haios si nostim...esti placut si atragi cu usurinta cititorul...

Aseara l-am invitat pe Tolstoi la o vodka in Campusul Tudor Vladimirescu..este acolo restaurantul Cornelius. Intram înăuntru şi ii zic: "Maestre, mă ierţi, dar vodka românească e mai spălăcită, nu e aşa straşnica precum a dumneavoastră, din Rusia...vă daţi seama...în Siberia, la -35 grade ori bei vodka ori nu bei, adică ori trăieşti, ori te congelezi! La noi aici e mai leşinată vodka dar e bună totuşi.." Zice: "Tinere, fugi de aici că vorbeşti prostii! Lasă că am tras şi eu un rachiu de la voi de aici din Moldova şi nu era rău." Zic: "Bine, maestre, dar vorba e: nu ne lăsaţi şi nouă vreo două cuvinte pentru Universul Prieteniei, că nouă ne plac chestiile spirituale adevărate, straşnice, aşa ca vodka din Siberia." Zice: "Bine, tăticule, hai că am ceva special pentru voi." Şi iată ce mi-a zis:
"Ştiu că mor şi în perspectiva morţii nu pot să-mi doresc nimic exterior în viaţa din vare plec. Nu pot să-mi doresc nici lauda oamenilor, fiindcă celui mort nu-i e de niciun folos. Un singur lucru nu pot să nu-mi doresc: să-i iubesc mereu la fel pe toţi cu gândul, cu vorba, cu fapta, în orice clipă şi până în ultima clipă. (...)
Timpul nu există. Există viaţa mea. Iar ea e doar scrisă în timp. Există compoziţia, dar nu există rânduri, litere. Ea e doar scrisă cu ajutorul rândurilor şi al literelor. Faptul că o compoziţie bună e scrisă cu rânduri şi litere nu demonstrează nicidecum că viitoarele rânduri şi litere ale cărţii vor continua compoziţia sau vor alcătui o compoziţie asemănătoare. (despre Dumnezeu şi om, în "Jurnalul ultimilor ani")

Sentimente cântate în vers cu naturaleţea şi sinceritatea îndrăgostitului de ''frumos''!
Minunat !

Cu drag, Vio

Nu pot scrie decat un cuvant Raul la tot ce exprima sufletul tau: iubire.

Ma bucur ca iti place cum am scris. Pai poate meriti chiar mai mult..ai toata viata inainte si talentul si lectura te vor ajuta. Bafta mare!

Placut simplu, galant, splendid!
a pot scrie si eu cu acest caracteristici, sa pot compune si eu versuri asa!
Da as cere prea mult cred. Ca nu merit.
Multa sanatate si noapte buna!

Fata cu rolele


Frumoaso ce dai bucuriei veşmânt
Când timpul se scurge agale
Se văd scăpărând scântei de argint
Din rolele tale



Oraşul tresare - din umbră, plăpând
Istoria stă să-l răsfeţe
Iar străzile toate alintă-se când
Păşeşti cu tandreţe


Căci timpul se-opreşte la zâmbetul tău
Şi tremură-n el vesnicia
Să-ţi fie viaţa un cântec mereu
Ana Maria.

Domnisoara Ana Maria Munteanu, care prezinta emisiunea "Cu rolele prin Bucuresti", de pe TVR Cultural, stie ca pentru dumneaei am compus aceasta poezie. A ramas incantata in felul ei...si felul in care a ramas ea incantata coincide multumitor cu cu felul in care imi doream eu sa ramana incantata..

Aveam cincisprezece ani, dar îmi simţeam gândirea milenară (sentiment miraculos, care se micşorează pe măsură ce începem să trăim) şi îmi dădeam seama că la capătul viu al acestui fluviu, care înainta spre necunoscut, eram eu. Asta era neîndoielnic: nu eram eu punctul la care ajunsese până atunci istoria? Cine altcineva? Cei dinaintea mea erau bătrâni şi vedeam până unde o aduseseră. Era acum rândul meu. (Marin Preda - "Viaţa ca o pradă" - roman autobiografic)

Ma simt onorat de apreciere..multumesc! Ei, ce sa zic acu'...recunosc ca imi cam place sa ma joc de-a poezia..

Azi dragul meu tristetea din sufletul meu e atat de profunda , incat mi-au secat lacrimile, " Iubirea fara hotar" incape intr-un sicriu, crede-ma, tocmai am plans ieri pe un astfel de sicriu.

Scriitorul adevărat este un om singur. Şi, pe măsură ce creşte în ochii celorlalţi, se cufundă tot mai mult în singurătate. Iar dacă este suficient de bun, în fiecare zi e nevoit să se confrunte cu eternitatea sau cu absenţa ei (Ernest Hemingway)

Am tastat gresit si a iesit un emoticon ciudat, acesta de la sfarsit si care mai apare mai sus inca odata. Noapte buna tuturor!

Într-un vechi palat
Mi-a fost frate numai râul
Alb şi-ncercănat
Luminat de lună
Râul fara grai
M-a-nvăţat să cânt balada
Unui tânăr crai
Mi-am legat de bună voie
Soarta de un vis
Am cântat dar cine ştie
Ce mi-o mai fi scris
Mai demult, odată,
Mama îmi spunea:
"Eşti născuta la zi mare
Cântă-ţi dragostea!"

Mă cunoaşteţi
Eu sunt fata
Din Nalindamar
Trec prin lume ca un cântec
Dulce şi amar
Trec prin viaţă
Ca şi râul
Din Nalindamar
Cânt iubirea şi speranţa
Fără de hotar
Înşirând mărgăritare
Anii mei la rând
Tot mai gust din sarea vieţii
Şi mai văd trecând
Cai sălbatici, liberi
Clipe trec şi trec
Ca şi râul de acasă
Cântecu-mi petrec.
(versurile melodiei "Fata din Nalindamar", cântată de Mădălina Manole) :x

Ce versuri!... Eu nu pot asculta muzica de 11 ani..aparatul meu auditiv mă ajută doar la conversaţii, muzica nu o percep ca atare, aud altceva, o aiureală.. totuşi piesa aceasta am ascultat-o, pentru că e din anii 90..am ramas mut când am ascultat-o.. vocea ei unică şi aceste versuri mă duc cu mintea la "Lorelei"-ul lui Ionel Teodoreanu.."Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă el cu dragostea de mână şi am rămas cu mâna întinsă, ca a regelui Lear". Eşti vie, Mădă...te simt.. "Iubirea fără de hotar" nu încape într-un sicriu!.. :x

Of Raul ce lectie de smerenie ne dai, cat adevar e in cuvintele tale, viata e ca o scoala, nu ca, e chiar o scoala unde ni se pun note , dupa faptele noastre, trecem clasa, sau ramanem corigenti , chiar uneori repetenti, si repetam clasa, pana invatam, pana invatam smerenia, umilinta si mai presus de toate adevarata Iubire, Iubirea de Dumnezeu, multumesc mult pentru lectia ta de smerenie, uneori avem nevoie sa ni se mai aminteasca asta, prea santem ai lumii.

MOTTO:
Sunt Mike şi atât. Sunt un om crud, rece şi dur. Am fost umilit în toate chipurile. Păstraţi-vă aplauzele şi emoţia. Mă fac să mă simt rău!
Mike Tyson

- Nu te agita prea tare tinere, că doar n-o să fii toată viaţa aşa barosan cum eşti acu’! Fii smerit, pentru că toate-s de la Dumnezeu! La’ că vei vedea tu pe la 50-60 ani!....
- Ei lasă nene, că nici matale n-ai fost toată viaţa bătrân ca acu’!
- Păi da’ bine că n-am fost.....
- Şi-atunci ce-i tot dai cu predicile astea?
- Zic şi io ca unu’ care am fost ca tine şi mi-am bătut joc de tinereţe...am pierdut timpul cu o mulţime de nimicuri... Eram om în putere, puteam să mă realizez şi eu mai bine, să citesc, să studiez, să fac ceva pentru oamenii de lăngă mine... Acu’..am 70 ani! Ce mai poate face un boşorog?
- Ce să zic, nene moşule, ăi fi având dreptate şi matale... Însă mie nu-mi arde de făcut ce zici! Pe oameni, însă, i-aş ajuta...
- Uite, băiete: Acu’ te trage la vale tinereţea, da’ să ştii că de moarte n-a scăpat nimeni! În clipa morţii ţi se derulează prin faţa ochilor tot ce ai făcut şi ai dres în viaţa ta.. Eu nu-s un creştin convins, da’ tare mă tem că vom da’ socoteală în viaţa de dincolo nu doar pentru relele făcute aici, ci mai ales pentru cele bune pe care le-am fi putut face şi nu le-am făcut...
Moş Milică se opri din vorbă brusc, ca şi când şi-ar fi amintit atunci de un bine pe care nu l-a făcut cuiva, în timp ce Mihai se uită la el distrat, cu un aer de şmecheraş. Mulţi oameni au trecut pe poarta de ieşire din această lume şi au intrat în veşnicie, dar de acolo înapoi nu s-a întors cineva să ne spună ce se afă acolo şi dacă se află ceva... Există Dumnezeu sau nu? Există Rai şi Iad? Există, în sfârşit, nemurire pentru om? Moş Milică îşi punea des aceste întrebări după ce împlinise vârsta de 70 ani. Mihai, care avea doar 18, nu era preocupat de asemenea lucruri şi aceasta pentru simplul motiv că „nu m-a anunţat nimeni că mor mâine!”.
După câteva minute de tăcere, pe drum, alături de ei, trecu un pădurar care se întorcea de la muncă.
- Ei, seara bună, nea’ Milică! Ce mai faci? Oare ce ai putea matale să vorbeşti cu Mişu, că ăsta nu-l bagă-n seamă nici pe tat’său!
- Ei, ştiu eu că nu-l bagă-n seamă! Asta până s-o lovi cu capul de pragu’ de sus!
- Tinereţea trece, Mişulică! Dacă n-o foloseşti cum trebuie, sentimentul zădărniciei te va urmări toată viaţa! zise pădurarul. E mare lucru să ajungi la apusul vieţii cu conştiinţa împăcată că ai făcut tot ceea ce ai fi putut face pentru a mai curma suferinţa care este în lume, pentru a face pe alţii fericiţi şi, implicit, pe tine! Dacă nu ai conştiinţa împăcată în direcţia asta, ai trăit degeaba, tataie! Ani de viaţă!strigă pădurarul cu voie bună, ca şi când el ar fi avut această conştiinţă împăcată.
- Am citit şi eu nişte chestii de astea pe internet, zise Mişu, pe un site bisericesc, despre judecata de apoi, zădărnicia vieţii pământeşti.... Ba am citit şi o poezie de-a lu’ Shelley, despre un rege Ozymandias care a murit şi din toată măreţia lui n-a mai rămas decât un mormânt în mijlocul deşertului. Alelei, ce frumoasă e viaţa, nea’ Milicăă!!!!!
- „Îngrozitor de frumoasă”, cum spunea ăla cu muşchetarii.. Dumas!
- Viaţa e ca un maestru care te pedepseşte dacă ştie că prin asta scoate ceva bun din tine, zise pădurarul plecând spre casă. Dacă nu te pedepseşte niciodată, eşti un om mort!
- Amin! întări moş Milică.
Disensiunile dintre reprezantanţii celor două generaţii vor dura probabil cât va fi lumea, fără a se ajunge la un consens. Poate este nevoie de o „tinereţe fără bătrâneţe viaţă şi fără de moarte” şi asfel ne întoarcem iarăşi la visare şi apoi iarăşi ne lovim cu capul de prag, iarăşi coborâm „cu picioarele pe pământ” şi iarăşi nu ne înţelegem.... Lucian Blaga spunea aşa: „Faptul că toate vieţile de pe pământ se temină prin moarte nu dovedeşte că moartea e scopul vieţii!” Oamenii suferă, gloria trece oricât ar fi de măreaţă şi totuşi viaţa e sublimă prin însuşi faptul că este! E sublimă prin faptul că ne pregăteşte pentru ceva. Toţi avem sentimentul ăsta, deşi nu toţi îl recunoaştem. O viaţă veşnică în bucurii şi suferinţă ar fi plictisitoare, monotonă şi stupidă! Adevărata viaţă veşnică e cea a fericirii. S-o căutăm iubind cu jerfelnicie şi luptându-ne unii pentru alţii. Trupul şi lumea, cu toată măreţia lor, trec. Viaţa ni se înveşniceşte prin iubire, chiar dacă, privită cu ochi critici, e „îngrozitor de frumoasă”...

Buna sa va fie inima!..Ehhh, exagerati..oricum, va multumesc fff mult pt apreciere si pt felicitari. Pai acu' sunt la munca...mai este putin si plec acasica, unde o bere Heineken imi facea cu ochiul inca de dimineata (hi-hi!). Care va sa zica, in cativa ani va trebui sa scot alt volum..am primit "somatie" de la mai multe persoane..ei de', sper sa ma conformez. O zi seara placuta tuturor!

Buna dimineatza soare, cum e cand te inalti si luminezi Madagascarul? felicitari inca o data, ai fost intr-adevar o aparitie plina de har divin, cand ti-am citit poezia, sufletul meu tremura intr-un dans al cuvintelor pline de har.

Unicitatea scriitorului conţine toate mulţimile, picătura lui psihologică cuprinde tot spaţiul astral, fiind, prin aceasta, magică şi privilegiată faţă de cea a omului comun.. (Ionel Teodoreanu - "Lorelei")
P.S. sonetul de mai sus ("Oglinda") e din cartea mea; mulţumesc pentru felicitări..aşa e, e o carte minunată!..noapte bună tuturor!

Iti multumesc pentru increderea acordata Asociatiei Universul Prieteniei...a iesit o carte minunata si te felicit
Sunt sigura ca vei mai scrie si in curand va vedea lumina tiparului alt volum

seara faina si tie si asteptam texte chiar si din cartea ta...ca/s super faine...te imbratisez...sper sa ne mai vedem

multumesc... da, iata ca mi-am deschis si voi posta mai des..a trecut stress-ul cu lansarea, iar acu ma simt "Chuck Norris" ..adevarul e ca in ultimul timp am cam lipsit de pe aici..rusinica sa-mi fie ..o seara faina tuturor!

te felicit pentru lansare ,Raul....asta am vrut sa/ti spun, cand ai stat langa mine, ieri...sa deschizi o pagina pe forum...sper sa fii activ si sa ne vedem si citim cu bn...cu prietenie, Dorina Ciocan