Ultimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Reţele de socializare
IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU
Forumul Prieteniei :: Clubul Forumului Prieteniei :: Bloguri personale ale membrilor Forumului Prieteniei
Pagina 8 din 10
Pagina 8 din 10 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
08082009
IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 25, 2011 10:20 am, editata de 31 ori
IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU :: Comentarii
Amintirea inimii mele
te ţine, captiv într-un dans,
furtună şi vis, balans,
mâini, încleştate-n dorinţi
inimi vibrânde, fierbinţi,
ochii de stele, cuminţi.
Ioana Voicilă Dobre
te ţine, captiv într-un dans,
furtună şi vis, balans,
mâini, încleştate-n dorinţi
inimi vibrânde, fierbinţi,
ochii de stele, cuminţi.
Ioana Voicilă Dobre
lumea cuvintelor mele,
întinde spre universul tău
o rimă, ca o sărbătoare
cu care
să-ţi împodobeşti, sufletul.
universul tău îmi întinde
o creangă de brad
pe care anin,
steluţele viselor mele
să-mi lumineze calea.
Ioana Voicilă Dobre
întinde spre universul tău
o rimă, ca o sărbătoare
cu care
să-ţi împodobeşti, sufletul.
universul tău îmi întinde
o creangă de brad
pe care anin,
steluţele viselor mele
să-mi lumineze calea.
Ioana Voicilă Dobre
Gândule, taci!
Nu mă trimite, să mângâi zarea
ce-mi pierde cărarea!
Gândule taci!
Nu-mi da idei, în primăvară
în loc de miel, să tai mioară!
Gândule taci!
Nu-mi sufla-n van, vrerea-n ocean
ci lasă-mă râu, pe langă grâu!
Ioana Voicilă Dobre
Nu mă trimite, să mângâi zarea
ce-mi pierde cărarea!
Gândule taci!
Nu-mi da idei, în primăvară
în loc de miel, să tai mioară!
Gândule taci!
Nu-mi sufla-n van, vrerea-n ocean
ci lasă-mă râu, pe langă grâu!
Ioana Voicilă Dobre
Am plecat...
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:27 pm, editata de 3 ori
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:27 pm, editata de 3 ori
În căsuţa mea de turtă dulce
te-am adus cu drag, pe tine, Vis,
să rămâi, cu mine
veşnic, să te-acopăr cu flori de cais!
În căsuţa mea de turtă dulce
încape o lume cu bune şi rele.
Înălţimea Ta însă îmi aduce
toată strălucirea cuprinsă în stele!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mar 13, 2010 9:35 am, editata de 2 ori
te-am adus cu drag, pe tine, Vis,
să rămâi, cu mine
veşnic, să te-acopăr cu flori de cais!
În căsuţa mea de turtă dulce
încape o lume cu bune şi rele.
Înălţimea Ta însă îmi aduce
toată strălucirea cuprinsă în stele!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mar 13, 2010 9:35 am, editata de 2 ori
Erai
atât de al meu
că nimic
nu mi te-ar fi putut răpi,
ar fi fost ca si cum
mi s-ar fi tăiat o mână!
Erai atât de al meu
ca nimeni
nu-mi putea scoate
ochiul pereche
şi nici piciorul drept
sau tăia o ureche!
Şi totuşi
nimicul, un nimeni,
timp nebun
mi te-a smuls din piept
căci te ascunsesem
în inimă!
Ioana Voicilă Dobre
Am plecat...
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Dec 13, 2010 11:48 pm, editata de 1 ori
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Dec 13, 2010 11:48 pm, editata de 1 ori
În poiana toamnei noastre,
oază de lumină
şi de gând curat
cuvintele sunt păsări mici,
măiastre,
pe crengi cu grijă, tu le-ai aşezat.
Aici şi merele sunt mai gustoase
şi perele,
azi setea-mi potolesc.
din viile-aromate şi mănoase
fiinţa-mi bucur
cu un vin domnesc.
Ioana Voicilă Dobre
oază de lumină
şi de gând curat
cuvintele sunt păsări mici,
măiastre,
pe crengi cu grijă, tu le-ai aşezat.
Aici şi merele sunt mai gustoase
şi perele,
azi setea-mi potolesc.
din viile-aromate şi mănoase
fiinţa-mi bucur
cu un vin domnesc.
Ioana Voicilă Dobre
Nu, n-am să plec!
Cu roua dimineţii m-au primit trandafirii
şi-acum, în toamna vieţii
m-am predat iar iubirii.
Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem, să-mi deschizi orizonturi.
Şi-mpreună, de vrei, să pornim către porturi!
Nu, n-am să plec!
Cât mai înfloare teiul şi plopul înalt
şi umbră ne mai fac,
în ochii tăi, iubirea, vreau să mi-o tac!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:26 pm, editata de 1 ori
Cu roua dimineţii m-au primit trandafirii
şi-acum, în toamna vieţii
m-am predat iar iubirii.
Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem, să-mi deschizi orizonturi.
Şi-mpreună, de vrei, să pornim către porturi!
Nu, n-am să plec!
Cât mai înfloare teiul şi plopul înalt
şi umbră ne mai fac,
în ochii tăi, iubirea, vreau să mi-o tac!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:26 pm, editata de 1 ori
Ai semănat cuvinte-flori,
Dumnezeiesc deschise-n zori
Şi-ndrăgostite doar de soare
Precum iubirea roditoare.
Din coşul inimii, fierbinte
Ai semănat mii de cuvinte,
Divine muzici împletind
Din lacrima pură de gând.
Prea-plinul lor l-ai revărsat
Peste un univers curat,
Peste un suflet de iubită
De seva lor, îndrăgostită.
La templu a venit sfioasă,
Aducând inima-i voioasă
Legată de-un cuvânt de jar,
Să ardă calm lângă altar.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 4:18 pm, editata de 1 ori (Motiv : poetul si poeta)
Dumnezeiesc deschise-n zori
Şi-ndrăgostite doar de soare
Precum iubirea roditoare.
Din coşul inimii, fierbinte
Ai semănat mii de cuvinte,
Divine muzici împletind
Din lacrima pură de gând.
