Acasa
Înregistrare
ConectareUltimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Site-uri preferate
Reţele de socializare
Parteneri
Web Trafic
Marioara Visan - Lac de dor...
Forumul Prieteniei :: Clubul Forumului Prieteniei :: Bloguri personale ale membrilor Forumului Prieteniei
Pagina 3 din 4
Pagina 3 din 4 • 
1, 2, 3, 4
10062009
Marioara Visan - Lac de dor...
Lasa-ma sa fiu roua diminetii
In care descult sa te poti plimba,
Lasa-ma sa-ti dau culoare vietii
Sa aduc iubire in inima ta.
Lasa-ma sa-ti picur in suflet fericirea
Si in priviri lumina sa-ti scantei,
Sa iti asez pe zambet nemurirea
Caci din pocalul vesniciei
As vrea sa-ti dau sa bei.
Sa-ti fiu eu strofa poeziei
Ce o traiesti in fiecare noapte
Cand cerul instelat al vesniciei
Iti intregeste visul
Cu –ale iubirii soapte
Ce explorand eternul
Prin cantece ritmate
Transforma –ncet infernul
In versuri minunate
Scrise in sonetul iubirii
Ce intr-o noapte de vis
Se vor ofranda fericirii
In drumul meu spre Paradis.
In care descult sa te poti plimba,
Lasa-ma sa-ti dau culoare vietii
Sa aduc iubire in inima ta.
Lasa-ma sa-ti picur in suflet fericirea
Si in priviri lumina sa-ti scantei,
Sa iti asez pe zambet nemurirea
Caci din pocalul vesniciei
As vrea sa-ti dau sa bei.
Sa-ti fiu eu strofa poeziei
Ce o traiesti in fiecare noapte
Cand cerul instelat al vesniciei
Iti intregeste visul
Cu –ale iubirii soapte
Ce explorand eternul
Prin cantece ritmate
Transforma –ncet infernul
In versuri minunate
Scrise in sonetul iubirii
Ce intr-o noapte de vis
Se vor ofranda fericirii
In drumul meu spre Paradis.
- Data de inscriere : 01/01/1970
Distribuie acest articol pe:
Marioara Visan - Lac de dor... :: Comentarii
Lun Oct 04, 2010 8:10 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Multumesc mult pentru poezie. Am sa beau o bere cu barbatul din oglinda in cinstea dv, ca sa stiti ca ne-am impacat si formam o echipa. 
Lun Oct 04, 2010 7:27 pm liviu miron
Nu fi modesta...stii ca te citesc cu drag si nu-s doar eu si Sorin 
Lun Oct 04, 2010 7:19 pm Marioara Visan
Multumesc frumos Liviu, iata o dovada ca ma mai citeste cineva in afara de Sorin, eu evit sa folosesc negatiile daca ai observat, sigur ca e foarte bine si asa cum ai scris tu, multumesc inca o data.
Lun Oct 04, 2010 7:15 pm liviu miron
dragut jocul tau de cuvinte, dar cred car fi fost mai aproape de adevar daca ai fi folosit mai multa negatie(cred)
Barbatul din oglinda NU e gelos,
Pe sufletul frumos
Fiindcă NU-I raneste retina
Atunci cînd priveşte lumina.
Barbatul din oglinda NU e sever
Cu nici o imagine de vis
Întelege ca esti un mister
Mister venit din Paradis.
Barbatul din oglinda NU e invidios
Fiindcă poate scrie tot ce gandeste
E o imagine pe dos,
Sau chipul tău când te priveste.
Barbatul din oglinda e frumos
atunci cand iti zambeste
Si-oricat va fi de furios
Barbatul din oglinda te iubeste.
(sa nu ma certi Mara ca ti-am umbat prin strofe, dar cred ca n-am schimbat nimic din idee si nici macar cuvinte)
Barbatul din oglinda NU e gelos,
Pe sufletul frumos
Fiindcă NU-I raneste retina
Atunci cînd priveşte lumina.
Barbatul din oglinda NU e sever
Cu nici o imagine de vis
Întelege ca esti un mister
Mister venit din Paradis.
Barbatul din oglinda NU e invidios
Fiindcă poate scrie tot ce gandeste
E o imagine pe dos,
Sau chipul tău când te priveste.
Barbatul din oglinda e frumos
atunci cand iti zambeste
Si-oricat va fi de furios
Barbatul din oglinda te iubeste.
(sa nu ma certi Mara ca ti-am umbat prin strofe, dar cred ca n-am schimbat nimic din idee si nici macar cuvinte)
Lun Oct 04, 2010 2:25 pm Marioara Visan
Barbatul din oglinda... (special pentru Raul)
Barbatul din oglinda e gelos,
e gelos pe sufletul frumos
ce-i raneste retina
cand imprastie lumina.
Barbatul din oglinda e sever
sever cu tine, imagine de vis
nu intelege ca esti un mister
un mister venit din Paradis.
Barbatul din oglinda e invidios
nu poate scrie ce gandeste
e doar imagine pe dos,
cand scrii, el numai te priveste.
Barbatul din oglinda e frumos
atunci cand iti zambeste
si-oricat va fi de furios
barbatul din oglinda te iubeste.
Barbatul din oglinda e gelos,
e gelos pe sufletul frumos
ce-i raneste retina
cand imprastie lumina.
Barbatul din oglinda e sever
sever cu tine, imagine de vis
nu intelege ca esti un mister
un mister venit din Paradis.
Barbatul din oglinda e invidios
nu poate scrie ce gandeste
e doar imagine pe dos,
cand scrii, el numai te priveste.
Barbatul din oglinda e frumos
atunci cand iti zambeste
si-oricat va fi de furios
barbatul din oglinda te iubeste.
Lun Oct 04, 2010 12:24 pm Marioara Visan
Multumesc Raul, sigur ca iubirea Este, stim amandoi asta, si tie o saptamana superba.
Lun Oct 04, 2010 11:25 am Ovidiu Raul Vasiliu
Iubirea este cea care ne conduce destinele.. Cel care a zis "Iubeşte şi fă ce vrei" nu şi-a răcit gura de pomană. O săptămână cât mai rodnică şi mai plăcută! 
Lun Oct 04, 2010 11:04 am Marioara Visan
În ţara trandafirilor
În grădina vie
a iubirii
azi, poarta
s-a deschis.
Iar e totul feerie,
când,
ţinându-ne de mână,
ne plimbăm
zâmbind,
ne îmbrăţişăm
căci sântem împreună
şi nu e doar un vis...
Totul este armonie,
ne zâmbesc
iar trandafirii,
de emoţie-nfloresc
căci ar vrea şi ei
să ştie...
de-n grădina dragostei
din a noastră vesnicie,
unde totu-i poezie
cu parfum de vis,
vom trăi eternitatea,
aşa cum ne-am promis...
Pluteşti,
te înalţi pe aripi de visare,
uimită eşti
când,
iubirea,
îţi redescoperă privirea,
pleci capul uşor,
zâmbind,
simţi că întinereşti,
din nou de dor arzând...
Până mai ieri
însingurat,
al nimănui,
de nicăieri,
nemângâiat
de-al dragostei tăceri,
sufletul se luminează
şi fermecat
de fericire,
iar dansează
în văpaia focului
profund înnamorat...
Tu grădina mea
de dor,
cu mireasma ta,
întoarce-l pe călător
în ţara trandafirilor,
unde doar iubirea este
dulce final de poveste.
În grădina vie
a iubirii
azi, poarta
s-a deschis.
Iar e totul feerie,
când,
ţinându-ne de mână,
ne plimbăm
zâmbind,
ne îmbrăţişăm
căci sântem împreună
şi nu e doar un vis...
Totul este armonie,
ne zâmbesc
iar trandafirii,
de emoţie-nfloresc
căci ar vrea şi ei
să ştie...
de-n grădina dragostei
din a noastră vesnicie,
unde totu-i poezie
cu parfum de vis,
vom trăi eternitatea,
aşa cum ne-am promis...
Pluteşti,
te înalţi pe aripi de visare,
uimită eşti
când,
iubirea,
îţi redescoperă privirea,
pleci capul uşor,
zâmbind,
simţi că întinereşti,
din nou de dor arzând...
Până mai ieri
însingurat,
al nimănui,
de nicăieri,
nemângâiat
de-al dragostei tăceri,
sufletul se luminează
şi fermecat
de fericire,
iar dansează
în văpaia focului
profund înnamorat...
Tu grădina mea
de dor,
cu mireasma ta,
întoarce-l pe călător
în ţara trandafirilor,
unde doar iubirea este
dulce final de poveste.
Sam Oct 02, 2010 10:58 am Costea Sorin Iulian
etrenitate.-> eternitate?
Vocea ratiunii si a instinctului de supravietuire te indeamna sa-ti continui viata, nu , nu stiu ce entitate inventata acum 2000 de ani de niste oameni foarte vicleni pentru a putea controla mai usor masele de oameni.
Singurele stele sunt ideile noastre, nu credinta falsa impusa de la nastere, prin botez, de nu stiu ce religie
o zi buna
Vocea ratiunii si a instinctului de supravietuire te indeamna sa-ti continui viata, nu , nu stiu ce entitate inventata acum 2000 de ani de niste oameni foarte vicleni pentru a putea controla mai usor masele de oameni.
Singurele stele sunt ideile noastre, nu credinta falsa impusa de la nastere, prin botez, de nu stiu ce religie
o zi buna
Sam Oct 02, 2010 10:08 am Marioara Visan
Har Domnului
Dumnezeu e-n toate
E-n aripa ce zboară
spre etrenitate.
E-n valul înspumat
ce unduie în mare.
E sângele vărsat
fără îndurare.
E vocea ce te roagă
ca viaţa s-o trăieşti
iar ziua ta, întreagă,
să o veşniceşti
dăruind Lumina
fără încetare
aducîndu-i smirna
din neagra-i uitare .
Sufletului trist
şi însingurat
fii tu acatist,
dar, de neuitat
fii tu steaua lui
cea călăuzitoare
cu Har Domnului,
Da-i o sărutare,
sufletului gol
pe care il doare
frica de nămol
din a vieţii mare.
Dumnezeu e-n toate
E-n aripa ce zboară
spre etrenitate.
E-n valul înspumat
ce unduie în mare.
E sângele vărsat
fără îndurare.
E vocea ce te roagă
ca viaţa s-o trăieşti
iar ziua ta, întreagă,
să o veşniceşti
dăruind Lumina
fără încetare
aducîndu-i smirna
din neagra-i uitare .
Sufletului trist
şi însingurat
fii tu acatist,
dar, de neuitat
fii tu steaua lui
cea călăuzitoare
cu Har Domnului,
Da-i o sărutare,
sufletului gol
pe care il doare
frica de nămol
din a vieţii mare.
Vin Oct 01, 2010 2:23 pm Marioara Visan
Inorogul din mine
În profunzimea
albastrului divin,
trăieşte perfecţiunea.
În spuma,
valurilor ireale,
se nasc hergheliile
de emoţii ancestrale,
ce-mi inundă retina.
Tropotul nărăvaş
al sorţii,
mă scufundă ,
mă înalţă apoi
din oceanul morţii,
trezind la viaţă,
inorogul din mine
care îşi cere
dreptul la veşnicie,
într-o albastră tăcere
dintr-o lume pustie.
Deschid timidă
pleoapa eternităţii
şi mă cutremură
imaginea inorogului
în zbor.
Aripile i se desfac,
într-un evantai
al fericirii,
dar visele mă dor
în sfera ne-mplinirii.
Uimit de-atâta
splendoare,
mângâiat
de razele de soare
inorogul de fum
îşi ia rămas bun,
de la secunda
iubirii nepieritoare,
picurând o lacrimă
de culoare,
în oceanul
albastru de uitare.
În profunzimea
albastrului divin,
trăieşte perfecţiunea.
În spuma,
valurilor ireale,
se nasc hergheliile
de emoţii ancestrale,
ce-mi inundă retina.
Tropotul nărăvaş
al sorţii,
mă scufundă ,
mă înalţă apoi
din oceanul morţii,
trezind la viaţă,
inorogul din mine
care îşi cere
dreptul la veşnicie,
într-o albastră tăcere
dintr-o lume pustie.
Deschid timidă
pleoapa eternităţii
şi mă cutremură
imaginea inorogului
în zbor.
Aripile i se desfac,
într-un evantai
al fericirii,
dar visele mă dor
în sfera ne-mplinirii.
Uimit de-atâta
splendoare,
mângâiat
de razele de soare
inorogul de fum
îşi ia rămas bun,
de la secunda
iubirii nepieritoare,
picurând o lacrimă
de culoare,
în oceanul
albastru de uitare.
Joi Sept 30, 2010 11:03 pm Marioara Visan
Ultima editare efectuata de catre Marioara Visan in Joi Sept 30, 2010 11:13 pm, editata de 1 ori
Joi Sept 30, 2010 3:31 pm Marioara Visan
Îmi şopteşti
Îmi şopteşti în nopţile cu lună,
când se-aude-n depărtare marea,
că doar ţinându-ne de mână
nu vom întâlni în drum uitarea.
Îmi cânţi din flaut fermecat
o melodie ce mă înfioară,
e-o melodie care nu s-a mai cântat,
dpar tu o cânţi, la ceas de seară.
Îmi şopteşti cu glas scăzut
cuvinte nerostite încă
despre visul meu durut
ce spre stele se ridică.
Mă-nveleşti cu luna plină
ce în noapte îmi zâmbeşte
şi lumina ei divină
sufletul îmi încălzeşte.
Tu îmi dărui lumea-ntreagă
cu o singură privire,
ochii tăi îmi spun: mi-eşti dragă,
pentru-o oră de iubire,
îţi dau viaţa mea întreagă
s-o transformi în nemurire.
Mar Sept 21, 2010 11:20 am Marioara Visan
dar sant la scoala draga mea, e adevarat ca nu am intrat ultimile doua zile, ok o sa ma uit, multumesc mult.
Mar Sept 21, 2010 11:14 am Dorina Ciocan
Sunt alaturi de tine,Mara...ai primit proiectul pe mess...l-ai salvat?..adauga ce ai de adaugat...stampileaza-l la scoala ta...sa pun si stampila scolii mele apoi il ducem la inspectorat...eu nu mai dau de tine...paaaaaaaaaa!
Sam Sept 18, 2010 12:42 am Marioara Visan
Va multumesc dragii mei, fiecare in parte are dreptate in tot ce scrie, si voi si eu am dreptate, dar doare cumplit, nu faptul ca pleaca, ci ca tu nu il vei mai percepe ca pe ceva
" in viata", viata... oare ce inseamna cu adevarat viata??
" in viata", viata... oare ce inseamna cu adevarat viata??
Vin Sept 17, 2010 10:17 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Faptul că orice viaţă de pe pământ se termină prin moarte, nu dovedeşte că moartea e scopul vieţii (Lucian Blaga - "Pietre pentru un monument")
Eram într-o situaţie, parcă era vis, dar tare a fost parcă real, aşa.. Murisem şi mă uitam, cum se spune, la moartea mea, căci sufletul nu moare. Mă uitam la mine în coşciug şi când a ajuns coşciugul să intre în groapă, am zis: "Ce bine este dacă laşi ceva din tine afara! Aceea te va ajuta şi pe tine să trăieşti mereu". (Arhim. Arsenie Papacioc)
Aţi pierdut pe cineva drag, din câte se pare..de fapt, era o persoana unica pentru dv. Nu stiu daca e locul aici sa zic aici despre viata de dupa moarte, care este o realitate in care cred. Cand ne vom reîntalni am să vă împrumut o carte scrisă de un mare trăitor al ortodoxiei, un calugăr ortodox american, părintele Serafim Rose. Se numeşte "Sufletul după moarte" cartea. O seară liniştită!
:farao:
Eram într-o situaţie, parcă era vis, dar tare a fost parcă real, aşa.. Murisem şi mă uitam, cum se spune, la moartea mea, căci sufletul nu moare. Mă uitam la mine în coşciug şi când a ajuns coşciugul să intre în groapă, am zis: "Ce bine este dacă laşi ceva din tine afara! Aceea te va ajuta şi pe tine să trăieşti mereu". (Arhim. Arsenie Papacioc)
Aţi pierdut pe cineva drag, din câte se pare..de fapt, era o persoana unica pentru dv. Nu stiu daca e locul aici sa zic aici despre viata de dupa moarte, care este o realitate in care cred. Cand ne vom reîntalni am să vă împrumut o carte scrisă de un mare trăitor al ortodoxiei, un calugăr ortodox american, părintele Serafim Rose. Se numeşte "Sufletul după moarte" cartea. O seară liniştită!
:farao:
Vin Sept 17, 2010 9:40 pm Violetta Petre
Da, Mara! Suntem alături cu sufletul de tine!
Dar, Didi are dreptate! La asemenea strigăte , prietenii, oamenii din jur nu ştiu cum să reacţioneze...să ştii că le este f. greu să fie lângă noi în asemenea momente...ştiu din proprie experienţă...
Dumnezeu să-i ierte!
Dar, Didi are dreptate! La asemenea strigăte , prietenii, oamenii din jur nu ştiu cum să reacţioneze...să ştii că le este f. greu să fie lângă noi în asemenea momente...ştiu din proprie experienţă...
Dumnezeu să-i ierte!
Vin Sept 17, 2010 8:13 pm Didina Sava
"A asculta fara reactie:
Uneori incercam sa-i indreptam pe altii in moduri mult mai subtile. Cand prietenii nostrii ne vorbesc, aparent ii ascultam, dar adesea o facem prin propriile noastre filtre. In mintea noastra suntem sau nu de acord cu ei si plasam ce spun in contextul convingerilor noastre… De cele mai multe ori cand prietenii ne fac confidente, noi credem ca ei ne adreseaza invitatia de a le analiza situatia si da sfaturi…
Una din cheile practicii Mintii Christice e sa asculti fara prejudecati. Daca oamenii cer o replica, le spunem ca noi credem ca intelegem ceea ce spun, ca i-am auzit cu adevarat, neconditionat.
Atunci cand dam sfaturi ne implicam in problemele lor. Normal ar fi sa ne dam seama ca avem deja destule provocari in propria viata, ca sa mai avem nevoie sa ne asumam si problemele lor.
In plus noi nu putem intelege contextul vietii altei persoane. Nici macar acele solutii care au fost bune pentru noi nu se potrivesc neaparat si pentru altii. Atunci cand incercam sa indreptam sau sa dam sfaturi nu suntem nici binevoitori si nici generosi. Mai degraba ii atacam. Daca vrem sa fim amabili trebuie sa-i acceptam asa cum sunt si sa incetam sa le schimbam viata.
Nu suntem in stare sa oferim opinii sau solutii dar putem sa-i lasam sa stie ca i-am auzit si ca raspunsurile se afla deja in ei, asa cum sunt deja in noi toti.. Atunci cand avem increderea ca ceilalti vor gasi propriile raspunsuri, ii tratam ca pe niste egali spirituali…
Nu pretindem ca stim ceva ce ei nu stiu. Nu dorim ca ei sa ajunga sa depinda de noi. Noi le acordam oamenilor respect si libertate. Avem credinta ca adevarul din ei le va ilumina calea. Aceasta este iubirea in actiune. Aceasta este iubirea neconditionata pe care Iisus a cerut sa ne-o daruim unii altora.
Ingrijindu-ne de noi insine la toate nivelele, fizic, emotional, mental si spiritual, suntem capabili sa raspundem celorlalti in modul cel mai rabdator, afectuos si plin de compasiune posibil.
Poate ca, pentru unii dintre noi, este o revelatie sa afle ca noi nu suntem aici sa-i salvam pe altii de durerea lor, ci doar ca sa o depasim pe a noastra. Aceasta este si principala noastra raspundere in prezenta intrupare."
Paul Ferrini - Intoarcerea in Gradina
Deci Mara te-am citit si pe tine si pe Violetta ,dar nu va puteam ajuta cu nimic.Tu poemul l-ai scris pt ca e cantecul de lebada a unei iubiri ,dar e iubirea ta si eu lasandu-te sa il canti si sa te ascult fara sa imi fac cunoscuta prezenta te-am considerat egala mea spirirtuala.Tu nu ai scris acest poem ca sa iti clamezi fariseic suferinta ci ca sa iti gasesti propriile raspunsuri ,propia ta tamaduire interioara.
Eu te-am considerat egala mea si asa cum pe mine nu m-ar fi ajutat PRACTIC cu nimic ca cineva sa isi manifeste compasiunea,nu m-ar fi facut sa sufar mai putin intr-un asemenea context ,tot asa am considerat ca asternerea pe hartie a zbuciumului si jalei tale e spre vindecarea inimii tale
Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Vin Sept 17, 2010 9:45 pm, editata de 2 ori
Uneori incercam sa-i indreptam pe altii in moduri mult mai subtile. Cand prietenii nostrii ne vorbesc, aparent ii ascultam, dar adesea o facem prin propriile noastre filtre. In mintea noastra suntem sau nu de acord cu ei si plasam ce spun in contextul convingerilor noastre… De cele mai multe ori cand prietenii ne fac confidente, noi credem ca ei ne adreseaza invitatia de a le analiza situatia si da sfaturi…
Una din cheile practicii Mintii Christice e sa asculti fara prejudecati. Daca oamenii cer o replica, le spunem ca noi credem ca intelegem ceea ce spun, ca i-am auzit cu adevarat, neconditionat.
Atunci cand dam sfaturi ne implicam in problemele lor. Normal ar fi sa ne dam seama ca avem deja destule provocari in propria viata, ca sa mai avem nevoie sa ne asumam si problemele lor.
In plus noi nu putem intelege contextul vietii altei persoane. Nici macar acele solutii care au fost bune pentru noi nu se potrivesc neaparat si pentru altii. Atunci cand incercam sa indreptam sau sa dam sfaturi nu suntem nici binevoitori si nici generosi. Mai degraba ii atacam. Daca vrem sa fim amabili trebuie sa-i acceptam asa cum sunt si sa incetam sa le schimbam viata.
Nu suntem in stare sa oferim opinii sau solutii dar putem sa-i lasam sa stie ca i-am auzit si ca raspunsurile se afla deja in ei, asa cum sunt deja in noi toti.. Atunci cand avem increderea ca ceilalti vor gasi propriile raspunsuri, ii tratam ca pe niste egali spirituali…
Nu pretindem ca stim ceva ce ei nu stiu. Nu dorim ca ei sa ajunga sa depinda de noi. Noi le acordam oamenilor respect si libertate. Avem credinta ca adevarul din ei le va ilumina calea. Aceasta este iubirea in actiune. Aceasta este iubirea neconditionata pe care Iisus a cerut sa ne-o daruim unii altora.
Ingrijindu-ne de noi insine la toate nivelele, fizic, emotional, mental si spiritual, suntem capabili sa raspundem celorlalti in modul cel mai rabdator, afectuos si plin de compasiune posibil.
Poate ca, pentru unii dintre noi, este o revelatie sa afle ca noi nu suntem aici sa-i salvam pe altii de durerea lor, ci doar ca sa o depasim pe a noastra. Aceasta este si principala noastra raspundere in prezenta intrupare."
Paul Ferrini - Intoarcerea in Gradina
Deci Mara te-am citit si pe tine si pe Violetta ,dar nu va puteam ajuta cu nimic.Tu poemul l-ai scris pt ca e cantecul de lebada a unei iubiri ,dar e iubirea ta si eu lasandu-te sa il canti si sa te ascult fara sa imi fac cunoscuta prezenta te-am considerat egala mea spirirtuala.Tu nu ai scris acest poem ca sa iti clamezi fariseic suferinta ci ca sa iti gasesti propriile raspunsuri ,propia ta tamaduire interioara.
Eu te-am considerat egala mea si asa cum pe mine nu m-ar fi ajutat PRACTIC cu nimic ca cineva sa isi manifeste compasiunea,nu m-ar fi facut sa sufar mai putin intr-un asemenea context ,tot asa am considerat ca asternerea pe hartie a zbuciumului si jalei tale e spre vindecarea inimii tale
Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Vin Sept 17, 2010 9:45 pm, editata de 2 ori
Vin Sept 17, 2010 2:21 pm Marioara Visan
Vin Sept 17, 2010 12:48 pm Marioara Visan
" Cantecul inimii mele " azi 17 sept, 2010.
Doi ochi albaştri,
azi s-au închis,
sau altfel spus,
s-au întors acasă,
acolo, sus,
în constelaţia din care
s-au pierdut,
pentru o primordială secundă,
pe pamantul acesta,
durut,
dintr-o eroare
de inteligenţă fecundă,
inteligenţă ce doare
când te întorci în umbră.
De ce lacrimile curg
cand se alege calea?
În misterios amurg,
de ce ne-apucă jalea?
Cum ,
cum să accept
că doi minunaţi
ochi albaştri,
nu vor mai clipi
molcom,
dăruind lumii
incandescenţa vietii ?
din miile de aştri?
Metamorfoza veşniciei
e cea care
ne aduce masca tristeţii
din lumi interstelare?
E oare apanajul nebuniei?
Doamne ,
de ce doare atat de tare?
corvoada veşniciei?
E oare,
viaţa,
un semn de intrebare?
Şi dacă da,
de ce răspunsul doare?
Ultima editare efectuata de catre Marioara Visan in Sam Sept 18, 2010 2:30 pm, editata de 2 ori
Doi ochi albaştri,
azi s-au închis,
sau altfel spus,
s-au întors acasă,
acolo, sus,
în constelaţia din care
s-au pierdut,
pentru o primordială secundă,
pe pamantul acesta,
durut,
dintr-o eroare
de inteligenţă fecundă,
inteligenţă ce doare
când te întorci în umbră.
De ce lacrimile curg
cand se alege calea?
În misterios amurg,
de ce ne-apucă jalea?
Cum ,
cum să accept
că doi minunaţi
ochi albaştri,
nu vor mai clipi
molcom,
dăruind lumii
incandescenţa vietii ?
din miile de aştri?
Metamorfoza veşniciei
e cea care
ne aduce masca tristeţii
din lumi interstelare?
E oare apanajul nebuniei?
Doamne ,
de ce doare atat de tare?
corvoada veşniciei?
E oare,
viaţa,
un semn de intrebare?
Şi dacă da,
de ce răspunsul doare?
Ultima editare efectuata de catre Marioara Visan in Sam Sept 18, 2010 2:30 pm, editata de 2 ori
Mier Sept 15, 2010 11:38 pm Dorina Ciocan
frumoase ganduri asternute cu migala ..inmiresmate de indemnuri marete...te/am citit cu placere.Mara
Mier Sept 15, 2010 10:58 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Super!..eu am fost "acuzat" de altii mai demult ca abuzez de ritm si rima, ca si cand forma exterioara a poeziei conteaza, nu mesajul poetic..mie imi plac versurile ritmate si rima..se poate face poezie "moderna" fara probleme cu ritm si rima.. da, exista si poezie cu vers alb de o muzicalitate fantastica..eu personal nu concep poezia fara muzicalitate, fara cantec... ritmul si rima aduc mereu un plus de muzicalitate poeziei...dumneavoastra aveti aici acorduri super-frumoase! Ma rezum la atat, ca se poate spune mult mai mult, dar esentialul, misterul, cantecul inimii nu sufera ispitire
Mier Sept 15, 2010 3:17 pm Marioara Visan
Nedumerire
Când nu mai simţi că viaţa
îţi dăruie lumină,
când nu-ţi mai este faţa
ca o zi senină,
când simţi că te cuprinde
durerea, disperarea
şi că mincinuă-i unde
ieri tu simţeai chemarea,
când sufletul te doare
cum n-a durut vre-o dată,
când simţi încet cum moare
zâmbetul pur de fată,
când tot ce te-nconjoară,
simţi că nu are sens,
când simţi că-i o povară
întregul univers...
E pentru că iubirea
ce înflorea aseară
nu şi-a plinit menirea
din visul de fecioară,
e pentru că nu poate
să înţeleagă starea
de-a le dori pe toate
şi de-a iubi tradarea.
Cum poate azi zenitul
să-ntunece privirea,
sfidând chiar infinitul?
Unde-a ascuns iubirea?
Când nu mai simţi că viaţa
îţi dăruie lumină,
când nu-ţi mai este faţa
ca o zi senină,
când simţi că te cuprinde
durerea, disperarea
şi că mincinuă-i unde
ieri tu simţeai chemarea,
când sufletul te doare
cum n-a durut vre-o dată,
când simţi încet cum moare
zâmbetul pur de fată,
când tot ce te-nconjoară,
simţi că nu are sens,
când simţi că-i o povară
întregul univers...
E pentru că iubirea
ce înflorea aseară
nu şi-a plinit menirea
din visul de fecioară,
e pentru că nu poate
să înţeleagă starea
de-a le dori pe toate
şi de-a iubi tradarea.
Cum poate azi zenitul
să-ntunece privirea,
sfidând chiar infinitul?
Unde-a ascuns iubirea?
Joi Sept 09, 2010 3:42 pm Costea Sorin Iulian
ma refeream ca eu miron si mircea vom fi cei prezentati in rubrica nu s dumneavoaatra:)
Joi Sept 09, 2010 1:43 pm Marioara Visan
Si ce? eu voi fi absenta?, hihihihi, voi fi si eu prezenta si ma voi bucura din plin de prezenta voastra
Joi Sept 09, 2010 12:26 pm Costea Sorin Iulian
Nu ati inteles simbolul "M. si M."
Sunt Miron si Mircea alegand acest tip de simbol si pentru a evita pe care sa-l pun primul in rand si pe care al doilea cum am facut acuma in acest comentariu.
Ma refeream la mine si ei doi ca noi vom fi prezentati:)
Sunt Miron si Mircea alegand acest tip de simbol si pentru a evita pe care sa-l pun primul in rand si pe care al doilea cum am facut acuma in acest comentariu.
Ma refeream la mine si ei doi ca noi vom fi prezentati:)
Mier Sept 08, 2010 12:59 pm Violetta Petre
Sfânta Maria cântă , dimineţi!
În nopţile în care gândul plânge
Şi stelele se-ascund tip-til sub nori
Iubirea ta dureile ne strânge
La pieptu-ţi...cum tu faci de-atâtea ori...
Şi lacrima ce izvorăşte din iertări
De unde sufletul îţi plânge insistent
Ne umple existenţa cu mirări
Că , duhul tău e printre noi...prezent
Să ne mângâie ploile din noi
Din fiecare toamnă cu tristeţi
Şi rugăciunea să ne spele de noroi
Când Ea, Maria cântă dimineţi
La mulţi ani!
Iubirea şi liniştea să îţi fie mereu aproape în dimineţile când duhul Mariei ne cântă despre viaţă şi plecare...
Cu iubire şi prietenie, VioDor
În nopţile în care gândul plânge
Şi stelele se-ascund tip-til sub nori
Iubirea ta dureile ne strânge
La pieptu-ţi...cum tu faci de-atâtea ori...
Şi lacrima ce izvorăşte din iertări
De unde sufletul îţi plânge insistent
Ne umple existenţa cu mirări
Că , duhul tău e printre noi...prezent
Să ne mângâie ploile din noi
Din fiecare toamnă cu tristeţi
Şi rugăciunea să ne spele de noroi
Când Ea, Maria cântă dimineţi
La mulţi ani!
Iubirea şi liniştea să îţi fie mereu aproape în dimineţile când duhul Mariei ne cântă despre viaţă şi plecare...
Cu iubire şi prietenie, VioDor
Mier Sept 08, 2010 11:15 am Marioara Visan
Multumesc mult ingerul meu drag, tu femeie cu har divin ce ai reusit sa aduci in sufletele noastre armonia, multumesc mult Rodica pentru tot ce ai facut si faci pentru ca sufletul meu sa se incarce cu frumusete.
» Decorațiuni din fetru
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
» Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
» Gustări şi aperitive
» Dorina Neculce