Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Ieri la 11:50 pm Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 8:30 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU

Pagina 6 din 10 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

In jos

08082009

Mesaj 

IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU






Prietene, sunt eu
Speranta ta si bucuria ta,
Cerul sub care se face lumina!





















Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 25, 2011 12:20 am, editata de 31 ori
avatar
IOANA VOICILA-DOBRE

Numarul mesajelor : 516
Varsta : 57
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 07/08/2009

http://ro.netlog.com/ionela1961

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Mar Mar 23, 2010 4:43 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Mi-ar fi plăcut,
să fi rămas cu mine
şi timpul
să fi stat în loc.
Dar tu,
călătoreşti mereu,
iubite,
în căutare de noroc!
Mi-ar fi plăcut,
să-ntâmpin primăvara,
la pieptul tău,
privind semeţ.
Dar te-am pierdut,
iubitule,
în iarnă
şi asta, niciodată,
n-o să-mi iert!


Ioana Voicilă Dobre






Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 11:00 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 19, 2010 8:09 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Tot vorbind mereu
de stele
m-am surpins
gândind
la steaua mea.
O vedeam acolo,
între ele
şi prin tine,
parcă strălucea!
Şi vorbind
de mare şi de lună
ne-am scăldat în vise
amândoi.
Ne-am trezit
cu dragostea,
stăpână.
Cerul însuşi
cântă pentru noi!

Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:59 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 19, 2010 8:05 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Erai
atât de al meu
că nimic
nu mi te-ar fi putut răpi!
Ar fi fost ca si cum
mi s-ar fi tăiat o mână!

Erai atât de al meu
ca nimeni
nu-mi putea, scoate
ochiul pereche,
tăia piciorul drept
sau tăia o ureche!

Şi totuşi
nimicul, un nimeni,
Timp nebun
mi te-a smuls din piept
căci te ascunsesem
în inimă!



Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:59 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 19, 2010 8:00 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Din iubire
mi-ai spus
şoapte,
ce m-au înflorit
în noapte.
Din doritul
ce-ai dorit,
visul
ţi l-au încălzit.
Din al inimii
tumult,
curcubee
ai făcut:
Ochii
de i-aş ridica,
m-ar orbi,
dragostea ta!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:58 am, editata de 5 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 17, 2010 3:00 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Taina ta,
taina mea,
taina vieţii
au cântat-o
minunat,
poeţii
înălţând-o-n
apogeu,
asceţii.
DAR din cer,
viu păstrată,
taina
cea minunată
va-nflori vesel
pământul
încă-odată
şi-încă-odată...


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:57 am, editata de 6 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 17, 2010 12:34 am  IOANA VOICILA-DOBRE


Nu mi-ai spus
cât să urc,
când
ai pus în mine
zborul
şi nici câte râuri
voi naşte,
când mi-ai dăruit
lacrima!
Darurile tale
mi-au împletit
drum
spre mine.
Liniştea sufletului,
TU
mi-ai dat-o
odată cu ele!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:56 am, editata de 5 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 17, 2010 12:32 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Eu te-am trăit, iubire frumoasă
Ţi-am dat copii şi ţi-am făcut casă.
Si te-am trăit cu toată puterea
Cu tine-mpărţeam liniştită, averea.

Eu ţi-am trăit chiar şi plecarea
Si nu am plâns pierdută, zarea.
Doar te-aşteptam, iubire frumoasă
Cu toate merindele dulci pe masă.

Si iată, că-mi vii, în chip frumos
Cu părul negru de abanos,
Cu ochii verzi şi privirea senină
În care timpul a pus iar lumină.

Eu te trăiesc iubire frumoasă
Te chem din nou la mine acasă
Si ştiu acum că tu încapi toată
În inima mea, o casă curată.


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Iun 29, 2010 7:27 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 6:28 am  IOANA VOICILA-DOBRE

După atâta vreme,
de lupte
şi de zbucium
mi-e dor,
ca să aud
un glas tainic
de bucium.
De pe un deal
să cheme,
fiinţa mea
retrasă ,
spre culme
s-o îndemne,
căci viaţa
e frumoasă.
Şi linişte să-i deie
un cântec
muntenesc,
cum glasul
de femeie
când spune
,,te iubesc!,,


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:55 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 6:23 am  IOANA VOICILA-DOBRE

„Cânta la Stupca o vioară”
Şi lumii spus i-a fost apoi
Că doina noastră-i lăcrămioară
Nemuritoare pentru noi!

Ea asculta plângând, pădurea
Din dealurile înverzite
Strângându-le în doină, toate;
Minuni de Domnul hărăzite!

Balada e din neam viteaz ,
Ce-i trăitor printre ponoare,
Cu suflet mândru, pururi treaz
Şi-i cel mai brav dintre popoare!

Şi marea plânse dorul ei
Şi adăstă lângă vioară,
Iar cântecul ne-a fost temei
Când am cântat-o-ntâia oară!

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:40 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 6:14 am  IOANA VOICILA-DOBRE


Soarele de jăratec
se stinge
sub pătura nopţii
iar fumul înăbuşirii
zămisleşte
amintiri întunecate.
Din lacrima lor,
tristeţe şi dor
se revarsă
în sufletul tău
îndrăgostit de răsărit.
Şi-n golul ce urcă
în fiinţă domol,
tu lasă, să intre acum,
dorul meu!
Şi noaptea cu vise
de mine trimise,
să-ţi fie alean
când ţi-e greu!
S-aştepţi dimineaţa
cu raza-i gingaşă,
obrazul clătind la izvor!
Să-ţi bucuri auzul
de-ţi cântă cocoşii
şi pasul te poarte
prin viaţă uşor!


Ioana Voicilă Dobre




Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:54 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 5:51 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Eu, mirare,
tu, tumult,
pasul
încă ţi-l ascult!

Eu, mirare,
tu, tăcere,
vise blânde-n
adiere

Tu, mirare,
eu, tumult,
nu lăsa,
să treacă mult!

O mirare
şi-o tăcere,
purtate
de-o adiere,

trasformate
într-o floare
de iubire,
azi îmi pare!


Ioana Voicilă Dobre




Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:53 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 5:45 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Dimineaţă-ntr-un mister,
pictoru-a ieşit pe cer
să picteze luncile
şi-apoi iasomiile,
păpădia, liliacul
şi nuferi să pună-n lacul
unde a plouat azi-noapte
tot cu lacrimi şi cu şoapte.
Decorează, zugrăveşte
şi mângâie în culori,
tot ce-i viu şi tot ce creşte
chiar şi norii, uneori.


Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:52 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 5:40 am  IOANA VOICILA-DOBRE

M-ai rugat odată
să-ţi scriu o poezie
dar eram atât de îndrăgostită
că nu-mi găseam cuvintele.
Se ascunseseră în suflet, adânc...
Şi-apoi duceam
darurile tale destul de grele
pentru umerii mei tineri.
Dar poezia întârzia să apară
şi întro zi ai plecat.
Atunci au irumpt
şi dorul, năvalnic pârjol
mi-a ars sufletul
alungând cuvintele
ascunse, din iubire, cu grijă.
Şi scriu şi tot scriu în amintirea ta.

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:31 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:55 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii
Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară,
Picurând arsura razei peste începutul frazei!
Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii,
Luminiş scăldat în rouă, cale veche, cale
nouă...
Pe pământul-labirint, fericirile mă mint
Şi mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:30 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:54 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei.
Când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi.
Când mi-a fost dor,
muntele însuşi m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor,
nu m-au lăsat însingurat.

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:29 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:52 am  IOANA VOICILA-DOBRE

În căsuţa mea de turtă dulce
te-am adus cu drag, pe tine, Vis,
să rămâi cu mine
veşnic, să te-acopăr cu flori de cais!

În căsuţa mea de turtă dulce
încape o lume cu bune şi rele.
Înălţimea Ta, însă îmi aduce
toată strălucirea cuprinsă în stele!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:29 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:51 am  IOANA VOICILA-DOBRE

În poiana toamnei noastre,
oază de lumină şi de gând curat,
cuvintele sunt păsări mici, măiastre.
Pe crengi, cu grijă, tu le-ai aşezat.

Aici şi merele sunt mai gustoase
şi perele, azi, setea-mi potolesc.
Din viile-aromate şi mănoase,
fiinţa-mi bucur cu un vin domnesc!

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:28 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:48 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme!
Închipuieşte-ţi, sufletul meu
venit către tine ca un suspin.
Prinde-mi, lacrima, oglindeşte-te în ea
şi mângâie-ţi faţa a sărbătoare!
Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare
va limpezi astfel, faţa iubirii!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:28 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:35 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Adapă-te din lacrima-mi iubite,
Bujor să-ţi fie faţa iar, în zori!
Şi, din atâtea gânduri risipite
Te-adună şi trăieşte printre flori!

Am să m-adăp din lacrima-ţi curată
Să văd de vei putea uita vreodată!
O viaţă am trăit, doar printre flori
Şi am iubit de zeci şi zeci de ori.

Sunt lăcrămioara, gingaş răsărită
Şi, de bujor aş vrea să fiu iubită!
Şi ca să fiu acum şi mai concisă:
Cunosc iubirea ta pentru narcisă!

Mai ştiu că-n fiecare primăvară,
Privirea altei flori ai căutat...
Eu sunt prea mică şi sunt rară
Şi multe lacrimi am vărsat!

Tu, lăcrămioara mea dorită,
Am în obraji prea mulţi bujori!
De m-ai avea ai fi mai fericită,
Şi cea mai răpitoare dintre flori!

Tu ai văzut că eu îmi sunt sfioasă!
Privirea, către mine să-ţi apleci,
Să mă ridic şi eu spre cer, voioasă
Şi braţele să nu-mi mai fie reci!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:27 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:33 am  IOANA VOICILA-DOBRE


M-am oprit
la umbra
celui mai bătrân
plop
care mi-a ieşit
în cale
şi-am îmbrăţişat
cu privirea,
câmpia.
Adunam imortele
de pe marginea
drumului
şi balotiera
mai lucra încă,
la patruzeci de grade,
în miezul zilei
de sâmbătă.
Fericită
că satul meu
din bărăgan
a rămas
credincios
bucuriei
secerişului,
bucurie
a fiecărei pâini
am pornit iar la drum
prin vara toridă...


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:50 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:31 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Când ai pierdut, aproape totul
s-a căscat o prăpastie uriaşă şi,
brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori.
A fost atât de greu să hotărăşti să mai trăieşti
când sufletul ţi-a fost strivit de tânăr!
Urma să descoperi că având viaţă, ai totul...
Vei trăi, vei trăi, să prinzi clipa revederii.
Numai şi numai pentru acea zi, vei trăi!
După multe încercări, Dumnul s-a îndurat.
Ca să trăieşti deplin, ai plătit urcând târâş
pe culmea durerii unde floarea de colţ te
aştepta.
Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut.

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:05 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:30 am  IOANA VOICILA-DOBRE


Astăzi,
sub vechiul
castan
de pe culmea de deal
ruginit
îţi scriu
şi privesc
spre zenit
şi un cer
de cuvinte-ţi trimit,
din gândul
ce-mi este robit.
Trimit vraja
viselor mele,
limpede râu
să-ţi suspine.
Tu, caută
şi vino spre mine,
să faci visul
nostru-mplinit!
Astăzi,
sub vechiul castan,
schiţez un portret
de femeie,
alături de-o floare,
blând ideal,
şi-n gând
floarea mea, orhidee.


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:48 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:29 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Ştii, toate trec
pe lumea asta,
durerea, gândul
şi năpasta!
Şi toate trec
şi iar revin.
Timpul presează,
ca un spin!
Şi toate trec
cu-alaiul lor.
Mie de Tine-mi este
dor!
Şi toate trec,
când nu gândeşti
şi nu ştiu de
mă mai iubeşti!
Şi toate trec,
fără să vrei
şi de priveşti, în
ochii mei,
Acolo,
totul e la fel.
Acolo,
o să-l vezi pe EL.

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 11:19 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:31 pm  IOANA VOICILA-DOBRE


Ce drag îmi este
chipul tău,
şuviţele ce-ţi cad
pe frunte
şi ochii tăi
ce caută mereu
alţi ochi strălucitori
de ciute!

Guriţa ta,
nesăţios privesc
şi rodiile-i
le-aş muşca
la pieptul tău
m-aş încălzi
şi lin izvor
să-mi fie ea!

Dând tonul
dragostei
profunde,
pe valuri de amor
plutind
ne-om preschimba
în nişte unde
şi ne vom regăsi,
iubind.


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:48 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:26 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

Lumea mai crede
în miracole.
Un miracol ar fi
ploaia mult aşteptată.
Dar nimeni nu face nimic.
E drept că
nu poţi inventa ploaia
dar o poţi chema!
Cât te-am chemat!
Am implorat cerul
şi ai venit nesperat
aducându-mi
însăşi, ploaia!
Să mai spun lumii
cât m-am rugat?
Numai aburii ploii ştiu
cât am ars
în această iubire.
Lumea mai crede
în miracole
dar nu le imploră cerului.

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Noi 29, 2010 7:38 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:24 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

Plecai, dar nu ştiai
că privirea mea te urmărea pe alei
şi gândul îţi striga: Întoarce-te!
Întoarce-te!
Tocmai mi-ai dat foc
şi până vii mă voi face scrum.
Voi arde singură în visele mele.
Întoarce-te!
Întoarce-te!

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Feb 18, 2010 11:15 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:22 pm  IOANA VOICILA-DOBRE


S-a întors iarna
ca o privire furioasă,
ca o femeie geloasă,
la soba de-acasă
iarna s-a întors.

I.V.D.


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Dec 13, 2010 1:18 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:11 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,
Parfum de dor şi dragoste şi rouă
Ce te-au înobilat întâia oară
C-un nume nou şi cu o haină nouă.

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară
Prin zecile de primăveri tăcute.
Şi am rămas o tristă lăcrămioară
Întro grădină-a florilor pierdute.

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,
O lacrimă sub raza vieţii tale
Ce-a aşezat-o sufletul-comoară
În trupul blând al dalbelor petale.


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:01 am, editata de 5 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:04 pm  IOANA VOICILA-DOBRE


De m-ai fi iubit,
Din prima clipă-aş fi ştiut!
Privirile mi le-ai fi înflorit!

Ca soarele, în răsărit,
în ochii tăi aş fi crescut.
O lume aş fi cucerit!

Ţi-aş fi adus-o toată-n dar
în cel mai fin mărgăritar.
De m-ai fi iubit... De m-ai fi iubit!


Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:47 am, editata de 5 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:01 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

Sunt floarea,
iubita ale cărei petale le rupi, inconştient,
zicându-ţi: mă iubeşte, nu mă iubeşte,
mă iubeşte, nu mă iubeşte...
Şi zilele trec şi cu fiece petală pierdută,
mă întreb: mă iubeşte? nu mă iubeşte!
mă iubeşte? nu mă iubeşte...
Mă iubeeşte!

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:00 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:59 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Azi sunt mândră Crăciuniţă,
Mi-am pus roşie rochiţă
Cu desaga încărcată
Stau cuminte lângă vatră.

Vino pe genunchii mei
Port cu mine tot ce vrei!
Meriţi tot ce e mai bun,
Mi-a spus mie, Moş Crăciun!

Am adus în piept, iubire
Şi în ochi numai sclipire
De noroc şi bucurie
Ani să-ţi bucuri şi o mie!

Am în mâini doar mângâiere,
În glas am lapte şi miere.
Ţi le dau cu bunătate.
Tu primeşte-le pe toate!

Port în suflet dezmierdări,
Şi pe buze, sărutări.
Te-oi legăna până-n zori
De vei vrea, de mii de ori!

Noaptea magică ne fie
Pentru suflet, armonie.

Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:56 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Bună seara, glas de liră
Ce mă-ncânţi şi mă descânţi!
Din a nopţii feerie
Numai tu mă mai încânţi!

Tu îmi eşti acum colinda,
Darul inimii râvnit!
În parfum de levănţică
Şi de mirt, eu te-am primit!

Ţi-ntind galbena gutuie,
Te alint cu busuioc,
Dulce dar şi amăruie
Să-mi fii viaţă în noroc!

Mă-nsoţeşti, mă iei de mână
Şi îmi aperi al meu pas
Când, cu dulcea ta cântare,
Dar de suflet, mi-ai rămas!

Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:54 am  IOANA VOICILA-DOBRE


Trece timpul-cioplitor
când iute,
când răbdător.

Tu trăieşte-ţi
ritmul tău!
De nimic nu-ţi pară rău!

Tinereţea
dacă-ai vrea
ai păstra-n inima ta,

ce pare
că s-a-mpietrit!
Dar şi piatra-i din iubit!

Tot, de Dumnezeu,
lăsată,
Tot un foc e şi în piatră!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:45 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:51 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Cupa dragostei ţi-ntind.
Într-o caldă mângâiere,
Inima de dor ţi-aprind,
Simt cum bate cu putere!

Fruntea de-mi vei săruta,
Mâinile am să-ţi sărut
Şi din cupă noi vom bea
Picătura de alint.

Soarbe vinul cel de soi
Pe şoptite, pic cu pic!
Gustând viaţa, amândoi
Nu vom regreta nimic!

Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:48 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Ghiocel alb şi plăpând vii cu primăvara-n gând,
Cu iubirea în petale şi cu soarele pe vale.
Iar din ochii primăverii înverziţi în faptul serii,
Dintr-un bulb miraculos răsai ghiocel voios!

Curajos de când te ştiu, alungi iarna în pustiu
Şi păstrezi din haina sa, albul în petala ta.
Iar acum, când te privesc sufletului îi vestesc
Anotimp de-ndrăgostit, de cântec şi de iubit.

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Apr 23, 2010 5:05 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:44 am  IOANA VOICILA-DOBRE


Adevărurile toate,
la pământ
se zvârcolesc.
Ceaţa
vrea să le ascundă.
Nu ştie
cât le iubesc!
Au căzut
sub aspru vânt,
sub ploaie
şi vreme rea.
S-or întoarce
din pământ
în mâna
ce le-o-nvia!
Mă rog,
iarna să străbat,
primăverii
să-i zâmbesc
şi verii îmbujorate
Adevărul
să-i păzesc!
Şi în toamna
viitoare
să rămână
numai floare
peste creştetele
toate,
peste drumuri,
doar dreptate!


Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:44 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:40 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Taina ta, taina mea,
taina noastră,
iubirea Lui ne-a înalţat
pe scara albastră.
Taina ta, taina mea,
taina vieţii
au cântat-o minunat,
poeţii
înălţând-o-n apogeu,
asceţii.
DAR din cer,
viu păstrată,
taina cea minunată
va-nflori vesel pământul
încă-odată şi-încă-odată...

Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:37 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Tu, mirare, eu, tăcere ne-am luat ,, la revedere!,,
Eu mirare, tu, tumult, pasul încă ţi-l ascult!
Eu, mirare, tu, tăcere, vise blânde-n adiere
Tu mirare, eu tumult, nu lăsa să treacă mult!
O mirare în tăcere, purtată de-o adiere,
Trasformată într-o floare de iubire, azi îmi pare!

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Dum Iun 13, 2010 4:31 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:34 am  IOANA VOICILA-DOBRE

NImeni nu e singur pe pământ/ Cineva în grija LUI îl are...( Adrian Păunescu)

La apusul zilei,
soarele de jăratec
se stinge sub pătura nopţii
iar fumul înăbuşirii
zămisleşte amintiri
de vreme întunecate.
Din lacrima lor, tristeţe şi dor
se revarsă uşor
în sufletul tău îndrăgostit
de veselia din răsărit.
Şi-n golul ce urcă în fiinţă domol,
tu lasă, să intre apoi, dorul meu!
Şi noaptea cu vise de mine trimise,
să-ţi fie alean când ţi-e greu!
S-aştepţi dimineaţa cu raza-i gingaşă,
obrazul clătind la izvor,
să-ţi bucuri auzul de-ţi cântă cocoşii
şi pasul te poarte prin viaţă uşor!

Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mar 13, 2010 1:01 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:29 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Aş vrea, să-ntind mâna spre fiinţa ta,
Fruntea să-ţi descopăr de şuviţa rebelă,
Ochii ce o poartă şi înalţă, aş vrea,
Să-i zugrăvesc acum în acuarelă.

Căci eu călătoresc, prin ei, fără să ştii
Către adâncul sufletului tău!
Tristeţea lor, dictându-mi poezii
M-apropie de tine, dragul meu!

Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:28 am  IOANA VOICILA-DOBRE


În colţul de lună
ivit la fereastră
pe a lirei strună,
iubirea, maiastră
se leagănă, veselă,
aripi fluturând,
cu suflet vioară,
în noapte cântând.

În jur, mii de stele
ţes drum de mătase.
Iubirea-ntre ele,
regină rămase!
Coboară în suflet
şi-i toată un zâmbet,
colindă albită de dor,
purtată de dulce fior.


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:43 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:26 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Sunt un om
crud
şi crudă mi-e
trăirea
şi crudă-n veci,
iubirea!
Lăsat-am ieri
în fluturare
o mână caldă-n
depărtare
călcându-mi
inima-n picioare...
Îmi striga:
stai şi nu pleca!
Dar eu striveam
sub talpa mea
a mia oară... inima.
Îmi strigă astăzi
că o doare.
N-o crede
drumul plin de sare
ce duce astrul
la culcare!


Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:42 am, editata de 5 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 10:19 am  IOANA VOICILA-DOBRE



Luna mai, minune pură,
fremătând ochii mi-i fură,
cu cireşe ce mă-mbie
să le pun la pălărie,
semn de mare voioşie!

Păsările-au împânzit
păduricea din răscruce
şi de-atâta ciripit
mă îndeamnă la iubit!

Ploi uşoare peste floare,
miei zburdând peste ponoare
prin băltoace, bobocei
ce se întrec la-not şi ei.

Luna mai, minune pură,
fremătând ochii mi-i fură,
cu cireşe ce mă-mbie
să le pun la pălărie,
semn de mare voioşie!


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:59 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 10:18 am  IOANA VOICILA-DOBRE


Ghiocel alb
şi plăpând
vii
cu primăvara-n
gând,
cu iubirea
în petale
şi cu soarele
pe vale.
Iar din ochii
primăverii
înverziţi
în faptul serii,
dintr-un bulb
miraculos
răsai
ghiocel voios!
Curajos
de când te ştiu,
alungi
iarna în pustiu
şi păstrezi
din haina sa,
albul
în petala ta.


Ioana Voicilă Dobre



Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:41 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 10:16 am  IOANA VOICILA-DOBRE

( În memoria Tatianei Stepa )

S-a mai frânt un copac. Păsări mii şi-au luat zborul
să-i dea ultim onorul pe sub cerul opac.

Foşnet calm, tânguit din ţărână răzbate
şi copacul-chitară, drumul ultim străbate.

Doar o cruce din el, timpul poate să scoată
unic semn, amintind, dureroasa lui soartă.


Ioana Voicilă Dobre

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 9:33 am  IOANA VOICILA-DOBRE

S-a-ntristat deodată toamna şi-a venit vântul prin crengi
Spulberând la întâmplare toate frunzele slăbite.
S-a ascuns, deodată prinţul după nori şi a lăsat-o,
Vântului, s-o ameţească în tristeţi învârtejite.

S-a zvonit că, de tristeţe, sora-şi cheamă-n ajutor,
Să aştearnă plăpumi albe, peste-al frunzelor covor.
Simt că peste-acestea toate, vară, toamnă, primăvară,
Soarele, din raza-i sfântă, doar dreptate va împarte.

Va da, iernii, cât doreşte, primăverii, ce-a visat
Verii, dragostea lui toată, toamnei, rodul cel bogat.


Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Iun 29, 2010 8:21 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 9:05 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Viaţa ei, cărare lină,
un fir de mătase fină,
ghem de dor neînăsprit,
pe pământ rostogolit.

Viaţa lui, drum însorit,
venind dinspre răsărit,
strălucind mereu în soare,
plin de floare şi candoare!

La răscruce s-au găsit
cărarea şi-un drum bătut.
Au tot stat şi s-au privit,
Nemilos timpu-a trecut

Tot cu soarele grăbit
Zi de zi spre asfinţit



Ioana Voicilă Dobre


Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:56 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 8:57 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să ştii!

Tu, palmele
ţi le-ai bătut,
întâi când m-ai văzut

de parcă-n ele,
ai fi prins,
întreg al meu cuprins.

Ochi calzi şi scânteieri,
divine
ţintit-ai către mine!

Ce bucurie-n
firea lor
şi câtă dragoste şi dor!

Şi, m-ai iubit,
atât de tare,
în prima ta îmbrăţişare!

Şi, te-am iubit,
atât de mult
în primul meu sărut!

Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să ştii!

Ioana Voicilă Dobre


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 8:00 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Pe când, pe tăbliţă scriam,
Scrijelind, cu-n condei ascuţit
Mirată, îmi descopeream
Numele ce mi-l port smerit.

Bătrâna, ce mi-a pus în mâini,
Tăbliţa cu ramă de lemn
Mi-a dat toată dragostea sa
Şi cel mai cuminte îndemn.

Şi, parcă-mi dădea o icoană,
Un odor al său, mult iubit.
Mi-a rămas, în suflet, o mamă
Ce-o plânge azi, gândul cernit.

N-a prins, să vadă-n-sfârşit,
Din mâna ce-odată-a condus
Pe-o mică tăbliţă de scris:
Omagiul, din suflet adus!

Ioana Voicilă Dobre





Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:59 am  IOANA VOICILA-DOBRE

Iubirea am simţit-o-ntâi
în pâinea de pe masă
şi-n glasul mamei, grijuliu
ce mă striga prin casă.

Şi-apoi, căţelul, Leul meu,
(un dar de la bunica)
se gudura la pieptul meu:
eu îi eram mămica!

Pe când udam frumoase flori,
(copilă-n grădiniţă),
un fluture o căuta
pe-un fir de romaniţă.

Mi-a apărut apoi în toate,
în ochi de-nvăţătoare,
în muzică, în vers, în carte
şi-n planta ce răsare.

În tot ce, soarele lumină,
născut în bucurii,
iubirea, recunosc stăpână.
Iubesc pentru-a trăi !


Ioana Voicilă Dobre



Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 6 din 10 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum