Ultimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Reţele de socializare
N.O.R.A - Adaptare după „O casă de păpuşi” de Henrik Ibsen-20 mai 2011
Pagina 1 din 1
N.O.R.A - Adaptare după „O casă de păpuşi” de Henrik Ibsen-20 mai 2011
N.O.R.A
de Adaptare după „O casă de păpuşi” de Henrik Ibsen-Ateneul Tatarasi
Data premiera: 20 mai 2011
Regie: Florin Caracala
Scenografia : Ioana Murariu
Video concept : Andrei Cozlac & Mihai Apostu
Design Ambiental : Oana Pricop & Minodora Lungu
Asistenţă de regie : Georgiana Dîmbu
Distributie:
Nora : Ioana Lefter
Madame Linde : Alina Mîndru
Torvald : Victor Bitiuşcă
Krogstad : Iustin Şurpănelu
Omul se naşte liber. Şi atât. Probabil că întrebarea cea mai potrivită ar fi „De ce?”. Ei bine, nu această întrebare este şi cea mai interesantă. Probabil cea mai interesantă întrebare este „De ce nu putem fi liberi şi mai departe?”. De ce, atunci când am vrea să spunem ce ne deranjează, ne opreşte ceva? De ce nu putem să punem punctul pe „I”? Timpul nu le rezolvă pe toate. Timpul le amplifică.
Spectacolul "Nora", dezbate, pornind de la baza textului „O casă de păpuşi” de Henrik Ibsen, cât de departe s-ar putea ajunge cu această înstrăinare de tine însuţi, într-o manieră cât mai comică cu putinţă. Ca să mă exprim în termeni mai puţin literari, un fel de „râsul-plâsul”.
Vreau ca prin acest spectacol să arăt atât o parte comică a disimulării sinelui, cât și una tragică. Vreau ca prin acest spectacol să propun mai degrabă un joc. Un alt joc de genul ”Ce-ar fi dacă ar fi?”. Spectacolul se vrea a fi un exercițiu de provocare.
Să ne provocăm pe noi înşine să fim mai sinceri cu noi înşine şi cu cei din jur. Un spectacol ce lansează o serie de întrebări legate de viața unor oameni, oferă răspunsuri altora, dar distrează pe toată lumea. Până la un punct.
Spectacolul oferă publicului ieşean o modalitate de educaţie prin cultură, o mână de ajutor întinsă oamenilor pentru a-și cunoaşte mai bine ideile, planurile, visele, astfel încât viața lor pe pământ să nu fie una indiferentă, albă, ternă, falsă.
Florin Caracala
de Adaptare după „O casă de păpuşi” de Henrik Ibsen-Ateneul Tatarasi
Data premiera: 20 mai 2011
Regie: Florin Caracala
Scenografia : Ioana Murariu
Video concept : Andrei Cozlac & Mihai Apostu
Design Ambiental : Oana Pricop & Minodora Lungu
Asistenţă de regie : Georgiana Dîmbu
Distributie:
Nora : Ioana Lefter
Madame Linde : Alina Mîndru
Torvald : Victor Bitiuşcă
Krogstad : Iustin Şurpănelu
Omul se naşte liber. Şi atât. Probabil că întrebarea cea mai potrivită ar fi „De ce?”. Ei bine, nu această întrebare este şi cea mai interesantă. Probabil cea mai interesantă întrebare este „De ce nu putem fi liberi şi mai departe?”. De ce, atunci când am vrea să spunem ce ne deranjează, ne opreşte ceva? De ce nu putem să punem punctul pe „I”? Timpul nu le rezolvă pe toate. Timpul le amplifică.
Spectacolul "Nora", dezbate, pornind de la baza textului „O casă de păpuşi” de Henrik Ibsen, cât de departe s-ar putea ajunge cu această înstrăinare de tine însuţi, într-o manieră cât mai comică cu putinţă. Ca să mă exprim în termeni mai puţin literari, un fel de „râsul-plâsul”.
Vreau ca prin acest spectacol să arăt atât o parte comică a disimulării sinelui, cât și una tragică. Vreau ca prin acest spectacol să propun mai degrabă un joc. Un alt joc de genul ”Ce-ar fi dacă ar fi?”. Spectacolul se vrea a fi un exercițiu de provocare.
Să ne provocăm pe noi înşine să fim mai sinceri cu noi înşine şi cu cei din jur. Un spectacol ce lansează o serie de întrebări legate de viața unor oameni, oferă răspunsuri altora, dar distrează pe toată lumea. Până la un punct.
Spectacolul oferă publicului ieşean o modalitate de educaţie prin cultură, o mână de ajutor întinsă oamenilor pentru a-și cunoaşte mai bine ideile, planurile, visele, astfel încât viața lor pe pământ să nu fie una indiferentă, albă, ternă, falsă.
Florin Caracala
Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Vin Mai 20, 2011 10:08 pm, editata de 1 ori
Re: N.O.R.A - Adaptare după „O casă de păpuşi” de Henrik Ibsen-20 mai 2011
Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Lun Mai 23, 2011 9:36 am, editata de 1 ori
"O casă de păpuși"- de Henrik Ibsen
O casă de păpuși (1879) de Henrik Ibsen a fost scrisă cât timp dramaturgul se afla la Roma și Amalfi, în Italia, într-o vreme în care Europa era cuprinsă de revoluții. O prespectivă modernă asupra literaturii atât epice, cât și dramatice apărea, provocând tradiția romantică. Ibsen este cel care a popularizat drama realistă, derivată din această nouă perspectivă. Piesele lui erau jucate în toată Europa și traduse în foarte multe limbi. "O casă de păpuși" a fost publicată la Copenhaga unde a și avut loc premiera. A fost a doua dintr-o serie de piese realiste ale lui Ibsen. Prima, "Stâlpii societății" (1877), a creat vâlvă în toată Europa și a fost repede adoptată de teatrele avantgardiste ale continentului. Se spune că intriga piesei este bazată pe un eveniment din viața lui Ibsen. În 1870, Laura Kieler i-a trimis lui Ibsen o continuare a piesei "Brand", numită "Fiicele lui Brand" și Ibsen a fost atras de fata frumoasă și vioaie, poreclind-o "ciocârlia". A invitat-o acasă la el și timp de două luni din vara anului 1872 ea îi vizita casa frecvent. Când s-a căsătorit doi ani mai târziu, soțul ei a căzut bolnav și a fost sfătuit să-și ia un concediu și să plece într-un climat cald iar Laura, așa cum și Nora face în piesă, a împrumutat în secret bani pentru a putea pleca în excursie. Laura a falsificat o bancnotă, banca a refuzat plata, iar ea i-a spus soțului ei întreaga poveste. Soțul a intentat divorț, i-a luat copiii și a primit-o înapoi doar după ce ea a petrecut o lună într-un azil public. Laura și Nora au nume ce seamănă, dar poveștile lor au un punct de cotitură. În piesa lui Ibsen, Nora nu se mai întoarce acasă, nici nu-i spune soțului de banii împrumutați. Mai mult, Nora este cea care divorțează de soțul ei.
"O casă de păpuși" urmărește trezirea Norei Helmer de la viața comfortabilă pe care o ducea. Fiind condusă toată viața ori de tatăl ei, ori de soțul Torvald, Nora ajunge să își schimbe părerea despre fundamentele în care ea credea, odată ce căsătoria ei este pusă la test. Împrumutând bani de la Krogstad, falsificând semnătura tatălui ei, ea a putut să plătească o călătorie în Italia pentru a-l salva pe soțul ei bolnav, el neștiind de împrumut, crezând că banii vin de la tatăl Norei. De atunci, ea a trebuit să găsească moduri în care să plătească împrumutul.Din expozițiune aflăm că acțiunea se petrece iarna, în ajunul Crăciunului și aflăm că Torvald tocmai a fost promavat la manager al băncii, unde va primi un salariu uriaș și va fi foarte puternic. Nora este încântată, fiindcă se gândește că va putea în sfârșit să plătească împrumutul.Bucuria ei este însă stricată când Krogstad furios deoarece tocmai a aflat că poziția lui la bancă a fost promisă doamnei Linde, o veche colegă de școală a Norei care a venit recent în oraș în căutare de lucru, și o amenință pe Nora că va dezvălui secretul ei dacă nu-l convinge pe soțul ei să îi păstreze poziția. Această amenințare constă în intriga piesei.Nora încearcă să îl facă pe Torvald să îi mențină postul lui Krogstad folosindu-se de trucurile feminine, dar este lipsită de succes. Torvald îi spune că natura coruptă a lui Krogstad îi este repulsivă și îi este imposibil să lucreze cu el. Nora devine foarte îngrijorată.
Ziua următoare, Norei îi este frică de faptul că Krogstad ar putea apărea în orice moment. Agitația ei este redusă de preocuparea pentru balul care va avea loc seara următoare în apartamentul unui vecin. Când Torvald se întoarce de la bancă, Nora iar pledează pentru Krogstad. De data aceasta, Torvald nu doar refuză, ci și trimite înștiințarea de concediere pe care deja o pregătise pentru Krogstad, asigurând-o pe Nora că va lua asupra sa toate lucrurile rele ce vor rezulta din asta. Nora este mișcată profund de spusele lui. Ea începe să ia în considerare posibilitatea ca acest episod să transforme în bine căsnicia lor, dar și varianta sinuciderii.
Între timp ea conversează și flirtează cu Doctorul Rank. Aflând că el este pe moarte, are o conversație intimă cu el care culminează cu doctorul mărturisindu-și dragostea chiar înainte ca ea să îi ceară ajutor financiar. Vorbele lui o opresc iar conversația lor este întreruptă de anunțul sosirii lui Krogstad. Nora îi cere doctorului Rank să plece și îl primește pe Krogstad.
Krogstad îi spune că deși va menține împrumutul el nu vrea să mai facă publice faptele, în schimb vrea să îi dea lui Torvald o scrisoare expicând în așa fel încât Torvald să fie presat să îi păstreze postul la bancă, Nora protestează împotriva implicării lui Torvald dar Krogstad pune scrisoarea în cutia poștală a lui Torvald spre oroarea Norei. Totuși ea încearcă să își folosească farmecele pentru a-l preveni pe Torvald să citească scrisoarea, atrăgându-l de la afaceri, rugându-l să o ajute să se pregătească pentru petrecerea din seara următoare. El este de acord să amâne lucrul iar scrisoarea rămâne în cutia poștală.
Noaptea următoare, înainte ca Torvald și Nora să se întoarcă de la bal, doamna Linde și Krogstad, care sunt vechi iubiți, se reîntâlnesc în sufrageria lui Helmer. Doamna Linde cere să aibe grijă de Krogstad și de copiii lui și să îl ajute să devină omul care ea știe că el poate deveni. Soții Helmer se întorc de la bal și doamna Linde pleacă, Krogstad deja fiind plecat. Singuri, Torvald îi mărturisește Norei cât de mult o dorește, dar este întrerupt de doctorul Rank. Doctorul venise să își ia rămas bun, după cum îi spune pe ascuns Norei. Văzând că Torvald și-a luat scrisorile, ea se resemnează la a se sinucide.
Înainte să plece, Torvald o oprește. Tocmai a citit scrisoarea lui Krogstad și este înfuriat de conținut. O acuză pe Nora de ruinarea vieții sale. Îi spune că vrea să o părăsească, contrar spuselor de adineaori cum că ar lua totul asupra sa.Punctul culminant al piesei se petrece când în timpul tiradei sale, Torvald este întrerupt de slujnică ce poartă o altă scrisoare de la Krogstad adresată Norei. Torvald o citește și devine copleșit de bucurie. Krogstad a avut parte de o schimbare fericită în viața sa și îi trimite înscrisul înapoi. Torvald îi spune Norei că o iartă și că încercarea ei duioasă de a-l ajuta a făcut-o mai afectuoasă ca niciodată.
Nora, văzând caracterul adevărat al lui Torvald pentru prima dată îi spune soțului ei că îl părăsește. După ce el protestează, ea motivează că îl părăsește deoarece el nu o iubește, iar după noaptea aceasta nici ea nu îl mai iubește. Îi spune că după viața sufocantă pe care a trăit-o până acum își datorează să devină independentă și să-și exploreze propriul caracter și lumea de una singură. În timp ce pleacă, îi mârturisește lui Torvald că speră ca un miracol să se întâmple: că poate într-o zi vor putea să se reunească într-o căsnicie adevărată. Piesa se încheie cu ușa trântindu-se la plecarea ei.
sursa :Wikipedia
"O casă de păpuși" urmărește trezirea Norei Helmer de la viața comfortabilă pe care o ducea. Fiind condusă toată viața ori de tatăl ei, ori de soțul Torvald, Nora ajunge să își schimbe părerea despre fundamentele în care ea credea, odată ce căsătoria ei este pusă la test. Împrumutând bani de la Krogstad, falsificând semnătura tatălui ei, ea a putut să plătească o călătorie în Italia pentru a-l salva pe soțul ei bolnav, el neștiind de împrumut, crezând că banii vin de la tatăl Norei. De atunci, ea a trebuit să găsească moduri în care să plătească împrumutul.Din expozițiune aflăm că acțiunea se petrece iarna, în ajunul Crăciunului și aflăm că Torvald tocmai a fost promavat la manager al băncii, unde va primi un salariu uriaș și va fi foarte puternic. Nora este încântată, fiindcă se gândește că va putea în sfârșit să plătească împrumutul.Bucuria ei este însă stricată când Krogstad furios deoarece tocmai a aflat că poziția lui la bancă a fost promisă doamnei Linde, o veche colegă de școală a Norei care a venit recent în oraș în căutare de lucru, și o amenință pe Nora că va dezvălui secretul ei dacă nu-l convinge pe soțul ei să îi păstreze poziția. Această amenințare constă în intriga piesei.Nora încearcă să îl facă pe Torvald să îi mențină postul lui Krogstad folosindu-se de trucurile feminine, dar este lipsită de succes. Torvald îi spune că natura coruptă a lui Krogstad îi este repulsivă și îi este imposibil să lucreze cu el. Nora devine foarte îngrijorată.
Ziua următoare, Norei îi este frică de faptul că Krogstad ar putea apărea în orice moment. Agitația ei este redusă de preocuparea pentru balul care va avea loc seara următoare în apartamentul unui vecin. Când Torvald se întoarce de la bancă, Nora iar pledează pentru Krogstad. De data aceasta, Torvald nu doar refuză, ci și trimite înștiințarea de concediere pe care deja o pregătise pentru Krogstad, asigurând-o pe Nora că va lua asupra sa toate lucrurile rele ce vor rezulta din asta. Nora este mișcată profund de spusele lui. Ea începe să ia în considerare posibilitatea ca acest episod să transforme în bine căsnicia lor, dar și varianta sinuciderii.
Între timp ea conversează și flirtează cu Doctorul Rank. Aflând că el este pe moarte, are o conversație intimă cu el care culminează cu doctorul mărturisindu-și dragostea chiar înainte ca ea să îi ceară ajutor financiar. Vorbele lui o opresc iar conversația lor este întreruptă de anunțul sosirii lui Krogstad. Nora îi cere doctorului Rank să plece și îl primește pe Krogstad.
Krogstad îi spune că deși va menține împrumutul el nu vrea să mai facă publice faptele, în schimb vrea să îi dea lui Torvald o scrisoare expicând în așa fel încât Torvald să fie presat să îi păstreze postul la bancă, Nora protestează împotriva implicării lui Torvald dar Krogstad pune scrisoarea în cutia poștală a lui Torvald spre oroarea Norei. Totuși ea încearcă să își folosească farmecele pentru a-l preveni pe Torvald să citească scrisoarea, atrăgându-l de la afaceri, rugându-l să o ajute să se pregătească pentru petrecerea din seara următoare. El este de acord să amâne lucrul iar scrisoarea rămâne în cutia poștală.
Noaptea următoare, înainte ca Torvald și Nora să se întoarcă de la bal, doamna Linde și Krogstad, care sunt vechi iubiți, se reîntâlnesc în sufrageria lui Helmer. Doamna Linde cere să aibe grijă de Krogstad și de copiii lui și să îl ajute să devină omul care ea știe că el poate deveni. Soții Helmer se întorc de la bal și doamna Linde pleacă, Krogstad deja fiind plecat. Singuri, Torvald îi mărturisește Norei cât de mult o dorește, dar este întrerupt de doctorul Rank. Doctorul venise să își ia rămas bun, după cum îi spune pe ascuns Norei. Văzând că Torvald și-a luat scrisorile, ea se resemnează la a se sinucide.
Înainte să plece, Torvald o oprește. Tocmai a citit scrisoarea lui Krogstad și este înfuriat de conținut. O acuză pe Nora de ruinarea vieții sale. Îi spune că vrea să o părăsească, contrar spuselor de adineaori cum că ar lua totul asupra sa.Punctul culminant al piesei se petrece când în timpul tiradei sale, Torvald este întrerupt de slujnică ce poartă o altă scrisoare de la Krogstad adresată Norei. Torvald o citește și devine copleșit de bucurie. Krogstad a avut parte de o schimbare fericită în viața sa și îi trimite înscrisul înapoi. Torvald îi spune Norei că o iartă și că încercarea ei duioasă de a-l ajuta a făcut-o mai afectuoasă ca niciodată.
Nora, văzând caracterul adevărat al lui Torvald pentru prima dată îi spune soțului ei că îl părăsește. După ce el protestează, ea motivează că îl părăsește deoarece el nu o iubește, iar după noaptea aceasta nici ea nu îl mai iubește. Îi spune că după viața sufocantă pe care a trăit-o până acum își datorează să devină independentă și să-și exploreze propriul caracter și lumea de una singură. În timp ce pleacă, îi mârturisește lui Torvald că speră ca un miracol să se întâmple: că poate într-o zi vor putea să se reunească într-o căsnicie adevărată. Piesa se încheie cu ușa trântindu-se la plecarea ei.
sursa :Wikipedia
N.O.R.A- scurta, imperfecta si subiectiva cronica de teatru
Am fost aseara la spectacolul de la Ateneu.De mult nu mi s-a intamplat sa raman cu un gust amar in urma vizionarii unei piese de teatru.Normal ca este impresia mea si e subiectiva si tot ce spun eu aici e doar parerea mea care nu trebuie sa fie preluata de altii.
Ce m-a dezamagit?.... Textul adevarat este o drama,in care personajele traiesc angoasa evenimentelor din plin.Ei,... in montarea de la Ateneu s-a incercat introducerea unor elemente comice, dar atat de grosier subliniate incat nu numai ca nu au starnit hohote enorme de ras cum ar fi trebuit sa reactioneze sala cand de exemplu doamna Linde se impiedica de nu stiu cate ori, se aseaza pe claviatura pianului presand clapele cu sezutul, sau alearga obositor nu doar pt ea cat si pt public din culise in scena , pe scena din loc in loc etc, compunand un personaj bizar parca lovit de streche nu alta ca atunci cand de exemplu il asteapta pe avocatul KROGSTAD
In textul original "Doamna Linde stă ia masă şi răsfoieşte distrată o carte ; încearcă sâ citească, dar nu se poate concentra ; de vreo două ori ascultă atentă înspre uşa de la intrare.)".
Ori ieri pe scena doamna Linde devenise un cal de cursa lunga care a alergat,s-a agitat nepermis de mult si a baut N... paharele de ceva tarie incat ajunge sa ragaie si sa sughita ca o betivanca.Cata diferenta intre indicatiile scenice ale lui Ibsen si indicatiile scenice ale regizorului.
Deci sa conchid : m-am gandit mult si m-am intrebat : De ce nu mi-a placut? ...dar mai ales de ce ma doare, de ce ma preocupa ca nu mi-a placut, ce e scurtcircuitat in mintea mea de mi-a creat reactia aceasta de disconfort si durere ca nu mi-a placut.
...prea multa miscare, extrem de mult alergatura, personajele parca sunt nevoite sa isi dovedeasca conditia fizica nu talentul actoricesc de interpreti dramatici.
Si Nora este obligata la o permanenta alergatura din colt in colt,e vesnic pe fuga, e permanent agitata si toata agitatia asta fizica care ar fi trebuit sa arate si agitatia interioara psihologica , devine falsa, creionata cu tuse prea dure.Nora cea adevarata este o persoana expansiva, foarte adevarat, cu schimbari bruste de dispozitie, dar aici in montarea de la Ateneu devine o decompesata cu tulburari psihice de tip ciclotimic.
S-a renuntat la unele personaje,dar pacat ca s-a renuntat la unul foarte important si anume la Doctorul Rank care are un rol cheie in drama lui Ibsen si care aici e doar pomenit cu numele.Faptul ca s-a renuntat la un personaj a permis acoperirea timpului de joc (piesa dureaza 2 ore) cu acele alergaturi nesfarsite ,cu acele comicarii ieftine care probabil a gandit regizorul ca vor atrage tineretul, negandindu-se ca face o parodie din drama lui Ibsen.
Spledinde decorurile .Jocul actorilor pentru ceea ce au fost obligati sa faca pe scena impecabil, dar ei nu se pot lauda ca au adaugat in portofoliul lor actoricesc un ROL,ca au creat un rol care ar putea fi de referinta in arta teatrala...nu...nicidecum intai si intai au dovedit ca au conditie fizica buna si dupa atata alergatura inca nu gafaie sa isi dea duhul, au trebuit la indicatiile regizoarle sa faca o caricatura din rolul lor dintr-o piesa dramatica,iar caricatura asta cu scene gen Stan si Bran chiar nu avea ce cauta in drama lui Ibsen.
De altfel pot sa cred ca regizorul are o placere speciala de a isi pune personajele sa alerge N ture de scena prin piesele montate de el caci si in "Fast Forward Now Rewind" regizat tot de acelasi regizor, personajele alearga besmetice toate odata 10 -12 cate erau de nu stiu cate ture de scena in nu stiu cate randuri. Obositor si trist si pentru actor si pentru public.Obositoare si stresante ridicarile subite de ton, tranteli isterice ale capacului pianului... de-a dreptul stresante pt urechea spectatorului de la trei metri distanta.Oare ce a crezut regizorul ca va atipi careva pe gradene si trebuie trezit.
Desigur mai e ceva : disconfortul enorm de a sta 2 ore nemiscat pe un rand al gradenelor,cu picioarele in capul unui alt spectator aflat la etajul inferior, si cand eviti sa te misti si pur si simplu simti ca amortesti si te doare spatele si fundul intrucat scandura pe care stai nu se compara cu fotoliul comod din sala de spectacol.
Stiu ca a privi un spectacol de la trei metri de actor iti da alt fior emotional, dar sa aiba teatrul conditii, adica scena suficient de mare si gradenele alea sa ofere un minim confort ca sa poti rezista fizic doua ore. Spectatorul sta nemiscat ca nu poate deranja, langa el pe scandura si in stanga si in dreapta e un alt spectator, iar actorii gafaie de isi dau duhul de cat de mult au fost pusi sa se agite fizic pe scena,sa alerge si sa isi dovedeasca conditia fizica.
Ce m-a dezamagit?.... Textul adevarat este o drama,in care personajele traiesc angoasa evenimentelor din plin.Ei,... in montarea de la Ateneu s-a incercat introducerea unor elemente comice, dar atat de grosier subliniate incat nu numai ca nu au starnit hohote enorme de ras cum ar fi trebuit sa reactioneze sala cand de exemplu doamna Linde se impiedica de nu stiu cate ori, se aseaza pe claviatura pianului presand clapele cu sezutul, sau alearga obositor nu doar pt ea cat si pt public din culise in scena , pe scena din loc in loc etc, compunand un personaj bizar parca lovit de streche nu alta ca atunci cand de exemplu il asteapta pe avocatul KROGSTAD
In textul original "Doamna Linde stă ia masă şi răsfoieşte distrată o carte ; încearcă sâ citească, dar nu se poate concentra ; de vreo două ori ascultă atentă înspre uşa de la intrare.)".
Ori ieri pe scena doamna Linde devenise un cal de cursa lunga care a alergat,s-a agitat nepermis de mult si a baut N... paharele de ceva tarie incat ajunge sa ragaie si sa sughita ca o betivanca.Cata diferenta intre indicatiile scenice ale lui Ibsen si indicatiile scenice ale regizorului.
Deci sa conchid : m-am gandit mult si m-am intrebat : De ce nu mi-a placut? ...dar mai ales de ce ma doare, de ce ma preocupa ca nu mi-a placut, ce e scurtcircuitat in mintea mea de mi-a creat reactia aceasta de disconfort si durere ca nu mi-a placut.
...prea multa miscare, extrem de mult alergatura, personajele parca sunt nevoite sa isi dovedeasca conditia fizica nu talentul actoricesc de interpreti dramatici.
Si Nora este obligata la o permanenta alergatura din colt in colt,e vesnic pe fuga, e permanent agitata si toata agitatia asta fizica care ar fi trebuit sa arate si agitatia interioara psihologica , devine falsa, creionata cu tuse prea dure.Nora cea adevarata este o persoana expansiva, foarte adevarat, cu schimbari bruste de dispozitie, dar aici in montarea de la Ateneu devine o decompesata cu tulburari psihice de tip ciclotimic.
S-a renuntat la unele personaje,dar pacat ca s-a renuntat la unul foarte important si anume la Doctorul Rank care are un rol cheie in drama lui Ibsen si care aici e doar pomenit cu numele.Faptul ca s-a renuntat la un personaj a permis acoperirea timpului de joc (piesa dureaza 2 ore) cu acele alergaturi nesfarsite ,cu acele comicarii ieftine care probabil a gandit regizorul ca vor atrage tineretul, negandindu-se ca face o parodie din drama lui Ibsen.
Spledinde decorurile .Jocul actorilor pentru ceea ce au fost obligati sa faca pe scena impecabil, dar ei nu se pot lauda ca au adaugat in portofoliul lor actoricesc un ROL,ca au creat un rol care ar putea fi de referinta in arta teatrala...nu...nicidecum intai si intai au dovedit ca au conditie fizica buna si dupa atata alergatura inca nu gafaie sa isi dea duhul, au trebuit la indicatiile regizoarle sa faca o caricatura din rolul lor dintr-o piesa dramatica,iar caricatura asta cu scene gen Stan si Bran chiar nu avea ce cauta in drama lui Ibsen.
De altfel pot sa cred ca regizorul are o placere speciala de a isi pune personajele sa alerge N ture de scena prin piesele montate de el caci si in "Fast Forward Now Rewind" regizat tot de acelasi regizor, personajele alearga besmetice toate odata 10 -12 cate erau de nu stiu cate ture de scena in nu stiu cate randuri. Obositor si trist si pentru actor si pentru public.Obositoare si stresante ridicarile subite de ton, tranteli isterice ale capacului pianului... de-a dreptul stresante pt urechea spectatorului de la trei metri distanta.Oare ce a crezut regizorul ca va atipi careva pe gradene si trebuie trezit.
Desigur mai e ceva : disconfortul enorm de a sta 2 ore nemiscat pe un rand al gradenelor,cu picioarele in capul unui alt spectator aflat la etajul inferior, si cand eviti sa te misti si pur si simplu simti ca amortesti si te doare spatele si fundul intrucat scandura pe care stai nu se compara cu fotoliul comod din sala de spectacol.
Stiu ca a privi un spectacol de la trei metri de actor iti da alt fior emotional, dar sa aiba teatrul conditii, adica scena suficient de mare si gradenele alea sa ofere un minim confort ca sa poti rezista fizic doua ore. Spectatorul sta nemiscat ca nu poate deranja, langa el pe scandura si in stanga si in dreapta e un alt spectator, iar actorii gafaie de isi dau duhul de cat de mult au fost pusi sa se agite fizic pe scena,sa alerge si sa isi dovedeasca conditia fizica.
N.O.R.A, Caracala si Ibsen
N.O.R.A, Caracala si Ibsen
Autor: Dana TABREAData publicarii: 24/05/2011-Ziarul de Iasi
Intrebarile cu care ne confrunta aceasta reprezentatie ramin deschise: Cita realitate poti suporta?, Cine esti tu?, Cine sint eu (Esti sigur ca esti pregatit sa auzi)?, Ce iti este permis sa sacrifici in numele
iubirii?, Cit poti ierta?, Daca nu stii inca ce s-ar intimpla (daca ai face urmatorul lucru), nu crezi ca e timpul sa afli?...
Vineri, 20 mai, la Ateneul Tatarasi a avut loc premiera spectacolului N.O.R.A, adaptare dupa O casa
de papusi de Henrik Ibsen. Regia: Florin Caracala. Distributia: Victor Bitiusca (Torvald), Ioana Lefter (Nora), Alina Mindru (Doamna Linde), Iustin Surpanelu (Krogstad). Scenografia: Ioana Murariu, video concept: Andrei Cozlac & Mihai Apostu, design Ambiental: Oana Pricop & Minodora Lungu. Spectacolul se va mai juca pe 27 mai, ora 19.
Pentru Florin Caracala, un regizor cu viziune, jongling cu extremele (sublim - ridicol), cu un simt aparte al dozarii scenice, folosind proiectii video de efect, "N.O.R.A" transpune o stare de spirit. "N.O.R.A" este dispozitia celui care nu se simte acasa in propria
viata, un strain pentru cei din jur, in mod dramatic pentru cei apropiati, carora li se pare doar ca-l cunosc, un alienat al societatii careia apartine, un necunoscut chiar in fata lui insusi. De multe ori, fara a fi vorba de nici o psihopatologie, nu ne simtim confortabil in propriile noastre vieti, traim sentimente de imprumut, mimind si afisind acele stari cu care credem ca sintem datori celorlalti, pentru ca avem foarte multe prejudecati, sintem lasi si ne complacem in a nu fi ceea ce sintem. De altfel, analizindu-si propriul spectacol, regizorul identifica acele cauze ce pot crea si intretine o asemenea stare: "disimularea", "minciuna sub diverse
forme - nevinovata, cu singe
rece, cu intentia de a manipula etc.".
Aceasta stare de spirit constituie atmosfera de ansamblu a spectacolului si transpare din asocierea dintre decor si vestimentatia personajului principal. Tonurile de alb negru predomina, semn ca spectatorul ar trebui sa aplice sentinte pe muchia dintre moral si imoral. Daca ar fi existat vreun element de decor care sa ofere posibilitatea reflectarii - sa zicem o oglinda -, lucrurile ar fi stat cu totul altfel: spectatorii s-ar fi inclus pe sine in evenimentele scenice. Dar, astfel, desi plasati pe scena, umbrele capetelor lor se pleaca amenintator dinspre partea ochiului
divin, care vede si judeca si poate doar uneori iarta.
Rolul isteric al Norei, interpretat destul de bine de o tinara actrita de o energie debordanta (Ioana Lefter), nu rezista prin el insusi, ci se pierde in aceasta stare de spirit. Caracter freudian, Nora intruchipeaza fuga de realitate, reprimarea adevarurilor inacceptabile, refugierea intr-o lume a fanteziei. Personajul complex al lui Ibsen este aici schitat in antumbra, intr-un mod paradoxal, pentru ca jocul
e rasunator la propriu. Cu scopul de a aduce in prim plan starea celui ce nu se simte in armonie de vorba cu sine insusi. In mod surprinzator, ambianta spectacolului nu reprezinta un element de fundal, ci ceva independent si esential, ce se construieste cu aportul actorilor, dar dincolo de ei. Alina Mindru sustine spectacolul in cheie comica, Victor Bitiusca face un rol exemplar, iar Iustin Surpanelu - un rol foarte expresiv.
E de remarcat ca regizorul evita prapastia in care se cade de obicei cind textele clasicilor sint abordate de pe fronturi inovatoare. Si asta datorita faptului ca a ales un scenariu realist, modern, cu deschidere psihologica. Duce drama mai departe decit Ibsen (Doamna Linde, gasind pistolul Norei, intr-un moment de neatentie, il impusca din greseala pe Krogstad) si exagereaza uneori (inainte de a-l parasi, Nora il ameninta cu pistolul pe Torvald). Idealizeaza personajul doctorului Rank, acesta putind fi surprins doar din dialoguri, pentru a evita aglomerarea inutila si a pastra o anumita simetrie a celor patru personaje. Departe de a fi un Caracala contra Ibsen, spectacolul este un izbutit Caracala si Ibsen.
sursa: http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/n-o-r-a-caracala-si-ibsen~ni7d6t
Subiecte similare
» Manifestari culturale la Tg Frumos-Casa de Cultura-“Garabet Ibrăileanu”-23 iunie 2011
» Ziua buna si bine v-am gasit !
» Dorina Neculce
» Ziua buna si bine v-am gasit !
» Dorina Neculce
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Lun Mar 25, 2024 6:38 pm Scris de Didina Sava
» Decorațiuni din fetru
Lun Dec 28, 2020 3:35 pm Scris de Didina Sava
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
Joi Ian 16, 2020 8:12 pm Scris de Didina Sava
» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 6:30 pm Scris de Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 3:15 pm Scris de Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
Mar Iul 12, 2016 12:43 am Scris de Varganici Costica
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 12:03 pm Scris de tyk
» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 6:59 pm Scris de Didina Sava
» Dorina Neculce
Dum Mar 15, 2015 1:42 am Scris de Dorina Ciocan