Prea-plinul lor l-ai revărsat
Peste un univers curat,
Peste un suflet de iubită
De seva lor, îndrăgostită.
La templu a venit sfioasă,
Aducând inima-i voioasă
Legată de-un cuvânt de jar,
Să ardă calm lângă altar.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 4:18 pm, editata de 1 ori (Motiv : poetul si poeta)
Din iubire
mi-ai spus
şoapte,
luminânde
peste noapte.
Din doritul
ce-ai dorit,
visul
ţi l-au încălzit.
Din al inimii
tumult,
curcubee
ai făcut.
Ochii
de i-ai ridica,
m-ar orbi,
dragostea ta!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:25 pm, editata de 4 ori
Este-atât de frumos,
cântul visului tău,
că plânge pianina, tresărind
sub mătasea lui albă!
Un înger, îmi pare
că păzeşte acest vis.
Şi, Doamne, dă-mi putere
să-l cobor din înalturi,
şi să-l păstrez
în raiul sufletului meu!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Dec 13, 2010 11:47 pm, editata de 1 ori
cântul visului tău,
că plânge pianina, tresărind
sub mătasea lui albă!
Un înger, îmi pare
că păzeşte acest vis.
Şi, Doamne, dă-mi putere
să-l cobor din înalturi,
şi să-l păstrez
în raiul sufletului meu!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Dec 13, 2010 11:47 pm, editata de 1 ori
Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic.
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam ceva, unic
Cu ochi frumoşi de peruzele.
Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic.
Mi-e timpul martor că de mult
Doar eu mai plâng, înăbuşit
Un curcubeu într-un tumult!
Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic.
Nimic nu s-a-ntâmplat cu noi!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 6:48 pm, editata de 5 ori (Motiv : iubire pură)
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam ceva, unic
Cu ochi frumoşi de peruzele.
Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic.
Mi-e timpul martor că de mult
Doar eu mai plâng, înăbuşit
Un curcubeu într-un tumult!
Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic.
Nimic nu s-a-ntâmplat cu noi!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 6:48 pm, editata de 5 ori (Motiv : iubire pură)
Aşează-mi, în păr floarea dragostei tale
Şi spune-mi o şoaptă când fulgeră-n zare!
Să uit, că e toamnă şi plânge tot cerul,
Să uit, azi de toate şi de misterul
Nisipului, clipă din clepsidra albastră
Măsurând veşnic focul din inima noastră.
Afară sunt demoni, eu, înger să-ţi fiu,
Acum, cât e toamnă şi nu e târziu!
Afară-ntuneric şi vuiet turbat .
În casă, un înger, aripa ţi-a dat.
Aşează-mi, în păr floarea dragostei tale
Şi spune-mi o şoaptă când fulgeră-n zare!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:23 pm, editata de 4 ori
Trece timpul-cioplitor
Când iute, când rabdător.
Tu păstrează ritmul tău
De nimic nu-ţi pară rău!
Tinereţea dacă-ai vrea
Ai păstra-n inima ta,
Ce pare că s-a-mpietrit!
Dar şi piatra-i din iubit.
Tot, de Dumnezeu, lăsată,
Tot un foc e şi în piatră!
Ioana Voicilă Dobre
Când iute, când rabdător.
Tu păstrează ritmul tău
De nimic nu-ţi pară rău!
Tinereţea dacă-ai vrea
Ai păstra-n inima ta,
Ce pare că s-a-mpietrit!
Dar şi piatra-i din iubit.
Tot, de Dumnezeu, lăsată,
Tot un foc e şi în piatră!
Ioana Voicilă Dobre
Câte clipe fericite am strivit sub paşii mei
Le vei fi simţit iubite, dulci dureri pe lungi alei.
Mă-ntrebai dacă mai vin ca să ne plimbăm de mână,
Seara când adoarme satul, drum să facem la fântână
Ca să depănăm poveşti din vremi imemoriale.
Dar nu ştiu dacă mai este pe sub stele, astă cale.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:20 pm, editata de 3 ori
Le vei fi simţit iubite, dulci dureri pe lungi alei.
Mă-ntrebai dacă mai vin ca să ne plimbăm de mână,
Seara când adoarme satul, drum să facem la fântână
Ca să depănăm poveşti din vremi imemoriale.
Dar nu ştiu dacă mai este pe sub stele, astă cale.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:20 pm, editata de 3 ori
Timpul calcă în copite, toate câte-i ies în cale.
Ţine drumul inainte, opintindu-l din zăbale!
Înşeuat şi înhămat, calul ăsta nărăvaş
Pe unde nici n-ai visat mi te poartă mintenaş!
Adunând, în goana sa clipele de fericire,
Ajungi una cu pământul care te-a creat, iubire!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:19 pm, editata de 3 ori
Ţine drumul inainte, opintindu-l din zăbale!
Înşeuat şi înhămat, calul ăsta nărăvaş
Pe unde nici n-ai visat mi te poartă mintenaş!
Adunând, în goana sa clipele de fericire,
Ajungi una cu pământul care te-a creat, iubire!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:19 pm, editata de 3 ori
Iubirea mea, nu sta afară-n ger,
în inimă un loc ţi-am pregătit!
Şi, chiar dacă te simţi stingher,
la mine-n suflet, bine ai venit!
Aici, la mine, parcă-i un cuptor
mă arde-n piept şi asta tu o ştii.
Mă perpelesc demult, de dor,
dar n-am un cuib, să te pot implini.
Şi, de atâta aşteptat,
un cuib, ce i-am promis,
Iubirea mea s-a transformat,
în flori de gheată şi în vis.
Fereastra o păzesc noapte şi zi
să nu le-atingă cineva.
Nici eu, nu îndrăznesc, să le mângâi,
căci le-as topi cu rasuflarea mea/
Speranţă, chin şi bucurie,
în miez de iarnă, vă petrec.
Din visul făurit cu tine,
în florile de gheaţă, simt cum trec.
Şi, dintr-o lacrimă, la primăvară
s-or transforma în ghiocei
Când Soarele, întâia oară
se va-nclina sublim la ei.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:18 pm, editata de 3 ori
în inimă un loc ţi-am pregătit!
