06 si respectiv .04. Aceasta inseamna ca proteinele vor arde cu 36% mai multa energie decat atunci cand mananci grasimi sau carbohidrati.

Exemplu: Pentru fiecare 500 de calorii obtinute din proteine (aproximativ 125 grame de proteine), arzi 125 de calorii numai datorita efectului termic dat de catre acestea. Daca ar fi sa facem o comparatie, din 500 de calorii obtinute din carbohidrati (125 de grame de carbohidrati) sau din grasimi (55 de grame de grasimi), corpul tau ar arde numai 30 de calorii.
3. Asigura-ti aportul zilnic necesar de proteine!

De cate proteine ai nevoie, pe parcursul zilei? Te sfatuim sa mananci 2 grame de proteine pentru fiecare kilogram de corp fara grasime – aceasta inseamna ca trebuie sa iti afli procentul de grasime din corp.

Exemplu: Daca ai 70 de kilograme si 20% grasime corporala, inseamna ca masa ta fara grasime este de 56 kg, si ca ar trebui sa consumi zilnic aproximativ 112 grame de proteine pure (altfel spus, 450 de calorii provenite din proteine).

Tot ceea ce este sub sau peste aceasta cantitate poate fi in defavoarea ta – cateodata, si proteinele consumate in exces pot conduce la formarea excesului ponderal.
Te sfatuim sa iti cumperi un cantar de bucatarie, pentru a sti cu exactitate cat de multe proteine mananci, iar cand cinezi in oras sa ai in vedere ca portia corecta de carne ar trebui sa fie exact de dimensiunea unui pachet de carti de joc.
4. Aportul de proteine este esential pentru dezvoltarea muschilor

Proteinele au un rol foarte important la mentinerea unei balante pozitive a nitrogenului, produs rezultat in urma descompunerii proteinelor in organism, in aminoacizi. Nitrogenul reprezinta de fapt substanta care iti ajuta muschii sa fie tari si fermi. De aceea, in momenrtul in care balanta de nitrogen din organism este negativa (de obicei datorita aportului redus de proteine), tesutul muscular este nesanatos, nu este ferm si nu iti va ajuta corpul sa produca energie si sa consume calorii, asa cum iti doresti.

Ce e de facut? Trebuie sa inveti sa iti siguri aportul zilnic de proteine, dar si sa nu il depasesti – secretul consta in moderatie.
5. Ai nevoie de proteine de calitate, la fiecare masa

Evident, nu toate sursele de proteine sunt la fel de bune, ci sunt listate stiintific, in functie de un indicator bio = capacitatea corpului de a folosi proteinele care i se ofera.
Proteina cea mai corecta oferita organismului este oul, care are un procent bio de 100%, ceea ce inseamna ca 100% din proteinele oferite de catre ou vor fi folosite de catre organismul tau pentru a mentine o balanta pozitiva a nitrogenului.

Carnea de vita, de pasare si pestele au un procent de proximativ 90, in timp ce produsele lactate se situeaza in intervalul 80 – 90. Carnea de porc are unul dintre cele mai slabe procente, aproximativ 60%.

Ideal este sa iti asiguri o mare varietate de surse de proteine, dar sa le selectezi pe acelea care iti ofera un procent bio mai mare, pentru a te asigura ca mentii balanta nitrogenului pozitiva si ii asiguri corpului capacitatea de a creste si dezvolta masa musculara, in conditii optime.
6. Proteinele te ajuta sa arzi grasimile si sa slabesti

Producerea hormonului responsabil de arderea grasimilor poate fi impulsionata de catre sport si de catre consumul de proteine, asa cum am mai spus in nenumarate randuri. De fapt, proteinele reprezinta singurul tip de aliment care ajuta la deblocarea si eliminarea grasimilor din corp. Greutatea se pierde din masa de grasime si nu din masa musculara, rezultatele regimului proteic sunt de lunga durata, dar vizibile intr-o perioada scurta de timp, consumul de proteine stimuleaza dinamismul si energia, ingestia usoara a alimentelor, chiar si tonificarea pielii care beneficiaza de efectul combinat al ingestiei optime de amino-acizi si elemente nutritive esentiale!
7. Apeleaza la suplimente proteice pentru a limita caloriile!

Cum iti poti asigura cantitatea zilnica necesara de proteine simultan cu adoptarea unui regim hipocaloric de slabire? Atunci cand iti limitezi aportul de calorii la 900-1,200 de calorii pe zi, necesar pentru a pierde din greutate, este foarte greu sa iti poti asigura din surse naturale cantitatea de proteine de care corpul tau are nevoie. Cercetarea in domeniul alimentar a rezultat in dezvoltarea unei game extinse de produse hipocalorice, hiper proteice, mai exact, suplimente proteice.

Gamele cele mai avansate de produse proteice includ diete complete si structurate in care portiile de mancare sunt controlate si in acelasi timp asigura necesarul dietetic pentru slabire. Pentru rezultate optime, suplimentele proteice pot inlocui complet alimentatia zilnica sau pot fi incorporate intr-un regim alimentar sanatos, dupa recomandarea dieteticianului sau a programului de slabire.
Secretul pentru slabire – Fazele de nutritie in dieta proteica

O dieta proteica echilibrata include in principiu 3 faze de nutritie care pot fi urmarite pe o perioada de 4-16 saptamani, iar in faza finala pot deveni un regim alimentar permanent.
Faza 1 – Nutritie proteica

Dieta Proteica este recomandata pentru 1-2 saptamani si include un regim alimentar sarac in calorii (650-900 de calorii pe zi), dar foarte bogat in proteine (minim 75 grame de proteine). In aceasta etapa, cea mai dificila a curei de slabire, corpul tau se va obisnui cu un aport caloric limitat, dar senzatia de foame va fi ponderata de aportul ridicat de proteine.
Faza 2 - Nutritie Selectiva

Aceasta etapa incorporeaza pe langa suplimentele proteice si mese normale (1 masa pe zi) si poate fi adoptata pe o perioada mai indelungata de pana la 2 luni.
Faza 3 - Nutritie de Stabilizare

Se introduc treptat si carbohidratii si poate deveni o dieta sustinuta pe tot restul vietii (dupa ce ti-ai atins obiectivul de slabire poti ramane intr-o faza de “mentinere”).

Asa cum ai vazut, proteinele au o importanta covarsitoare in procesul de slabire.
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Top 10 alimente care lupta cu oboseala

Mesaj  Didina Sava la data de Dum Noi 21, 2010 12:42 pm

Top 10 alimente care lupta cu oboseala

Oboseala este una dintre marile probleme cu care se confrunta oamenii din ziua de azi. Stresul, serviciul, indatoririle familiale te solicita la maximum, de aceea ajungi sa te simti vlaguit de puteri. Oboseala este semnul unui consum foarte mare de energie si este cauzata de factori multipli. Solutia la o astfel de problema poate consta intr-o alimentatie sanatoasa, corect aleasa, care sa-ti reincarce bateriile.
Iata 10 alimente care te pot ajuta sa te pui pe picioare in scurt timp, fara sa apelezi la medicamente:
1. Fructele uscate
Veritabila sursa de energie, usor asimilabila, fructele uscate sunt extraordinare pentru a-ti reveni dupa un efort fizic si psihic intens. Spre deosebire de energizante sau de dulci uri , acestea contin elemente nutritive necesare pentru a avea un organism sanatos. La primul semn de oboseala, cateva curmale insotite de un pahar cu lapte aduc un aport substantial organismului.
2. Citricele
Portocalele, mandarinele si clementinele au un continut ridicat in vitamina C. In lipsa acestui element important, organismul resimte o oboseala generala. Gratie vitaminei C, absorbtia fierului se produce mult mai usor. De asemenea, citricele contin polifenoli, molcule implicate in prevenirea bolilor cardiace si a cancerului.
3. Carnea rosie
In general, foarte multe persoane aleg produse din carne de pasare. Dezinteresul pentru carnea rosie risca sa afecteze rezervele de fier si implicit sa antreneze mult mai usor instalarea oboselii. Pentru a reface plinul cu acest aliment „anti-anemie”, este indicat sa mananci o data pe saptamana carne rosie (vita, oaie) sau ficat.
4. Iaurtul
Pentru ca organismul sa poata lupta impotriva factorilor externi daunatori precum virusii sau bacteriile, trebuie sa aiba un sistem imunitar puternic. Solutia: intareste apararea imunitara cu ajutorul bacteriilor lactice. Acestea se gasesc in produsele lactate si ajuta organismul sa lupte impotriva „intrusilor” rau intentionati.
5. Leguminoasele
Soia, mazarea, fasolea rosie si lintea sunt surse bogate de glucide complexe. De asemenea, contin minerale importante pentru a lupta impotriva surmenajului precum fierul, magneziul si zincul. Adauga in meniul zilnic una dintre aceste leguminoase, timp de cateva saptamani, si iti vei spori vitalitatea.
6. Legumele verzi
Spanacul, laptucile, salata verde, brocoli sunt legume verzi bogate in acid folic, o vitamina care participa la formarea globulelor rosii, deci la un transport mai bun al oxigenului. La fel ca si fierul, acidul folic este o vitamina excelenta pentru a trata anemia.
7. Nucile
Cu un continut bogat in proteine, in acizi grasi esentiali, in vitamina E, fibre si antioxidanti, nucile sunt considerate alimente super tonice. Insa, magneziul este elementul care le recomanda ca fiind ideale in lupta contra surmenajului. Este important sa consumi zilnic magneziu, pentru ca stresul antreneaza eliminarea acestui mineral prin uri na.
8. Cerealele integrale
Multe persoane neglijeaza cerealele de teama sa nu acumuleze in greutate. Insa, acestea reprezinta o sursa pretioasa de energie. Datorita continutului bogat in glucide, cerealele furnizeaza „carburant” pentru muschi si creier. Acestea sunt bogate in tiamina, o vitamina (B1) care favorizeaza transformarea glucidelor in energie. Prin urmare, mizeaza pe produse din cereale integrale care elibereaza progresiv in corp substantele energizante.
9. Apa
Hidratarea necorespunzatoare a corpului poate provoca dureri de cap si senzatia de oboseala. Pentru ca este bogata in minerale si saraca in caloriii, apa este considerata cea mai sanatoasa bautura. Zilnic este indicat sa consumi in jur de 1l si jumatate.
10. Ceaiul verde
Datorita teinei (stimulent pentru sistemul nervos central), ceaiul „trezeste” creierul si il stimuleaza sa arda kilogramele in exces. Aceasta bautura traditional chinezeasca detine numeroase proprietati pozitive asupra organismului. Sursa importanta de antioxidanti puternici, ceaiul verde mareste capacitatea intelectuala si concentrarea.


avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Poftele de anumite alimente anunta nevoi ale corpului de anumite minerale sau vitamine

Mesaj  Didina Sava la data de Vin Feb 25, 2011 10:48 am

Poftele si apa


Fiecare pofta are o cauza


Unora le este pofta de ciocolata, altora de ceva sarat.
Oricare ar fi pofta ta, uneori este atat de puternica incat te face sa iesi din casa in miez de noapte si sa te duci la magazin sa-ti cumperi mancarea dupa care salivezi. Pofta de un anumit aliment este modul corpului prin care iti spune ca duce lipsa de vreo substanta din acea mancare. Si de multe ori ca sa-ti satisfaci intr-adevar pofta, trebuie sa mananci altceva decat crezi ca ai nevoie.

Daca ti-e pofta de ciocolata.
Ai nevoie de magneziu.
Pe care il gasesti in nuci, seminte, legume, fructe.

Daca ti-e pofta de ceva dulce..
Ai nevoie de:
- crom pe care il gasesti in brocoli, struguri, branza, fasole boabe, pui, ficat de vitel
- carbon pe care il gasesti in fructe proaspete
- fosfor pe care il gasesti in pui, vita, ficat, peste, oua, lactate, nuci, legume, fulgi
- tryptophan pe care il gasesti in branza, carne de miel, ficat, spanac, cartofi, stafide

Daca ti-e pofta de paine, paine prajita
Ai nevoie de azot.
Pe care il gasesti in mancaruri proteice: peste, carne, fasole boabe, nuci

Daca ti-e pofta de grasimi (chipsuri), prajeli
Ai nevoie de calciu.
Pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, nap

Daca ti-e pofta de cafea sau ceai
Ai nevoie de:
- fosfor pe care il gasesti in pui, vita, ficat, peste, oua, lactate, nuci, legume, fulgi
- sulf pe care il gasesti in galbenusul de ou, ardei rosii, usturoi, ceapa
- sare fier pe care il gasesti in peste, carne de pasare, fructe de mare, verdeata, cirese negre

Daca ti-e pofta de alcool, sau pastile care sa te relaxeze
Ai nevoie de:
- proteine pe care le gasesti in carne de pui, de porc, nuci, lactate, fructe de mare
- calciu pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, napi
- potasiu pe care il gasesti in masline negre, cartofi, spanac, verdeturi amare

Daca ti-e pofta de gheata
Ai nevoie de fier.
Pe care il gasesti in peste, carne de pasare, fructe de mare, verdeata, cirese negre

Daca ti-e pofta de mancare prajita
Ai nevoie de carbon.
Pe care il gasesti in fructe proaspete.

Daca ti-e pofta de bauturi acidulate
Ai nevoie de calciu.
Pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, nap

Daca ti-e pofta de mancaruri sarate
Ai nevoie de cloruri.
Pe care le gasesti in peste, lapte de capra, sare de mare

Daca ti-e pofta de mancaruri acide
Ai nevoie de magneziu .
Pe care il gasesti in nuci, seminte, legume, fructe

Daca ti-e pofta de lichide
Ai nevoie de apa.
Trebuie sa bei circa 8-10 pahare de lichid pe zi

Daca ti-e pofta de solide, mai degraba decat lichide
Ai nevoie de apa.
Corpul tau a fost deshidratat pentru o perioada asa lunga de timp incat nu mai simte nevoie de apa. Trebuie sa bei cat mai multa apa posibil pentru a reveni la normal.

Daca ti-e pofta de bauturi reci
Ai nevoie de mangan
Pe care il gasesti in alune, nuci, arahide, ananas, coacaz negru

Daca ai anumite pofte in perioada premenstruala
Ai nevoie de zinc
Pe care il gasesti in carne rosie, fructe de mare, radacinoase, salata, legume cu frunze

Daca iti este mai mereu foame
Ai nevoie de:
- siliciu pe care il gasesti in nuci, seminte
- tirozina pe care o gasesti in suplimentele de vitamina C, portocale,verdeturi , legume si fructe rosii
- tryptophan pe care il gasesti in branza, carne de miel, ficat, spanac, cartofi, stafide

Daca nu ai pofta de mancare
Ai nevoie de:
- vitamina B1 pe care il gasesti in fasole, nuci, seminte, ficat
- vitamina B3 pe care o gasesti in ton, carne de vita, pui, curcan, porc, legume, seminte
- cloruri pe care le gasesti in peste, lapte de capra, sare de mare

Daca ti-e pofta de tutun
Ai nevoie de:
- siliciu pe care il gasesti in nuci, seminte
- tirozina pe care o gasesti in suplimentele de vitamina C, portocale, verdeturi, legume si fructe rosii

avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Nu esti bolnav, doar ti-e sete

Mesaj  Didina Sava la data de Vin Feb 25, 2011 10:58 am

Nu esti bolnav, doar ti-e sete

Într-o conferinta exceptionala pe care Masaru Emoto insusi a sustinut-o in Romania , ilustrind prin imagini rezultatele experimentelor sale, a spus:
"Apa are puterea magica de a da nastere tuturor lucrurilor si de a pastra informatia.
In stadiul de fata, suntem aproape in totalitate apa, dupa nastere suntem peste 80% apa, apoi sintem 70% apa,pentru ca, dupa virsta de 60 de ani, sa devenim apa tot mai putin.

Ce se intimpla cind sintem doar 50% apa? Ne ridicam la ceruri (murim)! De ce nu putem trai fara apa?

Pentru ca ea transforma energia si informatia. Experimentele lui Emoto demonstreaza faptul ca apa asculta rugaciunile noastre, modificindu- si structura.

"Eu sunt budist, nu am crezut niciodata in rugaciune, pina cind am facut aceste experimente care mi-au schimbat viata", a mai spus Masaru Emoto la conferinta sustinuta in Romania.

Dar, aceleasi experimente demonstreaza ca apa asculta si muzica, asa cum reproduce structura emotionala a cuvintelor,precum si forma si structura emotionala a imaginilor.
Emoto a prezentat un esantion de apa care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum si Lacul Lebedelor al lui Ceaikovschi.
"Cind apa din corpul nostru asculta o muzica frumoasa, se schimba corpul nostru. Muzica este o forma de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umana. Va veni o vreme in care vom cumpara de la farmacie muzica vindecatoare" , a mai spus Emoto.
Asadar, trebuie sa bem mai multa apa, trebuie sa vedem imagini cit mai placute in jurul nostru, sa ascultam muzica vindecatoare si sa auzim,atit de la propria noastra constiinta, cit si de la cei din jur, cit mai multe cuvinte vindecatoare. Trebuie sa retinem ca aceleasi extraordinare experimente au aratat ca apa reproduce formele emotionale ale alimentelor pe care le mincam.

Ce se intimpla in corp cind bem sau nu bem apa?

Independent de Masaru Emoto, un medic arestat in trecut intr-un context politic in India, F. Batmanghelidj, autorul cartii"Nu esti bolnav, ti-e doar sete", a observat in inchisoare ca, atunci cind arestatii beau apa, multe dintre durerile corpului fizic dispareau.

Multi dintre ei aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea ca sint cauzate de stresul din inchisoare.
A inceput sa-i trateze pe acestia cu diferite feluri de apa: apa sarata, apa dulce, apa amara si surpriza colosala era ca, in 90 la suta din cazuri,spasmele stomacului dispareau. Medicul a constatat ca nu toate simptomele erau cauzate de stresul din inchisoare, dimpotriva; 90% din ele erau cauzate de deshidratare. Observind faptul ca apa avea aceste efecte, el si-a spus ca nu putea fi la mijloc doar un efect Placebo.
Cind a fost eliberat, el a infiintat o clinica si a efectuat nenumarate studii, vindecind si multi bolnavi.

Ce se intimpla in corp cind bem apa?

Ralph Vornehm a prezentat componenta de apa a fiecarui organ din corp, incepind cu celulele, sîngele, neurotransmitatorii si terminind cu organele mai mari. Creierul are in componenta sa 90% apa, ceea ce explica intr-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele catre toate organele cu viteze uluitoare (daca ne gindim si la teoria lui Emoto). De asemenea, neurotransmitatorii - responsabili de transmiterea acestor mesaje - contin tot 90% apa. Este de inteles de ce, cind nu bem apa, nu mai simtim cu timpul senzatia de sete.
Neurotransmitatorii deshidratati nu mai transmit corect mesajul "mi-e sete", asa incit setea incepe sa mistuie corpul, incep durerile (si ele semnale de deshidratare) si patologia multor organe.

Ralph Vornehm a spus ca "celulele corpului nostru nu se ating intre ele, pentru ca inoata in apa, la fel ca si nervii".
Cind apa din corp este murdara, ce se intimpla? Celulele comunica printr-un sistem de tip bio-laser. Exista un tip de apa in interiorul celulei si alt tip de apa in afara ei. Schimbul intre acestea purifica celula si o ajuta sa functioneze corect. Daca nu bem apa regulat, celulele se intoxica.
Cind membrana unei celule nu este bine hidratata, corpul declanseaza un mecanism de urgenta, ca forma de aparare si de hidratare.

Corpul se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului! !!! Membrana se imbraca intr-o pelicula protectoare, ca o crema,
care impiedica uscarea. Ce este aceasta pelicula? Surpriza. Este colesterol. Corpul nostru se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului.
Studiile efectuate au aratat ca, in 90% din cazuri, colesterolul scade in 21 de zile de baut apa corect, ceea ce inseamna ca in 90% din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratarii.

Studiile facute pe celulele canceroase au aratat ca acestea nu mai comunica intre ele. Imaginile prezentate de Ralph Vornehm arata ca celulele deshidratate se afla intr-un fel de sfera intunecata, dupa care devin mutante si se ajunge la cancer.
Sarea este foarte importanta pentru organism, pentru ca aceasta efectueaza schimbul la nivel celular; apa merge in celula si in afara ei cu ajutorul sarii.
Aceasta inseamna ca a bea apa si a avea saruri naturale in organism este vital pentru sanatatea celulara.
Pentru a se hidrata, singele trage apa din organele vitale.

Ce se intimpla la nivelul sistemului digestiv daca nu bem apa inainte de masa (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa)?
Nu trebuie sa bem apa in timpul mesei!!

Corpul nostru are nevoie de singe pentru a efectua procesul digestiv, iar singele este compus 80% din apa. Singele trebuie sa absoarba tot soiul de componente vitale pentru sanatatea sa. Pentru a efectua corect procesul de digestie, singele trebuie sa fie hidratat corect inainte de masa. Altfel, singele se ingroasa si, de aceea, pentru a se hidrata trage apa din corp. Remarcam, asadar, ca in organismul nostru fiecare celula, fiecare componenta "lupta" pentru a-si intretine viata proprie, ceea ce face ca, in ultima instanta, sa conduca spre viata intregului organism.

Singele nu face exceptie de la acest principiu, asa incit - iata - vedem de ce este atit de important sa bem apa cu o jumatate de ora inainte de masa. Singele nu va mai extrage apa din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va ramine sanatos.
"Sint oameni care tusesc, ii apasa inima sau au colici dupa masa. Acele organe care ne dor dupa ce mincam sesizeaza ca nu au destula apa", spune Ralph Vornehm."

