Ultimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Reţele de socializare
Marioara Visan - Lac de dor...
Forumul Prieteniei :: Clubul Forumului Prieteniei :: Bloguri personale ale membrilor Forumului Prieteniei
Pagina 3 din 4
Pagina 3 din 4 • 1, 2, 3, 4
10062009
Marioara Visan - Lac de dor...
Lasa-ma sa fiu roua diminetii
In care descult sa te poti plimba,
Lasa-ma sa-ti dau culoare vietii
Sa aduc iubire in inima ta.
Lasa-ma sa-ti picur in suflet fericirea
Si in priviri lumina sa-ti scantei,
Sa iti asez pe zambet nemurirea
Caci din pocalul vesniciei
As vrea sa-ti dau sa bei.
Sa-ti fiu eu strofa poeziei
Ce o traiesti in fiecare noapte
Cand cerul instelat al vesniciei
Iti intregeste visul
Cu –ale iubirii soapte
Ce explorand eternul
Prin cantece ritmate
Transforma –ncet infernul
In versuri minunate
Scrise in sonetul iubirii
Ce intr-o noapte de vis
Se vor ofranda fericirii
In drumul meu spre Paradis.
In care descult sa te poti plimba,
Lasa-ma sa-ti dau culoare vietii
Sa aduc iubire in inima ta.
Lasa-ma sa-ti picur in suflet fericirea
Si in priviri lumina sa-ti scantei,
Sa iti asez pe zambet nemurirea
Caci din pocalul vesniciei
As vrea sa-ti dau sa bei.
Sa-ti fiu eu strofa poeziei
Ce o traiesti in fiecare noapte
Cand cerul instelat al vesniciei
Iti intregeste visul
Cu –ale iubirii soapte
Ce explorand eternul
Prin cantece ritmate
Transforma –ncet infernul
In versuri minunate
Scrise in sonetul iubirii
Ce intr-o noapte de vis
Se vor ofranda fericirii
In drumul meu spre Paradis.
- Data de inscriere : 01/01/1970
Marioara Visan - Lac de dor... :: Comentarii
Multumesc mult pentru poezie. Am sa beau o bere cu barbatul din oglinda in cinstea dv, ca sa stiti ca ne-am impacat si formam o echipa.
Nu fi modesta...stii ca te citesc cu drag si nu-s doar eu si Sorin
Multumesc frumos Liviu, iata o dovada ca ma mai citeste cineva in afara de Sorin, eu evit sa folosesc negatiile daca ai observat, sigur ca e foarte bine si asa cum ai scris tu, multumesc inca o data.
dragut jocul tau de cuvinte, dar cred car fi fost mai aproape de adevar daca ai fi folosit mai multa negatie(cred)
Barbatul din oglinda NU e gelos,
Pe sufletul frumos
Fiindcă NU-I raneste retina
Atunci cînd priveşte lumina.
Barbatul din oglinda NU e sever
Cu nici o imagine de vis
Întelege ca esti un mister
Mister venit din Paradis.
Barbatul din oglinda NU e invidios
Fiindcă poate scrie tot ce gandeste
E o imagine pe dos,
Sau chipul tău când te priveste.
Barbatul din oglinda e frumos
atunci cand iti zambeste
Si-oricat va fi de furios
Barbatul din oglinda te iubeste.
(sa nu ma certi Mara ca ti-am umbat prin strofe, dar cred ca n-am schimbat nimic din idee si nici macar cuvinte)
Barbatul din oglinda NU e gelos,
Pe sufletul frumos
Fiindcă NU-I raneste retina
Atunci cînd priveşte lumina.
Barbatul din oglinda NU e sever
Cu nici o imagine de vis
Întelege ca esti un mister
Mister venit din Paradis.
Barbatul din oglinda NU e invidios
Fiindcă poate scrie tot ce gandeste
E o imagine pe dos,
Sau chipul tău când te priveste.
Barbatul din oglinda e frumos
atunci cand iti zambeste
Si-oricat va fi de furios
Barbatul din oglinda te iubeste.
(sa nu ma certi Mara ca ti-am umbat prin strofe, dar cred ca n-am schimbat nimic din idee si nici macar cuvinte)
Barbatul din oglinda... (special pentru Raul)
Barbatul din oglinda e gelos,
e gelos pe sufletul frumos
ce-i raneste retina
cand imprastie lumina.
Barbatul din oglinda e sever
sever cu tine, imagine de vis
nu intelege ca esti un mister
un mister venit din Paradis.
Barbatul din oglinda e invidios
nu poate scrie ce gandeste
e doar imagine pe dos,
cand scrii, el numai te priveste.
Barbatul din oglinda e frumos
atunci cand iti zambeste
si-oricat va fi de furios
barbatul din oglinda te iubeste.
Barbatul din oglinda e gelos,
e gelos pe sufletul frumos
ce-i raneste retina
cand imprastie lumina.
Barbatul din oglinda e sever
sever cu tine, imagine de vis
nu intelege ca esti un mister
un mister venit din Paradis.
Barbatul din oglinda e invidios
nu poate scrie ce gandeste
e doar imagine pe dos,
cand scrii, el numai te priveste.
Barbatul din oglinda e frumos
atunci cand iti zambeste
si-oricat va fi de furios
barbatul din oglinda te iubeste.
Multumesc Raul, sigur ca iubirea Este, stim amandoi asta, si tie o saptamana superba.
Iubirea este cea care ne conduce destinele.. Cel care a zis "Iubeşte şi fă ce vrei" nu şi-a răcit gura de pomană. O săptămână cât mai rodnică şi mai plăcută!
În ţara trandafirilor
În grădina vie
a iubirii
azi, poarta
s-a deschis.
Iar e totul feerie,
când,
ţinându-ne de mână,
ne plimbăm
zâmbind,
ne îmbrăţişăm
căci sântem împreună
şi nu e doar un vis...
Totul este armonie,
ne zâmbesc
iar trandafirii,
de emoţie-nfloresc
căci ar vrea şi ei
să ştie...
de-n grădina dragostei
din a noastră vesnicie,
unde totu-i poezie
cu parfum de vis,
vom trăi eternitatea,
aşa cum ne-am promis...
Pluteşti,
te înalţi pe aripi de visare,
uimită eşti
când,
iubirea,
îţi redescoperă privirea,
pleci capul uşor,
zâmbind,
simţi că întinereşti,
din nou de dor arzând...
Până mai ieri
însingurat,
al nimănui,
de nicăieri,
nemângâiat
de-al dragostei tăceri,
sufletul se luminează
şi fermecat
de fericire,
iar dansează
în văpaia focului
profund înnamorat...
Tu grădina mea
de dor,
cu mireasma ta,
întoarce-l pe călător
în ţara trandafirilor,
unde doar iubirea este
dulce final de poveste.
În grădina vie
a iubirii
azi, poarta
s-a deschis.
Iar e totul feerie,
când,
ţinându-ne de mână,
ne plimbăm
zâmbind,
ne îmbrăţişăm
căci sântem împreună
şi nu e doar un vis...
Totul este armonie,
ne zâmbesc
iar trandafirii,
de emoţie-nfloresc
căci ar vrea şi ei
să ştie...
de-n grădina dragostei
din a noastră vesnicie,
unde totu-i poezie
cu parfum de vis,
vom trăi eternitatea,
aşa cum ne-am promis...
Pluteşti,
te înalţi pe aripi de visare,
uimită eşti
când,
iubirea,
îţi redescoperă privirea,
pleci capul uşor,
zâmbind,
simţi că întinereşti,
din nou de dor arzând...
Până mai ieri
însingurat,
al nimănui,
de nicăieri,
nemângâiat
de-al dragostei tăceri,
sufletul se luminează
şi fermecat
de fericire,
iar dansează
în văpaia focului
profund înnamorat...
Tu grădina mea
de dor,
cu mireasma ta,
întoarce-l pe călător
în ţara trandafirilor,
unde doar iubirea este
dulce final de poveste.
etrenitate.-> eternitate?
Vocea ratiunii si a instinctului de supravietuire te indeamna sa-ti continui viata, nu , nu stiu ce entitate inventata acum 2000 de ani de niste oameni foarte vicleni pentru a putea controla mai usor masele de oameni.
Singurele stele sunt ideile noastre, nu credinta falsa impusa de la nastere, prin botez, de nu stiu ce religie
o zi buna
Vocea ratiunii si a instinctului de supravietuire te indeamna sa-ti continui viata, nu , nu stiu ce entitate inventata acum 2000 de ani de niste oameni foarte vicleni pentru a putea controla mai usor masele de oameni.
Singurele stele sunt ideile noastre, nu credinta falsa impusa de la nastere, prin botez, de nu stiu ce religie
o zi buna
Har Domnului
Dumnezeu e-n toate
E-n aripa ce zboară
spre etrenitate.
E-n valul înspumat
ce unduie în mare.
E sângele vărsat
fără îndurare.
E vocea ce te roagă
ca viaţa s-o trăieşti
iar ziua ta, întreagă,
să o veşniceşti
dăruind Lumina
fără încetare
aducîndu-i smirna
din neagra-i uitare .
Sufletului trist
şi însingurat
fii tu acatist,
dar, de neuitat
fii tu steaua lui
cea călăuzitoare
cu Har Domnului,
Da-i o sărutare,
sufletului gol
pe care il doare
frica de nămol
din a vieţii mare.
Dumnezeu e-n toate
E-n aripa ce zboară
spre etrenitate.
E-n valul înspumat
ce unduie în mare.
E sângele vărsat
fără îndurare.
E vocea ce te roagă
ca viaţa s-o trăieşti
iar ziua ta, întreagă,
să o veşniceşti
dăruind Lumina
fără încetare
aducîndu-i smirna
din neagra-i uitare .
Sufletului trist
şi însingurat
fii tu acatist,
dar, de neuitat
fii tu steaua lui
cea călăuzitoare
cu Har Domnului,
Da-i o sărutare,
sufletului gol
pe care il doare
frica de nămol
din a vieţii mare.
Inorogul din mine
În profunzimea
albastrului divin,
trăieşte perfecţiunea.
În spuma,
valurilor ireale,
se nasc hergheliile
de emoţii ancestrale,
ce-mi inundă retina.
Tropotul nărăvaş
al sorţii,
mă scufundă ,
mă înalţă apoi
din oceanul morţii,
trezind la viaţă,
inorogul din mine
care îşi cere
dreptul la veşnicie,
într-o albastră tăcere
dintr-o lume pustie.
Deschid timidă
pleoapa eternităţii
şi mă cutremură
imaginea inorogului
în zbor.
Aripile i se desfac,
într-un evantai
al fericirii,
dar visele mă dor
în sfera ne-mplinirii.
Uimit de-atâta
splendoare,
mângâiat
de razele de soare
inorogul de fum
îşi ia rămas bun,
de la secunda
iubirii nepieritoare,
picurând o lacrimă
de culoare,
în oceanul
albastru de uitare.
În profunzimea
albastrului divin,
trăieşte perfecţiunea.
În spuma,
valurilor ireale,
se nasc hergheliile
de emoţii ancestrale,
ce-mi inundă retina.
Tropotul nărăvaş
al sorţii,
mă scufundă ,
mă înalţă apoi
din oceanul morţii,
trezind la viaţă,
inorogul din mine
care îşi cere
dreptul la veşnicie,
într-o albastră tăcere
dintr-o lume pustie.
Deschid timidă
pleoapa eternităţii
şi mă cutremură
imaginea inorogului
în zbor.
Aripile i se desfac,
într-un evantai
al fericirii,
dar visele mă dor
în sfera ne-mplinirii.
Uimit de-atâta
splendoare,
mângâiat
de razele de soare
inorogul de fum
îşi ia rămas bun,
de la secunda
iubirii nepieritoare,
picurând o lacrimă
de culoare,
în oceanul
albastru de uitare.
Ultima editare efectuata de catre Marioara Visan in Joi Sept 30, 2010 11:13 pm, editata de 1 ori
Îmi şopteşti
Îmi şopteşti în nopţile cu lună,
când se-aude-n depărtare marea,
că doar ţinându-ne de mână
nu vom întâlni în drum uitarea.
Îmi cânţi din flaut fermecat
o melodie ce mă înfioară,
e-o melodie care nu s-a mai cântat,
dpar tu o cânţi, la ceas de seară.
Îmi şopteşti cu glas scăzut
cuvinte nerostite încă
despre visul meu durut
ce spre stele se ridică.
Mă-nveleşti cu luna plină
ce în noapte îmi zâmbeşte
şi lumina ei divină
sufletul îmi încălzeşte.
Tu îmi dărui lumea-ntreagă
cu o singură privire,
ochii tăi îmi spun: mi-eşti dragă,
pentru-o oră de iubire,
îţi dau viaţa mea întreagă
s-o transformi în nemurire.
dar sant la scoala draga mea, e adevarat ca nu am intrat ultimile doua zile, ok o sa ma uit, multumesc mult.
Sunt alaturi de tine,Mara...ai primit proiectul pe mess...l-ai salvat?..adauga ce ai de adaugat...stampileaza-l la scoala ta...sa pun si stampila scolii mele apoi il ducem la inspectorat...eu nu mai dau de tine...paaaaaaaaaa!
Va multumesc dragii mei, fiecare in parte are dreptate in tot ce scrie, si voi si eu am dreptate, dar doare cumplit, nu faptul ca pleaca, ci ca tu nu il vei mai percepe ca pe ceva
" in viata", viata... oare ce inseamna cu adevarat viata??
" in viata", viata... oare ce inseamna cu adevarat viata??
Faptul că orice viaţă de pe pământ se termină prin moarte, nu dovedeşte că moartea e scopul vieţii (Lucian Blaga - "Pietre pentru un monument")
Eram într-o situaţie, parcă era vis, dar tare a fost parcă real, aşa.. Murisem şi mă uitam, cum se spune, la moartea mea, căci sufletul nu moare. Mă uitam la mine în coşciug şi când a ajuns coşciugul să intre în groapă, am zis: "Ce bine este dacă laşi ceva din tine afara! Aceea te va ajuta şi pe tine să trăieşti mereu". (Arhim. Arsenie Papacioc)
Aţi pierdut pe cineva drag, din câte se pare..de fapt, era o persoana unica pentru dv. Nu stiu daca e locul aici sa zic aici despre viata de dupa moarte, care este o realitate in care cred. Cand ne vom reîntalni am să vă împrumut o carte scrisă de un mare trăitor al ortodoxiei, un calugăr ortodox american, părintele Serafim Rose. Se numeşte "Sufletul după moarte" cartea. O seară liniştită! :farao:
Eram într-o situaţie, parcă era vis, dar tare a fost parcă real, aşa.. Murisem şi mă uitam, cum se spune, la moartea mea, căci sufletul nu moare. Mă uitam la mine în coşciug şi când a ajuns coşciugul să intre în groapă, am zis: "Ce bine este dacă laşi ceva din tine afara! Aceea te va ajuta şi pe tine să trăieşti mereu". (Arhim. Arsenie Papacioc)
Aţi pierdut pe cineva drag, din câte se pare..de fapt, era o persoana unica pentru dv. Nu stiu daca e locul aici sa zic aici despre viata de dupa moarte, care este o realitate in care cred. Cand ne vom reîntalni am să vă împrumut o carte scrisă de un mare trăitor al ortodoxiei, un calugăr ortodox american, părintele Serafim Rose. Se numeşte "Sufletul după moarte" cartea. O seară liniştită! :farao:
Da, Mara! Suntem alături cu sufletul de tine!
Dar, Didi are dreptate! La asemenea strigăte , prietenii, oamenii din jur nu ştiu cum să reacţioneze...să ştii că le este f. greu să fie lângă noi în asemenea momente...ştiu din proprie experienţă...
Dumnezeu să-i ierte!
Dar, Didi are dreptate! La asemenea strigăte , prietenii, oamenii din jur nu ştiu cum să reacţioneze...să ştii că le este f. greu să fie lângă noi în asemenea momente...ştiu din proprie experienţă...
Dumnezeu să-i ierte!
"A asculta fara reactie:
Uneori incercam sa-i indreptam pe altii in moduri mult mai subtile. Cand prietenii nostrii ne vorbesc, aparent ii ascultam, dar adesea o facem prin propriile noastre filtre. In mintea noastra suntem sau nu de acord cu ei si plasam ce spun in contextul convingerilor noastre… De cele mai multe ori cand prietenii ne fac confidente, noi credem ca ei ne adreseaza invitatia de a le analiza situatia si da sfaturi…
Una din cheile practicii Mintii Christice e sa asculti fara prejudecati. Daca oamenii cer o replica, le spunem ca noi credem ca intelegem ceea ce spun, ca i-am auzit cu adevarat, neconditionat.
Atunci cand dam sfaturi ne implicam in problemele lor. Normal ar fi sa ne dam seama ca avem deja destule provocari in propria viata, ca sa mai avem nevoie sa ne asumam si problemele lor.
In plus noi nu putem intelege contextul vietii altei persoane. Nici macar acele solutii care au fost bune pentru noi nu se potrivesc neaparat si pentru altii. Atunci cand incercam sa indreptam sau sa dam sfaturi nu suntem nici binevoitori si nici generosi. Mai degraba ii atacam. Daca vrem sa fim amabili trebuie sa-i acceptam asa cum sunt si sa incetam sa le schimbam viata.
Nu suntem in stare sa oferim opinii sau solutii dar putem sa-i lasam sa stie ca i-am auzit si ca raspunsurile se afla deja in ei, asa cum sunt deja in noi toti.. Atunci cand avem increderea ca ceilalti vor gasi propriile raspunsuri, ii tratam ca pe niste egali spirituali…
Nu pretindem ca stim ceva ce ei nu stiu. Nu dorim ca ei sa ajunga sa depinda de noi. Noi le acordam oamenilor respect si libertate. Avem credinta ca adevarul din ei le va ilumina calea. Aceasta este iubirea in actiune. Aceasta este iubirea neconditionata pe care Iisus a cerut sa ne-o daruim unii altora.
Ingrijindu-ne de noi insine la toate nivelele, fizic, emotional, mental si spiritual, suntem capabili sa raspundem celorlalti in modul cel mai rabdator, afectuos si plin de compasiune posibil.
Poate ca, pentru unii dintre noi, este o revelatie sa afle ca noi nu suntem aici sa-i salvam pe altii de durerea lor, ci doar ca sa o depasim pe a noastra. Aceasta este si principala noastra raspundere in prezenta intrupare."
Paul Ferrini - Intoarcerea in Gradina
Deci Mara te-am citit si pe tine si pe Violetta ,dar nu va puteam ajuta cu nimic.Tu poemul l-ai scris pt ca e cantecul de lebada a unei iubiri ,dar e iubirea ta si eu lasandu-te sa il canti si sa te ascult fara sa imi fac cunoscuta prezenta te-am considerat egala mea spirirtuala.Tu nu ai scris acest poem ca sa iti clamezi fariseic suferinta ci ca sa iti gasesti propriile raspunsuri ,propia ta tamaduire interioara.
Eu te-am considerat egala mea si asa cum pe mine nu m-ar fi ajutat PRACTIC cu nimic ca cineva sa isi manifeste compasiunea,nu m-ar fi facut sa sufar mai putin intr-un asemenea context ,tot asa am considerat ca asternerea pe hartie a zbuciumului si jalei tale e spre vindecarea inimii tale
Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Vin Sept 17, 2010 9:45 pm, editata de 2 ori
Uneori incercam sa-i indreptam pe altii in moduri mult mai subtile. Cand prietenii nostrii ne vorbesc, aparent ii ascultam, dar adesea o facem prin propriile noastre filtre. In mintea noastra suntem sau nu de acord cu ei si plasam ce spun in contextul convingerilor noastre… De cele mai multe ori cand prietenii ne fac confidente, noi credem ca ei ne adreseaza invitatia de a le analiza situatia si da sfaturi…
Una din cheile practicii Mintii Christice e sa asculti fara prejudecati. Daca oamenii cer o replica, le spunem ca noi credem ca intelegem ceea ce spun, ca i-am auzit cu adevarat, neconditionat.
Atunci cand dam sfaturi ne implicam in problemele lor. Normal ar fi sa ne dam seama ca avem deja destule provocari in propria viata, ca sa mai avem nevoie sa ne asumam si problemele lor.
In plus noi nu putem intelege contextul vietii altei persoane. Nici macar acele solutii care au fost bune pentru noi nu se potrivesc neaparat si pentru altii. Atunci cand incercam sa indreptam sau sa dam sfaturi nu suntem nici binevoitori si nici generosi. Mai degraba ii atacam. Daca vrem sa fim amabili trebuie sa-i acceptam asa cum sunt si sa incetam sa le schimbam viata.
Nu suntem in stare sa oferim opinii sau solutii dar putem sa-i lasam sa stie ca i-am auzit si ca raspunsurile se afla deja in ei, asa cum sunt deja in noi toti.. Atunci cand avem increderea ca ceilalti vor gasi propriile raspunsuri, ii tratam ca pe niste egali spirituali…
Nu pretindem ca stim ceva ce ei nu stiu. Nu dorim ca ei sa ajunga sa depinda de noi. Noi le acordam oamenilor respect si libertate. Avem credinta ca adevarul din ei le va ilumina calea. Aceasta este iubirea in actiune. Aceasta este iubirea neconditionata pe care Iisus a cerut sa ne-o daruim unii altora.
Ingrijindu-ne de noi insine la toate nivelele, fizic, emotional, mental si spiritual, suntem capabili sa raspundem celorlalti in modul cel mai rabdator, afectuos si plin de compasiune posibil.
Poate ca, pentru unii dintre noi, este o revelatie sa afle ca noi nu suntem aici sa-i salvam pe altii de durerea lor, ci doar ca sa o depasim pe a noastra. Aceasta este si principala noastra raspundere in prezenta intrupare."
Paul Ferrini - Intoarcerea in Gradina
Deci Mara te-am citit si pe tine si pe Violetta ,dar nu va puteam ajuta cu nimic.Tu poemul l-ai scris pt ca e cantecul de lebada a unei iubiri ,dar e iubirea ta si eu lasandu-te sa il canti si sa te ascult fara sa imi fac cunoscuta prezenta te-am considerat egala mea spirirtuala.Tu nu ai scris acest poem ca sa iti clamezi fariseic suferinta ci ca sa iti gasesti propriile raspunsuri ,propia ta tamaduire interioara.
Eu te-am considerat egala mea si asa cum pe mine nu m-ar fi ajutat PRACTIC cu nimic ca cineva sa isi manifeste compasiunea,nu m-ar fi facut sa sufar mai putin intr-un asemenea context ,tot asa am considerat ca asternerea pe hartie a zbuciumului si jalei tale e spre vindecarea inimii tale
Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Vin Sept 17, 2010 9:45 pm, editata de 2 ori
" Cantecul inimii mele " azi 17 sept, 2010.
Doi ochi albaştri,
azi s-au închis,
sau altfel spus,
s-au întors acasă,
acolo, sus,
în constelaţia din care
s-au pierdut,
pentru o primordială secundă,
pe pamantul acesta,
durut,
dintr-o eroare
de inteligenţă fecundă,
inteligenţă ce doare
când te întorci în umbră.
De ce lacrimile curg
cand se alege calea?
În misterios amurg,
de ce ne-apucă jalea?
Cum ,
cum să accept
că doi minunaţi
ochi albaştri,
nu vor mai clipi
molcom,
dăruind lumii
incandescenţa vietii ?
din miile de aştri?
Metamorfoza veşniciei
e cea care
ne aduce masca tristeţii
din lumi interstelare?
E oare apanajul nebuniei?
Doamne ,
de ce doare atat de tare?
corvoada veşniciei?
E oare,
viaţa,
un semn de intrebare?
Şi dacă da,
de ce răspunsul doare?
Ultima editare efectuata de catre Marioara Visan in Sam Sept 18, 2010 2:30 pm, editata de 2 ori
Doi ochi albaştri,
azi s-au închis,
sau altfel spus,
s-au întors acasă,
acolo, sus,
în constelaţia din care
s-au pierdut,
pentru o primordială secundă,
pe pamantul acesta,
durut,
dintr-o eroare
de inteligenţă fecundă,
inteligenţă ce doare
când te întorci în umbră.
De ce lacrimile curg
cand se alege calea?
În misterios amurg,
de ce ne-apucă jalea?
Cum ,
cum să accept
că doi minunaţi
ochi albaştri,
nu vor mai clipi
molcom,
dăruind lumii
incandescenţa vietii ?
din miile de aştri?
Metamorfoza veşniciei
e cea care
ne aduce masca tristeţii
din lumi interstelare?
E oare apanajul nebuniei?
Doamne ,
de ce doare atat de tare?
corvoada veşniciei?
E oare,
viaţa,
un semn de intrebare?
Şi dacă da,
de ce răspunsul doare?
Ultima editare efectuata de catre Marioara Visan in Sam Sept 18, 2010 2:30 pm, editata de 2 ori
frumoase ganduri asternute cu migala ..inmiresmate de indemnuri marete...te/am citit cu placere.Mara
Super!..eu am fost "acuzat" de altii mai demult ca abuzez de ritm si rima, ca si cand forma exterioara a poeziei conteaza, nu mesajul poetic..mie imi plac versurile ritmate si rima..se poate face poezie "moderna" fara probleme cu ritm si rima.. da, exista si poezie cu vers alb de o muzicalitate fantastica..eu personal nu concep poezia fara muzicalitate, fara cantec... ritmul si rima aduc mereu un plus de muzicalitate poeziei...dumneavoastra aveti aici acorduri super-frumoase! Ma rezum la atat, ca se poate spune mult mai mult, dar esentialul, misterul, cantecul inimii nu sufera ispitire
Nedumerire
Când nu mai simţi că viaţa
îţi dăruie lumină,
când nu-ţi mai este faţa
ca o zi senină,
când simţi că te cuprinde
durerea, disperarea
şi că mincinuă-i unde
ieri tu simţeai chemarea,
când sufletul te doare
cum n-a durut vre-o dată,
când simţi încet cum moare
zâmbetul pur de fată,
când tot ce te-nconjoară,
simţi că nu are sens,
când simţi că-i o povară
întregul univers...
E pentru că iubirea
ce înflorea aseară
nu şi-a plinit menirea
din visul de fecioară,
e pentru că nu poate
să înţeleagă starea
de-a le dori pe toate
şi de-a iubi tradarea.
Cum poate azi zenitul
să-ntunece privirea,
sfidând chiar infinitul?
Unde-a ascuns iubirea?
Când nu mai simţi că viaţa
îţi dăruie lumină,
când nu-ţi mai este faţa
ca o zi senină,
când simţi că te cuprinde
durerea, disperarea
şi că mincinuă-i unde
ieri tu simţeai chemarea,
când sufletul te doare
cum n-a durut vre-o dată,
când simţi încet cum moare
zâmbetul pur de fată,
când tot ce te-nconjoară,
simţi că nu are sens,
când simţi că-i o povară
întregul univers...
E pentru că iubirea
ce înflorea aseară
nu şi-a plinit menirea
din visul de fecioară,
e pentru că nu poate
să înţeleagă starea
de-a le dori pe toate
şi de-a iubi tradarea.
Cum poate azi zenitul
să-ntunece privirea,
sfidând chiar infinitul?
Unde-a ascuns iubirea?
ma refeream ca eu miron si mircea vom fi cei prezentati in rubrica nu s dumneavoaatra:)
Si ce? eu voi fi absenta?, hihihihi, voi fi si eu prezenta si ma voi bucura din plin de prezenta voastra
Nu ati inteles simbolul "M. si M."
Sunt Miron si Mircea alegand acest tip de simbol si pentru a evita pe care sa-l pun primul in rand si pe care al doilea cum am facut acuma in acest comentariu.
Ma refeream la mine si ei doi ca noi vom fi prezentati:)
Sunt Miron si Mircea alegand acest tip de simbol si pentru a evita pe care sa-l pun primul in rand si pe care al doilea cum am facut acuma in acest comentariu.
Ma refeream la mine si ei doi ca noi vom fi prezentati:)
Sfânta Maria cântă , dimineţi!
În nopţile în care gândul plânge
Şi stelele se-ascund tip-til sub nori
Iubirea ta dureile ne strânge
La pieptu-ţi...cum tu faci de-atâtea ori...
Şi lacrima ce izvorăşte din iertări
De unde sufletul îţi plânge insistent
Ne umple existenţa cu mirări
Că , duhul tău e printre noi...prezent
Să ne mângâie ploile din noi
Din fiecare toamnă cu tristeţi
Şi rugăciunea să ne spele de noroi
Când Ea, Maria cântă dimineţi
La mulţi ani!
Iubirea şi liniştea să îţi fie mereu aproape în dimineţile când duhul Mariei ne cântă despre viaţă şi plecare...
Cu iubire şi prietenie, VioDor
În nopţile în care gândul plânge
Şi stelele se-ascund tip-til sub nori
Iubirea ta dureile ne strânge
La pieptu-ţi...cum tu faci de-atâtea ori...
Şi lacrima ce izvorăşte din iertări
De unde sufletul îţi plânge insistent
Ne umple existenţa cu mirări
Că , duhul tău e printre noi...prezent
Să ne mângâie ploile din noi
Din fiecare toamnă cu tristeţi
Şi rugăciunea să ne spele de noroi
Când Ea, Maria cântă dimineţi
La mulţi ani!
Iubirea şi liniştea să îţi fie mereu aproape în dimineţile când duhul Mariei ne cântă despre viaţă şi plecare...
Cu iubire şi prietenie, VioDor
Multumesc mult ingerul meu drag, tu femeie cu har divin ce ai reusit sa aduci in sufletele noastre armonia, multumesc mult Rodica pentru tot ce ai facut si faci pentru ca sufletul meu sa se incarce cu frumusete.
Multumesc Sorin pentru apreciere, esti se pare singurul care imi citeste poeziile,dar sant fericita ca versurile mele ajung la inima ta tanara.
Mi-e dor…
Mi-e dor să mă alint
Trezindu-mă în noapte,
val înspumat să-ţi fiu,
talaz de calde şoapte.
Pe-un pat de flori, târziu,
să mă-nfăşori în rouă,
iar cerul ivoriu
cu stele să ne plouă.
Să-ţi spun ce vreau, ce simt,
Nimica şi de toate...
În candela de-argint,
de dincolo de moarte,
să ard, flacără vie,
în templul nepăsării...,
iubirea ta să-mi fie
lumina neuitării...
Mi-e dor s-alerg în ploaia
de vară, din campii,
mi-e dor să-ţi fiu văpaia
cu stropi de veşnicii.
Ultima editare efectuata de catre Marioara Visan in Mier Sept 15, 2010 3:18 pm, editata de 1 ori
Mi-e dor să mă alint
Trezindu-mă în noapte,
val înspumat să-ţi fiu,
talaz de calde şoapte.
Pe-un pat de flori, târziu,
să mă-nfăşori în rouă,
iar cerul ivoriu
cu stele să ne plouă.
Să-ţi spun ce vreau, ce simt,
Nimica şi de toate...
În candela de-argint,
de dincolo de moarte,
să ard, flacără vie,
în templul nepăsării...,
iubirea ta să-mi fie
lumina neuitării...
Mi-e dor s-alerg în ploaia
de vară, din campii,
mi-e dor să-ţi fiu văpaia
cu stropi de veşnicii.
Ultima editare efectuata de catre Marioara Visan in Mier Sept 15, 2010 3:18 pm, editata de 1 ori
Da sunt din iasi vedeti ca v-am lasat un mesaj pe profilul dumneavoastra la "mesaje ale vizitatorilor"
"Daca am inota in oceanul cunoasterii nu am mai veni la malurile viselor." O simpla opinie.
Acum iti citesc poeziile si trebuie sa scriu ca sunt minunat de ele. imi place ritmul, masura, rima, strofa.
Poate prind si eu din zbor cate ceva sa-mi imbunatatesc propriile versuri. Desi am zis sa nu le postez cred ca voi pune doar pep rimele doua-trei mai reusite.
Si eu astept intalnirea ( si serata).
Acum iti citesc poeziile si trebuie sa scriu ca sunt minunat de ele. imi place ritmul, masura, rima, strofa.
Poate prind si eu din zbor cate ceva sa-mi imbunatatesc propriile versuri. Desi am zis sa nu le postez cred ca voi pune doar pep rimele doua-trei mai reusite.
Si eu astept intalnirea ( si serata).
Zbor efemer
Un joc ne este viaţa
între pământ şi cer,
de necuprins distanţa
în zborul efemer.
Nimic şi totu-i viaţa
trăită iar şi iar,
scriindu-ne prefaţa
destinului hoinar.
O viaţă, e o umbră
a ce-a fost şi nu-i
e clipa ce inundă
tărâmul visului.
Atunci când crezi mai tare,
că viaţa-i un mister,
că te înalţi spre soare
în zboru-ţi efemer,
Iar te opreşte clipa
din timpu-ţi ne-nceput
frângându-ţi iar aripa,
în visul nenăscut.
Căci timpul e mister,
de doruri interzis,
de-a te-nălţa la cer
ca să renaşti din vis.
Un joc ne este viaţa
între pământ şi cer,
de necuprins distanţa
în zborul efemer.
Nimic şi totu-i viaţa
trăită iar şi iar,
scriindu-ne prefaţa
destinului hoinar.
O viaţă, e o umbră
a ce-a fost şi nu-i
e clipa ce inundă
tărâmul visului.
Atunci când crezi mai tare,
că viaţa-i un mister,
că te înalţi spre soare
în zboru-ţi efemer,
Iar te opreşte clipa
din timpu-ţi ne-nceput
frângându-ţi iar aripa,
în visul nenăscut.
Căci timpul e mister,
de doruri interzis,
de-a te-nălţa la cer
ca să renaşti din vis.
De-ar fi
De-ar fi în visul tău
să mă transformi,
iubite,
la ceas de seară,
valsul meu,
sa-ţi prindă-n dansul lui
dorintţele-ţi vrăjite,
să-ţi picur dor
de nălucire,
pe pleoapa ta,
uşor,
din roua de iubire,
să ma prefac fior
din filă de psaltire,
ce-n dragoste sfinţită
îţi poartă-n nemurire
dorinţa împlinită.
Să te îmbrac în dor
de sfântă sărutare
când sufletul te doare,
să-ţi fiu dulce - alean,
M-aş transform în floare
pe câmpul diafan,
să ma adii,
o boare
şi-n jocul tău,
noian
de candidă visare,
eu te-aş iubi mai tare
în cant bacovian
Mi-aş înălţa aripa
în sfinte veşnicii
oprind din zboru-i clipa
frumoasei nebunii.
Ultima editare efectuata de catre Marioara Visan in Mier Sept 15, 2010 3:19 pm, editata de 2 ori
O sărutare!
Dumnezeu e-n toate
E-n aripa ce zboară
spre etrenitate.
E-n valul înspumat
ce unduie în mare.
E sângele vărsat
fără îndurare.
E vocea ce te roagă
ca viaţa s-o trăieşti,
iar ziua ta, întreagă,
să o veşniceşti,
dăruind Lumina
fără încetare,
aducîndu-i smirna
din neagra-i uitare
sufletului trist
şi însingurat,
fii tu acatist,
dar, de neuitat,
fii tu steaua lui
cea călăuzitoare
cu Har Domnului,
Da-i o sărutare,
sufletului gol,
pe care il doare
frica de nămol
din a vieţii mare.
Dumnezeu e-n toate
E-n aripa ce zboară
spre etrenitate.
E-n valul înspumat
ce unduie în mare.
E sângele vărsat
fără îndurare.
E vocea ce te roagă
ca viaţa s-o trăieşti,
iar ziua ta, întreagă,
să o veşniceşti,
dăruind Lumina
fără încetare,
aducîndu-i smirna
din neagra-i uitare
sufletului trist
şi însingurat,
fii tu acatist,
dar, de neuitat,
fii tu steaua lui
cea călăuzitoare
cu Har Domnului,
Da-i o sărutare,
sufletului gol,
pe care il doare
frica de nămol
din a vieţii mare.
Lac de dor...
Mă scutur nectar,
pe valurile tale.
Mă tremur hoinar
prin vise astrale.
Mă dărui mereu
iubirii totale,
dar, mă închid in Eu.
Lacrimă sânt,
scânteie de-nceput,
fir de muritor
spulberat de vânt
în strop de iubire durut.
Mă transform în nor,
într-un vârtej ameţitor
şi o iau de la-nceput.
Picăturile mă dor,
în fulger mă prefac,
în tunet mă-nfăşor,
mă plâng într-un lac
de dor,
sfâşietor,
şi mor
şi tac
şi mor...
Mă scutur nectar,
pe valurile tale.
Mă tremur hoinar
prin vise astrale.
Mă dărui mereu
iubirii totale,
dar, mă închid in Eu.
Lacrimă sânt,
scânteie de-nceput,
fir de muritor
spulberat de vânt
în strop de iubire durut.
Mă transform în nor,
într-un vârtej ameţitor
şi o iau de la-nceput.
Picăturile mă dor,
în fulger mă prefac,
în tunet mă-nfăşor,
mă plâng într-un lac
de dor,
sfâşietor,
şi mor
şi tac
şi mor...
Mi-e dor...
Mi-e dor să mă alint
Trezindu-mă în noapte,
val înspumat să-ţi fiu,
talaz de calde şoapte.
Pe-un pat de flori, târziu,
să mă-nfăşori în rouă,
iar cerul ivoriu
cu stele să ne plouă.
Să-ţi spun ce vreau, ce simt,
Nimica şi de toate...
În candela de-argint,
de dincolo de moarte,
să ard, flacără vie,
în templul nepăsării...,
iubirea ta să-mi fie
lumina neuitării...
Mi-e dor s-alerg în ploaia
de vară, din campii,
mi-e dor să-ţi fiu văpaia
cu stropi de veşnicii.
Mi-e dor să mă alint
Trezindu-mă în noapte,
val înspumat să-ţi fiu,
talaz de calde şoapte.
Pe-un pat de flori, târziu,
să mă-nfăşori în rouă,
iar cerul ivoriu
cu stele să ne plouă.
Să-ţi spun ce vreau, ce simt,
Nimica şi de toate...
În candela de-argint,
de dincolo de moarte,
să ard, flacără vie,
în templul nepăsării...,
iubirea ta să-mi fie
lumina neuitării...
Mi-e dor s-alerg în ploaia
de vară, din campii,
mi-e dor să-ţi fiu văpaia
cu stropi de veşnicii.
Pagini sfinte
De-ar fi sufletele ciorne
de iubiri nemuritoare
n-ar mai fi inimi diforme
şi nici minţi sforăitoare,
ai putea să scrii cu roua
dimineţilor de vară,
prima pagină şi-a doua,
dintr-un suflet de fecioară.
Cu gând plin de strălucire
flori de duh ai desena,
pagini sfinte de iubire
sufletul ţi le-ar dicta,
de-ar fi sufletele ciorne,
vieţile ne-am corecta,
fără să fim totuşi clone,
în etern ne-am transforma.
De-ar fi sufletele ciorne
de iubiri nemuritoare
n-ar mai fi inimi diforme
şi nici minţi sforăitoare,
ai putea să scrii cu roua
dimineţilor de vară,
prima pagină şi-a doua,
dintr-un suflet de fecioară.
Cu gând plin de strălucire
flori de duh ai desena,
pagini sfinte de iubire
sufletul ţi le-ar dicta,
de-ar fi sufletele ciorne,
vieţile ne-am corecta,
fără să fim totuşi clone,
în etern ne-am transforma.
Iti doresc sa te bucuri de munca ta ,de creativitatea si talentul tau si ne dorim sa reusim sa scoatem un volum de autor desarvarsit .
De n-aş fi în plama ta
Când tăcerea mă-nfăşoară
în mătasea-i diafană,
las trecutul să mă doară
prin a sufletului rană.
Plâng cu lacrimi mari de rouă
viaţa, crudă amăgire,
mă samăn atunci când plouă,
să-ncolţesc în Tu, iubire.
Iar cînd luna mă mângâie
fericită că mă vede,
mă fac galbenă gutuie
în grădina vieţii, verde.
Cu parfum de toamnă fină,
umplu sufletu-ţi de aur
renăscându-mă-n lumină,
pentru tine, sfânt tezaur.
Doar cand fulgii mari de nea
mă nasc iar copil, din zână,
să mă ţii în palma ta,
în căldura ei divină.
Să-mi şopteşti cu dor de noi
în a feeriei noapte,
iar cu visele de doi
fă-mi linţoliu pentru moarte.
Căci ce rost aş mai avea,
fulg naiv de fericire?
De n-aş fi în palma ta,
Care-ar fi a mea menire?
Când tăcerea mă-nfăşoară
în mătasea-i diafană,
las trecutul să mă doară
prin a sufletului rană.
Plâng cu lacrimi mari de rouă
viaţa, crudă amăgire,
mă samăn atunci când plouă,
să-ncolţesc în Tu, iubire.
Iar cînd luna mă mângâie
fericită că mă vede,
mă fac galbenă gutuie
în grădina vieţii, verde.
Cu parfum de toamnă fină,
umplu sufletu-ţi de aur
renăscându-mă-n lumină,
pentru tine, sfânt tezaur.
Doar cand fulgii mari de nea
mă nasc iar copil, din zână,
să mă ţii în palma ta,
în căldura ei divină.
Să-mi şopteşti cu dor de noi
în a feeriei noapte,
iar cu visele de doi
fă-mi linţoliu pentru moarte.
Căci ce rost aş mai avea,
fulg naiv de fericire?
De n-aş fi în palma ta,
Care-ar fi a mea menire?
Clipe...clipe...
Clipe rătăcite
în vieţi risipite,
şi inimi lovite
din vise pierdute...
Clipe de amar,
ce-aţi primit în dar,
viaţă de coşmar
de suflet hoinar...
Clipe adormite
în stele durute,
din iubiri trecute
şi-n neant pierdute...
Clipe de durere,
clepsidre efemere,
ce măsoară în tăcere
timpul când iubirea piere...
Clipe de netrăit fior
când iubirile nu mor,
iar lumina din interior
poţi s-o dărui mai uşor...
Clipe ce le trec în viaţă
azi mi se citesc pe faţă,
mă alungă-n infinit
să nu uit cât am iubit...
Clipe vor veni de-acum
ce ne vor întoarce-n drum,
să trăim al vieţii dor
de a fi nemuritor...
Clipe...
Lacrimi de poet
E universul gol in jurul meu,
de când am despletit eternitatea
iar , din întregul tu şi eu...,
s-a prelins încet iubirea,
uitând de viaţă, chiar dualitatea
trăirilor profunde,
lăsând în loc mâhnirea
în suflete plăpânde
şi din lumina orbitoare
ce ne scălda în soare...
prin jocuri de cuvinte,
cu multă nepăsare,
am reuşit să înălţăm durerea
la rangul cel mai mare,
pecetluind tăcerea
cu lacrimi de uitare.
Acum, iubirea ce ne leagă,
dispare-ncet, încet,
chiar înainte încă
de-a deveni întreagă,
lăsând inima frântă
şi câteva versuri
în pagini de caiet,
cu multe înţelesuri
din lacrimi de poet.
Solfegiu de dorinţă
Tristeţea ta, durere mută,
a umbrelor în nefiinţă,
e cântec viu de alăută,
dintr-un solfegiu de dorinţă.
Când noaptea-n parcuri se aşterne,
zâmbind ştrengar din luna plină,
îmi licări vise printre gene,
vibrând din sufletu-ţi lumină.
Mă înfăşori în veşnicie
îmi mângâi pleoapa c-un sărut
şi mă inviţi cu gingăşie,
să-ţi fiu în viaţă-un început.
Mă strângi la pieptu-ţi cu candoare
iar eu, tresar din tainic somn,
dorindu-mi însă cu ardoare,
la pieptul tău, etern să dorm.
Prefăte-n clipă de iubire
Dacă simţi că nu eşti înţeles
de lumea care te-nconjoară,
dă vieţii tale un alt sens
înalţăte-n divin şi zboară.
prefăte-n clipă de iubire
nepregetând să dăruieşti,
renunţă la nefericire
căci dăruind, te îngereşti.
Zâmbeşte-atuncea cînd durerea,
te-ncarcă cu povara ei,
încearcă să-nţelegi tăcerea,
să dai lumină, poţi de vrei.
Când sufletu-ţi se întristează ,
că alţii l-au mototolit,
tu fii mereu la fel, visează,
la iubirea celor ce-au greşit.
Căci dăruind mereu, primeşti,
lumină, pace, armonie,
iertând în viaţă, te sfinţeşti
şi te prefaci în veşnicie.
Clipe rătăcite
în vieţi risipite,
şi inimi lovite
din vise pierdute...
Clipe de amar,
ce-aţi primit în dar,
viaţă de coşmar
de suflet hoinar...
Clipe adormite
în stele durute,
din iubiri trecute
şi-n neant pierdute...
Clipe de durere,
clepsidre efemere,
ce măsoară în tăcere
timpul când iubirea piere...
Clipe de netrăit fior
când iubirile nu mor,
iar lumina din interior
poţi s-o dărui mai uşor...
Clipe ce le trec în viaţă
azi mi se citesc pe faţă,
mă alungă-n infinit
să nu uit cât am iubit...
Clipe vor veni de-acum
ce ne vor întoarce-n drum,
să trăim al vieţii dor
de a fi nemuritor...
Clipe...
Lacrimi de poet
E universul gol in jurul meu,
de când am despletit eternitatea
iar , din întregul tu şi eu...,
s-a prelins încet iubirea,
uitând de viaţă, chiar dualitatea
trăirilor profunde,
lăsând în loc mâhnirea
în suflete plăpânde
şi din lumina orbitoare
ce ne scălda în soare...
prin jocuri de cuvinte,
cu multă nepăsare,
am reuşit să înălţăm durerea
la rangul cel mai mare,
pecetluind tăcerea
cu lacrimi de uitare.
Acum, iubirea ce ne leagă,
dispare-ncet, încet,
chiar înainte încă
de-a deveni întreagă,
lăsând inima frântă
şi câteva versuri
în pagini de caiet,
cu multe înţelesuri
din lacrimi de poet.
Solfegiu de dorinţă
Tristeţea ta, durere mută,
a umbrelor în nefiinţă,
e cântec viu de alăută,
dintr-un solfegiu de dorinţă.
Când noaptea-n parcuri se aşterne,
zâmbind ştrengar din luna plină,
îmi licări vise printre gene,
vibrând din sufletu-ţi lumină.
Mă înfăşori în veşnicie
îmi mângâi pleoapa c-un sărut
şi mă inviţi cu gingăşie,
să-ţi fiu în viaţă-un început.
Mă strângi la pieptu-ţi cu candoare
iar eu, tresar din tainic somn,
dorindu-mi însă cu ardoare,
la pieptul tău, etern să dorm.
Prefăte-n clipă de iubire
Dacă simţi că nu eşti înţeles
de lumea care te-nconjoară,
dă vieţii tale un alt sens
înalţăte-n divin şi zboară.
prefăte-n clipă de iubire
nepregetând să dăruieşti,
renunţă la nefericire
căci dăruind, te îngereşti.
Zâmbeşte-atuncea cînd durerea,
te-ncarcă cu povara ei,
încearcă să-nţelegi tăcerea,
să dai lumină, poţi de vrei.
Când sufletu-ţi se întristează ,
că alţii l-au mototolit,
tu fii mereu la fel, visează,
la iubirea celor ce-au greşit.
Căci dăruind mereu, primeşti,
lumină, pace, armonie,
iertând în viaţă, te sfinţeşti
şi te prefaci în veşnicie.
minunate versuri...
frumos drumul.. spre paradis...
pentru frumoasele versuri,,o mica atentie cu drag !
victoria !
frumos drumul.. spre paradis...
pentru frumoasele versuri,,o mica atentie cu drag !
victoria !
Pagina 3 din 4 • 1, 2, 3, 4
Subiecte similare
» -CONCURS POEZII HAIKU-25 ianuarie – 15 februarie 2010
» 19 iunie 2010- Sedinta a IV-a Cenaclului U.P-Mihai Eminescu-opere politice
» 9 APRILIE 2010-Sedinta a-II-a a Cenaclului U.P-Lansare de carte-Mărioara Vişan si Elena Păduraru
» 19 iunie 2010- Sedinta a IV-a Cenaclului U.P-Mihai Eminescu-opere politice
» 9 APRILIE 2010-Sedinta a-II-a a Cenaclului U.P-Lansare de carte-Mărioara Vişan si Elena Păduraru
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Ieri la 5:21 pm Scris de Didina Sava
» Decorațiuni din fetru
Lun Dec 28, 2020 3:35 pm Scris de Didina Sava
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
Joi Ian 16, 2020 8:12 pm Scris de Didina Sava
» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 6:30 pm Scris de Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 3:15 pm Scris de Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
Mar Iul 12, 2016 12:43 am Scris de Varganici Costica
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 12:03 pm Scris de tyk
» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 6:59 pm Scris de Didina Sava
» Dorina Neculce
Dum Mar 15, 2015 1:42 am Scris de Dorina Ciocan