Şi, chiar dacă te simţi stingher,
la mine-n suflet, bine ai venit!
Aici, la mine, parcă-i un cuptor
mă arde-n piept şi asta tu o ştii.
Mă perpelesc demult, de dor,
dar n-am un cuib, să te pot implini.
Şi, de atâta aşteptat,
un cuib, ce i-am promis,
Iubirea mea s-a transformat,
în flori de gheată şi în vis.
Fereastra o păzesc noapte şi zi
să nu le-atingă cineva.
Nici eu, nu îndrăznesc, să le mângâi,
căci le-as topi cu rasuflarea mea/
Speranţă, chin şi bucurie,
în miez de iarnă, vă petrec.
Din visul făurit cu tine,
în florile de gheaţă, simt cum trec.
Şi, dintr-o lacrimă, la primăvară
s-or transforma în ghiocei
Când Soarele, întâia oară
se va-nclina sublim la ei.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:18 pm, editata de 3 ori
Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse-n vânt
Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea!
Şi în tristeţea lui solemnă vedeam statura-aceea demnă
A celui ce de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt!
Şi drept, aşa cum eu îl ştiu în faţa timpului-pustiu
Ce-n toamnă totul i-a luat, îl simt puternic, brav bărbat.
Nu plânge doar se leagănă şi dorul şi-l tăragănă
Chemând, la el podoaba-i iară să-l împresoare-n primăvară.
Şi-n ochiul de ferestră-albastră, oglinda de la casa noastră
Deşi e gol, neputincios se vede verde, Făt-Frumos.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:18 pm, editata de 4 ori
Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea!
Şi în tristeţea lui solemnă vedeam statura-aceea demnă
A celui ce de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt!
Şi drept, aşa cum eu îl ştiu în faţa timpului-pustiu
Ce-n toamnă totul i-a luat, îl simt puternic, brav bărbat.
Nu plânge doar se leagănă şi dorul şi-l tăragănă
Chemând, la el podoaba-i iară să-l împresoare-n primăvară.
Şi-n ochiul de ferestră-albastră, oglinda de la casa noastră
Deşi e gol, neputincios se vede verde, Făt-Frumos.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:18 pm, editata de 4 ori
Oricât de greu ar vrea să fie,
Al vieţii drum
Să ştii că nu e,
Aşa cum pare, nicidecum !
Oricât de grea ar vrea să fie,
A vieţii stea
Să ştii că nu e,
E dragostea şi steaua ta!
Oricât de grea ar vrea să fie,
A vieţii cale
Să ştii că nu e,
De ştii să o parcurgi agale!
Nu te grăbi: trăieşte-ţi timpul
În ritmul său!
Căci va veni şi anotimpul
Să-ţi pară rău!
Nu te grăbi: trăieşte-ţi viaţa
În ritmul ei!
Întoarce-te, acum cu faţa
Spre nepoţei!
Ioana Voicilă Dobre
Al vieţii drum
Să ştii că nu e,
Aşa cum pare, nicidecum !
Oricât de grea ar vrea să fie,
A vieţii stea
Să ştii că nu e,
E dragostea şi steaua ta!
Oricât de grea ar vrea să fie,
A vieţii cale
Să ştii că nu e,
De ştii să o parcurgi agale!
Nu te grăbi: trăieşte-ţi timpul
În ritmul său!
Căci va veni şi anotimpul
Să-ţi pară rău!
Nu te grăbi: trăieşte-ţi viaţa
În ritmul ei!
Întoarce-te, acum cu faţa
Spre nepoţei!
Ioana Voicilă Dobre
Eu sunt o fiinţă-ntreagă, jumătatea nimănui,
Viaţa mea îmi este dragă, nu dau seamă orişicui!
Soarele, întreg e-al meu, mă-ncălzeşte-ntotdeuna
Şi cu raza-i jucăuşă, noaptea-mi luminează, luna.
Cerul, norul şi pământul, nu îmi fură din păreri:
Nu-mi mai întoarce, cuvântul, jumatatea cea de ieri!
Îmi iubesc singurătatea, încărcată de frumos
Şi ridic, din ea, cetatea, unui suflet maiestuos.
Ioana Voicilă Dobre
Viaţa mea îmi este dragă, nu dau seamă orişicui!
Soarele, întreg e-al meu, mă-ncălzeşte-ntotdeuna
Şi cu raza-i jucăuşă, noaptea-mi luminează, luna.
Cerul, norul şi pământul, nu îmi fură din păreri:
Nu-mi mai întoarce, cuvântul, jumatatea cea de ieri!
Îmi iubesc singurătatea, încărcată de frumos
Şi ridic, din ea, cetatea, unui suflet maiestuos.
Ioana Voicilă Dobre
Eu ţes vise şi mă bucur că visând mereu sub stele,
Multe au irumpt în mugur şi s-au pârguit devreme.
Şi am vise zămislite din credinţa că-ntr-o zi,
Iar, mă vei vedea, iubire, şi-ai să-mi dărui bucurii!
Am iluzii, minunate, cum că timpu-ar sta loc
Să mi le-ncarce pe toate cu iubire şi noroc.
Am iluzii încercate de nelinişti şi dureri.
Dar acum, acestea toate, sunt realităţi de ieri.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Ian 28, 2011 1:58 pm, editata de 2 ori
Când se sfârşesc iubirile,
rămâi din nou singur cu tine
şi te sperie faptul
că nu te mai recunoşti.
Eşti de fiecare dată o altă fiinţă
şi numai o nouă oglindă
va face să te regăseşti.
Şi, ce chip frumos răsare
din focul noii iubiri!
Ioana Voicilă Dobre
rămâi din nou singur cu tine
şi te sperie faptul
că nu te mai recunoşti.
Eşti de fiecare dată o altă fiinţă
şi numai o nouă oglindă
va face să te regăseşti.
Şi, ce chip frumos răsare
din focul noii iubiri!
Ioana Voicilă Dobre
Pe banca din parc, aşteptai viitorul.
Erai, atât de încordat,
cu pumnii strânşi, aşteptând!
Voiam, să mă cuprindă braţele tale
palmele, însă nu le-ai întins,
Cum să poţi primi viitorul,
altflel, decât cu braţele deschise?
Deschide-ţi, inima, în primăvară
şi uită de iarna din noi!
Şi, du-mă, departe, cât mai departe!
Roteşte-mă, în alte ochiuri de viaţă,
să ajung la inima ta
Şi al nostru va fi viitorul!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Iun 29, 2010 7:35 pm, editata de 1 ori
Erai, atât de încordat,
cu pumnii strânşi, aşteptând!
Voiam, să mă cuprindă braţele tale
palmele, însă nu le-ai întins,
Cum să poţi primi viitorul,
altflel, decât cu braţele deschise?
Deschide-ţi, inima, în primăvară
şi uită de iarna din noi!
Şi, du-mă, departe, cât mai departe!
Roteşte-mă, în alte ochiuri de viaţă,
să ajung la inima ta
Şi al nostru va fi viitorul!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Iun 29, 2010 7:35 pm, editata de 1 ori
Ascunde-mă-n sufletul tău, să nu mă atingă nimic!
Fii bun, alungă ce-i rău şi-ajută-mă, să mă ridic!
Ascunde şi sfântă-amintirea la care mă-nchin zi de zi
Căci scumpă îmi este iubirea de tine şi de a trăi!
Ascunde-mă-n sufletul tău, să nu mă atingă nimic
Şi vultur zburând peste hău pe culmi am să te ridic!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:16 pm, editata de 4 ori
Fii bun, alungă ce-i rău şi-ajută-mă, să mă ridic!
Ascunde şi sfântă-amintirea la care mă-nchin zi de zi
Căci scumpă îmi este iubirea de tine şi de a trăi!
Ascunde-mă-n sufletul tău, să nu mă atingă nimic
Şi vultur zburând peste hău pe culmi am să te ridic!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:16 pm, editata de 4 ori
Te-am ţinut departe, moarte
Doar cu inima-mi aprinsă!
Am ars ochiuri de pădure,
Tânără şi necuprinsă.
Te-am ţinut departe, hâdo
Când râdeai cu râs isteric!
Te-auzeam dar te-am sfidat,
Doar te-am priceput himeric.
N-am crezut că poţi să vii,
(Când eram mai fericită)
Cu-n buldozer de iubire
De mă simt acum, strivită.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:16 pm, editata de 2 ori
Doar cu inima-mi aprinsă!
Am ars ochiuri de pădure,
Tânără şi necuprinsă.
Te-am ţinut departe, hâdo
Când râdeai cu râs isteric!
Te-auzeam dar te-am sfidat,
Doar te-am priceput himeric.
N-am crezut că poţi să vii,
(Când eram mai fericită)
Cu-n buldozer de iubire
De mă simt acum, strivită.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:16 pm, editata de 2 ori
Curge mustu-acum din vie, dulce ca o poezie
Foşnesc frunze de iubire în neştire, în neştire.
Simt o mare bucurie şi trăiesc o reverie
În a toamnei bogăţie, revărsată peste glie.
O lumină sângerie, caldă ca o poezie
Îmbracă pomii acum şi se-aşterne lin pe drum.
Şi se-aştern în blănde seri, tot cu fete şi feciori
Mândre, tandre şezători la care te-apucă zori.
Curge mustu-acum din vie, dulce ca o poezie
Foşnesc frunze de iubire în neştire, în neştire.
Ca un cântec ca o boare dănţuieşte pe ponoare,
Raza toamnei răbdătoare, darul sfânt făcut de soare.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:12 pm, editata de 7 ori
Foşnesc frunze de iubire în neştire, în neştire.
Simt o mare bucurie şi trăiesc o reverie
În a toamnei bogăţie, revărsată peste glie.
O lumină sângerie, caldă ca o poezie
Îmbracă pomii acum şi se-aşterne lin pe drum.
Şi se-aştern în blănde seri, tot cu fete şi feciori
Mândre, tandre şezători la care te-apucă zori.
Curge mustu-acum din vie, dulce ca o poezie
Foşnesc frunze de iubire în neştire, în neştire.
Ca un cântec ca o boare dănţuieşte pe ponoare,
Raza toamnei răbdătoare, darul sfânt făcut de soare.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:12 pm, editata de 7 ori
Inimă de diamant, apărută din neant
plină eşti de strălucire!
Inimă, îmi eşti iubire!
Inimă de diamant, rană dulce din neant
plină eşti de bunătate!
Inimă, îmi eşti dreptate!
Inimă de diamant, în arome de Levant
fie-ţi cântecele line
revărsate peste mine!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 6:42 pm, editata de 6 ori
plină eşti de strălucire!
Inimă, îmi eşti iubire!
Inimă de diamant, rană dulce din neant
plină eşti de bunătate!
Inimă, îmi eşti dreptate!
Inimă de diamant, în arome de Levant
fie-ţi cântecele line
revărsate peste mine!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 6:42 pm, editata de 6 ori
O floare de păpădie
s-a trezit de dimineaţă
când voios soarele-adie,
mângâindu-i a sa viaţă.
Şi pe câmpul înverzit,
multă vreme-a strălucit,
dorindu-şi mereu să stea
numai în lumina sa!
Dar, pe cer s-au adunat
norii care-au speriat
bănuţul ei aurit.
Chiar şi vântul a venit
din senin, fără de veste
şi-a făcut-o de poveste
spulberând-o-n patru zări,
peste alte şapte mări.
Pufuleţ de păpădie,
tu ce zbori din loc în loc,
cine soarta să ţi-o ştie
şi cine-i al tău noroc?
Cine te va prinde oare
să te-ascundă-n al său sân?
Va fi un om bun sau poate,
unul rău, chiar şi hapsân...
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:12 pm, editata de 11 ori (Motiv : Poezie dedicata Marianei)
Am plecat...
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Dec 13, 2010 11:40 pm, editata de 6 ori
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Dec 13, 2010 11:40 pm, editata de 6 ori
Ţine-mă în braţe, soartă,
Mângâie-mi pe frunte stele
Şi în ochii tăi, cu grijă,
Pune-mi numai peruzele!
Înfloreşte-n piept iubirea
Ce din faşă mi-ai promis
Să imi depăn fericirea
Pe aripa ta, de vis!
Ţine-mă în braţe, soartă,
Legănându-mi clipele
Să găsesc în ele poartă
Pentru drumul limpede!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 19, 2010 9:50 am, editata de 2 ori
Mângâie-mi pe frunte stele
Şi în ochii tăi, cu grijă,
Pune-mi numai peruzele!
Înfloreşte-n piept iubirea
Ce din faşă mi-ai promis
Să imi depăn fericirea
Pe aripa ta, de vis!
Ţine-mă în braţe, soartă,
Legănându-mi clipele
Să găsesc în ele poartă
Pentru drumul limpede!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 19, 2010 9:50 am, editata de 2 ori
Asculta mai multe audio
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:11 pm, editata de 2 ori
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Oct 16, 2010 11:44 am, editata de 2 ori
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Oct 16, 2010 11:51 am, editata de 2 ori
Ionela azi iti sarbatoresti ziua de nastere.Te admir ,te iubesc si te pretuiesc nespus pentru tenacitatea si vointa ta de a-ti tine drept drumul vocatiei in viata ta.Toate emotiile cantate de tine in versurile tale irump dintr-un gheizer nesecat de creativitate si iubire de poezie.Te felicit si iti doresc succes sa iti zidesti toate visele si sperantele.
Multi ani frumosi si sanatosi tuturor!Multumiri Marianei Stratulat pentru frumoasa emisiune de ziua mea!
Nu, n-am să plec!
Cu roua dimineţii m-au primit trandafirii.
Şi-acum, în toamna vieţii
m-am predat iar, iubirii.
Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem, să-mi deschizi orizonturi.
Şi-mpreună, de vrei, să pornim către porturi!
Nu, n-am să plec!
Cât înfloreşte teiul şi plopul înalt
şi umbră ne mai fac,
în ochii tăi, iubirea, vreau să îmi tac!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 4:01 pm, editata de 5 ori
Cu roua dimineţii m-au primit trandafirii.
Şi-acum, în toamna vieţii
m-am predat iar, iubirii.
Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem, să-mi deschizi orizonturi.
Şi-mpreună, de vrei, să pornim către porturi!
Nu, n-am să plec!
Cât înfloreşte teiul şi plopul înalt
şi umbră ne mai fac,
în ochii tăi, iubirea, vreau să îmi tac!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 4:01 pm, editata de 5 ori
Cenaclul Flacăra a venit la Măgura Buzăului. Aflasem cu două zile înainte că vine Adrian Păunescu şi Cenaclul Flacara. Pentru mine şi Angela Voicu, prietena mea era evenimentul vieţii noastre. Dar cum să facem să mergem şi noi? Ne vor învoi din cămin să putem ajunge la munte? Locuiam în căminul Liceului textil şi de la etajul doi se vedeau aşa de frumos munţii Buzăului! Două zile ne-am tot gândit cum să facem, să mergem, să-i vedem şi noi. Angela s-a gândit să meargă la bunica Marianei Ştefănoiu, o altă prietenă şi colegă de cameră care locuia într-un sat din apropierea mănăstirii. Eu şi cu Puşa Voicu, verişoara Angelei am rămas în camera de cămin şi nu întrezăream nici o soluţie. Prietena nostră comună, Rodica Scutariu din Paşcani era verişoara doamnei directoare. A văzut că nu avem nici o posibilitate dar ne dorim enorm să mergem şi în dimineaţa cu pricina a venit cu maşina, cu Domnul Voinea şi soţia şi ne-au dus la Mănăstirea Ciolanu.
A fost unul dintre cele mai frumoase gesturi prieteneşti de care m-am bucurat în viaţă. Eram un grup de cinci fete, în cămin care iubeau poezia lui Adrian Păunescu. Noi mergeam la cenaclul ,,Viaţa Buzăului,, şi cumpăram la prima oră ,,Flacăra,, stând la coadă pentru ea cu rândul fiecare, alergam prin librării după cărţile sale şi vorbeam mult despre poezia sa filozofică şi de dragoste. Nu arătam prea bine în dimineaţa aceea căci plânsesem de ciudă că nu ne-au dat bilet de voie, pedagogele. Dacă ar fi venit în oraş fugeam din cămin cu siguranţă, cum fugeam în timpul mesei de seară în fiecare joi la cenaclul ziarului local. Duminica aceea a fost o zi de vis. Când am ajuns în tabăra de sculptură, în poiana aceea mare, răsuna cântecul ,, limba noastră-i o comoară,, şi aveam sentimentul că şi statuile se cutremură de frumuseţea cântecului respectiv. Ochii mi-au picat pe Florian Pittiş prima dată. Adrian Păunescu şedea pe iarbă ca un om obişnuit şi în jur spectatorii aşezaţi şi ei pe iarba moale, se bucurau de cântecele atât de frumoase, de adevărate. Eram atât de fascinată că le-am dat roată de câteva ori. Îi recunoşteam, pe rând, pe cântăreţii pe care ii ştiam de la televizor şi faţa mi se lumina de parcă întâlneam vechi prieteni. Era şi Andrei de faţă, fiul poetului, pe atunci, copil. La un moment dat Adrian Păunescu a anunţat că vor urca la statuia lui Mihai Viteazul mai sus şi l-a luat de după gât pe Andrei într-un gest atât de frumos, de părintesc că mi-au dat lacrimile. Şi ca să se înţeleagă de ce, vă voi spune că părinţii mei se despărţiseră în acea perioadă şi îmi era tare dor de fratele meu mai mic care era de vârsta lui Andrei şi Domnul Adrian semăna la statură cu tatăl meu. Pentru o clipă aş fi vrut să fie ai mei, sau mai bine zis mi-am imaginat că şi tatăl meu ar avea aceeaşi grijă faţă de fratele meu. I-am privit cu mare admiraţie. Aveam 18 ani neîmpliniţi. Doamna directoare era obosită şi nu a vrut şă urcăm pe munte mai sus. A început sesiunea de autografe şi doritorii s-au înghesuit să primească un autograf ca amintire. Puşa avea un caiet dar nu l-a primit pentru că Adrian Păunescu dădea autografe numai pe cartea dumnealui. A uitat prietena mea, în graba plecării să ia o carte la ea. Poate şi de bucurie că îl va vedea pe viu. Trebuie să ştiţi că Puşa avea ochii mari albaştri ca Adrian Păunescu şi-l iubea foarte mult. Ar fi vorbit ore în şir despre el, recita foarte frumos poeziile sale, il idolatriza.
A strâns caietul la piept de parcă ar fi avut autograful acolo şi l-a privit ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. A fost prima dată când am empatizat cu cineva şi mi s-a strâns sufletul de durere. I-am spus că plecăm dar nu ne auzea, se uita după ei de parcă i-ar fi văzut pentru ultima dată. După un timp a venit la maşină dar a fost tăcută tot drumul. Trebuie să vă spun că în timpul spectacolului le-am căutat pe Angela şi pe Mariana din priviri, tot timpul, prin public dar nu erau. Nu puteam să-mi explic de ce nu sunt. Mă gândeam că poate sunt acolo sus unde s-au dus ei după recitalul din poiana Măgurei şi îi aşteaptă, cunoscându-le programul manifestării.
Luni dimineaţă, când au revenit la cămin, în oraş, ne-au povestit că nu le-a lăsat bunica Marianei să treacă versantul ce îi despărţea de Mânăstirea Ciolanu. Eram 17 fete în cameră, dar numai noi cinci mergeam la sala de lectură şi ne uitam la televizor la emisiunile lui Adrian Păunescu şi comentam mereu pe marginea lor pentru că trăiam ceea ce se cheamă act artistic cu toată fiinţa noastră. Nu puteam să spunem fetelor că prietenele noastre nu au ajuns la Magura deşi plecaseră înaintea noastră. Şi atunci le-am spus că am fost toate, că ne-am întâlnit acolo şi că a fot minunat! Şi aşa a şi fost. Din felul în care le-am povestit au trăit şi ele momentele nostre de încântare şi de bucurie. Timpul a trecut, am terminat şcoala profesională, ne-am angajat ca muncitoare în fabrici, Angela şi Puşa la Buzău la Filatură, eu la Bucureşti la ţesătoria de bumbac Aurora, Rodica la Paşcani. Corespondam între noi şi la un moment dat primesc o scrisoare de la Angela. Pe o coală albă,(o am şi acum) autograful lui Adrian Păunescu pe care ea l-a copiat şi ni l-a trimis, să ne bucurăm şi noi de bucuria ei. A obţinut autograful marelui poet care venise la Buzău în anul următor şi s-a gândit să ni-l trimită şi să fie ca şi cum l-am fi primit şi noi. A fost aceasta dovada unei mari prietenii, gest pe care nu îl voi uita niciodată. Angela ne-a simţit alături de ea în timpul spectacolului şi-a împărţit cu noi această imensă bucurie.
Este aceasta o amintire dragă de acum 30 de ani. Ne-a legat dragostea de frumos, de poezie, de cultură şi artă. Toate cinci am terminat în următorii trei ani studiile la seral şi am urmat mai apoi învăţământul superior pe domenii de biblioteconomie, economie şi drept. Şi toate prietenele mele sunt împlinite familial, social şi profesional. Cinste lor şi celor care au concurat la împlinirea noastră şi ne-au însoţit pe drumul nostru în viaţă!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 19, 2010 10:52 am, editata de 2 ori
A fost unul dintre cele mai frumoase gesturi prieteneşti de care m-am bucurat în viaţă. Eram un grup de cinci fete, în cămin care iubeau poezia lui Adrian Păunescu. Noi mergeam la cenaclul ,,Viaţa Buzăului,, şi cumpăram la prima oră ,,Flacăra,, stând la coadă pentru ea cu rândul fiecare, alergam prin librării după cărţile sale şi vorbeam mult despre poezia sa filozofică şi de dragoste. Nu arătam prea bine în dimineaţa aceea căci plânsesem de ciudă că nu ne-au dat bilet de voie, pedagogele. Dacă ar fi venit în oraş fugeam din cămin cu siguranţă, cum fugeam în timpul mesei de seară în fiecare joi la cenaclul ziarului local. Duminica aceea a fost o zi de vis. Când am ajuns în tabăra de sculptură, în poiana aceea mare, răsuna cântecul ,, limba noastră-i o comoară,, şi aveam sentimentul că şi statuile se cutremură de frumuseţea cântecului respectiv. Ochii mi-au picat pe Florian Pittiş prima dată. Adrian Păunescu şedea pe iarbă ca un om obişnuit şi în jur spectatorii aşezaţi şi ei pe iarba moale, se bucurau de cântecele atât de frumoase, de adevărate. Eram atât de fascinată că le-am dat roată de câteva ori. Îi recunoşteam, pe rând, pe cântăreţii pe care ii ştiam de la televizor şi faţa mi se lumina de parcă întâlneam vechi prieteni. Era şi Andrei de faţă, fiul poetului, pe atunci, copil. La un moment dat Adrian Păunescu a anunţat că vor urca la statuia lui Mihai Viteazul mai sus şi l-a luat de după gât pe Andrei într-un gest atât de frumos, de părintesc că mi-au dat lacrimile. Şi ca să se înţeleagă de ce, vă voi spune că părinţii mei se despărţiseră în acea perioadă şi îmi era tare dor de fratele meu mai mic care era de vârsta lui Andrei şi Domnul Adrian semăna la statură cu tatăl meu. Pentru o clipă aş fi vrut să fie ai mei, sau mai bine zis mi-am imaginat că şi tatăl meu ar avea aceeaşi grijă faţă de fratele meu. I-am privit cu mare admiraţie. Aveam 18 ani neîmpliniţi. Doamna directoare era obosită şi nu a vrut şă urcăm pe munte mai sus. A început sesiunea de autografe şi doritorii s-au înghesuit să primească un autograf ca amintire. Puşa avea un caiet dar nu l-a primit pentru că Adrian Păunescu dădea autografe numai pe cartea dumnealui. A uitat prietena mea, în graba plecării să ia o carte la ea. Poate şi de bucurie că îl va vedea pe viu. Trebuie să ştiţi că Puşa avea ochii mari albaştri ca Adrian Păunescu şi-l iubea foarte mult. Ar fi vorbit ore în şir despre el, recita foarte frumos poeziile sale, il idolatriza.
A strâns caietul la piept de parcă ar fi avut autograful acolo şi l-a privit ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. A fost prima dată când am empatizat cu cineva şi mi s-a strâns sufletul de durere. I-am spus că plecăm dar nu ne auzea, se uita după ei de parcă i-ar fi văzut pentru ultima dată. După un timp a venit la maşină dar a fost tăcută tot drumul. Trebuie să vă spun că în timpul spectacolului le-am căutat pe Angela şi pe Mariana din priviri, tot timpul, prin public dar nu erau. Nu puteam să-mi explic de ce nu sunt. Mă gândeam că poate sunt acolo sus unde s-au dus ei după recitalul din poiana Măgurei şi îi aşteaptă, cunoscându-le programul manifestării.
Luni dimineaţă, când au revenit la cămin, în oraş, ne-au povestit că nu le-a lăsat bunica Marianei să treacă versantul ce îi despărţea de Mânăstirea Ciolanu. Eram 17 fete în cameră, dar numai noi cinci mergeam la sala de lectură şi ne uitam la televizor la emisiunile lui Adrian Păunescu şi comentam mereu pe marginea lor pentru că trăiam ceea ce se cheamă act artistic cu toată fiinţa noastră. Nu puteam să spunem fetelor că prietenele noastre nu au ajuns la Magura deşi plecaseră înaintea noastră. Şi atunci le-am spus că am fost toate, că ne-am întâlnit acolo şi că a fot minunat! Şi aşa a şi fost. Din felul în care le-am povestit au trăit şi ele momentele nostre de încântare şi de bucurie. Timpul a trecut, am terminat şcoala profesională, ne-am angajat ca muncitoare în fabrici, Angela şi Puşa la Buzău la Filatură, eu la Bucureşti la ţesătoria de bumbac Aurora, Rodica la Paşcani. Corespondam între noi şi la un moment dat primesc o scrisoare de la Angela. Pe o coală albă,(o am şi acum) autograful lui Adrian Păunescu pe care ea l-a copiat şi ni l-a trimis, să ne bucurăm şi noi de bucuria ei. A obţinut autograful marelui poet care venise la Buzău în anul următor şi s-a gândit să ni-l trimită şi să fie ca şi cum l-am fi primit şi noi. A fost aceasta dovada unei mari prietenii, gest pe care nu îl voi uita niciodată. Angela ne-a simţit alături de ea în timpul spectacolului şi-a împărţit cu noi această imensă bucurie.
Este aceasta o amintire dragă de acum 30 de ani. Ne-a legat dragostea de frumos, de poezie, de cultură şi artă. Toate cinci am terminat în următorii trei ani studiile la seral şi am urmat mai apoi învăţământul superior pe domenii de biblioteconomie, economie şi drept. Şi toate prietenele mele sunt împlinite familial, social şi profesional. Cinste lor şi celor care au concurat la împlinirea noastră şi ne-au însoţit pe drumul nostru în viaţă!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 19, 2010 10:52 am, editata de 2 ori
Erai un simplu trecător ce mi-a furat privirea
Aveai ceva ce căutam, aveai în ochi, iubirea.
Ce dragoste nebună mi-a dăruit clipita!
Ce fericire, Doamne, să-i fiu acum iubită!
Căci te-am rugat odată, Doamne, să mă vezi
Şi mi-ai trimis răsplată cei mai frumoşi ochi verzi!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 8:26 pm, editata de 4 ori (Motiv : ochi verzi de primăvară)
Aveai ceva ce căutam, aveai în ochi, iubirea.
Ce dragoste nebună mi-a dăruit clipita!
Ce fericire, Doamne, să-i fiu acum iubită!
Căci te-am rugat odată, Doamne, să mă vezi
Şi mi-ai trimis răsplată cei mai frumoşi ochi verzi!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 8:26 pm, editata de 4 ori (Motiv : ochi verzi de primăvară)
Furtuni mi se zbat în piept,
Fiinţa întreagă mă doare
Şi ochii-mi sunt trişti de nesomn.
Mă biciuie doruri amare!
Şi ploaia mă ceartă din zori.
Cu lacrimi de-aloe te plâng.
Mă-ncearcă iubirea din sori,
Mă arde în creier un gând.
Cu forţă mă prind de zăbrele
Să-mi rup colivia de fier.
Alergi prin venele mele.
Iubitule, stelele-mi pier!
În flacări mai aprige ard.
Sub ochii tăi grei mă topesc
Şi la picioare îţi cad.
Adio! Te vreau! Te iubesc!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:08 pm, editata de 7 ori
Fiinţa întreagă mă doare
Şi ochii-mi sunt trişti de nesomn.
Mă biciuie doruri amare!
Şi ploaia mă ceartă din zori.
Cu lacrimi de-aloe te plâng.
Mă-ncearcă iubirea din sori,
Mă arde în creier un gând.
Cu forţă mă prind de zăbrele
Să-mi rup colivia de fier.
Alergi prin venele mele.
Iubitule, stelele-mi pier!
În flacări mai aprige ard.
Sub ochii tăi grei mă topesc
Şi la picioare îţi cad.
Adio! Te vreau! Te iubesc!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:08 pm, editata de 7 ori
Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei,
când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi,
când mi-a fost dor,
muntele însuşi m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor
nu m-au lăsat însingurat...
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 19, 2010 10:34 am, editata de 3 ori
marea m-a învelit cu valul ei,
când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi,
când mi-a fost dor,
muntele însuşi m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor
nu m-au lăsat însingurat...
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 19, 2010 10:34 am, editata de 3 ori
Eu te-am trăit iubire frumoasă:
Ţi-am dat copii şi ţi-am făcut casă.
Eu te-am trăit cu toată puterea:
Cu tine-mpărţeam liniştită, averea.
Eu ţi-am trăit chiar şi plecarea
Şi nu ţi-am plâns pierdută, zarea.
Te-am aşteptat iubire frumoasă
Doar cu merinde rostuite pe masă.
Şi iată că-mi vii, în chip frumos
Cu părul negru de abanos
Cu ochii verzi şi privirea senină
În care timpul a pus iar lumină.
Şi te primesc iubire frumoasă
Şi te invit la mine acasă
Pentru că ştiu, că tu încapi toată
În inima mea, o casă curată.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:05 pm, editata de 4 ori
Ţi-am dat copii şi ţi-am făcut casă.
Eu te-am trăit cu toată puterea:
Cu tine-mpărţeam liniştită, averea.
Eu ţi-am trăit chiar şi plecarea
Şi nu ţi-am plâns pierdută, zarea.
Te-am aşteptat iubire frumoasă
Doar cu merinde rostuite pe masă.
Şi iată că-mi vii, în chip frumos
Cu părul negru de abanos
Cu ochii verzi şi privirea senină
În care timpul a pus iar lumină.
Şi te primesc iubire frumoasă
Şi te invit la mine acasă
Pentru că ştiu, că tu încapi toată
În inima mea, o casă curată.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 1:05 pm, editata de 4 ori
Prin piaţa lumii tumultoasă,
În costum de floare-aleasă
Zâmbesc mereu, fără de teamă
Şi vă iubesc de bună seamă.
E-un carnaval, cu flori şi îngeri,
Cu măşti hidoase, desuete,
În care, inimă mai sângeri
Când se aruncă-n flori cu pietre.
Şi cum se-ntâmplă-ades în viaţă,
Când după inima-i trăieşte:
O floare, va rămâne-n piaţă,
Femeia mândră ce iubeşte!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 12:42 pm, editata de 8 ori
În costum de floare-aleasă
Zâmbesc mereu, fără de teamă
Şi vă iubesc de bună seamă.
E-un carnaval, cu flori şi îngeri,
Cu măşti hidoase, desuete,
În care, inimă mai sângeri
Când se aruncă-n flori cu pietre.
Şi cum se-ntâmplă-ades în viaţă,
Când după inima-i trăieşte:
O floare, va rămâne-n piaţă,
Femeia mândră ce iubeşte!
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 12:42 pm, editata de 8 ori
Se-ntunecă zarea, toamnei târzii
Şi-aleargă ploaia, pe-alei după frunze.
În casă, eu stau şi-i dedic poezii
Şi toamnei şi ploii, iubitele-mi muze.
Îmi iau, mai apoi pelerina şi plec
Prin ropotul ploii şi-n vuiet, târziu.
Undeva, într-o gară vin să-te-aştept:
Liman şi speranţă, iubire să-ţi fiu!
Natura mă scaldă în aer curat
Şi-mi vine, să zburd prin stropii-i reci
Dar mă prind, de braţul ce mi l-ai dat
Şi trec, pe aleea pe care tu treci.
Primitor, căminul ne aşteaptă.
Intrăm zgribuliţi şi grăbiţi amândoi,
Privind, cu regret de pe-o treaptă
La pomii grădinii, rămaşi trişti şi goi.
Un ceai aromat, ne încălzeşte acum
Şi ochii se caută, privind duios
La omul acesta, venit de la drum:
Un tandru şi bun Făt-Frumos.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 19, 2010 10:51 am, editata de 4 ori
Şi-aleargă ploaia, pe-alei după frunze.
În casă, eu stau şi-i dedic poezii
Şi toamnei şi ploii, iubitele-mi muze.
Îmi iau, mai apoi pelerina şi plec
Prin ropotul ploii şi-n vuiet, târziu.
Undeva, într-o gară vin să-te-aştept:
Liman şi speranţă, iubire să-ţi fiu!
Natura mă scaldă în aer curat
Şi-mi vine, să zburd prin stropii-i reci
Dar mă prind, de braţul ce mi l-ai dat
Şi trec, pe aleea pe care tu treci.
Primitor, căminul ne aşteaptă.
Intrăm zgribuliţi şi grăbiţi amândoi,
Privind, cu regret de pe-o treaptă
La pomii grădinii, rămaşi trişti şi goi.
Un ceai aromat, ne încălzeşte acum
Şi ochii se caută, privind duios
La omul acesta, venit de la drum:
Un tandru şi bun Făt-Frumos.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 19, 2010 10:51 am, editata de 4 ori
Ştii, toate trec pe lumea asta: durerea, gândul şi năpasta!
Şi toate trec şi iar revin: timpul presează, ca un spin!
Şi toate trec cu-alaiul lor: mie de Tine-mi este dor!
Şi toate trec când nu gândeşti şi nu ştiu de mă mai iubeşti!
Şi toate trec, fără să vrei şi de priveşti, în ochii mei:
Acolo, totul e la fel, acolo o să-l vezi pe EL.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Feb 18, 2010 3:18 pm, editata de 1 ori
Şi toate trec şi iar revin: timpul presează, ca un spin!
Şi toate trec cu-alaiul lor: mie de Tine-mi este dor!
Şi toate trec când nu gândeşti şi nu ştiu de mă mai iubeşti!
Şi toate trec, fără să vrei şi de priveşti, în ochii mei:
Acolo, totul e la fel, acolo o să-l vezi pe EL.
Ioana Voicilă Dobre
Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Feb 18, 2010 3:18 pm, editata de 1 ori
Subiecte similare
» La Multi Ani !
» În Container-de Constantin Cheianu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
» În Container-de Constantin Cheianu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Vin Mai 10, 2024 11:27 am Scris de Didina Sava
» Decorațiuni din fetru
Lun Dec 28, 2020 3:35 pm Scris de Didina Sava
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
Joi Ian 16, 2020 8:12 pm Scris de Didina Sava
» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 6:30 pm Scris de Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 3:15 pm Scris de Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
Mar Iul 12, 2016 12:43 am Scris de Varganici Costica
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 12:03 pm Scris de tyk
» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 6:59 pm Scris de Didina Sava
» Dorina Neculce
Dum Mar 15, 2015 1:42 am Scris de Dorina Ciocan