Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Astazi la 9:12 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 8:30 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU

Pagina 7 din 10 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

In jos

08082009

Mesaj 

IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU






Prietene, sunt eu
Speranta ta si bucuria ta,
Cerul sub care se face lumina!





















Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 25, 2011 12:20 am, editata de 31 ori
avatar
IOANA VOICILA-DOBRE

Numarul mesajelor : 516
Varsta : 57
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 07/08/2009

http://ro.netlog.com/ionela1961

Sus In jos

- Subiecte similare
Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:58 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Mi-ai înţeles durerea
şi lacrima
mi-ai şters,
sorbind-o-ntrun sărut.
Şi în visele mele,
mereu, ai crezut!

Mi-ai mângaiat inima,
cu vorbe bune
redându-mi speranţa,
pot spune:
mai mult curaj
cu tine-am avut!

Am râs, mereu
împreună, în viaţă
şi adevărul
privind-ul în faţă,
temerari
prin toate am trecut!

Ioana Voicilă Dobre


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:57 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Îmi ascult, uneori atent, ecoul paşilor
gândind, că n-au obosit încă.
Şi ei simt, trecerea timpului
şi-mi regăsesc, voinţa de stâncă.

Bătăile inimii, nu-mi sunt singuratice:
îmi urmează paşii cadenţat.
Prin anotimpuri mă poartă voios,
mereu pe drumuri de neumblat.

Îmi simt amintirile, încrustate
în talpa rănită de dor
şi văd, cum din ele răzbate,
al dorinţei de viaţă, izvor.

Şi, merg, merg mai departe sângerând.
Lacrimile mi le înghit
şi râd plângând, hohotind.
Ce frumos, Doamne, am trăit!

Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:54 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Adio, spun, copilului din mine
şi-mi dezbrac inima
de un cojoc, în plină iarnă!

Şi, nici nu ştiu, dacă e bine
sau dacă focul, adormit în ea
va rezista în iarna grea.

Dar, el nu vrea, să-şi ia, adio
şi mă petrec, în umbra lui
prin veri şi ierni, drum amărui.

Îl simt, de-a stânga cu-n surâs,
de bun străjer ce devotat,
prin graniţi multe m-a purtat.

Copile drag, cu ochii mari
şi inima, cât lumea toată:
ţi-am dat o viaţă adevărată!

Şi, fiindcă ai rămas cu mine
ţi-am împlinit, sublimul vis
ce îl purtai în suflet scris.

Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:51 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Aud, cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
şi devin o rană ce-şi prelungeşte, cântecul spre cer.

Sărut smerită, mâna albită
de zăpezile sufletului.

Mă doare, doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă
de vântul hain.

Şi, rog înaltele izvoare safire, să păzească,
liniştea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!

Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!

Ioana Voicilă Dobre









Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 5:06 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:49 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Cuvintele-mi sunt
nestemate
răspândite
în universul iubirii.
Azi le adun
să dau strălucire
colierului
cu care împodobesc
omul ales
de inimă.

I.V.D.


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:51 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:45 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Dorul, craiul nopţii mele
Îmi aprinde tainic stele.
Într-un ochi de peruzea
Mi-nfloreşte dragostea!

Şi-ntr-o rază de lumină,
Luna, galeşă mi-anină
Visele, care aşteaptă
Mângâierea înţeleaptă.

Iar la ceas târziu de noapte,
Gândurile devin şoapte,
Dorului şoptind încet
Că sunt trează şi te-aştept.

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Noi 29, 2010 7:50 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:44 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Pe umeri de îngeri,
veniţi în fereastră,
în noaptea albastră
un ochi mă veghează.
Şi visu-i mai tandru,
în suflet sihastru,
născând vii arpegii
în inima trează.

Cu aripi de mătase,
un cântec se zbate,
răsună-n unghere,
lumini răspândind.
În liniştea nopţii,
vibrând, de nelinişti
mi-apare-n retină,
un chip vălurind.

Şi geana-l închide
în clipa furată
şi-o lacrimă curge
pentru vis, prinos.
Când somnul mă fură,
pe-un cal nebunatec,
mă-nchid întrun zâmbet
pentru Făt-Frumos!

Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Feb 18, 2010 10:14 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:42 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Aşteaptă-mă, visare-nălţătoare,
În vârf de munte, ca să te ajung
Să-mi dărui, razele de soare.
Cu ele, lumea să-mi încing!

Cu râuri limpezi şi albastre,
Să mă-nfrăţesc în zori de zi
Şi tu să dai, iubirii noastre
O şansă, pentru cât vom fi!

Fii, bucuria toamnei mele
Şi-n primăvară s-o prefaci!
Condu-mă, iaraşi printre stele,
Fiinţa mea să o împaci!

Îţi dăruiesc, drept mulţumire,
Pentru credinţa neînfrântă,
Doar viaţa mea, a ei iubire
Să-ţi fie aripă şi tâmplă!


Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:39 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Repetai într-una
că suntem ,,nebuni,,.
În jur, zăpada neobişnuit de albă,
te contrazicea.
În trei zile, focul nostru a topit iarna.
,,Suntem nebuni,,
aşa spuneai!
Nu, iubitule, suntem liberi!


I.V.D.


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:39 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:39 am  IOANA VOICILA-DOBRE



Adorm, cu perna-n braţe, uneori.
Pe ea, în zorii zilei, lacrimi-flori
Din visul ce, în noapte mi-ai trimis
Să-mi fie-alean, tu, tandru vis.

Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:49 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:32 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Să nu mă-ntrebi,
unde mi-e gândul
de-mi vezi privirea-n gol, pierdută!
Poate că-l mângâie aevea,
fiinţa ce îţi pare mută!

Să nu mă-ntrebi,
de ce tăcerea
mă însoţeşte pe-nserat!
Poate că îmi descopăr vrerea
din cântecul ce n-am cântat.

Să nu mă-ntrebi,
nimic, acum,
când în răscruci se întretaie,
atâtea drumuri neştiute
şi inima mi-e vâlvătaie!

Ioana Voicilă Dobre




Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:31 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Ochii mei vor,
să te vadă,
legănându-ţi clipele
şi iubirea-mi
diafană
să-ţi mângâie
pleoapele.
Să fiu eu,
floarea din floare
care
dis-de-dimineaţă
îţi picură
stropi de rouă
peste însetata-ţi viaţă!



Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 5:04 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:30 am  IOANA VOICILA-DOBRE

S-a stârnit afară vântul şi am căutat cuvântul
printre ramuri scrijelite şi frunze îngălbenite.

S-a stârnit apoi o ploaie, păsările alungând
din copacul ce se-ndoaie de tristeţe la pământ.

Printre picurii de ploaie, care repezi se abat
toamna-mi pare-o ghionoaie alungată din palat.

Răzvrătită şi geloasă tună, fulgeră de zor
pe o soră luminoasă care doarme somn uşor!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 5:04 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:28 am  IOANA VOICILA-DOBRE


Sunt un vultur
rotindu-se deasupra munţilor
iar teama fuge-n trecut, speriată.
Alături, zâmbeşti enigmatic
ascunzând scara sub aripă.
Rămâi, cu mine, pasăre rară
şi nu voi mai privi, niciodată în abis
ci numai cerul, casa mea şi a ta!

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:46 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:27 am  IOANA VOICILA-DOBRE



Afară, în albul zăpezii
Se cern vise mari, din înalt.
Te simt iar, atât de aproape
Şi dorul se vrea alintat.

O vrajă e totul, în jur
Şi iarna, la foc mi-o petrec
Când, stelele nopţii devin
Minuni pentru clipe ce trec.

E sfântă, această pace.
Copiii mi se odihnesc.
Mă rog, cu smerenie, Doamne,
Ai grijă de cei, ce-i iubesc!


Ioana Voicilă Dobre




Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:45 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:25 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Plin de vers şi armonie,
Eu îl simt până la sevă.
Îmi inspiră bucurie
Şi-mi dă liniştea supremă.

Coborât, din vis, poetul,
Teiul îl îmbrăţişează.
Dinspre ei aud sonetul
Care viaţa-mi luminează.

Un sonet cu vers de aur
Şi cu undă de mister,
Un sonet cu al său faur
Se întorc din efemer.

O muzică-nălţătoare,
Adieri ce n-au mai fost,
De un secol de-ncântare
Dau trăirilor, un rost,

Dragostei, fiinţa pură
Ce-a visat-o marmoree,
Omului, credinţa bună
În iubirea de femeie,

Sufletului, mulţumirea
Ce-a dorit-o peste veac.
Poezia şi iubirea,
Pe sub tei, mereu se-mpacă.


Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:18 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Undeva, printre rânduri
ne-am întâlnit.
Ce beţie!

Plecasem în gânduri
cu aripa
frântă.

Timpul mi-a lipit-o,
să-ţi pot îmbrăţişa
durerea.

A urmat un dans
de nori
de fum şi cenuşă.

Plouă şi pământul
se îngraşă iar
cu regrete tardive.

Tu, rămâi aceeaşi
pasăre rară,
tinereţe!


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Feb 18, 2010 9:03 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:16 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Noaptea
îmi e sfetnic bun
şi stelele mă inspiră.

Şi totuşi,
nu ştiu cum şi nici de ce,
cuvintele expiră.

Gândesc,
că sunt fericit
dar sunt nehotărât.

Inimă de granit,
spune-mi, unde-am greşit
şi când te-ai împietrit?

Dacă noaptea, iubind,
tresari spre răsărit:
fii iar, far luminând!

Ioana Voicilă Dobre



Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:15 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Ai sculptat mereu cuvinte pentru suflet pentru minte
ducând vremea înainte.Te văd la masa tăcerii,
liniştit în faptul serii, hrănind timp şi hrănind soartă
şi trasând linia dreaptă.Tot aduni şi tot aduni
zile calme, aspre luni, învrăjbite săptămâni,
ani frumoşi şi dureroşi îi înnozi şi îi descoşi,
care-a fost mai dăruit şi care mai ostenit...
Doamne, câte-am pătimit! Treci prin poarta de sărut
să priveşti spre infinit, gând duios şi nesfârşit.

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Mai 12, 2010 12:51 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:15 am  IOANA VOICILA-DOBRE

M-ai legănat pe braţe,
te-am mângâiat pe suflet,
şi mi-ai cântat, tot dorul
ce se revarsă-n flori!

Te-am legănat în vise,
m-ai mângâiat pe creştet
şi-n primăvara asta,
tu, iar îmi dai fiori!

M-a legănat, zefirul
ce l-ai trimis cu şoapte
când mi-a întins potirul,
miresmelor din ape.

Te-am mângâiat, cu raza
ce a irumpt din piept
şi-ai înflorit la gândul,
nopţilor în care te aştept.

Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:14 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Au înflorit caişii, aşa cum visele-nfloresc
Şi simt o bucurie ce nu pot, să o definesc!
E numai primăvara, ce sufletul inundă,
Lumina vieţii calmă, căldura ce abundă.

Au înflorit caişii, inimii mele-i spun!
Narcise şi lalele îmi înfloresc în drum.
Tu, bucură-te iară, inimă iubitoare!
Rămâi, în primăvară cea mai frumoasă floare!

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Apr 23, 2010 5:00 pm, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:12 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Zâmbeşte soarele, în bob de rouă
Şi-un curcubeu se leagănă voios.
În zori, această frumuseţe, nouă
Ni se înclină-n floare, maiestuos.

Zâmbeşti şi tu şi-n ochii-ţi verzi,
Ce oglindesc natura zgomotoasă,
Poţi lesne, liniştea să-ţi pierzi,
Scăldându-te, în viaţa lor voioasă.

E-o primăvară, plină de mister
Pe câmpuri, în livezi şi prin păduri.
Mă-mpodobesc cu flori de măr
Când, verde drag, iar inima îmi furi!

Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:11 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Sunt un om
crud
şi crudă mi-e
trăirea
şi crudă-n veci,
iubirea.
Căci am lăsat
în fluturare
o mână caldă-n
depărtare
călcându-mi
inima-n picioare...
Imi strigă:
stai şi nu pleca!
Şi eu strivesc
sub talpa mea
a mia oară,
inima.
Îmi strigă
iarăşi
că o doare.
N-o crede
drumul
plin de sare
ce duce astrul
la culcare!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:44 am, editata de 5 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:08 am  IOANA VOICILA-DOBRE

În liniştea supremă, a câmpiei,
Te-am simţit, Doamne, în lanuri fremătând.
Erai acolo, în culmea bucuriei.
Priveai în bob, pâinea crescând.

Ne vrem atât de singuri câteodată
Că, în păduri ne fuge, gândul revanşard.
Dar când dispare, parcă, lumea toată,
Rămân doar fricile care ne ard.

Şi iar şi iar, luând-o de la capăt,
Pe-o aţă, zilele le înşiruim,
Clătind lumina, în izvorul proaspăt,
O nouă, faţă, lumii, dăruim.

Ioana Voicilă Dobre




Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Mar 11, 2010 10:13 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:07 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Azi sunt fericită fără motiv!
Un motiv ar fi totuşi,
aripile de fluture în zbor.

Ştiţi câţi fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
să le împodobească aripile?

Privirea, mi-a zburat odată cu ei
şi mirosul fiecărei flori m-a ameţit.
Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv.

Poate, sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate, parfumul e de vină sau vântul.

Azi sunt fericită! Toţi fluturii, toate florile
mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.
Iată, un motiv să fiu fericită!

Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mar 13, 2010 6:16 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:06 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Prin pădure,
timpul pare să fi încetinit,
să nu tulbure îndrăgostiţii.
Copacii se privesc, liniştiţi în ochi
mirându-se fiecare, de verdeaţa celuilalt,
contemplând, vara în inima iubitei.
Şi pare că în vara asta
s-au văzut pentru prima dată!
Şi, niciodată, verdele n-a fost mai verde,
mângîierile mai tandre,
legănarea, mai duioasă şi soarele mai arzător!
Timpul a încetinit, lăsând să domnească iubirea.

Ioana Voicilă Dobre




Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Dum Iun 13, 2010 3:49 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:05 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Noapte, noapte îmi dai şoapte,
de iubire şi de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior,
ce se toarce zi de zi,
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în braţele cerului!
Noapte, noapte îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene,
când tânjeam de dragoste
şi rugam păsările
să mi-l ţină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viaţa pământului!

Ioana Voicilă Dobre




Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Mar 11, 2010 10:08 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:00 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
De râsetul meu de copilă şi dansul frunzelor, puzderii.

Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
Şi de toamna arămie, dulce, darnică în toate!

Mi-e dor, de mustul tămâios, nectar din soare adunat,
De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!

Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:42 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:59 am  IOANA VOICILA-DOBRE

O fărâmă de visare, un mister desprins din soare,
O clipită nedospită din a inimii ispită,
Răsărit plutind pe ape, un ecou din val în val
Vin, surâsul să-mi adape frământat de-un ideal.
Din parfumul de pădure, secular încremenită,
În savoarea cea de mure, simt guriţa ta iubită.
Şi-n cărarea şerpuită, raze blânde-n curcubeu
Împletesc şirag, aevea, cu iubire, pasul tău.

Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:41 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:58 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Astăzi, sub vechiul castan îţi scriu şi privesc
spre zenit
Şi un cer de cuvinte-ţi trimit, din gândul ce-mi
este robit.
Şi vreau, ca vraja viselor mele, limpede râu
să-ţi suspine.
Tu, caută şi vino spre mine, să faci visul
nostru-mplinit!
Astăzi, sub vechiul castan, schiţez un portret
de femeie,
Alături de-o floare, blând ideal, floarea mea,
orhidee.

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Apr 23, 2010 4:59 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:57 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Privesc la viaţa mea, ca la o tablă de şah
invadată de nebuni şi de cai sălbatici.
Trimit, numai gândul la înaintare şi aflu,
că au fost nimiciţi de propria nebunie.
Pe tabla mea de şah se mai bat încă pioni nevinovaţi
trimişi la moarte sigură de regele negru.
Nebunia, boală molipsitoare, a cuprins tot regatul
şi carul reginei de alb se înfiinţează la palat.
Şi, ce mândru era regele negru!
Ştia cât urăsc nebunii dar şi cât îmi plac caii sălbatici.


Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:56 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Viaţa ei, viaţa lui,
două pâraie, cu albii bine croite,
revărsându-şi preaplinul
din ploaia ce tocmai a trecut.
Libere, undeva pe bărăgane,
şuvoaiele se îmbrăţişează.

Pentru câtă vreme însă?!


Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:55 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Toamna ruginie,
lumină rece, pe
drum bătătorit.

iubirea toamnei,
mustul viei,
în venele tale.

gând boltit,
curcubeu zâmbind,
după ploaie

zâmbet de copil în
roua dimineţii,
suflet îmbălsamat.

neliniştea nopţii,
lacrimă în puf
îmi eşti.

noapte violetă,
vis agăţat
în colţul de lună.

paşi cadenţaţi,
timp singuratic
al Terrei.

depărtări,
inimă călătoare
prin clipa fugară.

mângâierea ta,
crestele munţilor
în plecăciune.

bântuit de furtuni,
suflet-poezie,
fulger în dar.

un ochi pe faţă
un ochi pe dos, mereu,
haina timpului.

Ioana Voicilă Dobre



Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:54 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Frunză, frunză ruginie
cine dorul tău il ştie,
înţelege de ce pleci
pe ape şi pe poteci!

Frunză, frunză ruginie
de pe deal, de pe câmpie
din pădure şi din vie
câte poţi să-mi spui tu, mie:

Poveşti cu îndrăgostiţi,
sub copaci stând fericiţi,
gânduri de culegători
plecaţi la vie din zori.

Frunză, ruginie doamnă,
vine-n zborul tău o toamnă
mănoasă şi generoasă
şi se cuibăreşte-n casă!

Pică-n zborul tău alene,
vara adormind pe gene.
Pică visele brumate
la pământ, înspăimântate!

Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:53 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Azi îţi vin cu flori, în braţe,
Trandafiri albi din grădină,
Să-ţi împodobesc cu ei,
Casa-n zori şi-a ta inimă.

Mă strecor, pe negândite,
Paşi de dans mă ispitesc.
Învârtindu-mă, iubite,
Eu, la pieptu-ţi mă trezesc!

Şi, cu braţele întinse,
Universul mi-l cuprinzi
Iar din flori îmi faci coroană
Printre sărutări fierbinţi.

Sunt prinţesă şi sunt zână,
În oglinda ta din piept.
Şi mi-s vesela stăpână
A iubirii ce-o aştept.

Perna mi-e din flori făcută,
Patul din mireasma lor.
Printre ele, jucăuşă
Iar îmi bucur al meu dor!

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Apr 23, 2010 4:57 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:52 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Mă regăsesc, la lumina lămpii
Întro seară a greierilor,
Eu şi imginea mea,
Două umbre ce dispar,
născându-se.

I.V.D.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:51 am  IOANA VOICILA-DOBRE

A existat
o noapte a mea
când,
mângâind iarba din luncă,
luna
o aveam, întreagă.

I.V.D.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:50 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Din tăcere şi credinţă, frământarea din fiinţă,
Din haos şi dintr-un nor, a ivit ieri, al meu dor.
Din tăcere-ncremenire, s-a născut a mea iubire.
Şi-aş fi vrut să dau de ştire, ca să ştie-ntreaga fire!
Aş fi vrut, apoi să-ţi spun, despre dorul meu nebun.
Iar simţirea şi iubirea să-mi aducă nemurirea!
Aş fi vrut, să-ţi scriu, să ştii că iubirea va pieri
Dacă paşii ţi-s pustii şi nu vrei, de ea, să ştii!

Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:49 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Alege,
din bunurile mele,
dobândite
după amar de vremi!
Alege,
bătrânule mag!
Uite
un colţ de inimă!
E tot
ce mi-a rămas
omenind
călătorii.
Ia-l tu!
Mai am
şi bucuria cântării...
Ţi-o închin ţie!
Păsările sufletului meu
să te desfete...


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 3:32 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:48 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Pianul trist în sală şedea şi mâna iubirii o aştepta.
Degete lungi, îşi imagina, că ar luneca pe clapa sa...

Şi-atunci pianul cânta: vino, fetiţo, să mă mângâi,
Vreau dorul tău sub căpătâi! Sub mâna ta, să simt că zbor,
În noi acorduri, să tresar uşor, să-mi fii bucurie şi-amor!
Vreau sufletul tău, lângă al meu, să rezoneze mereu!

Vino, să-mi scrii o poezie şi note dulci îţi dau, o mie,
Inima ta, călăuză să-mi fie, viaţa în cântec şi poezie!

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Dec 13, 2010 1:50 pm, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:22 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Privesc la voi, simple cruci
şi totuşi atât de diferite!
Crucea de marmură
înconjurată cu gărduleţ de fier,
crucea de lemn, neîngrădită.
La cimitir ca şi în viaţă!
Avuţia îngrădită de convenienţe,
simplitatea, frumuseţea, libere ca pasărea...
La cimitir-odihneşte, în viaţă-trudeşte!
Şi toate astea pe acelaşi pământ
şi sub acelaşi soare...



Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 3:31 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:22 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Curge viaţa
ca un val,
ideal de ideal,

Marea, zbucium de idei,
viaţă
în splendoarea ei!

I.V.D.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:20 am  IOANA VOICILA-DOBRE

După atâta vreme,
de lupte
şi de zbucium
Mi-e dor,
ca să aud
un tulnic
glas de bucium.
De pe un deal
să cheme,
fiinţa mea retrasă
Spre culme
s-o îndemne,
să nu mai stea retrasă!
Şi linişte
să-i deie
un cântec
muntenesc,
cum glasul
de femeie
când spune
,,te iubesc!,,




Ioana Voicilă Dobre





Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 3:30 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:19 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!
Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea!
Mult mai veselă-i chemarea şi mai dulce sărutarea.
Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!
...........................................................................
Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!
Mult mai veselă-i chemarea şi mai dulce sărutarea.
Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea!
Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 8:57 am, editata de 7 ori (Motiv : primăvară cu ochi verzi)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:17 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Întocmai
cum râdeam,
odată
am râs şi azi
privindu-te,
oglinda mea
cu ochii verzi,
am râs,
recunoscându-te!
Şi eşti tot tu,
un om onest.
Şi sunt tot eu,
fata voioasă.
Trecut-am azi
acelaşi test
şi m-ai găsit,
din nou frumoasă!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 3:29 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:16 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Sunt apa ce susură
de un dor veşnic, nepotolit.
Voi îngheţa la venirea iernii
văzând iubitul, îmbrăţişând
un alt suflet îndrăgostit.
Mă vor privi ca pe-un decor abstract.
Singurul lucru, care va conta,
va fi fericirea lui, alimentată mereu
de alte izvoare, acum, îngheţate.

Ioana Voicilă Dobre


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:15 am  IOANA VOICILA-DOBRE

În colţul de lună,
Ivit la fereastră
Pe a lirei strună
Iubirea-măiastră
Se leagănă, veselă
Aripi fluturând
Cu suflet vioară
Întrupată în cânt.

În jur, mii de stele
Ţes drum de mătase.
Iubirea-ntre ele,
Regină rămase!
Pe a lirei strună
Cu suflet vioară
Iubirea-comoară
Mă ţine de mână.

Coboară în suflet
Şi-i toată un zâmbet,
Colindă albită de dor
Purtată de dulce fior.

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mar 13, 2010 9:08 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:14 am  IOANA VOICILA-DOBRE


Din mierea gândului aştept
cuvinte verzi cu spicul drept.
Cuvinte verzi
zâmbind în soare,
cuvinte-pete de culoare
pe griul vieţii imperfect,
cuvinte verzi cu spicul drept.

Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Noi 25, 2010 1:30 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:13 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Ca să te pot atinge,
m-am transformat în nea,
pe trupul tău, să pot ninge
duios, dragostea mea.


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Dum Iun 13, 2010 3:33 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:12 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Pentru oricine,
daruri mai aşteaptă
port slova cea mai caldă
şi mai dreaptă!
Am să colind
cu drag şi bucurie, tot omul bun,
care mai vrea să ştie
ce e metafora fierbinte
din slova dor,
din dalbele cuvinte.


Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 7 din 10 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum