semn de lectura.şi mi-a placut

,,,,,,,,,,,

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Vin Iun 03, 2011 9:53 pm, editata de 1 ori

......

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Vin Iun 03, 2011 10:03 pm, editata de 1 ori

Aha, a fost un vis şi nu prea..la fel ca viaţa: este şi nu prea, dispare şi nu prea.

.,.,

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Vin Iun 03, 2011 9:54 pm, editata de 2 ori

Focul lui Prometeu Raul, el e focul lui Prometeu, hihihihi.

Ei omule, păi aşa apar scânteile, scărchinând chietrili. Şî dup-aşeea apari şî focu.

Mara, crezi ca am atata putere sa ma las despuiat de niste copii teribili, inzestrati cu adevarat talent? Deocamdata imi ajunge paruiala dl-ui Liviu Apetroie. Mai exersam si daca iese, poate intru si in gura lupului. Pana atunci mai este insa. Eu iti multumesc de sustinere si pt increderea pe care o ai in pana cu care scarchin chietrili

"Lupta te face puternică-n arenă, dar scăpată de armură şi arme, goală şi întinsă în cadă, te scalzi ca un biet om de rând."
Un adevar, gol golut. Eu tare as vrea sa te vad si pe tine in pod Pogor cititnd din aceste minunate franturi de viata adevarata.

,,,,

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Vin Iun 03, 2011 9:55 pm, editata de 2 ori

Raul tu mereu ai fost mai bland cu ceea ce scriu si tare as vrea sa ajung joi in pod la Pogor sa te ascult recitand. Oricum ar fi , iti tin pumnii si raman cititorul tau fidel!

Au fost plecate in vacanta personajele lui Livu , Dorina, acum au revenit si s-au apucat de scris, bine v-ati intors printre noi dragi personaje, ne-a fost dor.

De câte ori te-am citit, lectura m-a cucerit...dacă ţi-ai dedica mai mult timp scrisului ai putea scrie proza super.. chiar şi un roman cu timpul. Lectura cucereşte cititorul şi asta contează cel mai mult

Ei, acum binedispuse și odihnite, să vezi tu ce-or să îți mai dea de „furcă”.
Liviuuuu, am mai vorbit despre asta...lumea ta trebuie creată...tu nu plictisești, nici personajele.
scrii așa cum trebuie să scrie un prozator...aflat la mijloc de drum.cu drag...aaaaaaaaaaaa...uitam: har divin și muultă inspirație.

Dorina, mi-a fost teama ca personajele mele devin plictisitoare

Sincer îmi pare bine că s-au întors personajele tale...au fost cumva într-o lungă vacanță?cu drag

//

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Vin Iun 03, 2011 9:56 pm, editata de 2 ori

Sa te mangaie Dumnezeu cu binecuvantarea iubirii,Liviu !

am citit noua postare...mi-a plăcut mult.har și inspirație să ai .cu drag

;;;;

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Vin Iun 03, 2011 9:56 pm, editata de 1 ori

Didina, as putea spune ca e deja prea mult pentru el o jiuma de aluna, nu vezi ce bolfos e?

,,,,,,,,,,,

'''

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Vin Iun 03, 2011 9:57 pm, editata de 1 ori

Coincidenţă: şi eu am scris azi pe blogul meu despre o cruce care ar veghea la mormântul meu. Am fost sâmbătă dimineaţa în Cimitirul Eternitatea la doua slujbe de pomenire şi mi-a venit aşa o idee că ce-ar fi dacă s-ar afla şi mormântul meu acolo tot atunci iar eu sa fiu în el?!... Am citit ce ai scris..numai un copil poate mângâia un lup, fie el şi pui şi rănit. "De nu veţi fi ca pruncii..."

Ai aparut in sfarsit? pe unde mi-ai umblat?

lllllll

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Vin Iun 03, 2011 9:58 pm, editata de 1 ori

-Nu ma trimite niciunde ;ma face sa simt timpul oprit si pot sa explic-nararea intimplarilor este trenanta ,descriptiva,meditativa ,ce opreste putin mintea in loc(intelectul) si lasa inspiratia sa tese imagini 3D pentru suflet !Multumiri Cerului ca ne-a intilnit!Sarbatori cu drag tuturor!!

La mulți ani cu bucurii și sănătate, ție și familiei tale! cu drag
Mara are dreptate, numai din cauza ta scriem noi, toți proză...ca să te întrecem...„semn” de lectură

Nu ma prea pricep la urari dar va doresc din suflet sanatate maxima, inspiratie si chef de scris, sa traiti clipe unice si sa gasiti harul sa le impartasiti cu noi cititorii. LA MULTI ANI tuturor membrilor Universului si simpatizantilor lui!!!

Mda, ţi-a făcut bine ieşirea afară şi aerul rece. Nu prea erai în apele tale sus, la masa de scris. Eşti tânăr şi mai ai o mulţime de făcut. Stai să vezi că marţi apare împreună cu ziarul Adevărul volumul "Un secol cu Neagu Djurara", scris de un ziarist, care i-a luat câteva interviuri. Istoricul Neagu Djuvara are 94 ani, a fost martor la două războaie mondiale şi are un chef de vorbă.. Tare omul, zici că e abia la jumătatea vieţii! Crăciun fericit, luminos şi binecuvântat!

Ce ai facut Liviule de toata lumea scrie proza de cand ai aparut tu? Nu ca mi-ar fi ciuda dar urla invidia in mine.
Pe pagina mea tu nu mai treci
Acum iti plac alte poteci,
Nici de Creata n-ai mai scris,
acum esti mai elevat,
scrii de iarna, de pacat,
doar pe mine m-ai uitat,
insa eu n-oi plnge-acum
ca tu mergi pe un alt drum,
te-astept maine la muzeu
sa te-ntorc din drumul tau
sa asculti cu noi colinde
sa vezi somnul cum te prinde( hihihihi)
si de vei visa pe Creata,
sa stii ca asa e viata.
Te ridica, te coboara
insa doar la ceas de seara.
De urat as mai ura
dar ma tem ca ......hihihihihihihihihihihihihi
Deci te astept pe 22 dec la ora 18 la Muzeul Unirii, ziua mamei tale a fost duminica, apropo La multi ani cu sanatate si sarutari de maini mamei tale, maine seara la 18 nu cred sa mai fie ziua nimanui, poate doar daca vrem noi sa inventam, hihihihihi.

jjjjjjjjjjjj

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Vin Iun 03, 2011 10:00 pm, editata de 1 ori

..........

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Vin Iun 03, 2011 10:01 pm, editata de 1 ori

liviu, las semn...dar să știi că am și citit.cu drag, dorina

.

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Dum Mar 06, 2011 7:29 am, editata de 1 ori

O sa reusesti ca Dumnezeu ma iubeste si nu-l rabda sufletul sa nu te aduca la pedeapsa, hihihihihi.

Asa e, am comis-o iar MAra.
Mi-astept pedeapsa sambata(de-as reusi sa vin).
Seara faina!

Numai lui Dorina si lui Raul le multumesti, lasa ca ne intalnim noi sambata pe 11, sa vezi ce patesti tu :joker:

NU poate omu` imbatrani cu asa prieteni.
Multumesc de trecere Dorina , Raul

Ei, eu zic să mai amânăm puţin bătrâneţea, prietene. Mie mi se pare că eşti mai tânăr ca niciodată!

ei, aș zice că nu ești chiar așa de bătrân ca moșul...pentru că aseară ai fi ajuns și pe la mine...superb ai redat simbolul de moș Nicolae...cu drag, dorina

Dar nuielusa Mosului e fermecata
si nu doar drumul catre stele iti arata,
te altoieste cand mos spui ca esti
si stelele-ti arata cand spui doar ca iubesti.

Erjika lovi cu nerv pervazul ferestrei mişcându-l de la locul său. Lemnul era aproape putred şi doar praful îl mai ţinea acolo. În acel contact i se rupsese o unghie şi de sub ea ţâşni o picătură de sânge care i se rostogoli peste palma tremurândă, desenând un drum încâlcit.
- Seamănă cu viaţa mea, îşi spuse în gând, privind la şovăiala drumului pe care şi-l croia acel bob rubiniu de viaţă.
Inima îi bătea repezit, iar la gât, o venă i se zbătea cu putere.
Furia se combina cu puţină gelozie, iar acea stare confuză creată în sufletul ei nu-i dădea pace. Bătea din picior căutând parcă un ritm anume care nu i se potrivea cu melodia din minte.
Gelozia se naşte din iubire şi acest sentiment se ascunsese atât de bine în interiorul său încât se crezuse imună până azi.
- Ce prostie... ce act de slăbiciune. Întoarse capul să privească în jur. Pereţii albi aşteptau reci umbre care să-şi scrie eteric povestea de internat. Era singură şi bucuroasă că nu fusese văzută de nimeni.
- Ce folos din toată joaca de –a iubirea dacă Gonzales cade din nou în braţele ei?
Uite o întrebare pertinentă care să-i justifice starea.
Pierduse timp cu tipul ăsta, sau poate că într-un mod ciudat se regăsise pe sine. Alături de el nu mai fusese o străină. Acel tânăr cu chip de copil reuşise să umple un gol, iar acum starea de pustietate se întoarse din nou la ea copleşind-o. Se simţea trădată chiar dacă jocul pe care-l jucase avusese reguli exacte.
N-avea cum să-l iubească...nu pe el. E un copil cu minte îndrăzneaţă, dar atât....Nimic masculin care să poată să o impresioneze.
Închise ochii şi imaginea lui reapăru desenându-l zâmbind. Îi vedea foarte clar gropiţele săpate-n obraji, buzele mari ce-şi aşteptau obraznic sărutul, ochii lui negri de nepătruns şi un nas cât să fie pe-acolo. Acel chip aparent neînsemnat îi rămăsese sub pleoape.
- De ce mi-o fi plăcând mie să-mi pierd vremea cu unul ca tine Gonzales?
De ce te las să mă priveşti fără mască şi totuşi mă simt relaxată?
- Eşti asemeni unui gladiator, îi răspunsese atunci de parcă se aştepta la acea întrebare şi avea deja un discurs pregătit.
Lupta te face puternică-n arenă, dar scăpată de armură şi arme, goală şi întinsă în cadă, te scalzi ca un biet om de rând.
Timpul pierdut printre degetele strânse în pumn curge ca nisipul dus de vânt şi poate că alături de mine ai învăţat să-i percepi mângâierea atunci când se prelinge pe linia vieţii.
Poate că eu îţi sunt apa în care îţi place să-ţi scalzi grijile toate, sau poate că simţi că de mine nu ai de ce să te temi....
Uneori era un romantic şi nu se sfia să se releve aşa, dar acele momente durau foarte puţin, fiindcă mereu se agăţa de câte o glumă după care să se ascundă şi să facă uitată clipa de magie pe care-o năştea cu atâta uşurinţă.
- Sunt apă, nu trupul care să se urce pe tine.
- De aia mă laşi baltă, continuă discuţia în gând Erjika, subliniind încă o dată gustul amar pe care-l simţea în acele momente.
Încercă să-l aducă în minte pe Titi.
Cumva el trebuia să-i aducă starea de bine. Pe el îl alesese, dar realiza în acele momente că tot la sugestia lui Gonzales făcuse acea alegere destul de neinspirată.
Trebuia să facă ceva... ceva ce promisese de mult.
Gândul îi lunecă la Petruş, la felul cum avea să îl ademenească, se gândea cum să-l facă să coboare pe paratrăsnet şi cum să brodească totul pentru ca domnişoara Creaţa să fie de faţă.
Voia să-i arate cât e de iubită în realitate, să nu se mai laude atât cu marile ei cuceriri, să-i demonstreze că e la fel de fragilă ca toate celelalte, că numai plictiseala celor din jur determină acea uşurinţă cu care ea se poate lipi de oricine.... De Gonzales avea să se ocupe mai târziu.
Pufni zâmbind a batjocoră şi acel zâmbet se crispă la colţul gurii într-o grimasă.
- Nimeni nu mă poate face să sufăr, niciun băiat nu merită dragostea mea, îşi repeta coborând furioasă scările internatului.
Ajunsă în faţa clădirii, opri primul tip întâlnit în cale şi-l rugă să-i spună lui Titi că e aşteptat.
Ce prostie să creadă că Titi ar putea semăna cu Gonzales doar fiindcă de la distanţă trupurile lor arătau cam la fel. Obosise să caute în acel om ceea ce nu este. Era prea necopt şi nici măcar nu ştia cu ce se mănâncă viaţa asta. Nu-i spusese mai nimic despre povestea sa şi despre vasta experienţă căpătată alături de fel de fel de băieţi, fiindcă nu-l simţea capabil să o înţeleagă. Titi nu ştia decât să-i repete în şoaptă că o iubeşte, dar când îl întreba care e motivul, începea să se bâlbâie sau să tacă. N-avea timp să se mai piardă într-un joc care o făcea să se simtă atât de stupid. Trebuia să-i pună capăt.
Băiatul apăru în grabă îmbrăcându-se din mers.
- M-ai chemat? întrebă el trăgându-şi fermoarul de la haină odată cu sufletul care părea să-l părăsească de cât alergase.
- Da, îi răspunse sec Erjika ţintuindu-l cu privirea.
Ia zi-mi Titi, de ce mă iubeşti tu pe mine? Doar fiindcă ai auzit că e uşor să mă poţi avea la pat?
Titi se înroşi tot la faţă şi ca şi cum i se ghicise gândul cel mai tainic, începu să dea în bâlbâială murmurând inteligibil doar acel te iubesc care o enerva cel mai mult pe ea.
- Spune-mi, de ce? că încep să nu te mai cred. Ce-ţi place la mine?
- Păi...cum arăţi, cum gândeşti, că eşti bună şi înţelegătoare când vrei...totul...totul îmi place la tine.
- Şi eu...? Eu ce ar trebui să plac la unul ca tine?
- Nu ştiu...răspunse stins Titi cu privirile în pământ simţind cum lumea lui se năruie fără motiv.
- Păi vezi? Nici eu nu mai ştiu ce ne poate lega, aşa că te las să-ţi găseşti pe o alta. O să pun punct prieteniei noastre chiar acum, fiindcă vezi tu măi Titi, deja mă gândesc la un tip care să merite mai multă atenţie din partea mea. Să nu te superi pe mine. Aşa e viaţa asta împuţită....Când crezi că poţi savura puţină fericire, îţi dă peste nas şi te îndeasă şi mai mult în rahat.
Îl sărută scurt pe obraz şi-i spuse din fugă ca să-şi justifice cumva ultimul gest:
- Ca să-ţi poarte noroc. Chiar îţi doresc tot binele din lume. Să fii iubit!
Şi cu aceste fraze scurte, o legătură încă nesudată se rupse definitiv lăsându-l pe Titi să privească pământul care încă nu se crăpase dar îi înghiţise în câteva clipe toate visele şi speranţele pe care şi le pusese într-o relaţie fără viitor.
Se tot întreba cu ce i-a greşit, ce vină poartă şi cum s-a aflat despre visul său de a o avea la pat pe Erjika, fiindcă nu vorbise cu nimeni. Să o fi făcut prin somn, să-l fi auzit cineva şi să-l fi pârât?
Îşi ura emotivitatea. Acum ura şi toate fetele cu joaca lor de-a iubirea, cu toanele lor care le făceau neînţelese, felul de-a victimiza inutil şi modul în care se debarasau de o relaţie.
N-o să mai iubească prea curând. Îl durea neputinţa de a face lucrurile să se schimbe. Trebuia să se ascundă în sine, să arate celorlalţi că nu-i pasă, că e puternic, dar trebuia să se gândească acasă pentru că de acolo veneau gânduri bune care puteau să-i ţese pe faţă o mască de după care lacrimile nu puteau fi zărite.
În timp ce el se retrăgea în cameră derutat şi confuz de tot ce i se întâmplase, Erjika se gândea cum să-şi materializeze planul.
Fuma ţinând palmată ţigara, savurând fiecare fum în parte ca pe o otravă ce o va scăpa de viaţa asta crudă. Stătea pitită aşezată pe vine privind-o pe Creaţa care tocmai se despărţea de Gonzales.
Ochii Claudiei radiau de fericire, sau poate exprimau acea mulţumire de sine pe care o căutăm cu toţii. Erjika o ura..., mereu o urâse pentru modul ei egoist de a vedea viaţa, pentru felul în care obţinea totul cu prea multă uşurinţă de la băieţi şi pentru felul prefăcut în care se releva celor din jur. Ea ştia cu cine are de-a face. Nu se putea lăsa păcălită şi fiindcă dorea s-o pedepsească, o opri lângă banca din spatele bradului şi-i vorbi deschis:
- Petruş vrea să se culce cu mine. Ce să-i spun?
Creaţa se făcu albă la faţă şi toată bucuria ei de moment îi dispăru de pe chip.
Vorbele îi sunau în urechi ca o pedeapsă pentru că se sărutase cu Gonzales. O durea fiindcă ştia că e posibil ca Erjika să nu mintă, iar în Petruş nu se putea avea încredere oarbă. Ar fi vrut să-i răspundă în râs că nu Petruş e de vină că ea e o curvă, dar se abţinu de teamă că riposta ar veni pe neaşteptate şi nu avea chef de schimbul unor replici tăioase. Se gândea cum e viaţa croită. Până acum un minut era ferictă fiindcă pentru câteva clipe vremurile bune se reîntorceau la ea printr-un sărut, ca mai apoi să vină una ca Erjika şi să-i amintească zeflemitor că toate se pun în balanţă, că nu poţi câştiga fără să pierzi, şi nu poţi să pierzi până nu ştii ce-ai avut.
Oare trebuia să aleagă?
Gonzales îi era prieten. Nu încercase să-l privească aşa, ca pe un potenţial iubit….
Nu...nu la Gonzales trebuia să se gândească acum ci la Petruş pe care, sub niciun chip n-avea chef să-l împartă.
- Nu te cred fiindcă ştiu ce mult îţi place ţie să te lauzi.
- Şi dacă e adevărat? îi strecură veninul în suflet Erjika.
- N-am cum să te cred...nu pe tine, fiindcă simt că mă urăşti.
- Ba cred că am început să te-ndrăgesc, altfel de ce ţi-aş mai fi spus toate astea?
Mă gândeam că ar fi interesant să fii în aceeaşi cameră cu noi când se va întâmpla totul, să-l vezi cum se comportă şi să-l laşi să meargă până la capăt, pentru a nu putea să dea vina pe mine, să-l auzi cum îmi imploră favoruri, să-l asculţi de pe margine cum ştie să mintă. Aşa o să ştii ce om de nimic e cel care ţi-a înrobit inima, că nu ne merită pe niciuna din noi şi că e demn de dispreţ.
După aceea va fi la cheremul tău şi poţi să faci ce vrei cu el. Pe mine oricum nu mă interesează şi nici nu mă poate impresiona doar un corp sculptat de greutăţi false.
Să ştii că o să –l pun la treabă, fiindcă trebuie să mă aleg şi eu cu ceva din toată încâlceala asta, nu?.
Te învoieşti?
- Bine, răspunse Creaţa, dar cu o condiţie. Dacă o să te respingă, îl laşi în pace şi nu mai încerci niciodată să te combini cu el.
Erjika izbucni într-un hohot de râs şi după ce se potoli, ridică mâna dreaptă într-un act teatral apoi o duse la inimă şi zise cu o faţă de om serios aflat la bara martorilor într-o sală de judecată:
-Jur!
Bătură palma ca doi traficanţi apoi se despărţiră îngrijorate amândouă.
Cât timp fusese prinsă de jocul lui Gonzales, Erjika nu se mai culcase cu niciun băiat.
Acum se gândea dacă nu cumva a fost o pură coincidenţă, îşi calcula în minte zilele până la ciclul menstrual şi realiză că trebuie să se mişte repede.
Mâine e sâmbătă, e spectacol de rock în sala de mese şi e momentul potrivit pentru a-l ademeni pe Petruş într-un culcuş ce se va transforma într-o capcană fără scăpare.
Era convinsă că nu va putea să-i refuze oferta fiindcă nu era omul care să dea cu piciorul vreo unei ocazii. Poate că încă o iubea pe Creaţa, dar uitase de mult cum să-i arate. Rutina se aşternuse peste dragostea lor şi acest lucru era acum în avantajul ei.
Mâine se va comporta asemeni unei văduve negre care îşi consumă iubirea devorându-şi partenerul. Mâine avea să simtă pe limbă gustul unei răzbunări cam ciudate...mâine poate că va avea să redevină persoana de care nu se poate desparte...mâine va fi iar în iad, dar se va distra şi-o să uite de griji, de gelozii inutile, va scăpa de încordare gemându-şi plăcerea în auzul încordat al Creţei şi-i va pune la zid pe Petruş, pe Creaţa şi poate chiar pe Gonzales care va redeveni invizibil pentru minţile ocupate ale celorlalţi de care îi pasă atât.
Mâine se va face dreptate.







Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Dum Dec 11, 2011 1:31 pm, editata de 2 ori

Dragi prieteni fauritori de versuri

Intrucat se aproprie Anul Nou va provoc sa va strangeti condeiele(adica sa va pregatiti tastaturile) si sa sa purcedem impreuna la compunerea unei URATURI a Asociatiei Universul Prieteniei.
Fiecare dintre dumneavoastra poate scrie cate versuri vrea,urmand ca apoi sa adunam aceste versuri intr-un colaj ca din acest brainstorming sa finalizam o uratura vesela,cu umor.Va invit sa fiti neinduratori in a puncta lucrurile amuzante sau cele care v-au distrat in contactul vostru cu activitatile asociatiei.Mi-ar place ca noi cei din consiliul director sa fim zugraviti in cateva versuri comice de catre dvs ,asa cum ne-ati perceput,sa spunem la prima intalnire,sau o descriere comica a dvs insiva in raportul cu asociatia.Sa nu ii uitam pe mentorii nostri ,domnul Marcu si Liviu Apetroaie care trebuie sa aiba si ei un portret amuzant si tot ceea ca va mai indeamna inspiratia Consider acest lucru o provocare pt dvs si un apel la umorul si veselia care clocoteste in sufletul vostru.Imi rezerv dreptul de a da forma finala a uraturii lucrand personal la colajul textelor dvs.
Voi deschide un subiect special "Uratura Asociatiei Universul Prieteniei -2010",unde va rog si va invit sa postati unul sub altul textele dvs.Daca gasiti o rima mai smechera la textul aceluia de a postat deja, o sugerati fara jena,lucrand toti la un text care sa starneasca lacrimi de ras.Nu trebuie sa uitam si site-urile partenere care trebuie amintite si prinse in uratura(Cleopatra,Reteaua literara,Netlogul,Facebook,Cititori de proza ,etc...).Sugerez ca textele trebuei sa aiba forma clasica de uratura,adica sa nu uitam ;interjectiile ahoo,ahoo, hai hai,sa introducem si gongul de la Sadoveanu si talanca de la Junimea Noua ,etc....si ce va mai trece prin minte...
Va multumesc anticipat si va astept sa fiti cat mai creativi

semnul trecerii mele ...cu drag

Raul cum ai putut sa crezi ca as putea sa te acuz de plagiat pe tine?
Asa se intampla cand gandurile seamana unele cu altele fiindca au acelasi izvor(inima)
Eu ce sa mai zic de ce scriu?
Cati n-au trecut prin ce-am trecut eu?
Natura se repeta si-n simtiri. Candva am fost cu totii pe turnul Babel si de acolo-ntelegeam natura noastra si chiar pe Dumnezeu.
Poate ca e putina invidie in inima tipei care te acuza.
Asa de simplu pare totul cand citesti si atat de greu se naste un vers bun....
Duminica placuta tie, duminica placuta tuturor de pe aici!

Scuze, am interpretat greşit definiţia ta la furtună. Chiar în ziua aceea când ai scris-o m-am întâlnit cu o tipă căreia i-am dat un volum de-al meu la lansare şi care m-a acuzat aşa voalat că poeziile nu ar fi ale mele şi că le-aş fi luat de cine ştie unde şi că sunt un om fals. Am crezut că e o aluzie asemănătoare chestia cu furtul... Era cuvântul de care tocmai scrisesem şi eu ceva mai sus şi mă gândeam că ce ai scris mi se adrsează cu subînţeles. Am avut o zi rea tare atunci. Îmi pare rău

Liviu, abia acum am citit, si iar ma regasesc in scrierile tale,

.

Ultima editare efectuata de catre liviu miron in Dum Dec 11, 2011 1:14 pm, editata de 1 ori

A fost o întâmplare reală? Dacă da, banuiesc că tipa care ţi-a acordat dansul era Creaţa. Dacă ai iubit-o în trecut, nu se uită... O fărâmă rămâne pentru totdeauna.