M-am amuzat tare bine cu planul soriceilor.Ma gandesc ca este o poezie tare nostima si versul scurt rimat si ritmat il face usor de retinut pt copii.

Şoriceii şi pisica

Sus pe prispă la bunica
Toarce iar de zor pisica,
Nici că-i pasă că prin tindă
Şoriceii vor s-o prindă.

Îşi fac planuri fel de fel
Dar nu reuşesc defel.
Pentru că-i tare isteaţă,
Cum îi vede-i şi înhaţă.

S-au dus ei cu mic cu mare
Ca să caute-ajutoare,
La caţelul din ogradă
Făr-a face vreo ispravă.

El mereu e-n legătoare,
Iar pisica treabă n-are.
Umblă după cum doreşte
Şi nimeni nu o opreşte.

Şi prin pod şi prin cămară
Şi prin casă şi pe-afară,
Doarme unde, cum îi place
Şi deloc nu-i lasă-n pace.

Au mai stat şi-au cugetat,
Prin ograd-au căutat,
Ajutoare să găsească
Să o prindă pe măiastră.

Mers-au ei şi s-au rugat
De cocoşul pintenat
Să-i ajute la problemă,
Dar au dat peste-o dilemă.

Pintenatul n-are treabă
Cu pisica din ogradă,
El domneşte precum ştii
Peste-o ceată de găini

Şi mai e răspunzător
De ceasul deşteptător.
Deci nu are timp s-ajute
În problemele mărunte.

Şi aşa tot stând la sfat
Nici că au mai observat,
Cum din uşa de la tindă
Urmărea ca să îi prindă,

Cea care dormea de zor
Mai devreme în pridvor.
Şi-au zbughit-o fiecare
Uitând planul lor cel mare.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Mier Noi 16, 2011 8:36 pm, editata de 1 ori

De fiecare dată-n rândurile tale
Eu mă regăsesc
De fiecare dată ele
O lacrimă-mi răpesc.

un semn de trecere cu drag.

Sunt departari care ne-arata
Ce mult inseamna-apropierea.
Dar ce conteaza departarea
Cand este doar un punct pe-o harta?
A fost durere si lacrimi stranse-n suflet
A fost si zambet ce a ascuns un planset
Acum e doar ,,covor de amintiri"
Tesut din bucurii si amagiri.
Doar Inima pasii-i urmeaza
Pe care drum , cat de departe
Nu conteaza ........

Paşi ce se duc

Am adunat iubiri nespuse
Şi lacrimi care nu mai plâng,
Alerg spre depărtările întinse
Durerea vrând ca să înving.

Adorm şi mă trezesc în amurg
Cu ochii stele pe cer numărând
Şi mă gândesc că visele se frâng,
Iar ce a fost nu va mai fi nicicând.

Aşa se ţes covoare de-amintiri
Cu broderii în fir de borangic
Şi mă trezesc ades prin mănăstiri
Privind icoanele nostalgic.

Îmi las paşii să meargă în voie
Pe unde poate au mai mers
Şi alţii, ce s-au dus cu vreo nevoie,
Sau pentru a scăpa de stres.

Iubiri şi paşi ce nu se mai opresc
Din goana lor nebună şi pustie,
E semn că toate se sfârşesc.
Dar inima, pe toate nu le ştie.

Parfum de toamnă

Prin grădini răpciune dă târcoale
Împrăştiind miasme de nectar,
Vântul stârneşte fruzele din vale,
Iar viile pe deal ne cheamă iar.

Livezile îşi pleacă crengile bogate
Cu-a lor parfum îmbietor,
Iar nişte roşii cam răscoapte
Se mai soresc puţin lângă pridvor.

Frunzarele gătitu-sau parcă şi ele
Schimbând imaginea aleilor din parc,
Iar printre ele mii de tufănele
Ne-mbată ochii, ce cată peste lac.

Şi peste tot tronează crizantema
Ca o regină între florile târzii,
Având aproape dalia şi gladiola
Şi a lor surate, cu zecile de mii.

Hortensii,trandafiri şi anemone
Ce îşi dispută cu osârg grădina,
Fac reverenţe şi împrăştie petale
Când noaptea îşi prezintă iar regina.

Armonie de flori purtată de vânt,
Parfum îmbrăcat în culoare,
Minuni ce nu mai încap în cuvânt,
Bijuterii ce cresc doar sub soare.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Noi 20, 2011 4:19 pm, editata de 1 ori

foarte interesant articolul dv.

.„O eră construieşte oraşe, o oră le distruge” – Seneca

cu drag

„O eră construieşte oraşe, o oră le distruge” – Seneca

Pare a fi o roată care persită în mişcarea ei, un ciclu ce revine mereu poate nu în aceeaşi zonă, poate nu cu aceeaşi actori, dar care continuă să existe, continuă să se rostogolească fără a se opri întru-totul undeva. Este precum un tăvălug care în mişcarea sa distruge, dărâmă tot ce întâlneşte în cale pentru a lăsa în urmă doar ruine şi durere ce par a nu se mai reface şi vindeca, doar că mişcarea, timpul, ridică iarăşi speranţa din cenuşă, se naşte o altă generaţie clădită pe alte principii şi construcţia reîncepe.
Încet, încet, se estompează tumorile unui război sau ale unui cataclism ce a lăsat în urmă victime inocente, şi la fel precum pasărea Pheonix totul renaşte, se reclădeşte, se pun bazele noilor principii, care e posibil doar să ni se pară că sunt altele, dar care îşi înalţă edificiile pentru a îmbrăca în uitare ororile trecute, deşi suntem conştineţi că uitarea nu va acoperi nicicând chiar totul. Mereu vor rămâne amintirile, transformate în poveşti din alte vremuri, vor rămâne imaginile imortalizate în picturi celebre sau trăiri inoculate aproape în orice formă de artă. Cum vom putea altfel să construim iarăşi şi iarăşi, făra a avea ca fundament o reprezentare a trăirilor noastre de mult apuse?
Fiecare timp cu bune şi rele şi-a înfipt adânc rădăcinile în conştiinţa noastră, şi iese la suprafaţă prin faptele noastre viitoare, prin arta mâinilor noastre în care se reflectă întreaga noastră istorie, întreaga epopee a trăirilor şi bucuriilor noastre, pentru că toate acestea se vor reflecta în viitorul nostru, în operele noastre de artă, în construcţiile noastre viitoare. Şi totuşi, va trebui să rămânem conştienţi că timpul îşi urmează cursul firesc sau nefiresc la fel ca roata, şi nu vom avea certitudinea că nu vom porni din nou la drum, dărâmând iarăşi pentru a construi din nou.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Mier Aug 03, 2011 9:13 pm, editata de 1 ori

Amintiri şi vise

Vor trece ani peste a noastre frământări;
Ne vor lovi dureri şi bucurii şi întristări,
La amintiri privind vom râde şi vom plânge
Pentru că viaţa e frumoasă, dar se frânge.

Vom căuta spre stele ce se pierd în genune,
Vom adormi visând la zile calde şi mai bune
Şi-n nopţile când somnul ne va fi doar chin,
Va fi un pic mai dulce poate frunza de pelin.

Vânturi şi ploi, zăpezi din alte vremuri,
Vor şterge-a noastre amintiri şi chinuri,
Iar peste toate se va aşterne tăcută uitarea,
Precum după furtună se linişteşte marea.

Rătăcitori prin lanţuri de-amintiri trăim
Şi plini de speranţe mereu vrem să fim,
Dar printre umbre, noi când vom pleca,
Umbra uitării poate, nu ne va fereca.

Prin univers ne vom mai întâlni cândva,
Fiind la rându-ne, doar amintirea cuiva
Cu alte visuri şi frământări deşarte,
Pentru că viaţa asta merge mai departe.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Sam Feb 11, 2012 8:19 pm, editata de 1 ori

Dormi

Tu dormi şi luna stă la geam privind
Iar nori tăcuţi te leagănă plăpând,
Stele lucesc peste pleoape obosite
Ce parc-au fost de noapte osândite.

Un gând şi-o floare prinsă-n glastră
Îţi poartă paşii parcă spre fereastră,
Priveşti în vis spre lună şi spre stele
Ce vor s-alunge norii de sub gene.

Te-ntoarce între albele cearşafuri
Şi dormi visându-te prin lanuri,
Nu lua în seamă luna rece şi pustie,
Ea nu-i decât miraj şi-a nopţii feerie.

De-al norilor covor te lasă legănată,
Să nu auzi nici cea mai mică şoaptă;
Cuprinsă de a nopţii caldă desfătare
Precum un prunc la sânul mamei sale.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Mar Mai 15, 2012 2:26 pm, editata de 2 ori

Amăgiri

Te amăgesc, te răscolesc
Cu unduiri deşarte,
Te las să pleci departe
Să nu te mai găsesc.

Te-mbăt cu-al florilor parfum
Scăpare să nu ai nicicum
Şi-ţi sorb lumina din priviri
Să văd de poţi să pleci... ori vii ?

Nu te aştept, nu te doresc,
Doar părul vreau să-ţi despletesc,
Să mă ascund în el şi să dispar
Ca să te-ntorci la mine iar.

am citit cu plăcere versurile dv. mult romantism și multă nostalgie, ceea ce dă frumusețe poemelor.gânduri bune!

Duioasa,vesela, jucausa si poznasa poezia "Picături de ploaie"
Sugerez :Se lasă alunecând prin bucle, către giuvaiere
Şi cade între sâni,pierdută-n vaiet de plăcere.
Felicitari !...

Picături de ploaie

De razele de soare stau agăţate parcă
Trei picături de ploaie, puse aşa pe ceartă.
Una ar vrea să-ţi umezească ochii
Ştergând a ta privire de tăcerea nopţii.

Alta ar vrea încet ca să coboare
Spre gura-ţi dulce aducând răcoare,
Dar stă în cumpănă şi se gândeste,
Dacă răcoarea să aducă ea nu reuşeşte?

A treia, ce pare-a fi mai înţeleaptă,
Vrând să aleagă calea cea mai dreaptă,
Alunecând prin bucle către giuvaiere
Cade între sâni,pierdută-n vaiet de plăcere.

Dar cât stau ele, ce şi cum să vadă,
Alte surate s-au adunat fără zăbavă
Şi s-au pornit aşa deodată toate
Stricând disputa celor trei şi-a lor
gânduri deşarte.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Mier Iul 06, 2011 10:28 pm, editata de 2 ori

O lacrimă

O lacrimă plânge în mine,
Dar sufletul rămâne uscat.
Aştept să vină un mâine
Peste al meu trup însetat.

Rătăcesc prin a nopţii pustiu,
Printre stele nemuritoare,
Paşii mă poartă fără să ştiu
Într-o lume tăcută,nepăsătoare.

Închid ochii peste a mea rătăcire
Şi vreau iar să găsesc drumul
Spre o lacrimă ce nu mai revine
Să alunge din mine pustiul.

Orologii răsună în noapte,
Iar vântul dă semn de furtună.
Undeva se aud nişte şoapte
Şi un câine ce urlă la lună.

Durere ce plângi ca un râu
Dar ochii tu mi-i faci uitaţi,
Nu-ţi arunca roua în pustiu,
Îndură-te de ochii mei uscaţi.

Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Iul 21, 2013 5:12 pm, editata de 2 ori

Atâtea câte sunt

Atâtea mări perfide mi se strecoară-n cap
Cu valuri uriaşe de care vreau să scap.
Atâtea mări imi cată inima ce se-nfioară
De-a lor nisip pustiu, de-a lor gheaţă polară.

Atâtea gânduri îmi aduc în suflet teamă
Şi nu mă lasă să pun geană peste geană.
Atâtea vise mi-au rămas neterminate,
Deşi încerc mereu în fiecare noapte.

Atâtea taine se vor a fi descoperite,
Dar viaţa-i efemeră şi mergem înainte.
Atâtea căutări deşarte şi calde regăsiri
Neîncetat ne urcă spre culmi de împliniri.

Atâtea sunt prea multe sau poate prea puţine
Din tot ce se întâmplă în această lume.
Atâtea câte sunt eu cred c-ar fi de-ajuns
Ca să pătrundem tot ce este nepătruns.

Ultima editare efectuata de catre tyk in Mar Mai 15, 2012 12:01 pm, editata de 1 ori

Iti simt privirea ce ma cearta
C-am plans prea mult pentru nimic
Iti simt privirea dojenitoare
Iar eu privirea –mi nu pot sa ridic.
Gandul tacut din nou ma-ntreaba
Ce-am inteles , ce-am invatat
Din tot ce am vorbit o vara
Si daca toate le-am uitat.

Acum chiar nu stiu cine sunt
Ma lupt cu ape- nvolburate
Sunt praf de stele , sau pulbere zburand
Sunt fir de iarba ce se pleaca-n vant.

Si chiar de ploua dragul meu prieten
Si chiar daca din norii cad picaturi
Trasura va porni din nou la drum.
Iar caii asculta al meu indemn
Si stiu c-asteapta doar un semn

Gând pentru gândurile tale

Mă legăn pe margini de ape
Cu privirea-mi pierdută departe,
Îmi caut cuvintele-n adâncuri
Şi printre nori purtaţi de vânturi.

Privesc cum umbre vin de niciunde,
Adâncuri din ape ce mă înfioară
Viaţa mă cheamă şi mă pătrunde,
Iar inima se zbate ca într-o gheară.

Stau aici ca un semn de-ntrebare
Şi privesc râul cum curge în vale,
Mâinile-mi stau ca un semn neştiut
Cine sunt şi încotro mă duc,ca să uit?

Mă văd în a apei oglindă tremurătoare
Şi aş vrea să mă ducă cu ea tot la vale,
Orice durere şi supărare să-mi şteargă
Să fiu aşa, precum un fir de iarbă.

Liber sub soare gândul îmi zboară
Pierdută sunt parcă de orice chemare,
Păsări se-nalţă spre cer fără teamă
Eu, stau aici ca un semn de-ntrebare.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Noi 20, 2011 4:35 pm, editata de 2 ori

Cautarile din noi .....sau de dincolo de noi ....

Si chiar de ploua dragul meu prieten
Si chiar daca din nori cad picaturi
Trasura va porni din nou la drum.
Iar caii asculta de indemn
Si-asteapta doar un semn.

Se-adună nori prin depărtata zare,
Iar printre flori se simte o rumoare
Şi frunzele sătule parcă de căldură
Fac reverenţe vântului ce le-nconjură


Şi-n inimă s-a pogorât răcoarea
Coboară, precum însăşi înserarea
Împrejur natura-ntreagă se agită
De taina nopţii blând ademenită

Şi pe tocitele trotuare,prin parcuri,pe alei
Pe sub castani şi salbe aurii de flori de tei
A apărut aşa fără aviz, la întâmplare
O pată mică si mai închisă la culoare.


Şi lângă ea, aproape, în secunda următoare
O altă pată se aşează, tăcută, călătoare.
Astfel s-au aşezat la rând zeci de surate
Odată cu neliniştita şi misterioasa noapte.

Dar iată, pas de cavalerie răsună,
Tropot de herghelii ce se adună,
Iar o lumină, ţâşneşte orbitoare
Feeric îmbracă totul în culoare.


Etc......Iertati-ma ca imi bag nasul si dau sugestii la obiect, dar poezia are mult lirism si o pornire prea buna ca sa nu semnalez imperfectiunile.... adiac sa evitati sa terminati cu aceeasi rima la toate cele patru versuri dintr-o strofa

Ploaia

Se-adună nori prin depărtata zare,
Iar printre flori se simte o rumoare
Şi frunzele sătule parcă de căldură
Fac reverenţe vântului ce liniştea le-o fură.

Şi-n inimă se simte parcă răcoarea
Ce se coboară precum înserarea.
Împrejur natura întreagă se-agită
De adierea nopţii blând ademenită.

Şi pe tocitele trotuare, prin parcuri, pe alei,
Pe sub castani şi salbe aurii de flori de tei,
A apărut aşa fără aviz, la intâmplare
O pată mică şi mai închisă la culoare.

Iar lângă ea, aproape, în secunda următoare
O altă pată se aşează, tăcută, călătoare.
Astfel s-au aşezat la rând zeci de surate
Odată cu neliniştita şi misterioasa noapte.

Dar iată, pas de cavalerie răsună,
Tropot de herghelii ce se adună,
Iar o lumină, ţâşneşte orbitoare
Feeric ce îmbracă totul în culoare.

Oare prin cer pornit-a vreo trăsură?
Sau cineva cu biciul işi mână caii-n şură.
Nu...sigur, m-am dumirit ce e cu astă trudă
Când mi-am simţit pe piept cămaşa udă.

Dar pentru că oricum nu mai contează
Şi e târziu, iar tu nu mai eşti trează,
Eu o să plec cu ploaia la plimbare
Încet, prin bălţile de pe trotuare.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Dec 09, 2012 11:56 am, editata de 2 ori

Mulţumesc frumos atât pentru lecturare şi aprecieri,cât şi pentru sfaturi.Un adevărat prieten este cel care te laudă, dar în primul rând cel ce te critică.În aceasta sălăşluieşte adevărata prietenie.Voi lua în considerare sfaturile, dar voi cere şi iertare pentru că uneori scriu direct şi omit să mai fac unele retuşuri necesare şi chiar elementare de altfel. Dar ce ne-am face dacă nu am fi supusi greşelilor? Voi încerca să îndrept greşelile, iar de voi folosi cuvintele ,,o să vă trec pe răboj ca şi coautoare ".
Cu stimă acelaşi... tyk.

Un zbor haotic...si locul nu-mi gasesc
Si-atat de mult as vrea sa m-odihnesc
Din zborul meu sa ma opresc .
Pierduta in zare imi este privirea
As vrea ca sa plec , dar sa si raman
Continui sa zbor, locul meu cautand.
Intr-o lume ce parca nu-mi apartine
Astept un raspuns ce nu vine.
Si voi zbura mereu , mereu
Chiar daca-mi va fi foarte greu
Pentru ca n-am un loc al meu.

Versuri minunate -care m-au impresionat pana la lacrimi , ca sa nu spun ca am plans.

Mi-a placut poezia dvs " Întrebări" si pentru ca mi-a placut va sugerez cu calda prietenie niste mici modificari in asa fel incat versul sa aiba aproximativ acelasi nr de silabe si sa nu se piarda din muzicalitatea textului

de ex. eu as spune asa :

Cu gândul cel tăcut zăbovesc şi m-alin,
Iar inima-mi se zbate în amarnic chin.

....................................


Cu stelele mă sfătui şi vorbesc,
Prieteni vechi şi noi,nu-i mai găsesc.

................................................

Să-mi las paşii zăbavnici intr-al meu destin
Iar inima...cum să mai poarte acelaşi chin


Am sugerat schimbarea rimei la ultimile doua versuri din strofa a patra intrucat atunci cand toate cele patru versuri se sfarsesc cu aceeasi rima nu suna bine in muzicalitatea versului.

In rest va felicit si va multumesc ca imi vizitati site-ul si postati in blogul dvs personal

Întrebări

Tăcut, cu gândul zăbovesc şi mă alin,
Iar inima-mi se zbate în amarnic chin.
Pierdută în zare îmi este privirea,
Unde găsi-voi eu fericirea ?

Întrebări şi răspunsuri neterminate
M-aruncă în hăuri, tot mai departe.
Cum să găsesc odihna sufletului meu?
Şi unde-i iubirea ce o caut mereu?

Cu stelele mă sfătui şi vorbesc,
Prieteni vechi şi noi, nu-i mai găsesc.
Tăcută mă-ntreabă până şi luna,
De ce mă frământ şi ce caut într-una ?

Cine îmi spune sufletului, cum să afle cărare?
Către ce parte a lumii şi către care chemare
Să-mi las paşii zăbavnici într-al meu destin?
Iar inima cum să mai bată străpunsă de chin?

Unde să-mi las ochii să se-odihnească,
Iar gândul, unde să se oprească?
Cum să unesc marea cu cerul
Şi depărtării să nu-i mai duc dorul?

Lăsa-voi în urmă tot ce mă doare,
Voi merge-nainte spre lumina din zare.
În ochi şi în suflet voi sădi bucuria,
Voi lăsa celui de sus, să-mi arate tăria.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Dec 09, 2012 10:42 am, editata de 1 ori

Zbor haotic

Gânduri mă cheamă din nou către zare,
Nu-mi găsesc calea şi nu mai am stare.
Umbre, dureri şi-un trecut făr de uitare
Mă fac să-mi iau zborul, să cat alinare.

Mă-ntorc tot mai des către ani ce s-au dus
Căutând întrebărilor mele răspuns
Şi chiar dacă nori îmi întunecă zarea,
Nicicând eu nu voi opri căutarea.

Paşii mă duc pe cărări mult umblate
Şi visuri mă poartă nebune în noapte,
Iar zorii mi-aduc în tainice şoapte
Gânduri răzleţe ce mă cheamă departe.

O pereche sau două de aripi mi-ar trebui
Să cutreier cerul, într-o singură zi.
Să mă întrec cu vântul şi gândul în zbor
Şi să uit, însemnele cuvântului dor.

Dar asta mi-e firea şi locul sub soare
Şi chiar fără aripi am să zbor peste mare.
Să dau vieţii crâmpei de culoare,
Într-o lume ce încearcă haotic să zboare.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Noi 20, 2011 4:44 pm, editata de 1 ori

Călători

Fie că vrem sau nu, toţi suntem călători,
Iar paşii de ne sunt mai grei sau poate mai uşori
Să-i retrăim cu bucurie-n fiecare zori
Şi viaţa ne va fi ca un buchet de flori.

Să nu lăsăm tristeţile să ne doboare,
Pentru că totul e frumos sub soare
Şi zilele nu sunt decât petale
Ce garnisesc a vieţii noastre cale.

Călători prin astă lume plină de vise şi orori
Prin ale ei cotloane pline de comori
Rătăcitori prin univers şi visători,
Să nu uităm că viaţa-i plină de culori.

Frânturi de viaţă

Frânturi se aştern tăcute printre gânduri
Precum culorile, pe aripi noi de fluturi.
Îşi cată calea cea de la-nceputuri
La fel cum fac pe ramuri adormiţii muguri.

Aleargă parcă , se întrec şi cată spre lumină,
Dorind zile cu soare şi viaţa cât mai plină.
Se amăgesc, îşi fac speranţe şi visează.
Sunt doar frânturi din viaţa care dormitează.

De undeva vreo două trei frunzare vestejite
De-a vântului suflare tainic răscolite,
Se-nalţă şi viaţă parca-r vrea să prindă
Străpunse de a timpului oglindă.

Din alt ungher mai încălzit de soare
Se-arată îndrăzneţ câteva gâze lucrătoare.
Şi-acestea sunt crâmpee de viaţă trecătoare
Ce vor să cucerească astă lume mare.

Iar peste toate astea, vin ale mele gânduri
Precum nisipul mării din străfunduri,
Dar sunt precum mlădiţele de prin păduri
În acest mare univers, doar mici frânturi.

Bat clopote

Clopote în noapte răsună,
Iar cei plecaţi se adună,
Clopote răsună în noapte
Şi Iisus calcă pe moarte.

Răsare o nouă dimineaţă
Şi ne trezim iarăşi la viaţă.
Din nou va fi bucurie mare,
Din nou va fi viaţă sub soare.

Clopote vestesc bucuria,
Clopote vestesc veşnicia,
În inimi se naşte speranţa,
În inimi iar pâlpâie viaţa.

Cete de îngeri se-adună,
Să ne aducă vestea cea bună.
Se luminează orice-ntristare
Şi pe pământ este iar soare.

În cer şi pe pământ clopote cântă
Făptura întreagă cuvântă,
Peste tot răsună cântare,
Iisus ne-a iertat; viaţa nu moare .


Ultima editare efectuata de catre tyk in Sam Apr 14, 2012 12:30 pm, editata de 1 ori

Un semn de-ntrebare

Să fie prietenia doar un semn de-ntrebare ?
Chiar aşa!.. să tăiem frumuseţea în floare?
Să fie aceasta marea-ntrebare?
Cine sunt, unde merg şi ce caut sub soare ?

Ar fi prea simplu să răspund la-ntrebare,
Dar n-aşi mai fi eu, cel de sub soare
Catalogat fiind, doar un semn de-ntrebare
Şi totuşi, cine să fiu oare ?

Pot fi călătorul, visătorul, vânzătorul
De vise,căutătorul sau doar cititorul,
Cel ce îţi strigă adevărul în faţă
Dureros poate, ce te trezeşte la viaţă.

Pot fi zidul în care loveşti cu putere
Când nu mai poţi duce imensa durere,
Sau umărul unde găseşti alinare
Când bucurie e-n suflet ori lacrimi amare.

Pot fi acela ce ştie să tacă şi să asculte
Când gândurile tac şi vorbele-s mute,
Cel neştiut, necunoscut şi nevăzut,
Cel ce în inimă şi suflet mereu e ştiut.

Voi continua în cele ce urmează cu altceva, ceva care nu cred că mai necesită un titlu anume, zic eu că este şi aşa suficient de semnificativ, dar care se leagă poate de ,,Singurătăţile noastre" .....poate altfel de singurătăţi, dar tot singurătăţi.

..................

Te-am urât fată dragă, că mi-ai luat bucuria
Lăsându-mi doar cântul dar luând veselia.
Te-am urât fată dragă, că ai urcat către stele
Crezând, că-i mai bine să străluci printre ele.

Unde să merg, să mai văd focul din plete
Şi cui voi mai duce flori în buchete?
De ce mi-ai lăsat privirea pustie
Cu sufletul gol şi plin de suspine?

Pentru cine vor bate palmele mele
Când tu ai plecat să cănţi printre stele?
Şi cum să-nţeleg că nu vei mai fi niciodată
Tu, cea cu părul de foc dragă fată.

.......şi înapoi la alte gânduri

Gândurile

Din gânduri clădim nestemate
Când ne trezim târziu peste noapte.
În gânduri ne clădim nemurirea
Şi tot în gânduri simţim
când ne-mbată iubirea.

Prin ele, tăcutele şi neştiutele
Dăm glas şi strigăte plăpânde
Vin, parcă să ne facă văzuţi şi auziţi
De cei ce trec pe lângă noi tăcuţi.

Şi totuşi, din a lor tăcere
Se naşte bucurie şi durere
Ce rabufnesc afară nestinghere
Către acei ce ţipă prin unghere.

Nu poţi să-nchizi a gândurilor uşă
Şi să-ngropi totul în cenuşă,
Dar poţi deschide largi ferestre
A sufletului aripi să se-ntindă,
liber către creste.

Ceas de rugă

Ne strângem mâini către rugă
În astă lume tăcută, zăludă.
Ne înălţăm ochii spre zare
Căutând liniştea, liniştea ce ne doare.

În lacrimi ne-ndreptăm uneori cu privirea
Şi vrem să uităm care ne este menirea.
Doar cerul e cel către care ne-dreptăm cu speranţa
Şi Cel care mereu ne dăruie viaţa.

De-i ceasul târziu şi ziua-i pe ducă,
Iar mintea goneşte aiurea năucă,
Genunchi obosiţi de vremea trecută
Să-i îndoim tăcuţi, din nou către rugă .


Clipă suntem

Alergăm către un timp ce ne cuprinde
Venind de nicicând, de niciunde,
Navigăm printre site-uri şi umbre
Către zile tăcute şi sumbre.
Trăim într-o lume nebună
Unde rutina devine stăpână.
Dăm din coate prin marile aglomeraţii,
Ne-mpingem şi ne răstim unii la alţii,
Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tramvaie
Şi aşa, tot mai des, ne facem viaţa greoaie.
Ne avântăm în bolizi pe autostradă,
Renunţăm la tot ce e sfânt,
Uităm că suntem doar secundă
Şi trecem nepăsători pe pământ.
Ne amăgim cu clipe de feerie
Ce trec peste noi ca un vânt
Şi uităm să dăruim bucurie
Celor ce-au fost, celor ce sunt.
Uităm de prieteni şi chiar de duşmani
În goana nebună după averi, după bani
Şi pierdem odată cu-acestea dragoste, iubire şi ani.


Anomalii de primăvară

Peste întreaga făptură
Ce se zbate între iubire şi ură,
Tot nori plumburii se adună
Reci şi străini, fără pic de căldură.

Printre raze ce parcă te-ngheaţă
Zvâcniri de aripi caută drum către viaţă,
Iar pe alei tremurânde lalele
Petale-şi deschid, să alunge frigul din ele.

Vânturi ce se rostogolesc de pe creste
Se reped cu răceală-n ferestre,
Să sperie flori ce zâmbesc de prin glastre
Şi căldura din vieţile noastre.

Tremură muguri pe crengi zdrenţuite
De vânt, şi pomi îmbrăcaţi în ii înflorite,
Îşi şoptesc în fiece zi la vreme de seară
Că astea-s doar, anomalii de primăvară.

Şi rândunele iar se vor întoarce
Să-şi primenească cuiburile vechi,
În haine noi natura iar o să se-mbrace
Şi iarăşi bucuria va străluci în ochi.

Parfum de liliac

Prin colţuri de grădină
Se simte iar miros de liliac
Şi la pârâu în vale, cântec de brotac
Se-aude tainic şi suspină.

Suspin şi blândă desfătare
Adie, prin parcuri şi boschete,
E semn că liliacul este-n floare,
Iar pe alei se plimbă tinere cochete.

Parfum, explozii de culoare
Dau ghes pe margini de trotuare,
Iar printre crengi işi fac de cap
Câteva păsări şi-un miros de liliac.

E Mai şi liliacul a-nflorit
Aşa cum spune vechiul cânt,
E Mai şi este sărbătoare
Când liliacul, grădinii dă culoare.

Pe Sadoveanu parcă îl zăresc
În umbra unor flori liliachii,
Copii, în jur se-ngrămădesc
Ca să asculte, iar poveşti hazlii.

E rece azi, de dimineaţă
Şi-un vânt năuc ne cam îngheaţă,
Dar totuşi, este primăvar-acum
Şi prin livezi ne-mbată a liliacului parfum.

Valuri şi vânturi

Prin gânduri cu petale-mbrăcate
Şi priviri rătăcite departe,
Se văd depărtări ce-ntunecă zarea,
Şi vânturi turbate ce tulbură marea.

Din străfunduri se ridică spre soare
Parfum de-nnoire şi dulce chemare.
Străluce în cântec de păsări iubirea,
Se trezeste natura....îşi face menirea.

Se ‘nalţă nisipuri purtate de valuri
La fel cum şi gânduri urcă spre piscuri.
Ies la iveală tăcutele-adâncuri,
Iar ziua şi noaptea devin tot mai tulburi.

Doar soarele-mbracă tot în culoare
Şi câmpuri şi maluri şi-adâncuri de mare,
Patrunde chiar şi în inimi zdrobite,
Aducând iar speranţă şi zile-nsorite.


Parfum de magnolii

Un parfum de magnolii m-a scos azi afară.
E soare şi senin , e primăvară.
Gânduri năvalnice mă tulbură iară
Mi-e bine, şi ....e primăvară.
Paşii mă poartă nicăieri şi niciunde,
Parfumul de magnolii din nou mă cuprinde .
Mă las sărutat de mireasma placută,
Iar lumea din jur la mine se uită.

Merg înainte, mă pierd în mulţime ,
Văd şi salut o grămadă de lume .
Mă uit iar la mine ...mi-e bine
Şi merg mai departe cu gândul la tine.
Ştiu, e visare şi ne-împlinire,
Dar vreau să merg aşa în neştire.
Mă uit către soare , se uită la mine
Şi-o lacrimă cade, cade în mine,
Iar parfumul de magnolii rămâne.

Prin crânguri, primăvara

Dusum-au paşii prin poieni
La începutul aste-i primăveri
Şi m-au lăsat, să rătăcesc prin gânduri
Tot adunând miasme noi din crânguri.

Mergând aiurea prin frunzare
Cu ochii tot scrutând întinsa zare,
Coprins eu fost-am de visare,
Cu inima cătând nespusă alinare.

De pe sub frunze şi raze jucăuşe,
Îmi ies în cale buchete de brânduşe.
Mă chiamă parcă şi-mi caută privirea.
Ştiu ele oare care îmi e menirea?

Prin rămurişuri încă amorţite
Câteva vrăbii, se zbenguie cam zgribulite.
Pătruns de frig , la rândul meu
Încă mai rătăcesc prin crâng, fără să vreau.

O adiere rece mă străpunge,
Iar visul meu, tăcut se frânge.
Adun în grabă câteva brânduşe
Şi paşii mi-i îndrept, spre cerul de cenuşe.

Mulţumire

Un pic de frig, şi-un pic de cald ,
Din tot câte puţin eu trag ,
Mă zvârcolesc şi mă zburlesc
la cei din jur ,
Dar pace parcă n-am nicicum .
Caut mereu şi rătăcesc într-una ,
Deşi eu ştiu...... aşa departe-i luna.
Cu nimeni n-am nimic
Şi vreau să fiu lăsat in pace.
Puţin mi-e frig , puţin mi-e cald,
Dar asta e şi n-am ce face.
Sunt mulţumit cu ce primesc,
Dar şi mai mulţumit mă simt,
atunci când dăruiesc.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Dec 09, 2012 10:51 am, editata de 3 ori

bine ai venit , tyk!