Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Astazi la 6:20 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Astazi la 2:02 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Mar Dec 12, 2017 6:09 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Subiecte similare
    Site-uri preferate
    Retete culinare
    Reţele de socializare
    Parteneri
    forum gratuit

    IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU

    Pagina 6 din 10 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

    Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

    08082009

    Mesaj 

    IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU






    Prietene, sunt eu
    Speranta ta si bucuria ta,
    Cerul sub care se face lumina!





















    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Feb 25, 2011 12:20 am, editata de 31 ori
    avatar
    IOANA VOICILA-DOBRE

    Numarul mesajelor : 516
    Varsta : 56
    Localizare : Bucuresti
    Data de inscriere : 07/08/2009

    http://ro.netlog.com/ionela1961

    Sus In jos

    - Subiecte similare
    Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

    IOANA VOICILA-DOBRE-SECVENTE IN ALB SI NEGRU :: Comentarii

    avatar

    Mesaj la data de Mar Mar 23, 2010 4:43 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Mi-ar fi plăcut,
    să fi rămas cu mine
    şi timpul
    să fi stat în loc.
    Dar tu,
    călătoreşti mereu,
    iubite,
    în căutare de noroc!
    Mi-ar fi plăcut,
    să-ntâmpin primăvara,
    la pieptul tău,
    privind semeţ.
    Dar te-am pierdut,
    iubitule,
    în iarnă
    şi asta, niciodată,
    n-o să-mi iert!


    Ioana Voicilă Dobre






    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 11:00 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Vin Mar 19, 2010 8:09 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Tot vorbind mereu
    de stele
    m-am surpins
    gândind
    la steaua mea.
    O vedeam acolo,
    între ele
    şi prin tine,
    parcă strălucea!
    Şi vorbind
    de mare şi de lună
    ne-am scăldat în vise
    amândoi.
    Ne-am trezit
    cu dragostea,
    stăpână.
    Cerul însuşi
    cântă pentru noi!

    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:59 am, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Vin Mar 19, 2010 8:05 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Erai
    atât de al meu
    că nimic
    nu mi te-ar fi putut răpi!
    Ar fi fost ca si cum
    mi s-ar fi tăiat o mână!

    Erai atât de al meu
    ca nimeni
    nu-mi putea, scoate
    ochiul pereche,
    tăia piciorul drept
    sau tăia o ureche!

    Şi totuşi
    nimicul, un nimeni,
    Timp nebun
    mi te-a smuls din piept
    căci te ascunsesem
    în inimă!



    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:59 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Vin Mar 19, 2010 8:00 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Din iubire
    mi-ai spus
    şoapte,
    ce m-au înflorit
    în noapte.
    Din doritul
    ce-ai dorit,
    visul
    ţi l-au încălzit.
    Din al inimii
    tumult,
    curcubee
    ai făcut:
    Ochii
    de i-aş ridica,
    m-ar orbi,
    dragostea ta!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:58 am, editata de 5 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Mier Mar 17, 2010 3:00 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Taina ta,
    taina mea,
    taina vieţii
    au cântat-o
    minunat,
    poeţii
    înălţând-o-n
    apogeu,
    asceţii.
    DAR din cer,
    viu păstrată,
    taina
    cea minunată
    va-nflori vesel
    pământul
    încă-odată
    şi-încă-odată...


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:57 am, editata de 6 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Mier Mar 17, 2010 12:34 am  IOANA VOICILA-DOBRE


    Nu mi-ai spus
    cât să urc,
    când
    ai pus în mine
    zborul
    şi nici câte râuri
    voi naşte,
    când mi-ai dăruit
    lacrima!
    Darurile tale
    mi-au împletit
    drum
    spre mine.
    Liniştea sufletului,
    TU
    mi-ai dat-o
    odată cu ele!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:56 am, editata de 5 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Mier Mar 17, 2010 12:32 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Eu te-am trăit, iubire frumoasă
    Ţi-am dat copii şi ţi-am făcut casă.
    Si te-am trăit cu toată puterea
    Cu tine-mpărţeam liniştită, averea.

    Eu ţi-am trăit chiar şi plecarea
    Si nu am plâns pierdută, zarea.
    Doar te-aşteptam, iubire frumoasă
    Cu toate merindele dulci pe masă.

    Si iată, că-mi vii, în chip frumos
    Cu părul negru de abanos,
    Cu ochii verzi şi privirea senină
    În care timpul a pus iar lumină.

