Acasa
Înregistrare
ConectareUltimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Site-uri preferate
Reţele de socializare
Parteneri
Web Trafic
Ovidiu Raul Vasiliu -Oglinda
Forumul Prieteniei :: Clubul Forumului Prieteniei :: Bloguri personale ale membrilor Forumului Prieteniei
Pagina 6 din 7
Pagina 6 din 7 • 
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
12092010
Ovidiu Raul Vasiliu -Oglinda
Oglinda
(sonet)
De mă priveşti aşa, mi-ai pus gand rău;
Dacă mă uiţi, m-ai condamnat la moarte
Şi de-mi citeşti in suflet ca-ntr-o carte,
E că mă oglindesc in chipul tau.
Eu am cantat doar un acord smerit,
Dar o lumină l-a trecut orbeşte
Si, dacă timpu-n viaţa mea se-opreşte,
E pentru că, din joacă, mi-ai zambit.
Ce frumuseţi ascunzi in părul tău?..
Şi-n ochii tăi ce taină mişcătoare? -
Lumina lor sfidează tot ce moare,
De parcă-ar fi lumina unui zeu!
Se-ntamplă toate-acestea fiindcă-n lume
Ne mistuie un dor fără de nume.
(sonet)
De mă priveşti aşa, mi-ai pus gand rău;
Dacă mă uiţi, m-ai condamnat la moarte
Şi de-mi citeşti in suflet ca-ntr-o carte,
E că mă oglindesc in chipul tau.
Eu am cantat doar un acord smerit,
Dar o lumină l-a trecut orbeşte
Si, dacă timpu-n viaţa mea se-opreşte,
E pentru că, din joacă, mi-ai zambit.
Ce frumuseţi ascunzi in părul tău?..
Şi-n ochii tăi ce taină mişcătoare? -
Lumina lor sfidează tot ce moare,
De parcă-ar fi lumina unui zeu!
Se-ntamplă toate-acestea fiindcă-n lume
Ne mistuie un dor fără de nume.
Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Dum Ian 09, 2011 10:05 pm, editata de 1 ori
Ovidiu Raul Vasiliu- moderator bloguri
- Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010
Distribuie acest articol pe:
Ovidiu Raul Vasiliu -Oglinda :: Comentarii
Sam Oct 23, 2010 9:29 am Anca Acatrinei
:cyclops:
of of...frumosii nostri
of of...frumosii nostri
Vin Oct 22, 2010 9:27 am Ovidiu Raul Vasiliu
După cum povesteam, m-am întâlnit acum vreo două săptămâni cu L.N. Tolstoi în Campusul Tudor Vladimirescu , am tras o vodka amâdoi şi am mai vb de-ale literaturii..şi mi-a lăsat câteva cuvinte pentru Universul Prieteniei..straşnice ca vodka din Siberia, aşa cum obişnuieşte dumnealui să zică. Booooooon..
Eh, dar azi dimineaţă peste cine credeţi că am dat mergând spre serviciu? Peste Lucian Blaga. Era în autobuzul 41, făcut fresh, la costum, cu o haină de piele neagră şi o mapă tot neagră sub braţ şi se ducea la Universitate în Copou cică..la nu ştiu ce întrunire. Mai cu insistenţe, mai în glumă, îl conving să coboare în Tg. Cucu să bem ceva pe acolo şi să stăm de vorbă un pic.
- Maestre, îi zic, bănuiesc că nu vreţi o vodka, deşi ştiţi cum e, românul la un păhărel îşi mai deschide inima..
- Eh, nu acum, că e şi dimineaţă şi merg la o întrunire, dar un capuccino cred că ar fi bun.
- Dar despre ce întrunire e vorba, că m-aţi făcut curios?
- Păi cam ce vrei şi dumneata, cam asta vor şi studenţii de la Filosofie şi cei de la Litere..să le spun nu ştiu ce grozăvii despre poezie.
- Păi normal..de la cine să învăţăm şi noi câte ceva?! Dar mă scuzaţi, nu prea sunt bun pentru reflecţii prea adânci în dimineaţa asta.. Mă cam doare capul, că aseară a fost meciu cu Steaua din Liga Europa şi am tras două beri cu prietenii.. Deci, vă rog tare mult, lăsaţi câteva gânduri despre poezie sau chiar o poezie pentru Universul Prieteniei, dar aşa, să o înţeleg şi eu în condiţiile de faţă
Şi iată ce poezie mi-a zis, printre alte chestii:
POVERI
Înalţi şi drepţi ca fumuri
poveri purtăm pe drumuri.
În paşii noştri: soartea.
Pe prund de suflet: moartea.
Sub zeaua noastră: oasele.
În inimă: frumoasele.
Eh, dar azi dimineaţă peste cine credeţi că am dat mergând spre serviciu? Peste Lucian Blaga. Era în autobuzul 41, făcut fresh, la costum, cu o haină de piele neagră şi o mapă tot neagră sub braţ şi se ducea la Universitate în Copou cică..la nu ştiu ce întrunire. Mai cu insistenţe, mai în glumă, îl conving să coboare în Tg. Cucu să bem ceva pe acolo şi să stăm de vorbă un pic.
- Maestre, îi zic, bănuiesc că nu vreţi o vodka, deşi ştiţi cum e, românul la un păhărel îşi mai deschide inima..
- Eh, nu acum, că e şi dimineaţă şi merg la o întrunire, dar un capuccino cred că ar fi bun.
- Dar despre ce întrunire e vorba, că m-aţi făcut curios?
- Păi cam ce vrei şi dumneata, cam asta vor şi studenţii de la Filosofie şi cei de la Litere..să le spun nu ştiu ce grozăvii despre poezie.
- Păi normal..de la cine să învăţăm şi noi câte ceva?! Dar mă scuzaţi, nu prea sunt bun pentru reflecţii prea adânci în dimineaţa asta.. Mă cam doare capul, că aseară a fost meciu cu Steaua din Liga Europa şi am tras două beri cu prietenii.. Deci, vă rog tare mult, lăsaţi câteva gânduri despre poezie sau chiar o poezie pentru Universul Prieteniei, dar aşa, să o înţeleg şi eu în condiţiile de faţă
Şi iată ce poezie mi-a zis, printre alte chestii:
POVERI
Înalţi şi drepţi ca fumuri
poveri purtăm pe drumuri.
În paşii noştri: soartea.
Pe prund de suflet: moartea.
Sub zeaua noastră: oasele.
În inimă: frumoasele.
Joi Oct 21, 2010 9:05 am Dorina Ciocan
finalul e apoteotic...mi-a placut poemul
Mier Oct 20, 2010 6:51 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Vin şi eu, păi da' cum dară
Mier Oct 20, 2010 10:21 am Marioara Visan
Sortită orişicui. Iubita mea,
Din amijată val-vârtej se face
Din fugărită-n cer mereu se coace
Şi cade peste lume câte-o stea.
Si-orcate jocuri vor juca
Cu soarta omenirii
se-aduna har din fiecare stea
ce-o stralucim Dumnezeirii.
Raul poate vii si tu maine, joi 21 oct, la ora 17 la Casa Pogor, sus in Pod, sa-l sutinem pe Sorin al nostru care va citi din creatia sa
Din amijată val-vârtej se face
Din fugărită-n cer mereu se coace
Şi cade peste lume câte-o stea.
Si-orcate jocuri vor juca
Cu soarta omenirii
se-aduna har din fiecare stea
ce-o stralucim Dumnezeirii.
Raul poate vii si tu maine, joi 21 oct, la ora 17 la Casa Pogor, sus in Pod, sa-l sutinem pe Sorin al nostru care va citi din creatia sa
Mar Oct 19, 2010 9:51 pm Ovidiu Raul Vasiliu
DIN JOACĂ
Tu te confunzi cu fulgeru-mi din gând.
Nu s-a născut poemul să ne-ncapă,
Din gându-l tău în inimă-mi se-adapă
Un cântec care arde fremătând
Nu m-ai crezut că fac din anii tăi
Un cifru, ce pe morţi îi face vii,
Nu te-ai gândit că jocul de copii,
Din vechiul nostru-amor cu năbădăi,
Ne-o sângera cândva cu vina lui
Şi-om moşteni din el scântei de gheaţă
Şi-un foc imens de rouă, ce ne-nvaţă
Că-ntr-un şotron e cheia care nu-i
Sortită orişicui. Iubita mea,
Din amijată val-vârtej se face
Din fugărită-n cer mereu se coace
Şi cade peste lume câte-o stea.
Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Joi Oct 21, 2010 1:30 pm, editata de 1 ori
Tu te confunzi cu fulgeru-mi din gând.
Nu s-a născut poemul să ne-ncapă,
Din gându-l tău în inimă-mi se-adapă
Un cântec care arde fremătând
Nu m-ai crezut că fac din anii tăi
Un cifru, ce pe morţi îi face vii,
Nu te-ai gândit că jocul de copii,
Din vechiul nostru-amor cu năbădăi,
Ne-o sângera cândva cu vina lui
Şi-om moşteni din el scântei de gheaţă
Şi-un foc imens de rouă, ce ne-nvaţă
Că-ntr-un şotron e cheia care nu-i
Sortită orişicui. Iubita mea,
Din amijată val-vârtej se face
Din fugărită-n cer mereu se coace
Şi cade peste lume câte-o stea.
Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Joi Oct 21, 2010 1:30 pm, editata de 1 ori
Joi Oct 14, 2010 2:55 pm Rodica Rodean
Minunat sonet "Universul Prieteniei"
Joi Oct 14, 2010 9:24 am Ovidiu Raul Vasiliu
COPACUL NUMIT GICĂ
N-am avut de treabă şi întorcându-mă mai târziu acasă, l-am scărpinat cu unghiile pe coajă pe Gică. Măgarul de copac numit Gică m-a luat în serios şi brusc, vrând-nevrând, a început să facă parte din mine însumi.
Dacă nu încep printr-o glumă, nu se înţelege nimic din prietenia mea cu Gică şi din prietenia lui Gică cu mine.
Invitasem o distinsă doamnă şi ceva nu era la locul său. Până când, deodată azvârlindu-mi privirea peste balcon, l-am văzut pe Gică, mai mare peste cei zece copaci ai lui, care fojgăiau şi frunzăreau, pe măgarul de Gică solemn şi ţeapăn uitându-se verde şi fix la mine. ÎI ERA FRICĂ CĂ NU M-AŞ FI PURTAT DUPĂ RANG. În gândirea lui de copac nu avea încredere în gândirea mea de om. Ce mai, m-a luat sub protecţia umbrei sale, indiferent dacă răsare soarele sau nu, indiferent dacă Luna este ca o seceră turcească sau ca o mămăligă albă.
Gică este un copac gelos.
M-a pus dracu de l-am scărpinat pe scoarţă într-o seară şi nu mai scap de el defel.
Venise la mine într-o zi o distinsă doamnă. Din pricina principialităţii lui Gică, nici mâna nu am apucat să i-o sărut. Gică este un copac gelos. Excesul de grijă pe care îl are pentru mine, curiozitatea lui de pom care se uită la mine mirat, că sunt om, nu mă lasă în libertatea mea.
N-avui treabă! Cine m-a pus să-l scarpin pe scoarţă când singuratic am venit acasă?
(NICHITA STĂNESCU - Amintiri din prezent, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985, p. 42)
"Unchiule", eşti printre cei mai mari ai noştri! În echipa poeţilor români, ca să fac aşa o analogie cu fotbalul, dacă mi se permite, îl văd pe Eminescu mijlocaş central, un veritabil număr 10, aşa cum a fost Maradona în naţionala Argentinei, iar pe Domnia Ta te văd atacant...dar în nepriceperea mea, nu îmi dau seama cu cine ai face cuplu în atac. Pe Blaga îl văd mijlocaş de bandă iar pe Arghezi fundaş. Mitropolitul Dosoftei este portar, iar Alecsandri tot fundaş. Antrenor cine ar putea fi? Poate Deceneu...
Joi Oct 14, 2010 2:14 am Dorina Ciocan
poemul e superb...indemn la armonie
Joi Oct 14, 2010 2:10 am Dorina Ciocan
sa-ti zic o gluma: anul trecut am organizat cercul invatatorilor...si ne adunam cam 120 de invatatori...am filmat o intalnire cu elevii scolii mele, la casa M. Ursachi-dialog cu Nichita Danilov...cand au spus acasa , ca vor merge la Iasi sa discute cu poetii...unii parinti le-au zis ca poetii nu mai sunt...ei au murit...
cand au ajuns acasa, ei le-au zis parintilor...am vazut poetii!!!unii inca mai traiesc...m-am amuzat...
cine suntem noi de fapt???
cand au ajuns acasa, ei le-au zis parintilor...am vazut poetii!!!unii inca mai traiesc...m-am amuzat...
cine suntem noi de fapt???
Mar Oct 12, 2010 8:27 pm Ovidiu Raul Vasiliu
(...) Uneori mărturiseam prietenilor mei că poeţii adevăraţi nu sunt scriitori. Arta scrisului şi noţiunea de scriitor cuprind pe prozatori, dramaturgi şi eseişti. Poeţii adevăraţi nu sunt scriitori, ei sunt şi scriitori.
Dacă prozatorul poate inventa, dacă pictorul poate avea viziuni, poetul inventează în măsura în care este şi prozator, are viziuni în măsura în care e şi pictor.
Poetul autentic nu inventează; el exprimă poezia din oameni, descoperă poezia din oameni, îşi modifică destinul după destinul poeziei din oameni, ca să fie crezut şi eficient. (....)
Actul de creaţie în poezie trebuie interpretat şi înţeles foarte nuanţat. El rezidă mai ales în destinul celui care naşte poezie, dar şi în destinul social al poeziei însăşi. Mi-aş îngădui să spun că poetul este de fapt proprietatea privată a poporului său. (...)
Frumuseţea este că frumuseţea naturii lumii se exprimă nu prin sine, ci prin poezia existentă în om şi exprimată de poet. (Nichita Stănescu - Amintiri din prezent, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985, pp.176-177)
Dacă prozatorul poate inventa, dacă pictorul poate avea viziuni, poetul inventează în măsura în care este şi prozator, are viziuni în măsura în care e şi pictor.
Poetul autentic nu inventează; el exprimă poezia din oameni, descoperă poezia din oameni, îşi modifică destinul după destinul poeziei din oameni, ca să fie crezut şi eficient. (....)
Actul de creaţie în poezie trebuie interpretat şi înţeles foarte nuanţat. El rezidă mai ales în destinul celui care naşte poezie, dar şi în destinul social al poeziei însăşi. Mi-aş îngădui să spun că poetul este de fapt proprietatea privată a poporului său. (...)
Frumuseţea este că frumuseţea naturii lumii se exprimă nu prin sine, ci prin poezia existentă în om şi exprimată de poet. (Nichita Stănescu - Amintiri din prezent, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985, pp.176-177)
Mar Oct 12, 2010 12:55 pm Marioara Visan
Raul, tu ne esti dovada vie
ca prietenia-i poezie
ce o vom lua cu noi in vesnicie.
ca prietenia-i poezie
ce o vom lua cu noi in vesnicie.
Lun Oct 11, 2010 8:55 pm Ovidiu Raul Vasiliu
UNIVERSUL PRIETENIEI
(sonet)
În păhărel arcuşul mi-am muiat,
Mai vechi decât Pământul este vinul -
Şi ce întâmplător mi-ar fi destinul
Dacă aş bea un must întârziat! -
Clocotitoare ca nicicând e lava,
Care-mi mocnea în craterul nestins
Al inimii, în care v-am cuprins
Precum în odă se cuprinde slava.
Prietenia-n Univers e vie
Să bem prieteni! - Timpul ne-a sortit
Ca Universul însuşi să ne fie
Simbolul unui vis neîmplinit
Iar raza, ce ne trage-n veşnicie,
Lumină pe un drum fără sfârşit.
Mier Oct 06, 2010 10:38 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Iată un dialog între eroii principali ai unui roman pentru "copii":
- Fratele Şarli a venit să-şi vadă prietenul. Bine a făcut, căci în curând nu-l va mai vedea.
- Nu cumva sufletul lui Winnetou e apăsat de umbre? Să le gănească!, am vorbit eu aşezându-i mâna pe umăr.
Atunci, apaşul ridică braţul şi arătă spre Apus.
- Acolo ardea până acum flacăra vieţii. Şi iată că s-a stins, s-a făcut întuneric. Du-te tu până acolo şi încearcă să alungi umbrele! Vei putea?
- Nu. Dar lumina se va întoarce mâine şi va începe o nouă zi. (Karl May - "Winnetou", Adevărul Holding, Bucureşti, 2008, vol. 3, pp. 335-336)
- Fratele Şarli a venit să-şi vadă prietenul. Bine a făcut, căci în curând nu-l va mai vedea.
- Nu cumva sufletul lui Winnetou e apăsat de umbre? Să le gănească!, am vorbit eu aşezându-i mâna pe umăr.
Atunci, apaşul ridică braţul şi arătă spre Apus.
- Acolo ardea până acum flacăra vieţii. Şi iată că s-a stins, s-a făcut întuneric. Du-te tu până acolo şi încearcă să alungi umbrele! Vei putea?
- Nu. Dar lumina se va întoarce mâine şi va începe o nouă zi. (Karl May - "Winnetou", Adevărul Holding, Bucureşti, 2008, vol. 3, pp. 335-336)
Mier Oct 06, 2010 7:52 pm Marioara Visan
Deja mai am promisa o bere, hihihihihi, abia astept
Mier Oct 06, 2010 9:32 am Ovidiu Raul Vasiliu
Aha.. sigur că nunta vieţii are prioritate 
:joker:
:joker:
Mier Oct 06, 2010 9:21 am Ovidiu Raul Vasiliu
Ei de'..recunosc că nu prea obişnuiesc să scriu fără rimă..foarte rar. Totuşi, rima nu face prea multe parale dacă poemul nu are cântecul lui şi celelalte alea. Pentru gustu meu, nu există poezie fără cântec. Cam aşa vine treaba, care v'a să zică 
Mier Oct 06, 2010 9:16 am Marioara Visan
Ho,ho,ho, daca e vorba de mireasa, ho...p si eu,
vreau la nunta vietii sa dansez,
fara avion sau reni,
ca sant fericita sa visez,
ca sa poti visa, trebuie sa cerni,
nori, si fulgi, si picaturi
ce din ceruri stau sa cada
sa poti chiar sa te si bucuri
de a inimii zapada.
:farao: 
vreau la nunta vietii sa dansez,
fara avion sau reni,
ca sant fericita sa visez,
ca sa poti visa, trebuie sa cerni,
nori, si fulgi, si picaturi
ce din ceruri stau sa cada
sa poti chiar sa te si bucuri
de a inimii zapada.
:farao:
Mier Oct 06, 2010 8:52 am alina stasiuc
Frumos.Sunt invidioasa pe usurinta cu care manuiesti rima.(dar la mn nici invidia nu e un sentiment negativ).
Mier Oct 06, 2010 8:37 am Ovidiu Raul Vasiliu
Da..mi-a dat Dumnezeu ceva de genul asta. Îmi cam place să evadez din contingent..hi-hi..poate îmi cumpăr un avion cu reacţie ca sa mă pot plimba mai uşor când mai apare câte o chestie din asta, o "mireasă" ceva.. De fapt peste două luni poate îmi împrumută Moş Crăciun un ren de-al lui şi avionu îl las pe anul viitor..ho-ho-ho-ho!
Mier Oct 06, 2010 12:38 am Violetta Petre
Dialogul vostru în versuri este minunat!
Iar tu, Ovidiu, pătrunzi dincolo de real, în versul tău...scormoneşti în timp şi spaţiu să descoperi frumuseţea de dincolo de cuvinte...
Dumnezeu ţi-a dat har, iar noi, oamenii ţi-l recunoaştem!
Felicitări!
Cu drag,VioDor
Iar tu, Ovidiu, pătrunzi dincolo de real, în versul tău...scormoneşti în timp şi spaţiu să descoperi frumuseţea de dincolo de cuvinte...
Dumnezeu ţi-a dat har, iar noi, oamenii ţi-l recunoaştem!
Felicitări!
Cu drag,VioDor
Mar Oct 05, 2010 8:54 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Un plan în care fiecare punct promite o încântare, nu poate fi niciodată o reuşită şi o dezamăgire totală poate fi parată numai apărându-te printr-o mică şi neînsemnată mâhnire. (Jane Austen - "Mândrie şi prejudecată")
Lun Oct 04, 2010 8:21 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Multumesc mult, Doamna! Barbatul din oglinda ma iubeste in felul lui, dar o face pe durul uneori. E un tip controversat, dar de'..vorba aceea, ma inteleg eu cu el pana la urma. Ma bucur mult ca va place cum scriu. Incerc sa intru in "forma" mea, dar mai este mult..e lung drumul...de fapt e fara sfarsit.
Lun Oct 04, 2010 2:24 pm Marioara Visan
Barbatul din oglinda... (special pentru Raul)
Barbatul din oglinda e gelos,
e gelos pe sufletul frumos
ce-i raneste retina
cand imprastie lumina.
Barbatul din oglinda e sever
sever cu tine, imagine de vis
nu intelege ca esti un mister
un mister venit din Paradis.
Barbatul din oglinda e invidios
nu poate scrie ce gandeste
e doar imagine pe dos,
cand scrii, el numai te priveste.
Barbatul din oglinda e frumos
atunci cand iti zambeste
si-oricat va fi de furios
barbatul din oglinda te iubeste.
Barbatul din oglinda e gelos,
e gelos pe sufletul frumos
ce-i raneste retina
cand imprastie lumina.
Barbatul din oglinda e sever
sever cu tine, imagine de vis
nu intelege ca esti un mister
un mister venit din Paradis.
Barbatul din oglinda e invidios
nu poate scrie ce gandeste
e doar imagine pe dos,
cand scrii, el numai te priveste.
Barbatul din oglinda e frumos
atunci cand iti zambeste
si-oricat va fi de furios
barbatul din oglinda te iubeste.
Lun Oct 04, 2010 2:17 pm Marioara Visan
Şi, în acest acord accidental,
Cu vraja ta m-amesteci printre hoţi.
Ce albă eşti!.. – Frumosul e banal.
Frumosul e banal, pe langa frumusetea versurilor tale, ma uimesti cu fiecare noua postare Raul, multumesc ca imi incarci sufletul cu atata frumusete.
Lun Oct 04, 2010 12:22 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Măi tată, măh!...Văd că mi s-a înroşit numele pe aici. Care va să zică sunt "moderator bloguri". Mulţumesc pentru onoare!
Dum Oct 03, 2010 10:05 pm Dorina Ciocan
semn de citire...te citesc, așa cum îi citesc pe toți cei care postează...har divin
Dum Oct 03, 2010 8:46 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Mireasa
(sonet)
Nu eşti frumoasă – mai albă eşti de-atât
Privirea ta alintă depărtarea
Cu gene rimelate. Răsuflarea-ţi
Uşoară, de copil, m-a-ncremenit.
Tu mă provoci să îmi urmez chemarea -
Cu gândul tău demult aş fi topit
Planete-ntregi. Tu te prefaci în mit
Şi mă adăpi ca să inund uitarea.
Eşti o scumpete mică, dacă poţi
Să-mi smulgi străfulgerări spre ideal.
În visul meu eu te ascund de toţi
Şi, în acest acord accidental,
Cu vraja ta m-amesteci printre hoţi.
Ce albă eşti!.. – Frumosul e banal.
(sonet)
Nu eşti frumoasă – mai albă eşti de-atât
Privirea ta alintă depărtarea
Cu gene rimelate. Răsuflarea-ţi
Uşoară, de copil, m-a-ncremenit.
Tu mă provoci să îmi urmez chemarea -
Cu gândul tău demult aş fi topit
Planete-ntregi. Tu te prefaci în mit
Şi mă adăpi ca să inund uitarea.
Eşti o scumpete mică, dacă poţi
Să-mi smulgi străfulgerări spre ideal.
În visul meu eu te ascund de toţi
Şi, în acest acord accidental,
Cu vraja ta m-amesteci printre hoţi.
Ce albă eşti!.. – Frumosul e banal.
Mier Sept 29, 2010 10:33 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Frumoasa poezia..de sufletul mamei dv are grija Doamne-Doamne! Doamne-Doamne a asezat deja sufletul ei la loc de odihna si mangaiere..
Mier Sept 29, 2010 9:15 pm Dorina Ciocan
Raul, e bine că scrie sonete frumoase...las-o încolo de oglindă...har
Mier Sept 29, 2010 7:14 pm Marioara Visan
Fotografia
N-ai ramas decat o fotografie
Pe noi te-ai suparat
Si-ai plecat in vesnicie
Dar multa suferinta-n urma ai lasat.
De ce nu te-ai gandit maicuta,
Ca nu voi putea rezista?
Ma voi imbolnavi de dorul tau draguta
Si-mi vei distruge inima?
vreau mereu la pieptu-mi sa te strang,
Dar nu esti linga mine,
Si-atunci ma rog doar sa ajung
Clipa cand voi fi cu tine.
E prea mare durerea
Si n-o pot suporta,
Ma inebuneste tacerea
Din fotografia ta.
E-adevarat, te uiti la mine
Dar c-o privire rece si pustie
Sa urlu astazi iar imi vine,
Iar tu-mi zambesti, dar din fotografie.
Nu ma lasa aici in agonie,
Singuratatea s-o suport nu voi putea,
Vreau cu tine-n vesnicie
Cu tine vreau ...maicuta mea
uite doar pentru tine o scriu, e exprimarea unui strigat de disperare, nu e pentru cei ce oricum nu ma citesc, o seara cu armonie in suflet si in viata alaturi de cei dragi.
N-ai ramas decat o fotografie
Pe noi te-ai suparat
Si-ai plecat in vesnicie
Dar multa suferinta-n urma ai lasat.
De ce nu te-ai gandit maicuta,
Ca nu voi putea rezista?
Ma voi imbolnavi de dorul tau draguta
Si-mi vei distruge inima?
vreau mereu la pieptu-mi sa te strang,
Dar nu esti linga mine,
Si-atunci ma rog doar sa ajung
Clipa cand voi fi cu tine.
E prea mare durerea
Si n-o pot suporta,
Ma inebuneste tacerea
Din fotografia ta.
E-adevarat, te uiti la mine
Dar c-o privire rece si pustie
Sa urlu astazi iar imi vine,
Iar tu-mi zambesti, dar din fotografie.
Nu ma lasa aici in agonie,
Singuratatea s-o suport nu voi putea,
Vreau cu tine-n vesnicie
Cu tine vreau ...maicuta mea
uite doar pentru tine o scriu, e exprimarea unui strigat de disperare, nu e pentru cei ce oricum nu ma citesc, o seara cu armonie in suflet si in viata alaturi de cei dragi.
Mier Sept 29, 2010 6:18 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Multumesc mult! Da, abia astept sa citesc poezia dv. Momentele de tristete aduc profunzime lirica si cantec
Mier Sept 29, 2010 2:31 pm Marioara Visan
Am si eu o poezie cu acest titlu, e scrisa intr-un moment de mare tristete sufleteasca, o sa o postez, sa o citesti te rof, e inutil sa ma repet ca tot ce scrii ma fascineaza, tu stii asta, nu?. Cu drag Mara.
Mier Sept 29, 2010 9:31 am Ovidiu Raul Vasiliu
Fotografia
Din note muzicale te compui
Instantaneu e timpul pentru tine
Cu-o clipă de magie-ntorci destine
Când viaţa pare jocul nimănui
Şi lacăte deschizi cu chei străine
Şi gândurile toate le supui
Prin clipa ce părea că e şi nu-i
Cu un surâs ce-a fost şi parcă vine
Îţi place să surprinzi îmbrăţişări
Iar blitz-ul tău închide lumea-n carte
Şi ne trezim developând uitări
Iar când prezentul uită să ne poarte
În viitor, tu ne păstrezi visări
Ce ne-or trezi şi dincolo de moarte
Din note muzicale te compui
Instantaneu e timpul pentru tine
Cu-o clipă de magie-ntorci destine
Când viaţa pare jocul nimănui
Şi lacăte deschizi cu chei străine
Şi gândurile toate le supui
Prin clipa ce părea că e şi nu-i
Cu un surâs ce-a fost şi parcă vine
Îţi place să surprinzi îmbrăţişări
Iar blitz-ul tău închide lumea-n carte
Şi ne trezim developând uitări
Iar când prezentul uită să ne poarte
În viitor, tu ne păstrezi visări
Ce ne-or trezi şi dincolo de moarte
Mier Sept 29, 2010 9:02 am Ovidiu Raul Vasiliu
Dorina, barbatul din oglinda e nebun, nu prea reusesc sa ma inteleg cu el...ma cam ia peste picior. Ma uitam la el zilele trecute si ma gandeam ca ma intelege, dar nu...mai mult, uneori are o figura de TBC-ist, de chefliu..barbatul din oglinda nu prea ma reprezinta. Deunazi am vrut sa port o conversatie civilizata cu el, ca de la "poet" la "suporter" si m-a luat la misto..zice: "Du-te, mah, la rusi, ca esti varza!"
Atunci m-am enervat si am spart oglinda..cioburile s-au imprastiat aiurea si cand dau sa ma duc nervos sa aduc matura si farasul sa strang cioburile, aud vocea lui de dincolo de locul unde era oglinda, de undeva din perete: "Pampalaule!" Asa mi-a zis.. Nu prea ma inteleg cu tipul din oglinda..
Atunci m-am enervat si am spart oglinda..cioburile s-au imprastiat aiurea si cand dau sa ma duc nervos sa aduc matura si farasul sa strang cioburile, aud vocea lui de dincolo de locul unde era oglinda, de undeva din perete: "Pampalaule!" Asa mi-a zis.. Nu prea ma inteleg cu tipul din oglinda..
Mar Sept 28, 2010 12:07 am Dorina Ciocan
Raul, termină temele...am chef să citesc...eeeeeeeeeei!
Lun Sept 27, 2010 10:26 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Tăcere
Am ascultat demult piesa "Fotografia", cântată de Al Bano si Romina
Şi-mi ziceam atunci, in naivitatea mea de puştan: "Iată o piesa muzicală la care nu se mai poate adăuga nimic!"
Acum am rămas surd şi îmi zic: "Mă nenorocitule, iată ce lipseşte acelei melodii: puţină tăcere."
Am ascultat demult piesa "Fotografia", cântată de Al Bano si Romina
Şi-mi ziceam atunci, in naivitatea mea de puştan: "Iată o piesa muzicală la care nu se mai poate adăuga nimic!"
Acum am rămas surd şi îmi zic: "Mă nenorocitule, iată ce lipseşte acelei melodii: puţină tăcere."
Lun Sept 27, 2010 10:00 pm alina stasiuc
Frumos curgatoare versurile tale.Multa inspiratie si de acum inainte!
Sam Sept 25, 2010 9:23 am Deniza Cristian
Mulţumesc! v-am răsfoit şi eu paginile gândurilor şi imaginile sufletului şi ce pot spune...poate doar ce mi-aţi zis şi mie: "Scrie mereu!"
Vin Sept 24, 2010 3:52 pm Dorina Ciocan
frumoasa invitatie la vals...
Joi Sept 23, 2010 9:30 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Există un extaz ce marchează momentele de vârf ale vieţii. Şi acesta este un paradox al trăirii, căci extazul respectiv se manifestă la cineva viu, rezultând tocmai din uitarea completă a faptului că el e viu. Această uitare de sine apare la un artist, pune stăpânire pe el fără veste şi dispare la fel. Apare la un soldat încins în focul luptei şi care nu mai ştie ce este mila. (Jack London - "Chemarea străbunilor")
Mier Sept 22, 2010 10:42 pm Ovidiu Raul Vasiliu
Valsus Vindobonensis
Te invit la Vindobona să valsăm. Nu e târziu..
Şi-or să iasă din morminte legiunile romane
Să ne apere orchestra de oştirile duşmane
Cu o dragoste de viaţă de demult...nici nu mai ştiu
Şi luptând or să se mire văzând valsul cum domneşte
Peste veacuri violente stăpânindu-le uşor,
Ca un imn fără de vârstă, ca un rege rugător
Care cade, dar revine, care moare, dar trăieşte
Căci în ochii tăi, frumoaso, sunt milenii de visări
Ce mă fac să uit că viaţa a-nceput şi se termină
Ce mă fac să văd cum cerul clocoteşte să devină
Diademă pentru tine, de la cele patru zări.
Te invit la Vindobona să valsăm. Nu e târziu..
Şi-or să iasă din morminte legiunile romane
Să ne apere orchestra de oştirile duşmane
Cu o dragoste de viaţă de demult...nici nu mai ştiu
Şi luptând or să se mire văzând valsul cum domneşte
Peste veacuri violente stăpânindu-le uşor,
Ca un imn fără de vârstă, ca un rege rugător
Care cade, dar revine, care moare, dar trăieşte
Căci în ochii tăi, frumoaso, sunt milenii de visări
Ce mă fac să uit că viaţa a-nceput şi se termină
Ce mă fac să văd cum cerul clocoteşte să devină
Diademă pentru tine, de la cele patru zări.
Titlul e într-o latină forţată şi se traduce prin "Vals vienez". Spun forţată, pentru că nu există cuvântul "vals" în latină..l-am adugat eu. Este un vals "antic". Vindobona este numele antic al Vienei de azi. Poezia face parte din volumul "Treizeci şi cinci". Nu sunt foarte mulţumit de forma finală a poeziei, dar, vorba lui Pilat din Pont: "Ce am scris, am scris!" E mai puţină glumă aici..e o chestie mai serioasă... Nu zic mai multe.
Pagina 6 din 7 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
Subiecte similare» Pantazi Daniel
» 11 septembrie 2010 -Sedinta a V-a a Cenaclului U.P-Lansare de carte-Treizeci si cinci-Ovidiu Raul Vasiliu
» IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU
» 11 septembrie 2010 -Sedinta a V-a a Cenaclului U.P-Lansare de carte-Treizeci si cinci-Ovidiu Raul Vasiliu
» IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
» Decorațiuni din fetru
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
» Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
» Gustări şi aperitive
» Dorina Neculce