Ultimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Reţele de socializare
Lelia Mossora- Al gurii nerost
Forumul Prieteniei :: Clubul Forumului Prieteniei :: Bloguri personale ale membrilor Forumului Prieteniei
Pagina 1 din 1
04062009
Lelia Mossora- Al gurii nerost
De amăgire…
Frunză verde de cenuşă
de la pat până la uşă
numai paşii tăi hoinări
fură verde din arţari…
Numai urmele de păşi
calcă tainic peste aşi
şi se duc spre alte zări
răsfoind de-albastru zări
şi se duc pe cer în sus
să descânte de apus
răscolind cărările
şi bântuind mările
să înece cu amar
tot adâncul meu de har.
Frunză verde de trifoi
parcă ieri eram doar doi
îngânând o soaptă-n seară
într-o clipă cât o vară.
Ne-am fi dus către zenit
dacă nu ne-ar fi murit
buzele de mult prea dor
şi sufletul de fuior
tors în van pe lângă ape
să s-adape-n ele clape,
să mai cânte a uimire
şi deloc de amagire…
14 aprilie 2009
Frunză verde de cenuşă
de la pat până la uşă
numai paşii tăi hoinări
fură verde din arţari…
Numai urmele de păşi
calcă tainic peste aşi
şi se duc spre alte zări
răsfoind de-albastru zări
şi se duc pe cer în sus
să descânte de apus
răscolind cărările
şi bântuind mările
să înece cu amar
tot adâncul meu de har.
Frunză verde de trifoi
parcă ieri eram doar doi
îngânând o soaptă-n seară
într-o clipă cât o vară.
Ne-am fi dus către zenit
dacă nu ne-ar fi murit
buzele de mult prea dor
şi sufletul de fuior
tors în van pe lângă ape
să s-adape-n ele clape,
să mai cânte a uimire
şi deloc de amagire…
14 aprilie 2009
Lelia Mossora- Al gurii nerost :: Comentarii
"Întoarcem - fus pierdut în vânt -
culori plecate la pământ."
Versurile astea m-au uns la inima Lelia!
culori plecate la pământ."
Versurile astea m-au uns la inima Lelia!
Spre undeva, spre nicăieri,
spre încotro sau poate … ieri.
spre nu ştiu unde şi nici tu
şi poate da şi poate… nu…
Miresmele calde nasc în noi,
cei triști și arși de alte ploi
ce ne-au spălat cu amintiri
și ne-au secat cu vechi iubiri.
Spre undeva, spre nicăieri,
privim mereu între tăceri
și iar ne ducem - asfințit -
de mult amar și mult iubit.
Spre încotro sau poate… ieri
suntem o frunză-n nicăieri.
Întoarcem - fus pierdut în vânt -
culori plecate la pământ.
Lelia Mossora
28 sept 2012
20 :35
spre încotro sau poate … ieri.
spre nu ştiu unde şi nici tu
şi poate da şi poate… nu…
Miresmele calde nasc în noi,
cei triști și arși de alte ploi
ce ne-au spălat cu amintiri
și ne-au secat cu vechi iubiri.
Spre undeva, spre nicăieri,
privim mereu între tăceri
și iar ne ducem - asfințit -
de mult amar și mult iubit.
Spre încotro sau poate… ieri
suntem o frunză-n nicăieri.
Întoarcem - fus pierdut în vânt -
culori plecate la pământ.
Lelia Mossora
28 sept 2012
20 :35
Tot respetul pentru superbele versuri. Toata admiratia pentru modul profund in care a-ti surprins trairile interne. Cu mult respect George Donomar
Doar vreascuri au rămas
dintr-o iubire spartă,
când viaţa-i fără glas
şi ora-i mult prea moartă
să vadă cum mai cântă
culori de toamnă azi
şi cum nu mai descântă
parfumul cald de brazi.
Cenuşă - amintire
se scurge peste noi.
Când ieri eram IUBIRE
azi suntem iarăşi GOI.
Ne ducem tot trecutul -
o haină peticită.
Atât ne e avutul :
o trecere uimită
prin cilpele furate,
prin aste pale verbe
ce dor mereu lăsate
între dureri acerbe
de sărutări lipsite
şi de-un răspuns anost,
de gesturi ruginite,
de toate fără rost.
Doar vreascuri mai aprind
să-mi trec prin mari de gheaţă
neseceratul… jind -
o mască fără faţă.
Lelia Mossora
21 octombie 2010
15 :34
dintr-o iubire spartă,
când viaţa-i fără glas
şi ora-i mult prea moartă
să vadă cum mai cântă
culori de toamnă azi
şi cum nu mai descântă
parfumul cald de brazi.
Cenuşă - amintire
se scurge peste noi.
Când ieri eram IUBIRE
azi suntem iarăşi GOI.
Ne ducem tot trecutul -
o haină peticită.
Atât ne e avutul :
o trecere uimită
prin cilpele furate,
prin aste pale verbe
ce dor mereu lăsate
între dureri acerbe
de sărutări lipsite
şi de-un răspuns anost,
de gesturi ruginite,
de toate fără rost.
Doar vreascuri mai aprind
să-mi trec prin mari de gheaţă
neseceratul… jind -
o mască fără faţă.
Lelia Mossora
21 octombie 2010
15 :34
Cum ning pe noi singurătăţi !
Suntem la fel de trişti şi goi -
Neîntâlnite jumătăţi
Care odată am fost doi.
Ne ducem soarta spre apus,
Şi căutăm mereu în zare
Necunoscutul mult prea sus
Şi marea pentru noi prea... mare.
Ne amăgim că am găsit
Un diamant printre nisipuri.
Minciună doar în infinit
Între tăcute, şterse chipuri.
Împingem visul în neant
Tot măsurând o depărtare
Cu zâmbet prins într-un flagrant
Ne-om izbăvi întru iertare.
Lelia Mossora
1 nov 2010
23 :00
Suntem la fel de trişti şi goi -
Neîntâlnite jumătăţi
Care odată am fost doi.
Ne ducem soarta spre apus,
Şi căutăm mereu în zare
Necunoscutul mult prea sus
Şi marea pentru noi prea... mare.
Ne amăgim că am găsit
Un diamant printre nisipuri.
Minciună doar în infinit
Între tăcute, şterse chipuri.
Împingem visul în neant
Tot măsurând o depărtare
Cu zâmbet prins într-un flagrant
Ne-om izbăvi întru iertare.
Lelia Mossora
1 nov 2010
23 :00
La mine-n suflet stă să plouă
şi nuferi albi eu îţi aştern.
E noapte caldă şi pe rouă
ţi-aş da iubirea şi-n infern
de dor te-aş duce să auzi
cum cântă iar cocorii seara.
Te-aş adormi pe foi de duzi
să mă înveţi descântec vara.
Te-aş inunda cu sărutări
şi cu luceferi te-aş încinge ,
ţi-aş da înaltul peste mări,
mereu amarul aş învinge
şi iar mereu aş aştepta
iubirea-n infinit să ducă
ofranda mea şi-aş căuta
lumina lunii prea năucă
de vraja ta , de vraja mea...
La mine-n suflet stă să ningă
şi doar poeme eu îţi scriu.
Mi-e dor de ieri, mi-e dor de ducă
ş-aş vrea să fii, şi-aş vrea să fiu
acelaşi vis demult uitat
care se şterge de pe gene
dar care… tace apăsat
pe mult amarele troiene.
La mine-n suflet stă să plouă.
Din tine curge nemurirea...
E vechi păcatul dar iubirea
am împărţit-o… pe din două
Lelia Mossora
22 nov 2010
21 :50
şi nuferi albi eu îţi aştern.
E noapte caldă şi pe rouă
ţi-aş da iubirea şi-n infern
de dor te-aş duce să auzi
cum cântă iar cocorii seara.
Te-aş adormi pe foi de duzi
să mă înveţi descântec vara.
Te-aş inunda cu sărutări
şi cu luceferi te-aş încinge ,
ţi-aş da înaltul peste mări,
mereu amarul aş învinge
şi iar mereu aş aştepta
iubirea-n infinit să ducă
ofranda mea şi-aş căuta
lumina lunii prea năucă
de vraja ta , de vraja mea...
La mine-n suflet stă să ningă
şi doar poeme eu îţi scriu.
Mi-e dor de ieri, mi-e dor de ducă
ş-aş vrea să fii, şi-aş vrea să fiu
acelaşi vis demult uitat
care se şterge de pe gene
dar care… tace apăsat
pe mult amarele troiene.
La mine-n suflet stă să plouă.
Din tine curge nemurirea...
E vechi păcatul dar iubirea
am împărţit-o… pe din două
Lelia Mossora
22 nov 2010
21 :50
Dragi prieteni fauritori de versuri
Intrucat se aproprie Anul Nou va provoc sa va strangeti condeiele(adica sa va pregatiti tastaturile) si sa sa purcedem impreuna la compunerea unei URATURI a Asociatiei Universul Prieteniei.
Fiecare dintre dumneavoastra poate scrie cate versuri vrea,urmand ca apoi sa adunam aceste versuri intr-un colaj ca din acest brainstorming sa finalizam o uratura vesela,cu umor.Va invit sa fiti neinduratori in a puncta lucrurile amuzante sau cele care v-au distrat in contactul vostru cu activitatile asociatiei.Mi-ar place ca noi cei din consiliul director sa fim zugraviti in cateva versuri comice de catre dvs ,asa cum ne-ati perceput,sa spunem la prima intalnire,sau o descriere comica a dvs insiva in raportul cu asociatia.Sa nu ii uitam pe mentorii nostri ,domnul Marcu si Liviu Apetroaie care trebuie sa aiba si ei un portret amuzant si tot ceea ca va mai indeamna inspiratia Consider acest lucru o provocare pt dvs si un apel la umorul si veselia care clocoteste in sufletul vostru.Imi rezerv dreptul de a da forma finala a uraturii lucrand personal la colajul textelor dvs.
Voi deschide un subiect special "Uratura Asociatiei Universul Prieteniei -2010",unde va rog si va invit sa postati unul sub altul textele dvs.Daca gasiti o rima mai smechera la textul aceluia de a postat deja, o sugerati fara jena,lucrand toti la un text care sa starneasca lacrimi de ras.Nu trebuie sa uitam si site-urile partenere care trebuie amintite si prinse in uratura(Cleopatra,Reteaua literara,Netlogul,Facebook,Cititori de proza ,etc...).Sugerez ca textele trebuei sa aiba forma clasica de uratura,adica sa nu uitam ;interjectiile ahoo,ahoo, hai hai,sa introducem si gongul de la Sadoveanu si talanca de la Junimea Noua ,etc....si ce va mai trece prin minte...
Va multumesc anticipat si va astept sa fiti cat mai creativi
Intrucat se aproprie Anul Nou va provoc sa va strangeti condeiele(adica sa va pregatiti tastaturile) si sa sa purcedem impreuna la compunerea unei URATURI a Asociatiei Universul Prieteniei.
Fiecare dintre dumneavoastra poate scrie cate versuri vrea,urmand ca apoi sa adunam aceste versuri intr-un colaj ca din acest brainstorming sa finalizam o uratura vesela,cu umor.Va invit sa fiti neinduratori in a puncta lucrurile amuzante sau cele care v-au distrat in contactul vostru cu activitatile asociatiei.Mi-ar place ca noi cei din consiliul director sa fim zugraviti in cateva versuri comice de catre dvs ,asa cum ne-ati perceput,sa spunem la prima intalnire,sau o descriere comica a dvs insiva in raportul cu asociatia.Sa nu ii uitam pe mentorii nostri ,domnul Marcu si Liviu Apetroaie care trebuie sa aiba si ei un portret amuzant si tot ceea ca va mai indeamna inspiratia Consider acest lucru o provocare pt dvs si un apel la umorul si veselia care clocoteste in sufletul vostru.Imi rezerv dreptul de a da forma finala a uraturii lucrand personal la colajul textelor dvs.
Voi deschide un subiect special "Uratura Asociatiei Universul Prieteniei -2010",unde va rog si va invit sa postati unul sub altul textele dvs.Daca gasiti o rima mai smechera la textul aceluia de a postat deja, o sugerati fara jena,lucrand toti la un text care sa starneasca lacrimi de ras.Nu trebuie sa uitam si site-urile partenere care trebuie amintite si prinse in uratura(Cleopatra,Reteaua literara,Netlogul,Facebook,Cititori de proza ,etc...).Sugerez ca textele trebuei sa aiba forma clasica de uratura,adica sa nu uitam ;interjectiile ahoo,ahoo, hai hai,sa introducem si gongul de la Sadoveanu si talanca de la Junimea Noua ,etc....si ce va mai trece prin minte...
Va multumesc anticipat si va astept sa fiti cat mai creativi
Doar vreascuri au rămas
dintr-o iubire spartă,
când viaţa-i fără glas
şi ora-i mult prea moartă
să vadă cum mai cântă
culori de toamnă azi
şi cum nu mai descântă
parfumul cald de brazi.
Cenuşă - amintire
se scurge peste noi.
Când ieri eram IUBIRE
azi suntem iarăşi GOI.
Ne ducem tot trecutul -
o haină peticită.
Atât ne e avutul :
o trecere uimită
prin clipele furate,
prin aste pale verbe
ce dor mereu lăsate
între dureri acerbe
de sărutări lipsite
şi de-un răspuns anost,
de gesturi ruginite,
de toate fără rost.
Doar vreascuri mai aprind
să-mi trec prin mări de gheaţă
neseceratul… jind -
o mască fără… faţă.
Lelia Mossora
21 octombie 2010
dintr-o iubire spartă,
când viaţa-i fără glas
şi ora-i mult prea moartă
să vadă cum mai cântă
culori de toamnă azi
şi cum nu mai descântă
parfumul cald de brazi.
Cenuşă - amintire
se scurge peste noi.
Când ieri eram IUBIRE
azi suntem iarăşi GOI.
Ne ducem tot trecutul -
o haină peticită.
Atât ne e avutul :
o trecere uimită
prin clipele furate,
prin aste pale verbe
ce dor mereu lăsate
între dureri acerbe
de sărutări lipsite
şi de-un răspuns anost,
de gesturi ruginite,
de toate fără rost.
Doar vreascuri mai aprind
să-mi trec prin mări de gheaţă
neseceratul… jind -
o mască fără… faţă.
Lelia Mossora
21 octombie 2010
M-aş face pământ pentru tine
să te sorb ca pe un păcat;
te-aş cânta în versuri divine
să fiu mereu vinovat
de-a ta iubire eternă,
să-ngrop amurguri în vin,
să-ţi cutreier visul în pernă
prefacându-te în sărut şi pelin ;
să-ţi sorb toată umbra-ntr-o clipă,
să fiu al iubirii descânt,
să nu cer, deşi sunt aripă
al dorului ce cântă... în cânt.
Aş face castele din ploaie
să murim în iubire mereu,
când noaptea-ntuneric despoaie
iar tu veşnic fi-vei doar EU.
Arama sărut ar răsfrânge
pe gura nesărutată
şi mâinile noatre s-ar frânge
iubindu-ne fără de pată.
Apusul şi-ar cerne iar mierea
şi sângele ar cere ofrandă.
Mă doare iarăşi durerea
şi gesturile devenite ghirlandă
pe trup şi în carnea flămândă
de visul prea des NEvisat.
Mereu tu mi-ai fost doar osândă
când gândul ţi-ai revărsat
peste nopţile mele deşarte
şi peste cărări fără popas.
M-ai dus în stele , departe.
Între noi este numai ...un pas.
Lelia Mossora
12 iunie 2010
12:40
Cântec - vioară
Nicicând nu vei şti
şi nu vei simţi
cum se duc paşii mei
fără temei...
Cum te caut în van
pe acelaşi liman
să-mi fii leac pentru dor
şi al vieţii fuior,
să-mi aduci iar lumina
spălându-mi retina
cu ploaia din noi
mult plânsă în doi.
Te-aş duce mereu
pe aripi de EU,
să fii cântec - vioară
în trup de fecioară,
să fii umărul drept
cel care-l aştept
să sprijine vara
luându-mi povara
de somn nedormit
şi vis nenuntit ;
să-mi faci dintr-un mac
de salvare colac,
să mă duci pe apus
să uit cât de sus
te-am gândit într-o seară
făcând noaptea să moară
în braţe strângând
o fărâmă de gând
în care erai
o scânteie de rai.
Azi vin şi te chem
şi-mi eşti numai blestem
întorcând anotimp
neştiind că eşti timp
care încă n-apune
în veşnice strune.
Lelia Mossora
14 iunie 2010
02:43
Am nevoie de vânt
şi de cuvânt
să cutreiere toamna
când eu sunt numai doamna
ce cutreieră-n lume
şi cântă un nume
neştiind că e rană
şi trupului hrană
tot ce nu e sortit
să fie iubit...
Descos fir de mare
şi cântec din sare
să culeg o minune,
să dezleg cai în spume,
să te chem în amurg
călăre pe-un murg.
Nu ştiu de tu eşti
a lumii poveşti
sau dacă apus
e numele dus
ce-l caut mereu
crezând că eşti EU.
Rămâne silaba
să-nece otrava
din cercul oprit
de timpul meu - vid.
Mă culc pe o umbră
să nu devin sumbră
cătând în chemare
a mării plecare.
Eşti tu şi sunt eu
şi fi-vom mereu
cei care descânt
fără cuvânt
doar zborul înfrânt.
Lelia Mossora
16 iunie 2010
01:24
şi de cuvânt
să cutreiere toamna
când eu sunt numai doamna
ce cutreieră-n lume
şi cântă un nume
neştiind că e rană
şi trupului hrană
tot ce nu e sortit
să fie iubit...
Descos fir de mare
şi cântec din sare
să culeg o minune,
să dezleg cai în spume,
să te chem în amurg
călăre pe-un murg.
Nu ştiu de tu eşti
a lumii poveşti
sau dacă apus
e numele dus
ce-l caut mereu
crezând că eşti EU.
Rămâne silaba
să-nece otrava
din cercul oprit
de timpul meu - vid.
Mă culc pe o umbră
să nu devin sumbră
cătând în chemare
a mării plecare.
Eşti tu şi sunt eu
şi fi-vom mereu
cei care descânt
fără cuvânt
doar zborul înfrânt.
Lelia Mossora
16 iunie 2010
01:24
La mulţi ani, draga mea!
Tu eşti vis de iubire pe care ni-l împărtăşeşti în cuvânt...''şi mai întâi a fost cuvântul''...
Versul tău este lacrimă ascunsă, dor neîmpărtăşit, şoaptă de iubire, tristeţe legănată în frunze ruginii de toamnă, tânguirea valului de mare sărutându-şi tărmul-pereche...Tu eşti iubirea!
Să rămâi iubire, să rămâi frumoasă!
Cu drag şi admiraţie, Violetta Petre
Tu eşti vis de iubire pe care ni-l împărtăşeşti în cuvânt...''şi mai întâi a fost cuvântul''...
Versul tău este lacrimă ascunsă, dor neîmpărtăşit, şoaptă de iubire, tristeţe legănată în frunze ruginii de toamnă, tânguirea valului de mare sărutându-şi tărmul-pereche...Tu eşti iubirea!
Să rămâi iubire, să rămâi frumoasă!
Cu drag şi admiraţie, Violetta Petre
Ochiul tău închis
peste pleoapa mea
seri la rând mi-a nins
fiecare stea.
Absenţa e mâna
de pe al meu umăr.
Ruptă este struna
şi secunda număr.
Roşul meu amurg
nu mai cântă azi.
Gândurile curg
când te pierd şi cazi.
Într-un anotimp
mult prea veştejit
îţi sunt numai timp
prea demult vrăjit.
Frunzele din trup
se scutur în van.
Astăzi nu mai rup
clipele din an
basmul ca să-ţi scriu,
visul să ţi-l fur.
Este doar pustiu
când tu eşti contur
umbrelor ce vin
de departe iar.
Vorbele-s pelin
curgând din amar.
Mă opresc pe şoapte
să aud cum trece
vântul peste noapte
într-un somn mult rece.
Culoarea de mac
pe buze e stinsă
şi învăţ să tac
de zări Necuprinsă...
Lelia Mossora
29 mai 2010
peste pleoapa mea
seri la rând mi-a nins
fiecare stea.
Absenţa e mâna
de pe al meu umăr.
Ruptă este struna
şi secunda număr.
Roşul meu amurg
nu mai cântă azi.
Gândurile curg
când te pierd şi cazi.
Într-un anotimp
mult prea veştejit
îţi sunt numai timp
prea demult vrăjit.
Frunzele din trup
se scutur în van.
Astăzi nu mai rup
clipele din an
basmul ca să-ţi scriu,
visul să ţi-l fur.
Este doar pustiu
când tu eşti contur
umbrelor ce vin
de departe iar.
Vorbele-s pelin
curgând din amar.
Mă opresc pe şoapte
să aud cum trece
vântul peste noapte
într-un somn mult rece.
Culoarea de mac
pe buze e stinsă
şi învăţ să tac
de zări Necuprinsă...
Lelia Mossora
29 mai 2010
Ma si mir ca am reusit sa postez aici.
Este o performanta pentru ca de obicei nu ma descurc deloc.
Lelia
Este o performanta pentru ca de obicei nu ma descurc deloc.
Lelia
Superbe! Te citesc foarte des si imi place cum scrii. Felicitri, draga mea! Somn usor! Georgeta.
Mă doare că..eşti
şi că...nu eşti
a lumii poveşti.
Mă doare că pleci
mereu pe poteci
neştiute de dor
al veţii sobor
de cântec şi vis,
de somn paradis,
de vorbe amare
şi clipe prea rare,
de tot cei ai fi
dacă ai şti
ce eşti şi ce nu
al vieţii un NU,
să spui tot ce simţi
să nu mă mai minţi
că iubeşti
tot ce sînt
al iubirii descânt
şi ce fac şi ce nu
şi ce simt fără TU.
Aş fi leac pentru tot
de-aş putea să socot
secundele iar
ce trec aşa rar
peste visele şui...
Să încui şi descui
uşi închise mereu
fără tu, fără EU.
M-aş preface-ntr-un mac
să ascult şi să tac ;
roşul şters pe apus
l-aş toarce pe-un fus
iubirea să-ţi ţes
fără de înţeles...
Ţi-aş trimte-ntr-un vis
doar culori de cais,
doar cântec de dor
răsucit în fuior
şi verde de mai
să-ţi fiu cântec de nai,
să m-aduni din furtună
şi-ntr-o vară nebună
să ne ducem în doi
ferecaţi între ploi
aşternând pe pământ
al iubirii cuvânt,
să aprindem în zori
sângeratele flori.
Lelia Mossora
26 mai 2010
şi că...nu eşti
a lumii poveşti.
Mă doare că pleci
mereu pe poteci
neştiute de dor
al veţii sobor
de cântec şi vis,
de somn paradis,
de vorbe amare
şi clipe prea rare,
de tot cei ai fi
dacă ai şti
ce eşti şi ce nu
al vieţii un NU,
să spui tot ce simţi
să nu mă mai minţi
că iubeşti
tot ce sînt
al iubirii descânt
şi ce fac şi ce nu
şi ce simt fără TU.
Aş fi leac pentru tot
de-aş putea să socot
secundele iar
ce trec aşa rar
peste visele şui...
Să încui şi descui
uşi închise mereu
fără tu, fără EU.
M-aş preface-ntr-un mac
să ascult şi să tac ;
roşul şters pe apus
l-aş toarce pe-un fus
iubirea să-ţi ţes
fără de înţeles...
Ţi-aş trimte-ntr-un vis
doar culori de cais,
doar cântec de dor
răsucit în fuior
şi verde de mai
să-ţi fiu cântec de nai,
să m-aduni din furtună
şi-ntr-o vară nebună
să ne ducem în doi
ferecaţi între ploi
aşternând pe pământ
al iubirii cuvânt,
să aprindem în zori
sângeratele flori.
Lelia Mossora
26 mai 2010
Un simplu popas
Astăzi vreau să uit
ce a fost demult,
ce mi-a fost prădat
şi nu mi-a fost dat.
Vreau un colţ de rai,
să mai cânte-un nai
despre flori de-abis
şi de paradis.
Vreau să te ucid
fie şi cu vid,
să simţi cum absenţa
este chiar esenţa
celor ce doream
pe cand Nemuream
doar minciuni deşarte
scrise ca din carte,
să te dor mereu
umbra ce-am fost eu -
un verde absint
iubiri împlinind,
sângele să-ţi moară
pe corzi de vioară
şi să nu găseşti
tâlcul din poveşti,
să cauţi mereu
zicând că eşti EU,
floarea de-apus
ce ţi-am fost adus
că un dar curat
fără de păcat.
Te-aş mai vrea izvor
dacă n-ai fi dor.
Te-aş vrea o verbină,
trupul meu - tulpină
să-ţi fie în veci
vorbelor prea reci,
că mi-ai colindat
trupul de păcat,
că mi-ai descântat
nopţi de neuitat.
şi aş mai vrea să fii
frunzele pustii
ce se scutur toamna
fără să-ţi fiu doamna
ce ţi-ai fi dorit -
vis neîmplinit.
Te-aş fi dus pe zori
să te-nvăţ să mori.
De iubire-s plină
şi de prealumină.
Însă... ai rămas
un simplu popas
în a vieţii tină
căutându-mi vină
chiar de Neiubit
şi de Nenuntit
Şi acum mă iartă
că sunt numai soartă
ce te urmăreşte
şi te îngereşte !
Astăzi vreau să uit
ce a fost demult,
ce mi-a fost prădat
şi nu mi-a fost dat.
Vreau un colţ de rai,
să mai cânte-un nai
despre flori de-abis
şi de paradis.
Vreau să te ucid
fie şi cu vid,
să simţi cum absenţa
este chiar esenţa
celor ce doream
pe cand Nemuream
doar minciuni deşarte
scrise ca din carte,
să te dor mereu
umbra ce-am fost eu -
un verde absint
iubiri împlinind,
sângele să-ţi moară
pe corzi de vioară
şi să nu găseşti
tâlcul din poveşti,
să cauţi mereu
zicând că eşti EU,
floarea de-apus
ce ţi-am fost adus
că un dar curat
fără de păcat.
Te-aş mai vrea izvor
dacă n-ai fi dor.
Te-aş vrea o verbină,
trupul meu - tulpină
să-ţi fie în veci
vorbelor prea reci,
că mi-ai colindat
trupul de păcat,
că mi-ai descântat
nopţi de neuitat.
şi aş mai vrea să fii
frunzele pustii
ce se scutur toamna
fără să-ţi fiu doamna
ce ţi-ai fi dorit -
vis neîmplinit.
Te-aş fi dus pe zori
să te-nvăţ să mori.
De iubire-s plină
şi de prealumină.
Însă... ai rămas
un simplu popas
în a vieţii tină
căutându-mi vină
chiar de Neiubit
şi de Nenuntit
Şi acum mă iartă
că sunt numai soartă
ce te urmăreşte
şi te îngereşte !
Lelia Mossora
19 mai 2010
01:31
Amintiri din viitor…
Sângele curge încet pe asfalt
Sunt mugurii noştri de viaţă căzuţi
Nu vreau, deşi… eşti al lumii înalt…
Te caut mereu în fagurii muţi.
Mă duci pe coline ce nu au cuvânt,
m-adulmeci de parcă aş fi amăgire ;
sunt cântul care colindă prin gând,
tu eşti şi eu sunt…aceeaşi nuntire.
Mai trec printre ramuri răzvrătiri de iubire
Mai trec printre vorbe încercări de alint.
Nu ştiu deşi ştiu că iarna mi-e mire.
Nu vreau deşi vreau…sa mă minţi…să te mint.
Sunt azi candelabrul ce scânteie în umbră
Sunt tot o corolă de vagi aşteptări.
Eşti omul cu faţa ce schimbă penumbră
Căutând mereu acelaşi chemări .
Înţeleg doar popasul ce-l faci să te-nalţi
pe sufletul meu că o pasăre-n zbor.
Mă doare clepsidra în care te zbaţi
deşi nu pricepi că tu naşti deşi mor.
Sunt eu deşi nu-s silaba ce doare.
Şi eşti deşi nu , al amurgului timp.
Mă chemi deşi nu în secunda ce doare
să urcăm amândoi al durerii Olimp.
Ce fals sună tot în jur când nu eşti !
Ce sunet ciudat au orele toate !
Craciunu-i străin bătând la fereşti
Nimic nu mai este …Amintiri pe o carte…
Lelia Mossora
26 decembrie 2009
02 :09
Iad sau rai
Alege tu
ce vrei să fiu :
dulce sau amar ?
Cald sau rece ?
Roşu sau alb ?
Apus sau răsărit ?
Nemargineste-mă cu
fiinţa ta !
Cântă-mi colindul
mâinilor pe trup !
Alintă-mă cu privirea!
Ia-mi dorul
şi transformă-l
în urlet !
Rescrie-mă în tine
ca pe o pecete de dor !
Ascunde-mi ramurile
în sângele tău
să fim
doar un vis
cutremurat în apus !
Fură-mi clipele şi
fă-le noaptea ta !
Fură-mi gura
şi fugi cu ea
în deşert
să nu ne mai vadă
decât nisipul
presat pe trupurile noastre
arse
de Neuitare !
Alege tu
ce vrei să fiu :
dulce sau amar ?
Lelia Mossora
23 dec 2009
01 :55
Gol albastru
Ascultăm împreună tăcerea;
sunetele picură în sânge...
Curg încet pe clapele neştiute
ale trupului...
Oceane se zbat sub tâmplă,
pescăruşi răniţi nu-şi găsesc somnul.
Drumurile se întretaie
întâmplător sau nu ...
Stăm cuminţi
cu mâinile pe suflet şi ascultăm
căderea în golul albastru
din suflete...
Lelia Mossora
23 dec 2009
20 :45
Strigăt de şoapte
Mă întorci , te întorc
din drumul de ieri.
Amurg mă cutreieri,
îmi dai şi nu ceri.
Tot roşul din mine
l-ai lăsat pe apus
şi eşti şi nu eşti
al lumii supus.
Mă laşi azi în cer
să-mi dezleg întrebări.
Mă duci pe ştiute
sau NE…descântari.
Îmi frângi iarăşi visul
tremurând peste frunze
pe când eşti NEzisul
de lacrimi NEcurse.
Mai spargi între dinţi
otrava din noi
să ne spele păcatul
nestiutele
ploi.
Mă dor asfinţituri trecute
în goană
pe lângă un tropot de cai
într-o toamnă.
Culeg astăzi stele
din fire de nai
să te-mbrac în zăludele
spaime de rai -
acela care din mine-i
popas
ca şi cum , ca şi când
tu ai fi rămas
un fluture-n seara
care nu vine
fără noi,
fără tu , fără mine.
Cum curg mângâieri
din nopţi
fără vise.
Ai taina din mine
fără lacrimi promise.
Pribege sunt mâinile tale
în somn.
Eşti tăcut şi eşti singur,
nenuntitule domn.
Vom fi într-o zi
un strigăt de şoapte.
Nu te du!
Nu veni !
Doar stai lângă moarte
să-mi curmi răsuflarea
cu sărutul bolnav
ce te-adulmeca-n seara
cu bocet gângav.
Apun iar în carne
dorinţi înnorate
Nu poţi să îmi dai
decât
fruct de păcate.
Lelia Mossora
20 decembrie 2009
03 :58
Sângele curge încet pe asfalt
Sunt mugurii noştri de viaţă căzuţi
Nu vreau, deşi… eşti al lumii înalt…
Te caut mereu în fagurii muţi.
Mă duci pe coline ce nu au cuvânt,
m-adulmeci de parcă aş fi amăgire ;
sunt cântul care colindă prin gând,
tu eşti şi eu sunt…aceeaşi nuntire.
Mai trec printre ramuri răzvrătiri de iubire
Mai trec printre vorbe încercări de alint.
Nu ştiu deşi ştiu că iarna mi-e mire.
Nu vreau deşi vreau…sa mă minţi…să te mint.
Sunt azi candelabrul ce scânteie în umbră
Sunt tot o corolă de vagi aşteptări.
Eşti omul cu faţa ce schimbă penumbră
Căutând mereu acelaşi chemări .
Înţeleg doar popasul ce-l faci să te-nalţi
pe sufletul meu că o pasăre-n zbor.
Mă doare clepsidra în care te zbaţi
deşi nu pricepi că tu naşti deşi mor.
Sunt eu deşi nu-s silaba ce doare.
Şi eşti deşi nu , al amurgului timp.
Mă chemi deşi nu în secunda ce doare
să urcăm amândoi al durerii Olimp.
Ce fals sună tot în jur când nu eşti !
Ce sunet ciudat au orele toate !
Craciunu-i străin bătând la fereşti
Nimic nu mai este …Amintiri pe o carte…
Lelia Mossora
26 decembrie 2009
02 :09
Iad sau rai
Alege tu
ce vrei să fiu :
dulce sau amar ?
Cald sau rece ?
Roşu sau alb ?
Apus sau răsărit ?
Nemargineste-mă cu
fiinţa ta !
Cântă-mi colindul
mâinilor pe trup !
Alintă-mă cu privirea!
Ia-mi dorul
şi transformă-l
în urlet !
Rescrie-mă în tine
ca pe o pecete de dor !
Ascunde-mi ramurile
în sângele tău
să fim
doar un vis
cutremurat în apus !
Fură-mi clipele şi
fă-le noaptea ta !
Fură-mi gura
şi fugi cu ea
în deşert
să nu ne mai vadă
decât nisipul
presat pe trupurile noastre
arse
de Neuitare !
Alege tu
ce vrei să fiu :
dulce sau amar ?
Lelia Mossora
23 dec 2009
01 :55
Gol albastru
Ascultăm împreună tăcerea;
sunetele picură în sânge...
Curg încet pe clapele neştiute
ale trupului...
Oceane se zbat sub tâmplă,
pescăruşi răniţi nu-şi găsesc somnul.
Drumurile se întretaie
întâmplător sau nu ...
Stăm cuminţi
cu mâinile pe suflet şi ascultăm
căderea în golul albastru
din suflete...
Lelia Mossora
23 dec 2009
20 :45
Strigăt de şoapte
Mă întorci , te întorc
din drumul de ieri.
Amurg mă cutreieri,
îmi dai şi nu ceri.
Tot roşul din mine
l-ai lăsat pe apus
şi eşti şi nu eşti
al lumii supus.
Mă laşi azi în cer
să-mi dezleg întrebări.
Mă duci pe ştiute
sau NE…descântari.
Îmi frângi iarăşi visul
tremurând peste frunze
pe când eşti NEzisul
de lacrimi NEcurse.
Mai spargi între dinţi
otrava din noi
să ne spele păcatul
nestiutele
ploi.
Mă dor asfinţituri trecute
în goană
pe lângă un tropot de cai
într-o toamnă.
Culeg astăzi stele
din fire de nai
să te-mbrac în zăludele
spaime de rai -
acela care din mine-i
popas
ca şi cum , ca şi când
tu ai fi rămas
un fluture-n seara
care nu vine
fără noi,
fără tu , fără mine.
Cum curg mângâieri
din nopţi
fără vise.
Ai taina din mine
fără lacrimi promise.
Pribege sunt mâinile tale
în somn.
Eşti tăcut şi eşti singur,
nenuntitule domn.
Vom fi într-o zi
un strigăt de şoapte.
Nu te du!
Nu veni !
Doar stai lângă moarte
să-mi curmi răsuflarea
cu sărutul bolnav
ce te-adulmeca-n seara
cu bocet gângav.
Apun iar în carne
dorinţi înnorate
Nu poţi să îmi dai
decât
fruct de păcate.
Lelia Mossora
20 decembrie 2009
03 :58
Lelia draga...esti minunata.....compui atat de frumos...poezia ta este ca o melodie....
bine v-am gasit stimata doamna ! frumoase versuri,frumoase si clipurile realizate cu cele scrise de dvs.!
multe succese in continuare !
va urez toate cele bune, o noapte buna, linistita !
cu stima, victoria.
Friends18.com Picture Comments
multe succese in continuare !
va urez toate cele bune, o noapte buna, linistita !
cu stima, victoria.
Friends18.com Picture Comments
Minunate draga Lelia versurile tale, care au prins viata in clipurile atasate.Multumim frumos ca ne-ai incantat!
Pahare se sparg
Se sparge şi gândul
În cioburi de stele
Se perindă de-a rândul...
Şi vise se sparg
De maluri de clipă
Ai fost un catarg
Alergând pe-o aripă
Şi drumul ai fost
ce duce niciunde
al gurii nerost
spânzurând peste unde...
Mă duc către zări
să vindec trecutul
şi poate că mări
să înghită durutul
meu gest de-nceput
ce face să moară
apusul trecut
pe linişti de pară...
15 sept 2008
Se sparge şi gândul
În cioburi de stele
Se perindă de-a rândul...
Şi vise se sparg
De maluri de clipă
Ai fost un catarg
Alergând pe-o aripă
Şi drumul ai fost
ce duce niciunde
al gurii nerost
spânzurând peste unde...
Mă duc către zări
să vindec trecutul
şi poate că mări
să înghită durutul
meu gest de-nceput
ce face să moară
apusul trecut
pe linişti de pară...
15 sept 2008
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Astazi la 5:21 pm Scris de Didina Sava
» Decorațiuni din fetru
Lun Dec 28, 2020 3:35 pm Scris de Didina Sava
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
Joi Ian 16, 2020 8:12 pm Scris de Didina Sava
» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 6:30 pm Scris de Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 3:15 pm Scris de Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
Mar Iul 12, 2016 12:43 am Scris de Varganici Costica
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 12:03 pm Scris de tyk
» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 6:59 pm Scris de Didina Sava
» Dorina Neculce
Dum Mar 15, 2015 1:42 am Scris de Dorina Ciocan