Ultimele subiecte
» Mihaela Moşneanu
Ieri la 8:03 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Joi Noi 23, 2017 7:57 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Joi Iun 01, 2017 9:42 pm Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Subiecte similare
    Site-uri preferate
    Retete culinare
    Reţele de socializare
    Parteneri
    forum gratuit

    IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU

    Pagina 7 din 10 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

    Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

    08082009

    Mesaj 

    IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU






    Prietene, sunt eu
    Speranta ta si bucuria ta,
    Cerul sub care se face lumina!





















    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 25, 2011 12:20 am, editata de 31 ori
    avatar
    IOANA VOICILA-DOBRE

    Numarul mesajelor : 516
    Varsta : 56
    Localizare : Bucuresti
    Data de inscriere : 07/08/2009

    http://ro.netlog.com/ionela1961

    Sus In jos

    - Subiecte similare
    Distribuie acest articol pe: Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

    IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU :: Comentarii

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:58 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Mi-ai înţeles durerea
    şi lacrima
    mi-ai şters,
    sorbind-o-ntrun sărut.
    Şi în visele mele,
    mereu, ai crezut!

    Mi-ai mângaiat inima,
    cu vorbe bune
    redându-mi speranţa,
    pot spune:
    mai mult curaj
    cu tine-am avut!

    Am râs, mereu
    împreună, în viaţă
    şi adevărul
    privind-ul în faţă,
    temerari
    prin toate am trecut!

    Ioana Voicilă Dobre


    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:57 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Îmi ascult, uneori atent, ecoul paşilor
    gândind, că n-au obosit încă.
    Şi ei simt, trecerea timpului
    şi-mi regăsesc, voinţa de stâncă.

    Bătăile inimii, nu-mi sunt singuratice:
    îmi urmează paşii cadenţat.
    Prin anotimpuri mă poartă voios,
    mereu pe drumuri de neumblat.

    Îmi simt amintirile, încrustate
    în talpa rănită de dor
    şi văd, cum din ele răzbate,
    al dorinţei de viaţă, izvor.

    Şi, merg, merg mai departe sângerând.
    Lacrimile mi le înghit
    şi râd plângând, hohotind.
    Ce frumos, Doamne, am trăit!

    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:54 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Adio, spun, copilului din mine
    şi-mi dezbrac inima
    de un cojoc, în plină iarnă!

    Şi, nici nu ştiu, dacă e bine
    sau dacă focul, adormit în ea
    va rezista în iarna grea.

    Dar, el nu vrea, să-şi ia, adio
    şi mă petrec, în umbra lui
    prin veri şi ierni, drum amărui.

    Îl simt, de-a stânga cu-n surâs,
    de bun străjer ce devotat,
    prin graniţi multe m-a purtat.

    Copile drag, cu ochii mari
    şi inima, cât lumea toată:
    ţi-am dat o viaţă adevărată!

    Şi, fiindcă ai rămas cu mine
    ţi-am împlinit, sublimul vis
    ce îl purtai în suflet scris.

    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:51 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Aud, cum urcă în mine, o doină.
    Vreau să prind trilul silabei rănite
    şi devin o rană ce-şi prelungeşte, cântecul spre cer.

    Sărut smerită, mâna albită
    de zăpezile sufletului.

    Mă doare, doina zăpezii sufletului tău,
    cum doare petala macului smulsă
    de vântul hain.

    Şi, rog înaltele izvoare safire, să păzească,
    liniştea sufletului însetat de iubire,
    stând de strajă mereu la poarta inimii tale!

    Te bucură, de roua iubirii divine,
    lăsată sub bolta de inimi senine!

    Ioana Voicilă Dobre









    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 5:06 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:49 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Cuvintele-mi sunt
    nestemate
    răspândite
    în universul iubirii.
    Azi le adun
    să dau strălucire
    colierului
    cu care împodobesc
    omul ales
    de inimă.

    I.V.D.


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:51 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:45 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Dorul, craiul nopţii mele
    Îmi aprinde tainic stele.
    Într-un ochi de peruzea
    Mi-nfloreşte dragostea!

    Şi-ntr-o rază de lumină,
    Luna, galeşă mi-anină
    Visele, care aşteaptă
    Mângâierea înţeleaptă.

    Iar la ceas târziu de noapte,
    Gândurile devin şoapte,
    Dorului şoptind încet
    Că sunt trează şi te-aştept.

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Noi 29, 2010 7:50 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:44 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Pe umeri de îngeri,
    veniţi în fereastră,
    în noaptea albastră
    un ochi mă veghează.
    Şi visu-i mai tandru,
    în suflet sihastru,
    născând vii arpegii
    în inima trează.

    Cu aripi de mătase,
    un cântec se zbate,
    răsună-n unghere,
    lumini răspândind.
    În liniştea nopţii,
    vibrând, de nelinişti
    mi-apare-n retină,
    un chip vălurind.

    Şi geana-l închide
    în clipa furată
    şi-o lacrimă curge
    pentru vis, prinos.
    Când somnul mă fură,
    pe-un cal nebunatec,
    mă-nchid întrun zâmbet
    pentru Făt-Frumos!

    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Feb 18, 2010 10:14 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:42 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Aşteaptă-mă, visare-nălţătoare,
    În vârf de munte, ca să te ajung
    Să-mi dărui, razele de soare.
    Cu ele, lumea să-mi încing!

    Cu râuri limpezi şi albastre,
    Să mă-nfrăţesc în zori de zi
    Şi tu să dai, iubirii noastre
    O şansă, pentru cât vom fi!

    Fii, bucuria toamnei mele
    Şi-n primăvară s-o prefaci!
    Condu-mă, iaraşi printre stele,
    Fiinţa mea să o împaci!

    Îţi dăruiesc, drept mulţumire,
    Pentru credinţa neînfrântă,
    Doar viaţa mea, a ei iubire
    Să-ţi fie aripă şi tâmplă!


    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:39 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Repetai într-una
    că suntem ,,nebuni,,.
    În jur, zăpada neobişnuit de albă,
    te contrazicea.
    În trei zile, focul nostru a topit iarna.
    ,,Suntem nebuni,,
    aşa spuneai!
    Nu, iubitule, suntem liberi!


    I.V.D.


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:39 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:39 am  IOANA VOICILA-DOBRE



    Adorm, cu perna-n braţe, uneori.
    Pe ea, în zorii zilei, lacrimi-flori
    Din visul ce, în noapte mi-ai trimis
    Să-mi fie-alean, tu, tandru vis.

    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:49 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:32 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Să nu mă-ntrebi,
    unde mi-e gândul
    de-mi vezi privirea-n gol, pierdută!
    Poate că-l mângâie aevea,
    fiinţa ce îţi pare mută!

    Să nu mă-ntrebi,
    de ce tăcerea
    mă însoţeşte pe-nserat!
    Poate că îmi descopăr vrerea
    din cântecul ce n-am cântat.

    Să nu mă-ntrebi,
    nimic, acum,
    când în răscruci se întretaie,
    atâtea drumuri neştiute
    şi inima mi-e vâlvătaie!

    Ioana Voicilă Dobre




    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:31 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Ochii mei vor,
    să te vadă,
    legănându-ţi clipele
    şi iubirea-mi
    diafană
    să-ţi mângâie
    pleoapele.
    Să fiu eu,
    floarea din floare
    care
    dis-de-dimineaţă
    îţi picură
    stropi de rouă
    peste însetata-ţi viaţă!



    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 5:04 am, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:30 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    S-a stârnit afară vântul şi am căutat cuvântul
    printre ramuri scrijelite şi frunze îngălbenite.

    S-a stârnit apoi o ploaie, păsările alungând
    din copacul ce se-ndoaie de tristeţe la pământ.

    Printre picurii de ploaie, care repezi se abat
    toamna-mi pare-o ghionoaie alungată din palat.

    Răzvrătită şi geloasă tună, fulgeră de zor
    pe o soră luminoasă care doarme somn uşor!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 5:04 am, editata de 4 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:28 am  IOANA VOICILA-DOBRE


    Sunt un vultur
    rotindu-se deasupra munţilor
    iar teama fuge-n trecut, speriată.
    Alături, zâmbeşti enigmatic
    ascunzând scara sub aripă.
    Rămâi, cu mine, pasăre rară
    şi nu voi mai privi, niciodată în abis
    ci numai cerul, casa mea şi a ta!

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:46 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:27 am  IOANA VOICILA-DOBRE



    Afară, în albul zăpezii
    Se cern vise mari, din înalt.
    Te simt iar, atât de aproape
    Şi dorul se vrea alintat.

    O vrajă e totul, în jur
    Şi iarna, la foc mi-o petrec
    Când, stelele nopţii devin
    Minuni pentru clipe ce trec.

    E sfântă, această pace.
    Copiii mi se odihnesc.
    Mă rog, cu smerenie, Doamne,
    Ai grijă de cei, ce-i iubesc!


    Ioana Voicilă Dobre




    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:45 am, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:25 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Plin de vers şi armonie,
    Eu îl simt până la sevă.
    Îmi inspiră bucurie
    Şi-mi dă liniştea supremă.

    Coborât, din vis, poetul,
    Teiul îl îmbrăţişează.
    Dinspre ei aud sonetul
    Care viaţa-mi luminează.

    Un sonet cu vers de aur
    Şi cu undă de mister,
    Un sonet cu al său faur
    Se întorc din efemer.

    O muzică-nălţătoare,
    Adieri ce n-au mai fost,
    De un secol de-ncântare
    Dau trăirilor, un rost,

    Dragostei, fiinţa pură
    Ce-a visat-o marmoree,
    Omului, credinţa bună
    În iubirea de femeie,

    Sufletului, mulţumirea
    Ce-a dorit-o peste veac.
    Poezia şi iubirea,
    Pe sub tei, mereu se-mpacă.


    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:18 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Undeva, printre rânduri
    ne-am întâlnit.
    Ce beţie!

    Plecasem în gânduri
    cu aripa
    frântă.

    Timpul mi-a lipit-o,
    să-ţi pot îmbrăţişa
    durerea.

    A urmat un dans
    de nori
    de fum şi cenuşă.

    Plouă şi pământul
    se îngraşă iar
    cu regrete tardive.

    Tu, rămâi aceeaşi
    pasăre rară,
    tinereţe!


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Feb 18, 2010 9:03 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:16 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Noaptea
    îmi e sfetnic bun
    şi stelele mă inspiră.

    Şi totuşi,
    nu ştiu cum şi nici de ce,
    cuvintele expiră.

    Gândesc,
    că sunt fericit
    dar sunt nehotărât.

    Inimă de granit,
    spune-mi, unde-am greşit
    şi când te-ai împietrit?

    Dacă noaptea, iubind,
    tresari spre răsărit:
    fii iar, far luminând!

    Ioana Voicilă Dobre



    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:15 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Ai sculptat mereu cuvinte pentru suflet pentru minte
    ducând vremea înainte.Te văd la masa tăcerii,
    liniştit în faptul serii, hrănind timp şi hrănind soartă
    şi trasând linia dreaptă.Tot aduni şi tot aduni
    zile calme, aspre luni, învrăjbite săptămâni,
    ani frumoşi şi dureroşi îi înnozi şi îi descoşi,
    care-a fost mai dăruit şi care mai ostenit...
    Doamne, câte-am pătimit! Treci prin poarta de sărut
    să priveşti spre infinit, gând duios şi nesfârşit.

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Mai 12, 2010 12:51 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:15 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    M-ai legănat pe braţe,
    te-am mângâiat pe suflet,
    şi mi-ai cântat, tot dorul
    ce se revarsă-n flori!

    Te-am legănat în vise,
    m-ai mângâiat pe creştet
    şi-n primăvara asta,
    tu, iar îmi dai fiori!

    M-a legănat, zefirul
    ce l-ai trimis cu şoapte
    când mi-a întins potirul,
    miresmelor din ape.

    Te-am mângâiat, cu raza
    ce a irumpt din piept
    şi-ai înflorit la gândul,
    nopţilor în care te aştept.

    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:14 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Au înflorit caişii, aşa cum visele-nfloresc
    Şi simt o bucurie ce nu pot, să o definesc!
    E numai primăvara, ce sufletul inundă,
    Lumina vieţii calmă, căldura ce abundă.

    Au înflorit caişii, inimii mele-i spun!
    Narcise şi lalele îmi înfloresc în drum.
    Tu, bucură-te iară, inimă iubitoare!
    Rămâi, în primăvară cea mai frumoasă floare!

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Apr 23, 2010 5:00 pm, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:12 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Zâmbeşte soarele, în bob de rouă
    Şi-un curcubeu se leagănă voios.
    În zori, această frumuseţe, nouă
    Ni se înclină-n floare, maiestuos.

    Zâmbeşti şi tu şi-n ochii-ţi verzi,
    Ce oglindesc natura zgomotoasă,
    Poţi lesne, liniştea să-ţi pierzi,
    Scăldându-te, în viaţa lor voioasă.

    E-o primăvară, plină de mister
    Pe câmpuri, în livezi şi prin păduri.
    Mă-mpodobesc cu flori de măr
    Când, verde drag, iar inima îmi furi!

    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:11 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Sunt un om
    crud
    şi crudă mi-e
    trăirea
    şi crudă-n veci,
    iubirea.
    Căci am lăsat
    în fluturare
    o mână caldă-n
    depărtare
    călcându-mi
    inima-n picioare...
    Imi strigă:
    stai şi nu pleca!
    Şi eu strivesc
    sub talpa mea
    a mia oară,
    inima.
    Îmi strigă
    iarăşi
    că o doare.
    N-o crede
    drumul
    plin de sare
    ce duce astrul
    la culcare!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:44 am, editata de 5 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:08 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    În liniştea supremă, a câmpiei,
    Te-am simţit, Doamne, în lanuri fremătând.
    Erai acolo, în culmea bucuriei.
    Priveai în bob, pâinea crescând.

    Ne vrem atât de singuri câteodată
    Că, în păduri ne fuge, gândul revanşard.
    Dar când dispare, parcă, lumea toată,
    Rămân doar fricile care ne ard.

    Şi iar şi iar, luând-o de la capăt,
    Pe-o aţă, zilele le înşiruim,
    Clătind lumina, în izvorul proaspăt,
    O nouă, faţă, lumii, dăruim.

    Ioana Voicilă Dobre




    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Mar 11, 2010 10:13 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:07 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Azi sunt fericită fără motiv!
    Un motiv ar fi totuşi,
    aripile de fluture în zbor.

    Ştiţi câţi fluturi am văzut azi?
    Dar, câte culori s-au strâns,
    să le împodobească aripile?

    Privirea, mi-a zburat odată cu ei
    şi mirosul fiecărei flori m-a ameţit.
    Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv.

    Poate, sunt deja un fluture
    şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
    Poate, parfumul e de vină sau vântul.

    Azi sunt fericită! Toţi fluturii, toate florile
    mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.
    Iată, un motiv să fiu fericită!

    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mar 13, 2010 6:16 am, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:06 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Prin pădure,
    timpul pare să fi încetinit,
    să nu tulbure îndrăgostiţii.
    Copacii se privesc, liniştiţi în ochi
    mirându-se fiecare, de verdeaţa celuilalt,
    contemplând, vara în inima iubitei.
    Şi pare că în vara asta
    s-au văzut pentru prima dată!
    Şi, niciodată, verdele n-a fost mai verde,
    mângîierile mai tandre,
    legănarea, mai duioasă şi soarele mai arzător!
    Timpul a încetinit, lăsând să domnească iubirea.

    Ioana Voicilă Dobre




    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Dum Iun 13, 2010 3:49 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:05 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Noapte, noapte îmi dai şoapte,
    de iubire şi de dor,
    sărutarea lui pe pleoape,
    dragostea ca un fuior,
    ce se toarce zi de zi,
    în lumina soarelui
    împletindu-se cu luna,
    în braţele cerului!
    Noapte, noapte îmi dai vise,
    pentru clipele ucise,
    în zile de cumpene,
    când tânjeam de dragoste
    şi rugam păsările
    să mi-l ţină-n cântece,
    cum lumina soarelui,
    viaţa pământului!

    Ioana Voicilă Dobre




    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Mar 11, 2010 10:08 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:00 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
    De râsetul meu de copilă şi dansul frunzelor, puzderii.

    Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
    Şi de toamna arămie, dulce, darnică în toate!

    Mi-e dor, de mustul tămâios, nectar din soare adunat,
    De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!

    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:42 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:59 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    O fărâmă de visare, un mister desprins din soare,
    O clipită nedospită din a inimii ispită,
    Răsărit plutind pe ape, un ecou din val în val
    Vin, surâsul să-mi adape frământat de-un ideal.
    Din parfumul de pădure, secular încremenită,
    În savoarea cea de mure, simt guriţa ta iubită.
    Şi-n cărarea şerpuită, raze blânde-n curcubeu
    Împletesc şirag, aevea, cu iubire, pasul tău.

    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:41 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:58 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Astăzi, sub vechiul castan îţi scriu şi privesc
    spre zenit
    Şi un cer de cuvinte-ţi trimit, din gândul ce-mi
    este robit.
    Şi vreau, ca vraja viselor mele, limpede râu
    să-ţi suspine.
    Tu, caută şi vino spre mine, să faci visul
    nostru-mplinit!
    Astăzi, sub vechiul castan, schiţez un portret
    de femeie,
    Alături de-o floare, blând ideal, floarea mea,
    orhidee.

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Apr 23, 2010 4:59 pm, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:57 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Privesc la viaţa mea, ca la o tablă de şah
    invadată de nebuni şi de cai sălbatici.
    Trimit, numai gândul la înaintare şi aflu,
    că au fost nimiciţi de propria nebunie.
    Pe tabla mea de şah se mai bat încă pioni nevinovaţi
    trimişi la moarte sigură de regele negru.
    Nebunia, boală molipsitoare, a cuprins tot regatul
    şi carul reginei de alb se înfiinţează la palat.
    Şi, ce mândru era regele negru!
    Ştia cât urăsc nebunii dar şi cât îmi plac caii sălbatici.


    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:56 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Viaţa ei, viaţa lui,
    două pâraie, cu albii bine croite,
    revărsându-şi preaplinul
    din ploaia ce tocmai a trecut.
    Libere, undeva pe bărăgane,
    şuvoaiele se îmbrăţişează.

    Pentru câtă vreme însă?!


    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:55 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Toamna ruginie,
    lumină rece, pe
    drum bătătorit.

    iubirea toamnei,
    mustul viei,
    în venele tale.

    gând boltit,
    curcubeu zâmbind,
    după ploaie

    zâmbet de copil în
    roua dimineţii,
    suflet îmbălsamat.

    neliniştea nopţii,
    lacrimă în puf
    îmi eşti.

    noapte violetă,
    vis agăţat
    în colţul de lună.

    paşi cadenţaţi,
    timp singuratic
    al Terrei.

    depărtări,
    inimă călătoare
    prin clipa fugară.

    mângâierea ta,
    crestele munţilor
    în plecăciune.

    bântuit de furtuni,
    suflet-poezie,
    fulger în dar.

    un ochi pe faţă
    un ochi pe dos, mereu,
    haina timpului.

    Ioana Voicilă Dobre



    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:54 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Frunză, frunză ruginie
    cine dorul tău il ştie,
    înţelege de ce pleci
    pe ape şi pe poteci!

    Frunză, frunză ruginie
    de pe deal, de pe câmpie
    din pădure şi din vie
    câte poţi să-mi spui tu, mie:

    Poveşti cu îndrăgostiţi,
    sub copaci stând fericiţi,
    gânduri de culegători
    plecaţi la vie din zori.

    Frunză, ruginie doamnă,
    vine-n zborul tău o toamnă
    mănoasă şi generoasă
    şi se cuibăreşte-n casă!

    Pică-n zborul tău alene,
    vara adormind pe gene.
    Pică visele brumate
    la pământ, înspăimântate!

    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:53 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Azi îţi vin cu flori, în braţe,
    Trandafiri albi din grădină,
    Să-ţi împodobesc cu ei,
    Casa-n zori şi-a ta inimă.

    Mă strecor, pe negândite,
    Paşi de dans mă ispitesc.
    Învârtindu-mă, iubite,
    Eu, la pieptu-ţi mă trezesc!

    Şi, cu braţele întinse,
    Universul mi-l cuprinzi
    Iar din flori îmi faci coroană
    Printre sărutări fierbinţi.

    Sunt prinţesă şi sunt zână,
    În oglinda ta din piept.
    Şi mi-s vesela stăpână
    A iubirii ce-o aştept.

    Perna mi-e din flori făcută,
    Patul din mireasma lor.
    Printre ele, jucăuşă
    Iar îmi bucur al meu dor!

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Apr 23, 2010 4:57 pm, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:52 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Mă regăsesc, la lumina lămpii
    Întro seară a greierilor,
    Eu şi imginea mea,
    Două umbre ce dispar,
    născându-se.

    I.V.D.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:51 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    A existat
    o noapte a mea
    când,
    mângâind iarba din luncă,
    luna
    o aveam, întreagă.

    I.V.D.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:50 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Din tăcere şi credinţă, frământarea din fiinţă,
    Din haos şi dintr-un nor, a ivit ieri, al meu dor.
    Din tăcere-ncremenire, s-a născut a mea iubire.
    Şi-aş fi vrut să dau de ştire, ca să ştie-ntreaga fire!
    Aş fi vrut, apoi să-ţi spun, despre dorul meu nebun.
    Iar simţirea şi iubirea să-mi aducă nemurirea!
    Aş fi vrut, să-ţi scriu, să ştii că iubirea va pieri
    Dacă paşii ţi-s pustii şi nu vrei, de ea, să ştii!

    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:49 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Alege,
    din bunurile mele,
    dobândite
    după amar de vremi!
    Alege,
    bătrânule mag!
    Uite
    un colţ de inimă!
    E tot
    ce mi-a rămas
    omenind
    călătorii.
    Ia-l tu!
    Mai am
    şi bucuria cântării...
    Ţi-o închin ţie!
    Păsările sufletului meu
    să te desfete...


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 3:32 am, editata de 4 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:48 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Pianul trist în sală şedea şi mâna iubirii o aştepta.
    Degete lungi, îşi imagina, că ar luneca pe clapa sa...

    Şi-atunci pianul cânta: vino, fetiţo, să mă mângâi,
    Vreau dorul tău sub căpătâi! Sub mâna ta, să simt că zbor,
    În noi acorduri, să tresar uşor, să-mi fii bucurie şi-amor!
    Vreau sufletul tău, lângă al meu, să rezoneze mereu!

    Vino, să-mi scrii o poezie şi note dulci îţi dau, o mie,
    Inima ta, călăuză să-mi fie, viaţa în cântec şi poezie!

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Dec 13, 2010 1:50 pm, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:22 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Privesc la voi, simple cruci
    şi totuşi atât de diferite!
    Crucea de marmură
    înconjurată cu gărduleţ de fier,
    crucea de lemn, neîngrădită.
    La cimitir ca şi în viaţă!
    Avuţia îngrădită de convenienţe,
    simplitatea, frumuseţea, libere ca pasărea...
    La cimitir-odihneşte, în viaţă-trudeşte!
    Şi toate astea pe acelaşi pământ
    şi sub acelaşi soare...



    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 3:31 am, editata de 4 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:22 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Curge viaţa
    ca un val,
    ideal de ideal,

    Marea, zbucium de idei,
    viaţă
    în splendoarea ei!

    I.V.D.

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:20 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    După atâta vreme,
    de lupte
    şi de zbucium
    Mi-e dor,
    ca să aud
    un tulnic
    glas de bucium.
    De pe un deal
    să cheme,
    fiinţa mea retrasă
    Spre culme
    s-o îndemne,
    să nu mai stea retrasă!
    Şi linişte
    să-i deie
    un cântec
    muntenesc,
    cum glasul
    de femeie
    când spune
    ,,te iubesc!,,




    Ioana Voicilă Dobre





    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 3:30 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:19 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!
    Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea!
    Mult mai veselă-i chemarea şi mai dulce sărutarea.
    Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!
    ...........................................................................
    Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!
    Mult mai veselă-i chemarea şi mai dulce sărutarea.
    Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea!
    Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 8:57 am, editata de 7 ori (Motiv : primăvară cu ochi verzi)

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:17 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Întocmai
    cum râdeam,
    odată
    am râs şi azi
    privindu-te,
    oglinda mea
    cu ochii verzi,
    am râs,
    recunoscându-te!
    Şi eşti tot tu,
    un om onest.
    Şi sunt tot eu,
    fata voioasă.
    Trecut-am azi
    acelaşi test
    şi m-ai găsit,
    din nou frumoasă!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mier Ian 19, 2011 3:29 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:16 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Sunt apa ce susură
    de un dor veşnic, nepotolit.
    Voi îngheţa la venirea iernii
    văzând iubitul, îmbrăţişând
    un alt suflet îndrăgostit.
    Mă vor privi ca pe-un decor abstract.
    Singurul lucru, care va conta,
    va fi fericirea lui, alimentată mereu
    de alte izvoare, acum, îngheţate.

    Ioana Voicilă Dobre


    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:15 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    În colţul de lună,
    Ivit la fereastră
    Pe a lirei strună
    Iubirea-măiastră
    Se leagănă, veselă
    Aripi fluturând
    Cu suflet vioară
    Întrupată în cânt.

    În jur, mii de stele
    Ţes drum de mătase.
    Iubirea-ntre ele,
    Regină rămase!
    Pe a lirei strună
    Cu suflet vioară
    Iubirea-comoară
    Mă ţine de mână.

    Coboară în suflet
    Şi-i toată un zâmbet,
    Colindă albită de dor
    Purtată de dulce fior.

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mar 13, 2010 9:08 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:14 am  IOANA VOICILA-DOBRE


    Din mierea gândului aştept
    cuvinte verzi cu spicul drept.
    Cuvinte verzi
    zâmbind în soare,
    cuvinte-pete de culoare
    pe griul vieţii imperfect,
    cuvinte verzi cu spicul drept.

    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Noi 25, 2010 1:30 pm, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:13 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Ca să te pot atinge,
    m-am transformat în nea,
    pe trupul tău, să pot ninge
    duios, dragostea mea.


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Dum Iun 13, 2010 3:33 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 6:12 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Pentru oricine,
    daruri mai aşteaptă
    port slova cea mai caldă
    şi mai dreaptă!
    Am să colind
    cu drag şi bucurie, tot omul bun,
    care mai vrea să ştie
    ce e metafora fierbinte
    din slova dor,
    din dalbele cuvinte.


    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    Mesaj   Continut sponsorizat

    Sus In jos

    Pagina 7 din 10 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

    Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


     
    Permisiunile acestui forum:
    Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum