Un alt timp

Şi un alt
timp va veni
când, tulburaţi
de Albastrul din noi,
vom zbura spre înalt,
visele vom împlini
caci, oameni minunati
aşa ca voi,
în zbor
ne vor însoţi
şi vom transcede din dor,
în sfinte poezii.
vom zâmbi
când albastrul din interior
în iubirea Lui
ne va învălui.

semn de popas prin gândul tău, Mara.cu drag

Sa stii Raul ca necuvintele sunt cea mai profunda taina a rugaciunii adevarate, din necuvinte se inspira imensitatea eternitatii, din necuvinte se hraneste divinul din noi.

Necuvintele.. Era un preot in Pitesti, surdo-mut (a murit acum câţiva ani), hirotonit pentru comunitatea de surdo-muti din Piteşti, care avea talent literar. Compunea versuri, a încercat şi proza scurtă. La un moment dat a compus o poezie în care se referea la rugăciunea mutului. Din păcate, nu am copiat-o şi îmi pare rău, căci era splendidă, dar am reţinut două versuri:

"Primeşte, Doamne.. Primeşte, Doamne Sfinte
Şi-aceste graiuri fără de cuvinte!.."

Necuvintele ne inspiră pe noi, cei care mai compunem cate un vers.

Veşnicia de-apoi


De ce oare există cuvinte?
şi nu - nţelegem din priviri,
de ce se crede-n jurăminte
despre fantastice iubiri?


Cum poate sufletul să zboare,
să creadă în minuni, în vise,
atunci când tăcerea doare
şi când cuvintele-s nescrise?


De ce o voce-I lumea toată,
în care vrei să trăieşti,
şi crezi că e minunată
atunci când îţi spune poveşti?

Cum să faci să poţi uita
cuvinte tandre de iubire?
cum să stingi azi flacăra
ce-ţi arde sufletu-n neştire?

De ce mai există cuvinte
dacă încă nu se spun
cum să mi te scot din minte
sau să mă întorc din drum?

Unde oare-ai dispărut
oare unde te-ai ascuns,
iar cu mine ce-ai avut
de în suflet mi-ai pătruns?

Cum să fac să te găsesc
şi din vis să te cobor
să-nţelegi că te iubesc
că de tine-mi este dor?

De ce oare există cuvinte,
când ochii îţi pot arăta
că tu de acum înainte
în mine vei exista?




Să zbori fără frică spre mine,
înger din lumi încă nescrise
voi merge oriunde cu tine
Te voi coborî din vise,

Tăcerea din noi să ne fie,
altar al iubirii de doi
să facem visul o cununie
a veşniciei de-apoi.

La mulți ani! și semn de ...lectură.vin mâine pe la 9 , la școală, la tine.

Flori degheaţă



Flori de gheaţă pe obraz

plâng din lacrimă durută,

se preling din ochiul treaz

ca un cânt de alăută.



Suflet trist,însingurat,

ce sperai în veşnicie,

azi îngheţi, treptat, treptat,

spune-mi,mâine, ce-o să fie?



În ce oare ai să speri,

ca să pot din nou zâmbi,

să cred iar în primăveri

ce în mine-or înflori?



Flori de gheaţă pe obraz,

dar în suflet e lumină,

spiritul ce încă-i treaz

crede-n ziua ce-o să vină.

Gheaţa de pe chipul meu

azi, se va topi încet,

pentru că Dumnezeu

e cu mine permanent,



Cu căldura Lui Divină

chipul meu va încălzi

şi cu-a Iubirii Lumină

viaţa îmi va împlini.

"Primeşte-n dar, toţi anii mei
şi sufletul şi viaţa mea
să-mi dai iubirea ta de vrei,
şi ca o stea voi lumina."

Foarte frumos spus...mi-aţi amintit de sfârşitul poemului "Rime alegorice", de Eminescu:
"Iubirea ta-i viaţă - a ei iubire
E viaţă iar şi iar de omenire.
Voinţa ei ş-a ta de se-mpreună,
Atunci e suflet în întreaga fire."

Nimic mai minunat ca o poveste de dragoste de Crăciun.

Cadoul de Crăciun



Tu eşti Cadoul de Crăciun

căci, de Crăciun noi ne-am găsit

şi cu emoţie îţi spun,

de tine m-am îndrăgostit.

vreau sufletul să-ţi învelesc

cu haina dragostei curate

iar când o fi să te-ntâlnesc

a ta să fiu, până la moarte.



Din strugurii de veşnicie

al vieţii vin să-ţi dăruiesc,

să ne-mbătăm cu-a lor tărie

să-ţi cânt mereu că te iubesc.

Primeşte-n dar, toţi anii mei

şi sufletul şi viaţa mea

să-mi dai iubirea ta de vrei,

şi ca o stea voi lumina.









Să fim o singură fiinţă,

să fii al meu, să fiu a ta,

s-avem o singură credinţă

că fericire vom avea.



Eu sunt Cadoul de Crăciun

ce Dumnezeu ţi-a dăruit

şi-n graniţa de timp îţi spun:

în viaţa mea Bine-ai venit!

semn de lectură și drag...Mara, am fost la țară...de aceea nu am putut veni la muzeu.La mulți ani cu bucurii!

Iar aţi atacat tema crucială, cu veşnicia. Nici mie nu prea îmi dă pace tema asta, ce e drept. Un Crăciun minunat, cu lumină şi fericire, dumneavoastră şi tuturor celor dragi!

deci maine la 6 la muzeul unirii(ca sa ce sa facem?)

de ce crezi tu ca daca nu las semn, nu te citesc?
De fapt o recitesc ca am mai citit-o undeva pe site-ul perlei albe .
Sa vad ce inventez pe maine sa nu iau absent nemotivat )
(multumesc in schimb, ca ma tii la curent cu toate activitatile voastre)

Sunt... a vieţii veşnicie!

Sunt... fulger pe cerul cu stele,
sunt viaţa din lumi paralele,
lumini şi umbre de mistere
transced prin mine în eter
atunci cand gândurile mele
mă întorc în efemer.


În fulguiri de ierni neterminate
îmi ascund dorinţa de trecut,
alerg prin nopţile ciudate
ostoindu-mi dorul de tumult.
Mă pierd în lava muribundă
ce-adună în oceanul de eternitate
imensităţi de vise ce inundă
a vieţii veşnicie, de dincolo de moarte.

Zadarnic strig...


Şi mi-e frig, mi-e frig,
zadarnic strig,
mi-e frig...

Voi nu auziţi disperarea
din glasu-mi ingheţat?
nici nu vedeţi înserarea
din sufletu-mi însingurat?
alungaţi uitarea,
vreau sa trăiesc cu-adevarat.

Mi-e frig,
vă strig,
dar gura mea zîmbeşte,
iar ochii mei,
ochii mei,
sunt vulcanice văpăi
din care ţâşneşte
dorinţa de viaţă,
şi soarele,
soarele care îmi râde-n faţă,
cu razele lui mă păcăleşte,
însă mie, mie îmi este frig,
într-una strig,
neputinţa sufletului gol.

Strigătul meu,
se transformă- n curcubeu,
străfulgerând zenitul,
se întoarce-n eu
perpetuând infinitul.

Şi eu?...
eu rămân aici mereu
şi strig,
mi-e frig...
vreau soarele meu
să ard veşnicia
instantaneu.

am recitit ”Lac de dor”...superbă atmosfera creată...eu de ce-s așa sumbră?...cred că trebuie să meregem mai des...la o punga de alune împreună...te pup, mara

frumoasă activitate...să mai lucrez și eu puțin, Mara?te citesc...semn(însemn)

Asa e Ovidiu, cat priveste Plugusorul , Didina, e foarte greu de realizat asa, cat ai bate din palme, de aceea o sa te rog sa nu te superi daca versurile nu vor veni atat de repede cum te astepti, imi rog sufletul sa doreasca sa scrie asa ceva si apoi mai vedem.

Dragi prieteni fauritori de versuri

Intrucat se aproprie Anul Nou va provoc sa va strangeti condeiele(adica sa va pregatiti tastaturile) si sa sa purcedem impreuna la compunerea unei URATURI a Asociatiei Universul Prieteniei.
Fiecare dintre dumneavoastra poate scrie cate versuri vrea,urmand ca apoi sa adunam aceste versuri intr-un colaj ca din acest brainstorming sa finalizam o uratura vesela,cu umor.Va invit sa fiti neinduratori in a puncta lucrurile amuzante sau cele care v-au distrat in contactul vostru cu activitatile asociatiei.Mi-ar place ca noi cei din consiliul director sa fim zugraviti in cateva versuri comice de catre dvs ,asa cum ne-ati perceput,sa spunem la prima intalnire,sau o descriere comica a dvs insiva in raportul cu asociatia.Sa nu ii uitam pe mentorii nostri ,domnul Marcu si Liviu Apetroaie care trebuie sa aiba si ei un portret amuzant si tot ceea ca va mai indeamna inspiratia Consider acest lucru o provocare pt dvs si un apel la umorul si veselia care clocoteste in sufletul vostru.Imi rezerv dreptul de a da forma finala a uraturii lucrand personal la colajul textelor dvs.
Voi deschide un subiect special "Uratura Asociatiei Universul Prieteniei -2010",unde va rog si va invit sa postati unul sub altul textele dvs.Daca gasiti o rima mai smechera la textul aceluia de a postat deja, o sugerati fara jena,lucrand toti la un text care sa starneasca lacrimi de ras.Nu trebuie sa uitam si site-urile partenere care trebuie amintite si prinse in uratura(Cleopatra,Reteaua literara,Netlogul,Facebook,Cititori de proza ,etc...).Sugerez ca textele trebuei sa aiba forma clasica de uratura,adica sa nu uitam ;interjectiile ahoo,ahoo, hai hai,sa introducem si gongul de la Sadoveanu si talanca de la Junimea Noua ,etc....si ce va mai trece prin minte...
Va multumesc anticipat si va astept sa fiti cat mai creativi

Căci Eminescu ne-a rămas făclie
Şi cântec în întreaga Românie.

La Cernăuţi
de Marioara Visan

La Cernăuţi cu Eminescu am vorbit de toate
şi dorul de cuvânt ne-am alinat.
L-am regăsit pe trepte la universitate,
în catedrala în care ne-am rugat.

Din dangătul de clopot am simţit
că binecuvântată e prietenia,
alături de Aron Pumnul ne-am dorit
să-nvăţăm ce-i veşnicia.

Chiar cerul ne-a îmbrăţişat
şoptindu-ne şăgalnic printre nori,
că-n Cernăuţi avem de vizitat
istorice comori cu Tricolor.

Voi suflete ce încercaţi
prin fapte să păstraţi flacăra vie,
slăvite fiţi în veci, de nu uitaţi
că Bucovina-I şi a voastră glie.

Azi timpul parcă s-a oprit
în picătura de eternitate,
cînd Eminescu ne-a citit
din cartea vieţii,de dincolo de moarte.

gânduri frumoase...poezii vibrante, am trecut pragul cu drag

Scumpii mei o sa va dezamagesc,am scris aceste ganduri, din cauza unei fetite de clasa a IVa care m-a facut azi sa plang, o sa va povestesc cand ne-om vedea, va multumesc pentru ca totusi imi cititi sufletul, iar tu Raul ai scris un mare adevar, copilul din mine nu va muri niciodata, si sunt fericita pentru asta.

Da..si eu cred că nepoţelul dv a avut un cuvânt greu de spus aici. Şi mai este şi copilul din dv, care nu moare niciodată.

Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Mier Noi 17, 2010 7:37 pm, editata de 1 ori

vad ca puiul de om din viata ta te inspira.
Felicitari, mi-a placut

Emoţii...ciudate

Ciudate emoţii
trăieşti
când ,
întâlneşti
copii visând
că poţi
să îi iubeşti.

În ochişorii lor
timizi
şi larg deschişi,
întrebători,
îţi odihneşti
privirea,
iar uneori,
zăreşti
nemărginirea.

Îţi tremură
lacrima
in colţ de geană
a zâmbet,
când
mimând
nedumerirea
te îmbrăţişează.

Simţi
cum
te topeşti
şi plângi,
şi taci,
şi ierţi.
la piept
îi strîngi.

Îţi retrăieşti
copilăria
şi bine faci,
că doar aşa
îţi împlineşti
trăirea
şi te sfinţeşti.

Însă nemărginirea-i a iubirii,
Pe când neantu-i un "bau-bau" al firii


Trecem toţi..toate trec..dar iubirea rămâne.

Amalgam
Incongruente forme
ce merg în fond niciunde,
rănesc figuri diforme
uitând iubiri profunde.
în amalgamul minţii
se-ascund idei ciudate,
rîzînd în nas dorinţei
de-a merge mai departe.

În albul mat al firii
îmi plâng iluzii oarbe
dar lacrima iubirii
neantul o absoarbe
zvârlind nemărginirii
dorinţele năroade.

Îmi şopteşti

Îmi şopteşti în nopţile cu lună,
când se-aude-n depărtare marea,
că doar ţinându-ne de mână
nu vom întâlni în drum uitarea.
Îmi cânţi din flaut fermecat
o melodie ce mă înfioară,
e-o melodie care nu s-a mai cântat,
doar tu o cânţi, la ceas de seară.
Îmi şopteşti cu glas scăzut
cuvinte nerostite încă
despre visul meu durut
ce spre stele se ridică.

Mă-nveleşti cu luna plină
ce în noapte îmi zâmbeşte
şi lumina ei divină
sufletul îmi încălzeşte.
Tu îmi dărui lumea-ntreagă
cu o singură privire,
ochii tăi îmi spun: mi-eşti dragă,
pentru-o oră de iubire,
îţi dau viaţa mea întreagă
s-o transformi în nemurire.

O simfonie de culori.



Din ostrov de genuni
răsare nechemarea
din sfinte alte lumi
ne amăgim uitarea


Ţi-e sufletul o simfonie
de energii divine
si doar atunci ţi-e viaţa vie
când te traieşti pe tine.


O simfonie de culori
din suflete-adormite
sânt sferele ce le-nfăşori
în vise ne-mplinite


Privind la ele, mă-nfior
de cântec şi culoare
visând că mă înalţ în zbor
şi mă transform în floare.

Un râu, o mare....

Nici tu nu ştii,
nici eu nu ştiu,
ce-ai vrut să fiu
ce-am vrut să fii,
un râu, o mare,
am fost cândva,
o sărutare
pe fruntea ta,
o stea ai fost
o stea ,
din carul mare,
când ,
lacrimi fără rost
îmi aminteau
de zilele în care
şi eu şi tu,
am fost
o clipă doar,
dincolo de Soare
în al iubirii Har.

Dar vezi tu,
minciuna
a adus furtuna
si a surpat iubirea
lăsând nefericirea
să fie râu şi mare
în sufletul ce doare....

Nu mai sânt eu...
nu mai eşti tu...
şi din ce-a fost
vom spune nu
iubirii fără rost.

Va multumesc tuturor pentru urari si va doresc sa traiti acest sentiment, este unic tulburator si inaltator in acelasi timp.
Dorina scumpa , serioasa am fost sant si voi ramane mereu, dar sufletul se mai copilareste din cand in cand, asta eu nu pot schimba, de impletit pot impleti si traind in bucurie.

Să trăiască nepoţelul şi bunicuţa şi să fie sănătoşi şi fericiţi! "Iar noi să mai jucăm un pic şi la botez!.."

te felicit, Mara ... să fiți cu toții sănătoși, dar mai ales mult har și o viață liniștită cu multe realizări noului membru al familiei tale...de acum, te rog să fii serioasă...ca așa sunt bunicile...să împletești ciorapi și să-i citești povești...te sărut cu drag

hopa, dai berea inapoi daca mi te-ai facut bunica )

Multumesc frumos Rodica, tu imi oferi aripile tale de inger sa ma ajuti sa ma inalt spiritual, multumesc si sa nu uiti niciodata ca te iubesc

Si eu citesc...dar nu comentez.... .....dar iti ofer o floare

Multumesc Dorina, hihihihi....

o poezie ca un cantec alunecand pe obraz...