Cercetarile efectuate arata ca 90% din durerile de stomac sint cauzate de deshidratare. Oamenii care au miscari greoaie sau cei "cu fata impietrita" au o proasta functionare a nervilor cauzata de lipsa apei in corp. La nivelul cartilagiilor, componenta apei este de 90%.
Daca cartilagiul este deshidratat, incepe sa pocneasca. Oasele au nevoie de apa in aceeasi masura si multe dintre durerile de oase,precum si sindromul de alunecare al discului lombar sint cauzate de deshidratare.

Ce se intimpla cind luam un calmant pentru dureri sau cind avem un soc? Luam calmantul cu apa si ni se da apa cind sintem in stare de soc.
De fapt, cind iei un calmant pentru durere, ceea ce calmeaza durerea este apa, nu calmantul. 90% din durerile din corpul nostru sint semnale prin care corpul spune: "Te rog, am nevoie de apa!". Studiile arata ca tensiunea arteriala mare, problemele legate de vasele de singe sint cauzate de lipsa apei din corp.
Presupunem, insa, ca durerile sint mai mult decit o rugaminte ce corpul ne-o trimite. Durerea trebuie sa fie un mare strigat de ajutor, care s-ar putea traduce: "Ajutor, mi-e sete de nu mai pot!".











avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

VARZA ALBA -Panaceu Universal

Mesaj  Didina Sava la data de Lun Mar 14, 2011 6:43 am

VARZA ALBA folositi-o mai ales cruda. Face cat un depozit intreg de medicamente.

* Hepatita, bolile de ficat in general O substanta continuta de catre varza, sulforafanul, stimuleaza puternic producerea in organism a unor enzime care joaca rolul de detoxifiant al ficatului. De asemenea, consumul de varza s-a dovedit a preveni procesele de distructie celulara la nivelul ficatului, sub
actiunea factorilor infectiosi sau a celor chimici. Pentru a obtine aceste rezultate, se recomanda consumul verzei crude, sub forma de salata, de macar 3 ori pe saptamana.


* Boala canceroasa - in ultimii douazeci de ani au fost efectuate nu mai putin de 94 de studii care au aratat ca varza c onsumata cruda, murata sau gatita rapid are efecte antitumorale si anticancerigene. Principiile active din frunzele de varza induc celulelor maligne apoptoza (un program de autodistrugere folosit de organism pentru eliminarea celulelor imbatranite), regleaza actiunea hormonilor steroidieni in organism (implicati in aparitia a numeroase forme de cancer), regleaza ritmul de diviziune celulara, induc o crestere a productiei enzimelor responsabile de inactivarea si de eliminarea celulelor maligne. Trei-cinci zile pe saptamana, in care consumam cate 200 de grame de salata de varza, ne pot salva viata, punandu-ne la adapost de o incredibila multitudine de forme de cancer, despre care vom vorbi detaliat in cele ce urmeaza:


* Cancerul vezicii urinare - sunt diagnosticate la nivel mondial, in medie, cate 336.000 de noi cazuri in fiecare an, afectand de trei ori mai multi barbati decat femei. Conform cercetarilor medicilor de la Universitatea din Texas, care au studiat cazurile a 697 de bolnavi de cancer al vezicii urinare, in paralel cu cazurile a 708 persoane sanatoase din aceeasi grupa de varsta si de aceeasi rasa, consumul de varza reduce puternic incidenta acestei boli. La persoanele care consuma de mai multe ori pe saptamana varza cruda (dar si alte legume inrudite, cum ar fi varza rosie sau broccoli) incidenta cancerului vezicii urinare este cu 29% mai mica.


* Cancerul de prostata
- o cercetare facuta in Statele Unite pe 1000 de persoane de sex masculin arata ca persoanele care consuma, la macar o treime din mese, legume in stare cruda, au cu 35% mai mari sanse sa nu faca aceasta boala. Interesant este ca la cei care consuma, la macar o treime din mese, in mod special varza cruda si legume inrudite (broccoli, varza rosie), riscul de a face cancer la prostata scade cu 44%.

* Cancerul la san
- nu avem spatiu pentru a rezuma in acest articol toate studiile facute despre efectele de preventive ale consumului de varza in neoplasmul mamar (in Singapore, China, Statele Unite, Polonia, Olanda), dar toate arata ca femeile care consuma varza sau varza murata se bucura intr-o proportie foarte ridicata de imunitate fata de cancerul la san. Conform cercetarilor, cea mai ridicata rata a imunitatii o au femeile care au consumat varza, inca de la varsta de 12-13 ani, macar o data la 2-3 zile. In multe regiuni din Polonia, de pilda, unde datorita obiceiurilor culinare, o femeie consuma inca din adolescenta, anual, in medie, 25- 30 kg de varza, cazurile de cancer mamar sunt mai rare, cu incredibilul procentaj de 72%, decat in celelalte zone ale lumii.

* Cancerul de colon si de rect
- intr-un studiu-gigant facut in Olanda, au fost colectate datele privind vulnerabilitatea la cancer de intestin, in raport cu obiceiurile alimentare, de la o suta de mii de persoane, pe o perioada de timp de sase ani. Conform raportului final al acestui studiu, publicat in anul 2000, la persoanele care consuma zilnic vegetale crude se inregistreaza cu 25% mai putine cazuri de cancer cu aceasta localizare. Ei bine, la vegetarienii care consuma cu predilectie legume din familia cruciferelor, adica varza, varza rosie, conopida si broccoli, incidenta cancerului de colon si de rect este cu 49% mai redusa, fiind practic de doua ori mai protejati de aceasta teribila afectiune.

* Cataracta - salata de varza cu ulei de masline este o excelenta sursa de vitamina C si de vitamina A. Ambele vitamine au un puternic efect antioxidant si, intre altele, stopeaza procesul de producere al cataractei. Asadar, pentru profilaxia acestei afectiuni, se recomanda consumul, macar de trei ori pe saptamana, al verzei proaspete, cate 200 de grame minimum, sub forma de salata.


Tratamente interne

* Obezitate - in Statele Unite si, mai nou, in Europa, curele de slabire pe baza de varza fac adevarate furori. Cea mai populara este de departe cura cu supa de varza, cu care se obtin cele mai rapide scaderi in greutate si pe care... nu v-o recomandam. De ce? Pentru ca hranitul exclusiv cu varza fiarta si, eventual, cu alte mici adaosuri hipocalorice este o tortura ineficienta pe termen lung. In schimb, consumul zilnic, macar la pranz si la cina, a cate 200-300 de grame de salata de varza cruda, poate face minuni in reglarea ponderala, e drept, pe termen lung. Varza este foarte bogata in fibre alimentare, are putine calorii, multe vitamine si minerale, ajutandu-ne sa slabim natural. Obiceiul de a consuma timp de 3-4 zile pe saptamana aceasta salata in cantitati mari are si alte avantaje: reduce cantitatea de hrana consumata la fiecare masa, curata organismul de toxine, ne ajuta in regimurile disociate. Mai mult, consumul acestei salate este un important pas pentru schimbarea obiceiurilor alimentare si a stilului de viata, cheia reglarii greutatii corporale.

* Adjuvant contra cancerului uterin - un miniexperiment la care au participat 30 de femei cu cancer uterin in stadiul I (unu) a presupus consumul unui extract de varza, care contine o substanta denumita I3C (prescurtarea de la indol-3-carbinol). Dupa 12 saptamani de administrare analizele au aratat ca la 47,5% dintre femeile care au beneficiat de experiment celulele maligne au disparut, neoplasmul inregistrand remisie completa. Prin omparatie, la nici una dintre pacientele din grupul de control, care au luat un remediu placebo (fals), nu s-a inregistrat remisia cancerului. Contra acestei afectiuni se recomanda o cura de 3-4 luni, timp in care se consuma suc foarte proaspat de varza, din care se beau 600-800 de ml pe zi.


* Adjuvant contra cancerului la san - mai multe studii de medicina experimentala arata ca tratamentele cu compusii pe baza sulf prezenti in varza determina remisia tumorilor maligne mamare, intr-un procentaj de cel putin 40%. Ca adjuvant contra acestei afectiuni, se recomanda consumul zilnic de salata proaspata de varza la macar o masa.
Suplimentar, se tin cure de cate 4 saptamani, in care se consuma cate un pahar (200 ml) de suc de varza, dimineata si seara.


* Valori ridicate ale colesterolului, ateroscleroza - cercetatorii de la Universitatea de Medicina din Hawaii, Statele Unite, au evidentiat faptul ca unii compusi din varza impiedica transportul colesterolului cu densitate redusa (forma periculoasa a acestuia), catre vasele de sange si catre tesuturi. De asemenea, varza impiedica formarea20placilor de aterom si sclerozarea peretilor arterelor. Se recomanda consumul de varza sub forma de salata, cate 300 de grame zilnic, vreme de macar trei zile pe saptamana.

* Constipatia - cel mai simplu tratament este consumul de varza murata, macar 200 de grame pe zi. In varza murata se gasesc asa-numitele "bacterii prietenoase", care combat constipatia prin reglarea florei intestinale. Apoi, varza murata este bogata in fibre alimentare, de unde si efectul ei de "matura" a colonului, din care extrage prin absorbtie toate reziduurile si apoi ajuta la eliminarea lor prompta.

* Surmenaj fizic si intelectual - consumul de varza cruda sub forma de salata este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular si pentru sistemul nervos. Bogata in vitamine si in minerale, continand substante cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni care intensifica procesele de regenerare din organism, varza are efect adaptogen si anti-oboseala. Se tin cure de trei saptamani, timp in care se consuma la pranz si la masa de seara cate o farfurie (125 de grame) de salata de varza. Acest tratament este fo arte bun adjuvant si contra depresiei psihice..

* Menopauza - studii preliminare arata ca un consum saptamanal de varza cruda (200 de grame pe zi, vreme de macar 4 saptamani)imbunatateste secretia hormonului estrogen si, important, regleaza raspunsul receptorilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este instalarea mai tarzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de inceput ale acesteia (bufeuri, transpiratie, nervozitate etc.), prevenirea si combaterea unor afectiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza, prolapsul uterin, cancerul ovarian si uterin.

* Infectii respiratorii - varza este mai bogata in vitamina C decat portocalele, are putine calorii si multe substante cu efect antioxidant, contine magneziu, potasiu, calciu. Toate aceste caracteristici o recomanda in mod special ca remediu pentru intarirea imunitatii. Se administreaza proaspata, sub forma de salata, cate 3-400 de grame pe zi, la bolnavii cu infectii respiratorii, pentru a sustine si pentru a grabi procesul vindecarii. Persoanelor care iau antibiotice de sinteza li se recomanda si varza murata, pentru restabilirea florei tubului digestiv si pentru contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente.

Tratamente externe

* Arsuri de gravitate mica si medie - se fac spalaturi si se pun comprese vreme de 15 minute, cate 2-3 pe zi, cu suc proaspat de varza. Are efect antiinfectios, ajuta la o vindecare mai rapida si estetica, previne formarea cicatricelor cheloide.

* Rani care se vindeca greu - se pun zilnic comprese cu suc de varza, care se tin vreme de o ora, dupa care se lasa zona tratata sa se usuce la aer inca o ora. Studiile arata ca prin mecanisme inca prea putin cunoscute (se presupune ca varza contine substante stimulatoare ale cresterii anumitor tesuturi), procesul de vindecare al ranilor este mult accelerat, scade riscul de infectie, semnele care raman dupa vindecare sunt mult mai putin vizibile.

* Eczeme infectioase, infectii fungice - frunzele de varza proaspat zdrobite cu ciocanul pentru snitele se pun pe zona afectata, apoi se aplica deasupra un nailon, care se fixeaza cu bandaj sau cu leucoplast.Se lasa sa actioneze vreme de 4ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se zvante la aer, macar 45 de minute.Aplicatia se face pana la vindecare.Compusii pe baza de sulf din frunzele de varza au o puternica actiune antiseptica asupra bacteriilor si a ciupercilor parazite.

* Cancer de piele - se pune zilnic si se tine vreme de 4-6 ore pe zona afectata o cataplasma din frunze de varza, identica cu cea prezentata anterior, la tratamentul eczemelor. Foarte multe persoane cu epiteliom bazocelular si spinocelular au beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament simplu, dar care da rezultate acolo unde cele mai savante si invazive metode de tratament dau gr

* Entorsa, luxatii -
se pun pe zona afectata frunze de varza bine zdrobite (cu ciocanul pentru snitele) si se leaga cu o fasa. Aplicatia se face vreme de 4 ore pe zi. In primele doua zile de la producerea accidentului se pun deasupra cataplasmei si pungi cu cuburi de gheata.. Practica arata ca datorita acestui tratament, timpul de refacere a ligamentelor se scurteaza, durerile sunt atenuate, in multe cazuri, chiar pungile cu lichid sinovial care se formeaza sunt mult mai mici.

* Dureri reumatice - pe zona afectata, se pun dimineata si, eventual, seara, frunze de varza bine zdrobite.Se tin minimum doua ore. Intern, se consuma cate 1-2 pahare de suc proaspat de varza pe zi, in cure de 40 de zile, urmate de 14 zile depauza. Tratamentul extern si intern cu varza proaspata are efect antiinflamator articular, incetineste sau chiar stopeaza procesele degenerative, ajuta la recastigarea mobilitatii articulare.



FRUMUSETE


· Ten incarcat
- se sterge vreme de cinci minute, in fiecare dimineata si in fiecare seara, pielea de pe obraji si de pe gat, cu un tampon bine inmuiat, din cand in cand, in suc proaspat de varza. Aceasta aplicatie are un excelent efect de curatare a pielii, previne tulburarile de pigmentare, da un plus de stralucire tenului astfel tratat.

· Piele imbatranita - bogata in vitamina A si in vitamine din complexul B, continand substante care imbunatatesc irigatia cu sange a pielii, avand efect de curatare profunda a tenului, sucul de varza este unul din secretele saloanelor de cosmetica care obtin rezultate miraculoase. Se pun comprese cu suc foarte proaspat de varza, care se tin vreme de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer alte 15 minute. In final se aplica o crema hidratanta.

VARZA ROSIE

- Este, practic, aceeasi specie ca si varza alba, fiind o varietate a acesteia. Dincolo de infatisare, intre varza rosie si cea alba mai sunt insa si alte diferente, invizibile cu ochiul liber, dar extrem de importante. De pilda, spuneam despre varza alba ca are un continut de vitamina C mai mare decat portocalele.
- Ei bine, varza rosie contine de pana la... 6-8 ori mai multa vitamina C decat surata ei alba, fiind un adevarat concentrat din aceasta vitamina.
- Apoi, pigmentii care dau culoarea rosie acestei legume au un rol foarte important ca medicament. Asadar, tinand cont ca modalitatile de preparare ale verzei rosii sunt perfect identice cu cele prezentate la cea alba, sa vedem in continuare cateva recomandari terapeutice extrem de importante:
* Alzheimer - antocianii, adica pigmentii rosii din aceasta varietate de varza, fac adevarate miracole in prevenirea si in combaterea degenerarii celulelor 20 din sistemul nervos central. Se administreaza salata proaspata, cate trei sute de grame pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Inca nu se stiu foarte multe lucruri despre capacitatea tratamentului cu varza rosie de a restabili functiile cerebrale alterate de Alzheimer, insa efectul de prevenire si de incetinire sau chiar de blocare a evolutiei bolii cu ajutorul verzei rosii este cert.
* Febra - se administreaza salata de varza (150 de grame) sau sucul de varza (100 ml) de 2-3 ori pe zi.Continutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajuta inima si sistemul cardiovascular sa reziste cu succes temperaturii ridicate, catalizeaza actiunea sistemului imunitar, care este principalul "beneficiar" al acceselor de febra.
* Alergia - este prevenita de o cura cu salata de varza rosie cruda (ori chiar murata) pe timpul iernii. Se consuma 200-300 de grame zilnic, pe o perioada de timp de 3 luni, urmata de alte 3 saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Bogatia de vitamina C si de antioxidanti din aceasta leguma ajuta la reglarea reactiei sistemului imunitar la interactiunea cu factorii externi.
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Cele mai sănătoase 100 de alimente

Mesaj  Didina Sava la data de Lun Mar 14, 2011 6:54 am

Nutriţioniştii germani au stabilit care sunt cele mai sănătoase 100 de alimente ce îţi protejează principalele organe. Lista acestora a fost publicată recent în ziarul Bild din Germania şi a făcut deja furori în întreaga lume. În cazul legumelor şi fructelor se recomandă ca acestea să fie consumate proaspete sau congelate, iar plantele medicinale indicate de medicii germani trebuie administrate sub formă de infuzii, comprese sau tincturi. Vă prezentăm lista acestor alimente.

Piele/păr

1. Pepenele. Are foarte puţine calorii şi e un fruct excelent pentru menţinerea fermităţii pielii.
2. Iaurtul degresat. Are o concentraţie ridicată de vitamina A, iar bacteriile sale îmbunătăţesc aspectul pielii.
3. Grâul. Are calciu, acizi graşi, dioxid de siliciu - provizii de sănătate pentru piele, păr şi unghii..
4. Orzul. Conţine substanţe bioactive, înfrumuseţează şi revitalizează..
5. Cimbrul. Curăţă organismul şi redă strălucirea pielii.
6. Hreanul. Regenerează părul, pielea şi unghiile, mulţumită substanţelor active conţinute.
7. Muştarul. Reglează fluxul sangvin la nivelul pielii.

Rinichi

8. Sfecla roşie. Stimulează arderile celulare.
9. Vişinele. Conţin potasiu, substanţă pe care rinichii "se luptă" să o elimine din sânge, când e în exces.
10. Castravetele. Are multă apă şi stimulează activitatea rinichilor.
11. Ţelina. Protejează rinichii de viruşi.
12. Varza roşie. Aminoacizii şi proteinele sale acţionează ca un filtru pentru rinichi.
13. Gulia. Vitamina C protejează celulele renale, iar fierul şi fosforul energizează.
14. Ridichea neagră. Are proprietăţi de antibiotice naturale.
15. Varza murată. Detoxifică întregul organism.
16. Hrişca. În medicina complementară, e folosită ca produs dietetic în cazul bolilor de rinichi şi în diabet. E eficientă dacă suferiţi de hipertensiune arterială.
17. Pătrunjelul. Deţine combinaţia ideală de minerale pentru a curăţa rinichii.

Oase

18. Migdalele. Conţin magneziu, care ajută oasele să rămână sănătoase.
19. Spanacul. Aduce în organism necesarul de calciu pentru rezistenţa oaselor şi funcţionarea muşchilor.
20. Meiul. Deosebit de bun pentru copii, cărora le întăreşte dinţii, oasele şi le stimulează creşterea.
21. Secara. Benefică pentru dinţi, oase şi muşchi. E o sursă ideală de oligţlemente, cum ar fi B-vitamine, potasiu, magneziu, mangan, fier şi zinc.
22. Brânza. Este o sursă de calciu, contribuind la întărirea oaselor.

Intestine/stomac

23. Tinctura de fenicul. Protejează mucoasele intestinale.
24. Păstârnacul. Stimulează digestia.
25. Mango. Are vitamina A şi antioxidanţi ce apără mucoasa intestinală.
26. Arpacaşul. Aduce în organism necesarul de fibre, magneziu şi fosfor pentru o digestie sănătoasă.
27. Mărarul. Ameliorează indigestia..
28. Soia. Are proprietăţi anticancerigene..
29. Nucile. Conţin o formă purificată de Omega 3, care ajută la reducerea riscului de cancer al intestinelor.

Ficat

30. Anghinarea. Are proteine regenerative, iar acidul folic şi antioxidanţii săi previn bolile hepatice. 31. Sucul de ridiche. Stimulează secreţia bilei..
32. Conopida. Contribuie la protejarea şi îmbunătăţirea activităţii ficatului.
33. Drojdia de bere. E o importantă sursă de vitamina B, detoxifică ficatul.
34. Năsturelul (Nasturtium Officinale). E folosit la producerea muştarului şi a uleiurilor bune pentru metabolismul bilei şi al ficatului.
35. Păpădia. Reduce colesterolul şi ajută la buna funcţionare a ficatului.
36. Laptele. Apără ficatul de diferite afecţiuni frecvente.
37. Menta. Uleiurile sale esenţiale stimulează secreţia biliară şi ajută la calmarea crampelor.
38. Carnea de iepure. Degresează ficatul.
39. Carnea de vită şi de mânzat. Conţine vitamina B, fier şi proteine de bună calitate.

Creier

40. Lintea. Conţine proteine, glucide şi lecitina de care au nevoie celulele creierului.
41. Quinoa. Bogat în fier, întăreşte memoria şi încetineşte procesul de îmbătrânire.
42. Carnea de pasăre de curte. Are grăsimi şi uleiuri care oferă energie celulelor nervoase.
43. Fasolea. Creşte puterea de concentrare.
44. Oul. E o sursă grozavă de proteine, iar gălbenuşul conţine colină, care ajută la dezvoltarea memoriei.
45. Avocado. E un fruct care combate stresul, nervozitatea şi insomnia.
46. Bananele. Conţin substanţe benefice pentru creier. Glucoza, vitaminele şi mineralele fructelor îl energizează.
47. Caisele. Un amestec ideal de minerale ce stimulează neuronii.
48. Stafidele. Au mult zahăr (75%), resursă energetică pentru creier.
49. Perele. Ajută circulaţia sangvină, iar zahărul şi substanţele asemănătoare hormonilor intensifică puterea "de lucru" a creierului.
50. Mazărea. E bogată în proteine bune pentru memorie şi concentrare.
51. Salata verde. Substanţele opiacee calmează sistemul nervos.

Ochi

52. Castanul sălbatic. Substanţele sale active calmează iritaţiile şi senzaţia de usturime.
53. Arnica. Uleiurile esenţiale calmează inflamaţiile oculare.
54. Mesteacănul alb. Vitamina C, potasiul şi calciul conţinute întăresc imunitatea ochilor.
55. Limba de miel. Are o mulţime de taninuri şi saponine ce reduc inflamarea vaselor conjunctivale.
56. Rostopasca. Este eficientă împotriva viruşilor, în special pentru ochii uscaţi.
57. Gutuia. Cu pectină şi calciu, e bună pentru alergii şi febra fânului.
58. Iarba de silur (Euphrasia Officinalis). Calmează ochii în cazul persoanele tensionate, care stau mult în faţa calculatorului.
59. Grăsimea de găină. Împreună cu iarba de silur, face minuni dacă e aplicată ca unguent pe ochi.
60. Strugurii. Aceste fructe ajută cu precădere ochiul în timpul vederii nocturne.
61. Pătlagina. Taninurile sale tratează infecţiile oculare.
62. Căpşunele. Ajută ochiul în timpul vederii nocturne.
63. Centaurium minus. Tinctura acestei plante vindecă afecţiunile oculare.
64. Ananasul. Conţine numeroase enzime ce relaxează ochii celor care stau mult la calculator.
65. Rozmarin. Purifică ochii şi protejează vasele de sânge oculare.

Inimă

66. Varza. Are mult potasiu şi fier, necesare inimii şi circulaţiei sangvine.
67. Broccoli. Previne ateroscleroza şi atacurile de cord, prin conţinutul de calciu, fier şi caroten.
68. Ridichea. Apără împotriva atacurilor de inimă.
69. Portocalele. Conţin vitamina C, care scade valoarea colesterolului din sânge, În plus, are şi puţine calorii.
70. Morcovul. Acidul folic şi bioflavonoidele rădăcinoasei protejează inima.
71. Peştele. Acizii graşi Omega 3 apără sistemul vascular de inflamaţii şi de calcifieri.
72. Ceapa. Scade presiunea sângelui, îmbunătăţeşte activitatea inimii şi circulaţia.
73. Usturoiul. Alicina conţinută previne accidentele vasculare cerebrale.
74. Usturoiul sălbatic. Substanţele sale curăţă sângele de toxine.
75. Sparanghelul. Asparagina curăţă cordul şi vasele mari de sânge.
76. Cicoarea. Scade tensiunea arterială şi colesterolul, curăţă sângele cu ajutorul unor minerale specifice.
77. Uleiul de măsline. Energizează cordul şi reduce colesterolul.
78. Somonul. Acest peşte e o sursă bună de acizi graşi Omega 3, care reuşesc să scadă din nivelul trigliceridelor din sânge.
79. Dovleacul. Are efect benefic în cazul hipertensiunii arteriale şi în bolile de inimă..
80. Cartofii. Protejează contra accidentelor cerebro- vasculare, oferind o cantitate mare de vitamina C pentru sistemul vascular.
81. Paprika. Protejează inima şi vasele de sânge.
82. Roşiile. Diuretice eficiente, normalizează tensiunea arterială.
83. Măslinele. Reduc colesterolul nociv şi tensiunea arterială.
84. Merele. Conţin 300 de substanţe esenţiale pentru protecţia întregului sistem vascular.
85. Fasolea neagră. O cană din acest aliment furnizează între 120 şi 320 miligrame de magneziu, mineral ce previne apariţia tulburărilor de ritm cardiac.
86. Coacăzele. Cu cea mai mare concentraţie de minerale şi de vitamine C, B, D şi E, sunt bune pentru circulaţia sângelui.
87. Zmeura. Acţionează ca o aspirină naturală, întărind sistemul imunitar.
88. Murele. Sunt considerate de specialiştii germani fructe cardioactive, ajutând la funcţionarea optimă a cordului.
89. Socul. Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.
90. Piersicile. Au multe vitamine şi oligţlemente care protejează inima.
91. Cireşele. Împrospătează resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor şi siliciu.
92. Rubarba. Fortifică inima şi scade tensiunea arterială.
93. Grepfrutul. Are o enzimă specială, care previne obstrucţiile vasculare şi tromboza.
94. Ciuperca Shitake. Reduce colesterolul.
95. Prunele. Previn tromboza.
96. Curmalele. Sunt bogate în fier, calciu şi potasiu. Reduc tensiunea arterială, protejează împotriva aterosclerozei.
97. Afinele. Pigmentul lor albastru ajută la elasticitatea vaselor sangvine.
98. Ovăzul. Are acizi graşi, benefici în bolile cardiovasculare.
99. Porumbul. Are vitamina D şi vitamina K.
100. Ardeiul iute. Previne creşterea zahărului din sânge, care poate duce la formarea colesterolului pe vasele inimii.
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Ce mancam din supermarchet si cat de manipulatoare este industria prepararii hranei.

Mesaj  Didina Sava la data de Mier Apr 06, 2011 10:45 pm

Crunta realitate americana care ne va lovi in foarte scurt timp si pe noi, daca nu cumva suntem deja victimele acestui sistem. Toate scrierile SF din anii '60, '70... despre alimentele sintetice si despre cine conduce cu adevarat lumea sunt pur si simplu infantilisme pe linga aceasta socanta, halucinanta realitate.

TREBUIE SA VEDETI ACEST FILM! ESTE O OBLIGATIE MORALA, ESTE O DATORIE FATA DE PROPRIA PERSOANA, FATA DE FAMILIE, FATA DE PLANETA PE CARE TRAIM!

Probabil ati vazut si ati citit multe filme si scenarii despre diverse teorii conspirationiste si altele de acest gen. ACEST FILM ESTE DUREROS DE REAL. Dureaza 90 de minute - adica o ora si jumatate -, dar sunt ferm convins ca va va putea schimba viata dupa ce-l vizionati si veti CUMPARA ALTFEL, cu mult mai multa atentie si DISCERNAMINT ALIMENTELE DIN SUPERMARKET.

NU E NIMIC INVENTAT, NU E NIMIC INOCULAT SUBLIMINAL. ESTE O HALUCINANT DE DUREROASA REALITATE!






avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Trei plante contra vlaguielii de primavara ori toamna

Mesaj  Didina Sava la data de Mier Mai 04, 2011 12:37 am

Busuiocul, Maghiranul si Rozmarinul

combat excelent caderile de energie vitala, intelectuala si sufleteasca.Vlaguiala de primavara ori toamna este o boala pentru care nu exista medicamente….
Ce sa prescrii pentru moleseala, pentru somnolenta si pentru cascat ? Pentru indispozitia sufleteasca, indiferenta la soarele de pe cer ? Si totusi, batranii nostri aveau leac si pentru “lingoarea” de primavara,pe care izbuteau s-o puna pe fuga cu o ramurica de… busuioc.


Busuiocul (Ocimum basilicum)

Pretuit de mai toate popoarele europene, la romani busuiocul e rege, o planta “de suflet”, care, pe langa faptul ca aduce noroc, aduce si sanatate. Busuiocul este un tonic si un energizant cat se poate de potrivit pentru perioada schimbarii de anotimpuri, cand foarte multi dintre noi ne confruntam cu caderi de energie vitala, intelectuala sau sufleteasca. Iata, in continuare, cateva retete simple, care pun foarte bine in valoare efectul tonic al busuiocului.
- Maceratul la rece de busuioc – este considerat pe drept cuvant un adevarat elixir al tineretii, recomandat in cazurile de imbatranire prematura, in tulburari de menopauza, andropauza, sterilitate masculina si feminina, frigiditate etc. Inca nu este cunoscut efectul busuiocului asupra glandelor endocrine, dar este cert ca atat la femei, cat si la barbati, el este un regenerator rapid, oprind in acelasi timp procesele de uzura, care cunosc o accelerare in aceasta perioada de trecere. Cel mai eficient este maceratul obtinut prin tinerea a 4-8 lingurite de busuioc in apa, vreme de 8 ore, urmata de filtrare. Se bea acest preparat pe stomacul gol, de preferinta dimineata. Mai ales pe perioada primaverii, este recomandat ca, in paralel cu aceasta cura, sa se treaca si la o alimentatie in care sa predomine cruditatile.
- Pulberea de busuioc – are o capacitate miraculoasa de imbunatatire a starii psihice, fiind din acest motiv cat se poate de binevenita in anotimpul asteniei de primavara. Efectul busuiocului asupra sufletului este deocamdata destul de greu de explicat pe cale stiintifica. Se cunoaste faptul ca este un tonic si un stimulent nervos, dar aceste atribute sunt vagi, in comparatie cu complexa lui actiune invioratoare, usor euforizanta si echilibranta asupra starii psihice. Mai mult, busuiocul induce si o… traire mistica, facilitandu-ne, pur si simplu, apropierea de spiritual (motiv pentru care este folosit si in ritualul crestin). Conex cu aceasta deschidere sufleteasca pe care o creeaza, busuiocul mareste si capacitatea de control asupra emotiilor si reduce sensibilitatea la stres. Faceti in aceasta perioada o cura de minimum 14 zile, timp in care luati de patru ori pe zi cate o lingurita rasa de pulbere de busuioc cu apa. Preferabil ar fi ca pulberea sa fie cernuta (pentru a nu rani fina mucoasa bucala) si sa fie tinuta sub limba 10 minute, inainte de a fi inghitita. Rezultatele acestei cure simple este foarte posibil sa va uimeasca.

Povestea apei de busuioc si a tineretii fara batranete

Povestea adevarata care urmeaza, pe care am auzit-o de curand de la d-l Ioan Groza – cunoscutul terapeut naturist din Arad, mi s-a parut mai convingatoare decat orice alta pledoarie pentru folosirea busuiocului. “Acum ceva vreme, am cunoscut un cuplu cu adevarat neobisnuit. Ea era foarte tanara si luminoasa, iar el era foarte batran. Am crezut ca erau tata si fiica, iar cand ea mi l-a prezentat drept ,,sotul meu”, nu mi-am putut retine un zambet. Dupa ce am discutat si s-a mai destins atmosfera, la un moment dat acea femeie a zis: ,,Stiu de ce ati zambit cand vi l-am prezentat pe sotul meu. Considerati ca eu sunt tanara si el batran, dar sa stiti ca intre noi este o diferenta de doar trei ani”. Zic: ,,Nu se poate, doamna!”. ,,Dar cati ani imi dati?”. ,,Sa tot aveti 32 de ani sau, hai sa zic, 35 de ani”. ,,Ei bine, am… 65 de ani”. Eu am inlemnit. ,,Dar cum v-ati mentinut aceasta tinerete?”. ,,In viata mea am mancat foarte multe cruditati, paine numai neagra, carne foarte putina – chiar de loc. Dar nu numai cu aceste alimente mi-am mentinut tineretea. Eu, de la 20 de ani, consum apa cu busuioc. Pun intr-un borcan cu apa trei crengute de busuioc uscat, iarna si primavara, si verde – vara si toamna. Acest preparat cu busuioc, pur si simplu imi mentine tineretea.” Si mi-au adus si buletinele, pentru ca mie nu-mi venea sa cred. ,,Sotul meu bea tuica, iar eu – apa de busuioc”, mi-a explicat doamna.”

Maghiranul (Majorana hortensis)

Daca ar fi sa alcatuim o trusa de prim-ajutor, care sa fie compusa numai cu leacuri naturiste, cu siguranta ca aceasta planta – vanduta in mai toate alimentarele pe post de condiment – nu ar lipsi. Un simplu ceai fierbinte de maghiran face minuni. De la prima cana, ne va invada o caldura placuta, dupa care ni se va destinde, ca prin farmec, intreg corpul si, apoi, aproape fara sa ne dam seama, stresul si (eventual) suferinta fizica ori psihica vor deveni, cel putin pe moment, un vis indepartat. Repetat de mai multe ori intr-un interval scurt de cateva zeci de minute, tratamentul va face sa apara niste mici (si deloc neplacute) accese de temperatura, in care sistemul imunitar va distruge cu spor germenii unui potential guturai sau gripe, care in timpul primaverii lovesc mai perfid ca oricand. Daca aveti dureri de rinichi sau o cistita (lucru frecvent intalnit atunci cand se raceste brusc vremea), veti vedea cum ele trec ca prin farmec, iar eliminarea isi va relua fluxul firesc de la primele 4-5 cani de ceai fierbinte. Daca mai adaugam ca tratamentul intensiv cu ceai de maghiran amplifica exponential procesele de eliminare a toxinelor si a apei in exces din tesuturi, facandu-ne sa ne simtim usori ca o… zi de primavara, obtinem un tablou complet al actiunii acestui condiment miraculos. In cazul in care nu va vine sa credeti toate aceste minuni, atunci cel mai bine ar fi sa le experimentati si va garantam ca nu veti fi dezamagiti. Si, pentru a veni si in ajutorul celor care au sistemul nervos mai zdruncinat in aceasta perioada, va punem la dispozitie cateva informatii cu adevarat extraordinare, in ceea ce priveste dozajul maghiranului.
- Pentru o relaxare rapida si pentru a chema somnul, puneti o lingurita de maghiran la o cana de apa (indiferent de producator, el se gaseste bine maruntit, asa incat masuratoarea va fi usoara).
- Pentru a risipi astenia si pentru a va mari capacitatea de efort si concentrare, mariti doza la 2-3 lingurite de planta la o cana de apa.
- Pentru a alunga depresia si pentru a va induce o stare de buna dispozitie (la mentinerea careia trebuie dupa aceea sa contribuiti prin efortul propriu de a gandi pozitiv), luati o super-doza, unica, de 6 lingurite la o cana de apa.
Toate dozele recomandate sunt valabile atat pentru ceai, cat si pentru maceratul la rece. Maceratul la rece se obtine prin tinerea plantei in apa, la temperatura camerei, vreme de 8 ore, urmata de filtrare. Ceaiul (infuzia) se obtine prin tinerea plantei in apa clocotita vreme de 15-20 de minute, urmata de filtrare.
Important
Este preferabil ca toate plantele aromatice sa nu fie fierte, ci sa fie folosite ca macerat la rece. Totusi, atunci cand corpul are nevoie rapid de caldura, cand se urmareste decongestionarea cailor respiratorii, producerea transpiratiei, intensificarea rapida a proceselor de eliminare etc., se recomanda ceaiurile fierbinti.

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)

Legenda spune ca, intr-o primavara, o printesa imbatranita inainte de vreme a primit in dar cateva fire dintr-o planta parfumata. Cu aceasta planta, ea si-a facut o potiune cu care s-a uns cateva saptamani la rand si – minune! – a inceput sa intinereasca din zi in zi. Chipul ei si-a recapatat prospetimea si luminozitatea, zambetul i-a revenit si, asa cum se petrece de obicei in povesti, a venit un rege sa o ceara de sotie. Aceasta legenda nu precizeaza daca cei doi au trait sau nu fericiti pana la adanci batraneti, dar ne spune numele plantei – rozmarinul, originea printesei – Ungaria si denumirea potiunii magice – “apa ungureasca”. Foarte raspandita in zona de sud a Ardealului, istorioara este adevarata, iar rozmarinul are, intr-adevar, efecte magice.
Atat pentru uz intern, cat si pentru uz extern, aceasta planta, condimentara si medicinala deopotriva, pare facuta special pentru primavara, iar pentru a va convinge de acest lucru, va dam in continuare cateva retete special alese pentru acest sezon.
- Pentru inlaturarea anemiei – condimentati mancarurile (atunci cand sunt caldute, nu fierbinti) cu mult rozmarin: el are un efect tonic si ajuta la o mai buna asimilare a fierului. Acum, in perioada urzicii si a spanacului, este momentul sa fie imbunatatita capacitatea de asimilare cu ajutorul rozmarinului, asa incat curele antianemice sa aiba efectul scontat.
- In cazurile de instabilitate emotionala (care este strans legata de instabilitatea meteorologica) – se recomanda sa luati, pe nemancate, cate o lingurita de rozmarin maruntit (care se tine sub limba 15 minute inainte de a fi inghitit). El are efecte psihostabilizante puternice, fara insa a induce acea stare usor euforica (specifica maghiranului sau busuiocului). Inhalarea uleiului volatil de rozmarin are acelasi efect salutar de calmare a emotiilor.
- Contra hipotensiunii si pentru stabilizarea tensiunii arteriale – se recomanda administrarea a 2-3 lingurite de pulbere de rozmarin pe zi, pe stomacul gol. O cura tine minimum 14 zile, rozmarinul luandu-se in trei reprize: dimineata, la pranz si seara.
- Contra asteniei si a starii de slabiciune – se prepara o tinctura din 10-15 linguri de rozmarin, un pahar de alcool rafinat si un pahar de apa. Componentele se amesteca bine si se lasa la macerat vreme de 10 zile, dupa care se strecoara, preparatul obtinut punandu-se in sticlute bine infundate, care se tin la loc intunecos. Se ia cate o lingurita de 3-4 ori pe zi, pe nemancate.
- Pentru intarirea memoriei – se ia tinctura de rozmarin, preparata in acelasi mod descris mai sus. Se ia dimineata si seara o lingurita diluata intr-un pahar de apa, pe stomacul gol. Cura dureaza patru luni, fiind cat se poate de salutara inceperea ei in acest sezon, cand anumite procese de degradare a memoriei sunt accelerate.
- Contra paraliziei faciale – se tin comprese cu apa calduta, in care au fost diluate cateva linguri (4-5 linguri la un pahar de apa) de tinctura de rozmarin, obtinuta dupa reteta de mai sus. De fapt, aceasta tinctura diluata este celebra apa ungureasca (initial, se facea cu rozmarin verde). Dupa unii terapeuti, eficienta creste foarte mult daca adaugam in apa ungureasca si zece picaturi de ulei de cedru (a aparut de curand in magazinele naturiste de la noi).
- Contra ridurilor si a ofilirii tenului – se pun cataplasme din doua linguri de rozmarin maruntit, amestecat cu apa calduta si invelit apoi in tifon. Chipul dvs. va capata vigoare si stralucire si va deveni invulnerabil la capriciile vremii.
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Despre mezeluri si aditivii sintetici din semipreparatele din carne

Mesaj  Didina Sava la data de Sam Aug 06, 2011 11:00 pm

Nu mai puteti spune ca n-ati stiut!


"Aditivii sintetici din semipreparatele din carne NU pot fi digerate de tubul digestiv, decât în zece ani. Efectul imediat este apariţia gastritelor şi a ulcerelor, dar şi a celei mai urâte forme de cancer - cel colonorectal", spune Mencinicopschi.

Secretele industriei cărnii: chimicalele din salamuri

Aditivii sintetici din semipreparatele din carne rămân în organism chiar şi zece ani, pentru că tubul digestiv nu le poate digera. Consumul anual de mezeluri în România este de aproximativ zece kilograme pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă că, în fiecare zi, un român mănâncă cam 28-30 de grame de produse din carne.
Anul trecut, media ţărilor europene mergea către aproape 100 de grame consumate zilnic. Totuşi, diferenţa este dată de calitatea semipreparatelor româneşti din carne, care este printre cele mai slabe din Europa , asta şi pentru că românii nu se arată preocupaţi de ce pun în farfurie.

Slănină multă şi injecţii cu apă


În unităţile de producţie mari şi în abatoarele tehnologizate, sacrificările de animale sunt rare. După tranşare, 80% din carne se foloseşte pentru specialităţi , iar restul intră în producţia salamurilor, a cârnaţilor, parizerului şi a crenvurştilor.

Cantităţile sunt ajustate cu multă slănină tare, dar şi cu soia sau alte grăsimi hidrogenate . Malaxarea se face într-un recipient mare de metal, în care se pun la tocat carnea, apoi slănina şi şoriciul. Din saci de rafie se adaugă făina de soia , şi, potrivit fiecărui reţetar, se adaugă aditivi sintetici şi coloranţi . Omogenizarea se face în câteva minute, iar pasta prinde gust şi aspect de carne. Ambalarea se face în membrane de plastic, care, uneori, ajung să coste mai mult decât compoziţia produsului .

De cealaltă parte, produsele "premium" , ca pastrama, muşchiul sau cotletul , sunt injectate cu saramură şi fosfaţi , compuşii care reţin cea mai multă apă.

Injectarea se face cu o maşină specială cu ac, iar vidarea maschează că produsul e umplut cu apă. Saramura , care trage foarte mult din greutatea produsului, are ca efecte secundare hipertensiunea arterială şi diabetul .

E-urile sunt importate şi, în cele mai multe cazuri, condimentele precum ceapa sau usturoiul sunt prafuri obţiunite prin deshidratare.

Departe de "mâncatul sănătos"

Gheorghe Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti, spune că absolut toate produsele din magazine, mai puţin cele "eco", sunt pline de chimicale.

Cel mai mult, însă, atrage atenţia asupra intoxicării cu reclame: "Mezelurile şi sănătatea n-au nimic în comun . Copiii n-ar trebui să consume niciun gram. De aceea, publicitatea este agresivă pe segmentul celor mici".

Chiar dacă au fost siliţi de legi să treacă pe etichete toate componentele reţetei, producătorii din România se feresc să dezvăluie cantităţile adevărate de carne dintr-un produs.

Dintr-o listă de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfaţi, nitriţi, nitraţi, arome sintetice şi coloranţi, multă sare şi multă apă.

Medicii spun că efectele acestor aditivi nu apar de pe o zi pe alta. În schimb, pe timp îndelungat, efectele sunt dezastruoase. "Românii s-au obişnuit să cumpere apă la la preţ de carne . În ultima vreme, au apărut tot soiul de aditivi care n-au fost testaţi toxicologic, dar pe care producătorii au început să-i folosească intens. Dintre cei mai periculoşi sunt fosfaţii , care, în exces, împiedică fixarea calciului în oase . Imaginaţi-vă ce înseamnă asta pentru copii", spune Gheorghe Mencinicopschi.

SCUMP. 80% din carnea tranşată merge pentru specialităţi, ca pastrama şi cotletul

Etichetele fără valoare

Specialistul în sănătate alimentară atrage atenţia că potenţiatorii de aromă, care se regăsesc chiar şi în specialităţile mai scumpe din carne, provoacă un apetit ridicat şi dau de pendenţă: "Glutamatul monosodic dă un gust foarte bun. Stimulează pofta şi te face să mănânci încontinuu . Efectul nu-i imediat, dar mâncând şi mâncând, duce la obezitate ".

Din lista lungă de compuşi chimici alimentari, coloranţii sunt bombe pentru organism. "Roşul carmin se extrage dintr-o insectă. În procesul chimic de extracţie, se foloseşte aluminiul. Consumul distruge celulele nervoase şi riscul cel mai mare îl reprezintă Alzhaimerul", explică Gheorghe Mencinicopschi.

Aspectul de "delicios" al mezelurilor este dat, în mare parte, de făina de soia sau de amidonul de cartofi , care au chiar 40% din compoziţia unui parizer ieftin sau a unui salam.

"Soia în stare pură, nemodificată genetic, a ajuns să fie cel mai sănătos ingredient dintr-un salam. Amidonul, în schimb, chiar n-are ce căuta într-un produs din carne. Pentru că nu vor să fie scrupuloşi, producătorii promit să-l treacă pe lista ingredientelor", spune Mencinicopschi.

AMENINŢĂRI


Bolile care ne urmăresc

Fosfaţii din mezeluri împiedică fixarea calciului în oase. Afectează creşterea copiilor, iar în 20 de ani, femeile vor suferi de osteoporoză . Bărbaţii vor scădea la bătrâneţe mai repede în înălţime şi, în multe cazuri, vor fi obezi..

Semipreparatele mai conţin gume de omogenizare, care, pe lângă faptul că reţin apă, au rolul de a omogeniza.


44% CARNE

Cârnaţi Cabanos

Conţine: carne de porc inferoară - cu slănină şi şorici - 44%, carne de vită - 16%, faină de soia - 40% . Se adaugă usturoi, condiment universal, coriandru şi agent de afumare.

Aditivi: stabilizatori: (polifosfat de potasiu, caragenan), antioxidant (acid ascorbic), potenţiator de gust, glutamat monosodic (aditiv care provoacă apetit mare şi dependenţă), zaharuri - dextroză, lactoză, colorant natural: carmin, conservant - nitrit de sodiu si nitrat de potasiu.

Pentru omogenizare se mai folosesc grăsimile vegetale . Se ambalează în intestine subţiri de oaie. Se lasă la fiert 20 de minute, la 75 de grade C. Zvântarea se face într-o cameră frigorifică, timp de 2-3 ore.



60% CARNE

Cârnaţi de porc

Conţine: carne de porc 60%, cu slănină şi şorici, proteină vegetală din soia nemodificată genetic, apă 20%, sare, condimente şi arome naturale, stabilizatori (di-polifosfat de sodiu şi potasiu), antioxidanţi (acid ascorbic, izoascorbat de sodiu), nitrit de sodiu, potenţiator de gust (glutamat monosodic), zaharuri (lactoză, dextroză), colorant natural - carmin, conservanţi: nitrit de sodiu şi nitrat de potasiu .

Nitritul de sodiu previne creşterea bacteriei ce cauzează botulismul , măreşte timpul de valabilitate al produsului, stabilizează culoarea roşie a cărnurilor procesate şi dă o aromă specifică.

60% CARNE

Cotlet de porc

Conţine: cotlet de porc, un strat de slănină de 0,5-1 centimetri. Carnea, tăiată şuviţe, se injectează cu saramură 20%- 40%. Injectarea se face manual sau cu o maşină specială cu ac.

Se pune apoi într-un sos condimentat cu usturoi, boia de ardei, piper şi coriandru, unde se lasă timp de mai multe ore. În sos se mai adaugă antioxidanţi, potenţiatori de gust.

Se lasă şase zile la rece, apoi se afumă industrial.. 14 porţii de mezeluri pe lună cresc cu 78% riscul apariţiei unei forme de boală pulmonară obstructivă cronică , care este foarte gravă.

Afecţiunea reprezintă una dintre primele cinci cauze de deces în Vest. Se manifestă prin scăderea capacităţii organismului de a menţine o concentraţie normală de oxigen în sânge.

62% CARNE

Lebărwurst

Conţine: carnea capului de porc în proporţie de 62%, slănină tare 7%, organe - inimă, rinichi, splină 15%, ficat 16%. Se adaugă supa de la fierberea capului, mixul de condimente, ceapă fiartă, zahăr şi sare. În malaxor se adaugă aditivii - colorantul alimentar - carmin, antioxidanţi, amidon de cartofi.

Compoziţia se ambalează în membrane sintetice şi se fierbe la 75 de grade C.

Un lebărwurst "tradiţional" trebuie să conţină mai puţin de şase grame de sare la 100 de grame de produs şi, în principiu, să aibă cel mult trei aiditivi sintetici, iar termenul de valabilitate să nu depăşească zece zile.

Un produs mai puţin conservat îşi schimbă culoarea la deschiderea ambalajului.

80% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI

Parizer de porc

Conţine: 80% slănină şi şorici de porc, 10% carne de pasăre dezosată mecanic (în care intră oase măcinate), faină de soia, proteină vegetală , amidon, condimente - sare, usturoi, coriandru, boia de ardei, potenţiatori de gust, coloranţi (carmin).

După amestecare, compoziţia se fierbe timp de 20 de minute în apă, la 75 de grade C. Din cauza amidonului şi a fibrelor din soia, conferă starea de saţietate.

În schimb, este greu de digerat. Carnea dezosată mecanic este pasta rezultată din dezosarea carcaselor de pasăre, care este prelucrată cu utilajespeciale.. Această pastă poate conţine şi resturi de piele, chiar şi oase.

60% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI

Salam de vară

Conţine: 60% slănină şi şorici, 17% carne de calitate inferioară - adică ceea ce se poate prelucra din picioare, gât - mix de condimente - sare, boia, piper sau extract de condimente - aditivi care imită gusturile condimentelor, făină de soia 20%, antioxidanţi, colorant - carmin, glutamat de sodiu (E 261), nitriţi, nitraţi, pastă de usturoi, zahăr.

Toate acestea se amestecă în malaxoare, apoi se ambalează în membrane artificiale (de plastic), se zvântă şi se afumă industrial într-o cameră unde, teoretic, ar trebui să stea cel puţin patru-cinci zile.

În alte cazuri, se adaugă agent de afumare.


40% SARAMURĂ

Pastramă

Conţine: carne dezosată de la pulpă, spată şi muşchiul de pe spate.

Se taie în şuviţe, se sărează, după care se trece printr-un sos condimentat cu praf de ceapă şi de usturoi, antioxidanţi, coloranţi, agenţi de afumare şi potenţiatori de gust.

Carnea stă în sos timp de trei până la cinci zile, apoi se scoate şi se leagă cu sfoară. Se injectează cu o soluţie de saramură de 20-40%, apoi se ambalează în pungi de plastic, în vid.

Afumarea se face cu fum lichid, care conţine cele mai cancerigene hidrocarburi - cele policiclice aromate.

70% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI

Şuncă de porc


Proporţiile de carne diferă în funcţie de reţetă.. Şunca ţărănească conţine: 70% carne procesată mecanic (are în compoziţie slănină, urme de oase, şorici) - proteine din soia, toată gama de antioxidanţi, colorant - carmin.

Carnea se injectează cu o soluţie de saramură, apoi trece în malaxoare de trei ori..

Prima malaxare se face la o oră după injectarea cu saramură, a doua la 24 de ore după depozitarea la frig şi încă o dată la 48 de ore după maturare.

Apoi, compoziţia se pune în forme metalice care se ţin la un tratament termic de 75 de grade Celsius. După răcire, formele se ambalează în pungi de plastic, în vid.

avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Re: Diete alimentare

Mesaj  Vasilica Ilie la data de Dum Aug 07, 2011 12:04 am

Multumim, Didina! Si totusi; din lipsa de timp, bani, anotimp, alegem mezelurile care sunt la indemana si constituie pachetul nostru zilnic, la serviciu. Asta este! O zi de duminica binecuvantata! Cu drag si prietenie, Vali flower
avatar
Vasilica Ilie

Numarul mesajelor : 183
Varsta : 65
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 03/06/2009

http://poezii.biz, netlog

Sus In jos

Ceapa rosie, pretioasa ca o farmacie!

Mesaj  Didina Sava la data de Joi Dec 01, 2011 1:05 am




Desi ceapa rosie este mult mai bogata in substante necesare organismului uman decat cea alba, calitatile sale terapeutice fiind nenumarate, la noi nu se bucura de aceeasi popularitate precum ruda sa.
Romanii prefera ceapa alba din obisnuinta, pentru ca este ceva mai ieftina ori pentru ca nu stiu nimic despre ceapa rosie si o privesc ca pe o ciudatenie.
Ceapa rosie are in compozitie toata grupa de vitamine B, vitamina C, minerale precum fosfor, natriu, calciu, magneziu, zinc si fier, acid folic si biotina.
Despre ceapa rosie, Paracelsus spunea ca e la fel de pretioasa precum o farmacie.
Ceapa rosie este un puternic dezinfectant si un bun diuretic, de aceea nu ar trebui sa lipseasca din meniul zilnic al nici unei persoane.
Daca esti racit, tusesti si te doare gatul, ceapa rosie iti poate fi de mare ajutor. Se curate trei cepe, se taie marunt ori se zdrobesc cu pumnul de coltul mesei, se adauga zahar sau miere si 150 ml apa. Amestecul se fierbe cinci minute, apoi se lasa la racit. Se filtreaza si, din siropul format, se iau patru, cinci linguri pe zi.
Taie o ceapa in patru si pune-o langa pat, in dreptul capului. Peste noapte te va ajuta sa respiri mai bine si sa ai un somn linistit.
Impotriva durerilor de gat, taie o ceapa in felii, rondele, presara zahar si pune-o la frigider pentru cateva ore. Din siropul lasat ia cate patru, cinci lingurite zilnic. Calmeaza atacurile de panica.
Ceapa rosie este un calmant excelent. Crizele de nervi, atacurile de panica pot fi curmate imediat daca zdrobesti o ceapa si respiri tinand-o aproape de nas.
La fel se procedeaza si in caz de insomnie daca, din diferite motive, nu poti manca ceapa seara. Ceapa rosie, fiind un puternic analgezic si antiinflamator, calmeaza durerile reumatice si pe cele provocate de guta. Ceapa taiata rondele, asezata pe un tifon si incalzita la aburi, pe un capac intors, se fixeaza pe locul dureros si inflamat. In caz de sinuzita se pot face inhalatii cu aburi de ceapa rosie. Doua-trei cepe de marime potrivita, zdrobite, cu tot cu coaja, se pun la fiert intr-un litru de apa. Dupa ce apa incepe sa clocoteasca, se mai lasa inca cinci minute la fiert. Inhalatiile se fac, de obicei seara, inainte de culcare, si nu se mai iese afara din casa. Durerile de cap si chiar migrenele trec daca se leaga capul, pentru cateva minute, cu o cataplasma de ceapa. Feriti-va casa si familia de imbolnaviri tinand permanent sub pat, in dreptul pernei pe care se doarme, o ceapa, intr-o ceasca sau o farfuriuta. Nu miroase, nu deranjeaza si nimeni n-o vede.
Mancati ceapa rosie zilnic. Poate asa veti intelege de ce oamenii de la tara sunt mult mai sanatosi decat cei de la oras, de ce se imbolnavesc foarte rar si multi nici nu stiu ce e aceea gripa.


Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Vin Feb 01, 2013 12:55 am, editata de 1 ori
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

SANATATE LA CEAUN - MĂMĂLIGA

Mesaj  Didina Sava la data de Joi Dec 01, 2011 1:12 am

Banala mămăliguţă poate deveni un medicament folositor în tratarea răcelilor şi
a pietrelor la fiere


Mălaiul este un înlocuitor de nădejde al produselor de panificaţie, numit de specialişti "prietenul intestinului subţire". Dispreţuit pe nedrept, acest medicament tradiţional aduce numai beneficii atât omului sănătos, cât şi celui care suferă de boli grave. Cura cu mămăligă este foarte sănătoasă, o putem încerca în Postul Paştelui, pentru hrănirea organismului şi curăţirea intestinelor.

De ajutor ficatului şi intestinelor


Un aliment tradiţional cum e mămăliga a fo st de multe ori subiect de cercetare al specialiştilor, fără a i se putea găsi o contraindicaţie. Fierturile de porumb au fost apreciate încă din vremea lui Columb, dar, ulterior, au ajuns să fie considerate hrana săracilor. Studiile recente au scos în evidenţă faptul că media de viaţă a triburilor amerindiene care se hrăneau cu porumb crud sau fiert, era mult mai mare decât a altor comunităţi învecinate, cărora le lipsea din dietă acest aliment. Recent, s-a descoperit prezenţa în boabele de porumb a unor substanţe derivate ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare uşurinţă, fără a suferi transformări chimice decât în proporţie de 22-28%.
Ajunşi în sânge, se transformă în hidroxiacizi care vor purifica sângele de unele substanţe toxice. Efectul detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducând considerabil riscul la insuficienţe şi ciroze hepatice. La populaţiile unde se consumă zilnic terci de mălai, incidenţa bolilor hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună.


Ne ajută să trăim mai mult


Cercetătorii endocrinologi consideră că un consum z ilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene.
De asemenea, consumul de mămăligă reglează concentraţia de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor. Reduce cantitatea de colesterol din sânge, scăzând astfel riscul de ateroscleroză şi, implicit, de infarct. Mai mult, banala mămăligă revitalizează funcţiile sexuale, în special feminine. Rezultatele cercetărilor româneşti efectuate de antropologi în regiunea Bran-Rucăr (unde mămăliga e mai des pe masa românilor), arată că 9% din femeile de peste 65 de ani au avut o activitate ovariană foarte intensă, manifestată şi prin prelungirea vieţii sexuale chiar şi după vârsta de 72 de ani.
De asemenea, consumul de mămăligă este răspunzător şi de longevitate. Multă l ume crede că mămăliga îngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii faţă de pâine. Iar mămăliga vârtoasă are jumătate din caloriile pâinii. Încă din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga ca leac.
De exemplu, doar pentru a evita pelagra, este suficient consumul zilnic de mămăligă cu o jumătate de litru de lapte şi un ou. Terapia a dat rezultate sute de ani.


Cataplasme aplicate pe piept


Tratamentele pe care ni le făceau bunicile noastr e în copilărie, ne vindecau şi ne fereau de utilizarea abuzivă a antibioticelor. Mămăliga era la loc de cinste printre leacurile vechi. Pentru durere în gât şi răceală, se pun pe o tablă încinsă două linguri de mălai şi se stă cu nasul deasupra fumului produs, amestecînd continuu. În plus, se bea seara înainte de culcare un terci, ca o mămăligă subţire, în care se pune o bucăţică de unt. A doua zi, vă veţi simţi infinit mai bine.
În popor, unul din adjuvantele cu o eficienţă incredibilă în pneumonie este tot faimoasa mămăligă românească. Se lasă să se răcească, cât poate suporta pielea, după care se întinde pe zona pieptului într-un strat de două degete pe torace şi se ţine 15 minute, după care se înlătură, iar pielea se şterge cu un tampon înmuiat în spirt camforat.
Cataplasma cu mămăligă caldă e bună şi în bronşite, gripă, tuse cronicizată.
Aceeaşi aplicaţie se face în zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale şi a nefritelor, pe zona inferioară a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite şi cistite.


De folos şi în obezitate


Pentru urcior: se pune mămăliga caldă pe pleoape, sch imbând-o cît se poate de des. În caz de lipom, se poate face un tratament cu cataplasme cu mămăligă tare.
Se pune în strat de 3-4 cm pe locul lipomului, având grijă ca partea care vine în contact cu pielea să fie presărată cu tămâie fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Se aplică fierbinte, cât suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de lână, pentru a menţine temperatura locală ridicată.
Tratamentul se face în fiecare seară şi se ţine până se răceşte mămăliga.
Mămăliguţa e utilă şi celor care suferă de obezitate, deoarece acest aliment conferă o senzaţie de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa.
Studiile de specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sunt reduse considerabil. Gastrita hiperacidă şi ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă, sedativă.

Studiile de nutriţie şi biochimie alimentară au arătat că mămăliga consumată frecvent ameliorează şi afecţiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruaţiile dificile cu sângerări abundente, anexita şi metroanexita, litiaza renală, hepatita.

De la mămăligă, la terci şi bulz


. În mod tradiţional, mălaiul se poate prepar a în multe feluri: turtă în spuză, mălai în ţest (mălăiaş), mălai în tavă, terci, păsat, bulz, chitac, cocîrţău.
Porumbul ca atare se mai mănîncă şi fiert (în oală), fript (la spuză) sau făcut floricele (la tigaie). Mămăliga e şi ea de două feluri: pripită şi fiartă. Pe cea pripită o mănâncă mai mult orăşenii si se prepară punând mălai puţin câte puţin în apa sărată fierbinte, aşa încât mămăliga să fiarbă în mod egal toată.
Fierberea durează mai puţin decât la mămăliga vârtoasă, preferată mai mult la ţară . În acest caz, mălaiul se pune tot dintr-odată în apa sărată, se lasă să fiarbă până încearcă de mai multe ori să dea în foc, ca laptele. Atunci, se sparge cu făcăleţul. La sate, mămăliga vârtoasă nu se taie cu cuţitul, ci cu sfoară.
Terciul de mălai nu e altceva decât mămăligă pe jumătate lichidă, pe car e o mâncau copiii cu plăcere cu felii de brînză sau zeamă de prune.
Păsatul este tot un fel de terci, însă mălaiul din care e făcut e mai grunjos, mai mare şi mai tare la fir.
Cocoloşul sau bulzul se face din brânză învelită în mămăligă şi coaptă apoi pe cărbuni. În unele locuri, mălaiul se amestecă cu dovleac fiert.


Ştiaţi că?

- 100 g făină de porumb are 351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 5 20 calorii.
- Mămăliga se taie perfect, dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
- Mămăliga nu mai face cocoloaşe, dacă înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu apă rece.

avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Sanatate multa intr-un miez de nuca

Mesaj  Didina Sava la data de Joi Dec 01, 2011 6:05 am

Sanatate multa intr-un miez de nuca


In medie, valoarea energetica a 100 de grame de miez de nuca este de 700 kcalorii. De
asemenea, uleiul de nuca, folosit in tratamente externe, ajuta la regenerarea si cresterea firului de par. Nucile sunt recomandate persoanelor care sufera de artroze, reumatism, anemii, tuberculoza, sifilis, scrofuloza, metrita, enurezis sau afectiuni ale pielii.
Cu toate ca este satios si sanatos, multi dintre noi se feresc sa includa in regimul lor alimentar miezul denuca. Motivul? Pentru ca ingrasa. Intr-adevar are o valoare calorica mai mare decat a carnii, dar este mult mai usor digerabil decat aceasta. In plus, grasimile din nuci sunt grasimi nesaturate, contribuind la scaderea colesterolului.
Aportul energetic al miejilor de nuca este unul considerabil. Nucile reprezinta totodata un furnizor important de proteine, grasimi, vitamine (A, B1, B2, B3, B5, B6, C numeroase minerale (fosfor, calciu,magneziu, potasiu, sulf, fier) si fibre.
Stiati ca nucile se numara printre alimentele cu cel mai bogat continut de cupru si zinc ceea ce le fac benefice in tratarea unor afectiuni cardiovasculare, a problemelor legate de crestere sau curele de intarire ale sistemului imunitar? In unele cazuri insa, pot exista anumite probleme legate de asimilarea anumitor minerale din nuca de catre organism. In aceasta situatie se recomanda combinarea acestui aliment cu unul ce contine vitamina C. Pentru a asigura o mai buna absorbtie a miezului de nuca, il puteti folosi zdrobit.
De asemenea, datorita fibrelor pe care le contin, nucile pot fi folosite si ca remedii naturiste impotriva diabetului. Nu se recomanda ca nucile sa fie consumate in doze prea mari deoarece va puteti trezi cu spasme stomacale sau dureri de cap. 4-7 nuci sunt mai mult decat suficiente. Nucile ajuta si la imbunatatirea memoriei si a capacitatii de concentrare. Celor care acuza pierderi de memorie le este recomandata consumarea zilnica a dozei minine permise de miez de nuca. Mai mult, oamenii de stiinta au demonstrat ca riscul aparitiei bolilor coronariene scade la jumatate prin consumarea a patru portii de miez de nuca in timpul unei saptamani. Acest lucru este posibil gratie acizilor grasi omega 3 continuti de miezul de nuca. Miezul de nuca are efect laxativ mai ales atunci cand este prajit usor. In medie, valoarea energetica a 100 de grame de miez de nuca este de 700 kcalorii. De asemenea, uleiul de nuca, folosit in tratamente externe, ajuta la regenerarea si cresterea firului de par. Nucile sunt recomandate persoanelor care sufera de artroze, reumatism, anemii, tuberculoza, sifilis, scrofuloza, metrita, enurezis sau afectiuni ale pielii.


Invincibili, cu miez de nuca


In fiecare toamna, medicina naturista recomanda o cura de nuci, fiindca aceste fructe gustoase sunt extrem de sanatoase. Cura este indicata ca adjuvant în tulburarile de stomac si intestine: ulcere,dispepsii, iritatii, diaree, constipatie.
Putem manca miez de nuca o luna intreaga, daca nu depasim 100 de grame pe zi. In acest fel, vom evita si neplacerile cauzate de rontaitul indelung al miejilor, adica afte si inflamatii bucale. Daca ele totusi se instaleaza, luati o lingurita de miere de albine si plimbati-o prin gura.Sau se mai poate clati gura cu decoct de salvie. Nucile se mesteca indelung inainte de a fi inghitite. Se pot consuma si usor prajite, pentru a fi mai usor de digerat. Nucile pe care nu le mancati, pastrati-le pentru preparate naturiste, utile in tratarea diferitelor afectiuni.
Sau puneti-le la uscat. Imediat vine Craciunul si miezul de nuca va da cozonacilor un gust delicios. Cu toate ca este satios si sanatos, multi dintre noi se feresc sa manance prea mult miez de nuca, pe motiv ca ingrasa. intr-adevar, are o valoare calorica mai mare

Inima, prima protejata


Antioxidantii continuti in miezul fructului regleaza pe cale naturala nivelul colesterolului in sange si,implicit, tensiunea arteriala. Consumul periodic de nuci proaspete intareste vasele de sange si previne deteriorarea acestora, mai ales la varstnici. Datorita bogatiei in vitamina E, consumatorii de nuci prezinta risc minim de a face un atac de cord. Opt nuci pe zi tin arterele flexibile, inima sanatoasa si previn aparitia atacului vascular cerebral, arata un studiu american recent. Specialistii ne sfatuiesc sa consumam nuci mai ales dupa o masa bogata in grasimi pentru a atenua efectele lor negative asupra organismului.
Cercetatorii au mai observat ca acidul alfa-linolenic din nuci poate fi benefic pentru cei cu tulburari ale ritmului cardiac. Grasimile protectoare din nuci inlatura efectele grasimilor saturate din dieta. Studiile au mai aratat ca persoanele care mananca nuci de cel putin doua ori pe saptamana au un risc de doua ori mai mic de a suferi o criza cardiaca subita, fata de cei care nu mananca deloc nuci. Nucile reduc de asemenea si riscul unei boli coronariene cu aproximativ 30%. Se spune ca daca mananci cinci portii de nuci verzi pe saptamana, vei avea o inima de atlet.


Excelenta pentru stomac

Miezul de nuca prajit combate infectiile urinare, dar in acelasi timp poate fi folosit si pentru a scapa de tuse. Este un excelent vermifug, eliminand in special tenia. Datorita continutului bogat in cupru, nucile sunt indicate in dieta persoanelor cu anemie. Miezul a 20 de nuci, consumat zilnic, e un tratament eficient contra psoriazisului sau a eczemelor alergice. Ba chiar rezolva si acneea. Nucile contin vitamina B1,care joaca un rol esential in metabolismul glucidelor si este absolut necesara pentru functionarea normala amusculaturii si a sistemului nervos. Consumul de nuci creste pragul de toleranta pentru durere si aduce o
contributie importanta la mentinerea tonusului musculaturii netede, fiind implicat si in procesele de transmitere neuromusculara. Miezul a patru nuci prajite rezolva constipatia. Acelasi efect se obtine si daca nucile se tin in apa cateva ore inainte de a fi mancate. Nucile contin tanin, cu efect astringent, de aceea sunt folositoare si in tratamentul diareei.

Antitumoral

Datorita continutului bogat in cupru, nucile sunt indicate in dieta persoanelor cu anemie, a persoanelor cu reumatism si artroze, in stari precanceroase si tuberculoza, in special tuberculoza osoasa si, de asemenea, la bolnavii de sifilis si blenoragie. De asemenea este de un excelent ajutor in tratamentul scrofulozei, pentru ca favorizeaza drenajul limfei si al pielii. Datorita acizilor grasi omega-3, antioxidantilor si fitosterolului, nucile sunt arme redutabile in lupta cu cancerul mamar. Tumorile se micsoreaza si chiar dispar.
Un nou studiu arata ca un consum zilnic moderat de nuci aduce beneficii pacientilor diagnosticati cu diabet de tip II, mentinand sub control limitele de insulina. Potrivit expertilor, un aport zilnic de 30 de grame de nuci reduce riscurile agravarii bolii intr-o proportie mult mai mare decat un regim hipocaloric si hipolipidic. Barbatii ar trebui sa consume des nuci, deoarece aceste fructe trateaza sterilitatea si impotenta.

Memoria e stimulata


In Evul Mediu, nuca era recunoscuta pentru rolul tamaduitor in cazul bolilor mintale. Se credea ca forma fructului aduce cu forma creierului, de aceea are efect in tratarea mintii. Astazi, cercetarile moderne au aratat ca nuca este stimulent al memoriei si e recomandata celor ce depun un efort intelectual sporit. Continutul bogat in zinc recomanda miezul de nuca in tratamentul asteniei, intarzierilor de crestere,tulburarilor sistemului nervos. Pentru cei surmenati si slabiti, un pumn de miez maruntit se amesteca cu o lingura de miere, dupa care se bea un pahar cu suc proaspat de fructe. Pentru marirea capacitatii de memorare si pentru perioadele de invatare, mai ales in perioada examenelor, se pot consuma zilnic 10-15 nuci amestecate cu 4 linguri de miere de albine poliflora. Amestecul se mananca pe indelete mestecand bine fiecare imbucatura. Pasta obtinuta din miejii a opt nuci verzi macinate si o lingura de miere poliflora este un preparat energizant cu efecte benefice in combaterea aterosclerozei, colesterolului si stresului. Terapia trebuie urmata trei-patru saptamani si va va scapa si de dureri de cap si migrene. Ulei anti-enurezis.Uleiul de nuca este indicat in alimentatia dietetica pentru prevenirea aterosclerozei si cresterea parului.
Adaugat in salate, combate tenia. Ajuta in caz de enurezis (scaparea involuntara si inconstienta a urinei).Se imbiba o felie de paine prajita cu o lingurita de ulei de nuca si se consuma in fiecare seara, timp de 15 zile. Uleiul de nuca se mai foloseste pentru frectionarea corpului la copiii rahitici, anemici, precum si indermatoze (are efect emolient).

Si totusi, prudenta!

Nucile nu sunt contraindicate celor suferinzi de hepatita, dar acesti bolnavi vor trebui sa consume cantitati mai mici. Nucile nu provoaca tulburari si dificultati de digestie daca sunt corect asociate. in niciun caz nu se mananca nuci la o cina copioasa sau la pranz, dupa un mic-dejun foarte bogat. Se combina bine cu cruditati, dar nu se recomanda asociate cu carnea, fainoasele, amidonul, produse de patiserie si dulciuri.


Nuca

Nuca este printre alimentele naturale cele mai bogate in calorii si, totodata, cele mai complete din punct de vedere nutritiv Secreta o cantitate impresionanta de iod, iar fructele sale sunt adevarate bombe energetice. Datorita cantitatii mari de iod pe care o degaja prin frunze nu este indicata odihna si relaxarea la umbra nucului.

Nuca verde, medicamentul toamnei

• Miezul de nucă este protectorul inimii, stomacului si al sistemului nervos
E vremea nucilor! Fructele acestui pom s-au copt si sînt numai bune de cules. Pe lîngă faptul că miezul de nucă este un aliment delicios si folositor în bucătărie la prepararea deserturilor, are si niste calităti terapeutice de invidiat. Consumate zilnic, nucile aduc beneficii greu de egalat, motiv pentru care, dacăaveŃi ocazia să mergeŃi la bătut de nuci, nu refuzati. Mîncati nuci verzi si o sumedenie de boli nu se vor atinge de dumneavoastră.

Bate nucii cît sînt verzi!


În fiecare toamnă, medicina naturistă recomandă o cură de nuci, fiindcă aceste fructe gustoase sînt extrem de sănătoase. Cura este indicată ca adjuvant în tulburările de stomac si intestine: ulcere, dispepsii, iritaŃii, diaree, constipaŃie. Putem mînca miez de nucă o lună întreagă, dacă nu depăsiŃi 100 de grame pe zi. În acest fel, vom evita si neplăcerile cauzate de ronnăitul îndelung al miejilor, adică afte si inflamatii bucale. Dacă ele totusi se instalează, luati o lingurită de miere de albine si plimbati-o prin gură.
Sau se mai poate clăti gura cu decoct de salvie. Nucile se mestecă îndelung înainte de a fi înghitite. Se consumă proaspete sau usor prăjite, pentru a fi mai usor de digerat. Nucile pe care nu le mîncati, păstrati-le pentru preparate naturiste, utile în tratarea diferitelor afectiuni. Sau puneti-le la uscat, imediat vine Crăciunul si miezul de nucă va da cozonacilor un gust delicios. Cu toate că este sătios si sănătos,multi dintre noi se feresc să mănînce prea mult miez de nucă, pe motiv că îngrasă. Într-adevăr, are o valoare calorică mai mare decît a cărnii, dar grăsimile din nuci sînt nesaturate, contribuind la scăderea
colesterolului.

Colectie de minerale si vitamine

De ce sînt atît de valoroase nucile? Miezul lor e o uzină de substanŃe benefice: apă (3-5%),
77,5%), substanŃe proteice (12-25%) din grupa globulinelor (de natura celor din lapte si ouă), săruri minerale (nuca este fructul cel mai bogat în cupru si zinc), provitamina A, vitamine din complexul B (B1,B2, biotină, colină), vitaminele C, E, F, P. Valoarea energetică a miezului de nucă este în medie de 700 kcal la 100 g. Acesta are efect laxativ, mai ales prăjit. Întrucît conŃine tocoferol (vitamina E), care contribuie la scăderea conŃinutului de colesterol din sînge si are o cantitate foarte redusă de hidrati de carbon, miezul de nucă este admis în regimul diabeticilor. Fiind foarte bogată în grăsimi si proteine, nuca
întrece carnea ca valoare calorică, avînd o toxicitate de cîteva ori mai mică. Miezul de nucă este unul dintre cele mai vitalizante si nutritive alimente cunoscute si o minune pentru organism în timpul anotimpului rece.


Cel mai bun doctor de inimă


Antioxidantii continuti în miezul fructului reglează pe cale naturală nivelul colesterolului în sînge si,implicit, tensiunea arterială. Consumul periodic de nuci proaspete întăreste vasele de sînge si previne deteriorarea acestora, mai ales la vîrstnici. Datorită bogăŃiei în vitamina E, consumatorii de nuci prezintă risc minim de a face un atac de cord. Opt nuci pe zi Ńin arterele flexibile, inima sănătoasă si previn aparitia atacului vascular cerebral, arată un studiu american recent. Specialistii ne sfătuiesc să consumăm nuci mai ales după o masă bogată în grăsimi pentru a atenua efectele lor negative asupra organismului.Cercetătorii au mai observat că acidul alfa-linolenic din nuci poate fi benefic pentru cei cu tulburări ale
ritmului cardiac. Grăsimile protectoare din nuci înlătură efectele grăsimilor saturate din dietă. Studiile au mai arătat că persoanele care mănîncă nuci de cel putin două ori pe săptămînă au un risc de două ori mai mic de a suferi o criză cardiacă subită, fată de cei care nu mănîncă deloc nuci. Nucile reduc de asemenea si riscul unei boli coronariene cu aproximativ 30%. Se spune că dacă mănînci cinci portii de nuci verzi pe săptămînă, vei avea o inimă de atlet.

Reduce durerile si tratează constipatia


Miezul de nucă prăjit combate infecŃiile urinare, dar în acelasi timp poate fi folosit si pentru a scăpa de tuse. Este un excelent vermifug, eliminînd în special tenia. Datorită conŃinutului bogat în cupru, nucile sînt indicate în dieta persoanelor cu anemie. Miezul a 20 de nuci, consumat zilnic, e un tratament eficient contra psoriazisului sau a eczemelor alergice. Ba chiar rezolvă si acneea. Nucile conŃin vitamina B1, care joacă un rol esential în metabolismul glucidelor si este absolut necesară pentru functionarea normală a
musculaturii si a sistemului nervos. Consumul de nuci creste pragul de toleranŃă pentru durere si aduce o contributie importantă la menŃinerea tonusului musculaturii netede, fiind implicat si în procesele de transmitere neuromusculară. Miezul a patru nuci prăjite rezolvă constipaŃia. Acelasi efect se obtine si dacă nucile se tin în apă cîteva ore înainte de a fi mîncate. Nucile contin tanin, cu efect astringent, de aceea sînt folositoare si în tratamentul diareei.

Rezervoare de acizi omega-3

Datorită conŃinutului bogat în cupru, nucile sînt indicate în dieta persoanelor cu anemie, a persoanelor cu reumatism si artroze, în stări precanceroase si tuberculoză, în special tuberculoză osoasă si, de asemenea, la bolnavii de sifilis si blenoragie. De asemenea este de un excelent ajutor în tratamentul scrofulozei, pentru că favorizează drenajul limfei si al pielii. Datorită acizilor grasi omega-3, antioxidantilor si fitosterolului, nucile sînt arme redutabile în lupta cu cancerul mamar. Tumorile se micsorează si chiar dispar. Un nou studiu arată că un consum zilnic moderat de nuci aduce beneficii pacientilor dianosticati
cu diabet de tip II, mentinînd sub control limitele de insulină. Potrivit expertilor, un aport zilnic de 30 de grame de nuci reduce riscurile agravării bolii într-o proporŃie mult mai mare decît un regim hipocaloric si hipolipidic. Bărbatii ar trebui să consume des nuci, deoarece aceste fructe tratează sterilitatea si impotenta.

Stimulent pentru memorie

În Evul Mediu, nuca era recunoscută pentru rolul tămăduitor în cazul bolilor mintale. Se credea că forma fuctului aduce cu forma creierului, de aceea are efect în tratarea minŃii. Astăzi, cercetările moderne au arătat că nuca este stimulent al memoriei si e recomandată celor ce depun un efort intelectual sporit. Continutul bogat în zinc recomandă miezul de nucă în tratamentul asteniei, întîrzierilor de crestere, tulburărilor sistemului nervos. Pentru cei surmenati si slăbiti, un pumn de miez măruntit se amestecă cu o
ingură de miere, după care se bea un pahar cu suc proaspăt de fructe. Pentru mărirea capacitătii de memorare si pentru perioadele de învăŃare, mai ales în perioada examenelor, se pot consuma zilnic 10- 15 nuci amestecate cu 4 linguri de miere de albine polifloră. Amestecul se mănîncă pe îndelete mestecînd bine fiecare îmbucătură. Pasta obŃinută din miejii a opt nuci verzi măcinate si o lingură de miere polifloră este un preparat energizant cu efecte benefice în combaterea aterosclerozei, colesterolului,si stresului. Terapia trebuie urmată trei-patru săptămîni si vă va scăpa si de dureri de cap si migrene

Coaja verde, leac pentru negi si varice

De obicei, aruncăm coaja de la nuci, nestiind de rol important are aceasta în menŃinerea sănătătii stomacului. Coaja verde a nucilor conŃine foarte multă vitamină C (1.050-3.040 mg la 100 g), acizi organici (malic, citric), fosfati si oxalati de calciu. Are efecte asemănătoare cu ale frunzelor, tratînd infectiile intestinale acute. În 300 de ml de apă, se adaugă aproximativ cinci linguriŃe de coji de nuci verzi măruntite, care se lasă la macerat aproximativ 10 ore. Se strecoară, iar amestecul rămas se fierbe cu 300 ml de apă, timp de 5 minute. Cele două preparate se combină si se recomandă consumul unui litru din acest amestec. Coaja de nucă verde mai poate fi folosită si pentru a îndepărta negii. Timp de o
săptămînă, negii se freacă de trei ori pe zi cu coajă verde. Extern, fiertura cu coajă de nuc ajută la afectiunile cutanate sau pentru colorarea părului. În cazul mătretii, se va folosi cu put in suc de lămîie.Dacă aveti probleme cu varicele, coaja de nucă verde pusă la macerat poate fi un bun remediu pentru aceste vene inestetice.

Dulceată si lichior

ConŃinînd mult iod, coaja nucilor verzi stă la baza preparării tincturii, bună pentru stomac, ficat si pentru purificarea sîngelui. Este bogată în calciu, fiind benefică inimii si sistemului osos. Nucile verzi sînt folosite în arta culinară pentru prepararea a două produse foarte apreciate: dulceaŃa si lichiorul de nuci verzi.

Pentru dulceată, avem nevoie de

1 kg zahăr,
400 ml apă,
o lămîie si
120 nuci verzi.
Miezul de nucă fără pielită se pune în apa rece. Se adaugă zahărul si se pune la foc pînă totul devine opastă. Se adaugă lămîie si se toarnă în borcane. În aproximativ două ore, veti putea savura dulceata.

Pentru lichior:

20 nuci verzi,
1 litru alcool,
1,5 litri apă,
400 grame zahăr,
2 cuisoare,
2 bucăti scortisoară.

Nucile se taie felii si se pun într-o damigeană de 3-4 litri. Se toarnă o parte din alcool si apa, se închide damigeana si se lasă timp de zece zile, agitînd zilnic. Apoi, se strecoară prin tifon. 50 grame de zahăr se caramelizează, se stinge cu apă si se adaugă restul de zahăr, cuisoare, scortisoara si se tine pe foc pînă fierbe. Se strecoară, se răceste si se adaugă la esenta de nuci, împreună cu restul de alcool rămas.
Licoarea obtinută se pune în sticle si se consumă după patru săptămîni. Lichiorul din nuci verzi este de ajutor în anemie, astenie si colită.

Băi, comprese, ceai si alifie

De la nuc folosim si frunzele, extrem de utile sub formă de infuzie. Utilizată intern, infuzia ajută la combaterea diareei, hipertensiunii, hiperglicemiei, alergiilor, durerilor de umeri si inflamaŃiilor. Mai e un bun dezinfectat urinar si antiseptic gastrointestinal, are acŃiune antisudorifică. Această infuzie se prepară dintr-o linguriŃă cu frunze mărunŃite la 200 ml apă clocotită. Se beau două căni pe zi. Decoctul din frunze de nuc se foloseste extern, ca gargară pentru tratarea stomatitelor. Sub formă de comprese tratează bolile de ochi, psoriazisul, eczemele, furunculoza). Sub formă de băi, ajută în reumatism, scrofuloză,
leucoree, transpiratie excesivă la picioare. Alifia din frunze de nuc se prepară din 15 g frunze măruntite, care se macerează timp de 7 zile în 100 ml ulei de floarea-soarelui, la temperatura camerei. Apoi, vasul în care se află acest amestec se pune pe baia de apă în fierbere si se lasă timp de 3 ore la foc încet. Se strecoară lichidul prin tifon sau pînză, i se adaugă 15 g ceară de albine, se mai Ńine încă 30 minute pe baia de apă si apoi se face omogenizarea. Alifia e bună de pus pe răni. Frunzele verzi puse prin casă
alungă mustele.

Uleiul de nucă

• Uleiul de nucă este indicat în alimentatia dietetică pentru prevenirea aterosclerozei si cresterea părului.
Adăugat în salate, combate tenia. Ajută în caz de enurezis (scăparea involuntară si inconstientă a urinei).
Se îmbibă o felie de pîine prăjită cu o linguriŃă de ulei de nucă si se consumă în fiecare seară, timp de 15 zile. Uleiul de nucă se mai foloseste pentru frectionarea corpului la copiii rahitici, anemici, precum si în dermatoze (are efect emolient).

Cum păstrăm nucile pe iarnă?

• Nucile se păstrează într-o cameră aerisită, la întuneric, în strat gros de 15-20 cm (în primele două săptămîni după recoltare se răscolesc zilnic, pentru a preveni mucegăirea) sau în saci de pînză de circa 20 kg, feriti de rozătoare. Durata păstrării, în conditii bune, este de 1-1,5 ani, după care miezul începe să rîncezească. Pentru a le reda savoarea, iarna, se poate pune miezul de nucă la înmuiat 5-6 ore în lapte căldut sau în apă rece, timp de 10 zile.
Cîteva atentionări


• Nucile nu sînt contraindicate celor suferinzi de hepatită, dar acesti bolnavi vor trebui să consume cantităti mai mici. Nucile nu provoacă tulburări si dificultăŃi de digestie dacă sînt corect asociate. În niciun caz nu se mănîncă nuci la o cină copioasă sau la prînz, după un mic-dejun foarte bogat. Se combină bine cu crudităti, dar nu se recomandă asociate cu carnea, făinoasele, amidonul, produse de patiserie si dulciuri.

In medicina populara romaneasca, nucul are multe utilizari:

Tratamente cu miez de nuca:


Miezul de nuca este unul din cele mai consistente si sanatoase alimente cunoscute. Este un inlocuitor perfect al carnii, mai bun si decat soia. Miezul de nuca dat prin masina de tocat inlocuieste perfect carnea tocata in aproape orice, de la chiftele, la sarmale sau rulade. Fiind foarte bogata in grasimi si proteine, nuca intrece carnea si ca valoare calorica, avand in schimb o toxicitate de cateva ori mai mica si fiind foarte digerabila. In plus, nuca este fructul cel mai bogat in cupru si zinc, motiv pentru care este folosita in tratarea bolilor vasculare, tulburarilor de crestere si maturizare, deficientelor imunitare.

Accident vascular-
consumul regulat de nuci neprelucrate termic intareste vasele de sange si previne,
mai ales la persoanele in varsta, ruperea lor. Iata o reteta foarte eficienta: 3 miezuri de nuca pisate, 1lingurita de polen de albine si 2 linguri de miere de albine se amesteca foarte bine, modelandu-se sub forma unor bomboane. Se ia zilnic tot acest amestec, pe stomacul gol, dimineata. Boli de piele - miezul a 20-30 de nuci consumate zilnic grabeste vindecarea bolilor de piele (psoriazisul, eczeme alergice rebele, infectiile cu ciuperci la nivelul pielii) si refacerea pielii dupa arsuri, opreste procesele degenerative.

Constipatie -

se consuma miezul a patru nuci prajite usor la 10 minute dupa ce am consumat 1-2 pahare
de compot de prune sau 2 linguri de miere lichida cu apa. Tratamentul se face pe stomacul gol.

Diabet -

la fel ca si alunele, nucile sunt foarte sarace in zahar, ceea ce le face un aliment de baza in
diabet, unde se recomanda in mod special cruditatile si renuntarea la carne. In plus, fata de alune, nucile au chiar si o actiune usor hipoglicemianta, contribuind la ameliorarea acestei afectiuni.

Greutate corporala sub cea normala

- datorita continutului mare de grasimi usor de asimilat si care nu
cresc colesterolul, nucile consumate in cantitati mari sunt o piesa de baza in curele de ingrasare.Persoanelor care vor sa-si mareasca greutatea fara a risca o crestere brusca a colesterolului, o suprasolicitare a aparatului cardiovascular ori aparitia unor probleme cum ar fi celulita ori vergeturile, le este calduros recomandat acest aliment.

Hipertiroidie -

nucile au un efect reglator asupra activitatii tiroidei si, in plus, aduc un supliment
considerabil de calorii, care se stie ca in aceasta afectiune sunt consumate in mari cantitati, de unde si starea de devitalizare pronuntata care apare frecvent. Sterilitate, impotenta - aportul de vitamina E, prezenta unor substante reintineritoare si care protejeaza si curata vasele de sange fac nucile un aliment foarte indicat in tratamentul acestor doua afectiuni. Este de notat efectul benefic al nucilor in prevenirea impotentei vasculare (care reprezinta peste 50% din cazurile de impotenta).

Reumatismul, guta -

cojile de nuca au un puternic efect depurativ, favorizand mobilizarea si eliminarea
toxinelor din organism. Se face o cura cu extract hidroalcoolic (tinctura) de coji de nuca, din care se iau cate doua lingurite diluate in jumatate de pahar de apa, de 3 ori pe zi. Tratamentul dureaza 40 de zile si se face de preferinta toamna tarziu si primavara devreme
.


Extractul hidroalcoolic de coji verzi de nuca


este cel mai activ preparat obtinut din nuc, fiind foarte bogat in iod, flavonoide si taninuri. Se obtine astfel: se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de coji verzi de nuca, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa. Pulberea de frunze de nuc se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de frunze de nuc se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece substantele sale volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o lingurita rasa de pulbere de frunze de nuc, pe stomacul gol.
Uleiul de nuca Se obtine doar pe cale industriala, prin presare la rece. Are un puternic efect de reducere a colesterolului, fiind, de asemenea, tonic vascular si vermifug. Se administreaza 3-4 lingurite pe zi, de preferinta pe stomacul gol. Ateroscleroza - se face o cura de lunga durata (jumatate de an minimum) cu ulei de nuca, din care se iau 3-4 lingurite pe zi. Ajuta la diminuarea colesterolului, curata vasele de sange de depuneri, ajuta la redobandirea elasticitatii si rezistentei acestora, stopand procesul de sclerozare.

Siropul de nuci


Un elixir pentru stomac si un bun energizant -Mod de preparare si folosire: 2-3 pumni de
coji verzi de nuca proaspat adunate se taie in bucatele mici si se pun la fiert cu 1 litru de apa si 3 cuisoare aromate. Se lasa sa se patrunda 10 minute, dupa care se strecoara si se adauga 1 kg de zahar. Se trage la sticle, se fierbe alte 10 minute in bain-marie, apoi se pun dopuri de pluta. Se administreaza cate 3 lingurite pe zi, dupa mesele principale.



Uleiul de nucă reduce acumularea de colesterol si riscul instalării aterosclerozei


Fructe oleaginoase deosebit de nutritive si vitalizante, foarte indicate în perioada rece a anului, nucile contin 15 g la sută proteine, 60 g la sută lipide, 15 g la sută glucide si 2,4 g la sută celuloză. Sînt bogate în minerale ca sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, sulf, fier, cupru, zinc si iod. ConŃin vitaminele C, B1, B2, B5, vitamina PP si caroten. După cum ne-a spus dna dr. Alexandrina Petrea, de la cabinetul medical Asclepios din Iasi, pe lîngă faptul că sînt foarte hrănitoare, nucile au si valoare terapeutică bine definită: "Le sînt recunoscute atît proprietăŃi laxative cît si antidiareice, virtuŃi antitoxice la nivelul pielii si
circulaŃiei limfatice. De asemenea, au acŃiune vermifugă, în special asupra teniei. Cura cu miez de nucă este indicată, ca adjuvant, în tulburările de stomac si intestine: ulcere, dispepsii, iritatii, pirozis, diaree, constipaŃie. Unii spun că miezul de nucă le provoacă afte si inflamatii bucale, iritatii ale mucoasei anale si inducerea de crize hepatice. Aceste neajunsuri pot fi evitate dacă după consum clătiti gura cu un decoct de salvie sau luaŃi o lingurită de miere de albine. Sfărîmat la mixer sau făcut pudră, miezul de nucă nu
provoacă iritatie. În cură, doza maximă, nu trebuie să depăsească 100 g pe zi, timp de o lună, sau 100 g o dată la două zile, timp de două luni. Se mestecă îndelung". Nucile proaspete sînt foarte apreciate pentru gustul lor. Pentru a le reda, iarna, nucilor uscate savoarea celor proaspete, dna Petrea recomandă să punem miezul la muiat în lapte cald, timp de 5-6 ore. Tot în acest scop, nucile în coajă se tin la înmuiat în apă rece, timp de 10 zile: "Prin continutul bogat în cupru, nucile sînt indicate în dieta persoanelor cu
anemie, a persoanelor cu reumatism si artroze, în stări precanceroase si tuberculoză, în special tuberculoză osoasă si, de asemenea, la bolnavii de sifilis si blenoragie. Constituie un excelent adjuvant în scrofuloză, pentru că favorizează drenajul limfei si al pielii. Această calitate recomandă consumul miezului de nucă în tratamentul adenitelor supurate, în eczeme si impetigo. Continutul bogat în zinc recomandă miezul de nucă în astenie, întîrzieri de crestere, tulburări ale sistemului nervos, afectiuni ale pielii, psoriazis si impotenŃă. Nucile sînt un adjuvant excelent în tratamentul disfunctiilor endocrine,tulburărilor hipofizei, insuficienŃei suprarenale, tulburărilor de ciclu menstrual si de menopauză. Nucile
conŃin tanin si, de aceea, au un efect astringent, folositor în tratamentul diareei. La persoanele constipate, pentru eliminarea materiilor fecale, nucile trebuie Ńinute în apă cîteva ore, apoi uscate si mîncate". Pentru persoanele slăbite, cu astenie si surmenaj, dna Petrea recomandă următoarea reŃetă energizantă: un pumn de miez de nucă mărunŃit si amestecat cu o lingură de miere se mestecă îndelung, după care se bea un pahar de suc de fructe: "Contrar unor afirmat ii, nucile nu fac rău la ficat si nu sînt contraindicate
celor cu afecŃiuni hepatice, doar că acestia vor trebui să consume cantităŃi mai mici, stabilindu-si singuri toleranta personală. În orice caz, nu se vor depăsi 100 g/zi. De asemenea, pentru diabetici, nucile reprezintă un aliment preŃios, datorită conŃinutului lor sărac în glucide. Ele nu provoacă tulburări si dificultăti de digestie dacă sînt corect asociate. Compozitia meniurilor în care sînt incluse le fac indigeste!
Datorită continutului lor bogat în grăsimi, felurile de mîncare asociate trebuie să fie usoare. Nucile nu vor fi incluse într-o cină copioasă sau la prînz si nici după un mic dejun foarte bogat. Nucile se combină bine cu crudităti, verdeturi, fructe acide si nu trebuie asociate cu carne, făinoase, produse de patiserie si dulciuri. Prin calităŃile si conŃinutul lor, nucile pot înlocui carnea, constituind un aliment de bază în hrana vegetarienilor". Extras si folosit cîndva în gospodăriile tărănesti, uleiul de nuci este astăzi greu de găsit.
Dna dr. Petrea spune că de acest ulei ar putea profita toŃi cei care suferă de hipercolesterolemie si sîntpredispusi la ateroscleroză: "Avînd 73-84 la sută acizi grasi polinesaturati, uleiul de nuci se situează pe primul loc între uleiurile nesaturate, înaintea uleiului de soia (50-60 la sută) si al celui de porumb (40-50 la sută), pentru proprietătile sale anticolesterolice. ConŃine acid linoleic, linolenic si oleic si foarte putini acizi
grasi saturati (palmitic si stearic). Datorită conŃinutului bogat în acizi grasi polinesaturati sau esentiali, uleiul de nuci este indicat în curele de protecŃie a aparatului cardio-vascular. În caz de hipercolesterolemie, este indicată o cură de 8-10 zile/lună, cu 2 linguri luate dimineata, pe nemîncate. Are si proprietăti tonice. Este indicat doar uleiul presat la rece. Gustul său este extrem de apreciat de către cunoscători. Doza de consum curent oscilează între 20 si 40 g/zi, în funcŃie de necesarul de lipide. Pentru tratamentul teniazei, se consumă timp de 3 zile consecutiv, în locul mesei de seară, o salată de cartofi
preparată cu 60 ml de ulei de nuci". Este posibil, spune dna dr. Petrea, ca astăzi să nu se mai producă ulei de nuci si din cauza faptului că acesta este destul de pretentios la păstrare, rîncezind foarte usor. Se poate păstra, totusi, un timp scurt, la frig si întuneric. (C.Iacob)
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

TERAPIA CU SEMINŢE

Mesaj  Didina Sava la data de Mar Ian 08, 2013 11:33 am

TERAPIA CU SEMINŢE

Seminţele fructelor şi legumelor sunt adevărate medicamente naturiste. Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decât americanii, consideraţi mari consumatori de popcorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Nu numai la meciuri de fotbal sau când vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit la români o întrebuinţare şi mai valoroasă: leac pentru diferite afecţiuni. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar astăzi sunt ingrediente pentru unele dintre cele mai eficiente preparate naturiste.
Micile uzine de medicamente
Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă, care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos, bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănâncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sunt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lângă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întâmplător, terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.



Seminţele de dovleac


Nutriţioniştii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin cca 50% grăsimi, vitamine, microelemente şi mai ales zinc. Ele sunt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sunt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de 3 ori pe zi, câte 1/2 de pahar, înainte de masă. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sânge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, au rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice şi cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.
Seminţe sunt cea mai hrănitoare parte din dovleac şi conţin mult magneziu. Un studiu realizat de cercetătorii francezi a arătat că bărbaţii cu un nivel ridicat de magneziu prezintă un risc cu 40% mai mic de a muri tineri. Seminţele de dovleac au un efect excelent şi împotriva paraziţilor intestinali. În caz de oxiuri, la copii se dau câte 10‑15 seminţe de dovleac decojite, zilnic, iar adulţii vor lua câte 20‑30 seminţe pe zi. Aceste seminţe trebuie să rămână neapărat cu pieliţa fină şi uscată pe ele şi să se mestece foarte bine. După o oră, se ia o linguriţă de ulei de ricin. Fitoterapia recomandă seminţele de dovleac şi contra teniei. Alături de o dietă severă, se mestecă bine, în 4 porţii, câte 80‑100 de seminţe de dovleac decojite, iar după o oră se ia 1/2 lingură de ulei de ricin. Dacă trebuie, în caz de o primă nereuşită, să se încerce încă o dată aceeaşi cură, pentru că nu apar fenomene secundare dăunătoare organismului.


Seminţele de susan

Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C şi E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă câte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de 3 ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan râşnite şi apă. Se schimbă pansamentul de 2-3 ori pe zi, până la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decât se află în carne. Sunt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, reprezintă un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sunt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sunt afrodiziace. Seminţele de susan sunt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, având un conţinut scăzut de grăsimi şi sodiu. Mâncaţi în fiecare dimineaţă o mână de seminţe de susan negru, sunt foarte bogate în calciu.



Seminţele de in

Cert este că, dacă urmaţi o cură cu seminţe de in, puteţi spune adio problemelor digestive. Seminţele de in normalizează tranzitul intestinal, dau senzaţia de saţietate şi încetinesc procesul de asimilare a grăsimilor. Sunt indicate dacă suferiţi de constipaţie, de o boală inflamatorie intestinală sau de sindromul colonului iritabil. Puteţi lua seara, de 4 ori pe săptămână, câte 2 linguriţe de seminţe de in măcinate, cu multă apă. Puteţi prepara şi un macerat la rece, din două linguriţe de seminţe de in la un pahar cu apă. Se lasă câteva ore şi apoi se consumă seminţele, cu tot cu apă. Uleiul de seminţe de in are efect calmant şi antiinflamator, fiind indicat în inflamaţiile tractului digestiv şi pentru prevenirea hemoroizilor şi litiazei biliare. Datorită acţiunii de stimulare a arderii grăsimilor şi combatere a retenţiei de apă, seminţele de in sunt eficiente şi în curele de slăbire. Seminţele de in conţin mai mulţi acizi graşi esenţiali Omega-3 decât peştele şi, în plus, sunt bogate în fibre, vitamine şi minerale. Sunt o sursă excelentă de fitoestrogeni, reglând tulburările hormonale şi contribuind la prevenirea cancerului. Măcinate, le puteţi adăuga în salate, mâncăruri, prăjituri, bolul de cereale de dimineaţă. Dacă aveţi probleme cardiovasculare, 2 capsule de ulei de seminţe de in pe zi ajută la scăderea tensiunii şi reducerea nivelului de colesterol şi de trigliceride. Seminţele de in reduc inflamaţiile, atenuând simptomele astmului şi îmbunătăţind funcţia pulmonară. Alte beneficii aduse de consumul de seminţe de in sunt reducerea stresului şi creşterea capacităţii de memorare. Uleiul de seminţe de in conţine acid linoleic şi lignină, substanţe care ajută la prevenirea cancerului de prostată, de colon şi de sân. Pentru a profita de aceste beneficii, luaţi zilnic câte două capsule cu ulei de seminţe de in, adăugaţi ulei alimentar de in sau seminţe de in în salate. Pentru a reduce riscul de osteoporoză, e suficient să adăugaţi ulei de seminţe de in în mâncare. Acest ulei menţine în stare bună oasele, prin creşterea nivelului unei proteine implicate în formarea sistemului osos. Uleiul de seminţe de in este benefic femeilor la menopauză, dar şi celor ce suferă de diabet, predispoziţia către osteoporoză fiind mai crescută în cazul lor. Dacă aveţi acnee, puteţi scăpa de această problemă folosind cataplasme cu făină din seminţe de in. Acestea se prepară prin amestecul făinii de in cu apă până la obţinerea unei paste. Cataplasmele aplicate săptămânal pe zonele afectate vor face ca pielea dumneavoastră să devină mai fină şi mai curată. Tot prin acţiunea de reglare hormonală, seminţele de in prevenirea căderea părului.
Preparatele pe bază de seminţe de in care se administrează intern pot reduce absorbţia substanţelor din unele medicamente. De aceea, cereţi sfatul medicului dacă urmaţi un tratament de durată. Altfel, evitaţi terapia cu seminţe de in doar dacă suferiţi de obstrucţii sau de hemoragii ale tubului digestiv, dacă sunteţi însărcinată ori dacă alăptaţi.



Semințele de in și Omega-3

Omega-3 sunt acizi grași polinesaturați, numiți esențiali deoarece nu pot fi produși de organismul uman, fiind nevoie de asimilarea lor din surse externe. Ei includ DHA (acid docosahexanoic), EPA (acid eicosapentanoic) și ALA (acid alfa-linoleic). Recomandările sunt ca 20% din totalul de grăsimi consumate să fie acizi grași esențiali Omega-3.
Beneficii ale consumului de semințe de in
- protecție împotriva bolilor de inimă (scade tensiunea arterială)
- protecția plămânilor
- activitate anticancerigenă împotriva tumorilor
- protecție împotriva diabetului
- prevenirea și tratarea artritei
- tratarea astmului
- beneficii împotriva alergiilor
- beneficii împotriva bolilor inflamatorii
- beneficii împotriva retenției de apă
- beneficii pentru o piele uscată, dură
- beneficii pentru scleroza multiplă
- cresc vitalitatea și asigură o piele moale și un păr strălucitor
- normalizează zahărul în sânge
- cresc rezistența la frig
- îmbunătățesc sistemul imunitar
- îmbunătățesc vederea
- ajută la dezvoltarea creierului fătului și al adulților
- ajută funcțiile renale
- ajută la formarea spermei
- ameliorează unele dereglări psihice
E nevoie de 4-6 luni de la adăugarea surselor de Omega-3 în dietă pentru a observa rezultatele.
Surse de Omega-3 - uleiul de pește sau semințele de in?
În momentul în care decidem ce sursă de Omega-3 este mai bine să folosim, trebuie să luăm în considerare că sursele cele mai sănătoase și consistente sunt cele naturale. Astfel, deși Omega-3 se găsește ca supliment sub diferite forme (tablete, capsule, pastile, uleiuri), cea mai bună formă în care putem suplimenta acest nutrient este consumul alimentului integral. În natură, Omega-3 se găsește în cantități importante în pește și în semințele de in. Deși peștele este o sursă bună de acizi grași esențiali, uleiul de pește fiind recomandat pentru suplimentarea cu Omega-3, e mai puțin cunoscut faptul că semințele de in au un conținut de Omega-3 de 18-24%, față de numai 2% al peștelui.
8 motive pentru a consuma semințele de in în locul uleiului de pește
1. În primul rând, trebuie știut că acizii grași Omega-3 sunt cărămizile care ajută la îndeplinirea multor funcții în organism, dintre care una singură este de a face EPA (acid eicosapentanoic). Uleiul de pește, practic, nu furnizează Omega-3, el furnizează direct EPA, ceea ce limitează opțiunile corpului de a face ce are nevoie din Omega-3.
2. O altă mare diferență o face fibra conținută de semințele de in. Peștele nu conține nici un fel de fibre și este de asemenea o formă de hrană concentrată, nesănătoasă. Spre deosebire de alte plante alimentare, semințele de in conțin o formă de fibră numită lignină, pe care corpul nostru o transformă într-un antioxidant ce ajută sistemul imunitar și are proprietăți anticancerigene și antivirale. Nivelele mari de lignină din dietă au fost asociate cu rate reduse de cancer de colon sau de sân.
3. Încă un avantaj pe care îl are inul în fața peștelui este că uleiul extras din această plantă nu conține colesterol. În schimb, 100 de mililitri de ulei de cod conține 570 de miligrame de colesterol, cam aceeași cantitate aflată în gălbenușul a două ouă!
4. Peștele este extrem de contaminat cu substanțe toxice (mercur) din cauza poluării masive a apelor. Consumul de in nu prezintă nici un risc de acest fel.
5. Uleiul de in și uleiul de pește conțin cantități mari din vitaminele A și D. Aceste vitamine, dacă sunt de proveniență animală, sunt toxice pentru organismul uman. Vitaminele din in, precum provitamina caroten, care este convertită de corp în vitamina A, nu pot deveni toxice în organism, indiferent de cantitatea de semințe ingerate.
6. Omega-3 din semințele de in reduce colesterolul din sânge cu 25% și trigliceridele cu 65%.
7. Folosirea inului în locul uleiului de pește are și o componentă morală și etică.
8. Inul este ieftin și disponibil, ușor de păstrat și de manevrat.
Cum consumăm semințele de in
Un consum zilnic adecvat de semințe de in ar fi de aproximativ 3 lingurițe. În cazul în care se preferă uleiul din semințe de in, acesta trebuie luat câte o linguriță pe zi. De menționat că acestea sunt cantități de menținere. Dacă dorim să folosim inul în scop terapeutic, doza trebuie mărită la 5 lingurițe pe zi semințe și 2 lingurițe ulei, în funcție de necesitați.
Semințele pot fi puse la înmuiat ca și restul nucilor și semințelor, de cu seară, pentru dimineață. Acest procedeu favorizează dezactivarea enzimelor inhibitoare. O metodă bună este de a le pune în blender (după ce au fost înmuiate), amestecate cu fructe. Acesta le face mai ușor asimilabile. O altă metodă eficace și poate cea mai potrivită este măcinarea lor într-o râșniță de cafea și consumarea în salate, într-o băutură, ori pur și simplu ca atare.
Aportul de semințe de in în dietă e la fel de important pentru vegetarieni, ca și pentru cei care consumă doar hrană vie sau pentru nonvegetarieni. Sunt ieftine și ușor de găsit (în magazinele naturiste sau pe site-urile de profil, pe internet). Tot ce trebuie să facem este să le adăugăm la dieta noastră, și chiar să ne facem un obicei din asta!
Atenție: Semințele de in, ca de altfel și cele de susan, nu pot fi digerate de stomacul nostru în forma lor integrală. Nu c-ar exista vreun pericol, doar că vor ieși din corp așa cum au intrat, fără a ne aduce vreun beneficiu.


Seminţele de floarea-soarelui

Cele mai populare seminţe mâncate la noi au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. „Bomboanele agricole“ combat nicotina. Sunt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi de circulaţie. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor şi tratarea bolilor căilor respiratorii. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemâncate şi se suge vreme de 10 minute. Apoi lichidul plin de microbi se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sunt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sunt recomandate femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină. Conţin vitamina E, acid folic, magneziu, seleniu, cupru. Sunt o sursă importantă de acizi graşi Omega-3, necesari în regenerarea celulelor. Pentru o mai bună asimilare a magneziului din ele se recomandă să le adăugaţi în salate. Atenţie însă, nu prăjite şi sărate, ci crude. Naturiştii susţin că seminţele de floarea-soarelui previn formarea cheagurilor de sânge şi reduc riscul de a vă îmbolnăvi de inimă. De asemenea, contribuie la o funcţionare normală a prostatei şi ajută la reglarea digestiei.


Seminţele de schinduf

Schinduful este o plantă ierboasă, ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau câte două-trei căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia câte o linguriţă de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducând aşa-numitul colesterol rău şi protejând sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia de lapte şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere de schinduf amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutând la păstrarea forţei musculare. Infuzia vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase şi a eczemelor însoţite de mâncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte însă ţesutul adipos.


Seminţele de chimen

Chimenul este cunoscut pentru beneficiile sale medicale de sute de ani. El ajută digestia, prin uleiul esenţial din seminţele sale, care activează glandele salivare. De asemenea timolul prezent în seminţe asigură o digestie lentă şi grăbeşte vindecarea arsurilor. Dacă aveţi de insomnie, seminţele de chimen vă vor face să aveţi un somn liniştit, deoarece au efect calmant. Ameliorează greţurile de dimineaţă, aşa că fac minuni pentru femeile gravide. Se consumă sub formă de ceai – o linguriţă de seminţe la un pahar cu apă. Seminţele de chimen ajută în vindecarea simptomelor răcelii, printre care şi tusea. De asemenea, durerile în gât pot fi ameliorate cu ajutorul acestor seminţe. Cu vârsta, metabolismul devine mai lent. Sucul de chimen vă va ajuta, deoarece sporeşte căldura în organism şi, în cele din urmă, creşte metabolismul. Adăugaţi seminţe de chimen dietei dumneavoastră şi vă veţi simţi mai bine. Ele acţionează ca un laxativ natural. De asemenea, seminţele de chimen previn astmul, bronşita şi alte probleme respiratorii.


Seminţele de coriandru

Proprietăţile antiinflamatorii ale coriandrului îl recomandă în tratarea afecţiunilor reumatice, bolilor rinichilor şi anemiilor. Acizii conţinuţi, printre care cel linoleic, oleic, ascorbic sau stearic, normalizează valorile ridicate ale colesterolului.
Dereglările stomacale îşi găsesc remediul în coriandru, pe care îl puteţi consuma la fiecare masă, ca adaos în supă, salată sau omleta de la micul dejun. Are şi rol antibacterian, deci îl puteţi consuma cu încredere pentru evitarea balonărilor, diareii sau durerilor de stomac. Are efect antiseptic şi e un bun leac împotriva ulcerului bucal. Împrospătează respiraţia, deci poate înlocui guma de mestecat după fiecare masă. Este o sursă sigură de fier, de aceea se recomandă anemicilor sau persoanelor predispuse anorexiei, deoarece stimulează secreţiile stomacale şi îmbunătăţeşte digestia. Pentru femei, este un bun remediu în normalizarea menstrei şi îndepărtarea durerilor. Conţinutul bogat în vitaminele A şi C, dar şi fosforul îi conferă proprietăţi dezinfectante şi protejează ochiul de conjunctivită şi de alte afecţiuni. Coriandrul este considerat şi un bun afrodiziac. Creşte libidoul şi, împreună cu tehnicile de aromaterapie, el poate fi remediul pentru îmbunătăţirea vieţii de cuplu.


Seminţele de mac

Seminţele de mac au fost descoperite cu mult timp în urmă de europeni, macul fiind considerat una dintre primele plante cultivate (încă din neolitic). Sunt abundente în hidraţi de carbon, acizi graşi, calciu. Planta întreagă are utilizări terapeutice în medicina tradiţională, dar cele mai utilizate sunt seminţele, care ajută la prevenirea multor boli. Seminţele sunt foarte bogate în acid linoleic – un complex important de acizi graşi Omega-6, ce oferă protecţie împotriva bolilor de inimă şi altor tulburări ale aparatului circulator. Uleiul din seminţele de mac este de mare ajutor în prevenirea şi tratarea cancerului mamar. Mai mult, acestea stabilizează nivelul zahărului în sânge, reduc considerabil colesterolul, împiedică apariţia cancerului la colon şi îmbunătăţesc sănătatea globală a intestinelor. În prezent, seminţele de mac sunt folosite ca un remediu blând, odihnitor pentru copii, dar şi pentru persoanele în vârstă. Au rezultate spectaculoase în tratarea tulburărilor comportamentale. În plus, faţă de efectele sale calmante, s-a dovedit că seminţele de mac îmbunătăţesc capacitatea de concentrare şi intelectuală. Ele contribuie totodată la îmbunătăţirea memoriei la copii şi la tineri. În California, uleiul de mac este utilizat în tratamentul stresului şi al stărilor de anxietate, precum şi la ameliorarea durerilor de cap şi insomniei. Cu un conţinut bogat în minerale, iod, mangan, magneziu, zinc şi cupru, seminţele de mac acţionează ca o sursă de energie naturală. De asemenea, ele oferă o serie de ingrediente ce includ lecitina, acidul oxalic şi alcaloizii. Acestea ajută la sporirea enzimelor şi a acizilor graşi conţinuţi deja de organismul uman, pentru a asigura o bună stare de funcţionare a acestuia. Creşterea nivelului de energie la nivelul organelor ce îndeplinesc funcţii de rutină se datorează hidraţilor de carbon conţinuţi de seminţe. Sunt de ajutor persoanelor cu digestie lentă, facilitând o mai bună funcţionare a aparatului şi tranzitului digestiv. Pentru a da mâncărurilor, în special prăjiturilor, o aromă specială, se folosesc seminţe de mac. Ele se pot adăuga în pâine pentru un gust deosebit sau în diferite tipuri de sosuri ca agent de îngroşare.
Macul combate cu succes osteoporoza, datorită conţinutului ridicat de fosfor care facilitează absorbţia mai bună a calciului în organism. Proprietăţile curative ale macului au ieşit la iveală în urmă cu câţiva ani, la mutarea unui cimitir vechi din secolul al XIX-lea dintr-un sat din Slovacia. Atunci s-a constatat că oasele celor îngropaţi nu erau atinse de osteoporoză. Locuitorii satului erau cunoscuţi ca mari cultivatori şi consumatori de mac şi miere. Cercetătorii slovaci au făcut ulterior un studiu pe două grupuri a câte 20 de femei care sufereau de osteoporoză. Primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei, iar celui de-al doilea grup, seminţe măcinate de mac în amestec cu miere şi ulei de mac. A rezultat fără dubii că persoanele tratate doar cu mac au scăpat de osteoporoză după administrare timp de 12 luni. Femeile din celălalt grup încă mai aveau osteoporoză după un an, iar oasele lor prezentau valori ale calciului sub limitele normale.



Seminţele de roşii


Un ingredient natural găsit în seminţele de roşii a fost identificat de oamenii de ştiinţă britanici drept o componentă cheie pentru o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă. Gelul făcut din aceste seminţe e promovat ca o alternativă naturală la aspirină. Gelul este deja utilizat într-un produs de suc de fructe şi se aşteaptă să fie adăugat în unele băuturi lactate. Uniunea Europeană a recunoscut că acest ingredient îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi a aprobat menţionarea pe ambalaje a acestui ingredient. Produsul este derivat din gelul aflat în jurul seminţelor de roşii, iar studiile au demonstrat că poate preveni apariţia cheagurilor de sânge.

TOTUL DESPRE NUCI ŞI ALUNE

Oleaginoasele sunt benefice în prevenirea maladiilor cardiovasculare. Datorită conţinutului în magneziu, contribuie la buna funcţionare a unor enzime cu rol în refacerea celulară. Consumul de oleaginoase este benefic sănătăţii cardiovasculare. Toate oleaginoasele (migdale, nuci pecan, alune etc.) şi arahidele (leguminoasele) conţin acizi graşi de acelaşi tip cu cei conţinuţi de uleiul de măsline. Astfel, consumând unt de arahide, obţii aceleaşi beneficii ca atunci când consumi ulei de măsline. În plus, oleaginoasele sunt bogate în proteine, fibre şi vitamina E, un antioxidant care neutralizează radicalii liberi responsabili de îmbătrânirea celulară. Pentru persoanele hipertensive, se recomandă însă oleaginoasele nesărate. Dacă ţii la silueta ta, nu le consuma în exces, deoarece la 100 g de oleaginoase corespund aproximativ 600 de calorii. Oleaginoasele au în general un conţinut ridicat de vitamina E, fibre, minerale şi oligoelemente (potasiu, magneziu, fosfor, calciu, fier, zinc şi cupru), o pondere importantă de lipide şi un conţinut proteic superior fructelor.



Migdalele
sunt menţionate în istorie din cele mai vechi timpuri, fiind un ingredient de preţ în pâinea faraonilor egipteni. Originea exactă nu este ştiută, dar se crede că provin din China şi Orientul Mijlociu. Exploratorii din antichitate consumau migdale în călătoriile lor pe Drumul Mătăsii, ce lega Asia de zona Mediteraneană, în special Spania şi Italia, astfel încât aceasta plantă a fost curând aclimatizată şi în Europa. În America, migdalul a fost adus abia în secolul al XVIII-lea de către călugării franciscani, adaptându-se foarte bine în California, unde şi acum se cultivă intens. Pe parcursul istoriei, migdalele au avut o puternică semnificaţie religioasă, etnică sau socială. Românii aruncau cu migdale asupra mirilor ca semn de fertilitate, acest obicei regăsindu-se şi în zilele noastre, când la nunţi se dăruiesc invitaţilor săculeţe cu migdale glazurate. O altă tradiţie este împământenită în Suedia unde, în fiecare an, de Crăciun, se găteşte budinca de orez în care se ascunde o migdală, iar cel ce o găseşte va avea noroc tot anul următor. Arborele de migdal este înrudit cu cireşul, prunul şi piersicul, însă fructele sale nu sunt comestibile. Migdalele pe care le consumăm sunt de fapt seminţele acestui arbore, învelite cu o coajă tare în interiorul unui fruct ce ajunge la maturitate în aproximativ 7-8 luni de la înflorire. Spre deosebire de migdalele cultivate, cele sălbatice conţin o substanţă otrăvitoare, astfel încât, pentru a putea fi consumate, este necesar să fie prelucrate prin spălare şi prăjire. Migdalele sunt printre cele mai hrănitoare fructe uscate.
Cu un conţinut redus în grăsimi nocive şi bogate în minerale şi vitamine, ele ajută în combaterea bolilor cardiovasculare şi chiar în prevenirea unor forme de cancer. Migdalele sunt cea mai bună sursă de magneziu şi vitamina E, considerată vitamina antisterilităţii, cu rol în reglarea funcţiei de reproducere. Calciul conţinut ajută la menţinerea sănătăţii oaselor şi a dinţilor, în vreme ce fosforul ajută memoria. Nivelul ridicat de proteine şi fibre din migdale le fac un aliment valoros, în special într-o dietă vegetariană sau de post, când pot substitui carnea, păstrând aportul nutritiv. Studiile au demonstrat că este suficientă introducerea în dieta zilnică a migdalelor pe o perioadă de doar o lună, pentru ca efectele benefice ale acestora să se facă simţite. Migdala ca atare nu conţine carbohidraţi şi de aceea este recomandată persoanelor care suferă de diabet. Cantitatea zilnică recomandată este de 30 de grame, adică aproximativ 20 de migdale. 24 de sâmburi de migdale conţin aproximativ 6 g de proteine şi 3,35 g de fibre.


Arahidele

sunt originare din America de Sud, Mexic şi America Centrală. Deşi sunt considerate a fi fructe uscate, ele fac parte din familia leguminoaselor. Fructele sunt nişte păstăi ce se dezvoltă sub pământ, fiecare putând conţine până la 4 seminţe din care se dezvoltă alunele. Cunoscute şi sub numele de „alune de pământ” sau „alune americane”, arahidele au fost folosite de oameni în alimentaţie din cele mai vechi timpuri. Cercetări arheologice au scos la iveală dovezi ale cultivării arahidelor în Peru cu circa 7.600 de ani în urmă. În cultura precolumbiană, arahidele ocupau un loc de cinste, regăsindu-se în diferite forme de artă, precum sculptură sau bijuteriile. Exploratorii portughezi au popularizat această plantă şi pe continentul european şi cel african în secolul al XIX-lea, de unde a fost adusă ulterior şi în America de Nord. În SUA, arahidele au fost aduse în secolul al XVIII-lea de către neguţătorii de sclavi, fiind cultivate în special pentru uleiul extras, ca hrană pentru animale sau ca înlocuitor pentru cacao. La începutul secolului XX, cercetările botanistului american George Washington Carver au scos la iveală potenţialul nutritiv al arahidelor, tot acum punându-se bazele popularităţii imense de care se bucură arahidele astăzi în SUA. Studiile lui Carver au identificat nu mai puţin de 300 de utilităţi ale arahidelor, atât în alimentaţie cât şi în industrie. Astăzi arahidele se regăsesc într-o varietate largă de produse alimentare şi în cultura culinară a multor ţări. Sunt consumate cel mai des ca gustare, încorporate în deserturi sau produse de patiserie, precum şi sub forma celebrului unt de arahide. Untul de arahide a fost produs prima dată în 1890, de către John Kellogg, cel care a inventat, printre altele, şi binecunoscuţii fulgi de porumb. Conceput iniţial ca înlocuitor al untului, cel de arahide a căpătat rapid popularitate, astăzi fiind extrem de apreciat ca gustare de dimineaţă şi ca ingredient în diferite reţete. Arahidele, ca şi untul obţinut din ele, constituie o sursă semnificativă de proteine, mai mare decât orice altă plantă leguminoasă. Grăsimile conţinute sunt în principal nesaturate, benefice pentru organism prin efectul de reducere a nivelului de colesterol din sânge şi a riscului de boli cardiovasculare. Conţin minerale precum magneziul, zincul, cuprul, fosforul sau potasiul, precum şi o importantă cantitate de fibre. Cercetări ştiinţifice recente au demonstrat că arahidele conţin antioxidanţi, extrem de utili sănătăţii organismului uman. Nivelul de antioxidanţi din arahide rivalizează cu cel al multor fructe şi legume precum merele, murele, căpşunile sau morcovii. Arahidele sunt cultivate în numeroase regiuni ale lumii, principalii exportatori fiind SUA, China şi Argentina, cel mai mare importator fiind Uniunea Europeană.


Nucile.

Consumate zilnic, împiedică îngroşarea arterelor şi previn bolile de inimă. Opt nuci pe zi menţin arterele flexibile, inima sănătoasă şi previn atacul vascular cerebral. Se recomandă consumul de nuci mai ales după o masă bogată în grăsimi, pentru a-i atenua efectele negative. Acidul alfa-linoleic din nuci este benefic pentru cei cu tulburări de ritm cardiac. Nucile mai conţin antioxidanţi şi arginină, un aminoacid utilizat de corp pentru a produce oxidul nitric, cu rol în procesele de învăţare şi memorare, reglarea presiunii arteriale, digestie, erecţie peniană, combaterea cancerului. Nucile pot înlocui majoritatea nutrienţilor animali în cazul vegetarienilor, adică cele mai multe vitamine B, fosfor, fier, cupru, potasiu şi proteine. În combinaţie cu pâinea, cerealele sau leguminoasele (mai ales soia şi lintea) se poate obţine gama întreagă de aminoacizi esenţiali. Nuca este bogată în acizi graşi Omega-3 iar consumul ei poate duce la scăderea colesterolului. Miezul de nucă este recomandat în caz de slăbiciune generală şi extenuare. Se poate pregăti o excelentă băutură energizantă dintr-un pahar de suc proaspăt de fructe, amestecat cu miez de nucă pisat şi miere.


Caju


este originar din nordul Braziliei şi face parte din aceeaşi familie cu mango-ul şi fisticul. În secolul al XVI-lea, exploratorii portughezi au introdus această plantă şi în alte regiuni tropicale, precum India şi unele ţări africane, unde e cultivat şi astăzi, cei mai mari producători din lume fiind India, Brazilia, Mozambic, Tanzania şi Nigeria. Unele persoane sunt alergice la caju, totuşi el se numără printre cele mai puţin alergenice nuci. Are un conţinut bogat de potasiu, fosfor şi magneziu, conţinând de asemenea, calciu, sodiu, fier, zinc, seleniu şi vitamina K. În plus, este una dintre cele mai gustoase tipuri de nuci. Uleiul de caju are aplicabilitate medicinală, fiind demonstrate proprietăţile sale antibacteriene. Din pudra de seminţe se extrage un antivenin.


Castana comestibilă

este originară din regiunile temperate ale emisferei nordice. Poate fi consumată în stare proaspătă sau prelucrată industrial, sub formă de făină, din care se prepară un piure gustos şi hrănitor sau se foloseşte la fabricarea surogatului de cafea şi a uleiului de castane. Castanele conţin potasiu, fosfor, calciu, magneziu, sodiu, fier, seleniu şi magneziu şi vitaminele A, C şi K. 10 castane prăjite conţin 2,7 g proteine şi 4,3 g fibre. Castanele au numeroase calităţi curative. Ele vin în ajutorul celor cu probleme de inimă, anemicilor şi celor care suferă de boli ale stomacului. Castanele pot fi un aliat de nădejde în tratarea afecţiunilor respiratorii, precum tusea convulsivă. Conţin fibre, deci persoanele care au probleme de digestie sau cei care vor să-şi întărească musculatura n-ar trebui să le evite. Castanele sunt delicioase. Piureul din castane se află printre puţinele produse prelucrate termic care îşi menţin aproape în totalitate vitaminele. Castanele se pot folosi şi extern. Dacă aveţi acnee, folosiţi o combinaţie de miere şi miez de castane şi aplicaţi-o pe faţă, fiind o veritabilă mască revigorantă, cu acţiune antiinflamatorie şi de reducere a sebumului. Substanţele conţinute de castane refac găurile microscopice din vasele de sânge şi le conferă elasticitate. Tinctura este bună pentru varice.


Nuca de macadamia.

Consideraţi iniţial plante ornamentale, arbuştii de macadamia au devenit o adevărată comoară după descoperirea lor în 1857 de către chimistul scoţian John Macadam, al cărui nume îl poartă. Înainte de secolul al XIX-lea, aceste nuci erau cunoscute doar de către populaţia aborigenă din Australia, care le consumau, însă nu cultivau planta. Doar două dintre cele 9 specii de macadamia existente produc celebrele nuci, cele mai scumpe din lume. Originari din Australia, arbuştii macadamia au fost plantaţi pentru prima dată în scop comercial în Hawaii, care astăzi reprezintă una dintre cele mai mari surse de nuci macadamia din lume, iar SUA cel mai important consumator. Alţi exportatori importanţi ai preţioaselor nuci sunt Africa de Sud, America Centrală şi Australia. Preţul ridicat al nucilor de macadamia se justifică nu doar prin faptul că arbuştii produc fructe abia după 7-10 ani, ci şi din cauza cojii foarte rezistente ce trebuie îndepărtată înainte de vânzare. Coaja acestor nuci este atât de tare, încât nu poate fi spartă cu un spărgător obişnuit. Se folosesc utilaje automatizate care, după spargerea şi îndepărtarea cojilor, sortează miejii în funcţie de calitate. Aceştia pot fi mâncaţi în stare naturală, prăjiţi sau înveliţi în ciocolată. Nucile de macadamia sunt preţuite nu doar pentru gustul lor dulce, rafinat, ci şi pentru uleiul pe care îl conţin (70-80%), folosit la fabricarea cosmeticelor de îngrijire a pielii. Ele au un conţinut bogat de potasiu, fosfor, magneziu, calciu, sodiu fier.


Mugurii de pin

sunt seminţele comestibile ale arbustului cu acelaşi nume, pinul. În lume există aproximativ 20 de specii de pini care produc aceşti muguri comestibili. Obiceiul de a mânca seminţe de pin datează încă de pe vremea grecilor şi romanilor, care obişnuiau să le păstreze în miere de albine. În prezent, mugurii se găsesc peste tot în lume, având diferite nume: nuci indiene, pinon, pignon, pignole, pinhao şi sunt utilizaţi în special la prepararea de salate şi în compoziţia unor deserturi delicioase. Pentru ca un astfel de pin să poată ajunge la producerea de seminţe, este necesar să treacă de la 15 până la 25 de ani de la plantare. Culegerea mugurilor se realizează manual, ceea ce impune şi costuri mari de vânzare pe piaţă. Din punct de vedere al conţinutului nutriţional, mugurii de pin pot au între 10 şi 30% proteine (în funcţie de specia de la care provin) şi aduc o cantitate importantă de fibre organismului. Prin presare la rece, se obţine uleiului de pin, apreciat atât pentru gustul plăcut, cât şi pentru proprietăţile antioxidante şi antiinflamatorii.


Nuca pecan.

Provenind din America de Nord, pecanul este o specie înrudită cu nucul. Numele îi vine de la cuvântul indian Algonquin paccan, însemnând o nucă atât de tare încât nu poate fi spartă decât cu piatra. Pecanul a devenit cunoscut în Europa abia în 1792, când exploratorul Alvar Nunez Cabeza de Vaca a scris primul despre această specie de arbore. Aroma de pecan este considerată de gurmanzi ca fiind una desăvârşită, de o dulceaţă net superioară faţă de alte sortimente de nuci, respectiv sâmburi graşi. Miezul de pecan este unic datorită concentraţiei ridicate de grăsimi polisaturate, precum şi de substanţe cu rol antioxidant. Pecanul este un fruct oleaginos, foarte bogat în lipide (72%), ceea ce explică valoarea energetică ridicată: 700 kcalorii la 100 g. Pe lângă lipide, nuca pecan mai conţine un procent de proteine net superior faţă de alte nuci (9,3%). Uleiul conţinut de acesta este atât de concentrat, încât, dacă îl aprinzi cu un chibrit, focul va fi întreţinut până la arderea completă.
Pecanul e o sursă excelentă de proteine şi grăsimi nesaturate. Potrivit cercetătorilor, pecanul conţine mai mulţi antioxidanţi decât oricare alt sâmbure gras, fiind urmat de nuci şi alune. Cantitatea foarte mare de vitamina A din pecan este binevenită atunci când dorim să ne protejam vederea, oasele şi dinţii sau să ne îmbunătăţim starea generală de sănătate. De asemenea, consumul frecvent şi în cantităţi moderate de pecan duce la scăderea colesterolului rău.


Fisticul

este sămânţa comestibilă, cu gust uleios, foarte plăcut, a unui arbore originar din vestul Asiei. Fisticul are un conţinut important de potasiu şi fosfor şi ceva mai mic de magneziu, calciu, sodiu, fier şi seleniu. E foarte bogat în vitamina A. Resveratrolul din fistic are un rol important combaterea cancerului şi a bolilor de inimă, triptofanul îmbunătăţeşte dispoziţia şi combate depresia sau insomnia, iar cistina (un factor important în prevenirea îmbătrânirii precoce) favorizează absorbţia fierului.


Alunele de pădure

sunt o sursă excelentă de proteine, fibre şi magneziu. Au un conţinut scăzut de sare şi se pot mânca crude sau pastă cu unt. Sunt ingredientul principal din crema italiană Nutella. Uleiul de alune de pădure e folosit extern pentru a înlătura celulita. Alunele sunt foarte bogate în vitamina E şi săruri minerale. Atenţie însă! Nu exageraţi cu consumul lor. 100 g de alune au 650 kcal. În scopuri terapeutice, de la alun se utilizează: miezul fructelor, uleiul acestora, frunzele şi mugurii.
Aluna e fructul-sămânţă al alunului comun (Corylus avellana), arbust care creşte spontan, dar este şi cultivat. Fructele sunt mici şi sferice sau ovoidale, câte 2-4 într-un grup, alcătuite dintr-un înveliş lemnos ce închide o singură sămânţă comestibilă.
Alunele de pădure reprezintă una dintre culturile cele mai străvechi şi sunt originare din Asia. Manuscrisele chinezeşti de acum 5000 de ani menţionează alunele de pădure ca pe o hrană sacră din ceruri. Romanii şi grecii foloseau alunele de pădure în scopuri medicale. Medicul Dioscorides din Grecia Antică lăuda proprietatea alunelor de pădure de a vindeca tusea cronică şi răcelile şi de a ajuta la creşterea părului în zonele cu început de calviţie. Principalii producători de alune de pădure sunt Turcia, Italia, Spania şi Franţa.
Alunul românesc este un arbust care creşte mai ales la margini de pădure, acolo unde este lumină din belşug şi pământ afânat. Alunele româneşti se coc la începutul lunii septembrie. Alunul turcesc este mai productiv, dar fructele sale nu au virtuţile tămăduitoare şi vitalitatea alunului autohton.
Alunele sunt un aliment cu un înalt conţinut caloric şi bogat în săruri minerale. Ele conţin: grăsimi uleioase în mari cantităţi, proteine, zaharuri, fibre alimentare, săruri minerale (fosfor, magneziu, fier, mangan, cupru seleniu etc.) vitamine, mai ales vitamina E şi, în cantitate mai mică, vitaminele din grupul B şi vitamina A, răşini, pigmenţi şi tanini.
Alunele de pădure au o aromă puternică şi sunt deseori folosite în copturi, dar şi pentru a face unt de alune, faină şi paste. Alunele se găsesc în comerţ cu sau fără coajă, tăiate, măcinate sau prăjite şi se consumă mai ales uscate. Sunt întrebuinţate ca atare în cofetărie iar în industria dulciurilor ca înlocuitor al pudrei de cacao. Din alunele presate, se obţine un ulei apreciat atât în alimentaţie, cât şi în industria cosmetică.
Alunele de pădure nu constituie doar o sursă de proteine de foarte bună calitate. Pe lângă vitamina E (un antioxidant puternic) ele mai conţin şi alte substanţe nutritive benefice sistemului imunitar. Sunt bogate în arginină, un aminoacid care relaxează vasele de sânge. Aceste nucifere de pădure au cea mai mare concentraţie de acid folic dintre toate tipurile de alune. Acidul folic reduce riscul apariţiei defectelor în tubul neural înainte de naştere şi poate reduce riscul apariţiei bolilor cardiovasculare, anumitor tipuri de cancer, bolii Alzheimer şi depresiei. Alunele conţin minerale care scad tensiunea: calciu, magneziu şi potasiu. Sunt şi o sursă bogată de squalenta, o substanţă naturală care se află şi în uleiul de măsline, uleiul din germeni de grâu, uleiul de orez, uleiul de rechin şi în drojdie, cu efecte împotriva cancerului şi reduce colesterolul. Un studiu efectuat pe subiecţi umani a arătat că persoanele cu un nivel ridicat de colesterol care au consumat alune de pădure timp de 8 săptămâni au prezentat un nivel scăzut al lipidelor care formează placa arterelor (LDL) şi un nivel crescut al colesterolului pozitiv HDL, în comparaţie cu grupul de control.
Fructele alunului sunt o adevărata mină de energie, având o valoare calorică şi nutritivă apropiate de cea a cărnii, fiind în schimb mai digerabile şi total lipsite de toxicitate. Ca medicament, alunele au valoare terapeutică atunci când sunt consumate crude, neprăjite, fiind indicate pentru: anemie, creştere, colesterol mărit, diabet, fragilitate capilară, pietre la rinichi, sarcină, boli pulmonare.
Frunzele alunului se folosesc ca infuzie, decoct şi băi, au efect hemostatic, vasoconstrictor şi tonifiant venos. Ele se recoltează în lunile iunie-iulie.
Uleiul de alune virgin constituie un tratament excelent în eliminarea teniei şi împotriva infecţiilor căilor respiratorii. Uleiul de alune se obţine prin presare la rece. El nu poate fi conservat mult în timp. Are efecte tămăduitoare foarte puternice. O linguriţă de ulei luată seara şi una dimineaţa, timp de 15 zile, duce la eliminarea teniei. Luat zilnic, uleiul de alune protejează gâtul împotriva infecţiilor, fiind folosit cu mult succes şi în tratarea hipertensiunii arteriale; doza este aceeaşi.
Uleiul de alune conţine lecitină şi mulţi acizi graşi nesaturaţi: până la 83% acid oleic şi până la 25% acid linoleic. El influenţează pozitiv microcirculaţia şi penetrabilitatea pielii, atenuează luciul uleios, are efect astringent şi reglează secreţia de sebum, are efect nutritiv şi hidratant, nu usucă pielea şi nu lasă o senzaţie grasă. Este un ulei deosebit de delicat şi nu favorizează apariţia comedoanelor, diminuează vergeturile, repară cicatricele, asigură elasticitatea pielii. Este un ulei cunoscut şi pentru efectele de catifelare şi atenuare a semnelor îmbătrânirii. Poate fi utilizat pentru toate tipurile de ten. Se aplică 3-5 picături pe tenul curat, masând uşor. Evitaţi însă zona ochilor. Pentru rezultate optime, este de preferat a se aplica seara, înainte de culcare şi din nou dimineaţa.
Făina de alune este un energizant şi vitalizant de excepţie. Prin zdrobirea alunelor crude în piuă sau măcinarea lor cu râşniţa, se obţine o făină foarte gustoasă, care poate fi amestecată cu miere şi busuioc şi mâncată pe pâine, sau din care se poate prepara untul de alune, mixând alunele într-un blender, până devin o pastă groasă.
Sfaturi şi recomandări în folosirea alunelor de pădure:
- Dacă sunt în coajă, alegeţi alunele grele şi pline. Cele decojite pot fi păstrate în locuri răcoroase şi uscate aproape o lună, iar în frigider sau congelator se vor menţine proaspete 4 luni.
- Pieliţa poate fi îndepărtată prin prăjire uşoară şi apoi prin frecare. Alunele pot fi prăjite în cuptor, folosind o coală de hârtie de copt. În cantitate mică, se pot măcina cu râşniţa de cafea.
- Încercaţi untul de alune de pădure ca alternativă la untul de arahide. Este foarte gustos.
- Alunele de pădure se pot adăuga în salatele favorite şi se pot amesteca în cerealele de la micul dejun. De asemenea, puteţi adăuga alune de pădure, tăiate sau mixate, în iaurt.
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Ceapa alba

Mesaj  Didina Sava la data de Vin Feb 01, 2013 12:52 am



Ceapa este originara din Asia. Egiptenii o divinizau. Francezii au adoptat-o la inceputul Evului Mediu.

Indicatii:

Desi toate fructele si legumele sunt benefice omului, doar unele merita denumirea de „aliment miracol”; ceapa face parte dintre acestea.
Persoanele care se tem de bolile cardiace cunosc faptul ca ceapa, fluidizand sangele, scade riscul aparitiei trombozei si a infarctului miocardic. Aceasta proprietate a fost confirmata de cardiologi englezi. Plecand de la aceasta descoperire, unele laboratoare au preparat comprimate pe baza de extract de ceapa asociat cu magneziu.

Continutul bogat in fructosan face din ceapa un diuretic puternic. Experientele au demonstrat ca ea poate provoca eliminarea a trei litri de urina pe zi. O actiune de o asemenea amploare, care este completata de dizolvarea si eliminarea acidului uric, se dovedeste eficienta in calmarea durerilor reumatice si a crizelor de guta.
Este suficient sa ne uitam in jurul nostru pentru a constata ca persoanele care mananca ceapa sufera rareori de aceste doua boli.

Efectele diuretice formidabile ale cepei se manifesta si prin actiunea asupra edemelor, scurgerilor apoase, ascitei, care se resorb in cateva zile. lata un caz uimitor de vindecare, relatat de H. Leclerc:
„Adesea, mai ales in timpul razboiului, am avut ocazia sa experimentez efectele diuretice ale cepei crude. Voi cita in primul rand cazul unul senegalez care, in urma unei angine difterice, prezenta pericardita, pleurezie cu edem al membrelor inferioare si albuminurie; analiza sangelui dovedea o cloruremie puternica: l-am facut sa manance in fiecare zi sase cepe crude pe care le rontaia, de altfel, cu o placere evidenta; urmand acest regim, dupa opt zile, volumul urinei s-a triplat, scurgerile s-au resorbit, edemul a disparut, iar eliminarea clorurilor s-a produs normal. “‘
Totusi, pentru a beneficia de efectele cepei, ficatul nu trebuie sa fie atins de cancer – de o ciroza avansata. De asemenea, ceapa este contraindicata persoanelor care prezinta ascita.
Glucochinina pe care o contine ceapa este raspunzatoare de actiunea sa antidiabetica. Aceasta substanta stimuleaza pancreasul, obligandu-l sa-si reia functia naturala: secretia insulinei. Unii autori afirma ca actiunea hipoglicemianta a cepei se datoreaza, pe de alta parte, capacitatii sale de stimulare a diurezei.
Ceapa poate actiona si in cazurile de tensiune oculara. Doctorul Yves Cohen relateaza cazul unui pacient care refuza sa-si puna picaturile clasice in aceste afectiuni:

„L-am sfatuit sa evite grasimile, prajiturile si alcoolul si sa aiba o alimentatie bogata in ceapa si usturoi. Datorita acestui regim, tensiunea sa oculara s-a ameliorat.”

Chiar si persoanele cu colesterolul marit au tot interesul sa includa ceapa in meniul zilnic, deoarece cercetatorii i-au descoperit si o actiuhe hipocolesterolemianta.
Un studiu publicat de dr. Dorsch si echipa sa (in Germania) dovedeste efectul antiastmatic si antiinflamator al cepei; intr-adevar, acesti cercetatori au descoperit prezenta tiosulfatilor în ceapa, molecule carora li se datoreaza, se pare, aceste calitati.
Unii autori ii atribuie efecte remarcabile in afectiunile prostatei (de verificat): se curata o ceapa mare, se toaca marunt si se amesteca într-o supa sau ciorba care se consuma in fiecare seara. Cura dureaza trei luni.
Esentele sulfurate de ceapa, comparabile cu cele de usturoi, ambele foarte volatile, constituie un bactericid eficient.

Antifungic si vermifug, ceapa provoaca eliminarea viermilor intestinali (ascarizi, oxiuri).
Ce se mai poate adauga la „palmaresul” impresionant al acestei legume? Siliciul pe care îl contine intareste oasele si reda supletea arterelor. Sulful regenereaza sistemul nervos si este util în bolile pielii. Iodul stimuleaza imunitatea naturala a organismului. Vitamina A regleaza glandele endocrine, contribuie la intretinerea pielii si a muschilor, incetineste imbatranirea tesuturilor.
Ceapa este recomandata in afectiunile bronho-pulmonare si in rahitism; sa nu uitam obezitatea, datorita marii sale puteri diuretice.
Ceapa intareste imunitatea naturala, ajuta la mentinerea starii de sanatate a organismului. Laudele la adresa sa sunt inepuizabile.

Atentie, totusi, caci acest generos aliment devine cam zgarcit cu virtutile sale, daca il fierbeti; am constatat faptul ca fierberea distruge un mare numar de elemente vitale; aceasta leguma, mai mult decat altele, trebuie sa fie consumata in stare cruda. Evident, daca aveti dificultati în a o consuma astfel, o puteti supune unei fierberi moderate pentru a va pazi de efectul ei iritant, stiind insa ca efectele sale salutare vor fi mai reduse.

Toata lumea va fi de acord ca sucul de ceapa nu poate fi baut ca sucul de portocale sau ca sucul de mere, pentru ca, la fel ca si pulpa acestei legume, sucul poate irita mucoasele digestive sensibile. Cu toate acestea, ca si in cazul sucului de lamâie, se poate face o cura progresiva benefica pentru organism: o jumatate de lingurita în prima zi, o lingurita intreaga de suc in cea de-a doua zi etc. Puteti bea zilnic, dupa parerea unor autori, pâna la o jumatate de pahar cu suc de ceapa. Nu este recomandabil sa depasiti aceasta doza. A face o cura naturala nu inseamna a sfida Natura, ci,dimpotriva, a te armoniza cu ea. Odata obisnuiti cu sucul de ceapa, puteti incepe o cura adevarata.

Ca si pulpa, sucul de ceapa are proprietati antiinflamatorii, antiparazitare, antibacteriene si duce la scaderea nivelului colesterolului, factorul care joaca rolul cel mai important in bolile cardiovasculare.
Atunci cand retetele se transmit in timp, inseamna ca si-au dovedit calitatile, lata, deci, diferite retete de folosire a cepei, provenite din farmacopeea populara.

Oboseala generala: o ceapa mare (spalata) se fierbe intr-o jumatate de litru de apa. Se fierbe la foc mic, timp de 15 minute. Se lasa sa infuzeze inca 15 minute. Se bea dimineata, timp de trei saptamâni.

Gripa: se lasa la macerat patru cepe, timp de 24 de ore, intr-un litru de apa calduta. Se bea o ceasca intre mese si inca una inainte de culcare. Acest preparat, baut cate un castron dimineata, pe stomacul gol, are proprietatea de a ameliorara diabetul.
Solutia alcoolica de ceapa este recomandata pentru resorbtia edemelor de la nivelul membrelor inferioare: se toaca foarte fin 150 g de ceapa. Se adauga o cantitate egala de alcool de 90°. Se lasa la macerat zece zile, agitand zilnic vasul. Se strecoara, storcand foarte bine. Se iau trei – patru lingurite pe zi, eventual dizolvate in putina apa. Se face o cura de o luna, care poate fi reluata de doua sau de trei ori pe an.

Reumatism: o alta reteta foarte simpla, cunoscuta de oamenii de la tara: se taie doua cepe (necuratate), se pun la fiert intr-o jumatate de litru de apa. Se fierb zece minute. Se bea un pahar dimineata, pe stomacul gol, un altul la culcare, timp de trei saptamâni. Se reia cura de doua sau de trei ori pe an.
Am vazut mai inainte ca ceapa este mai putin activa daca este fiarta. In schimb, cura sub forma de lichid se poate repeta mult mai usor in fiecare zi. Datorita acestui consum echilibrat si constant, rezultatele nu intârzie sa apara.

Uz extern

Panaritiu, abcese, furuncule: se pune o ceapa tocata marunt intr-o farfurie si se acopera, pentru a impiedica uscarea. Se da la cuptor 30 de minute, la foc mic, apoi se lasa sa se raceasca putin. Se aplica pe locul inflamat. Se acopera cu un bandaj si se lasa sa actioneze timp de o ora. Operatia se repeta de trei ori pe zi.

Negi: se scobeste o ceapa mare si se umple scobitura cu sare fina; se lasa la macerat toata noaptea. Dimineata si seara se aplica pe negi sucul de ceapa care s-a format in scobitura. Se fixeaza cu un tifon. Se urmeaza tratamentul pana la disparitia negilor.

Taieturi usoare: se aplica o foita de ceapa si se fixeaza cu un bandaj.
Dificultate de urinare (disurie): se taie rondele doua sau trei cepe crude si se aplica pe talpi. Se incalta cu grija o pereche de sosete si se tin toata noaptea. Aceasta metoda ciudata se pare ca duce la urinari abundente dimineata. In tot cazul, metoda era mult folosita in antichitate.

Bronsita si tuse: se taie felii doua cepe. Se coc usor, fara apa sau grasime. Apoi se zdrobesc usor, se pun intr-un tifon si se aplica pe piept sau pe gat sub forma de cataplasma, se mentin toata noaptea, fixandu-se cu ajutorul unui bandaj lejer.

Sursa:[url= http://www.retete-online.com/retete/articole/_ceapa.php] http://www.retete-online.com/retete/articole/_ceapa.php[/url]
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Cele 7 bio-substante care grabesc slabitul

Mesaj  Didina Sava la data de Dum Sept 22, 2013 9:56 am

Cele 7 bio-substante care grabesc slabitul


Pentru a stimula corect arderea grasimilor, aceste 7 substante trebuie sa fie zilnic in alimentatia dvs.

Colina

O vitamina din grupa B, activeaza hormonii care consuma grasimi. Se gaseste in: oua, conopida, produse din soia si carne.

Taurina

Acest aminoacid elibereaza hormonii responsabili de transportul grasimilor. Taurina in cantitate mare se gaseste in crabi, creveti, scoici. Si, de asemenea, in carne, de ex. in carnea de pasare.

Vitamina C


Scoate grasimile depozitate, stimuland consumul de energie. Se gaseste in fructele proaspete: de ex. kiwi, grapefruit, lamai, mere acre.

Magneziul

Aceasta substanta minerala se afla practic in centrul celulei adipoase, pe care o sparge. Se gaseste in nuci, fasole, mazare si cereale integrale.


Carnitina

Transporta grasimile prin sange, pana la celulele somatice (in care se afla camerele de ardere), cele care sunt responsabile de arderea grasimilor. Se gaseste in carne (de ex. carnea de pasare) si in produsele lactate (de ex. branzeturi). Pentru a produce suficienta carnitina, mai aveti nevoie si de fier (carne de pasare), colina si vitamina C.

Acidul linolic

Este un acid gras indispensabil, pe care nu-l poate produce organismul nostru. El usuca mucoasa intestinala care, in timpul digestiei, retine multa grasime. In circulatia sangelui intra astfel mai putine grasimi, iar hormonii consumatori de grasimi ajung mai repede in celulele adipoase. Se gaseste in uleiurile vegetale (de ex. de floarea-soarelui, de porumb) si in semintele de in.

Metionina

Acest aminoacid este motorul descompunerii grasimilor. Hormonul "adrenalina" nu poate fi produs decat cu ajutorul metioninei. Iar adrenalina transporta (elimina) o cantitate mare de grasimi din zona abdominala. Se gaseste in: peste, carne de pasare, branzeturi, iaurt, linte. Dar pentru a produce suficienta metionina, aveti nevoie si de colina.

sursa:http://www.formula-as.ro/2008/834/strabunica-stie-tot-40/cele-7-bio-substante-care-grabesc-slabitul-10125
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3663
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Re: Diete alimentare

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum