Lumini si umbre

M-ai intrebat:
-Si ce mai faci tu, prietene?

N-ai mai făcut demult asta...

-Uite,
verii i-au mijit: greierii, iarba, duzii.
Vrăbiile foșnesc sub crengile nucilor,
cerul a devenit ingust și ploile nu mai contenesc.

Mi-ai privit lung ochii.

Eu mă uitam undeva pe fereastră,
nu-ți povestisem incă nimic despre iarnă.

-Deci ai și tu problemele tale,
ai spus apoi cumva surprins

și clipei i-a crescut o umbră.