Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Ieri la 6:20 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Ieri la 2:02 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Mar Dec 12, 2017 6:09 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

„Emil Iordache, un univers de personaje”- 16 dec 2012

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

„Emil Iordache, un univers de personaje”- 16 dec 2012

Mesaj  Didina Sava la data de Dum Dec 16, 2012 10:02 am

Moment comemorativ dedicat scriitorului, profesorului universitar, criticului literar, traducatorului, Emil Iordache, care ar fi împlinit anul acesta 58 de ani. În toamna aceasta s-au împlinit 7 ani de la dispariția acestuia.
Organizator Muzeul Literaturii Române și Societatea Culturală „Junimea 90". A avut loc si lansarea unui volum monografic dedicat lui Emil Iordache, intitulat „Emil Iordache, un univers de personaje”. Coordonatorul evenimentului a fost poetul Liviu Apetroaie.


Mihai Creţu, Leonte Ivanov, Marina Vraciu,



Marina Vraciu, Liviu Apetroaie,


Dragoş Cojocaru

Liviu Papuc

Liviu Apetroaie si Lucian Vasiliu

În sală am recunoscut pe: Olga Iordache Papuc, Mario Castro, Indira Spătaru, Nicolae Busuioc, Anca Oprescu, Tudor Hatmanu, Florin Buciuleag, Nicu Stancu, Vasile Sîrghi, Iulia Ralea, Rodica Rodean, Duţu Voroneanu












Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Dum Dec 16, 2012 10:32 pm, editata de 4 ori
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3526
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Călătoria spre rai a profesorului Emil Iordache- de Richard Constantinescu

Mesaj  Didina Sava la data de Dum Dec 16, 2012 12:10 pm

Călătoria spre rai a profesorului Emil Iordache



Pierderea bunului şi dragului profesor Emil Iordache (1954-2005), figură luminosă, om frumos şi de o foarte mare generozitate, la mijlocul lunii octombrie, a şocat şi îndurerat lumea ieşeană. Lumea celor care într-adevăr l-au apreciat şi l-au iubit, nu a prietenilor interesaţi şi ipocriţi, care nu mai pridideau cu regretele prin ziarele locale sau cu doliul din bărbi...
Apreciez sinceritatea lui Dorin Spineanu, care a scris cele mai emoţionante rânduri despre cel ce a fost cel mai important traducător al literaturii slave din ţară, un fin intelectual, un mare profesor, şi mai mult decât toate acestea un om.
Iată ce a scris Dorin Spineanu: "Prietene Emil Iordache, dacă eşti (şi eşti) pe recepţie, află că, fără tine, la cafeneaua Boema mă plictisesc cumplit. Dacă dai un semn, dragul meu suflet-viu, vin."

Bunătatea prof. Iordache nu cunoştea limite. Îi ajuta şi pe cei care cândva i-au făcut rău. Una din ultimele lovituri pe care a primit-o Emil Iordache a fost îndepărtarea, în mod mişelesc, din colectivul editorial al unei reviste ieşene, al cărei secretar general de redacţie era, de către cei care o conduceau în mod dictatorial... Bineînţeles că şi aceştia, care în urmă cu două săptămâni îl înlăturaseră din redacţie pe motiv de "incompetenţă" pe omul care tradusese zeci de cărţi din cea mai mare literatură, care scrisese nenumărate volume şi îngrijise tot atâtea ediţii ale diverşilor autori importanţi, la moartea sa erau "foarte" afectaţi...!

S-a dus Emil Iordache şi cu el un model.

În studenţie, cunoştea deja operele fundamentale ale literaturii ruse mai bine decât unii profesori, mulţi dintre aceştia fiind din aceia "pe puncte", care parcurseseră treptele ierarhiei universitare foarte repede, sau, după o expresie la modă astăzi, "au ars etapele"... Era convins, precum Ortega y Gasset, că "misiunea universităţii este cultura" şi în acest sens a luptat permanent spre a determina o schimbare în acest învăţământ românesc "falsificat la toate palierele". Universitatea în cadrul căreia te prefaci că oferi şi pretinzi ceea ce nu se poate nici pretinde şi nici da este o instituţie falsă şi demoralizantă.
A fost şeful Catedrei de Slavistică a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" şi titular al cursurilor "Epoci culturale slave", "Literatura rusă", "Laureaţi ai Premiului Nobel", "Antropologie culturală", "Epoci literare slave". Studenţii, vorbind despre profesorul lor, spuneau că "e singurul care a zăbovit în gândurile noastre şi după terminarea orelor de curs. Modul în care vorbea, modul în care, verbal sau nu, comunica, modul în care ne privea şi ne simţea făcea din el o persoană aparte." Susţinea că în învăţământul superior, în construirea Universităţii, trebuie să pornim de la student, nu de la ştiinţă, nici de la profesor. "Universitatea trebuie să fie proiecţia instituţională a studentului..."
Emil Iordache a debutat în anul 1982, în "Suplimentul literar şi artistic", şi a colaborat cu studii şi articole de critică şi istorie literară, recenzii şi prezentări de cărţi, traduceri în reviste precum "Caiete botoşănene" (pe care de fapt el le realiza), "Steaua", "Luceafărul", "Ateneu", "Cronica", "Timpul", "Contrapunct", "România literară", "Observator cultural", "Poesis", "Însemnări ieşene" etc. În urmă cu câteva săptămâni, ne-a oferit un text, care apare în acest număr din ROST, şi ne-a asigurat de tot sprijinul său.
Opera sa cuprinde cărţi de critică literară, studii şi eseuri, traduceri, ghiduri de conversaţie. Exemplificăm cu câteva din titlurile cărţilor sale: Semiotica traducerii poetice (Junimea, 2003), Carte către Serghei Esenin (Timpul, 1995), Evadări din Zoorlanda (Moldova, 1998), Serghei Esenin. Omul şi poetul (Junimea, 1998), Literatura orizontală (Timpul, 1998), Cărţile de pe masă (Timpul, 2000), Studii despre Gogol (Timpul, 2000), Persanul cu nas de argint (TipoMoldova, 2002), Variaţiuni pe marginea subteranei (Convorbiri literare, 2004). A fost cel mai important traducător român din limba rusă şi unul dintre cei mai mari din Europa, tălmăcind nume precum: Feodor Abramov, Casa (Univers, 1985), Iosif Brodski, Din nicăieri, cu dragoste (Timpul, 1995), Mihail Bulgakov, Însemnările unui tânăr medic (Polirom, 2005), F.M. Dostoievski, Însemnări din subterană (Timpul, 1996), Idiotul (Polirom, 1998), Jurnal de scriitor vol I, I, III (Polirom, 1998, 1998, 2000), Jucătorul şi alte microromane (Polirom, 2003), Venedikt Erofeev, Moscova – Petuşki (Cartier, 2004), Pavel Florenski, Stâlpul şi Temelia Adevărului. Încercare de teodicee ortodoxă în douăsprezece scrisori. (Polirom, 1999), Daniil Harms, Mi se spune capucin (Polirom, 2002), Dmitri Merejkovski, Gogol si diavolul (Fides, 1996), Vladimir Nabokov, Clipa de curaj sau Drumul spre Zoorlanda (Panteon, 1996), Boris Pasternak, Doctor Jivago (Polirom, 2000), Andrei Platonov, Moscova cea fericită şi alte nuvele (Polirom, 2003), John Toland, Viaţa lui Adolf Hitler, vol. I (Moldova, 1995), Lev Tolstoi, Anna Karenina (Polirom, 2003), Viktor F. Vostokov, Incursiune în medicina indo-tibetană (Polirom, 2001). S-a străduit permanent, şi a reuşit, să facă mai uşoară învăţarea limbii ruse, alcătuind fie ghiduri precum: Ghid de conversaţie român-rus (Polirom, 2000), Ghid de conversaţie rus-român (Polirom, 2003) sau cursuri audio.
A publicat reportajul-eseu Paşii poetului (Timpul, 2000), în colaborare cu Gellu Dorian, contribuind astfel la mai buna conoaştere a biografiei eminesciene. De asemenea, a tradus în limba rusă, în anul 2000, an dedicat poetului naţional, un volum de poezii, venit după aproape 20 de ani de aşteptare, ce cuprinde, pe lângă poeziile antume foarte cunoscute, poezii postume şi antume religioase, cenzurate în timpul regimului comunist. Mai adăugăm la această impresionantă operă peste două sute de articole publicate în reviste din ţară şi din străinătate şi un manual de jurnalism, pe care, din generozitate, l-a pus la dispoziţia studenţilor pe internet şi care a fost "preluat", fără jenă şi fără a indica autorul, de către o profesoară în cadrul cursurilor pe care le ţinea la o universitate din vestul ţării.
Am fost onorat să particip la compatibilizarea traducerii cărţii Însemnările unui tânăr medic a lui Bulgakov, din punct de vedere a limbajului medical. Avea să fie ultima sa carte.
Nu pot să nu relatez ultima întâlnire cu profesorul Iordache, de la "Boema", când, împreună cu prietenul Dan Mazilu, ne-am bucurat, câteva ore, de prezenţa atât de caldă şi de plină de învăţăminte. Când a aflat că una din cărţile traduse de el, Stâlpul şi temelia adevărului , de Pavel Florenski, era la oferta unei librării la doi poli, ne-a împărtăşit cât de tulburătoare a fost experienţa traducerii acestei cărţi şi, scoţând din buzunar suma amintită, mi-a spus: "Mergeţi şi cumpăraţi cartea!". Tot aşa de tulburat a fost şi atunci când, rugându-l să-mi scrie câteva rânduri pe volumul Moscova cea fericită şi alte nuvele al lui Andrei Platonov, pe care-l considera cel mai mare scriitor al secolului al XX-lea, i-am spus că am cumpărat-o la un preţ şi mai mic!
Va rămâne în amintirea noastră şi prin aceste ultime mirări şi gesturi.
Dumnezeu să-l odihească!


Richard Constantinescu


sursa http://www.rostonline.org/rost/nov2005/emil-iordache.shtml


Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Dum Dec 16, 2012 12:26 pm, editata de 3 ori
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3526
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Cinci ani fara Emil Iordache-de Bogdan CRETU-Data publicarii: 12/10/2010

Mesaj  Didina Sava la data de Dum Dec 16, 2012 12:14 pm

Cinci ani fara Emil Iordache

Data publicarii: 12/10/2010

Daca, din pacate, omul s-a stins, cartile sale au ramas, unele chiar nepublicate inca (ma gindesc la sinteza despre autorii slavi cistigatori ai Premiului Nobel), iar traducerile vor fi reeditate ani buni de acum incolo, in primul rind pentru ca este greu sa dai variante mai bune.
Nici nu stiu cum si cind au trecut cinci ani de cind Emil Iordache s-a mutat intre cei drepti. Nu am sa uit niciodata telefonul pe care l-am primit a doua zi, pe la 5 dimineata, de la Dragos Cojocaru, care, cu o voce care parca nu era a lui, m-a anuntat nenorocirea. Cu o seara inainte petrecuseram vreo doua ceasuri linistite, calme, pe care le-am povestit cum am putut la citeva saptamini dupa aceea. In ultimele zile i-am recitit citeva carti (Literatura orizontala, Evadari din Zoorlanda, Cartile de pe masa, Studii despre Gogol, Variatiuni pe marginea subteranei) si mi-a revenit in minte pilda atit de benefica a lui Emil Iordache care, cind iesea in tirg, avea deja ceasuri bune de munca la masa de scris. Reputatul slavist avea un program caruia putini i-ar fi facut fata, care presupunea efortul zilnic de a scrie, de a traduce citeva zeci de pagini. Un astfel de ritm poate parea neplauzibil pentru unii mai sterili, dar el este firesc unui profesionist care se dedica intru totul meseriei sale; in ultimii ani ai vietii sale am fost adesea martor al acestei salahorii care trebuie sa-l fi consumat si ea destul. Altfel nici nu ar fi fost posibil ca intr-o viata atit de scurta (nici nu implinise 51 de ani cind s-a stins) sa fi scris peste 10 carti si sa fi tradus zeci de autori si opere clasice ale literaturii ruse, de la Puskin, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, la Bulgakov, Platonov, Daniil Harms, Makanin, Blok si Venedikt Erofeev. Intr-o cultura cum este a noastra, care se multumeste cu doua traduceri integrale ale lui Don Quijote (Franta are peste 60!), un talmaci care reuseste sa rescrie in romaneste carti uriase precum Suflete moarte, Anna Karenina, Idiotul, Insemnari din subterana si atitea altele trebuie privit cu acelasi respect care i se cuvine unui scriitor harnic si bun. Dar, din pacate, noi nu stim sa ne respectam marii traducatori, considerind ca a traduce inseamna a lua dintr-o parte si a pune in alta. In orice caz, Emil Iordache trebuie asezat in rindul celor mai mari traducatori pe care i-am avut si-i avem, de la Mircea Ivanescu, la Stefan Aug. Doinas, Antoaneta Ralian, Irina Mavrodin, Florin Chiritescu, Stefania Mincu si Dragos Cojocaru (tin sa inchei aceasta lista cu atitea lacune cu italienistul iesean, nu intimplator cel mai bun prieten al lui Emil Iordache).

Daca, din pacate, omul s-a stins, cartile sale au ramas, unele chiar nepublicate inca (ma gindesc la sinteza despre autorii slavi cistigatori ai Premiului Nobel), iar traducerile vor fi reeditate ani buni de acum incolo, in primul rind pentru ca este greu sa dai variante mai bune, apoi pentru ca, din pacate, din ce in ce mai putini vor fi cei care se vor inhama la invatarea unei limbi fata de care conservam reticente natinge, cum este limba rusa. Emil Iordache a lasat in urma sa o opera pe care o putem consulta oricind, dar asta nu ii poate consola pe cei care simt ca au pierdut un om de mare caracter si generozitate.

Am mai scris si acum cinci ani despre norocul care ne-a palit pe cei citiva tineri si novici universitari pe care Emil Iordache ne-a adunat, nu stiu prin ce intuitie ori prin ce simt al potentialului fiecaruia, in preajma sa. Acum, dupa ce, in cei cinci ani scursi de la moartea sa, s-au intimplat atitea, cand ma consider mult mai copt si cu capul pe umeri decit puteam fi atunci, imi dau seama ca, intr-adevar, norocul a fost de partea noastra. Eu unul am furat de la Emil Iordache meserie; de la el am invatat ca important este sa muncesti si iar sa muncesti si ca toate celelalte sint, pentru un universitar care se respecta, amanunte care nu trebuie sa-l disturbe. Ironia sa lipsita de rautate, simtul umorului, dar si spiritul critic probabil ca mi-au antrenat, in acei ani de formare, citeva calitati de care azi ma folosesc natural (nu as vrea in nici un caz ca totul sa sune a lipsa de modestie). Tin minte ca, in redactia „Insemnarilor iesene", ne amuzam incercind sa ne scriem unul altuia rubricile si imitindu-ne, in scris, fiecare stilul celuilalt. Lui ii era mai usor, pentru ca pe atunci eu scriam destul de inflorit, cu tot felul de ticuri si de retorisme ostentative, care nu erau greu de ingrosat. Am retinut ca-mi simplifica mereu fraza, ceea ce am inceput sa fac eu insumi de ceva vreme. Dar asa am invatat multe.

Nici nu pot spune cit mi-a lipsit Emil Iordache dupa acea nenorocita zi de 11 octombrie 2005. Poate nu intimplator, dupa moartea sa au inceput sa curga si loviturile: pina atunci traisem lipsit de griji, de complexe, sub un clopot de sticla. Dupa aceea au urmat moartea tatalui meu, citeva rupturi care au lasat urme, pierderea unui alt prieten, Marin Mincu, si destule altele. Dar si atitea experiente frumoase, printre care casatoria si copilul sint, sigur ca da, cele mai importante. Cert este ca, de cite ori m-am aflat in cumpana, dar si de cite ori am gustat din otrava succesului, m-am gindit la Emil Iordache. Mi-ar fi prins bine un sfat al lui, caci avea mereu limpezimea neinversunata a celui care priveste lucrurile cu detasare. Mi-ar fi prins bine si sa-l vad ca se bucura alaturi de mine. Dar, din pacate, cam toate, bune si rele, au venit dupa moartea sa. Ma tem ca asta a fost cam prima maciuca serioasa pe care viata mi-a trintit-o in moalele capului, pentru a ma maturiza. Am mai incasat citeva dupa aceea, dar m-am consolat ca asta inseamna sa fii om matur.
Privind in urma, vad mereu o prezenta luminoasa care zimbeste intelegator sau ma cearta, ironic, din deget: este Emil Iordache. Fata de el inca imi este rusine atunci cind gresesc, dar ma simt si mindru atunci cind socotesc ca si el s-ar fi simtit cumva multumit de prietenia care incepuse sa ne lege. Lectia lui Emil Iordache pentru mine continua.

Bogdan CRETU

sursa:http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/cinci-ani-fara-emil-iordache~ni6ofl


Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Dum Dec 16, 2012 12:32 pm, editata de 2 ori
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3526
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Antonio Patraș: „Cu gândul la Emil Iordache (1954-2005)”

Mesaj  Didina Sava la data de Dum Dec 16, 2012 12:23 pm


Pe Emil Iordache am avut norocul să-l întâlnesc încă din adolescenţă, la începutul anilor ’90, la cenaclul Junimea. Abia izbutise să se stabilească în Iaşi (tocmai se eliberase un post de asistent la Catedra de Slavistică) după un stagiu prelungit în provincie, la munca de jos, ca profesor navetist pe ruta Săveni-Botoşani. Din această pricină, probabil, domnii de la Casa Pogor îl luau cam de sus, prezentându-l publicului larg, atunci când se întâmpla să ia cuvântul (adică mai mereu), cu o enervantă condescendenţă, pe care însă el o îngăduia tacit, cu modestia omului ce se ştie superior. E drept, vestimentaţia neîngrijită şi verva lui de conviv deprins să-şi petreacă vremea prin cârciumi îl făceau suspect în ochii condeierilor vigilenţi de prin partea locului, obişnuiţi cu alt profil de universitar, mai auster şi mai supravegheat, impersonal chiar, în genul academicianului Constantin Ciopraga, să zicem.

Ei bine, spre deosebire de venerabilul şi prolificul exeget, Emil Iordache nu obişnuia să măsoare timpul doar după cantitatea paginilor înnegrite. N-a fost un intelectual de birou, din casta izolaţilor în turnul de fildeş. Din contra. Generos până la sacrificiul de sine, de o nobleţe sufletească rar întâlnită, Emil Iordache ştia să se impună firesc în diversele cercuri, de la berărie la Academie, printr-un soi de inteligenţă extrem de persuasivă, de bărbat nobil şi iscusit la vorbă ca un sofist. Întruchipa mai curând modelul înţeleptului decât pe cel al savantului pursânge, egoist şi eficient, însă complet insensibil la valorile etice prin însăşi natura exlusivă a preocupărilor proprii. Or, tocmai chestiunea morală i se părea lui de maximă importanţă, de o importanţă mai mare, oricum, decât aşa-zisul „profesionalism” al intelectualilor cu trecutul pătat. Incapabil totuşi de ură, chiar dacă ignobilul sentiment ar fi slujit o cauză demnă, în loc să devină mizantrop ca un bicisnic şoarece de bibliotecă, el a preferat să-şi trăiască ideile „pe viu”, în mijlocul oamenilor, izbutind să polarizeze în jurul personalităţii sale excepţionale, pe lângă puzderia de admiratori, şi un adevărat cerc de elecţiune. A făcut şcoală, cum se spune. Dar nu la modul elitist, aulic, sacerdotal, ci într-o manieră mult mai relaxată, cu priză la un auditoriu numeros şi eterogen, dispus la o adică să consume, de dragul conversaţiei, vodcă sau bere.

Din păcate, nimeni nu are cum măsura inteligenţa risipită în improvizaţii ad hoc, de tipul epigramei, la taifas cu amicii, pe stradă sau în sala de curs – motiv pentru care despre profesorul ieşean s-ar putea afirma, ca şi despre Caragiale, că omul şi-a întrecut cu mult opera (e drept, nici aceasta de neglijat!). Altminteri, pentru autorul Nopţii furtunoase (inventatorul literaturii potatorice, în opinia lui Călinescu), Emil Iordache avea o mare slăbiciune, mărturisind vădite afinităţi temperamentale. Traducător al marilor prozatori ruşi, de la Tolstoi, Dostoievski, Platonov sau Harms la Makanin, Nabokov sau Venedikt Erofeev (despre Moscova-Petuşki, ultima lui tălmăcire, zicea cu mândrie: „Parc-aş fi scris-o eu!”), Emil Iordache scria aşa cum vorbea: inteligent şi fermecător, spontan şi fără protocol, cu familiaritatea cu care te adresezi unor vechi prieteni. Naiv ca un copil mare, Profesorul credea că toţi oamenii îi sunt sau îi pot fi amici. Se înşela, desigur. Însă iluzia asta l-a ajutat să-şi trăiască viaţa frumos, ca pe o sărbătoare de neuitat.

Cu Emil Iordache a dispărut, de fapt, o întreagă lume. O lume îngropată, încet încet, în cărţi şi în vise.

Antonio Patraş

sursa:http://www.iasuluniversitar.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1067:antonio-patras-cu-gandul-la-emil-iordache-1954-2005-&catid=56:opinii&Itemid=84
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3526
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Re: „Emil Iordache, un univers de personaje”- 16 dec 2012

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum