Forumul Prieteniei
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
POEZII ANTOLOGICE Icon_minitimeLun Mar 25, 2024 6:38 pm Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
POEZII ANTOLOGICE Icon_minitimeLun Dec 28, 2020 3:35 pm Scris de Didina Sava

» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
POEZII ANTOLOGICE Icon_minitimeJoi Ian 16, 2020 8:12 pm Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
POEZII ANTOLOGICE Icon_minitimeVin Feb 23, 2018 6:30 pm Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
POEZII ANTOLOGICE Icon_minitimeLun Mar 13, 2017 3:15 pm Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
POEZII ANTOLOGICE Icon_minitimeMar Iul 12, 2016 12:43 am Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
POEZII ANTOLOGICE Icon_minitimeSam Mar 19, 2016 12:03 pm Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
POEZII ANTOLOGICE Icon_minitimeLun Feb 01, 2016 6:59 pm Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
POEZII ANTOLOGICE Icon_minitimeDum Mar 15, 2015 1:42 am Scris de Dorina Ciocan

Facebook- Flori De Piatră Bijoux
https://www.facebook.com/floridepiatrabijoux/
Căutare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

POEZII ANTOLOGICE

2 participanți

In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty POEZII ANTOLOGICE

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Joi Iun 16, 2011 9:47 pm

Pentru cei care doresc să (re)citească poezii care vor rămâne mereu.
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Tatarul",de Vasile Alecsandri

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Joi Iun 16, 2011 9:49 pm

Tatarul


Măi tatare, ţine-ţi calul,
Măi tatare, strânge-i frâul,
Măi tatare, lasă malul,
Nu cerca a trece râul.
Că, pe crucea sfintei lege!
De voi doi, peste hotare,
Nimic, zău, nu s-a alege,
Măi tatare, măi tatare!


Măi tatare, dă-ne pace,
Măi tatare, stăi, nu trece,
Măi tatare, nu mă face
Să-ţi fărâm capul în zece!
Că de sus, de pe movilă,
De-oi zvârli ghioaga cea mare,
Zău, ţi-oi plânge chiar de milă,
Măi tatare, măi tatare!


Măi tatare,-unde-ţi e pala?
Măi tatare,-unde-ţi e calul?
Măi tatare,-unde-ţi e fala?
Nu spusei să nu treci malul?
Nu ştiai tu, măi vecine,
Ce-i românul în turbare?
Corbii muşcă-acum din tine,
Măi tatare, măi tatare!

(Vasile Alecsandri,1843)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Numai una", de George Coşbuc

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Dum Iun 19, 2011 8:38 pm

Numai una



Pe umeri pletele-i curg râu -
Mlădie ca un spic de grâu,
Cu şorţul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Şi când o văd, îngălbinesc;
Şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc
Iar când merg alţii de-o peţesc,
Vin popi de mă dezleagă.


La vorbă-n drum, trei ceasuri trec -
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo şi-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Aşa cum e săracă ea,
Aş vrea s-o ştiu nevasta mea,
Dar oameni răi din lumea rea
Îmi tot închid cărarea.


Şi câte vorbe-mi aud eu!
Toţi fraţii mă vorbesc de rău,
Şi tata-i supărat mereu,
Iar mama, la icoane,
Mătănii bate, ţine post;
Mă blastămă: "De n-ai fi fost!
Eşti un netot! Ţi-e capul prost
Şi-ţi faci de cap, Ioane!"


Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac!
Cu traiul eu am să mă-mpac
Şi eu am să trăiesc sărac,
Muncind bătut de rele!
La fraţi eu nu cer ajutor,
Că n-am ajuns la mila lor -
Şi fac ce vreau! Şi n-am să mor
De grija sorţii mele.


Mă-ngroapă fraţii mei de viu!
Legat de dânsa, eu să ştiu
Că am urâtei drag să-i fiu?
Să pot ce nu să poate?
Dar cu pământul ce să faci?
Şi ce folos de boi şi vaci?
Nevasta dacă nu ţi-o placi,
Le dai în trăsnet toate!


Ori este om, de sila lui
Să-mi placă tot ce-i place lui?
Aşa om nici vlădica nu-i
Şi nu-i nici împăratul!
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una şi-i a mea:
Decât să mă dezbar de ea
Mai bine-aprind tot satul!

(George Coşbuc, 1889)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", de Lucian Blaga

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Mar Iul 05, 2011 9:28 pm

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii



Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(Lucian Blaga, 1919)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Panta Rhei" de Nichita Stănescu

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Mar Iul 12, 2011 12:04 am

Panta Rhei



Oh, privirea are sâmburi
ca şi cum ar fi o fructă,
calul inimii pe dâmburi
de din iarba ei se-nfruptă.


Stau şi nu mă clatin, stau
chiar în cercul de cuvinte
nenăscute ce erau
ca sămânţa cea de linte,


Ca porumbul, ori ca grâul,
ori ca meteorul care
taie în pieziş pârâul
cu seminţe vechi, de soare.


Panta Rhei, se-nfioară
tot ce curge, numai tu
în mijloc de vieţi stai ţară,
pururea atunci şi-acu.


(Nichita Stănescu)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Sonet LXIV", de W. Shakespeare

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Joi Iul 14, 2011 11:08 am

Sonet LXIV


Văd mîna timpului cum, crudă, sfarmă
bogatul preţ al vîrstelor tocite,
văd turnuri cum din temelii se darmă
şi bronzul-sclav rugina cum l-înghite;

Văd ocèanul cum îşi mînă turma
regatul ţărmurilor să-l devore,
ţărîna scade, apa îi va urma,
paguba-i spor, ori spor păgubitor e.

Cînd am văzut schimbările aceste,
splendori ce sunt lăsate să decadă,
ruina m-a-nvăţat a ei poveste:
Timpul cu el ne ia iubirea toată.

Doar moartea, gîndurile-mi tot dezmiardă
şi plînge numai ce va fi să piardă.
(W. Shakespeare)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Focul vânăt e gonit de vânt", de Serghei Esenin

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Vin Iul 15, 2011 9:40 pm

Focul vânăt e gonit de vânt


Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară…
De iubire-ntâia oara cânt,
La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc
La femei şi vodka dam năvală
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul
Ca uitând întregul tău trecut
Tu să nu mai poţi pleca la altul.

Tu – mers gingaş, tu surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să fie!..

Cârciumile le-aş uita pe veci
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă
De-aş atinge-aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ
Depărtarea mi-ar părea uşoară…
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară

(Serghei Esenin)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Expunere de motive", de George Topârceanu

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Mar Iul 19, 2011 1:47 pm

Expunere de motive
(pentru ce n-am concurat niciodată la premiile Academiei)



Întâi, fiindcă mi-a fost lene…
Al doilea, nu-s modernist
Sentimental ca Demostene
Şi nici ca Blaga – futurist…

Al treilea, mi-e imposibil:
Eu dezaprob şi versul şchiop
Şi orice premiu divizibil…
Al patrulea – sunt mizantrop.

Al cincilea, din fudulie…
Al şaselea, fiindcă n-am
Încredere-n Academie
Şi nici la cine s-o reclam…

Al şaptelea, – mi-a fost ruşine…
Al optulea, n-aveam nici eu
Părere bună despre mine…
Al nouălea, îmi vine greu

Să mă prezint cu opu-n mână
Pe la iluştrii mei confraţi
Din Academia Română,
Să zic: “E bun – mi-l premiaţi?…”

Al zecelea, nu pot admite
Să fiu învins la handicap -
Şi când m-ar scoate din sărite
Le-aş da, pardon, cu opu-n cap!

Al unsprezecelea, – valuta
Reduce-o parte din talent.
Când mia face azi cât suta,
Ori dai un spor echivalent,

Ori tragi oblonul la fereastră…
Şi-al doisprezecelea – nu pot,
Fiindcă printre dumneavoastră
E unul cârn şi idiot…

(George Topârceanu)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Patul lui Procust", de Camil Petrescu

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Lun Iul 25, 2011 8:18 pm

Patul lui Procust


Felie de noroi e ciclul meu,
Spre capătul carent răzbat cu greu,
Fuiorul tors al cretei mi-e povară,
Şi de mă apără, mă şi măsoară.

Triunghiul Tău înscrie albatroşii
Şi doare mlaştina cu viermii roşii,
Mirajul frumuseţii nevalente,
Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e.

Hrăniţi cu putrezime de asemeni,
Se-ngraşă nuferii suavi şi gemeni.
Eu, plin de bale şi vâscos, greu lupt,
Alăturea, din soare să mă-nfrupt.

Cu burtă flască, la urechi rubin,
Cu clopoţei de slavă şi venin,
Vecin cu mine se târăşte. Totuşi
Împărăţesc pe baltă albii lotuşi.

Dar ochii mei în mine se întorc
Să mă cuprind, alt fir încep să torc.
Mai mare sunt decât cei mari şi mai
Frumos decât un crin în miez de mai.

Spre Tine, Doamne, gândul îmi înalţ..
Nici flori, nici aur nu mi-ai pus în smalţ.
Nici gheare. Tu mi-ai dat în loc de ele
Doar conştiinţa mişeliei mele...
(Camil Petrescu)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Mistreţul cu colţi de argint", de Ştefan Augustin Doinaş

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Joi Iul 28, 2011 10:50 pm

Mistreţul cu colţi de argint



Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
Prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
Cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
Mistreţul cu colţi de argint, fioros,
Ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
Copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
Mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
Ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
Privea printre arbori atent la culori,
Lăsând în culcuş căprioara cuminte
Şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
Mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
Veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
Zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
Mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
Veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
Zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
Mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
Veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
Zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
Cum stă în amurg, la izvor aplecat,
Veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
Îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
Oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
Chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
Şi cornul sună, însă foarte puţin.


(Ştefan Augustin Doinaş)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Blestem de om sarac", de Dan Puric

Mesaj  Didina Sava Dum Aug 07, 2011 9:43 am

Blestem de om sarac


Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat!
Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lăsat numai ruine!
V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri şi cu biserici
Şi vile v-aţi făcut, de soi…
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.
Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
Şi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.
Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa?
Ghiolbani de jafuri şi gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Şi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeţi roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
Şi să vă roadă viermii capul!
Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
Şi să aveţi doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
(Dan Puric)

________________


Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Sam Oct 22, 2011 10:27 pm, editata de 1 ori
Didina Sava
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 4282
Varsta : 58
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

https://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Bărbatul", de Magda Isanos

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Mar Aug 23, 2011 1:29 pm

Bărbatul

(această poezie de Magda Isanos a fost recomandată spre citire de maestrul Horia Zilieru, în cuvântarea de la lansarea volumului "Pianina violetă", al doamnei Violetta Petre, Câmpulung Moldovenesc, 2011)


Umplând încăperea şi inima toată,
Bărbatul veni de-afară, din zloată;
Glasul lui mare făcu să se sperie focul.
Suduia lepădându-şi cojocul.

Parc-ar fi un stejar stufos,
Gândii în taină, dar era frumos.
Se supăra şi-ndată râdea.
Acum-am să-l fac să nu mai poată pleca.

“Tu esti subtire si agera ca o nuia,
Îmi spunea uneori,
Esti plina de ghimpi si de flori;
Teme-te de mâna mea, c-ai să mori…”

Puterea izvora potolit,
Din braţele şi pieptul lui dezgolit…

Doamne, fă-mă ca Dalila, vicleană,
Când o da geana prin geană,
Să-i aflu taina şi să-l robesc
Visului meu pământesc.


(Magda Isanos)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Şotron calp", de Valentin talpalaru

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Joi Sept 01, 2011 10:19 pm

Şotron calp



Uite, trec prin aer umede vocale
fragede şi roze. Ţi-este foame? Ia-le.
Palma carapace peste noapte pune
Şi-ţi va creşte-n palmã deget de cãrbune.


Gerul scoate-n lesã luna la plimbare.
Geaba joci ascunsa seara-n felinare.
Uite, trec prin aer umede vocale
prevestind diluvii anonim banale.


Marţi încurcã joia-n calendare vechi
– din antreul biblic ies zîmbind perechi
dirijând prin aer umede vocale
fragede şi roze. Ţi-este foame? Ia-le.

(Valentin Talpalaru)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Dacă nu cer prea mult", de Marin Sorescu

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Vin Sept 02, 2011 1:11 pm

Dacă nu cer prea mult


- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul
dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?
(Marin Sorescu)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Răsfrângeri",de Horia Zilieru

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Mar Sept 13, 2011 2:11 pm

In tabără la Câmpulung, Dl. Horia Zilieru a compus o poezie "de ocazie", după cum a catalogat-o dumnealui..în urma unei "nunţi".. Şi Domnia Sa a citit-o la păstrăvărie iar eu am reţinut rima "umbră-sumbră". Ieri am citit în revista Cronica, în numărul din august, un sonet de Maestrul Horia Zilieru, cu această rimă şi cu aluzie la oarecare mireasă. Când l-am citit mi-am zis în sinea mea: mmda, o poezie "de ocazie", aşa cum întâlnim odată la...câţi ani? Şansele să mă înşel asupra poeziei sunt mici. Iată despre ce e vorba:


Răsfrângeri


Erai în rochia imaculată
frumoasă ca un nufăr fără umbră -
aprinde rugul înălţarea sumbră:
prin care ceruri răsăreai o dată?


Credinţa ţine candela-n penumbră
şi Îngerul din milă îmi arată
doar urme de cenuşă spulberată
şi pe meninge îngheţata tundră.


Streine mâini zăpada îţi dezbracă
şi frigul alb al trupului respiră
sub bolţi de sâni la cumpăna polară.


Retras demult în peştera opacă
la alta-mira într-o altă miră
desprinsul voal mormântul înfăşoară.

(Horia Zilieru)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Repetabila povară", de Adrian Păunescu

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Joi Oct 20, 2011 10:53 pm

Repetabila povară


Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

(Adrian Păunescu)

Florin Piersic-Repetabila povara de Adrian Paunescu

Vezi mai multe video din cultura
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Doina", de George Coşbuc

Mesaj  Didina Sava Sam Oct 22, 2011 10:21 pm

Doina


Copilo, tu esti gata
De-a pururea sa plângi!
Si când esti trista, Doino,
Tu inima ne-o frângi.
Dar nu stiu cum, e bine
Când plângi, ca-n urma ta
Noi plângem toti, si-amarul
Mai dulce ni-e asa.
Si toate plâng cu tine
Si toate te-nteleg,
Ca-n versul tau cel jalnic
Vorbeste-un neam întreg.

Pe fete-n faptul serii
Le-ntâmpini la izvor,
Tu singura stapâna
Pe sufletele lor.
Le-nveti ce e iubirea
Si râzi cu ochi sireti,
Deodat-apoi te-ntuneci
Si cântece le-nveti:
Sa cânte ziua-n lunca
Si seara când se-ntorc,
Când triste-n pragul tinzii
Stau singure si torc.

Când merg flacai la oaste
Cu lacrimi tu-i petreci
Si stai cu ei, ti-e mila
Sa-i lasi pustii, sa pleci.
Cântând le-aduci aminte
De-o fata din vecini,
De mame si de-ogorul
Umplut acum de spini.
Si când i-omoara dorul
Si-n jurul tau se strâng,
Pui fluierul la gura
Si cânti, iar dânsii plâng.

E plin de oameni câmpul,
Tu, Doino, -n rând cu ei.
Mosnegi si oameni tineri
Si tinere femei
Aduna fânu-n stoguri
Si snop din spice fac -
Din scutece copilul
Când plânge-n sahaidac
Te duci si-l joci pe brate
Si-l culci apoi pe sân,
Si-i cânti s-adoarma-n umbra
Capitelor de fân.

Din vai tu vezi amurgul
Spre culmi înaintând,
Pe coaste-auzi pâraie
Prin noapte zgomotând,
Si-asculti ce spune codrul
Când plânge ziua-ncet
Ah, toate, Doino, toate
Te fac sa fii poet.
Si, singura cu turma,
Privind pierduta-n zari
Spui muntilor durerea
Prin jalnice cântari.

Pe deal românul ara
Slabit de-amar si frânt.
Abia-si apasa fierul
În umedul pamânt.
Tu-l vezi sarman, si tremuri
Sa-l mângâi în nevoi.
Si mergi cu el alaturi
Cântând pe lânga boi.
Iar bietii boi se uita
Cu mila la stapân -
Pricep si ei durerea
Sarmanului român.

Eu te-am vazut odata
Frumoasa ca un sfânt,
În jur stateau batrânii
Cu fruntile-n pamânt.
Cântai, ca-n vis, de-o lume
Traita-ntr-alte vremi,
De oameni dragi, din groapa
Pe nume vrând sa-i chemi.
Si-ncet, din vreme-n vreme,
Batrânii-n jur clipeau
Si mânecile hainei
La ochi si le puneau.

Dar iata! Cu ochi tulburi
Tu stai între voinici,
Te vad cum juri si blestemi
Si pumnii ti-i radici!
Pribegi de bir si claca,
Copii fara noroc,
Tu-i strângi în codru noaptea
Sub brazi pe lânga foc.
Si cânti cu glas salbatec,
Si-n jur ei cânta-n cor
Cântari întunecate
Ca sufletele lor.

Când stii haiduci în codru
Te prinzi cu ei fartat,
Li-arati poteci ascunse,
Pe stânci le-asterni tu pat.
Când pun picioru-n scara,
T;ii roibul lor de frâu;
Grabit, când prind ei pusca,
Scoti plumbii de la brâu:
Iar când ochesc, cu hohot
Tu râzi, caci plumbii moi
S-au dus în piept de-a dreptul
Spurcatului ciocoi.

Ai tai suntem! Strainii
Te-ar pierde de-ar putea;
Dar când te-am pierde, Doino,
Ai cui am ramânea?
Sa nu ne lasi, iubito,
De dragul tau traim:
Saraci suntem cu totii,
Saraci, dar te iubim!
Ramâi, ca ne esti doamna
Si lege-i al tau glas,
Învata-ne sa plângem
C-atât ne-a mai ramas!


(George Coşbuc)
_______________

Didina Sava
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 4282
Varsta : 58
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

https://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Despre lupul singuratic", de Nichita Stănescu

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Dum Oct 23, 2011 2:13 pm

Despre lupul singuratic



Lupul singuratic merge
Doamne, numai peste lege,
numai peste cea zăpadă
ce va fi cândva să cadă.


A-ntâlnit un îngere
dormitând în plângere.
Creierul i l-a mâncat
lupul cel înfometat.
Hlap şi hlop şi hlap şi hlop
i l-a fost mâncat pe loc,
nu acum ci-n viitor
lupul cel mirositor.

Pe zăpada ce va fi
alergase lupul gri
mult sătul, căci el mâncase
creier de mătase.

Dar şi viitorul trece
pe zăpada foarte rece.
Creierul cel mistuit
a căzut în infinit
de din lupul ce mâncase
creier fără oase.

Deci în dulce viitorul
foamea îşi lăţea decorul.
Decorbul.
Deorbul.
Lupul singuratic foarte
se înfometa de moarte,
însă îngeri adormiţi
foarte rari sunt şi seminţi.
Iară îngeri care dorm
se visează doar în somn.

Cade lupul singuratic
pe laba-ngheţând apatic
şi adoarme şi visează
îngeri pe zăpada trează.
Le mănâncă creierul
lepădându-şi obiceiul.
După-aceea în alt vis
leapădă tot ce-a ucis,
într-un infinit dormind
visător şi trimbulind…
Şi rămâne-n vis flămând
lupul şui şi alergând,
lupul cel din viitor
de arginturi şi de or.
Şi visând în vis adoarme
dintr-o foame, dragă doamne,
cu care l-ai otrăvit
de din sus din infinit.

Deci din visul visului
pupila irisului
şi-a deschis-o lupul singur.
Ah, şi ninge, şi ce dingur.
Îngerul visat
l-a întâlnit pe Ararat.
Creierul i l-a mâncat
însă nu s-a săturat,
repede el s-a golit
chiar în infinit.
Deci în visul, visul visului
doarme lupul Cristului
creieru-ametistului
şi ninsoarea tristului.
El mănâncă
numai stâncă
leapădă
o lebădă.
Cântec drag de lebădă.


(Nichita Stănescu, din volumul "În dulcele stil clasic", 1970)
________________
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Destin cu balanţă", de Leonid Dimov

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Mar Oct 25, 2011 7:31 pm

Destin cu balanţă



Era-n acel spoit laborator
Cu ins celebru pus pentru decor
O veşnică balanţă Mohr–Westphall
Cu braţ întins, cu tije de metal
Ce scânteia-n amurg, însingurată
Pe lespedea cu vine de agată.
De sub cleştar, în triburi, cete, secte,
Luceau alături prinse-n ac, insecte
Şi-un tom deschis ivea păduri temute
La pagina o mie patru sute.
Nimic nu se clintea-n acea odaie
Cu folii roz şi flori de ciumafaie
Ci numai în duminici, când eleve
Cu fruntea palidă si şorţuri breve
La dascăli şlefuiţi în negru stins
Rosteau istorii cu vestitul ins,
Se apleca sub clopotu-i oval
Cer, cumpăna balanţei Mohr-Westphall.


(Leonid Dimov)
_______________
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Un cal tânăr", de Ana Blandiana

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Joi Oct 27, 2011 1:15 pm

Un cal tânăr


N-am reuşit niciodată să ştiu pe ce lume sunt.
Încălecam un cal tânăr şi fericit ca şi mine
Şi în galop îi simţeam între pulpe
Inima zvâcnind.
Şi inima mea zvâcnea în galop neobosită,
Fără să observe că între timp
Şeaua mea se sprijinea
Doar pe scheletul unui cal
Care în viteză se dezmembra risipindu-se
Şi eu continuam să călăresc
Un cal tânăr de aer
Într-un secol care nu mai era al meu.

(Ana Blandiana)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Sunt un mugur", de Traian Dorz

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Dum Oct 30, 2011 9:54 pm

Sunt un mugur



Doamne,
sunt un mugur viu
între-un leagăn şi-un sicriu,
între-o cruce şi-un altar,
între-un zbucium şi un har.

Cum m-aş creşte să mă ţin
într-un nesfârşit senin,
dar sunt pus ca să mă coc
când în gheaţă, când în foc,
când sub cer, când sub pământ
pentru rodul cel mai sfânt.

Cum m-aş strânge şi n-am cum
şi din stare şi din drum,
şi din umblet, şi din zbor,
şi din cântec, şi din dor.

Ci doar soarele ce nu-i
m-ar cuprinde să mă sui
peste vânt şi peste nor,
peste cerul tuturor,
peste gheaţă, peste foc,
către-o stare, către-un loc
după care mă întind
de pe când sunt nefiind,
după care însetez
până unde-o să-nviez,
ca să-I fiu ce-am mai rămas,
după drum şi după ceas,
după tot ce e şi nu-i,
un rod dulce-n Mâna Lui.


(Traian Dorz)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Batea la poarta cerului" de Vasile VOICULESCU

Mesaj  Didina Sava Joi Noi 17, 2011 9:04 am

Batea la poarta cerului



Batea la poarta cerului o raza,
Batea sfios si-ncet ca o straina
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat, uimit de palida lumina.


Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca


Parea atat de trista si umila,
Dar totusi credincioasa si curata,
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.


Apoi, grabit a luat-o-n cer la dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora;
I-a podidit pe toti, privind-o, plansul
Si-au strans-o-n brate toti ca pe o sora!


Ea le-a zambit, stergandu-le plansoarea
Si s-a rugat apoi de ei fierbinte
S-o-nfatiseze bunului Parinte
Ca sa primeasca binecuvantarea;


"Stapane vesnic, datator de viata,
Din ce-ntunerec ma-naltai la Tine.
Din ce prapastii crancene de gheata,
Din ce vartej de patimi si ruine!


Cat am luptat cu oarba ratacire,
Cu nebunia surda si pacatul
Dar n-am putut sa saman o sclipire
In largul noptii stapanind de-a latul.


Si-n van am ars un creier, neindurata,
Ca pe-o festila, fara de crutare,
Invinsa, goala, stinsa, spulberata
Doar in surghiun gasesc acum scapare.


Sa pot s-ajung la cerurile albastre,
Ca dintr-o grea catusa ce ma strange
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-apoi trecui oceane-ntregi de sange!"


Cum sta smerita in fata stralucirii,
Silita ochii sarbezi sa si-i plece
Sarmana raza - far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.


"Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai cel vesnic nevazutul Tata
Tu fugi de teama de a nu fii stinsa?
Dar cand s-a stins lumin-adevarata?!


De te-am trimis in lumile-nvrajbite
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi:
Ca pe-un manunchi de raze impletite
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la noi!


Dintr-un biet sambur nabusit in fasa,
Din scapararea unei minti senine
Sa fii crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantul insusi pan la Mine!


Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata mostenire?!"


Mergand apoi spre raza-mbarbatata
I-a sarutat obrajii amandoi:
"Copila mea, fii binecuvantata,
Ia-ti deci puteri si-ntoarce-te-napoi!


Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina
Sa-l paraseasca ostile ceresti,
Tu sa ramai, ca tu esti doar lumina
Si nu traiesti decat cand stralucesti!"

(Vasile VOICULESCU)
Didina Sava
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 4282
Varsta : 58
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

https://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Crize", de Geoge Bacovia

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Dum Noi 20, 2011 12:31 pm

Crize


Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Şi simt fiori de nebunie.


O umbră mormăind păşeşte...
E om... atât, şi e destul;
Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
El - om flămând, eu - om sătul.


Dar vezi... m-a ocolit acuma...
El s-a temut, mai mult, - săracul..
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul.


(George Bacovia)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty Nux „Nucul” -PUBLIUS OVIDIUS NASO

Mesaj  Didina Sava Mier Noi 30, 2011 3:41 pm

Nucul

1. Nuc crescut lîngă drum, cu toate că nu am păcate,

Sînt cu pietre bătut de călătorul grăbit.

Asta osîndă doboară pe cei care sînt în prihană,

Cînd din soborul aprins pietre îi potopesc.

5. Nu am păcate, doar dacă păcat se numeste

Roada din fiece an pentru al meu grădinar.

Odinioară în cîmp, pe vremuri mai fericite,

Pomii toti se-ntreceau rapeni să fie pe rod.

Obisnuiau stăpînii, cînd pîrgul iesea la lumină,

10. Să consacre cununi zeilor cîmpenesti.

Deseori tu te mirai, Bachus, de rodul de struguri,

Diva Athena zîmbea roadelor mari, din măslini.

Crengile s-ar fi frînt de roadele multe dacă

N-ar fi fost puse sub pom furci proptitoare atunci.

15. Fetele atunci năsteau, după pilda noastră într-una,

Rod în pîntec purtau, toate mame erau.

Dar mai apoi platanii, care au umbră sterilă,

Cinste avură mai mult fată de pomii cu rod.

Noi, fructiferii, începem, nucul de-ar fi-ntre-acestia,

20. Altfel să răsfirăm pletele noastre în larg.

Poamele azi nu mai cresc, prin ani, fără conten,

Seci măsline-n cămări, cîrci în crame zbîrciti.

Fata îsi vatămă pîntecul să pară că este frumoasă,

Rară-i femeia ce vrea prunc să aibă acum.

25. „Sigur, de n-as fi născut, azi as fi fără teamă”,

Clitemnestra rosti tînga-i demnă de ea.

Dacă vita ar sti să sugrume roada necoaptă

Si măslinul de-ar sti, ar ajunge orfani.

Dac-ar afla acest lucru si mărul si părul, desigur,

30. Poamele lor nicicînd n-ar mai fi în păduri.

Ba si ciresul cu poame de felurită culoare,

Să învete acum, fi-va un trunchi steril.

Nu sînt gelos, dar totusi de ce nu-i lovit niciun arbor

Împodobit cu frunzis care e fără rod?

35. Toti acesti arbori, priveste, au tefere trunchiuri,

N-are nici unul fruct ca să atragă răni.

Răni îmi vatămă seva si crengile sînt mutilate,

Lemnele goale plîng, si sîngeră fără coji.

Jaful nu-l face ura, ci numai speranta răpirii,

40. Altii să poarte rod, ei să se plîngă la fel.

Astfel cel care e-nvins promite răsplata-n triumfuri,

Rănile celui sărac nerăzbunate rămîn.

Astfel se teme de lotrii călătorul cu aur în pungă,

Are un drum tihnit, omul fără averi.

45. Asfel si eu sînt lovit, căci singur sînt o ispită,

Toti ceilalti înverzesc cu frunzis neatins.

Dacă frunzisul urcă foarte aproape de mine,

Tăndări mărunte zac, crengi rănite în jur.

Nu e de vină frunza, ci vecinătatea cu mine,

50. Pietre respinse cad peste coroanele lor.

As minti dac-as spune că cei care sînt departe,

Nu-si păstrează intact chica de frunze verzi.

Dar dac-ar sti să pună simtirea lor în cuvinte,

Sigur ar acuza umbra vecină a mea.

55.Cîtă durere-i să vezi cum ura urcă-n necazuri,

Eu să fiu atacat chiar de-un vecin îndrăgit!

Tu vei găsi că sînt o grijă prea mare pentru

Harnicul meu stăpîn care-mi dă doar pămînt.

Singur am răsărit în padina părăginită,

60. Locul în care eu stau este aproape de drum.

Ca să nu vatăm recolte – se spune că vatăm recolte –

Cresc într-un fund de cîmp într-un hotar depărtat.

Umbra mea deasă n-o taie nicicînd saturnice coase,

Niciun plugar n-a pus plugul în lut întărit.

65. Chiar dacă-s gata să pier arzînd sub vipii de soare,

N-am niciun fir de izvor peste uscatul ogor.

Totusi cînd cauti fructe cu coaja nouă crăpată,

Nucul se clatină iar crunt lovit de prăjini.

Răni sîngerînde fac în crengile pline de roade,

70. N-as putea să mă plîng numai de pietre lovit.

Nucile cad la pămînt, bune pentru deserturi,

Toate le strîngi în cămări tu, întelept grădinar.

Iară copiii le sfarmă cu lovituri iscusite

Si le cată în joc degetul lor înclinat.

75. Patru sînt nucile zaruri si niciodată mai multe,

Cînd se adaugă-n joc una la cele trei.

Ea pe-o tavă în pantă lunecă la o poruncă,

Vrînd să atingă atunci nuca aleasă din grup.

Par e numărul triumfător sau impar e

80. Si ghicitorul îsi ia chiar prevestitul cîstig.

Chip desenat cu creta precum constelatia delta,

(Litera a patra e în alfabetul grec).

Linii se trag în triunghiul acesta si cîte linii

Varga atinge în joc nuci atîtea-s cîstig.

85. Dar adesea asează un vas la anume distantă,

Mîna s-arunce usor, nuci să cadă în el.

Arbor ferice e cel ce-a crescut în cîmpuri retrase,

Poate oricînd să dea roade stăpînului său,

Larma de oameni si scrîsnet de roti nu aude,

90. Nici nu-l va îneca praful din drumul vecin.

Poate s-aducă în dar stăpînului roadele toate

Ca să numere lin fructele sale deplin.

Mie nu mi s-a dat să-mi văd răscoaptele roade,

Poamele sub lovituri cad înainte de timp.

95. Coaja moale acoperă încă miezul de lapte,

Nu vor fi de folos celor ce mă lovesc.

Totusi găsesc cîte unul care azvîrle cu pietre,

Preagrăbit la jaf, caută rod în van.

Dacă ar fi o măsură la cei care-mi dijmuie rodul,

100. Tu ai vrea, călător, mai mult decît un stăpîn.

Cine vede crestetul meu golit de frunzare,

Crede că e un jaf dezlăntuit de Boreu,

Unul dă vina pe soare, altul pe geruri dă vina,

Altul crede că fu grindină, ca un potop.

105. Nu e de vină sloata, nici pizma colonului aspru,

Vînt nu fu nicidecum, ger, de fel, nici zăduf.

Rodul îmi este potrivnic, mă vatămă fructe bogate,

Pradă sînt pentru multi, pentru mine un rău.

Pradă ai fost, Polydore, a soatei tale perfide

110. Ea a trimis în război beotianul bărbat.

Toată grădina regelui Hesper fost-a păzită,

Numai un arbor purta nenumărate comori,

Dar mărăcinii si ghimpii, toti răsăriti să rănească,

Spinii răzbunători strajă erau lîngă el.

115. Însă eu n-am spini ca să vatăm, nici să mă apăr,

Pietrele mă lovesc, zboară din pumnul avid.

Ce-ar fi dacă n-as da umbra deasă-n zădufuri,

Cînd înfige-n pămînt Icar strigătul său.

Ce-ar fi dacă n-as da ocrotire celor în spaimă

120. Cînd se revarsă nori neasteptat de mari.

Toate le fac cu grijă aprinsă pentru oricare,

Dar mă lovesc mereu pietre necrutător.

Pune peste acestea si cearta stăpînului aspru,

Eu sînt învinuit, stol de pietre-n ogor.

125. Vreme cît curătă solul si aruncă pietrele strînse,

Trecătorii mereu alte arme gătesc.

Frigul urît de altii mie mi-aduce foloase,

Iarnă cît e în jur, sînt apărat de fur.

Gol sînt atunci de rod, dar golul îmi foloseste,

130. Roade atunci nu am pentru nici un dusman.

Dar îndată ce cresc în crengile mele fructe,

Multe pietre mă bat, grindină peste rod.

Poate asa să se spună: permis e să se culeagă

Cele publice căci cale legală au.

135. Dacă-i permis, atunce culege măslinii si lanul

Bobul de la vecini, tu ticălos călător.

Jaful să intre atunce pe poarta deschisă-a cetătii,

Fie principiu de drept, Romule, la tine în for.

Oricare prim venit să fure argint din taverne,

140. Altul să ia la fel pietre de diamant.

Unul să fure aur, altul exotice pietre,

Orice valori atingi să le răpesti pe loc.

Nu-s tolerate jafuri cît Caesar conduce lumea,

Niciun fur nu va fi teafăr sub împărat.

145. Zeul acesta aduse pacea între hotare

Si pe întregul glob el dărui ajutor.

Ce-mi foloseste mie de sînt despuiat la amiază,

Toti mă văd si n-am tihnă în niciun fel.

Nu mai vedeti între ramuri cuiburi care atîrnă,

150. Păsări nu-si mai fac cuib în frunzisul meu.

Pietre stau între ramuri încrengănate ca niste

Biruitori ce rămîn triumfători în cetăti.

Multe atacuri putut-au să fie adesea respinse,

Noaptea a-nvăluit jaful nelegiuit.

155. Rana mea se răzbună cu sucuri care pătează

Mîna ce-atinge coli se înegreste adînc.

Sîngele meu e acela, pătat va fi de-acel sînge,

Furul nu va spăla pata la niciun izvor.

Cînd veneau peste mine tristetile fără capăt,

160. Deseori am dorit viata aridă să-mi curm

Sau am vrut, uneori, să fumeg într-o tornadă,

Ori să fiu despicat de un fulger rapid.

O, dacă roadele mele le-ar răpi o furtună

Sau dacă eu as putea singur să le distrug!

165. Astfel si tu, castor pontic, lepezi din tine-n primejdii,

Teafăr tu îti păstrezi trupul ce ti-a rămas.

Tremura sufletu-n mine cînd trecătorii au prăstii

Si potrivesc din ochi rodul ce-l va lovi.

Cum să evit, prin miscare, pietrele necrutătoare,

170. Am înfipte-n pămînt rădăcini tari.

Dărui rănilor trupul precum săgetilor insul

Care încătusat este lovit de popor.

Cum o junincă albă văzînd securea deasupra

Cînd cutite se scot pentru al său grumaz.

175. Credeti că frunzele mele se clatină des în vînturi,

Teama din duhul meu suflă acum în foi.

Dacă merit si par vinovat aruncati-mă-n flăcări,

Crengile mele pe jar într-un cămin fumegos.

Dacă merit si par vinovat tăiati-mă totusi,

180. Vreau să fiu pedepsit, orice chin să îndur.

Dacă n-aveti motiv să mă ardeti si nici de tăiere,

Să mă crutati de-acum, să vă vedeti de drum.

(PUBLIUS OVIDIUS NASO)


Note:



Poemul Nux, „Nucul”, a fost inspirat, probabil, de o epigramă din Antologia greacă I, 20, atribuită lui Platon sau lui Sidonius Antipater. În Renastere, Erasmus, iscusit comentator al lui Ovidius, consideră că acest poem este o alegorie prin care Ovidius stigmatizează viciile din secolul său.



26. Clytemnestra, sotia lui Agamemnon, a fost ucisă de fiul său Oreste.

71. Sintagma mensis secundis desemna la romani desertul.

82. Figura de joc în chip de delta arata, probabil, asa: Intervalul unde se oprea bagheta preciza cantitatea de nuci cîstigată.

109. Polydor, erou mitologic: v. Euripide, Hecuba, passim si Vergilius, Aeneis, III,45.

110. Referire la Amphiaraos, v. Statius, Thebaida, II,265 dar si VII si VIII passim.

111. Aluzie la grădina Hesperidelor, mit grec foarte cunoscut de romani.

166. Anticii credeau că toti castorii, în primejdii, se automutilau, der Plinius, Nat., VIII, 47, recunoaste că nu se mutilau, ci secretau o substantă fetidă insuportabilă.
Traducere de: Traian DIACONESCU
Didina Sava
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 4282
Varsta : 58
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

https://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Sonet alb", de Emil Iordache

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Sam Dec 17, 2011 11:11 am

Sonet alb


Mai lasă-mă o noapte printre crini,
Fără armură, fără scut şi zale -
Doar suliţele lunii-o să-l doboare
Pe cel mai blând din foştii spadasini.


Mireasma grea pe trupu-mi să coboare,
Ca părul tău pe umerii străini -
Doi ochi pentr-un cuvânt sunt prea puţini
Când crinii-neacă patimi solitare.


Va picura spre ziuă roua grea
Pe-un scut de lut, pe-o sabie de ceară,
Iar crinii, vinovaţi, s-or scutura.


Această sinucidere bizară
Poemul alb în sânge-l va-neca
Şi voi muri cu el a doua oară.

(Emil Iordache)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Romanţă", de George Bacovia

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Mar Ian 03, 2012 11:05 pm

Romanţă


Când luna e o roză de argint,
Hai, să te-aştept în zăvoiul de argint.
De n-o să vii, nu e nimic.
E-un secol mic,
Toţi mint,
Când totul e pentru argint.


Rămâne luna roză de argint,
Azi nu-i vremea de alint -
De vei veni
Când n-o să vin,
Pe banca veche vei găsi:
Un crin
Şi o monedă de argint.


(George Bacovia)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty Sonetul CXXXVI, de W. Shakespeare

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Mar Ian 10, 2012 10:37 pm

Sonetul CXXXVI


De-ţi supăr duhul când aproape-ţi vin,
Orbului duh să-i juri că-s al tău dor,
Şi-atunci chiar al tău suflet m-o primi-n
Adâncul lui de dragoste-arzător.
Will umple-va comoara ne-ncetat
Cu doruri vârfuind-o pic cu pic,
La largu-i în comoară-i un ducat,
Pe când un om în gloată nu-i nimic.
Deci lasă-mă, la număr nezărit,
Voi fi trecut eu totuşi la total,
Nimicul care sunt de ţi-i iubit
Nimic să fiu, uitat să mă prăval.
Iubeşte-mi numai numele-mi şi zi-l
Şi drag ţi-oi fi, căci numele mi-i Will.

(William Shakespeare)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty EMINESCU

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu Sam Ian 14, 2012 9:02 pm

Odă (în Metru Antic)


Nu credeam să-nvăţ a muri vreodata;
Pururi tânar, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei înălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă, tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

(MIHAI EMINESCU)
Ovidiu Raul Vasiliu
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Amintirea Paradisului"-Cezar Ivanescu

Mesaj  Didina Sava Vin Feb 24, 2012 4:15 pm

Amintirea Paradisului

Când eram mai tânar
si la trup curat,
Într-o noapte, floarea mea,
eu te-am visat.
Înfloreai fara pacat,
într-un pom adevarat
... Când eram mai tânar
si la trup curat.

Nu stiam ca esti femeie, eu barbat
Lânga tine cu sfiala m-am culcat
Si dormind eu am visat; tu, visând,
ai lacrimat
Când eram mai tânar
si la trup curat

E pierduta noaptea aceea
de acum!
Carnea noastra, de-i mai stii
al ei parfum
Poamele ce-n poame stau,
gustul carnii tale-l au
Si cad mâine toate, putrede,
pe drum.

Fa-l sa fie, Doamne Sfinte,
numai om
Pe acel care ne-a ispitit sub pom
Si când pomul flori va da,
fa sa-i cada carnea grea,
Cum cadea-va, dupa cântec,
mâna mea…

(Cezar Ivanescu)
Didina Sava
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 4282
Varsta : 58
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

https://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty Poezie de Emil Brumaru

Mesaj  Didina Sava Lun Sept 24, 2012 6:01 pm

Îngerii şi lucrările lor

Îngerul meu păzitor
Are sub aripă un sucitor
Cu care mă pocneşte în cap,
Desfăcîndu-mi-l ca pe-un dovleac,
Dacă greşesc…
Acolo,-ntre maţe şi sîmburi,
Se văd stricăciunile
Din vise şi gînduri
Şi furăciunile şi toate minciunele
Pe-a bunele…



Îngerii noştri s-au învăţat…


Îngerii noştri s-au învăţat
Să se ascundă sub pat,

Ciulindu-şi nimbul, urechile,-aripele
Cînd ne umplem cu dragoste clipele

Şi-o iau la goană şi se îngîndură
Dacă le cade în cap cîte-o scîndură

Sau chiar salteaua cu tot cu perne
În toiul patimii noastre eterne…



Amintiri din rai…


Nu-ţi cer nimic. Vreau numai să asculţi
Cum trec prin iarbă îngerii desculţi

Tot căutînd s-ajungă unde, pîlpîind,
Stau curcubeiele cu talpa pe pămînt.

Să-şi scoat-aoreolele şi să se-adape
Ca o cireadă sfîntă-n clare ape

De vechi izvoare izbucnite pe cînd eu
Umblam cu tine lela, teleleu,

Neluînd în seama că eşti goală-puşcă,
Dînd, buni prieteni, roua grea de-o duşcă

Şi pipăind ba sînii tăi, ba un copt fruct
Pe care pîn’ la urmă tu l-ai rupt

De pe o ramură şi l-ai muşcat;
La fel eu ţîţele în dinţi ţi-am luat,

Rostogolindu-mă în văile mătăsii…



Mi-a zis Verlaine


În zori de zi fluturii-s cruzi.
De-abia după amiaza, copţi,
Îi pipăi, miroşi şi-i auzi
Prin aer. Seara-s deja morţi.
Sub aripile fine-adormi,
De-acum plăpumi subţiri îţi sînt;
Visezi femei cu sînii-n vînt,
Genele-n nouri, ochi enormi.
Te caţări către gura lor,
Tu însuţi fluture bătrîn,
Mi-a zis Verlaine, mîngîietor,
Şi m-a-ndemnat să mai rămîn
Măcar un an de clipe-n rouă,
Ca s-o-mpărţim, fleţi, pe din două…



Cum se pierd visele avute-n zori…


Cum se pierd visele avute-n zori!
Pe la amiază-abia de mai ţii minte
Cît de frumoasă, albă şi fierbinte
E-adîncitura unei subsuori!
Şi chiar de-ai căuta cu lumînarea,
Nu mai găseşti mersul cu paşii mici
A celeia ce-şi uită dezmierdarea
Cum şi-ar lăsa sub pat nişte ciupici.
Doar fluturii-s atît de nestatornici,
Cu tumbele lor flauşate-n aer,
Sau zînele ce-ntruna se dezbaier’,
Ca de prostani, de zmeii mult prea dornici
Să le înmoaie sînii mari şi curul,
Dînşii ştiind c-acolo li-e cusurul…

Nota E.B. Ultimul distih în variantă soft:
Să le înmoaie sînii mari şi şoldul,
Dînşii ştiind c-acolo li-e imboldul…



Aveam în mine ceva sfînt…


Aveam în mine ceva sfînt
Cum numai îngerii sînt pe pămînt,

Neapăraţi decît de-aoreola lor
În preajma caselor, fîntînilor…

M-apropiam de oameni şi-i priveam
Cît se iubesc de mult, ca printr-un geam

În care răsuflarea li se-oprea
Făcînd dulci falduri grele de perdea

Ca să nu văd, şi să nu înţeleg
Că fericirea nu-i un fluture întreg…



Catren



Paharul de cristal cînd cade jos
Ştie să moară-n ţăndări lungi, frumos,
Împrăştiind tăioase curcubeie pe covor.
Vai, numai eu nu mă pricep să mor



Îngerii sunt din ce în ce mai puţini


Îngerii sînt din ce în ce mai puţini,
Unii s-au transformat în rouă, alţii în crini,

În dovleci, în verande, flaşnete, alaiuri
De fluturi curgînd ca o miere spre raiuri

Păzite de şerpi cu limbile fin despicate
Lîngă femei văzute mereu doar din spate

Şi numai acolo unde bucile li se complică
Într-o floare mustoasă pe care nimeni nu şi-o explică
Didina Sava
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 4282
Varsta : 58
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

https://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty "Singuratatea omului"-Omar Khayyam

Mesaj  Didina Sava Joi Ian 09, 2014 11:15 pm

Singuratatea omului

Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde-o mâna, înainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata,
în zâmbet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.

O, tânar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Pumnul sa-ti ajunga, si zavorât în tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.

Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neîncetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.
Daca-ti va da otrava un întelept, s-o bei -
Si-arunca antidotul, un prost de ti-l întinde.

Renume de-ai sa capeti, hulit vei fi de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Caci, în afara cupe-i, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.

Cei care are pâine de astazi pâna mâine
Si-un strop de apa rece în ciobul sau frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?

Când zarile din suflet ni-s singura avere,
Pastreaza-le în taina, ascundele-n tacere.
Atât timp cât ti-s limpezi si vaz, si-auz, si grai
Nici ochi si nici ureche, nici limba sa nu ai.

Nu stie nimeni taina ascunsa Sus sau Jos.
Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.
Straini suntem oriunde. Ni-i casa în tarâna.
Bea - si termina-odata cu vorbe de prisos!

Târzii acum mi-s anii. Iubirea pentru tine
Mi-a pus în mâna cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis cainta si mintea îngereste.
Dar timpul, fara mila - si roza desfrunzeste..

Putina apa si putina pâine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.

Atâta duiosie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Si-acum
De ce sunt toate ura si lacrima si fum?

Batrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcana.
Acum buzele tale îmi sunt si vin si cana.
Mi-ai umilit mândria si biata ratiune,
Mi-ai sfâsiat vestmântul cusut de-ntelepciune.

Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.

Omar Khayyam
Didina Sava
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 4282
Varsta : 58
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

https://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

POEZII ANTOLOGICE Empty Re: POEZII ANTOLOGICE

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum