Suferinţă perpetuă...

Se-ntunecase cerul de-atâta suferinţă
Nu se-auzea niciunde vreo rugă de credinţă
Plângeau la porţi de cer îngerii buimăciţi
De-atâta nepăsare ...şi îşi priveau uimiţi
Lăcaşul lor tihnit, curat, cum se umplea
De sânge şi noroi, venit de undeva
De pe pământ păgân...unde Iisus pe cruce
Păcate omeneşti spre-a fi iubit ...le duce...
Se tânguie şi munţii şi păsările tac...
Te rog, iubeşte-i, Doamne !!! că tot nu ştiu ce fac...
Nici nu mă doare trupul...Coroana mea cu spini
Să nu o laăi să cadă pe mână de străini !!!!
Te văd Marie-mamă cum nici nu poţi să plângi
Îngenunchiată-n negru, mâinile ţi le frângi.
Te rogi la tatâl meu din ceruri să mă ia
Mai repede la EL...şi pace să îmi dea...
ÎŢi simt focul din suflet în ochii tăi cei blînzi
Şi ştiu c-ai vrea în moarte, cu mine să te-ascunzi...
Dar nu te pot lua, căci eu nu merg la moarte
E invierea mea, cea care ne desparte...
Prin moarte eu trăiesc şi mă jertfesc acum...
Nu-mi alunga duşmanii !Să vadă ce de fum
Şi trăsnete şi foc, cutremure, pârjol
Se-abat peste păgâni ce au sufletul gol...
Şi...mama mea-Marie să nu îmi plângi plecarea
Voi fi mereu cu tine, mă voi uni cu marea,
Cu sufletele slabe şi rele şi bolnave
Voi vindeca durerea şi bolile mai grave...
Voi fi în toată lumea prezent...şi mai ales
Voi sta printre păcate...şi voi veni mai des
La sânul tău Marie, să mă ajuţi un pic
Să semăn Rugăciunea şi Crezul...din nimici

Poemul meu

Deschise-s uşi , ferestre pentru tine
Poemul meu cel răsărit în zori!
Mă răscoleşti cu ochiul tău de flori
Când , doar priveşti spre cântecul din mine...

Te-aştept cu gândul meu nevinovat
Să mi te-aşezi pe ramuri de măslin
Pe care printre doruri eu le ţin
Să te primesc cu pace şi curat...

Să te aşezi la dreapta mea, tu ,Vers!
Cum te visez în fiecare noapte.
Să-mi fii pe veci nemuritorul Crez
Ce îmi sfinţeşte dorul de departe...

Fii bun , străine!..

Fii bun , străine ! Şi mă iartă!
De ''bună ziua'' nu ţi-am dat
Eram aşa de speriat !
Că erau hoţii pe la poartă...

Vroiau sa-mi fure bunătatea
Şi blânda mea istorisire
Bine că ascunsesem Cartea
Despre credinţă şi iubire...

Dar, intră că te vad cam trist!
Nici eu nu sunt prea împăcat
Am vrut să scriu un Acatist
Şi toate numele-am uitat...

Eu am ajuns la capăt de destin
Şi moştenire vreau să-ţi las
Duminica cu-al ei botez divin
Şi pacea ultimului meu popas...

Şi fii mai bun, cu tine şi cu noi!
Cât vei avea cu cine bun să fii
Se-adună nori şi se revarsă ploi
Morţi se trezesc şi se îngroapă vii...