Oameni si carti !-Societatea Culturala "Plai Mioritic-Iasi-Chisinau-Cernauti"-01 iulie 2010-"Un om al cetaţii"-Ion Ţăranu la 70 ani

La Muzeul Unirii din Iaşi a avut loc joi 01 iulie 2010 manifestarea culturală “Oameni şi cărţi”, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Societăţii Culturale “Plai mioritic”Iaşi – Chişinău – Cernăuţi.
Programul a cuprins un omagiu adus scriitorului Ion Ţăranu, la 70 de ani, lansări de carte – “Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija, “Te iubim Basarabie” de Vasile Fluturel,
Printre invitaţii manifestării s-au numărat Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, profesorul Liviu Leonte, Profesorul Constantin Dram,scriitorii Cassian Maria Spiridon ,Daniel Corbu ,Constantin Manuta.
Evenimentul a fost moderat de catre profesor Ioana Irimia presedinta Societatii culturale- Plai mioritic-de la Iasi
A participat si doamna Anisoara Ciubotaru presedinta Societatii culturale „Plai mioritic Iasi-Chisinau-Cernauti”, filiala din Republica Moldova.




Ioana Irimia ,Ion Taranu,Constantin Dram,Liviu Leonte,Mihai Cimpoi




Ioana Irimia ,Ion Taranu,Mihai Cimpoi ,Alexandru Dabija



Constantin Dram,Liviu Leonte,Mihai Cimpoi ,Alexandru Dabija,Daniel Corbu

Academicianul Mihai Cimpoi preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova

Profesorul Liviu Leonte si academicianul Radu Miron(matematician)

Profesori Ion Berghia si Constantin Strachinaru

[img]http:

Profesorul Vasile Fluturel

[url=https://servimg.com/view/13960001/2135]

Profesori Catinca Agachi si Margareta Husar



profesorul Constantin Strachinaru.

Didina Sava Aurica Ciubotaru si Vasile Fluturel



Rodica Rodean si profesorul Constantin Manuta


Rodica Rodean si Nicolae Dabija

Rodica Rodean,Ion Taranu si Didina Sava

La împlinirea a 20 de ani de la înfiinţare Societîţii „Plai Mioritic”, Societate condusă de prof. univ. Ioana Irimia, s-a organizat la Iaşi o întâlnire de suflet, o întâlnire de adevărată trăire românescă, de iubire de Ţară, dar s-a lansat şi un semnal, un strigăt de deşteptare, un strigăt către Ţară, din Basarabia, Bucovina, Ţinutul Herţa şi nu numai.
Întâlnirea a avut loc la data de 1 iulie 2010 la Muzeul Unirii din Iaşi, unde au participat mari personalităţi din Basarabia, Nicolae Dabija, membu al Academiei Române, scriitor, redactor–şef al revistei „Literatura şi Arta”, din Chişinău şi Mihai Cimpoi, critic şi istoric literar, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, membru al Academiei Române.
De la Iaşi au participat personalităţi importante precum: cronicarul Grigore Ilisei, scriitorul Daniel Corbu, prof. univ. Constantin Dram, prof. univ.Liviu Leonte, prof. univ. Ion Berghia, autorul revistei „Dor de Basarabia” ( român basarabean stabilit de 10 ani la Iaşi), prof. Vasile Fluturel şi lista poate continua.
Cu acest prilejul a avut loc lansări de cărţi:
TEMA PENTRU ACASĂ Nicolae Dabija
Cartea „Tema pentru acasă”, este la a doua lansare la Iaşi, prima a avut loc la data de 21 mai 2010
ELEGIILE FIULUI RISIPITOR Valeriu Matei
TE IUBIM BASARABIE, Vasile Fluturel
În cadrul acestei întâlniri s-a sărbătorit şi scriitorul Ion Ţăranu cu prilejul împlinirii a 70 de ani.
Au luat cuvântul preşedina Societăţii „Plai Mioritic”, Ioana Irimia, Liviu Leonte, Constantin Dram, Daniel Corbu, Cassian Maria Spiridon, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Ion Berghia, Anişoara Ciubotaru, sărbătoritul Ion Ţăranu, Vasile Fluturel.
Cartea TEMA PENTRU ACASĂ, a Domnului Nicolae Dabija este o relatare cutremurătoare a tragediei Basarabiei, Bucovinei, a întregului neam românesc şi nu ar trebui să fie român care să nu citească această carte, să o pătrundă.
Domnul Nicolae Dabija la această întâlnire şi-a descărcat sufletul prin discursul rostit, aducând cuvinte de laudă doamnei Ioana Irimia, domnului Ion Ţăranu, dar şi un strigăt de disperare a Basarabiei, Bucovinei, a românilor înstrăinaţi fără voia lor, de Iubita Sfântă Icoană, Patria Mamă, România pe care o iubesc din tot sufletul.
Redau din cuvântarea Domnului Nicolae Dabija, din 1 iulie 2010, la „Muzeul Unirii” Iaşi :

„Ion Ţăranu a fost cel mai bun ataşat cultural a Abasadei României la Chişinău în ultimii 20 de ani...
Pe domnul Ion Ţăranu îl cunosc din anul 1987 când am ajuns şi eu pentru prima dată la Iaşi. Eram atunci tânăr scriitor, m-au înconjurat prietenii din Iaşi, Grigore Ilisei, Andi Andrieş, Horia Zilieru şi alţii. Ţin minte umblam pe străzile Iaşului şi le spuneam, aici este înmormântat Miron Costin, aici Dosoftei a scris:
„Scoală Doamne de mă scote, de la scârb, de la toate....”
Aici este Golia care l-a inspirat pe Eminescu, Scrisoarea III şi ei mă întrebau de unde cunoşti aceste lucruri ?
Le-am spus: Dintr-o viaţă anterioară.
Am impresia că am trăit într-o viaţă anterioară la Iaşi, dar de fapt ca şi domnul Cimpoi, citisem înainte de a ajunge la Iaşi toate cărţile pe care le găsisem despre oraşul Iaşi. Am impresia că nu am plecat din Iaşi de câteva sute de ani, invers că mă întorc la Iaşi nu la Chişinău, pentru că este un oraş care mi-i foatre drag, este un oraş care mi-i drag şi datorită dumneavoastră prietenilor pe care vă văd în această sală şi datorită Ioanei Irimia pe care putem să o lăudăm că a făcut un lucru extraordinar.
Vreau să va spun că m-a invitat în decembrie 1989 pentru prima dată la Iaşi în timpul revoluţiei. Aveam impresia că la telefon mai auzeam înpuşcături şi ea spunea, Nicolae Dabija, vină la Iaşi. Atunci am spus că venim un grup de intelectuali basarabeni la manifestările lui Mihai Eminescu de la 15 ianuarie de la Bucureşti şi cînd ne întoarcem ne oprim la Iaşi. Ne-am oprit atunci la Iaşi. Pentru prima data mulţi dintre noi au văzut Ţara. Am văzut mânăstirile din Bucovina, am văzut Iaşii şi am avut un moment excepţional spre dimineaţă când să luăm trenul spre Chişinău. Am intrat somnoroşi în gară, la un moment dat s-a întâmplat ceva, n-am priceput ce, lumea ne-a recunoscut pentrucă ne mai văzuse, lumea urmarea emisiunile noastre (de la Chişinău) la televizor. Cineva s-a ridicat mai întâi în picioare şi a început să aplaude şi apoi toată lume din Gara Nicolina aplăudau scriitorii din Basarabia pe Grigore Vieru, Leonida Lari, Mihai Cimpoi...
Ce a făcut Ion Ţăranu?
Mi-a scris o scrisoare pe care eu o păstrez cu sfinţenie, în care îmi spune că am fost cu fata mea la mare, am învăţat înainte de asta ruseşte ca să-i pot citi, i-am citit şi am transcris toate poeziile, ca sa fac o carte de a mea la Editura Junimea. E drept că eu am avut o inprudenţă, eram deputaţi cu domnul Mihai Cimpoi în parlamentul Uniunii Sovietice în 1989 şi am avut o invitaţie , câţiva, 20 de deputaţi consideraţi democraţi din parlamentul Uniunii Sovietice am fost invitaţi de nişte senatori în Statele Unite ale Americii şi acolo lui Dorin Tudoran i-am acordat un interviu de o oră şi el a dat în segvenţe, o săptămână întreagă în care mi-am exprimat şi anumite rezerve faţă de conducerea de atunci a României.
Andi Andrieş îmi spune că i-a telefonat un secretar, Olteanu care i-a spus, scoateţi cartea lui Dabija din planul editorial pentrucă n-a vorbit ce trebuieşte la Vocea Americii.
După aceia am aflat că trebuia să spun altceva ce nu puteam spune de fapt.
Ion Ţăranu mi-a transcris poemele mele româneşti, tipărite cu grafie rusească şi le-a editat pe o pagină atunci în Cronica.
A fost ieşirea mea la Iaşi întrucât la Bucureşti am fost oprit.
Domnul Ţăranu a fost cel care a stimulat naţionaliştii de la Chişinău. Venea la toate manifestările noastre. Dece spun naţionalişti, pentru că nici la ora actuală în ţară, noi scriitorii de la Chişinău, cum scrie Revista 21, „sunt naţionalişti 24 de ore din 24”.
Ce înseamnă a fi naţionalist la Chişinău am explicat şi în alte înstanţe, într-un fel, în alte adunări. A fi naţionalist la Chişinău, mai sunt aici basarabeni care ştiu, înseamnă un pic altceva decât a fi naţionalist la Iaşi sau la Bucureşti.
A fi naţionalist la Chişinău înseamnă a iubi limba româna, înseamnă a iubi România, înseamnă a fi pentru Europa, înseamnă a fi contra comunismului.
A fi internaţionalist la Chişinău înseamnă a fi contra limbii române, contra României, contra Europei.
A fi pentru comunism, pentru ca Republica Moldova să facă parte dintr-un URSS reânoită şi eu întrebam colegii de la Bucureşti :
Dumnavoastră ce aţi fi dacă aţi locui la Chişinău, tot internaţionalişti ?.
Pentru că eu am spus:
A fi internaţionalist la Chişinău înseamnă a fi, vă rog să mă iertaţi, un pic handicapat.
Cum să fii tu Ţară Românească pentru ca să te înglobezi din nou în Siberia ?...
Noi Forumul Democrat al Românilor din Moldova am făcut o declaraţie şi rugăm parlamentul Republicii Moldova să declare partidul comunist, un partid criminal, care poate fi comparat în atrocităţile lui numai cu partidul Naţional Socialist German.
Eu am spus că partidul comunist a fost mai feroce decât Partidul Nazist.
Acela a omorât vreo 4 milioane, partidul comunist din Uniunea Sovietică a împuşcat 66 de milioane de oameni. Acestea sunt date oficiale.
Vă dau nişte exemple:
Eu am răsfoit nişte dosare şi am rămas înspăimântat. În 1938, ziua de 22 aprilie, era ziua de naştere a lui Lenin, sunt înpuşcaţi peste 300 de oameni şi vă spun care era vina acestor oameni, 40 de călugăriţe a Mânăstirii Raiul de dincolo de Nistru:
Vina –cred în Dumnezeu. Sentinţa. A fi înpuşcată.
Are rude în Basarabia, Sentinţa. A fi înpuşcată.
S-a eschivat de la deportări. Sentinţa. A fi înpuşcată.
N-a plătit complet impozitele. Sentinţa. A fi înpuşcată. Şi aşa mai departe.
Adică omul pentru că respira avea o vină gravă şi trebuia să fie înpuşcat.
Nu este acest partid un partid criminal ?
Şi iată, din păcate, unii şi de la Bucureşti, spun: Domnule dar mai lăsaţi comunismul în pace că în toate ţările unde există partid comunist, poate să existe. Dar nici un partid european comunist nu este plin de atâta sânge cât are partidul comunist din Uniunea Sovietică şi cei care spun că sunt descendenţi, sau urmaşi ai acestui partid, Voronin, spre exemplu, spune că Stalin a avut şi fapte bune. Domnle atunci dacă Stalin care este creatorul statului Republica Moldova, are şi fapte bune, dece nu l-am pune ca părinte al statului nostru şi pe Hitler, pentrucă ei împreună au creat acest stat pentruca în 1939 ei împreună au semnat acel Pact (Ribbentrop- Molotov) după care a apărut statul Republica Moldova pe hărţile lumii, să-i ridicăm bust în centrul Chişinăului şi lui Hitler şi comuniştii să depună flori şi la Lenin şi la Hitler , ca ei sunt creatorii statului Moldova.
Deci, domnul Ţăranu a fost lângă noi când noi eram persecutaţi, în perioada cea mai grea pentru noi, când Voronin venise la putere.
Domnul Ţăranu ne chema la ambasada şi ne încuraja.
Domnule Ţăranu vreau sa va mulţumesc pentru acele lecţii de curaj!
Pentru mine Dv. Sunteţi un mare român.
Eram la Craiova la zilele Eminescu şi cineva mă scoate din sală, l-am rugat să mă lase în sală că este despre Eminescu, şi acela îmi spune : „Chiar nu v-aţi săturat de somnoroase păsărele?” Pentru unii Eminescu este egal cu „Somnoroase Păsărele” . Pentru unii din ţară a fi cu Eminescu este ca o mare ruşine. Băiatul meu a învăţat la Iaşi şi profesorii timp de cinci ani de zile le-au spus:
Basarabenilor, să nu fiţi naţionalişti.
La care băiatul mi-a spus:
Cum tăticule, mata mă înveţi să-mi iubesc limba, să-mi iubesc ţara, dar la Iaşi mi s-a spus altceva, să nu fim naţionalişti !?!
Domnilor, spuneţi studenţilor dumneavoastră să fie naţionalişti !
Să nu fie, mai ales, naţionalişti faţă de alţi români din Basarabia, pentrucă unii dintre dumneavoastră se uită de sus, cum a spus colegul nostru scriitor Dorin Spineanu în 1990, basarabenii întâi să se învaţe a vorbi corect limba română şi după aceea să vrea unirea.
Da, noi nu prea ştim a vorbi corect limba noastră pentrucă noi până în 1989 la 31 august, nu vă vine a crede, deşi eram majoritari în Republica Moldova în constituţia noastră era scris „limba de stat este limba rusă”. Eu dacă vorbeam în limba română eram imediat învinuit de naţionalism.
Iată ce înseamnă o mare victorie a noastră, ca am obţinut ca limba română să redevină limba de stat în republica Moldova.
În ţară nu se înţeleg foarte multe din aceste lucruri şi atunci când vine la Chişinău un ataşat cultural despre care a vorbit domnul academician Cimpoi şi spune unui scriitor de al nostru, „Dar mai lăsaţi-o domnule mai moale cu românismul dumneavoastră”.
Am impresia că se trimit special nişte oameni acolo care să ne înveţe nu să dispreţuim ţara, să urâm ţara.
Un intelectual din Bucureşti mi-a spus „ Domnul Dabija dar nu merită să suferiţi aşa”. Dece nu merită, dece-mi insulţi ţara , cine eşti dumneata? El mi-a spus: „Eu sunt român”
Nu eşti român, dumneata esti cetăţean român, romîn încă nu eşti.
Atunci când noi credeam că în ţară sunt 23 de milioane de români, acum mă îndoiesc că sunt 23 de milioane, chiar mă îndoiesc că sunt un milon şi poate din milionul acela o prte sunteţi în această sală, aţi venit să vă întâlniţi cu Basarabia.
Una dintre femeile care ne-a adus în ţară este Ioana Irimia.
Unul din oamenii care ne-a făcut să ne îndrăgim ţara este Ion Ţăranu şi atunci când ţara are oameni ca aceştia, această ţara are viitor şi merită să fie iubită chiar cu sacrificii...
I-am spus domnului care mi-a făcut acel reproş, noi urâm Rusia care ne-a deportat părinţii, care ne- împuşcat rudele noastre care au fost trimise în Siberia pentru simpla vină de a fi român, pentrucă vorbeau româneşte.
Dacă vorbeai româneşte erai considerat duşman al poporului.
Noi ne iubim Ţara şi i-am spus personajului respectiv:
Dacă dumneavoastră aţi fi trăit în Uniunea Sovietică, nu mult, o lună două, să coincidă cu acea perioadă a deportărilor, să vedeţi cât de mult v-aţi fi iubit România.
Dar aşa aţi trăit departe, păziţi de frontieră, noi am fost sacrificaţi acolo în Basarabia.
Eu aşi vrea să-i mulţumesc Ioanei Irimia, pentrucă într-un fel ne-a deschis uşa către Ţară.
Ne-ai adus în Ţară Ioana.
Să-i mulţumesc lui Ion Ţăranu şi să cred, cultura ne poate uni.
Politicienii,de regulă, ne dezbină, dar cultura ne poate uni. Şi acea cultură care uneste a fost promovată de aceşti oameni si de dumnavoastră membrii Societăţii „Plai Mioritic”, că am mers împreuna şi am descoperit ce Ţară frumosă, ce Ţară minunată avem.
Vă mulţumesc!”

Cu aceste cuvinte şi-a încheiat discursul Domnul Nicolae Dabija.

A consemnat
Constantin Chirilă
Iaşi 4 iulie 2010

Cultura uneste oamenii de calitate si binenteles aceasta frumoasa conexiune cu Basarabia noastra te duce inapoi la nostalgia vremurilor cand poezia traia cu adevarat in toti,cultura avea alt loc pe podiumul vietii sociale nu numai culturale.Romanul oriunde merge este roman,aceasta nu se va pierde nicaieri si isi recunoaste"fratii"oriunde.
Sa nu ne eschivam de neam si tara niciodata si sa scoatem la lumina asemenea activitati de suflet alaturi de oameni de suflet cu calitate morala si verticalitate in scrierile lor care vor ramane adevarate valori.Scriem si acum istoria fara sa ne dam seama.Gabriella Costescu

O lacrimă pentru Basarabia şi Grigore Vieru


De dincolo de Prut mi-adun un dor
De fraţii mei ce încă nu am voie
Să-i străng la piept...Cu dorul încă mor.
Ne-om întâlni pe-o Arcă de-a lui Noe..

Că suntem toţi o apă şi-un pamânt
Şi sub acelaşi soare ne-ncălzim
Şi ne rugăm la Duhul cel mai sfânt
Şi pe Iisus cu toţii îl iubim...

Cu el ne ostoim singurătatea
Că rupţi am fost şi-nstrăinaţi
Şi ne-au luat credinţa şi dreptatea
Gonindu-ne departe de Carpaţi...

Tu , frate să mă ierţi că n-am ştiut
Şi vorbă rea mi-a rătăcit prin minte
Îţi scriu acum , de dincolo de Prut
Cu Versul şi cu Lacrima fierbinte...

O fi târziu sau poate-o fi devreme
Că am descoperit minciuna dintre noi
Şi vremea ce-am pierdut încă mai geme
De răul ce-au adus vechii ciocoi...

Dar eu acuma ştiu că tu mi-eşti frate
Şi nu duşman râvnind la pita mea
Aşa mi-au otrăvit şi dor şi moarte...
Şi ce mai plânge Basarabia!


M-am obişnuit ca atunci când intru pe paginile Asociaţiei ''Universul Prieteniei'' să mă bucur şi să mă încarc cu ''frumos''...de data aceasta , cu duioşie şi dor de fraţi am vărsat o lacrima pentru Basarabia şi poeţii ei de valoare şi nu numai...
Evenimentul cultural ce a avut loc la Iaşi de la care cele două prietene dragi nu au lipsit a fost un eveniment cu o mare încărcătură emoţională...O întâlnire la un nivel înalt de cultură , elite culturale ale românilor din ţară şi de dincolo de Prut...Ce poate fi mai sănătos şi mai minunat pentru românii d e pretutindeni? Decât această identificare prin artă...
Să ne rspectăm şi să ne iubim fraţii!
Dumnezeu ne-a creat din şi cu iubire...unii din noi au uitat de acest sentiment nobil care este , de fapt, insăşi viaţa...

Multumim d-le Constantin Chirila pentru minunatele cuvinte scrise si MULTUMIM pentru minunatele fotografii pe care ni le-ati trimis acum si cu ocazia altor evenimente.Sunteti un "prieten" de nadejde al Universului Prieteniei.

Nicolae Dabija prezinta romanul "Tema pentru acasa"