    Eu te trăiesc iubire frumoasă
    Te chem din nou la mine acasă
    Si ştiu acum că tu încapi toată
    În inima mea, o casă curată.


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Iun 29, 2010 7:27 am, editata de 4 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 6:28 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    După atâta vreme,
    de lupte
    şi de zbucium
    mi-e dor,
    ca să aud
    un glas tainic
    de bucium.
    De pe un deal
    să cheme,
    fiinţa mea
    retrasă ,
    spre culme
    s-o îndemne,
    căci viaţa
    e frumoasă.
    Şi linişte să-i deie
    un cântec
    muntenesc,
    cum glasul
    de femeie
    când spune
    ,,te iubesc!,,


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:55 am, editata de 4 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 6:23 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    „Cânta la Stupca o vioară”
    Şi lumii spus i-a fost apoi
    Că doina noastră-i lăcrămioară
    Nemuritoare pentru noi!

    Ea asculta plângând, pădurea
    Din dealurile înverzite
    Strângându-le în doină, toate;
    Minuni de Domnul hărăzite!

    Balada e din neam viteaz ,
    Ce-i trăitor printre ponoare,
    Cu suflet mândru, pururi treaz
    Şi-i cel mai brav dintre popoare!

    Şi marea plânse dorul ei
    Şi adăstă lângă vioară,
    Iar cântecul ne-a fost temei
    Când am cântat-o-ntâia oară!

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:40 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 6:14 am  IOANA VOICILA-DOBRE


    Soarele de jăratec
    se stinge
    sub pătura nopţii
    iar fumul înăbuşirii
    zămisleşte
    amintiri întunecate.
    Din lacrima lor,
    tristeţe şi dor
    se revarsă
    în sufletul tău
    îndrăgostit de răsărit.
    Şi-n golul ce urcă
    în fiinţă domol,
    tu lasă, să intre acum,
    dorul meu!
    Şi noaptea cu vise
    de mine trimise,
    să-ţi fie alean
    când ţi-e greu!
    S-aştepţi dimineaţa
    cu raza-i gingaşă,
    obrazul clătind la izvor!
    Să-ţi bucuri auzul
    de-ţi cântă cocoşii
    şi pasul te poarte
    prin viaţă uşor!


    Ioana Voicilă Dobre




    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:54 am, editata de 4 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 5:51 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Eu, mirare,
    tu, tumult,
    pasul
    încă ţi-l ascult!

    Eu, mirare,
    tu, tăcere,
    vise blânde-n
    adiere

    Tu, mirare,
    eu, tumult,
    nu lăsa,
    să treacă mult!

    O mirare
    şi-o tăcere,
    purtate
    de-o adiere,

    trasformate
    într-o floare
    de iubire,
    azi îmi pare!


    Ioana Voicilă Dobre




    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:53 am, editata de 4 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 5:45 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Dimineaţă-ntr-un mister,
    pictoru-a ieşit pe cer
    să picteze luncile
    şi-apoi iasomiile,
    păpădia, liliacul
    şi nuferi să pună-n lacul
    unde a plouat azi-noapte
    tot cu lacrimi şi cu şoapte.
    Decorează, zugrăveşte
    şi mângâie în culori,
    tot ce-i viu şi tot ce creşte
    chiar şi norii, uneori.


    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:52 am, editata de 4 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 5:40 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    M-ai rugat odată
    să-ţi scriu o poezie
    dar eram atât de îndrăgostită
    că nu-mi găseam cuvintele.
    Se ascunseseră în suflet, adânc...
    Şi-apoi duceam
    darurile tale destul de grele
    pentru umerii mei tineri.
    Dar poezia întârzia să apară
    şi întro zi ai plecat.
    Atunci au irumpt
    şi dorul, năvalnic pârjol
    mi-a ars sufletul
    alungând cuvintele
    ascunse, din iubire, cu grijă.
    Şi scriu şi tot scriu în amintirea ta.

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:31 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:55 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii
    Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară,
    Picurând arsura razei peste începutul frazei!
    Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii,
    Luminiş scăldat în rouă, cale veche, cale
    nouă...
    Pe pământul-labirint, fericirile mă mint
    Şi mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:30 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:54 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Când mi-a fost dor,
    marea m-a învelit cu valul ei.
    Când mi-a fost dor,
    cerul mi-a picurat din stropii săi.
    Când mi-a fost dor,
    muntele însuşi m-a chemat spre creste!
    Când mi-a fost dor,
    nu m-au lăsat însingurat.

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:29 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:52 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    În căsuţa mea de turtă dulce
    te-am adus cu drag, pe tine, Vis,
    să rămâi cu mine
    veşnic, să te-acopăr cu flori de cais!

    În căsuţa mea de turtă dulce
    încape o lume cu bune şi rele.
    Înălţimea Ta, însă îmi aduce
    toată strălucirea cuprinsă în stele!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:29 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:51 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    În poiana toamnei noastre,
    oază de lumină şi de gând curat,
    cuvintele sunt păsări mici, măiastre.
    Pe crengi, cu grijă, tu le-ai aşezat.

    Aici şi merele sunt mai gustoase
    şi perele, azi, setea-mi potolesc.
    Din viile-aromate şi mănoase,
    fiinţa-mi bucur cu un vin domnesc!

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:28 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:48 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme!
    Închipuieşte-ţi, sufletul meu
    venit către tine ca un suspin.
    Prinde-mi, lacrima, oglindeşte-te în ea
    şi mângâie-ţi faţa a sărbătoare!
    Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare
    va limpezi astfel, faţa iubirii!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:28 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:35 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Adapă-te din lacrima-mi iubite,
    Bujor să-ţi fie faţa iar, în zori!
    Şi, din atâtea gânduri risipite
    Te-adună şi trăieşte printre flori!

    Am să m-adăp din lacrima-ţi curată
    Să văd de vei putea uita vreodată!
    O viaţă am trăit, doar printre flori
    Şi am iubit de zeci şi zeci de ori.

    Sunt lăcrămioara, gingaş răsărită
    Şi, de bujor aş vrea să fiu iubită!
    Şi ca să fiu acum şi mai concisă:
    Cunosc iubirea ta pentru narcisă!

    Mai ştiu că-n fiecare primăvară,
    Privirea altei flori ai căutat...
    Eu sunt prea mică şi sunt rară
    Şi multe lacrimi am vărsat!

    Tu, lăcrămioara mea dorită,
    Am în obraji prea mulţi bujori!
    De m-ai avea ai fi mai fericită,
    Şi cea mai răpitoare dintre flori!

    Tu ai văzut că eu îmi sunt sfioasă!
    Privirea, către mine să-ţi apleci,
    Să mă ridic şi eu spre cer, voioasă
    Şi braţele să nu-mi mai fie reci!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:27 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:33 am  IOANA VOICILA-DOBRE


    M-am oprit
    la umbra
    celui mai bătrân
    plop
    care mi-a ieşit
    în cale
    şi-am îmbrăţişat
    cu privirea,
    câmpia.
    Adunam imortele
    de pe marginea
    drumului
    şi balotiera
    mai lucra încă,
    la patruzeci de grade,
    în miezul zilei
    de sâmbătă.
    Fericită
    că satul meu
    din bărăgan
    a rămas
    credincios
    bucuriei
    secerişului,
    bucurie
    a fiecărei pâini
    am pornit iar la drum
    prin vara toridă...


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:50 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:31 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Când ai pierdut, aproape totul
    s-a căscat o prăpastie uriaşă şi,
    brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori.
    A fost atât de greu să hotărăşti să mai trăieşti
    când sufletul ţi-a fost strivit de tânăr!
    Urma să descoperi că având viaţă, ai totul...
    Vei trăi, vei trăi, să prinzi clipa revederii.
    Numai şi numai pentru acea zi, vei trăi!
    După multe încercări, Dumnul s-a îndurat.
    Ca să trăieşti deplin, ai plătit urcând târâş
    pe culmea durerii unde floarea de colţ te
    aştepta.
    Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut.

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:05 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:30 am  IOANA VOICILA-DOBRE


    Astăzi,
    sub vechiul
    castan
    de pe culmea de deal
    ruginit
    îţi scriu
    şi privesc
    spre zenit
    şi un cer
    de cuvinte-ţi trimit,
    din gândul
    ce-mi este robit.
    Trimit vraja
    viselor mele,
    limpede râu
    să-ţi suspine.
    Tu, caută
    şi vino spre mine,
    să faci visul
    nostru-mplinit!
    Astăzi,
    sub vechiul castan,
    schiţez un portret
    de femeie,
    alături de-o floare,
    blând ideal,
    şi-n gând
    floarea mea, orhidee.


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:48 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Sam Mar 13, 2010 1:29 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Ştii, toate trec
    pe lumea asta,
    durerea, gândul
    şi năpasta!
    Şi toate trec
    şi iar revin.
    Timpul presează,
    ca un spin!
    Şi toate trec
    cu-alaiul lor.
    Mie de Tine-mi este
    dor!
    Şi toate trec,
    când nu gândeşti
    şi nu ştiu de
    mă mai iubeşti!
    Şi toate trec,
    fără să vrei
    şi de priveşti, în
    ochii mei,
    Acolo,
    totul e la fel.
    Acolo,
    o să-l vezi pe EL.

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 11:19 am, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:31 pm  IOANA VOICILA-DOBRE


    Ce drag îmi este
    chipul tău,
    şuviţele ce-ţi cad
    pe frunte
    şi ochii tăi
    ce caută mereu
    alţi ochi strălucitori
    de ciute!

    Guriţa ta,
    nesăţios privesc
    şi rodiile-i
    le-aş muşca
    la pieptul tău
    m-aş încălzi
    şi lin izvor
    să-mi fie ea!

    Dând tonul
    dragostei
    profunde,
    pe valuri de amor
    plutind
    ne-om preschimba
    în nişte unde
    şi ne vom regăsi,
    iubind.


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:48 am, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:26 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    Lumea mai crede
    în miracole.
    Un miracol ar fi
    ploaia mult aşteptată.
    Dar nimeni nu face nimic.
    E drept că
    nu poţi inventa ploaia
    dar o poţi chema!
    Cât te-am chemat!
    Am implorat cerul
    şi ai venit nesperat
    aducându-mi
    însăşi, ploaia!
    Să mai spun lumii
    cât m-am rugat?
    Numai aburii ploii ştiu
    cât am ars
    în această iubire.
    Lumea mai crede
    în miracole
    dar nu le imploră cerului.

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Noi 29, 2010 7:38 am, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:24 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    Plecai, dar nu ştiai
    că privirea mea te urmărea pe alei
    şi gândul îţi striga: Întoarce-te!
    Întoarce-te!
    Tocmai mi-ai dat foc
    şi până vii mă voi face scrum.
    Voi arde singură în visele mele.
    Întoarce-te!
    Întoarce-te!

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Joi Feb 18, 2010 11:15 pm, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:22 pm  IOANA VOICILA-DOBRE


    S-a întors iarna
    ca o privire furioasă,
    ca o femeie geloasă,
    la soba de-acasă
    iarna s-a întors.

    I.V.D.


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Lun Dec 13, 2010 1:18 pm, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:11 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,
    Parfum de dor şi dragoste şi rouă
    Ce te-au înobilat întâia oară
    C-un nume nou şi cu o haină nouă.

    Eu nu ţi-am fost decât o primăvară
    Prin zecile de primăveri tăcute.
    Şi am rămas o tristă lăcrămioară
    Întro grădină-a florilor pierdute.

    Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,
    O lacrimă sub raza vieţii tale
    Ce-a aşezat-o sufletul-comoară
    În trupul blând al dalbelor petale.


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:01 am, editata de 5 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:04 pm  IOANA VOICILA-DOBRE


    De m-ai fi iubit,
    Din prima clipă-aş fi ştiut!
    Privirile mi le-ai fi înflorit!

    Ca soarele, în răsărit,
    în ochii tăi aş fi crescut.
    O lume aş fi cucerit!

    Ţi-aş fi adus-o toată-n dar
    în cel mai fin mărgăritar.
    De m-ai fi iubit... De m-ai fi iubit!


    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:47 am, editata de 5 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 12:01 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

    Sunt floarea,
    iubita ale cărei petale le rupi, inconştient,
    zicându-ţi: mă iubeşte, nu mă iubeşte,
    mă iubeşte, nu mă iubeşte...
    Şi zilele trec şi cu fiece petală pierdută,
    mă întreb: mă iubeşte? nu mă iubeşte!
    mă iubeşte? nu mă iubeşte...
    Mă iubeeşte!

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Apr 13, 2010 8:00 am, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:59 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Azi sunt mândră Crăciuniţă,
    Mi-am pus roşie rochiţă
    Cu desaga încărcată
    Stau cuminte lângă vatră.

    Vino pe genunchii mei
    Port cu mine tot ce vrei!
    Meriţi tot ce e mai bun,
    Mi-a spus mie, Moş Crăciun!

    Am adus în piept, iubire
    Şi în ochi numai sclipire
    De noroc şi bucurie
    Ani să-ţi bucuri şi o mie!

    Am în mâini doar mângâiere,
    În glas am lapte şi miere.
    Ţi le dau cu bunătate.
    Tu primeşte-le pe toate!

    Port în suflet dezmierdări,
    Şi pe buze, sărutări.
    Te-oi legăna până-n zori
    De vei vrea, de mii de ori!

    Noaptea magică ne fie
    Pentru suflet, armonie.

    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:56 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Bună seara, glas de liră
    Ce mă-ncânţi şi mă descânţi!
    Din a nopţii feerie
    Numai tu mă mai încânţi!

    Tu îmi eşti acum colinda,
    Darul inimii râvnit!
    În parfum de levănţică
    Şi de mirt, eu te-am primit!

    Ţi-ntind galbena gutuie,
    Te alint cu busuioc,
    Dulce dar şi amăruie
    Să-mi fii viaţă în noroc!

    Mă-nsoţeşti, mă iei de mână
    Şi îmi aperi al meu pas
    Când, cu dulcea ta cântare,
    Dar de suflet, mi-ai rămas!

    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:54 am  IOANA VOICILA-DOBRE


    Trece timpul-cioplitor
    când iute,
    când răbdător.

    Tu trăieşte-ţi
    ritmul tău!
    De nimic nu-ţi pară rău!

    Tinereţea
    dacă-ai vrea
    ai păstra-n inima ta,

    ce pare
    că s-a-mpietrit!
    Dar şi piatra-i din iubit!

    Tot, de Dumnezeu,
    lăsată,
    Tot un foc e şi în piatră!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:45 am, editata de 4 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:51 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Cupa dragostei ţi-ntind.
    Într-o caldă mângâiere,
    Inima de dor ţi-aprind,
    Simt cum bate cu putere!

    Fruntea de-mi vei săruta,
    Mâinile am să-ţi sărut
    Şi din cupă noi vom bea
    Picătura de alint.

    Soarbe vinul cel de soi
    Pe şoptite, pic cu pic!
    Gustând viaţa, amândoi
    Nu vom regreta nimic!

    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:48 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Ghiocel alb şi plăpând vii cu primăvara-n gând,
    Cu iubirea în petale şi cu soarele pe vale.
    Iar din ochii primăverii înverziţi în faptul serii,
    Dintr-un bulb miraculos răsai ghiocel voios!

    Curajos de când te ştiu, alungi iarna în pustiu
    Şi păstrezi din haina sa, albul în petala ta.
    Iar acum, când te privesc sufletului îi vestesc
    Anotimp de-ndrăgostit, de cântec şi de iubit.

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Vin Apr 23, 2010 5:05 pm, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:44 am  IOANA VOICILA-DOBRE


    Adevărurile toate,
    la pământ
    se zvârcolesc.
    Ceaţa
    vrea să le ascundă.
    Nu ştie
    cât le iubesc!
    Au căzut
    sub aspru vânt,
    sub ploaie
    şi vreme rea.
    S-or întoarce
    din pământ
    în mâna
    ce le-o-nvia!
    Mă rog,
    iarna să străbat,
    primăverii
    să-i zâmbesc
    şi verii îmbujorate
    Adevărul
    să-i păzesc!
    Şi în toamna
    viitoare
    să rămână
    numai floare
    peste creştetele
    toate,
    peste drumuri,
    doar dreptate!


    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:44 am, editata de 4 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:40 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Taina ta, taina mea,
    taina noastră,
    iubirea Lui ne-a înalţat
    pe scara albastră.
    Taina ta, taina mea,
    taina vieţii
    au cântat-o minunat,
    poeţii
    înălţând-o-n apogeu,
    asceţii.
    DAR din cer,
    viu păstrată,
    taina cea minunată
    va-nflori vesel pământul
    încă-odată şi-încă-odată...

    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:37 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Tu, mirare, eu, tăcere ne-am luat ,, la revedere!,,
    Eu mirare, tu, tumult, pasul încă ţi-l ascult!
    Eu, mirare, tu, tăcere, vise blânde-n adiere
    Tu mirare, eu tumult, nu lăsa să treacă mult!
    O mirare în tăcere, purtată de-o adiere,
    Trasformată într-o floare de iubire, azi îmi pare!

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Dum Iun 13, 2010 4:31 am, editata de 2 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:34 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    NImeni nu e singur pe pământ/ Cineva în grija LUI îl are...( Adrian Păunescu)

    La apusul zilei,
    soarele de jăratec
    se stinge sub pătura nopţii
    iar fumul înăbuşirii
    zămisleşte amintiri
    de vreme întunecate.
    Din lacrima lor, tristeţe şi dor
    se revarsă uşor
    în sufletul tău îndrăgostit
    de veselia din răsărit.
    Şi-n golul ce urcă în fiinţă domol,
    tu lasă, să intre apoi, dorul meu!
    Şi noaptea cu vise de mine trimise,
    să-ţi fie alean când ţi-e greu!
    S-aştepţi dimineaţa cu raza-i gingaşă,
    obrazul clătind la izvor,
    să-ţi bucuri auzul de-ţi cântă cocoşii
    şi pasul te poarte prin viaţă uşor!

    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Sam Mar 13, 2010 1:01 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:29 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Aş vrea, să-ntind mâna spre fiinţa ta,
    Fruntea să-ţi descopăr de şuviţa rebelă,
    Ochii ce o poartă şi înalţă, aş vrea,
    Să-i zugrăvesc acum în acuarelă.

    Căci eu călătoresc, prin ei, fără să ştii
    Către adâncul sufletului tău!
    Tristeţea lor, dictându-mi poezii
    M-apropie de tine, dragul meu!

    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:28 am  IOANA VOICILA-DOBRE


    În colţul de lună
    ivit la fereastră
    pe a lirei strună,
    iubirea, maiastră
    se leagănă, veselă,
    aripi fluturând,
    cu suflet vioară,
    în noapte cântând.

    În jur, mii de stele
    ţes drum de mătase.
    Iubirea-ntre ele,
    regină rămase!
    Coboară în suflet
    şi-i toată un zâmbet,
    colindă albită de dor,
    purtată de dulce fior.


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:43 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 11:26 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Sunt un om
    crud
    şi crudă mi-e
    trăirea
    şi crudă-n veci,
    iubirea!
    Lăsat-am ieri
    în fluturare
    o mână caldă-n
    depărtare
    călcându-mi
    inima-n picioare...
    Îmi striga:
    stai şi nu pleca!
    Dar eu striveam
    sub talpa mea
    a mia oară... inima.
    Îmi strigă astăzi
    că o doare.
    N-o crede
    drumul plin de sare
    ce duce astrul
    la culcare!


    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:42 am, editata de 5 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 10:19 am  IOANA VOICILA-DOBRE



    Luna mai, minune pură,
    fremătând ochii mi-i fură,
    cu cireşe ce mă-mbie
    să le pun la pălărie,
    semn de mare voioşie!

    Păsările-au împânzit
    păduricea din răscruce
    şi de-atâta ciripit
    mă îndeamnă la iubit!

    Ploi uşoare peste floare,
    miei zburdând peste ponoare
    prin băltoace, bobocei
    ce se întrec la-not şi ei.

    Luna mai, minune pură,
    fremătând ochii mi-i fură,
    cu cireşe ce mă-mbie
    să le pun la pălărie,
    semn de mare voioşie!


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:59 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 10:18 am  IOANA VOICILA-DOBRE


    Ghiocel alb
    şi plăpând
    vii
    cu primăvara-n
    gând,
    cu iubirea
    în petale
    şi cu soarele
    pe vale.
    Iar din ochii
    primăverii
    înverziţi
    în faptul serii,
    dintr-un bulb
    miraculos
    răsai
    ghiocel voios!
    Curajos
    de când te ştiu,
    alungi
    iarna în pustiu
    şi păstrezi
    din haina sa,
    albul
    în petala ta.


    Ioana Voicilă Dobre



    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Ian 11, 2011 10:41 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 10:16 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    ( În memoria Tatianei Stepa )

    S-a mai frânt un copac. Păsări mii şi-au luat zborul
    să-i dea ultim onorul pe sub cerul opac.

    Foşnet calm, tânguit din ţărână răzbate
    şi copacul-chitară, drumul ultim străbate.

    Doar o cruce din el, timpul poate să scoată
    unic semn, amintind, dureroasa lui soartă.


    Ioana Voicilă Dobre

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 9:33 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    S-a-ntristat deodată toamna şi-a venit vântul prin crengi
    Spulberând la întâmplare toate frunzele slăbite.
    S-a ascuns, deodată prinţul după nori şi a lăsat-o,
    Vântului, s-o ameţească în tristeţi învârtejite.

    S-a zvonit că, de tristeţe, sora-şi cheamă-n ajutor,
    Să aştearnă plăpumi albe, peste-al frunzelor covor.
    Simt că peste-acestea toate, vară, toamnă, primăvară,
    Soarele, din raza-i sfântă, doar dreptate va împarte.

    Va da, iernii, cât doreşte, primăverii, ce-a visat
    Verii, dragostea lui toată, toamnei, rodul cel bogat.


    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Iun 29, 2010 8:21 am, editata de 1 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 9:05 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Viaţa ei, cărare lină,
    un fir de mătase fină,
    ghem de dor neînăsprit,
    pe pământ rostogolit.

    Viaţa lui, drum însorit,
    venind dinspre răsărit,
    strălucind mereu în soare,
    plin de floare şi candoare!

    La răscruce s-au găsit
    cărarea şi-un drum bătut.
    Au tot stat şi s-au privit,
    Nemilos timpu-a trecut

    Tot cu soarele grăbit
    Zi de zi spre asfinţit



    Ioana Voicilă Dobre


    Ultima editare efectuata de catre IOANA VOICILA-DOBRE in Mar Dec 14, 2010 10:56 am, editata de 3 ori

    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 8:57 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Cum m-ai iubi?
    Cu sufletul,
    mi-ar fi de-ajuns, să ştii!

    Tu, palmele
    ţi le-ai bătut,
    întâi când m-ai văzut

    de parcă-n ele,
    ai fi prins,
    întreg al meu cuprins.

    Ochi calzi şi scânteieri,
    divine
    ţintit-ai către mine!

    Ce bucurie-n
    firea lor
    şi câtă dragoste şi dor!

    Şi, m-ai iubit,
    atât de tare,
    în prima ta îmbrăţişare!

    Şi, te-am iubit,
    atât de mult
    în primul meu sărut!

    Cum m-ai iubi?
    Cu sufletul,
    mi-ar fi de-ajuns, să ştii!

    Ioana Voicilă Dobre


    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 8:00 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Pe când, pe tăbliţă scriam,
    Scrijelind, cu-n condei ascuţit
    Mirată, îmi descopeream
    Numele ce mi-l port smerit.

    Bătrâna, ce mi-a pus în mâini,
    Tăbliţa cu ramă de lemn
    Mi-a dat toată dragostea sa
    Şi cel mai cuminte îndemn.

    Şi, parcă-mi dădea o icoană,
    Un odor al său, mult iubit.
    Mi-a rămas, în suflet, o mamă
    Ce-o plânge azi, gândul cernit.

    N-a prins, să vadă-n-sfârşit,
    Din mâna ce-odată-a condus
    Pe-o mică tăbliţă de scris:
    Omagiul, din suflet adus!

    Ioana Voicilă Dobre





    Sus In jos

    avatar

    Mesaj la data de Joi Feb 18, 2010 7:59 am  IOANA VOICILA-DOBRE

    Iubirea am simţit-o-ntâi
    în pâinea de pe masă
    şi-n glasul mamei, grijuliu
    ce mă striga prin casă.

    Şi-apoi, căţelul, Leul meu,
    (un dar de la bunica)
    se gudura la pieptul meu:
    eu îi eram mămica!

    Pe când udam frumoase flori,
    (copilă-n grădiniţă),
    un fluture o căuta
    pe-un fir de romaniţă.

    Mi-a apărut apoi în toate,
    în ochi de-nvăţătoare,
    în muzică, în vers, în carte
    şi-n planta ce răsare.

    În tot ce, soarele lumină,
    născut în bucurii,
    iubirea, recunosc stăpână.
    Iubesc pentru-a trăi !


    Ioana Voicilă Dobre



    Sus In jos

    Mesaj   Continut sponsorizat

    Sus In jos

    Pagina 6 din 10 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Urmatorul

    Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


     
    Permisiunile acestui forum:
    Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum