Ultimele subiecte
» Mihaela Moşneanu
Joi Oct 19, 2017 10:53 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Mier Oct 18, 2017 6:17 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Joi Iun 01, 2017 9:42 pm Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

ION IONESCU-BUCOVU-BLOG DE LITERATURĂ

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

06012012

Mesaj 

ION IONESCU-BUCOVU-BLOG DE LITERATURĂ









VIS

te-am visat, mamă, trecând
peste câmp înalt de zare,
zbor de paseri călătoare,
timpul tău amestecând.

te-am strigat ca să mai stai
să te văd si eu pe culme.
spre ce început de lume
tu ca îngerii plecai?

erai plânsă şi aveai,
aripi albe, dor de mamă,
şi mi se făcuse teamă,
te strigam şi n-auzeai.

zbor de paseri argintii,
ce te duc în vis uşoare,
îngropate-n veşnicii,
triste si nepăsătoare.

te-am visat, mamă, trecând
şi în ochi aveai suspine,
genele-ţi de lacrimi pline
şi de mine întrebând…

3 septembrie 2010


Ultima editare efectuata de catre ION IONESCU-BUCOVU in Mar Ian 10, 2012 8:46 am, editata de 1 ori
avatar
ION IONESCU-BUCOVU

Numarul mesajelor : 40
Varsta : 79
Localizare : RÂCA,ARGEȘ
Data de inscriere : 06/01/2012

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

ION IONESCU-BUCOVU-BLOG DE LITERATURĂ :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 15, 2012 4:57 am  ION IONESCU-BUCOVU



imnul umanitatii
( închinat tuturor femeilor din lume)

dragele mele,
ştiţi voi cât preţuiţi pe pământ?
voi sunteţi dragoste, creaţie, floare,
tot ce-i mai frumos în lume,
iubite, mame, amante, surori,
în voi învie dorul,
voi mişcaţi lumile,
pruncii în braţele voastre
sunt zeii care ne duc mai departe viaţa,
mâinile voastre,
când mângâie,
sun leacul dorului împlinit.
ce-i viaţa fără voi?
un etern întuneric,
voi naşteţi genuni,
declanşaţi resorturi nebănuite
în inimile iubiţilor,
sunteţi ape curgătoare
peste inimile noastre,
vinul care ne-mbată,
motorul lumii şi mormântul ei,
voi sunteţi viaţă
şi sunteţi moarte,
fericirea sau nefericirea noastră,
inimile noastre n-ar putea să zboare
fără inimile voastre,
voi sunteţi darul
pe care Dumnezeu
l-ā făcut ochilor noştri
şi inimilor noastre,
voi ne topiţi în iubire,
deveniţi izvoare de iubire divină,
voi faceţi ca bărbaţii,
să se întoarcă, debordând de fericire,
acasă la ora amurgului,
îmbătaţi de dragostea voastră.
când iubirea copleşitoare vă face semn,
noi vă urmăm îndemnul,
chiar dacă drumurile
sunt grele şi prăpăstioase,
iubirea vă e cunună
şi tot ea vă crucifică,
adesea vă retează uscăciunile
şi vă distruge răutatea şi egoismul.
iubirea, asemenea snopilor de grâu,
ne seceră şi vă seceră,
vă treieră pentru ā vă decoji,
vă vântură pentru ā vă curăţa de pleavă,
vă macină până la înălbirea făinii voastre,
vă frământă
până ajungeţi supuse, divine, pure
ca apoi să vă hărăzească focul
şi să deveniţi
pâinea noastră cea de toate zilele.
nu va lăsaţi stăpânite de îndoială,
egoism, meschinărie, suspiciune sau teamă,
căutaţi doar tihna şi plăcerea dragostei
care vi se dăruie.
dacă nu, acoperiţi-vă goliciunea
şi ieşiţi din treierişul iubirii,
rămânând singure,
în lumea fără anotimpuri,
unde veţi râde, fără bucurie,
unde veţi plânge, dar fără lacrimile
pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.
în voi cântă cel mai frumos imn de pe pământ:
imnul umanităţii…


Ion Ionescu-Bucovu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 14, 2012 10:31 pm  ION IONESCU-BUCOVU

eu te-am iubit, femeie

eu te-am iubit, femeie,
perlă de diamant,
mi-ai fost mereu iubită
iar eu ți-am fost amant.

te-am ocrotit o viață
tu, floarea mea de dor,
dar nu ți-am spus-o-n față,
ți-o spun după ce mor.

stând singur în cetate,
tu încă îmi lipseai,
vrăjile mele toate
numai tu le-mplineai.

ești pasăre măiastră,
cu aripi de cocor,
stai singură-n fereastră
și mă-nveți să zbor.

și am zburat cu tine
într-un tărâm de vis,
prin lumile divine
și chiar în paradis.

ți-am fost mereu povară,
iubire și durere,
iar tu o floare rară,
din care-am sorbit mie
re.

marţi, 14 februarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 14, 2012 2:41 am  ION IONESCU-BUCOVU

Ultimele zile din viață ale lui Ion Luca Caragiale
(60 de ani de la moartea lui )

Înainte cu o zi de a -și da obștescul sfârșit, seara, Caragiale a avut o lungă conversație cu fiul său, Ion Luca, despre Shakespeare cu referire la Macbeth. Divinul Brit era pentru el o adevărată revelație, impresionat cum dintr-un fiu de negustor, trecând prin mai multe avataruri ale vieții, de la calfă de măcelar până la gloria de mare dramaturg, a ajuns să cucerească întreg mapamondul cu piesele lui. I-a vorbit despre Macbeth și despre Branco, cei doi generali ai Scoției, care se întorc victorioși dintr-o bătălie câștigată pentru regele lor, Duncan. Din dorința nemăsurată a ledyei Macbeth de a-și vedea soțul rege, pune la cale uciderea lui Duncan. El îi va ucide pe toți care-i vor sta împotrivă, dar crimele lui vor revolta toată țara. Între timp ledy se sinucide, roasă de remușcări, după care este ucis și el într-o aprigă luptă. Concluzia lui Caragiale era că odată intrat în jocul crimei, nu te mai poți opri, o crimă duce la altă crimă, dar și că orice criminal va fi pedepsit. Lui Caragiale îi plăcea adâncimea analizei psihologice care a făcut din această dramă una dintre cele mai puternice drame în care tragicul se îmbină cu grotescul.
Fiul său, Mateiu ajunsese la vârsta când trebuia să termine Facultatea de Drept și să-și clarifice statutul de intelectual. Merseseră împreună la Iași iar Mateiu era purtătorul unui caiet de poezii care voia să-l prezinte Vieții Românești și Opiniei. Planul lui Caragiale era ca Mateiu să se stabilească la Iași pentru a-și lua licența în drept. Caragiale părea ,, ostenit, dar râdea” Unul din prieteni doctor, îi luă pulsul. ,,E frecvent al dracului!”, zisese Caragiale, după care pe un ton vehement:,, Ce, mă, să mor de inimă?”Avea întradevăr pulsul foarte accelerat. Era un semnal ca un dangăt de clopot care anunța marea tragedie. De la Iași, Caragiale a dat pe la Roman pentru a-și vizita prietenii. Apoi s-a grăbit să plece acasă în Germania, unde se mutase, autoexilându-se. Invitat de Zarifopol la restaurantul Sachseinhof pentru a lua masa, veniseră cei doi cu soțiile plus Cella Delavrancea.
În seara de 8 spre 9 iunie în familie era liniște și voie bună. Cella exersa la pian, doamna Alexandrina pregătea menajul iar fiul cu tatăl se retrăseseră în aprinse discuții referitoare la Sakespeare. După discuții, Caragiale, obosit, ceru să se retragă în camera lui de lucru și să nu fie deranjat, voia să aibă liniște și singurătate. Parcă prietenii și familia deveniseră de prisos. Caragiale nu a mai fost deranjat până a doua zi, când Luki, mergând să-l cheme la dejun, îl găsi mort, căzut din pat, cu gura deschisă și cu privirea fixă. Noaptea auziseră accese de tuse.
Seara vestea tragică se răspândi și în țară. A fost informat mai întâi Palatul, apoi consternare generală. Țara intră în lungi zile de doliu. De la ,,amicii” anonimi și până la Carmen Sylva, lumea românească intelectuală deplângea pe dispărut. Văduvei i se trimiseră 2000 de lei pentru cheltuieli de urgență, apoi începură să curgă sumele de ajutor. Cineva făcuse și o glumă pe aceată temă:
Mult sărmane Caragiale,
Curg la sume de parale!
O, guvernu-ți este foarte
Bun și darnic…după moarte
,,Din autopsia sumară ce i s-a făcut, s-a constatat că suferea de o artero-scleroză și de un defect al inimii. Medicii au rămas uimiți de frumusețea structurii creierului. Corpul a fost îmbălsămat și expus în capela primului cimitir protestant din Schoneberg. Pe 27 iunie, la orele 4 după amiază, rămășițele defunctului au fost coborâte în cripta capelei zisului cimitir, în prezența fiului său cel mare, Matei Ion Caragiale și a d-lor Vlahuță, Delavrancea, Dobrogeanu-Gherea, cu doamna, D. Gusti-Iași, Cerna și Ivașcu”
,,Pe săracu nenea Iancu l-am așezat ieri într-un cavou, de unde tocmai la toamnă va fi transportat în țară”,scria Panait Cerna lui Romulus Cîndea. Și cu aducerea în țară a rămășițelor pământești ale lui Caragiale a fost o întreagă poveste hazlie. De la Berlin, printr-o eroare de calcul, cosciugul expediat, ,, într-un vagon roșu, de marfă, fără scrisoare de trăsură,” intră într-un joc grotesc, ca într-o schiță a lui MarkTwain, fiind rătăcit pe liniile moarte din diferite gări. La București, sosirea coșciugului era așteptată pe 19 noiembrie de Emil Gârleanu, Ion Brezeanu, pictorul Satmary, Garabet Ibrăileanu și câțiva ziarișri. A fost depus la Biserica Sf. Gheorghe, de unde plecase și Eminescu pe drumul de veci. Slujba de înmormântare a fost ținută de Take Ionescu, urmată de Delavrancea, Sadoveanu, Mihail Dragomirescu și I. Procopiu.
Cortegiul a străbătut stada Colței, Bulevardul Carol, strada Academiei Regale,Calea Victoriei, stada Carol, Calea Rahovei, și strada 11 Iunie. Timpul a fost urât, un cer plumburiu și ploios, plângându-l parcă pe marele dramaturg care dispărea din acestă lume.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 13, 2012 4:46 am  ION IONESCU-BUCOVU

Clepsidra dragostei, autor Ion Ionescu-Bucovu, volum online de poezie

Dragii mei, vă anunţ apariţia celui de-al 50-lea volum din Biblioteca noastră.
Ion Ionescu-Bucovu ne dăruieşte un volum de poezie amplu "Clepsidra dragostei".

Clepsidra dragostei, autor Ion Ionescu-Bucovu
îl puteţi citi aici
http://en.calameo.com/read/0006169125685def43210

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 12, 2012 9:40 am  ION IONESCU-BUCOVU

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 11, 2012 12:10 am  ION IONESCU-BUCOVU

sfat bahic

Mai stai afară, omule, și- așteaptă,
Raiul e-nchis doar pentru inventar,
Urcă sisific treapta ta cu treaptă,
E ultima distracție-n Fanar.

Mai cumpără pe bani ceva iubire,
Mai râzi de saltimbancii trecători,
Nu îți ieși prea repede din fire,
Trăiește-ți viața printre muritori.

Nu mărgini nemărginirea toată,
Că zborul nostru este infinit,
Ridică-ți fruntea până în zenit,
Privește orizontul roată-roată.

Întoarce-ți iar privirea către soare,
Aprinsele lui raze să sorbim,
Deschide ochii mari ca să-l privim,
Că el ne ține veșnic în picioare.

E timpul din tainele lumii s-aduni
Dimineața când iarba e plină de rouă
Numai acele frumoase minuni,
Ce face din ele cunoaștere nouă.

Ridică paharul pentru -naltă iubire
Și bea-l, fericit, pân’la fund,
În ochi să ai mereu strălucire
Și gândul să-ți fie de-apururi profund.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 10, 2012 2:18 am  ION IONESCU-BUCOVU

melancolia mea

melancolia mea, melancolie stinsă,
în nopți de iarnă tot mai dulci,
mai du-te,-acasă, dragă, să te culci
și lasă-te sedusă și învinsă.

natura toată doarme-n agonie,
într-un lințoliu alb de catifea,
melancolia mea, melancolie,
tu ai căzut în ceașca de cafea.

apusul cască răni adânci de sânge,
ascult cum plâng fântânile de ger,
cum paserile zgribulite pier
și cum natura înghețată plânge.

cuprins de setea mea de depărtare,
nu-mi tulbura dorința mea de azi,
visez mereu pădurile de brazi,
să-mbrățișez cu drag întreaga zare.


vineri, 10 februarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 09, 2012 2:57 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Primele doua strofe din poezia "Iubesc lumina" dau impresia că ese vorba de un sonet, că urmează două terţine cu o sentinţă finală vulcanică. Însă şi finalul ales de dv este deosebit. Vă felicit!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 09, 2012 1:22 am  petrov nicolina

M-a impresionat foarte tare poezia VIS, mulţumesc. Vă felicit şi pentru altele pe care am reuşit să le parcurg!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 09, 2012 12:06 am  ION IONESCU-BUCOVU

iubesc lumina

iubesc lumina și doresc să fiu
cu razele de soare ce se ridică-n zare
simbolul vieții de redeșteptare
lăsând în urmă gândul meu pustiu.

m-ademenesc idei înrobitoare,
ce-au făurit din sufletu-mi sicriu,
de azi le voi schimba-n principiu viu,
urâte germinări ucigătoare.

răsare și se-ntinde dimineața,
ca un surâs de galben trandafir
vin primăveri pe aripi de zefir,
se naște din minuni frumoase viața.

prind soarele în palmă ca povară,
mi-arunc din firea mea tot ce-i străin,
privesc în jur la cerul meu divin
și-aștept să vină fericita vară.

joi, 9 februarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 08, 2012 11:14 pm  ION IONESCU-BUCOVU

FÂNTÂNA PĂRăSITĂ

Era prin anul 1961, toamna târziu; ploi amarnice cădeau peste sat. Singurile ființe care stăpâneau cerul plumburiu erau ciorile care se ridicau în cârduri uriașe deasupra caselor și se lăsau peste sat ca o pată neagră uriașă, întunecându-l și dându-i o notă lugrubă de înmormântare.
Regimul comunist intrase în febra colectivizării, în sat apăruse o mașină de la raion care făcu mare vâlvă în tot satul: primul secretar al raionului a venit să facă ședință cu toți factorii de răspundere din comună pentru a porni munca de colectivizare a agriculturii. După o ședință fulger la școală, se formară câteva comisii care trebuiau să meargă prin sat pentru a lămuri oamenii de binefacerile colectivizării.
La începutul toamnei vreo treizeci de sărăcani înființaseră gospodăria colectivă ; acum trebuia să vină întregul sat alături de ei. - se întrebau sătenii, supărați că vor rămâne fără pământuri și fără strânsura lor de-o viață....
Comisia luase satul la rând de la un cap la altul dar nu găsiseră oamenii acasă; majoritatea lor fugiseră în pădure sau pe la neamuri prin alte sate, în comună nu mai rămăseseră decât bătrânii, femeile și copiii care trebăluiau pe lângă casă. Munca de lămurire consta mai întâi în discuții că , , , , . Apoi după ce-l amețeau cu aceste întrebări, îi puneau o coală de hârtie sub nas și se rugau de el, Dacă nea cutare se împotrivea, discuțiile luau altă turnură: Acolo la post îl aștepta alt țigan din partea Muscelului, pe nume unuTârsă, făcut și el, proaspăt, milițian, și cu doi ortaci de la securitate care-l luau și ei la întrebări: să dea el o declarație și să le arate cine îl ține în loc și să mai spună în acea declarație unde este arma pitită, că ei știu că numitul are o armă cu care vrea să răstoarne regiumul... Între timp altul arunca vreun hârb de armă în curtea sau grădina împricinatului și ei se făceau că o caută, o găseau, și începeau să-l amenințe: < De geaba se chinuia împricinatul să le spună că el în viața lui n-avusese armă, lucrurile erau aranjate, s-a găsit arma pitită de el și gata! Dacă împricinatul făcea cererea de trecere la gospodărie, anulau procesul-verbal și toată mascarada cu arma lua sfârșit.
Pe alții îi lua direct la bătaie: - și jap!, jap!, jap! câteva perechi de palme sau după caz câțiva pumni în piept sau în burtă până-l căpiau și ăla de frică, semna cererea!
Ajunsese comisia și la Moșu, adică la Vlad Andrei, pe numele lui adevărat. Satul tot îi zicea Moșu din cauză că omul apăruse târziu în sat, venit proaspăt din prizonierat din Uniunea Sovietică. Stătuse ce stătuse holtei și apoi se însurase cu una a lui Zevedei, cam tot de teapa lui, femeie avută, dar cam scăpătată. Și Vlad Andrei intrase cu averea lui la care se adăugase și cea a lui Zevedei, desființaseră gardurile, că erau vecini, și se instalase în casă la nevastă. Făcuseră o avere frumușică, căpătaseră și un copil, de la Dumnezeu, pe nume Marin care acum era în armată la Focșani, la artilerie grea. Cu câțiva ani în urmă fusese făcut chiabur, dăduse la cote până se spetise și mai făcuse și ceva pușcărie pe la canal că fusese țărănist.
-Hei, Moșule, se strâmbă Carol la el, te treci la colectiv sau nu te treci?
-Măi, copiii Moșului, eu nu zic că nu mă trec, dar mai dați-mi un răgaz să vorbesc și eu cu băiatul ăla din armată că de...el e viitorul, pământul e al lui, locul meu de-acum încolo e la cimitir...dacă fac eu cererea poate mă blesteamă..., uite, vedeți dumneavoastră, se repezi el la grindă să ia actele pământului, ăsta e dat de Cuzea lui Zevedei, adică lui socru-meu, e-al neveste-mii, ăsta e al lui tataie Andrei, dat tot de Cuzea când a dat satele la linie, ăsta e al meu, dat în douăzeci că mi-am lăsat două degete la Mateiaș și m-au ținut nemții patru ani prizonier în Pădurea Neagră, acolo ne dădea ciorbă de câini și de pisici moarte să mâncăm...și-am venit de-acolo pe jos...apoi am făcut și războiul ăsta până la Stalingrad, unde m-au luat rușii prizonier...Când m-au luat, eu le-am spus: Și ei nimic, ești bun!
-Moșule, se resti un securist la el; era o namilă de om, ales special pentru bătaie, pe noi nu ne interesează poveștile dumutale, te treci sau nu te treci?
Moșul se roși, se schimbă la față, și mormăi ca pentru el:
-Auzi, domnule, cică spun povești...
El, care trecuse prin ce trecuse, spune povești? Ai? Derbedeii ăștia nu știu ce-i ăla un război! Nu știu ce-a fost la Mateiaș sau la Stalingrad...Nici în prizonerat la nemți și la ruși... Și-acu, auzi, spun povești...
-Hai, ce ți-a luat Dumnezeu gura?- zise un al doilea din comisie, un învățător comunist care umbla toată ziua cu ei prin sat.
-Ce?- se trezi din gândurile lui Moșul, întrebând.
-Cum ce, chestia cu cererea!
-Păi eu vă spusei ceva!
-Ce ne spuseși?
-Să vorbesc și eu cu băiatul ăla din armată...
-Bine, Moșule, îți promitem că ți-l aducem noi acasă să discuți cu el! După ce discuți cu el, trecem pe la tine să luăm cererea!
-Eu zic să nu mai treceți că v-o aduc eu la Sfat!
-Bravo, Moșule, așa te vrem!
Și comisia plecă mai departe.
Se lăsase o seară neagră, de păcură peste noroaiele satului. Din ceruri venea spic de ploaie rece și bătea un vânt tăios, un fel de crivăț mai blând, care-ți intra în oase. Moșul păși în tindă și o găsi pe nevastă-sa făcând focul în sobă; scotea paie dintr-un coș și le înfunda într-o sobă oarbă cu un vătrai.
-Făăă, n-auzi, o strigă el, ai dat apă la boii-ăia?
-N-am dat, mă, n-am dat!- se resti nevastă-sa pe el.
-Și tu de ce-mi răspunzi așa restit? Toată viața mea am avut parte numai de resteie! N-am avut nicio mângâiere de la nimeni! Și-acu vii și tu cu vorba ta nenorocită să mă lovești peste obraz...
Acum s-a hotărât el, într-o clipită, să-și pună capăt zilelor! Luă gălețile din tindă și cobilița și coborâ devale la fântână. Le umplu cu apă, urcă coasta cu ele la spinare, le duse în grajdul boilor și le puse dinaintea lor; boii sorbiră apa și cu nările lor calde se-ntoarseră către stăpân. El, cu o mână pe unul și cu cealaltă pe al doilea, începu să-i mângâie, îi peria cu degetele și-i săruta printre lacrimi. Cum să-i dea el la colectiv? Îi crescuse de mici, erau singurii lui prieteni care-l scoseseră din sărăcie și cu care își petrecea majoritatea timpului la muncă. Unul din ei începu să-l lingă pe mâini, parcă i le-ar fi sărutat în semn de mulțumire.
-Stați cu tata că vă mai aduc câte-o găleată!- le zise el, cu ochii pe ei. Și iar luă cobilița și iar coborî coasta la fântână. Se întoarse cu gălețile pline și le puse dinaintea boilor. Animalele băură cu sete apa și de data aceasta începură amândoi să-i lingă cu limbile lor aspre mâinile stăpânului.
-Adio, tată, se repezi el în genunchi în fața lor și începu să plângă ca un copil. Adio, Priane, și, adio, Joiane! Eu nu semnez cu mâna mea cererea să vă dau la colectiv! Și începu să-i îmbrățișeze și să le strângă cefele lor între brațele lui vânjoase.
Și luă iar cobilița și căldările, de data aceasta nu se mai grăbi, mergea încet, agale, adulmecând întunericul care se lăsase peste sat. Îi veni în minte toată copilăria lui, cum deschisese el ochii în casa lui Andrei, cum se juca cu ceilalți copii, apoi școala primară la Școala Mare, apoi campania din 1918, luptele tragice de la Mateiaș, prizonieratul în Germania, apoi venirea acasă, tragica întâmplare cu fosta lui iubită pe care o găsise moartă...Cum trăsese el la cimitir și-i sărutase poza de pe cruce... Și-ncepuse să plângă...Apoi alt război, până la Stalingrad...Prizonieratul din Rusia, petrecut într-o mină de cărbuni prin Siberia.... Apoi, după venirea lui, maică-sa bolnavă pe prispă: Și-o luase și avusese un trai rău cu ea și nici pe plac nu-i fusese. Bucuria lui cea mare a fost nașterea lui Marin. Dar a trecut așa de repede vremea și s-a făcut mare...
Ajunse în dreptul fântânii, puse gălețile jos, se agăță strașnic de ciutură, cuprinse cu amândouă mâinile lumânarea fântânii și-și dădu drumul în gol... Simți dintrodată o răcoare ca o fericire și apoi după câteva înghițituri, nu mai simți nimic. Îl cuprinsese parcă o dulce și dureroasă fericire...
Cumpăna fântânii rămăsese în pragul serii zbătându-se și scârțâind...Burnița se întețise, un câine lătra pe deal, satul se pregătea de odihna nopții...



A doua zi de dimineață o femeie, pe nume Leana lui Rățoi, cu cobilița pe umăr povestea speriată altor câtorva femei ce ieșiseră pe la porți și se închinau de veștile pe care le auzea din gura ei, când coborâse la fântână să ia apă:
-Ce, fetiță, stați să vă spui, se închina ea, coborâsem să iau apă să dau la orătănii și când colo peste ce dau? : o mortăcină în fântână...Doamneee, pupa-ți-aș tălpile, mi-am zis, nu cumva este Moșul, că se plânsese nevastă-sa că nu mai venise acasă... Strigase la mine: Trebuie să anunțăm stăpânirea... Primul veni milițianul Târsă, apoi Carol, președintele Sfatului Popular, chemară și câțiva țărani cu niște funii și scoaseră mortul din fântână. Îl duseră acasă și-l așezară pe o masă sub un șopron. Între timp se strânsese aproape tot satul pe el și discuta fiecare în felul lui tragica întâmplare. Apărură și popii ca să-i facă slujba de ieșire a sufletului...Lumea înspăimântată se dădea la o parte să le facă loc. Tocmai atunci venea și Marin de la gară trimis de unitatea militară să-și lămurească părinții să se treacă la colectiv. Băiatul, când văzu atâta zarvă în curtea lui, bănui că s-a întâmplat ceva tragic și începu să plângă. La poartă îl întâmpină un vecin:
-Taică-tău, Marine, s-a înecat, sărmanul!
Întră în curte și își văzu părintele așezat pe masă sub un șopron. Băiatul nu mai zise nimic, plângea în hohote și făcea gesturi disperate; își arucă boneta din cap și începu să-l îmbrățișeze.
-Tată, de ce nu m-ai așteptat și pe mineee, tatăăă?
Disperarea din glasul lui curgea ca un bocet peste toată curtea și lumea cu lacrimile în ochi privea uimită la zbaterile flăcăului.
După îngroparea Moșului, Marin ciopli o cruce cu mâna lui și o plantă lângă fântâna ucigașă: Aici și-a luat viața robul lui Dumnezeu, Vlad Anrei, la anul 1961, ziau 13, luna decembrie. Dumnezeu să-l ierte! De atunci locul s-a numit Fântâna părăsită!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 08, 2012 4:14 am  ION IONESCU-BUCOVU




PRINȚESA ȘI PATEFONUL

Era prin anul 1946, primăvara, pe timpul foametei…O zi caldă de primăvară. Noi, copiii, ne jucam desculți prin curtea casei părăsită decurând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei și aici casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu vacile prin grădină și ne jucam toată ziua prin acareturile părăsite.
Într-o zi ne pomenim cu o căruță la poartă în care erau niște oameni străini. Strigară la mine:
-Măi, băiatule, ia vino până în drum să discutăm ceva! Tu mă cunoști pe mine?
-Nu vă cunosc!
-Eu sunt primarul satului, mă! Unde e tac’to?
-E sergent de stradă la București!
-Și mă-ta?
-E cu unchiul Stancu la plug…
-Dă-te, domnule Nardie, jos din căruță!- se adresă primarul celui ce mâna caii.
Și se dădu jos din căruță o matahală de om cu o față pătrată de bandit, cu părul lăieț care-i atârna pe ceafă și cu niște haine largi care-i stau pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră porțile cele mari și traseră căruța în curte. Privii la ei. Era o căruță mocănească cu coviltir. În câteva clipe umplu curtea pustie cu copii, nevastă-sa aruncă jos tot calabalâcul, dezlegă caii și-i băgă în grajd. Apoi veni la mine:
-Tu ești proprietarul?
-Da, zic eu, dar ce vreți să faceți?
Primarul se dădu mai lângă mine și-mi șopti la ureche:
-Mă, zice el încet să nu-l audă nimeni, ăștia sunt jidani moldoveni, îi bag în casă la voi pentru un timp, avem ordin de la stăpânire…au fugit și ei de seceta asta din Moldova…
Femeia, înzorzonztă cu ii și cu panglici, era pe măsura bărbatului, oacheșă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă și înaltă.
-Ce să facem?- vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru…
-Unde-i cheia?-veni namila de om la mine.
-E la mama!
-Du-te și spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici!
-Și vacilor ce le fac?
-Lasă că avem noi grijă de ele!
Dar namila de om nu mai așteptă nicio cheie. Se duse la căruță, luă un baros și dintr-o lovitură rupse lacătul și intră în casă. Între timp droaia de copii se răspândiseră prin curte ca furnicile, șapte, opt, nu putui la început să-mi dau seama câți sunt, toți frumoși, cu părul cârlionțat, blonzi, ca nemul lui Izrael, jumuleau ceapa ciorii crescută pe lângă gard și-o băgau în gură și-o mestecau ca leșinații…Apoi se urcară în niște salcâmi și începură să culeagă flori albe, îmbobocite. Doi dintre ei se dădură lângă gard și-și scoseseră puțele lor mici să urineze. N-aveau pantaloni, erau îmbrăcați în cămăși albe, largi, probabil din ciolofibră sau din americă, care le-atârnau până la călcâie.
-Bă, veni un vecin la mine, un flăcău făcut războiul, care trăsese cu coada ochiului în căruță, ia privește și tu ce-i în șușleț!
Mă dădui mai aproape de căruță și privii pe sub coada ochiului.
-E o fată, zise ăla, să fiu al dracului dac-am mai văzut așa ceva! E zâna-zânelor căzută din cer!
Privii și eu mai insistent, era o fată, să fi avut cam cinspre zece ani, strălucea de frumusețe ca nălucile din închipuirea mea…ținea în brațe un mare buchet de flori și era îmbrăcată ca o arăpoaică din haremul sultanului din Stambul cu o rochie înflorată cu toate florile câmpului pe ea. ținea în poală un cățel și privea la noi nepăsătoare. Îi cădeau bucle blonde peste față și peste obrajii ei roșii, iar din piepții rochiei prea sumară îi ieșeau niște țurloaie de țâțe ca două delușoare rotunde și cu moț în sfârc. Deasupra capului peste părul ei cârlionțat își pusese o coroniță de flori culese de pe câmp, amestecând toate culorie din lume ca în cusăturile iilor oltenești. Piele nărânzată, nici albă, nici brună, mirosind a mirt și-a levănțică, lucea-n sclipiri de aramă și de argint cu forme rotunde, pârguite; mâini, coapse, gât, piept, pulpe, doldora defrumusețe ca iluminările Sulamitei din Biblie…
-Scoală, Prințeso, zise bulibașa, ce mai stai, scoal’ și ajut-o pe mă-ta la cărat țoalele-n cas’ că v-ajunge atâta zdroncăneală timp de o săptămână!
Când se sculă Prințesa și se lungi, vecinul meu, făcu ochii mari și rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu mintea rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holbați la ea.
Fata sări ca o căprioară din căruță și de-abia acum își dezvălui adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, și mâini, și cap, și picioare, proporții și rotunjimi care te uimesc și te fac să faci o mie de crime pentru ea, chit că vei sta în temniță șapte vieți!
-Bă, zise vecinul meu, Ioniță, eu simt că de la asta mi se trage ori martea, ori fericirea! Am făcut război, am scăpat de la Cotul Donului șI din Tatra, m-am tăvălit ca un tâmpit pe lunca Mureșului în lupta cu nemții, am umblat și-n răsărit și-n apus da’ să fiu eu al dracului dac-am mai întâlnit așa făptură! Eu mă duc s-o întreb cum o cheamă!
Fata se uită cu ochi de felină la noi, își legănă trupul ei de trestie și-o luă spre maică-sa c-o găleată în mână călcând rar, arcuindu-și șoldurile cu o nepăsare rară.
Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând tot cerul la apus cu un sânge de purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesimțite, căldurile se ostoiseră și se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserării cu mângâieri de vânt răcoros prin salcâmii proaspăt înfloriți, cu parfum de zambile și busuioc crud. Se ivise spre Cornul Caprei printre salcâmi o lună șuie și se-aprinsese paraclisierul cerului cu o mie și una de luminițe care se jucau ca licuricii pe sus, dor din dorul nostru de-a ajunge la ele cu aripi sau fără aripi și de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o făcuse cu această Prințesă care căzuse colac peste noi și ne furase mințile. Toată valea Bucovului cânta ca o orgă acompaniată de scârțâitul fântânii și de glasul brotăceilor cu corul lor pe mai mute voci.
-Ionițăăă!- se-auzi peste sat glasul pițigăiat al maică-sii- hai acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai săturați de umblat…tu nu vezi că găinile s-au culcat nemâncate?
Ioniță plecă acasă supărat foc și eu îmi luai vacile și o luai pe vale spre casă cu ele.




Trecură câteva săptămâni bune de la venirea lor…
Mama, când auzi se supără rău și-i scrise lui tata la București să vină acasă că Dinu, primarul, ne-a băgat beleaua în casă. Și chiar belea era căci brandabură ăla repară gardurile, ară mândrețea de țelină pe unde pășteam vacile, își aliniase droaia de copii și-i puse la sapă și o semănă cu pepeni. Nouă, tuturor, ai casei, ne interzise să mai dăm pe acolo; dacă avem ceva de luat, să cerem la el, altfel o pățim!
Într-una din seri mă chemă la gard Ioniță, vecinul, și-mi spuse:
-Băăă, la ăștia nu e lucru curat, babornița aia citește toată noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla citește o ditamai cărțoaia de Marx, e comunist; Prințesa dansează la patefon de-o găsesc dracii, despuiată ca o naiadă…e balerină…și ăia micii joacă pocăr pe bețe de chibrite!
-Cum ai aflat, nea Ioniță?- îl întreb eu curios.
-Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în țest să plece la plug și eu am luat-o și-am dezmierdat pe flocos, adică pe câine: na, la tata,na! până a tăcut…și așa mi-am pus în gând să-l termin, să-i bag ace cu ghemotoace de câlți în mămăligă să se ducă dracului…
-Tu ești nebun! Te prinde ăsta și te spânzură de limbă…
-Îl bag în aia mă-sii! Până n-oi pune mâna pe Prințesă nu mă las, ori eu cu Prințesa în brațe, ori el, mort!
-Și cum faci?
-Păi asta e, că nu știu cum să fac! Fură tu cheia de la pătul și dă-mi-o mie!
-Cheia de la pătul e la noi acasă! Vreai s-o duci în pătul?
-Cam așa ceva…
-Și dacă ea nu vrea?
-Nu se poate să nu vrea! Tu nu înțelegi că eu nu mai am somn și odihnă până n-oi pune gheara pe ea? O îmbăt…îi fac eu ceva…
Într-una din seri trecui pe la prunii din grădină și-o găsii pe Prințesă întinsă pe-o pătură pe iarba verde, citea o carte.
-Suntem oaspeți buni, zise ea, nu furăm prune! Dacă ne trebuie îți vom cere ție! Cum te cheamă pe tine?- mă întrebă ea cu un glas fin, de clopoțel.
Îi spusei cum mă cheamă, îmi repetă de vreo câteva ori numele și tăcu, rușinată de privirile mele insistente. Se juca în mâini cu vreo patru pietricele, le arunca pe rând în aer și le prindea.
-Auzi, mai zise ea, n-ai vrea să-mi spui și mie cum îl cheamă pe prietenul tău?
-Nu mi-e prieten, mi-e vecin! De ce întrebi?
-Nu știu de unde-l cunosc!
-N-ai de unde, acum câtva timp a venit acasă din război!
-Zăuuuu?- făcu ea ochii mari. Și ochii îi jucară ca două mărgele legate pe o ață și rămaseră cu luminile albastre întoarse spre mine ca doi tâlhari prinși asupra faptei.
-Pe tine cum te cheamă?- o întrebai eu emoționat de atâta îndrăzneală.
- Frida!- zice și tace.
Tac și eu și ne privim lung unul pe altul; prin pruni jucau umbrele înserării, de undeva o cață sparse cu glasul ei înțepat liniștea serii, acea liniște stânjenitoare care se așezase între noi.
-Și ce faci aici?- o întreb eu.
-Păzesc bostănăria!- repetă ea de câteva ori și râse dezvelindu-și mărgelele albe ale dinților.
În acel semiîntuneric, fața ei căpătase străluciri de opal.
-Și unde sunt ai tăi de te-au lăsat singură?
-Cum, zice, nu știi?
-Ce să știu?
-Că nu sunt ai mei! Și se uită la mine curioasă că o astfel de știre banală n-a ajuns până la mine. Aaaa, adică nu știi, că ăștia- și arătă spre casa lor-nu vor să spună!
Tăcui. N-o mai întrebai nimic. O văzui că se întunecă la față. Citii pe fața ei și-n glasul ei o umbră de nefericire și nu vrusei s-o mai întreb nimic. De ce să-i mai umblu prin micul ei trecut care poate era tragic?
Plecai acasă și nu dormii toată noaptea. O visai crăiasă prin pădurea Bucovului și eu o duceam în brațe, îi culesesem flori și-o împodobisem ca pe-o zână și pluteam cu ea pe valea Bucovului, prin poienițele de pe malul râului, într-o nespusă fericire; o sărutam și-o strângeam la piept și ea mă săruta și-mi mângâia cu mâinile ei fața mea de copil. Trupul ei cald se lipise de mine și dulcele ei alint mă făcuse să mă simt în al noulea cer; senzații negustate mă stăpâneau și mă amețeau ca pe un nebun exaltat de închipuirile lui. Undeva, peste râu, în pădure, am dat de tatăl lui Ioniță care înnebunise din cauza altuli copil, mort în război, pe nume Gheorghe, care se făcuse țăndări la Cotul Donului. Sărise cu căruța în aer și din el rămăsese, povesteau camarazii lui, numai câteva bucăți de carne. Tatăl își făcuse un pătuiag, se urcase în el și da să mănânce boabe la păsările cerului. Când ne văzuse pe noi începuse să strige tare: Era parcă un patriarh cu barba albă și lungă până-n pământ, purta o cămașă albă cu niște pantaloni de aba, rupți, aproape zdrențuiți, citea Biblia, Facerea lumii, și din când în când, ca la un ritual, își striga copilul pierdut în luptele de la Cotul Donului…, și-a plecat, zicea că se duce să ia patrafirul și cădelnița de tămâie. Eu cu Frida ne-am suit în pătuiag și ne-am culcat pe fân, fân dulce și moale care mirosea a aglice și-a viorele și-a parfum de fân și-a răcoare de luncă, și-a fericire, o dulce și dureroasă fericire…Frida se aciuase în sufletul meu și-o dulce sărutam pe față și pe gâtul ei alb, îi desfăcusem cămașa și-i luam corpul milimetru cu milimetru la sărutat, pe gât, pe coapse, pe sâni, dulcile ei rodii, pântecul, picioarele…Lună beată, abur dulce, noapte feerică, plină de gâze, păsări peste tot, cântau într-o nuntire celestă, stelele pluteau printre noi, roiuri-roiuri, urcam încet pe scări de mătase spre infinit…

Și m-am trezit cu imaginea lui pe retină.
M-a cuprins o gelozie și-o ură, vecine cu moartea, față de Ioniță. O iubeam pe Frida, o iubeam atât de mult încât aș fi făcut acum ceea ce zicea că face Ioneță pentru ea, adică moarte de om!
Când m-am întâlnit cu Ioniță peste vreo săptămână i-am spus:
-Știi că prințesa te cunoște?
-De unde?
-De unde, de neunde, dar te cunoște! M-a întrebat pe mine despre tine! Zice: nu știu de unde-l cunosc…
-Mi-ai făcut rost de cheia de la pătul?
-N-o mai găsesc!- i-am răspuns, deși o aveam în buzunar. Am luat altă vorbă, ce eram prost să-i dau eu cheia de la pătul să se iubească el cu Frida acolo?
Ioniță s-a chiorât ce s-a chiorât la mine, văzând că bat în retragere, și m-a amenințat:
-Măăă, nu fi prost, tot pun eu gheara pe ea! Am aflat cum o cheamă. Frida o cheamă, nume de orient, din Șeherezada, eu nababul, împăratul, și ea cadâna, o iau și plec cu ea la București, ce dacă nu-mi dă mama și tata voie, ăla ce-a făcut dacă țineau atâta de mult la el, s-a dus, săracu, nevinovat pe lumea cealaltă, I-au sfârtecat celovecii corpul îm mii de bucăți…Are să urle tata în pădurea Bucovului după el cât o putea…Frida, auzi, tu, i-am mătrășit câinele și acum mă ascund pe sală la voi, după scândurile podului ca s-aud ce vorbesc ei în casă… Sunt de prin părțile Tecuciului, ea a fost prin Ardeal, pe Valea Mureșului, nu știu cu ce ocazie că povestește și plânge și gesticulează și se ceartă cu bulibașa ăla…
Într-o zi ne-am luat inima-n dinți șI ne-am dus cu Ioniță la ea în grădină. Legase un preș de doi pruni și-și făcuse un fel de șezlong aerian în care se da huța toată ziulica cât e de mare la umbra prunilor.
-Bună, Frida!- îi zic eu ca mai apropiat.
-Bună băieți!- răspunde ea, foarte prietenos, cam rar dați pe-aici! Vă e frică de ăsta- și arătă către casă- să nu vă apropiați că trage nebunul în voi! Să vă feriți că nu știe multe! Stați jos pe iarbă la o gură de vorbă că m-am plictisit singură…Eu, domnule Ioniță, nu știu de unde te cunosc pe dumneata…
-Îmi pare bine, domnișoară, zise el, privind-o pe sub sprâncene, lumea e mare!
-Nu ești dumneata cel din Târgu Mureș?
Ioniță săltă din umeri.
-…soldatul din Târgu Mureș care… Și zicând < care>,se uită la noi într-un fel anume, închizând un ochi din cauza razelor solare care-o împiedicau să ne privească în față și tăcu.
-Băăăă, sări el și se bătu cu palma peste față, dumneata ești?
-Îhîîî!- îngână fata, zâmbindu-i complice.
Într-o clipă își reaminti întregul film.
Plecase în misiune cu încă doi soldați de la infanteria motorizată să rețină un tren la marginea orașului. Stătuseră prin porumburi pe rambliul căii ferate o zi întregă tot așteptând să treacă trenul. Pe seară reușiseră să desfacă două traverse și să scoată liniile din șuruburi. Trenul era încărcat cu jidani, direcția Germania, în față un vagon era plin cu nemți înarmați care trebuia să-l păzească; era ultimul tren care mai putea trece… Ei primiseră o misiune precisă: să oprească trenul, să imobilizeze pe nemți și să elibereze deținuții…Oamenii trebuia să fugă în pădure peste linia ferată. Erau șase vagoane și locomotiva…Aveau la dispoziție zece minute…Totul mersese bine până al un punct. Trenul deraiase și se oprise, cei doi îi imobilizase pe nemți în vagoane, el dăduse drumul vagoanelor cu deținuți și oamenii, copii, bătrâni, femei, săreau și fugeau care încotro vedeau cu ochii. , îi îndemna Ioniță, supraveghind această acțiune. De undeva de deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neamț. Nici el nu-și explica cum ajunsese acolo. Secera mulțimea care fugea, unii cădeau, alții o luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie cu o fetiță între ei pe care o strângeau la piepturile lor. Cade întâi mama, apoi tatăl, fetița se apleacă să-i salveze, trăgea de ei și nu putea să-i mai ridice. Soldatul o vede, fuge la ea, o ia în brațe și fuge cu ea prin mărăciniș spre poalele pădurii…Fata striga îngrozită: < Mama meaaaa…tatăl meuuuu…> și zicându-i scoase batista și-i șterse lacrimile și praful de pe obraz și-i descoperi o gropiță sub batista umezită de lacrimi. Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. - striga el zadarnic.
Ascultă ca un iepure la pândă.
Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului:
Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice chip. Aștepta să se lase seara și să se strecoare cu ea la Canton. - o întrebase soldatul. - răspunsese fata.
Scena aceasta trecu prin fața lui ca un film.
Acum îi privi zâmbetul și descoperi gropița din obrazul drept. Când fata termină acel <îhîîî> lung, Ioniță nu se mai putu abține, se repezi la ea, o luă în brațe și începură să se sărute ca nebunii. Pe fața fetei apăruseră lacrimile, plânge în hohote:
-Acolo mi-au rămas ultimele amintiri, îngâna ea printre lacrimi. Și vin e a ta…Dacă mă lăsai să mor, făceai cea mai minunată faptă din viața ta…Poate azi nu mă mai chinuiam pe-aici…Dacă te-npușcau și pe tine?
-Nu știu, Frida, poate așa a fost să fie! Eu știu că te-am lăsat la Canton în grija unor oameni; eu am plecat la unitate…Ce s-a mai întâmplat cu tine de la Canton?
-Am stat șase luni la orfelinat la Cluj, apoi a veni o mătușă de la Tecuci și m-a luat. Între timp a murit și mătușa și am rămas la ăștia!- și arătă spre curtea plină de puradei.
-Cine sunt ei?
-O șatră de lăieți…
Cu toată seceta care venise pe capul nostru , pepenii acelui om se copseseră. Ioniță vine la mine și mă ia la furat pepeni. Erau niște lubenițe mari, ca purceii, printre vrejuri. Îi udase într-una, zi și noapte, cărând apă de la fântâna cu ciutură din vale de la Coșerii.
-Știi ce, zice Ioniță, Frida, deși s-a făcut frumoasă, nu mă mai interesează!
Noaptea pe lângă cimitir îmi era tare urât și locul cu pricina era așezat răzor cu morții. Luna strălucea ca fața unei fecioare și arunca razele ei galbene pe pământ. O javră de câine lătra în sat și fântâna încă mai scârțâia din cauza , probabil, a unei femei rătăcite. Mirosea a fum de paie în aerul rece al nopții.
-De ce?- îl descos eu bucuros.
-Pentru că-i știu trecutul, îi stiu chinurile și viața ei atât de tristă; Frida nu mai are acel mister al fetelor de care să te îndrăgoastești! Poate-mi fi cel mult o soră, dar nu iubită, răspunse Ioniță trist și îngândurat. Atunci când unei femei i-ai desfăcut toate sertărașele și-ai văzut ce are în ele, nu te mai interesează…
Eu m-am bucurat mult în sufletul meu: Frida era deci liberă pentru mine…
Am stat cam o oră printre mărăciniș să se întunece bine, timp în care el mi-a povestit cu de-amănuntul toate scenele groaznice prin care trecuse în acea misiune. Îmi derulase întregul film, scenă cu scenă, filă cu filă…
Apoi am plecat tip-til spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul de nuiele și am ascultat. Nu se auzea nici țipenie de om. Tăcerile se așternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Niște cârpe de nori alburii alunecau pe cer închizând și deschizând ca o imensă perdea de mătase întrega fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de lângă noi veni ca un adevărat trăznet. Avusese dreptate Frida, nenorocitul trăgea de-abinelea în cine-i ieșea în cale.
Am fugit.
În graba cu care sărisem gardul înapoi, Ioniță scăpase într-o imensă groapă și nu putea să mai iasă. Îl așteptai cu sufletul la gură lângă umbrele crucilor din cimitir. Veni la mine gâfâind:
-Bă, ia privește, să fiu al dracului, am descoperit o comoară!
Îmi întinse un pumn de giuvaieruri care străluceau fantastic în diferite culori sub lumina pală a lunii.
-Unde le-ai găsit?
-În groapa în care-am căzut! S-a rupt un lemn cu mine și-am alunecat peste ele…
Tăcurăm și împărțirăm marfa de furat.
A doua zi mă întâlnii cu Frida și-o invitai prin pădurea Bucovului. Fata primi bucuroasă invitația mea, se-mbrăcă ușor cu o rochie de vară cu toate florile câmpului pe ea, voalată și decoltată, și plecarăm pe un colnic aproape de sat. Frumusețea ei mă robise, voiam să-i intru în grații și luasem la mine toate giuvaierurile să i le fac ei cadou. Mersesem într-un ochi de pădure pe malul apei, ne așezasem jos în iarba mare și acolo am îndrăznit să-i spun:
-Frida, eu te iubesc!
În acea clipă am simțit cum totul stătuse în loc, și vânt, și apele Bucovului, și soarele, și pământul din marea lui rotație…Numai inima mea bătea ca ieșită din baieri.
-Și eu, dragul meu!- îmi șoptește ea, încet la ureche, și eu, repetă ea și se apropie de mine și ne-mpreunarăm într-un sărut mistuitor. După ce ne dezlipirăm din acel sărut, urmară câteva clipe de tăceri. Apoi îi șoptii tot la ureche:
-Închide ochii!
-De ce?
-Ai să vezi!
Îi închise. Scosei bijuteriile din buzunar și începui s-o împodobesc cu ele. Șiruri-șiruri de mărgele i le prindeam de după gât, strălucind peste pielea ei roză, pe mâini îi puneam brățări și inele de aur și de argint, în piept i-am prins un colan mare de aur, i-am atârnat în urechi cercei de safire și topaze, o diademă i-o prinsesem pe cap, peste părul ei auriu. Apoi am privit la ea, o gătisem ca pe-o regină, cea mai bogată regină din lume!
Se sculă și se privi și ea în oglinda apei, veni la mine bucuroasă, râzând; închise iară ochii și-mi șopti:
-Sărută-mă!
O sărutai, o cuprinsei pe după mijlocelul ei subțire și o dusei în brațe pe iarbă. Ne uitarăm clipe întregi unul la altul electrizați de puterea dumnezeiască a dragostei. Toată ziua am stat cu ea în pădure și mi-a povestit viața ei.
-De unde le ai?- mă întrebă ea într-un târziu, cu ochii aprinși de fericire.
I-am spus de unde le am și i-am povestit întâmplarea. Ea a rămas câteva clipe pe gânduri, s-a ridicat și a început să plângă. Își smulgea mărgean cu mărgean și le arunca pe oglinda apei.
-Astea sunt lucruri spurcate!- a mai apucat ea să mai zică și s-a ridicat și a plecat.
Supărat, eu am luat-o încet după ea. Nu știam ce s-a întâmplat. Am condus-o acasă și-am tot insistat să-mi spună și mie ce s-a întâmplat cu gestul ei. N-a vrut să mai deschidă o vorbă. Acasă la ea am găsit zarvă mare. Șeful postului de jandarmi cu doi soldați îi legase butuc pe balaoacheș și pe soție și-i arestase, încărcaseră copiii într-o mașină să-i ducă la orfelinat, iar Fridei i-au spus:
-Mâine pleci cu primul tren la București! O organizație evreiască internațională s-a interesat de soarta ta și te-a dat în custodie unei rude din Cluj.
Se strânsese tot satul pe ei. Lumea vorbea că Ioniță povestise prin sat întâmplarea cu bijuteriile și, după declarația dată de el la post, șeful de post, care era pe urmele lor, i-a arestat, deoarece aveau legături cu o bandă de hoți din pădurea Țandăra care spărsese conacul moșiei de la Mozăceni și furaseră toate bijuteriile.
După ce au plecat toți, a rămas numai Frida singură. Și-a făcut bagajul și a doua zi s-a dus la gară la tren. Cineva o văzuse pe o bancă la umbra unor castani cu patefonul în brațe, așteptând trenul. Mie mi-a lăsat un bilet de adio. < Dragul meu, te-am iubit cum n-am mai iubit pe nimeni în viața mea! Dar iubirea noastră n-are viitor, tu ești încă un copil nevinovat…Adio!>
Am rămas cu biletul în mână căutând-o pe Frida ca pe-o nălucă prin amintirile mele.

Râca, 5.03.1986

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 07, 2012 11:09 pm  ION IONESCU-BUCOVU

ce mă-nfioară…

ce mă-nfioară e ultima zi,
traiul ultimei stingeri ,
când, doborât, mă veți zidi
pe-altare de îngeri.

ce-i pasă codrului de-o creangă
în marea trecere,
moartea îmi cânte-n talangă
la ultima petrecere.

sunt umbrele ce se-adună,
plecând pe ultima cale,
e cerul cu stele, cerul cu lună,
cu privirile tale domoale,


căderea nopții pe zare
ne va găsi îmbrățișați pe veci,
pe-aceeași tristă cărare,
rătăciți pe-aceleași poteci…

sufletul meu va zbura în zare,
nu vreau vreo piatră pe piept
lăsați-l să curgă-n izvoare,
ca Budda cel înțelept.

va poposi la țărmuri de ape,
la umbra de sălcii în vale,
somnul să-mi fie aproape,
nimeni nu-mi steie în cale.

săpați-mi la cap de mormânt
o fântână c-un dulce izvor,
scrijelită c-un singur cuvânt,
din care să curgă lacrimi de dor
.

marţi, 7 februarie 2012








Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 06, 2012 11:57 pm  ION IONESCU-BUCOVU

FÂNTÂNA HOȚILOR

Loc blestemat, la marginea unei păduri seculare și sub o veche cetate dacică, acum rămasă numai cărămizi, Fântâna Hoților stă mărturie peste secole că pe aici au fost cândva oameni. Cine a săpat-o, nu știe nimeni! Curge din ea o apă rece ,care dacă o bei, te scoală după boală. Numai Radu Schiopu îi știe tainele, dar greu i se deschid zăbrelele gurii. Căci a fost și el printre ei, domniile lor, printre hoții sau haiducii care au fost prinși de poteră în satul Găujani și, legat de căpestrele cailor, a fost târât și batjocorât de săteni, până a ajuns cu ei la stăpânire.
Acum, bătrân și bolnav, stă pe prispă și fumează.
Privește soarele cum răsare și cum apune și oftează:
-Offf, Doamne, zice încet, trăgându-și piciorul ăla bontu lângă el, așa e omu: răsare, se vitejește și apune ca și soarele pe cer…
A rămas singur, nevastă-sa, Anica, a murit demult, un băiat, pe nume, Vergică, a venit mort în tron din armată și l-au îngropat în deal la cimitir, o fată i-a murit de oftică la sanatoriu și alta, curvă de București, s-a-ncadrat la Crucea de Piatră cu normă întreagă…
Hoții erau șase inși din șase părți; el, șeful, îi organiza în ascunzătoarea lor în Valea Bucovului, la Fântâna Hoților. Unul, Tatace, era din Tătărăști de lângă Cetate, se calicise de mic și avea pică pe boierul Bellu care-i luase răposatului de taică-său pe te- miri-ce, două petice de pământ, singurele pe care le moștenise din vechime. Într-o zi o întâlnește pe Anica lui Radu Banii care era din același sat cu el, și-i zise:
-Lele Anico, spune-i lui nea Radu că am o vorbă cu el!
-Ce vorbă ai, maică?
-Vreau să intru și eu cu ei în cârd…
-Și ce să-i spun?
-Știu o ascunzătoare din Cetate pe sub pământ, făcută de Constantin Aga Bălăceanu, care dă în drumul Bucureștilor…E după timpul turcilor ca să poată fugi mai repede în caz că năvălesc peste el. E bună pentru ascunzătoare, să nu-i mai găsească poterașii…Să vină pe la mine să le-o arăt eu… C-am auzit că sunt pe urmele lor…
-Bine, maică, hai că-i spun!
, îi spusese Radu Banii, de fapt îi dăduse ordin căci juraseră să fie frați de cruce și să asculte toți de el. Și într-o noapte la lumina felinarelor colindaseră grota care pleca din altarul bisericii din cetate, acum părăsită, până hăt, peste sat și-apoi peste câmpul Slobozenilor, cam vreo două zeci de chilometri. Grota fusese făcută de tatăl lui Canstantin Aga cu sclavi tătari ca ascunzătoare pentru incursiunile turcilor. Aici, la vreme de necaz, boierul își căra tot avutul și pe el îl aștepta trăsura la capul celălalt s-o ia spre București, la părinții și bunicii lui.
Tatace ăsta era neam de tătar, de fapt tot satul Tătărăști, se trăgea din seva tătarilor sclavi, puși la treburi grele, și doar el mai ținea minte din povestea bunicilor despre această ascunzătoare.
Alt hoț, pe nume Sandu Silișteanu, era din Siliștea-Gumești, din satul Cățelești, ăsta avea sector pe Drumul ăl Mare, adică pe șoseaua Pitești-Roșiori, neam de curvă, făcut cu un argat de pe moșia Gumeștilor, ăsta era dat dracului, fura de mic de stingea și când au jurat ei, i-a pus gând rău boierului Guma, un grecotei venit pe proaspăta lui moșioară, primită în dar de la domnul fanariot din acele timpuri, ca răsplată pentru slugărnicia lui prin lupanarele Fanarului…, îi povestea el lui Radu Banii adesea la pala focului, seara în lungile lor popasuri, când puneau țara la cale.
Al treilea pe nume, Gogică, era din Pistolești, sat dispărut după ciuma lui Caragea. Când devenise holtei, îi veniseră dracii și într-o dimineață se scolă din bordei și le spune lui taică-său și maică-sii:
-Tată și mamă, mi-a venit dor de ducă…
-Ce-ai, mă, ai înnebiunit?
-N-am înnebunit, dar m-am înhăitat cu Popa Pistol și cu Radu Banii să le venim de hac grecilor împuțiți care-au pus mâna pe pământurile noastre!
-Tu vreai să te mănânce ocna, mă, neterminatule!- îl certa taică-său.
A plecat și dus a fost…
A trecut Dunărea de trei ori și s-a întors c-o bulgăroaică după el, a ținut-o ce-a ținut-o și apoi a părăsit-o pe capul maică-sii și-al lui taică-său și dus a fost, i s-a pierdut urma!.
Al patrulea era de la Doage din câmpie, neam de cioban ungurean, pripășit prin acele locuri cu un cârd de oi. După un timp s-a lăsat de oierit și-a luat durda la spinare și s-a prezentat la Radu și-a jurat și el, făcându-se frate de cruce cu ei.
Al cincelea era de la deal dinspre Costești, avea nume de conțopist, îl chema Firea Scribălău, știa și ceva carte, trecuse un an pe la Sfântu Sava, se certase cu stăpânirea și dăduse buzna în codrii Teleormanului.
Al șaselea era deci Radu Bani, zis șiRadu Șchiopul…
Să-i recapitulăm: Tatace, Sandu Silișteanu, Gogică din Pistolești, Pârvu Ungureanu, cel de la Doage, și Firea Scribălău…
Seară neagră, de păcură, fără lună, fără stele, doar câte un licurici sclipea în băteia vântului. Toți șase stăteau pe lângă foc, la poale de pădure și trăgeau la măsea dintr-o ploscă cu vin proaspăt din butoaiele Bălăcenilor. Îl adusese Sandu Silișteanu care sosise cu vești proaspete de la conac. Că Guma vrea să cumpere pământul de pe moșia mânăstirească Râca-Pasărea, că a venit cu bănet și-a trimis-o pe nevastă-sa la Stambul s-o împopoțoneze…
-Punel pe listă!- le striga Radu Banii- îl călcăm mâine noapte la primul cântat al cocoșului…
-Are poterași mulți, nea Radule, nu le putem face față…-îi explică Sandu Silișteanu printre înghițiturile de vin.
-Ai cal bun?- puse Radu ochii pe el și-l înțepă cu privirile.
-Am!
-Tu o iei înainte și vii dinspre Balaci, noi o luăm pe câmp pe la Porumburi și-i luăm din două părți! Tu intri în conac, te lași cu funia din salcâmul morii, sari pe fereastra din spate în camera boierului-zice el, scărpinându-se în cap, zici că doarme singur?
-Da!
-Dacă-i așa, îi pui pistolul în față șI strigi: El o să tacă, mi-l legi frumușel de mâini și de picioare, îi îndeși o cârpă-n gură și ne dai nouă un semnal cu lumina pe fereastră după ce-ți termini treaba… Ai înțeles?

-Tu cu ce vești vii Tatace?- îl întrebă Radu, cam supărat de tăcerea lui, trăgând dintr-o pipă luată din târg de la Silistra.
-Cu vești bune, haiducule Radu! Dar trebuie să ne întocmim bine la faptă să nu dăm greș că boierul Câmpineanu are dregătoria de partea lui și ne găsește și-n gaură de șarpe!
-Bă, neam de curvă, fricos, îl luă Radu Banii la rost,crezi că dacă mori tu, se face gaură-n cer? Um prost lipsă în grădina lui Dumnezeu!
Și se făcu liniște.
Se-auzea izvorul șipotind, trecând pe la picioarele lor, sclipea în pala focului și câteva gâze însetate încă-i mai dădeau dârcoale. Satul, hăt-departe, dormea culcat pe câmpia Teleormanului. Vântul, călător veșnic, se juca precum un spiriduș prin frunzele copacilor.
-Zi-i, bă, Tatace, veștile!- căzu glasul lui Radu Banii ca un satâr pe ceafa lui Tatace. De ce taci ca prostul?
-Nu tac, șefu, mă gândeam și eu așa…Nu vezi ce liniște?
-La ce te gândeai?
-Mă gândeam că dacă ne iese chestia asta, ne îmbogățim, ne lăsăm de haiducie că e viață de câine și punem provălii la Ruși sau la Lixăndrie…
-Ha, ha, ha…- izbicni Radu în râs, auzi la el la ce se gândește, să pună prăvălii…Bă, nenorocitule, haiducul ia de la bogat și dă la sărac, nu-și umple burta lui, ai auzit?
-Am auzit, dar…
-Niciun dar! Eu puteam să am o sută de prăvălii pân-acu, dar am rămas tot sărac…Și zi-i odată veștile alea, că mă bagi în spital! Apoi către Firea Scribălău: unde dracu ați pus, bă, budelcuța aia? Dă-mi-o s-o mai pup și eu o dată!
-Nea Radule și fraților, eu am o mândră la curtea Câmpinenului și știi ce mi-a spus?
-Ce ți-a spus, mă?- se dădu mai aproape de ei și Pârvu Ungureanu, care era cam fudul de urechi.
-Astăzi e miercuri. Vineri pleacă boierul la București cu aurul strâns să-l prefacă-n piștari, vrea să refacă biserica din cetate și să cumpere pădurea soru-sii, Eliza, că vrea să plece în Grecia la ai ei…
-Asta e treabă bună!-zise Radu pe gânduri și tăcu. Rumega gândurile printre fumul pipei care se urca încet pe deasupra capului. Dar trebuie să chibzuim bine… Tu Tatace, tu, Sandule și tu, Pârvule, îi așteptați de-asupra pădurii Țandăra…Când pleacă?- îl mai întrebă încă odată Radu pe Tatace.
-Când cade soarele-n asfințit ca să fie mâine la oraș! Așa mi-a spus Ileana…
-Până acolo face trei ceasuri, vorbi Radu așa ca pentru el. La al doilea cântat al cocoșilor să fiți acolo! Legați caii la Tufanul cu Icoana și ieșiți în drum, faceți și voi pe cerșetorii sau pe călătorii nemâncați, dacă nu scoateți nimic de pe el, îl aduceți legat aici că am o trebă cu jupânul…Vedeți voi izvorul ăsta cum se chinuie să iasă din pământ? Îl pun pe el să sape alt izvor aici până și-o da sufletul! Eu cu Fierăscu stăm aici și v-așteptăm! Tu Gogică, treci podul și faci legătura între ei și noi; ai cal bun, dă-i bice…
Toți trecură la posturi. Veni joia cea însemnată și vremea se posomorî. Noapte urâtă cu furtună și ploi. Radu tăcea și fuma pipă și din când în când își mușca mustățile. Fierăscu făcuse un adăpost în mal și se băgase într-o gaură ca un viezure. La început se scuturară câțiva nori, veni apoi grosul furtunii cu fulgere și cu trăznete și cu o ploaie ruptă din rai. După care stătu și cerul și se însenină. Ieșise pe boltă o lună cât roata căruței și niște stele care sclipeau ca mărgele împrăștiate pe o pânză albastră de catifea.
-Dormi, scribălăule?- îl întrebă Radu pe Fierăscu cu mâna pe pistolul de la brâu. Îl mângâia cu podul palmei ca pe o ființă dragă. Își aduse aminte cum i-l dăduse Popa Pistol, după zavera lui Tudor, când se împrăștiaseră toți pandurii prin sate și prin păduri să nu-i căsăpească turcii.
-Nu dorm, nea Radule!…
-Parcă se-aude ceva!- zise Radu, ascuțindu-și urechile.
-O fi Gogică…
-Calul lui Gogică nu calcă așa!
Prin noapte umbra unui cal și a unui călăreț se apropie repede de poala pădurii. Cei doi se sculară și intrară în alertă. Priviră pe cer, ieșise luceafărul de ziuă și dinspre Siliștea-Gumești se-auzea cântat de cocoș. Pe iarbă căzuse răcoarea și oamenii se înfiorară, ieșiți proaspăt din culcușurile lor. Radu se scutură alungând toate gândurile și-și pregăti pistolul. Poate au fost turnați stăpânirii și-i caută …Calul se apropie și pe el zăriră un om întins și legat cu o funie. <ăsta e Tatace!>- gândi Radu! Fierăscu se apropie de cal și-i luă seama.
-Ăsta e calul lui Tatace!- îi șopti el lui Radu.
Calul era încins, ieșeau spume din el, dar cel legat nu era Tatace. Tatace, nicăieri!
Un om necunoscut, legat măr și bătut până la sânge horcăia aproape în neștire pe șeaua calului.
-E un străin!- îi strigă Fierăscu lui Radu Banii.
Radu Banii se apropie de împricinat, aprinse o cârpă de la amânarul lui, o apropie de fața omului și strigă satisfăcut:
-Ăsta e boierul Câmpinenu! Ia, dă-l jos, Fierăscule, și tragel la adăpost să vedem ce e cu el.
Fierăscu îl dezlegă, îi desfăcu mâinile și picioarele și-l traseră în adăpostul lor.
-Spală-i rănile de pe față că-și revine!-zise Radu, îngrijorat.
Târziu de tot, când zorii zilei mijau, Câmpineanu se trezi și începu să înjure.
-Ce e boierule?- îl întrebă Radu.
-Unde sunt eu aici?- se uita boierul în toate părțile.
-Boierule, nu fă pe prostu’…Unde-ai plecat ieri?- se dădu Radu mai lângă el.
-La București!
-Ai auzit de haiducii lui Radu Banii?
-Am auzit!
-Unde-i aurul și banii? Aurul…pe care voiai să iei pitaci pentru construirea bisericii din cetate…Aurul… pe care voiai să iei pădurea soră-ti?
-Mi l-au luat!
-Cine?
-Cum cine? Hoții…
-Care hoți?
Aruncă o privire tăioasă lui Fierăscu, fugi la cal, puse repede șaua pe el, și-i întoarse vorba lui Fierăscu:
-Stai aici, ține-l pe boier să nu fugă că dai și tu de dracu! Dacă-ți scapă te achit, eu mă duc la hanul lui Pătru…Tatace când are bani, acolo se duce și-i bea și-i cheltuie cu curvele! Are pe una Ileana… De data aceasta cred că sap cu el fântâna hoților…
Și plecă ca un vârteji pe sub poalele pădurii pe drumul Tătărăștilor. Ajunse la hanul lui Pătru cam la ceasurile prânzului. Îl găsi pe Tatace beat mort. Dădea să bea la toată lumea la hanul lui Pătru și se fudulea cu două țigănci pe lângă el.
Când îl văzu pe Radu, se scutură din beția lui și rămase înlemnit.
-Unde sunt banii și aurul boierului, Tatace?
Tatace se împetici la vorbă și răspunse printre dinții lui fonfi:
-Banii i-am băut…
-Și aurul?
-Aurul e la mine-n sân!
-Hai să-l văd și eu!
Ieșiră afară. Tatace se căută prin sân și aurul nicăieri!
-Ale dracului de țigănci mi-au șutit aurul!
-Ce face, mă? Sui-te pe calul meu și hai! Cum ne-a fost jurământul, …tu-ți leturghia mă-tii, care te-a ouat!
Plecară.
Pe seară ajunseră obosiți morți la izvor.
Fierăscu se ospăta cu boier Câmpineanu. Când veni Radu, îi găsi la masă. Se așeză și el și luă câteva îmbucături, apoi se adresă boierului:
-Boierule, să ne ierți c-am fost niște proști! Voiam să sap fântâna cu dumneata, să desfund izvorul ăsta! Dar acum am alt om. Îl vezi? ăsta ți-a luat aurul și banii și i-a băut și i-a mâncat cu curvele…Dă-te jos, nenorocitule!-se adresă el lui Tatace care rămăsese stână de piatră pe cal. Fierăscule, leagă-l cu lanțul calului de picioare, dă-i hârlețul și-n trei zile să-mi dea fântâna gata!
Fierăscu se execută, luă lanțul calului, îl legă bine de picioare și-i puse hârlețul în mână.
-Vreau să țâșnească apa în sus, îl amenință Radu, să fie limpede și rece! Tu boierule, dă-i drumul acasă, la conac!… Dacă scapi vreo vorbă la stăpânire, te-achităm! Ai înțeles?
-Și cu banii și aurul meu?
-Banii și aurul tău sun la prostul ăsta care n-a știut ce să facă cu ei!- și arătă spre Tatace care înjura și bolborosea ceva…
A doua noapte dădură lovitura la Guma, la Siliște.
Sandu îl ajută pe Gogică să se suie în salcâm, săriră pe geam, îl treziră pe boier care dormea dus, îi puseră pistolul în piept și-i ziseră:
-Banii sau viața?
Grecoteiul, până se dezmetici să vadă cine este, strigă tare:
-Da’ cine sunteți voi?
-Hoții lui Radu Banii…
Guma se sculă în capul oaselor, împiedicându-se în lunga cămașă de noapte, trase o cutie de sub pat și le-o întinse:
-Asta e tot ce am!
Erau două pungi pline cu galbeni.
-Și aurul?- îl amenință Gogică cu pistolul deasupra capului.
-Aurul l-a luat nevastă-mea la Stambul să-și împodobească degetele cu inele și urechile cu cercei.
-Aurul, boierule!- se rățoi Gogică la el.
-Mă credeți sau nu mă credeți? Nevastă-mea a fugit cu tot aurul la Stambul…
-Hai, mă, zise Sandu, omul este sincer, cum ne-a dat banii, ne dădea și aurul dacă-l avea…
Și plecară.
În trei zile Tatace dădu gata fântâna. Primul care bău apă din ea fu Radu Banii care-i chemă pe toți cinci și le zise:
-Jurământul haiducului este sfânt! Cine-l încalcă nu mai merită să trăiască.
Toți ascultau cu sufletul la gură.
-Acest om, și arătă cu degetul mare spre Tatace care sta jos, sleit de puteri, cerând îndurare, nu mai merită să trăiască!
Și Radu scoase pistolul și-i trase câteva focuri în piept. Tatace căzu jos ca un butuc, alături de fântâna pe care-o săpase și-i roși apa cu sângele care se prelingea peste vizduri.
-Țineți minte, le strigă Radu Banii, de azi încolo aici se va numi Fântâna Hoților! Acum luați leșul acest și îngropați-l în deal, sub cetatea dacilor, iar peste el să puneți un covor de iarbă verde…
Cei patru hoți, luară corpul mortului la spinare și plecară cu el să-l îngroape.
-Fără cruce!-le strigă Radu. Eu rămân să păzesc ce-am strâns…Dacă deschide vreunul gura, va avea soarta lui Tatace.
Cei patru urcară dealul în tăcere cu Tatace în spinare și-l îngropară, iar peste mormânt puseră un strat verde de iarbă.
În acea tăcere, doar soarele vărsa o căldură înăbușitoare peste toată câmpia. Cei patru, după ce-și terminară treaba, se așezară jos, se șterseră de nădușeală și ziseră:
-Dumnezeu să-l odihnească!

5 nov.1970

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 06, 2012 11:09 pm  ION IONESCU-BUCOVU

Fragment din romanul Fiasco
INGINERUL

Nu mai dădusem de mult pe la Trocadero, de fapt ţineam mult la promisiunea făcută copiilor, voiam să fiu totuşi pentru ei un tată bun. Vedeam că mă paşte ratarea dar luptam s-o înlătur, să nu mă cucerească ea pe mine.
Domnul inginer Ionescu mă oprea adesea în pauzele de prânz şi luam masa împreună. Îmi plăcea să stau cu el de vorbă pentru că aveam ce învăţa de la el. Mă chema în cabina lui, o baracă din pefeleu în mijlocul materialelor de tot felul, ne încuiam acolo şi începea să-mi povestească ce-şi aducea el aminte din viaţa lui. “Diseară, mă ademenea el, sper să te am de client la Trocadero!” “Nu mai merg acolo, domnule inginer, simt pe zi ce trece că mă ratez şi am de crescut copiii-ăia!” “Fiecare om se ratează odată-şi-odată, deschidea el vorba despre acest subiect, atunci când se cască prăpastia dintre intenţii şi realizări, dintre ceea ce voim să ajungem şi ceea ce suntem şi cu orice eforturi, nu mai reuşim să reparăm nimic, începe ratarea…Mie mi-a plăcut zborul…Îmi plăcea să domin lumea de acolo de sus, din acel albastru siniliu al cerului, îmi plăcea să respir aerul înălţimilor; mă urcam cu ştuca până dincolo de nori şi apoi cădeam în lupinguri ameţitoare până jos şi iar o luam în sus…şi azi mă întreb eu ce-am căutat în Germania, copil de trupă, să se agaţe de viaţa mea acea nenorocită de bănuială că m-am dus acolo să ajut Reihul, eu, un copil, care la acea dată nu visam decât zborul…şi-acum se ţin rahaţii ăştia de securişti după mine că sunt duşman de clasă…”
“Lăsaţi, domnule inginer- încercam eu să-l consolez- că sunteţi un om realizat, nu trebuie să vă mai preocupe acest vis, ar trebui să ne preocupe mai mult viitorul…” “Rahat!- excama el- ce viitor? Dar să lăsăm asta că aici şi pereţii au urechi, mai bine vin diseară la Trocadero să mai stăm la un pahar de vorbă, hai, zău, promite-mi; aş vrea să-mi spui şi despre situaţia ta, cum mai stai cu divorţul ăla, dac-ai mai fost pe la Marika şi să-mi mai povesteşti ce mai face pârlitul ăla de Spânache! Acum du-te, te-aşteaptă ăia de la zidărie să le pui pereţii în cap!”şi mă lua de mână şi mă împingea pe uşă afară, îi era frică să nu vorbească prea mult; câteodată povestea două-trei ore în şir şi i se părea c-au trecut doar câteva minute, altădată se întâmpla invers, stătea câteva minute şi i se păreau ore. “Hai, la muncă cu voi, că înşelaţi statul de bani şi pe Dumnezeu de zile, suie-te acolo sus şi dă-i drumul…” şi aprindea o ţigară şi ieşa strigând: “Băăă, cutare- nişte nume aiurea de obicei luate din Biblie- bă Iezechile, bă Luca, bă Matei…ai citit, bă Mihaly,- relua el dialogul cu mine-Pildele lui Solomon?” “Le-am citit domnu’ inginer, le-am citit de mic, aţi uitat că eu o perioadă din viaţa mea am fost ucenicul lui Dumnezeu?” “Bă, neamul lui Izrael, hai la treabă, dă drumul la drăcovenia aia că ne apucă noaptea şi ne îngheaţă cimentul că e pastă rapidă…”
,Îi ştiam viaţa pe dinafară şi totuşi găsea el câte ceva nou să mă delecteze. “Pe-asta o ştii?”- mă întreba el plin de curiozitate dacă o ştiu sau nu. “N-o ştiu, domnu’ inginer!” “Atunci ia stai niţel- îmi făcea el cu arătătorul spre mine- numai un pic: ne chema directoul liceului, mare pedagog, domnule,- când ne prindea fumând prin veceuri ne scria pe cutia de chibrite şi să vezi chestie, ne rugam toată noaptea să termine beţele din cutie şi s-o arunce şi el, nimic, venea dimineaţa, ne aduna într-un pătrat pe toţi, scotea acea cutie, se uita pe ea şi începea s-o citească, Ionescu!- eu eram capul listei- cutărescu…la fermă cu voi, trei zile la fermă şi dacă vă mai prind la Sighetul –Marmaţiei vă e locul!- auzi, domnule, tocmai la Sighetul-Marmaţiei…Altădată îi găseam paltonul în cancelarie şi-i furam cutia de chibrituri, îi puneam alta şi el s-a prins şi cum zic, că deviai, ne chema să ne întrebe ce origine socială au părinţii…”Ai tăi, Mărăşescule?” “Chiaburi, domnule!”- răspundea Mărăşescu supărat. “Fă-ţi bagajele!” “Ai tăi, Popescule?” “Tot chiaburi, tovarăşe director!” “Fă-ţi şi tu bagajele!” “Ai tăi, Ionescule?” “Tot, tovarăşe director!” “Bă ai dracului, da ce bă toată ţara asta e plină numai de chiaburi?” “Eu nu plec! - zice Popescu- nu plec nici de-al dracului, stau să-i trag clopotele lui Stalin!”- tocmai murise Stalin şI luasem toţi o vacanţă frumuşică de vreo câteva zile, un fel de doliu naţional, după moartea marelui învăţat al omenirii…Plecasem pe coastă la marginea oraşului, ne stânsesem într-un cimitir şi ne chioram toată ziulica la crucile morţilor, le citeam epitafurile şi ne amuzam… Popescu ăsta se împrietenise cu paraclisierul, unul Șmith, un neamţ rămas pe acele meleaguri, care-l ţinea pe mâncare să-i tragă clopotele eliberatorului omenirii..Imi mai aducea şi mie ce-i rămânea lui şi ne suiam în clopotniţă şi ne agăţam de funiile alea lungi şi băteam cu o poftă îndrăcită clopotele, acolo deasupra oraşului…Aşa m-a găsit tata, acolo sus, parcă-l văd, venind în iţarii aceia ai lui cu desaga la spinare, întrebându-mă: “Ce e mă cu voi aici, …tu-vă anafura mămicilor voastre, v-aţi trasformat în îngeri şi-aţi pus cartea-n cui?” “A murit Stalin, tată!- i-am sărit eu în braţe- poate scăpăm şi noi de chiaburie, că m-au dat ăştia afară!” “Scăpăm pe dracu, la noi colhozul e în toi!” “Ionescule, îi întreba colegul lui, ce-or fi văzut ăştia la taică-tău de l-au făcut chiabur, că săracu doar iţarii ăştia îi are pe el…? şi aici domnul inginer începea să plângă, îl cuprindea o adâncă tristeţe şi plângea ca un copil, apoi scotea batista, îşi ştergea lacrimile şi continua să povestească foarte senin, parcă nu i se întâmplase nimic deosebit: “Asta a fost ultima mea imagine despre el,hai, părea el să zică, foarte liniştit, după înjurătura lui de anafură, punând desaga jos şi aşternându-ne un prosop dat de mama, hai daţi-vă jos de-acolo şi luaţi ceva-n gură că v-o fi foame şi vouă, parc-aţi fi bolnavi de jigodie de slabi ce sunteţi, şi ce dacă vă dă ăştia afară? Din ţară nu vă dă ei afară şi chiar dacă ne scoate şi din ţară, s-o găsi el vre-un loc pe pământul ăsta şi pentru noi…Noi, ţăranii, cum credeţi că am trăit pe pământul-ăsta? cu cartea voastră? e-hei, am muncit cu palmele, domnule, ăsta e secretul vieţii…Ăsta a fost ultimul cuvânt al lui pe care l-am auzit…Când a ajuns acasă, îl aşteptau unii de la securitate cu maşina neagră, l-au ridicat şi aliluia, nu l-am mai văzut nici în ziua de azi…A murit la Gherla. Toată vara aceea am secerat singur cu biata mamă care udase tot locul cu lacrimile ei…”
Seara am plecat de la lucru ceva mai devreme cu imaginea domnului inginer Ionescu plângând, le-am dat la copii să mănânce şi le-am spus să se culce că eu mă voi duce la Trocadero să vorbesc cu acest om care mă va ajuta cu divorţul. Întotdeauna seara mă fascina oraşul, mergeam pe jos să-i respir aerul rece şi să-i iau pulsul, era ora întâlnirilor, fete graţioase răspândeau în jur un aer tineresc de sărbătoare cu gânguritul lor de porumbiţe, îmi părea rău că nu mai sunt la vârsta lor să-mi încep viaţa aici, fără amintiri şi fără remuşcări, s-o încep cu astfel de întâlnire cu una dintre aceste fete fermecătoare, într-un cămin sfânt, aşa cum zicea tata, un cămin unde să poţi lăsa totul la uşă şi să găseşti în casă doar fericirea.
În seara aceea la Trocadero era lume multă de tot felul, se îmbulzeau la o halbă de bere şi la o gură de vorbă, am vrut să intru pe uşa din faţă dar n-am mai avut loc, altă uşă care da în grădina de vară era blocată cu lăzi încărcate cu sticle goale şi grădina era tixită până la refuz cu tot felul de cheflii. Nu-mi mai plăcea această atmosferă de bombă cu fum de ţigară şi mirosuri grele de aer închis şi am sărit în grădina de vară printr-un gang care ieşea sub o boltă de viţă-de-vie. L-am căutat pe domnul inginer Ionescu cu privirea prin toate părţile, m-am uitat şi prin crăpătura uşii să-l văd unde stătea el de obicei sorbindu-şi sticla de pepsi cu coniac. Olteanul ăla gras transpirase tot, era foarte aglomerat, mergea de colo-colo cu halbele în mâini, făcându-şi loc printre clienţi. “N-aţi văzut pe domnul inginer Ionescu? -îl întreb eu, puţin supărat de lipsa prezenţei lui. “N-am văzut, domnule, niciun inginer Ionescu!”- sare el pe un ton impertinent care mi-a sărit în ochi. Eu tac şi stau mai departe acolo, urmărindu-i traseul. “Apropo, zice, dându-se pe lângă mine, în seara asta e rost de băut!” şi-mi face şmechereşte cu ochiul. De data aceasta l-am tratat rece şi i-am comandat o halbă de bere. “Am auzit că domnul inginer Ionescu o să se umfle de bani!”-îmi şopteşte el la ureche când îmi aduce berea. “Cu ce ocazie?”-îl descos eu. “Ce, nu ştii nimic?”- mă întrebă el pe un ton ceva mai politicos. “Zău că nu ştiu!- i-o retez eu curios şi dacă tot mă mai ţii cu dinţii la gard să ascult balivernele tele de oltean al dracului, s-ar putea să nu mă mai intereseze!” “Stai, domnule, chiar nu ştii?- se repede el sub ochii mei cu o mutră idioată- l-a chemat Primul-Secretar la el cu invenţia aia a lui, l-a suit în maşină şI l-a dus pe Criş s-o experimenteze, chestia aia a lui e valută forte! O să bem trei zile şi trei nopţi…”
Mi-am luat berea şi m-am retras liniştit în colţul meu sub acea viţă-de-vie. Îmi vorbise de o sută de ori despre această invenţie, o desenase pe toate mesele pe unde stătusem cu el, dar niciodată nu-l luasem în serios. Unii oameni vorbesc aşa aiurea despre închipuirile lor, dar când e vorba să treacă la ceva concret, se împotmolesc şi le lasă baltă. Aşa credeam şi despre această bizarerie a lui. “Mai am de rezolvat o chestie, zicea el, captarea apei de la cupe căreia trebuie să-i dau direcţiea pe nişte ţevi de evacuare.” Recapitulai încă odată datele pe care mi le furnizase el despre invenţie: era o turbină rotativă care funcţionează pe ape curgătoare, plutind pur şi simplu. Avea dublu scop, zicea el, să dea şi curent şi apă…
În timp ce eu mă pierdusem în turbina lui, veniră nişte ţigani cu o dizoză frumoasă care cânta tangouri spaniole şi începură să-i zică uşor “Adios Muchachos”, gândurile-mi fugiră repede de la domnul inginer Ionescu la anii mei de călugărie şi la Agneta. După care schimbară registrul şi o dădură-n nişte ceardaşuri îndrăcite. Câţiva mustăcioşi se sculară şi începură a-şi bate cismele cu palmele lor în ritmul muzicii, femeile începură şi ele să ţopăie pe lângă ei şi dintrodată se dezlănţui o veselie ruptă din rai. Ia uite, domnule, mă gândii eu, ce face şi muzica din om, mai ales după ce e un pic afumat! Acum să fie şi domnul inginer Ionescu, ce i-ar mai înjura el că nu cântă şi cântecele lui olteneşti!
Nu trecu mult şi-l văzui printre acei jucători, se împleticea, era beat mort, imita şi el acel joc ca o paiaţă, lumea îl îmbrâncea şi râdea de el. M-am sculat să-l trag mai la o parte, dar m-a respins, m-a înjurat şi mi-a făcut vânt într-o parte. Striga ca un nebun, Silvia, Silvia şi trăgea de fustele femeilor să joace cu ele. Doi bărbaţi mai tineri puseră mâna pe el să-l imobilizeze şi să-l dea afară, dar dintr-o smucitură, s-a scuturat de ei, a scos un cuţit din buzunarul hainei şi a început să strige cât îl ţinea gura: “Dacă are curaj vre-un bozgor să se bată cu mine, să vină încoa!” şi învârtea prin aer lama cuţitului, făcând ape-ape în lumina becului de neon. Eu am sărit să-l opresc, i-am pus mâna pe umărul stâng pe la spate şi i-am luat cuţitul. “Aaaa, sare el, tu erai Mihaly? Nu ştiu ce e cu mine! Parcă am o presimţire…Am băut, Mihaly…şi de fericire şi de necaz…Tu ştii, mă, cine sunt eu?” Unul din cei doi tineri mi-a strigat în ungureşte” Dă-i, bă, un , picior în fund, n-ai auzit că ne-a făcut bozgori?” Le-am răspuns că omul e beat, nu ştie ce vorbeşte, altfel e un om onorabil, e inginer la Trustul de construcţii, acum a dat şi el peste o mare bucurie şi a băut cam mult. Barmanul venise şi el în ajutorul lui. “Cine a îndrăznit să se ia de olteanul meu?-întreba el- în cârciuma mea n-are voie să se bată nimeni că aduc şapte miliţieni…” L-am tras după tejghea, l-am răcorit cu puţină apă şi după câteva minute s-a trezit. “Bă, Mihaly, băăă, eu am ţinut la două lucruri în viaţă, la Silvia şi la această invenţie! Pe Silvia am pierdut-o, invenţia în schimb mi-a reuşit, a ţâşnit apă de acolo din fiarele alea şi s-a aprins becul…Am primit brevetul de la Secretarul-Prim…”

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 06, 2012 11:06 pm  ION IONESCU-BUCOVU

Confucius - citate de intelepciune
A studia şi a nu gândi este o risipă. A gândi şi a nu studia este periculos.
Când vorbeşti mult, aproape întotdeauna spui şi ce n-ar trebui spus.
Conştiinţa:... lumina inteligenţei pentru a distinge binele de rău.
Cuvintele sunt vocea inimii.
Este greu să găseşti o pisică neagră într-o cameră întunecată, atunci când ea nu se află acolo.
Fiecare lucru are frumuseţea lui, dar nu oricine o vede.
Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele.
Modestia este fundaţia solidă a tuturor virtuţilor.
Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte.
Numai cei foarte înţelepţi şi cei foarte ignoranţi nu se schimbă.
Nu te ruşina de greşelile tale, transformându-le în crime.
Nu contează cât de încet mergi, atâta vreme cât nu te opreşti.
Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai făcut nimic remarcabil.
Oamenii se aseamănă în natura lor; obiceiurile îi diferenţiază.
Păstrează credinţa şi sinceritatea ca principii primordiale.
Proştii se plâng că nu sunt cunoscuţi de suficient de mulţi oameni. Înţelepţii se plâng că nu cunosc suficient de mult oamenii.
Raiul înseamnă să fii una cu Dumnezeu.
Tăcerea este prietenul adevărat care nu te trădează niciodată.
Trebuie să ştii să perseverezi pentru a ajunge la echilibru. Trebuie să fii echilibrat pentru a avea posibilitatea să examinezi cu calm şi limpezime. Trebuie să examinezi cu calm şi vedere clară pentru a ajunge la linişte, la încredere. Trebuie să fi obţinut liniştirea, încrederea, pentru a putea discerne esenţialul lucrurilor. Când se discerne esenţialul lucrurilor, se poate atinge scopul.
Unde se găseşte un om care să fie pentru sine însuşi un cenzor sever, un martor, un acuzator, un judecător; care să-şi recunoască vina, să se cheme el însuşi în faţa tribunalului conştiinţei sale, să se recunoască vinovat şi să se pedepsească?
Un tablou este un poem fără cuvinte.
Vrei să trăieşti cum se cuvine? Învaţă mai întâi să mori.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 05, 2012 3:15 am  ION IONESCU-BUCOVU

PRIMĂVARA CULTURII ROMÂNEŞTI (manifest literar)
Articol scris de: Grupul de initiativă / 5 Feb 2012
PRIMĂVARA CULTURII ROMÂNEŞTI
(manifest literar)
Motto: Cultura este suma tuturor formelor de artă, de iubire şi de gândire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puţin înrobit. (ANDRE MALRAUX)
Subsemnaţii, scriitorul, jurnalistul Marin Toma- Călăraşi, poetul, publicistul Dorel Mihai Gaftoneanu- Botoşani, scriitorul Nicolae Rotaru- Bucureşti, publicista Emilia Ţuţuianu Dospinescu- Roman, poetul Mircea Dorin Istrate- Tg. Mureş, prozatorul, poetul Ion Ionescu-Bucovu, poeta Nadia Cella Pop- Braşov, scriitorul Emil Lungeanu- Bucureşti, …, iubitori de literatură, ne-am constituit în Grupul de iniţiativă de la Botoşani al manifestului „Primăvara culturii româneşti” pentru a semnala impasul major al culturii româneşti moderne, în care mediocritatea generalizată, a adus cultura într-un con de umbră, mediu insalubru pentru spiritualitatea noastră.
Trecerea de la literatura încorsetată tematic şi stilistic sub imperiul dogmatismului comunist la literatura de expresie liberă, neîngrădită, s-a împotmolit sub semnul experimentului empiric al limbii române vorbite şi scrise. Suntem aidoma unui cetaceu fără apărare, asfixiat de tentaculele unui gigant octopus al nonculturii.
Dragi poeţi, prozatori, artişti plastici, oameni de cultură, de ştiinţă, oameni de afaceri, cititori care simţiţi româneşte, vă chemăm să ne fiţi alături, pentru a ne face auzit glasul, prin care :
1. Vom milita pentru dezgheţul crizei de identitate, de curaj, de umor, inspiraţie şi originalitate a majorităţii creatorilor de cultură autoînregimentaţi într-un postneomodernism neclar definit.
2. Facem apel la revitalizarea fenomenului intercultural şi promovarea lucrărilor care au la bază bogăţia de idei şi de limbaj.
3. Susţinem estomparea creaţiilor literare ce abundă în cuvinte vulgare şi expresii obscene, elemente de cultură decadentă în prag de colaps şi izolarea promotorilor acestui flagel artistic, prin oferta unei alternative de bun gust.
4. Dorim aducerea în prim plan a creaţiilor enciclopedice ancorate în cultura autentică, istoria universală şi gândirea filozofică si nu încurajăm amalgamul de compoziţii ce cuprind cuvinte lipsite de sens şi logică, fără nici un fel de rădăcini în operele înaintaşilor europeni, inclusiv acelea ale fiinţei româneşti.
5. Sprijinim punctele de vedere ale liderilor şi formatorilor de opinie, cărturari cu personalitate prestigioasă şi competenţă autentică.
6. Ne împotrivim ignorării importanţei existenţialismului ca sursă de inspiraţie tematică şi ca bază a sistemului de valori al neamului nostru.
7. Ne opunem cu fermitate imposturii, inflaţiei de non-valori, a platizării la un nivel scăzut a creaţiilor şi creatorilor, şi protestăm împotriva implicării factorului politico-economic predominant peste cel cultural şi a corupţiei generalizate de sus până jos în promovarea produselor subculturale ca etalon de referinţă.
8. Denunţăm marginalizarea tot mai accentuată a creatorilor în vers clasic cu figuri de stil şi elemente de prozodie, a compoziţiilor de factură eminesciană dar şi a poeziei moderne purtătoare de mesaj.
Constatăm că modelul consacrat al poetului-voce al cetăţii, exemplul uman de demnitate, moralitate, patriotism şi verticalitate, portstindardul conştiinţei spiritualităţii de limbă şi de neam este astăzi total demodat. Avem în schimb o adevărată inflaţie de false modele şi de aşa-zişi prozatori şi poeţi la toate saloanele mondene, stipendiaţi cu banii cetăţeanului contribuabil, ca să-şi etaleze refulările intimiste şi angoasele de lux.
În ce măsură mai putem vorbi astăzi de sinceritate emoţională, de spontaneitate creatoare, investiţie de sentimente şi fantezie, de ardere interioară, de conştiinţă naţională, de cultură de neam?
O întrebare retorică la adresa criticilor de artă… Opinia noastră este că, în funcţie de cum ne vom raporta la această întrebare, ne vom poziţiona într-un fel sau în altul faţă de:
- cultura moştenită de la întemeietori;
- atitudinea civică şi conştiinţa de limbă şi de neam;
- spinoasa problemă a naturii compoziţiei sau a subiectului tratat;
- ţinuta estetică şi de mesajul transmis.
Nu ne propunem cultivarea paseismului utopic, o reîntoarcere la vremea lui Alecsandri, Negruzzi, Alecsandrescu, Bolintineanu, Eminescu, Obodescu, Haşdeu, Macedonski, Goga, Sadoveanu şi nici la o Cântare a României a lui Russo.
Nu suntem nici partizanii fariseimului şi festivismului patriotard practicat în anii de dictatură comunistă.
Refuzăm, de asemenea, configurarea unui bulgăre de zăpadă, generator de conflicte sociale si psihologice. Dar nici nu putem rămâne în pasivitate absolută.
La concursuri şi festivaluri regăsim, câte jurii, tot atâtea liste de nominalizaţi pentru premii, în lipsa unor criterii de apreciere recunoscute de o masă cât mai largă de critici literari. S-a tot semnalat în presă că se cheltuiesc sume mari din banii publici pentru un festivism literar de ochii lumii, mai degrabă campanii de imagine mascate pentru ochii unui electorat insuficient de maturizat şi derutat de flash-urile şi acordurile marşurilor electorale. Mai mult decât atât, nu puţine sunt vocile care susţin că, pe măsură ce valoarea premiilor este tot mai consistentă, pe de altă parte obiectivitatea aprecierii diriguitorilor are tot mai mult de suferit.
Şi critica literară are a se primeni în criteriile de evaluare- criticii consacraţi au o mare responsabilitate în încurajarea vedetismului veleitar.
Nu agreem gruparea pe diverse zone ale ţării a scriitorilor, divizare cu efecte nefaste asupra colaborării între membrii aceluiaşi grup şi care produce nesfârşite convulsii între diverse orientări literare.
Susţinem teoria coexistenţei valorilor, a stilurilor de creaţie şi a operelor şi nu cea a perimării acestora, cu trecătoarele mode ale zilei.
Apreciem în mod deosebit articolul “Poezia încotro?” a profesorului Ion Ionescu-Bucovu, al cărui conţinut ni-l însuşim ca document orientativ în conturarea prezentului curent literar neoromantic, mişcare ce îşi propune regăsirea frumosului din poezie, acel estetic al bunului gust la fel de necesar şi în muzică şi în pictură.
Sperăm ca prin apelul nostru total dezinteresat să găsim ecou în rândul pasionaţilor de literatură sănătoasă şi a iubitorilor poeziei tradiţionaliste şi aşteptăm implicarea activă a profesorilor de la catedră, a tuturor celor implicaţi în consolidarea fundamentului educaţional al tinerei generatii şi a publiciştilor consacraţi.
Tuturor le reamintim vorbele nemuritoare ale marelui nostru povestitor Ion Creangă : ,,Iubite cetitoriu, multe prostii ăi fi citit de când eşti. Ceteşte, rogu-te, şi ceste şi, unde-i vede că nu-ţi vin la socoteală, ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la iveală, căci eu (noi) atâta m-am (ne-am) priceput şi atât am făcut.”
Prezentul manifest a fost întocmit în anul împlinirii a 100 de ani de la scufundarea Titanicului, an pe care ni-l dorim să marcheze piatra de hotar a apariţiei unui reviriment poetic- dezgheţ naţional prin popularizarea acestui curent literar neoromantic de sorginte botoşăneană.
Încheiem cu binecunoscutul citat al lui Garabet Ibrăileanu: ,,Literatura este oglinda vieţii.”
VIVAT ARS POETICA! VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!
Grupul de iniţiativă al manifestului literar “Primăvara culturii româneşti“
Botoșani, 15 ianuarie 2012
P.S.: Am primit zeci şi zeci de mesaje de felicitare, încurajări şi urări de reuşită de la oameni cu totul deosebiţi din oraş şi din ţară, dintre care menţionăm: Virginia Paraschiv- critic şi eseist, Baia-Mare, Mihai Ganea- prozator, Baia-Mare, J. Stavaru- jurnalist, Drobeta Turnu-Severin, D. Petraş- poet, Botoşani, D. Acostăchioaei- Rm. Sărat, C. Cristea- Bucureşti, D. Pătăşanu- Orşova şi D. Gavril- Paşcani, iubitori de poezie, M. Puşcaşu- colecţionar de artă, Botoşani, Mihaela Melinte – prof., Galaţi, Maria Mărginean- poetă, Alba Iulia, Victor Sterom, poet, critic literar- Ploieşti, Petruş Andrei, poet- Puieşti,Vaslui, George Baciu- poet, jurnalist, Domneşti-Argeş, prof. I.C. Hiru, poet –Argeş şi mulţi, mulţi alţii.
Vom reveni cu detalii.PRIMĂVARA CULTURII ROMÂNEȘTI

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 05, 2012 1:58 am  ION IONESCU-BUCOVU

Eternul Caragiale
Anul Caragiale pare a fi un an ce se desfășoară sub zodia alegerilor noastre locale și parlamentare.
Iată o cuvântare-pamflet, stil Rică Venturiano, ținută de Caragiale în folosul conservatorilor-democrați, anunțându-și ,,șeful” că intră în partidul democraților:
,, Șefule,de când ai răsărit pe firmamentul vieții mele, ca un luceafăr plin de lumină și democrație, am fost cuprins de pofta turbată de a fi deputat. Fără deputăție nu pot trăi. Nu poți fi ingrat și primește-mă printre aceia care au norocul să fie încălziți și pârliți de razele tale arzătoare, soarele vieții mele. Să nu mă tratarisești cu refuz, că mă nenorocești.
Al matale cu dulce, Caragiale”
În celebra sa comedie,, O scrisoare pierdută”-1884, Caragiale a proiectat o viziune apocaliptică asupra societății noastre românești în preajma alegerilor. Teatrul lui Caragiale este și rămâne astăzi mai actual ca oricând. Ca și acum o sută și ceva de ani, avem azi aceiași Tipătești, Trahanachi, aceleași Zoițici, aceiași Cațavenci, Dandanachi, Farfurizi, pseudointelectuali de provincie care se zbat pentru ciolan, fonfi și agramați, politicieni corupți moral, care nu-și urmăresc prin politică decât interesul personal.
Când le sunt interesele în joc, partidele se unesc sub ,,aceleași scene înălțătoare”, îmbrățișindu-se.
Avocatul Nae Cațavencu vrea cu tot dinadinsul să ajungă deputat pentru că deputăția aduce beneficii care nu puteau fi egalate nici cu postul de primar, de avocat al statului, de epitrop sau de moșier al Zăvoiului, pe care cu atâta larghețe i le oferă Tipătescu, prefectul județului. Acest Nae Cațavencu căruia Caragiale îi îngroașă toate defectele de demagog, îl vedem și astăzi în adunări, în piața publică, la televizor, debitându-și incoerența logică a ideilor pentru a-și ajunge scopurile. Depătăția pentru el înseamnă așezarea oficială în rândul marilor profitori.Lacrimile vărsate de Cațavecu pentru țărișoara lui, ,clamările despre,, lupta electorală”care este ,,viața popoarelor”, adeziunea călduroasă pe care o găsețte la ,,confrați”, gata să-i aplaude, toate aceste ascunde o lipsă crasă de principii.
Acel Farfuridi, ,,sincer și onest” este un prost fără pereche, el crede sincer în ceea ce spune. Își începe cuvântarea de la ,,1821 fix”, trecând prin toate etapele ridicolului, terminând cu monumentala ,,ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic”.
Tipătescu, prefectul județului, care consideră județul ca pe propria moșie, acționează cu dispreț, poruncește arestări după cum îl taie capul, etc.
Dandanache este o lichea politică aparte, virulentă, el negociază soarta ,,scrisorii de amor”, amenințând că o dă la ,,Războiul” dacă nu obține deputăția. Alegerea și trimiterea în parlament a acestei lichele are semnificații cu mult mai largi, privind sistemul ce se pretinde ,,reprezentatv” al democrației.
Pristanda, polițaiul orașului, servește autoritatea cu zel, el e omul de casă al stăpânului, un fel de slugă care aprobă orice, culegând firimiturile de la masa lor.
Ionescu, Popescu, ,,băieți buni” și Cetățeanul turmentat sunt poporul descumpănit. Cetățeanu turmentat stă săracul în Piața universității și strigă: ,,USL și PSD aceeași mizerie!” cu cine să mai voteze, săracul?
Cațavencu, Tipătescu, Zoe, Trahanache, Pristanda și ceilalți conturează o lume românească eternă al cărei spirit l-a precizat însuși Caragiale: ,,Principii- fleacuri! Omenie- mofturi! Chiverniseală-pricopseală și ciupeală- acestea sunt principiile. Lipsa de omenie și de caracter, asta e pecetea timpului nostru. A nu gândi nimic, a nu simți nimic, a nu voi nimic în afară de chiverniseală personală și a nu te da în lături de la nimic ca să ajungi- iată maxima cea mai înaltă a vieții noastre publice.”
Parcă după revoluția din decembrie 1989 numărul lor s-a înmulțit, caracterul lor s-a pervertit în așa hal, încât impresia e că lor li se cuvine totul. Înfruptați din banul public, din averea țării vândută pe doi lei,din sinecuri politice, ca niște căpuși, s-au îmbogățit fără rușine. Își lasă nevestele pentru altele mai tinere, au amante, iahturi, mașini de lux la care un adevărat capitalist din țările occidentale nici nu visează, își petrec concediile prin locuri exotice, trai, năneaco, pe banii statului…
Cănd Caragiale în 1901 este dat afară din postul de registrator administrativ, sub pretext de economii, el le răspunde:
,,Ați aruncat pe lefegii,
În drum cu dame și copii,
Le-ați smuls modestul lor dejun,
Le-ați smuls și francul de tutun
Mai bine ați
Fi hotărât să suprimați
Atâtea mii de sinecuri
Nu pâinea la atâtea guri »
Nu vă spun nimic aceste versuri ?

Ion Ionescu-Bucovu 05.02.2012
[img][/img]

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 03, 2012 11:40 am  ION IONESCU-BUCOVU

(X)

Am ajuns acum, de facto, la un cui... plin de orgolii,
Un curent, o teorie – cu accent pe evolutii,
Darwinismul, nucă tare, studiat pe banca şcolii,
Şi de stânga şi de dreapta… şi săracii şi avúţii…

Nu ştiu altă teorie cu atâtea controverse,
Speculând cu dibăcie lucruri de necontestat,
Îmbrăcând multiple forme dintre cele mai diverse,
Unele sunt doar... hilare - altele, de condamnat…

În prezent, vuieşte lumea, cu accente vinovate…
Conferinţe şi dezbateri, toate pe aceeaşi temă,
Mulţi susţin metamorfoza şi traseul din… primate,
Lipsă, catalizatorul?… Este asta o problemă?

Viaţa este o etapă, evident superioară,
De materii într-o lume ce a fost şi va să fie,
Mii de regnuri aşezate precum treptele la scară,
O lumină prin acvarii, restul este…alchimie.

Dintr-o humă ce nu ştie de mişcare sau de viaţă,
Merg celulele stinghere către plantele cu flori,
Mecanisme, legi, proiecte- stau sub pătura de ceaţă.
Cât de sinuos e drumul! Simţi cum te pătrund fiori!

De la monocelulare s-a ajuns până la peşti,
La amfibieni, reptile, păsări, multe mamifere,
Cât de multe şi diverse, nici nu poţi să te gândeşti,
Fiecare dintre ele stau cuminţi pe paliere.

O selecţie ce trece peste limite şi praguri...
Printre oameni să rămână exemplarele perfecte!
…Cu acordul lor sau fără, vor pleca în lungi şiraguri,
Cei bolnavi, chiar şi bătrânii, nou-născuţii cu defecte...

Lupta pentru existenţă – cheia supravieţuirii,
Un trial nativ, o sită, cu efecte pozitive,
E garant supremaţiei în progresul omenirii,
Către formele moderne, de la cele primitive...

Mai recent, în vremea noastră, mai apare o grupare,
Cu pretenţii de unire, combinându-le pe toate,
Între multele curente, încercând o împăcare:
Omul e creat din două : «filtru» plus divinitate.

E o simplă teorie, un amestec fier şi lut?
Capra, lupul şi cu varza împărţind acelaşi cort?
Sigur, îmi doresc să aflu adevărul absolut...
Numai timpul va decide dacă “punctul” este mort...
……………………………………………………….

(XI)

Am plătit tribut de sânge, de comori şi de averi,
Ne-am format nenumărate stiluri de arhitectură,
Înălţând cu multă trudă, deseori peste puteri,
Remarcabile relicve, punţi de artă şi cultură…

Mă opresc- scurtă privire- doar la şapte dintre toate,
Or fi multe sau puţine? Cine ar putea, ar spune!
Unanim recunoscute- nişte megaunicate,
Fiecare dintre ele “botezată” ca “minune”.

Marea piramidă Kheops. Mega-hobby faraonic.
Un cavou în compania Sfinxului compatriot.
«Veacuri ? Patruzeci. Mai bine!…(un citat napoleonic)…
De istorii.” E descrisă de bătrânul Herodot.

Babilonul, capitala suspendatelor grădini,
Construite de Nabucco. Sau de Ninus?Împăraţi.
Amfiteatru de terase. Flori, verdeaţă şi smochini.
S-au pierdut cu Turnul Babel. Au fost perşii vinovaţi?

Templul zeiţei Diana sau Artemis din Efes,
Ars, distrus de Herostrate, cel cu mintea...“sclipitoare”.
Înălţarea şi căderea. Nume pomenite des...
Adrian şi Alexandru, ambii denumiţi “cel Mare”.

Halicarnas- monumentul, denumit mausoleu,
După Mausol, satrapul- un guvernator persan,
O relicvă de imperiu la sfârşit de apogeu.
Templul funerar dispare. Inculpatul? Subteran.

Fildeş. Ornament din aur. Zeus aşezat pe tron.
Capodoperă marcantă a arhaicei Elade,
Ridicată spre cinstirea zeului amfitrion,
Într-un sanctuar pe locul primelor olimpiade.

Farul- un altar lui Zeus. Alţii spun: Poseidon.
Flăcări. Marmoră. Gigantic. Turn- simbol de filmotecă.
Ctitorit de «luminatul» Alexandru Macedon,
... Alexandria. Egiptul... Un oraş- bibliotecă.

Marele colos din Rhodos, uriaş din bronz şi fier,
Helios (poate, Apollo!), zeul Soarelui la greci,
Ca Statuia Libertăţii se înalţă către cer.
Precum farul- un cutremur i-a adus somnul de veci.

Kheops, Zeus cu Diana…şi Colosul, nişte zei,
Halicarnas, Babilonul, “monştri sacri” cu blazon,
Farul egiptean e capul “marii hidre”... zi-i cum vrei,
“Piramidei” din vechime având baza-hexagon...
……………………………………………………….

(XII)

Mai recent, în vremea noastră, ne oprim din nou la şapte,
Cam la fel de cunoscute cum sunt cele de mai sus,
Incredibile creaţii, nişte candele în noapte,
Vârfuri de perfecţiune- nu mai e nimic de spus…

Şarpele cel emblematic, Zidul mare chinezesc,
O şosea- drum al mătăsii- având rol de apărare,
Lung de mii de kilometri, un proiect împărătesc,
Stavilă pentru nomazii ce veneau în număr mare.

Vechiul sit arheologic Petra, lângă Marea Moartă,
Un oraş săpat în piatră, urmărind valea adâncă.
… Fuga din Egipt, exodul, Moise răsfăţat de soartă...
Locul unde, cu toiagul, a scos apă dintr-o stâncă.

Macchu Pichu, fortăreaţa într-un vârf înalt de munte,
Labirintul din pădurea Anzilor peruvieni,
Locuri stranii părăsite… nu cunoaştem amănunte,
Edificii cu mistere, inca, amerindieni...
Cichen Itza, Yucatanul, situat în sud de Mexic…
… Calendarele precise şi construcţii fără seamăn.
… Codexuri, astronomie cu imagini-semne-lexic.
… Maya, precolumbienii – pentru inca… frate geamăn.

Colloseumul-arena, amfiteatrul flavian,
“Lac” imens cu multe trepte, cu intrări şi balustrade,
Amintind gladiatorii- sclavi imperiului roman,
O elipsă de proporţii cu ferestre şi arcade.

Taj Mahal- mausoleum. Un complex nepământean.
Scump mormânt-bijuterie, «cizelat» de R. Tagore.
Nordul Indiei. La Agra. Un mogul megaloman.
“Lacrimă pe faţa vremii”… cu obiecţiuni majore!

E statuia de la Rio sau Cristos Mântuitorul,
Pe tot globul cunoscută, monument-celebritate...
În prezent, mai multe replici ne prezintă Salvatorul,
Stând cu braţele deschise spre un cer-eternitate.

Mai rămân nenumărate rămăşiţe din imperii…
Nazca- nişte linii stranii şi Oraşul interzis,
Capetele din Pacific... Stonenhenge- «masa tăcerii»,
Turnul Eiffel sau al Londrei, panoramice de vis…

Templul indian de aur, catedrala Pieţei Roşii,
Basilica Sfântul Petru…îmi continui «cartoteca»,
Partenonul, turnul Pisei... strâmb ni l-au lăsat strămoşii…
Gemenii…New-York, Petronas şi moscheea de la Mecca…
.................................................................................................

(XIII)

Urmărindu-ne din ceruri zbuciumaţii noştri paşi…
…Poticniri, căderi şi teamă pentru “mâinele” incert...
…Perspective mici, nedemne de artiştii- uriaşi...
…«Stradivarius-uri» ce cântă fals în marele concert,

O putere fără margini ne-a deschis o carte mare,
Piesele unui tezaur, legile unui stăpân...
Peste toţi şi peste toate, cu valori nepieritoare,
Unele- descoperite, totuşi, altele rămân...

Mare e înţelepciunea Celui care ne-a creat,
Necuprinsă şi eternă, cine poate s-o priceapă?
Cu o mână forte este Universul guvernat,
De privirea-I fără margini, nimeni şi nimic nu scapă.
…………………………………………………………

Împărţiţi, ca de când lumea, într-un veşnic dezacord,
Unii: «Singuri ne distrugem!», alţii: «Mergem mai departe!»,
Unii- Estul, alţii- Vestul, prea puţini la…Sud şi Nord,
Nu suntem uniţi în viaţă, nu vom fi uniţi în moarte…

Tot urcând în pomul vieţii, după merele-delicte,
Ne-am desprins de rădăcină tăind creanga dedesupt,
Printre norii de dezbateri, contraziceri şi conflicte,
Mai neclar e orizontul iar urcuşul mai abrupt...

Cine ar putea să spună ce sunt lumile cereşti,
Graniţe necunoscute ne despart sau ne unesc…
Şubred tare- fundamentul cunoştinţei omeneşti,
Îngrădite, încifrate, mult prea multe ne lipsesc…

Omenirea- o fantomă, iar Pământul- doar o haltă,
Nişte umbre având viaţă, asta suntem scurtă vreme,
Creatorul- Cel din Ceruri, cu ştiinţa Lui înaltă,
Ne-a numit “suprema treaptă” marilor biosisteme...

Cât de mare e distanţa de la noi până la cer...
Chiar şi anilor- lumină le e greu a o străbate,
E adânc izvorul vieţii, o enigmă, un mister,
Ochiul nu îl va cuprinde, mintea nu îl va socoate...

O speranţă, Cartea Vieţii, după cum istoriseşte,
(Dacă vom lua aminte, se remarcă un tipíc)...
Marea Lui înţelepciune, peste ani se răspândeşte,
Şi din ceea ce El spune, nu se va schimba nimic.

O repet a câta oară, răspicat, o spun mai tare:
Dacă Dumnezeu nu este, atunci, cine suntem noi?
E dilema omenirii, complicată întrebare!
Un răspuns? Primim în ziua judecăţii de apoi...
................................................................................

(XIV)

Orişicum privesc în urmă, cu mânie sau umor,
Către zori de începuturi înspre cei rămaşi departe,
Prea puţine pot cuprinde- sunt un scrib, un scriitor-
O frântură din istorii, cam cât rândul dintr-o carte.

Îngropat cu multă grijă, adevărul e ascuns,
Pus sub lacăt în seifuri, sub cenuşă de vulcani,
Iar la tot ce mă frământă încă nu îmi dau răspuns
Strănepoatele lui Cronos, clipe lungi cât nişte ani.

Căutând cu insistenţă rostul vieţii pe pământ,
Nu găsesc nici firul logic, nici nu pot să mi-l explic…
Dacă alergarea noastră e o goană după vânt
Şi nimic nu este după, chiar n-am înţeles... nimic!

Ca arheolog în vremuri, printre roci şi documente,
Urmărind hăţişul lumii, vezi efectul unor legi,
Mărturii despre trecuturi, cu valoare de amprente,
Unele nedescifrate, altele le înţelegi.

Suntem regi cu atribute din divinele tipare,
Conştiinţă şi vorbire, raţiune, sentimente,
Cu dorinţa înnăscută de a depăşi hotare,
Copii indigo rebele cu orgolii şi accente.
Stăpâniţi de lăcomie, egoism şi ignoranţă,
Cu “magnet” irezistibil spre porniri conflictuale,
Spre idei contradictorii sau lipsite de substanţă,
Totuşi, am lăsat în urmă nişte…urme epocale.

După sunete primare şi vorbiri articulate,
Scrisul pe pereţi de peşteri şi picturile naive,
Vremea vechilor tipare şi mesaje publicate,
Astăzi am ajuns în era electronicii masive.

…Trenuri-glonţ, maşini-rachetă cu viteze infernale,
Procesoare performante, născociri robotizate,
Cine vrea...(sau cine poate!)... face zboruri spaţiale,
Suntem dependenţi de tehnici- proceduri sofisticate.

…Mega-poduri suspendate, apeducte şi baraje,
Supersonice-săgeată, sateliţi şi zepelinuri,
Uriaşi arhitectonici având sute de etaje,
Submersibile şi nave, tratamente şi vaccinuri…

Un progres…(o spun- ca număr!)... este foarte evident,
Altul, ca tehnologie, fără nici o îndoială,
Al cunoaşterii, un altul, un ponton-stabiliment…
Un regres- cenuşareasa, educaţia morală.
........................................................................................

(XV)

Paşi mai mici, mai mari- cu carul, rezultate- niciodată,
Scriem, retractăm sau ştergem “eşafodul” conceput...
Tema existenţei noastre- o problemă delicată-
E la fel de nepătrunsă- cum era la început...

Nestrivind corola lumii de mistere şi minuni,
Ne spunea odinioară, cu adânci reverberaţii,
Literatul-eminenţă printre literaţi comuni:
Noi trăim în universul surselor de inspiraţii!


Mă veţi întreba, desigur, cum privesc aceasta eu,
Scurta mea incursiune, larga mea retrospectivă,
Să mă definesc eu singur, sincer chiar îmi este greu...
...O parcurgere “în mare”, vreau să cred, obiectivă...

Unii spun: “Se schimbă totul!”, alţii spun că mai nimic,
Noutăţi nu sunt sub soare, totul, iarăşi se repetă,
De la libertăţi totale la “reţetele în plic”,
Amintesc doar numai una, pentru unii- desuetă...

...Solomon, Eclesiastul: suntem de la Cel de Sus,
Tot ce Mâna Sa zideşte, dăinuieşte pe vecie,
Nu-i nimic de scos acolo şi nimic nu e de pus,
Ziua Lui e necuprinsă- pe pământ, în ani- o mie.

Spre acest model al lumii ca gigantic aisberg-
Partea de deasupra apei este lumea cea ştiută-
…Un gheţar plutind pe valuri- cei mai mulţi, aici, converg…
Cea ascunsă- cea mai mare- este lumea nevăzută.

Ni s-au pus obloane grele la ferestre de memorii,
Irealul şi realul- nu cunoaştem diferenţa,
De un zid din nori si ceţuri se lovesc căutătorii…
Descifrarea existenţei?... Îşi declină competenţa!

Iar revin la întrebarea ce, adesea, mă frământă,
Dacă am ajuns la capăt sau mai este mult de mers,
Cine suntem, ce e viaţa, către... unde se avântă?
Îmi răspund, vă voi răspunde…urmărind ultimul vers…

Chiar cu datele primare şterse rău din amintire,
E de înţeles aceasta- vrem să ştim ce o să fie,
Toţi... (şi “tobele de carte”!) - suntem curioşi din fire...
Cum arată viitorul- asta, nimeni nu o ştie.

Mare e nepotrivirea... copie- original,
Limitatul şi eternul, necreat-fără-sfârşitul!
Dacă am admis aceasta, totul intră în normal-
Cum am vrea, cu mintea noastră, să cuprindem infinitul?


Motto postrema:

...Caut calea cea mai scurtă spre limanul-perspectivă...
Vulturi-gânduri-idealuri, spre înalturi să mă poarte...
Urmărind corăbii-lectici, le văd mersul în derivă,
Printre Scylla şi Caribda, între naştere şi moarte.
...Odiseea-teorie, cu putere, o susţin
În vârtejuri de cuvinte şi speranţe-paradisuri,
Cu accentul pus pe multum (*), iar pe multa (*) mai puţin,
Sunt un trăitor-amfibiu în oceanele de visuri...


... ”Ştiu că nu ştiu nimic şi nici măcar asta nu ştiu.” (Socrate)



Septembrie 2011






















* non multa sed multum- nu cantitativ ci calitativ (lb. latină).

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 03, 2012 11:39 am  ION IONESCU-BUCOVU


Răsfoiesc “Minuni pe Terra”... şaptele miraculos...
De păcate capitale sau pitici demult pierduţi...
...Şapte vârste… («Will», se poate?)... cu parcurs spectaculos,
Alţii, despre şapte ceruri... noi vorbim despre virtuţi...

Cifră cu puteri aparte (?)... vreţi dovezi ca sfântul Toma?
Numărul de continente, de culori din curcubeu,
Zilele din săptămână sau colinele din Roma,
Braţele de la menoră... şapte e un număr greu!

Legănându-se pe vise duse mult către extreme,
Lumile de altădată- rase, neamuri şi popoare,
Sub povara de milenii şi-au luat un loc prin vreme...
Temerară de tot este scurta lor enumerare!

Printre stele, ce e omul? Mic reper neînsemnat,
Izolat precum Crusoe pe o insulă pustie,
Peste formele de viaţă e un cap încoronat,
Multe lucruri le cunoaşte…omul, multe nu le ştie...
Fir de floare sub torente de iubire sau durere-
Exemplar din populaţii de «albine» sau «furnici»-
Sub “perdelele” de teamă sau beţie de putere,
Ce trăiesc în urbi gigante sau cătune- sate mici…

Trăsături ereditare procreează precedente,
Cu asemănări cu carul dar şi multe discrepanţe…
Mod de viată, piele, gusturi, iris, ADN, amprente,
Viaţa - magic fir de abur, corpul- chimice substanţe…

Paria printre planete, fără acte şi dovezi,
Deportat din altă lume, o spun asta cu temei,
Omul e un fir de iarbă ce dispare sub zăpezi-
Un secret păstrat sub cheie- după bunul obicei…

Voi reţine trei citate- nişte pete de culoare…
«Omul e un scop în sine.»… Kant, estet idealist,
Blaise Pascal a spus aceasta: «Suntem trestii gânditoare...»
Iar Descartes... adânci cuvinte!... : “Iată, cuget, deci exist!”

Coborât în derizoriu sau urcat pe culmi de slavă-
Fascinant chestionarul- sursa vieţii pe planetă.
Pentru cel în floarea vârstei sau îmbătrânit- epavă,
Rar sau des, la intervale, ca scenariu se repetă.

Neştiindu-mi viitorul, nici trecutul foarte bine,
Nu mă văd «Singur pe lume»- cunoscut roman francez,
Cred în omul-trinitate- nu mă ascultaţi pe mine!
Pot greşi, mai mult ca asta, am şi dreptul să visez…
........................................................................................

(VI)

…Un Pământ văzut din spaţiu ca o farfurie plată,
Iar apoi drept centrul lumii. O gândea majoritatea.
Contestând e pur si muove, inchiziţia- o pată.
Legi care sfidează omul- viaţa şi proprietatea.
...Îngrădiri de conştiinţă, oprimări şi persecuţii,
Cu impuneri de doctrine, de sisteme şi valori,
Judecăţi subţiri, sumare, lapidări ca execuţii,
Suprimări de vieţi şi drepturi, lagăre şi închisori...

…Dictaturi-sperietoare cu puteri nemăsurate,
Imperatori de legendă şi războaie nesfârşite,
Cu erori proverbiale, multe şi nenumărate.
Terorism şi genociduri. Tragedii, dureri cumplite.

…Măsurând cu-n deget marea, se întrec în supoziţii,
Cu preziceri inedite, fără cap şi fără coadă,
Aventurieri de marcă- cu orgolii şi ambiţii.
…Cel de Sus de ei îşi râde şi de mintea lor neroadă!

…Ca nisipul de pe plajă, un tsunami, un aflux,
Rasputini şi nostradamuşi printre nulităţi didacte,
De la «Nihil sine Deo!» au ajuns la…«Fiat lux!»,
În politică, afaceri sau în artele abstracte.

…Rând pe rând, îşi joacă rolul, scufundându-se în mare,
Lăudaţi din greu ca pomul sau ca iarba cea de leac,
Apar unul după altul... nu e nou nimic sub soare,
Personalităţi ilustre cam cât boabele de mac.

... Dacă sunt şi eu acolo?... mă apasă îndoiala,
Încă o efemeridă- de trecut la catastif...
Timp pierdut- documentarea, toată truda şi migala-
Reţinut de anuare pentru munca de Sisif...

Meditez şi scriu în stihuri... cu preocupări de faur,
Îmi văd chipul în oglindă- eu întreb şi eu răspund,
Cum făceau şi Ilf şi Petrov cu viţelul lor de aur,
E sublim anonimatul, dar nu vreau să mă ascund.

Sunt legat, închis- ermetic de pereţii de idei,
Un ostatic- în cătuşe de silabe şi cuvinte,

Într-un întuneric beznă, aştept rimele-scântei,
Complicate sau banale, singure îmi vin în minte…

Printre fluxuri şi refluxuri de opinii şi idei,
Eu mă simt ca Marco Polo, un purtat de vânt şi valuri,
Copleşit de abundenţa de tribuni şi corifei,
De spectacole, de mituri şi de piese- ritualuri.
…………………………………………..……………..

(VII)

De prin pomi sau de pe câmpuri, pricepuţi culegători,
Şi-au pornit călătoria bravii noştri pământeni…
Straşnici luptători cu viaţa- buni pescari sau vânători-
Uneori- chiar ei, vânatul vechilor… reptilieni.

Hăituind vreun…«dinozaur» sau… scăpând cu greu de el,
Nişte grupuri mici sau triburi ce aleargă după hrană.
…Rareori, mai multe feluri- cel mai des- un singur fel,
O friptură pe jăratec- răposata lighioană...

Avem numai presupuneri, grave jocuri de cuvinte,
Cu toţi ştim, subiectul- cadru este amplu, generos,
Greu de curăţat de coajă- un cartof, un ou fierbinte…
Oul lui Columb…eternul, simplu dar ingenios…

Încă de la primii oameni, ei şi-au arătat natura…
Lipsa de loialitate, laşitatea, indolenţa,
Lupta pentru influenţă, dominaţia şi ura…
Merită subliniate, ritmul lor şi…consecvenţa.

Cu apucături bizare, nişte creaturi sihastre,
Primitive- o spun unii -personal, eu mă dezic-
Au pornit prin vechea lume, înaintea erei noastre…
Nu îmi amintesc prea bine, eram totuşi…tare mic!

Traversând epoci de… piatră, viaţa nu era comodă...
Haine- piei de animale, scorburi- case printre grote,
Fără un mijloc de plată -cardul nu era la modă,
Cu confort şi stil de viaţă, bun subiect de anecdote.

Cultivând pe câmpuri plante, au ajuns agricultori.
…Aşezări de locuinţe- mai degrabă, nişte sate,
…Turmele de animale i-au «reprofilat» păstori,
…Graniţe de preistorii- au rămas de tot în spate.

Cu unelte din metale au ajuns meşteşugari,
Schimburi- mărfuri... nişte trocuri, i-au făcut comercianţi,
Nu avem dovezi destule- or fi fost miliardari ?
Cert, un lucru este sigur- erau nişte diletanţi…

Mai târziu, «şi-au dat arama…», inventând râvniţii bani,
Cunoscuţi... o spun bătrânii... ca pe ochiul nu ştiu cui,
(Cine a avut ideea... o ştiu cei contemporani...
I-a descris ireproşabil, altceva nu poţi să spui...)

În cetăţi înfloritoare au format oraşe-state…
Nişte roiuri de lăcuste ce au împânzit planeta,
Şi-au bătut monede proprii, şi-au organizat armate…
Fără reguli simple, clare- ne-au cam derutat ancheta…
……………………………………………………………

(VIII)

Am ales câteva “piscuri”, minţi de geniu relevante,
De prin zorii erei noastre sau din vremuri mai recente,
O colecţie aparte de profile remarcante,
De cunoaştere avide, cu «figuri» proeminente…

Mare e mulţimea celor care printre miile de ani
Au ieşit în evidenţă printre chipuri efemere.
Din cohorte nesfârşite de maeştri şi titani,
Ne oprim la o pleiadă- scurtă listă de repere...

Arhimede... autorul de şuruburi şi spirale,
Printre arii şi volume, pârghii, corpuri scufundate,
“Pi”-ul formelor rotunde, calcule de integrale,
Cu oglinzi incendiare şi invenţii complicate.

Newton... forţe şi viteze, cercuri, spectre de culori,
Tubul- vid, binomul, legea pentru corpuri spaţiale,
Discul cu lumina albă, matematici speciale,
Telescopul, ochiul magic privind zarea fără nori...

De sintagma “om de geniu” îmbrăcat precum o haină,
Instrumente, medicină... un da Vinci sclipitor,
Creator al Giocondei şi al Cinei cea de taină,
Al oraşelor moderne şi maşinilor de zbor.

Einstein…ştiu!... relativismul, laserul şi pacifismul,
Energia nucleară, spaţiul... uneori curbat,
Fenomene capilare plus fotonii, sionismul,
Ecuaţii şi difuzii,“E= mc pătrat”!

William “Sheikspir”… “Othello”. Sonetist, odinioară.
“Cleopatra şi Antoniu”, “Titus”, “Lear” şi “Macbeth”,
“Cum vă place” şi “Fortuna”, “Visul unei nopţi de vară”,
“Julieta şi Romeo”, “Iulius Cezar” şi “Hamlet”…

Goethe… “Elegii romane”, “Faust” (două), “Prometeu”,
“Anii de peregrinare”... “Anii de ucenicie”...
“Herman şi Dorotea”... “Werther”, baiadera unui zeu...
“Adevăr şi poezie”, culori, plante, teorie…

Picasso, Monet sau Rembrandt, “pânze” impresionante,
«Mâini de aur» înzestrate cu talent nepieritor,
Beethoven, Vivaldi, Mozart- «voci» cu nume rezonante-
La auzul lor vibrează inimile tuturor…


Confruntaţi cu ignoranţe, acuzaţii şi sentinţe,
Everesturi-intelecte, oaze de celebritate,
Ne-au dat artele frumoase şi exactele ştiinţe...
Serial “Nemuritorii”- genii în posteritate...
…………………………………………………………...

(IX)

Omul-cum se vede astăzi- spun cercetători- redactori
(Cu o voce ca un tunet sau cu jumătăţi de gură),
Prin reacţii succesive, e produsul a doi factori…
Simbioză complicată între gene şi cultură.
........................................................................................
După ce s-a tras cortina peste actul de geneză,
Ne-am pornit peregrinarea pe teribilul traseu...
Având... stil şi tehnici clare... un proces- fotosinteză,
Mintea noastra e o moară care macină din greu...

Cei din Sumer, bunăoară, învăţaţi de altădată,
Îşi spuneau... (mai ies şi astăzi?)... au ieşit oameni şi zei
Din amestecul de ape- apă dulce şi sărată,
Cum şi când- secret rămâne- după bunul obicei...

Democrit, Anaximandru, Teofrast şi Empedocle,
Din Elada (din ţinutul marelui Aristotel)
Lui Eschil, Euripide, Platon, Heraclit, Sofocle
(Ne cuprinde…întristarea când ne amintim de el),

Stâlpul de înţelepciune, printre gânditori, un “sfânt”,
…Cicero despre Socrate, cu elogii… nota bene:
“A venit filozofia de la ceruri pe pământ!”
Thales din Milet, Epicur, Leucip şi Diogene...

Toţi aceştia şi mulţi alţii- nume grele ce îmi scapă,
Greu de descifrat prin texte sau de pronunţat din gură…
Oameni, flori, vieţuitoare- cred că s-au format în apă,
Elementele primare- soare, mare, mâl, căldură.
…Omul e banalul vierme apărut pe fundul mării,
Cu putere de la sine, cu mutaţii epocale,
Traiul ni se datorează, pur şi simplu, întâmplării (!)…
Plantele sunt doar etape între lut şi animale…

Gânditor inconfundabil cu blazon şi cu sigiliu,
Cam la fel gândea Lucreţiu printre anticele stele,
“Precursor”al lui Ovidiu, lui Horaţiu sau Vergiliu...
Iar asocieri bizare, iar hazard şi joc de iele.

Partitura nu se schimbă, deşi anii se perindă...
Arbori, ierburi trec în voie dintr-o specie în alta,
Spune Magnus că lucrează precum caria din grindă,
Nutrimentele, pământul, altoirea şi unealta...

Peste secole vor face cam aceleaşi afirmaţii
Diderot, Lamark, Cabanis, învăţaţi cu multă carte,
...Enigmatice procese şi spontane combinaţii...
Fie se opresc la vreme, fie merg mult mai departe.
…………………………………………………………

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 03, 2012 11:37 am  ION IONESCU-BUCOVU

(III)

O materie de pulberi într-un gol ciudat, imens,
Umbre reci, încremenite stau de veacuri nemişcate,
Haos, frig şi întuneric într-o lume fără sens,
Macrouniversuri goale zac cuminţi şi resemnate…

Roci vulcanice, cenuşă, un non-sens neperisabil,
Un eter lipsit de viaţă, o întindere-deşert,
Început nu e, nici capăt, un pustiu interminabil-
Sub stigmatele Pandorei stă un defileu inert…

În sălbatice ţinuturi fără haturi, neatinse-
Fenomene neştiute, beznă, gheaţă şi explozii…
Astrele încep să fiarbă lângă cele ce dorm stinse,
Inspirând…astronauţii- nu poeţii, nici rapsozii...
…………………………………………………………

Fir de praf planeta noastră într-un larg îmbrăcământ…
Nu cunoaştem mare lucru- câmp minat cu speculaţii…
Cum arată serpentina de la ceruri la pământ?
Nu-i avem reprezentarea, nici formule sau relaţii…

Dorm adânc sub straturi groase de argilă şi rugină,
Îngropate în tăcere, povestiri din moşi-strămoşi,
Plăsmuiri decolorate de necrozele- patină,
Despre…“zmei” de altădată,” cosânzene”, “feţi-frumoşi”...

Pietre-om sau pietre- ruguri, temple mari polivalente,
Lungi corăbii şi ruine cu tăbliţe- exponate,
Reconstituie trecutul din imagini şi fragmente,
Vârfuri de săgeţi şi lăncii, amfore frumos pictate.
………………………………………………………..

Terra. Oază în Sahara. Zâmbete de gioconde.
Curcubee răsfirate. Aurore boreale.
Fluvii curg impunătoare. Uriaşe «anaconde».
Gheţuri vii. Zăpezi eterne. Munţi cu peşteri ireale.

Pajişti verzi. Izvoare limpezi. Şi prăpastii-canioane.
Pomi. Livezi. Păduri bătrâne. Răsărituri minunate.
Zgomotoasele cascade. Nesfârşitele oceane.
Gheizere. Fiorduri. Câmpuri. Iarbă. Flori înmiresmate.

Şiruri lungi în zbor de păsări. Minunatele izvoare.
Omul-fiară.Goliath-ul. Lupul-paznic pus la turmă.
Valuri ce se sparg de ţărmuri. Lacuri. Insule. În mare.
Armonia cu natura. Rătăcită. Fără urmă.
.........................................................................................

...În succinte ipostaze, trei imagini-referate,
“Reverii”, crâmpeie scurte... Mă întreb, inevitabil:
Peroraţii incomode? Alegaţii demodate?
Infinituri din trei trepte... E un ciclu repetabil?
...........................................................................................


(IV)

…Un traiect apoteotic cu de toate presărat...
Explorându-ne periplul spre origini vom cuprinde
Scurte “deveniri” pe calea cu un început uitat…
Punctul nostru de sosire- nimeni nu îl va surprinde.

Un subiect pe cât de amplu, pe atât de nesecat,
Pom cu rădăcini perene în specificul uman,
Dezbătut din mii de unghiuri, descusut şi cercetat,
Unii: «Am ajuns la capăt!» Alţii: «Ne trudim în van!»

Avalanşe-vălmăşaguri…adieri, furtuni, tornade,
O lucrare necuprinsă de o minte omenească...
Arii clasice, fanfare, poezii şi serenade?
Imperfecte artificii dintr-o cremene cu iască!

…Bătălii şi revoluţii cu parfum de melodrame.
...Diplomatice demersuri, planuri de asasinat.
...Împăraţi-copii în faşă, viespile regine-mame.
…Intrigi mari sau mai mărunte, lovituri de stat-palat.
……………………………………………………….......

Urmărind mărunte scopuri- doar să fie cunoscuţi,
S-au lansat în afirmaţii, teorii şi postulate,
Unii dintre cei în viaţă şi iluştri dispăruţi…
Legi valabile şi astăzi… mai ades, neconfirmate.

«Primul om – un alb sau negru... poate, chiar un asiatic?»
«Cine a venit, pe lume, primul- oul sau găina?»
…Unii, una, alţii, alta- pe ton liber, democratic-
Nodul gordian persistă, nimeni n-a adus lumina...

Ieri, duşmani...” la cataramă”, azi, colegi şi camarazi,
Rasele “superioare”... clone, gene, arieni...
Rasele “inferioare”... eschimoşi, pigmei, nomazi,
Feţe palide-albastre şi piei-roşii indieni...
Merită “comemorate”, studii grele- trei la număr,
Asortări independente de hibrizi pe spaliere...
Legile eredităţii, o privire peste umăr...
Mendel, mazare, albine, segregări de caractere.

Microcosmos de celule. Cu particule-regate .
Legături necunoscute. Megaunivers atomic.
Explicaţii? Avem multe. Pete albe-legi “mimate”.
Sunt destule... bănuite. Iarăşi, “mitul cosmogonic”!

Cu sau fără fundamente, teorii şi explicaţii,
De la simple la complexe, câtă frunză câtă iarbă,
Unele te pun pe gânduri- evident, elucubraţii.
O concluzie se trage: floarea de experţi e oarbă!
.................................................................................

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 03, 2012 11:36 am  ION IONESCU-BUCOVU

(II)

...Juvenal spunea odată : Naşte versuri indignarea!
...O privire de ansamblu- nu voi răscoli detalii,
Spectator la mondo-teatru, mă iau plânsul şi mirarea,
La spectacole acide având titluri-marginalii…
..........................................................................................
Sculptori, nişte mâini de aur, pictorii- penel- maeştri,
Lirele-compozitorii şi poeţi fără pereche,
Scriitori cu etichetă, clasicii extratereştri,
Filozofi au «mers» departe, undeva spre lumea veche…

Şi-au propus, de generaţii, cu eforturi colosale,
Înţelepţi, savanţi cu nume- îndelung cugetătorii,
Să dezlege cine suntem, fără pauze, escale…
...Taină grea fundamentală din străfunduri de istorii.

Şi în arta pentru artă şi în arta cu tendinţă,
Tema e atotstăpână ca o umbră printre noi,
Cu minorităţi... excepţii, nu un “prag” de referinţă...
Plini de sine înafară, dar pe dinăuntru goi…

Unii au trudit cu pana pentru gânduri şlefuite,
Alţii au format imperii de statui, acuarele…
Răspândiţi printre arhive cu legende prăfuite,
Împăraţi de altădată au pornit războaie grele…

…Mii de cărţi, tratate, piese, s-au compus arii celebre,
Teorii şi ipoteze, filtre de idei divine,
S-au pictat tablouri vaste cu lumini printre tenebre…
Presupuneri- infinite, certitudini, prea puţine…

Exegeze şi compendii, teze s-au elaborat,
Având puncte de vedere după ani de meditaţii,
De când oamenii şi lumea, multe lucruri am aflat,
S-au clarificat destule printre mii de dizertaţii…


S-au pierdut- să se confirme- energii nelimitate…
Om creat prin evoluţii- fapt lipsit de relevanţă,
(Lunga lor înşiruire nu încape în tratate)
Ori născut într-o clipită- chiar mai are importanţă?

…«Mesageri intergalactici din culturi îndepărtate»…
…«Am venit din alte spaţii cu condiţii similare»…
Spun în şoaptă visătorii, cu un glas pe jumătate-
Speculaţii nefondate, prea puţin convingătoare...

Afectaţi- de remuşcare, în mod evident, cuprinşi,
Peste multa lor ştiinţă, vorbind cu sinceritate,
Cei mai mulţi, mai către capăt, s-au recunoscut învinşi…
Adevărul se impune: criză de identitate !
…………………………………………………………..

(III)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 03, 2012 11:34 am  ION IONESCU-BUCOVU

Motto:“Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)



FILE DE JURNAL ABSTRACTE sau Odiseea omenirii
Epopee cu accente satirice dedicată deosebiţilor mei foşti dascăli de limba şi literatura română...
…”Taina existenţei umane nu stă în a trăi ci în a şti pentru ce trăieşti.” (Nicolae Iorga)

Motto ab initio:

… Orizonturi fără capăt, tainice deziderate,
Infinituri de secvenţe şi ecouri de eresuri…
Strâng asimetrii de forme din olimpuri erodate,
În metafore şi vorbe spuse cu subînţelesuri.
Cu euforii trăite din tot sufletul, intense,
Nostalgii nevindecate, printre lungi itinerarii,
Îmi aduc agonizante revelaţii- recompense:
Ipoteze- idealuri... scoici şi alge în acvarii...



(I)

Odiseea omenirii, drumul vieţii şi al morţii…
O misivă pe formatul unui antic mesager-
Un “mamut” printre creaţii, epopee de proporţii-
Lung traseu prin era veche, Odiseea lui Homer.

...Sedimente din vechime. Mă opresc asupra lor...
Artefacte sau imagini, scrieri vechi cu hieroglife,
Autentice tratate cu mesaje ce nu mor,
Cărţi de mult, originale, pergamente apocrife.

...S-a distrus biblioteca plină ochi cu amintiri,
Nu găsesc nici o dovadă, toate s-au pierdut în vânt…
A rămas nelămurită şi ascunsă de priviri
O obsesie străveche- taina vieţii pe pământ...


...Nu cunoaştem timpul zero şi nici punctul de plecare-
Stelele din bezna nopţii nici nu poţi să le enumeri-
Ne lipseşte temelia pe nisipuri mişcătoare,
Ne privim unii pe alţii, însă ridicăm din umeri…

…Mintea noastră nu acceptă- suntem chiar din întâmplare,
Apăruţi pe o planetă printr-o tragere la sorţi,
Cum, de unde, când aceasta, fără să avem chemare
Am venit noi, omenirea... şi cei vii dar şi cei morţi?

…Vase, arme şi unelte- ne-au rămas munţi de vestigii-
De la semnele din peşteri până la tăbliţe scrise,
Despre mersul şi geneza numeroaselor litigii,
Multe şi nenumărate, de istorie prescrise…

…Un trecut cuprins de neguri peste care curge timpul…
Ţara zărilor senine... cheiuri, diguri, estacade,
Lanţuri, ancore, parâme… când am părăsit Olimpul,
S-au închis porţi de ecluze- netrecute baricade.

...O redută intrigantă- stăvilar spre înapoi,
Netrecută barieră ce nu face compromisuri,
Ne-a legat prin gravitaţii de Pământul-muşuroi,
Locul unde mor speranţe şi trăim secvenţe-visuri...

...Ne întoarcem printre vremuri, cu privirea îndărăt,
Pentru câteva momente, facem o retrospectivă,
Către lumile pierdute, undeva în urmă, hăt,
Fără întrebări de genul: voturi pentru, împotrivă?

...Traiectoria terestră, de la…unde către…unde ?
Ştiu că aşteptaţi aceasta : cine suntem şi ce vrem,
Întrebării, da, îndată, nu mă tem, îi voi răspunde.
Că voi fi citit în grabă…de aceasta, da, mă tem!
.......................................................................................

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 03, 2012 8:59 am  ION IONESCU-BUCOVU

poem de dragoste

ultima picătură de rouă
moare pe-o floare albastră ca cerul,
ziua se naște din haosul nopții , luptând cu lumina,
ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat
ce soarbe din soare viața,
e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine,
prin săngele meu , un izvor nesecat de dureri și de bucurii.
căteodată aceste vederi se preling prin mine
și se topesc undeva,într-un cer îngropat departe, pe-o aripă de cocor.

razele soarelui dansează himeric în acestă dimineață
prin ochii mei ca niște lasere albastre
și-mi ucid dorul și vederea, cred că mai exist,
nu m-am topit în neant,
nu plânge, iubito, că tot voi ajunge la buzele tale,
voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele și voi face un pod plutitor, prin aer, ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,
lipindu-mă de cerul inimii tale,
lasă soarele să treacă pe lângă norocul nostru,
căci el ne va da viață și lumină și dragoste
fă-i loc să alunece triumfător și ridică-i,
precum egiptenii, alei de sfincși, piramide și obeliscuri,
stai dreaptă și răstignită cu mâinile în sus
căci în capul tău vom construi Acheronul
cu cercuri și tavane,
punându-ți sufletul vertical ca o mare coloană dorică
pe care vom sprijini cerul cu toate bogățiile lui.
vom face o lună galbenă din aur, vom face stele,
altare de dragoste în care vor cânta naiadele,
aezii și preoții sacerdoți,
alunecăm și noi prin timp ca niște mimi
despărțind adevărul de minciună
printre pleoapele ochilor lui Dumnezeu.

știu, câteodată treci prin somn ca prin niște inele
de logodnă aruncate de un bijutier nebun,
te visezi cu mine în doi, răcorindu-ne în zăpadă,
gonind pe drumul interjecțiilor cu jeepuri,
ai vrea să ne strângem în brațe,
ca frumoasele botticelliene, pline de grație și de poezie.
ți-am promis că vom merge la Florența,
cu tot ce vreai tu, cu saloane, cu șerpi, cu gânduri,
vom ieși din mit și vom face o nuntă paradisiacă
la mormântul lui Dante
.


1 februarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 22, 2012 7:16 am  ION IONESCU-BUCOVU

catrene

stau zăvorât într-un turn,
m-agăț de inelul saturn,
ascult cum cântă pădurile
din fluiere pe toate gurile.

timpul galopează prin zare,
mă plimbă destinul pe mare,
îngrop veșnicia-ntr-o stea,
unde ești tu, iubita mea?

port toată iubirea pe umăr,
anii nu vreau să-i mai număr,
aș bea vinul tare și vechi
să-ngrop auzu-n urechi.

groparii nu-mi sape o groapă,
mai dați-mi o cană de apă,
vreau să mai stau doar o oară,
să gust fericirea de-afară.

pământul mă ține în palmă,
lumina-i e limpede, calmă,
spăl cu roua de dimineață,
glezna picioarelor și pe față.

nu mă joc niciodată cu moartea,
și nu i-am ținut, fraților,partea,
nu sunt arlechin sau paiață,
omul are o singură viață.

umplu ulciorul rece al lunii
și beau din el ca nebunii,
mă joc adesea cu stelele
și dănțuiesc în horă cu ielele.

ziua de azi e albastră,
mușcata-nflorește în glastră,
dimineața se spală în rouă,
poate ne vine norocul și nouă.

22 ianuarie 2012



Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 22, 2012 12:30 am  ION IONESCU-BUCOVU

Eu nu știu


Eu nu știu ce voi fi fost înainte,
poate cenușă, stea căzătoare, floare de lut,
căci m-am născut din magma fierbinte
și din adâncul blestem din trecut.

mă caut și azi, rătăcit, cu verbul a fi,
poate-s o flacără stinsă pe-o creastă de nor,
sunt sigur că mă voi regăsi într-o zi,
dar voi fi mereu un trist călător…

mă voi căuta poate în viitor, mă voi căuta
în pulberea stelelor sau în raze de soare,
lumea, plină de griji, mă va uita,
că-n viață toate sunt trecătoare…

poate sunt rătăcit, nu mă găsesc nicăieri,
poate că n-am fost azi și-am fost ieri,
sau poate c-am fost doar în gând
un fir de iarbă plăpând.

poate sunt pe un drum la răscruce
și nu știu calea-ncotro mă va duce,
poate spre tine, iubito, alunecă lin,
gândul și visul pe cerul senin.

poate sunt steaua căzută-n fântână,
când noaptea cu ziua se-ngână,
viol de falacără ucigătoare
care se stinge-n apă și moare.

ia ciutura și scoate-mă afară,
nu fă din viața mea o povară,
dă-mi ochii, luceferi de noapte
și-ascultă-mi povestea în șoapte

duminică, 22 ianuarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Ian 20, 2012 11:43 pm  ION IONESCU-BUCOVU

De ce mai plângem anii…

de ce mai plângem anii ce s-au dus,
sunt cântece triste de lebede,
ne uităm după ei spre apus,
că prea au trecut repede…

am pus pe deget inelele,
alaltăeri parcă eram tineri,
acum numărăm anii și stelele,
a trecut săptămâna, e vineri.

rămân tinere doar portretele,
spânzurate prin vechi odăi,
țin să nu cadă peretele
și să nu ardă casa în vâlvătăi.

vîrsta frumoasă de aur s-a dus,
calendarul trebuie ars
ornicul timpului bate de sus
în capul prăfuit al lui Marx.

dreaptă frumoasă și tânără
doar statuia rămâne pitrificată,
cine credeți că-i numără
anii sau dacă are mamă și tată?

când noaptea mi-e albă și scriu,
înnobilându-mi, frumoas, clipele
și bate-n perete pendulu-a târziu,
timpul mi-a retezat aripele.
21 ianuarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Ian 20, 2012 2:39 am  ION IONESCU-BUCOVU

Începe să miroase-a primăvară

începe să miroase a primăvară,
pe glesnele copacilor mugurii respiră,
vântul trece-acasă să se culce,
soarele zâmbește printre plopi
și ca-n oglinzi de-argint
își încrucișează razele,
peste pulberea albastră a gâzelor,
mijește iubirea-ntr-un cuib de salcâm,
printre frunziș,
o fântână albă de granit
plutește prin aer ca un megalit,
cu o cumpănă care sprijină cerul,
flăcări de aur viscolite
se joacă pe suprafața apei
în unduiri melancolice.
în ceruri largi ecoul se desface,
spărgându-se de aerul tare al dimineții,
zările se așează
pe treptele sălbatice ale naturii,
începe nuntirea, iubirile, dragostea.
cu aripi de aur,
acestă iubire își desface pletele
ca niște frunze galbene de laur,
cu gura sălbatică și pieptul cald,
topindu-se-n luceafărul de ziuă.
albastre ceruri se zbat în fântână,
se leagănă iubirea furtunos
în doldora de pasiuni celeste,
cu pielea –aramă goală,
nud proaspăt, blestemat,
îmbrățișat de veșnicul bărbat.

ard pulberi peste ceruri și se rup
în hohote sălbatice de lup,
cad de pe sus aripi de porumbei,
ca o maramă limpede de nor,
ce înfășoară trupuri de femei,
cu brațele de dor tulburător.
și toate-acestea se topesc în iarbă
când razele pe cer încep să fiarbă.

amușinăm a dulce primăvară,
iubirea se aprinde-n suflet iară,
ne adăpăm la dulcele izvor,
trec peste noi speranțe care mor,
suntem pământ, și vise, dar și stele,
fugare roiuri printre lumi rebele.

20 ianuarie 2012






Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 18, 2012 12:11 am  ION IONESCU-BUCOVU



ELEGIE PENTRU TRECEREA TIMPULUI

Vremea iubirilor trece, timpul toarce mersul lui,
primăverile ne-acoperă cu mirosul lor picul de fericire
care ne-a mai rămas; vin cocorii,
gânduri întoarse spre trecut,
care se-adună la marginea unei poiene de vis.

Lumina porţii s-a deschis spre infinit,
caii albi se joacă prin memorie,
copilărie, feerie de-o clipă, mi-ai înecat visurile
într-o mare de cuvinte, din care încerc
să spăl lebedele decapitate şi să le împăiez.

Chiar dacă m-am rătăcit printre cuvinte,
calea spre paradis, labirinticul drum,
îl caut c-o lampă care pâlpâie prin nopţile fermecate,
şi sper să-l găsesc până nu se stinge uleiul din ea..

Ochiul imens al lui Şiva mă priveşte din întuneric,
al treilea ochi al lui care vine cu blesteme
şi-mi spune că trecutele vârste vor cădea
pe plajele pustii ale unei mări pierdute,
în carminul amurgului.

Tu vei rămâne goală ca visul, ca marea, ca timpul,
ca luna care rătăceşte pe un cer pustiu,
vei rămâne frumoasă,Poesis,
ca dragostea-mpietrită-ntr-o stea.
... ştiu...

mi-e somn de-acum şi-nchid pleapele,
trecerea timpului vine odată cu apele...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 15, 2012 12:43 pm  Didina Sava

Azi ati implinit o varsta frumoasa.Va doresc ani multi fericiti si binecuvantati cu sanatate si creativitate, putere de munca, spor si har divin in ceea ce faceti.
Didina Sava-administrator site "Forumul Prieteniei"

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 15, 2012 3:23 am  ION IONESCU-BUCOVU

Îmi arde-n inimă iubirea


sorb din albastrul cerului nemărginirea,
adun la fluturi din petale moarte,
îmi arde-n inimă iubirea,
ies ca-n legende numai vâlvătăi
și nu mă satur niciodată
privind ca sclavul dulcii ochi ai tăi.
aud cum tainic bate nevăzut,
zvâcnind, pământul inimii de lut.

privesc în noapte stelele aprinse,
și sunt bătrân și câteodată orb,
adesea mă las pradă durerilor ne-nvinse
și-aș vrea să beau otrava veninului, s-o sorb.
doresc să plec în țara visurilor moarte,
un călăror pribeag plecând departe,
să viu înfrânt ca un soldat la vatră,
un dezertor cu inima de piatră.

și să mă-ntorc la propriul meu vis,
la dragostea dintâi și la iubire,
acolo unde dorurile mele mi-s
rămase la răscruci de fericire.

acolo eu aș vrea să ard pe rug,
cu trupul tău, crin alb, și cu aglice,
de ce-aș mai vrea de-aici ca să mai fug,
în aste limbi de foc aș fi ferice.

cănd vreai să faci ispita să vorbească,
supusă legii celei mari, iubirea,
tu ești în limba noastră românească
crăiasa din povești, nemărginirea.

ambră, gura ta ar fi merinde,
și-aș vrea cu tine ca să fug departe
și nime-n lume, zău, nu ne-ar mai prinde,
și am trăi ferice pân’ la moarte.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 15, 2012 3:19 am  ION IONESCU-BUCOVU

Mulțumesc membrilor "Forumului Prieteniei" pentru urările adresate. Vă urez de asemenea succes în gestionarea acestui site și numai succese în viața personală! Cu multă dragoste și prietenie, Ion Ionescu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Ian 12, 2012 2:30 am  ION IONESCU-BUCOVU

Creanga Ta firavă


câteodată sunt haihui
și mă simt al nimănui,
plutesc prin cerul cu stele
rumegând vise rebele,
încurcând viața și timpul
încercând să urc Olimpul,
ca Sisif mă zbat să sui
bolovanul nimănui,
când ajung la jumătate,
(ca să vedeți ce dreptate!)
cad cu totu-n handicap
și o iau iar de la cap,
iar mă sui și iară cad,
n-am cărare și n-am vad,
parcă sunt o frunză-n vânt
între cer și-ntre pământ.

nu știu încotro mă poartă
blestemata mea de soartă,
sunt și eu un biet proscris,
între iad și paradis
și sunt creanga Ta firavă
între tină și-ntre slavă.

câteodată-mi dau târcoale
toate gândurile goale
și-mbrac zeghea de omăt
căutând drumu-ndărăt,
printre paseri, printre stele,
rezemându-mă de ele.

bolovanul mi-e prea greu
ca să-l urc singur doar eu,
aș chema pe nu știu cine,
dar n-aude și nu vine,
parca-aș fi un temnicer
ce face scară la cer,
printre fulgere și ploi,
printre zloată și noroi,
când ajung în vârf de munte
pletele îmi sunt cărunte,
bolovanul se prăvale
și o ia din nou la vale
și-uitea așa o duc mereu,
blestem de la Dumnezeu.
joi, 12 ianuarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 11, 2012 3:07 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Vă mulţumesc personal pentr acest material. Mă interesează serios să citesc din lucrările profesorului Augustin Z. N. Pop despre marele nostru Mihai Eminescu. Am să le caut la bibliotecile din Iaşi, mai ales la cea universitară, care poartă numele poetului.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 11, 2012 1:33 am  ION IONESCU-BUCOVU

Un mare eminescolog- AUGUSTIN Z. N. POP

Augustin Z. N. Pop se încrie pe linia marilor împătimiți ai cunoașterii vieții și operei eminesciene. Cea mai mare parte a vieții lui a fost închinată culegerii de date biografice ale marelui poet. A luat legătura cu sute de oameni, a răscolit arhive, a umblat prin toate locurile pe unde au călcat pașii poetului și i-a închinat poate cea mai mare operă documentară despre viața lui Eminescu, cuprinzând acte, scrisori, fotografii, obiecte, până când și rochia de mireasă a Veronicăi Micle de la nunta cu Ștefan Micle..
Augustin Z.N. Pop s-a născut la 30 august 1910, în Bucureşti, într-o familie de intelectuali. Este fiul Floarei (născută Marinescu) şi al lui Zamfir Pop, preot.
Toate studiile le-a făcut în Bucureşti, obţinând licenţa în filozofie şi litere în anul 1931. Este legat însă sufleteşte de oraşul Câmpulung-Muscel, unde se stabileşte încă din 1930, prin căsătorie cu prof. Olga Răgăduneanu. În anii tinereţii funcţionează ca prof. de limba şi literatura română la Liceul “Dinicu Golescu” şi la Şcoala Normală “Carol I” din Câmpulung. Ca profesor al Școlii Normale, Augustin Z. N. Popp ne povestea zile întregi în amfiteatrul școlii despre viața și opera lui Mihai Eminescu, ne prezenta diafilme și diapozitive cu imagini din viața familiei poetului sau din viața lui Eminescu și a iubitei lui, Veronica Micle. A fost atât de îndrădostit de Eminescu încât își transformase casa în muzeu. Rămăsese sărac, dând din bruma lui de leafă pe manuscrise și acte vechi sau alte obiecte aparținând marelui poet. Până când cumpărase și rochia de mireasă a Veronicăi de la căsătoria cu Micle și o pusese la expoziție. Nu știu ce s-a ales de toate acestea după moartea lui și a soției. Ar fi fost bine( sau poate că a și făcut-o) să le predea Muzeului Literaturii Române, pentru că nu a avut nici un urmaș.
Între anii 1955-1959 lucrează ca cercetător principal la Biblioteca Academiei Române, secţia “Manuscrise, documente şi corespondenţă”. Din 1963 se transferă la Institutul Pedagogic din Piteşti, unde urcă în mod spectaculos toate treptele ierarhiei universitare. Ca profesor universitar, decan şi apoi rector la Facultatea de Filologie, are privilegiul de a lucra într-un colectiv profesoral de elită, format din: acad. Şerban Cioculescu, critic şi istoric literar, Gh. Vrabie, folclorist de prestigiu, Gabriel Ţepelea, Gh. Dragomirescu, Marin Z. Mocanu, Ion Moise, George Aman, Mihail Diaconescu, remarcabili filologi şi scriitori, Tiberiu Bogdan şi Ilie Stănculescu, autori de manuale de psihologie şi pedagogie.
Prof. univ. dr. docent Augustin Z.N. Pop s-a dovedit un neobosit căutător de izvoare din literatura română, un pasionat cercetător al rădăcinilor. A scris peste 50 volume de critică şi istorie literară şi peste o mie de articole şi comunicări publicate în revistele literare ale vremii. Încă din anii studenţiei se lansează în publicistică, fiind prezent cu articole în reviste ca “Sepia”, “Convorbiri literare”, “Viaţa literară”, “Moldavia”, “Preocupări literare”, iar din 1956 publică în noile apariţii “Gazeta literară”, “Contemporanul”, “România literară”, “Luceafărul” etc. Debutează editorial în 1938 cu două cărţi - “Contribuţii eminesciene”, vol. I şi “Neamul mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei”. În anul 1940 editează vol. II din “Contribuţii eminesciene”, “Biografia mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei” şi “Grecismul lui Dosoftei”.
Plecând de la numeroase materiale de arhivă şi documente, unele inedite, Augustin Z.N. Pop realizează în anii următori şi alte lucrări importante: “Din Eminescu necunoscut” (1942), “Glosări în opera lui Dosoftei” (1943), “Aglae Eminovici - sora poetului” (1943), “Corespondenţa lui M. Kogălniceanu” (1959), “Contribuţii documentare la biografia lui M. Eminescu” (1962), “Contribuţii la biografia lui N. Bălcescu” (1963), “Eminescu - noi contribuţii documentare la biografia lui” (1969). Lucrarea “Mărturii... Eminescu - Veronica Micle”, apărută în 1967 şi reeditată în 1969, este “o lucrare documentară şi constituie o replică la romanţările insuficient informate, care au făcut din iubita lui Eminescu un personaj frivol” (A.Z.N.P.). Publică şi o ediţie critică comentată a poeziilor poetei Veronica Micle, realizându-i “un portret intim bogat”. La cererea editurii “Sport-turism” a publicat câteva cărţi de succes: “Pe urmele lui Eminescu” (1978), “Pe urmele lui Kogălniceanu” (1979),“Peurmele Veronicăi Micle” (1980), iar la “Dacia” Cluj-Napoca publică“Veronica Micle Corespondenţă”(1979).
În contribuțiile lui documentare( trei volume masive) despre Eminescu, Augustin Z. N. Pop a extins cercetările despre poet până la al noulea neam, a descins în Ipotești, Călineștii lui Cuparencu, Greațca, Vasilache, Șerbăuți, Calafendești, Grămești, București, Brașov, Viena, Iași etc. Autorul a intreprins anchete pe teren la Dumbrăveni, la Ipotești, la Cucorăni, la Botoșani, la Bănești, scrutând arhive și stând de vorbă cu informatori utili. A schițat istoria Ipoteștilor între anii 1849 și 1878, a reconstituit istoria familiilor părinților lui, a colaburat cu ultimul descendent al lui Eminescu, colonelul Gheorghe Eminescu, fiul lui Matei, cu Ecaterina Perșu, născută Eminescu, nepoții marelui poet. Piesele autografe incriminează pentru perioada 1880-1882 obstrucționismul tenace al lui Titu Maiorescu față de căsătoria lui Eminescu cu Veronica Micle și față de chemarea lui în învățământ. El aduce în relief prezența lui Eminescu și colaborarea lui în diferitele societăți culturale, cum ar fi , România Jună, Românismul, ;i Carpați.
Augustin Z.N. Pop a cercetat şi a publicat şi câteva lucrări legate de istoria şi cultura Argeşului: “Anul revoluţionar 1848 în jud. Muscel şi Argeş”, “Din istoria culturii argeşene”, “Unirea în Argeş”, “Documente literare muscelene”, “Scriitorii din Argeş şi copiii”. În această lucrare descrie copilăria, etapa şcolară şi adolescenţa unor scriitori argeşeni sau stabiliţi temporar în Argeş: G. Topîrceanu, Ion Barbu, Ion Pillat, Liviu Rebreanu etc.
A publicat numeroase studii şi comunicări în revistele “Argeş”, “Flacăra”, “Tribuna”, “Cronica”, “Steaua”, “Contemporanul”, “Orizont” etc. Aşadar, eminescologul Augustin Z.N. Pop şi-a petrecut viaţa în lumea minunată a cărţilor.
A cercetat, a scris, a reluat şi a nuanţat, a adăugat informaţii noi, mărturii noi, privind viaţa şi opera marelui Eminescu. A lucrat intens până la vârsta de 79 ani. S-a stins din viaţă la 1 aprilie 1988 şi a fost înmormântat în Cimitirul “Bellu” din Bucureşti.
Acest devotat om de cultură şi-a dedicat viaţa şi profesia pasiunii de arheolog literar, scriind biografii, memorii, jurnale, contribuţii documentare la biografia lui Eminescu. A realizat arborele genealogic al familiei Eminovici. A descoperit şi faptul că Veronica Micle a pierdut o sarcină la 6 luni. Putea fi copilul lui Eminescu şi se întreba uimit: “Cum ar fi fost ca Eminescu să fi avut un fiu?”.
În articolul “O istorie trăită” din revista “Argeş” (iunie 2006), scriitorul Marin Ioniţă scria despre Augustin Z.N. Pop că “i-a fost mentor şi că avea o voinţă şi o putere de muncă ieşite din comun”. Se înscrie în memoria a zeci de promoţii de filologi, pe care i-a îndrumat, nu numai ca eminescolog, ci şi ca valoros cercetător al literaturii române.
Mărturisesc faptul că l-am cunoscut pe renumitul profesor Augustin Z.N. Pop încă din anii studenţiei mele, când mi-a insuflat dragostea pentru Eminescu din aula Facultăţii de Filologie. Făcând o incursiune prin memoria tinereţii mele, parcă îl văd pe magister după ultima oră de curs despre Eminescu... Se întâmpla în data de 15 iunie 1966, când dascălul nostru a ieşit epuizat şi plângând din sala de curs, unde noi am rămas impresionaţi, urmărindu-i reacţiile. Ne vorbise două ore, cu voce gravă, printre lacrimi, despre tragicul sfârşit, din 15 iunie 1889, al marelui Eminescu. Trăia la intensitate maximă toate evenimentele dramatice eminesciene pe care ni le prezenta. În memoria mea afectivă a rămas imaginea profesorului Z.N. Pop (cum îl alintam noi) ca a unui bărbat bine făcut, scund de statură, cu părul puţin blond, dat pe spate, cu ochii albaştri, pătrunzători, scânteind sub sprâncene stufoase,
cu un zâmbet enigmatic în colţul gurii, blajin cu studenţii săi. Avea talent oratoric deosebit, o voce blândă, pe care şi-o modela cu uşurinţă de la şoapte enigmatice, la sonorităţi energice, într-o bogată gamă de expresivitate. A făcut cinste meseriei nobile de dascăl, în care a investit toată energia şi toată măiestria pedagogică, iar prin frumoasele cărţi despre Eminescu şi Veronica Micle, pe care le-a scris cu dragoste, a rămas în sufletele noastre, ale românilor, ca o emblemă pentru nemurire. Vorba lui Arghezi: “Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”
Acest mare profesor mi-a insuflat și mie dragostea pentru literatură și mai ales pentru viața și opera lui Mihai Eminescu. În ultimii ani de viață îl rugasem să scriem amândoi un roman al dragostei lui Eminescu și Veronica Micle. Din păcate profesorul s-a îmbolnăvit, a rămas aproape orb. Cu datele culese și confirmate de el, am încercat eu să scriu acest roman. Aproape jumătate din el i l-am citit și a fost încântat. Soarta însă i-a fost potrivnică și în scurt timp a închis ochii pentru vecie.



Opera

• Neamul mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei, Bucureşti, 1938;
• Contribuţii eminesciene, I-II, Bucureşti, 1938-1940;
• Biografia mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei, Bucureşti, 1940;
• Glosări la opera mitropolitului Dosoftei, Cernăuţi, 1943;
• G.T. Kirileanu, Bucureşti, 1956;
• Catalogul corespondenţei lui Mihail Kogălniceanu, Bucureşti, 1960;
• Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Bucureşti, 1962;
• Contribuţii la biografia lui Bălcescu, Bucureşti, 1963;
• Din istoria culturii argeşene, Piteşti, 1965;
• Mărturii. Eminescu - Veronica Micle, Bucureşti, 1967;
• Liviu Rebreanu, Bucureşti, 1967;
• Noi contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Bucureşti, 1969;
• Scriitorii argeşeni şi copiii, Piteşti, 1970;
• Întregiri la biografia lui I. Eliade Rădulescu, Bucureşti, 1972;
• Ovid Densusianu. Fişier, Deva, 1973;
• Pe urmele lui Mihai Eminescu..., Bucureşti, 1978;
• Pe urmele lui Mihail Kogălniceanu..., Bucureşti, 1979;
• Pe urmele Veronicăi Micle..., Bucureşti, 1981;
• Întregiri documentare la biografia lui Eminescu, Bucureşti, 1983;
• Mărturia documentelor de la vechile tiparniţe româneşti la Nicolae Labiş, Bucureşti, 1985;
• Caleidoscop eminescian, Bucureşti, 1987.

Ediţii

• Mihail Kogălniceanu, Scrisori. Note de călătorie, Bucureşti, 1967 (în colaborare cu Dan Simonescu);
• Veronica Micle, Poezii, prefaţa editorului, Bucureşti, 1969, Corespondenţă, prefaţa editorului, Cluj Napoca, 1979;
• Ion Popescu-Piscu, Viaţa mea, aceasta, prefaţa editorului, Bucureşti, 1979.





Ion Ionescu- Bucovu 10 ianuarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Ian 10, 2012 9:01 am  ION IONESCU-BUCOVU

CURGE AMURGUL

Curge amurgul lin pe lângă mine
şi-mi tulbură liniştea cu stele,
paseri de noapte au plecat spre sud
şi mi-au luat iubirile cu ele…

…când aerul devine gri şi rece
şi luna pişcă umbrele pe jos,
prin amintiri adesea mie-mi trece
imaginea pe cruce-a lui Cristos…

…vine şi noaptea neagră şi mă şterge,
de pe ecranul viaţii pământene
şi mă transformă grabnic într-un rege
cu un regat ce s-a pierdut în vreme…

… mă simt ca marinarul peste ape,
respir trecutul plin cu aer rece
şi-ascult din depărtări un dulce vaer
şi mi se-aştern linţolii peste pleaoape…

… şi nu adorm,
îmi ţes din raze dulci palate
şi-mi fac din ele noi regate,
şi logodit în vraja visului
cu fiica dulce a păsării paradisului,
să zbor spre zarea albastrului,
dincolo de lumea pământească a astrului…

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Ian 10, 2012 8:39 am  ION IONESCU-BUCOVU


STAU LA VĂMI

Stau la vămi reziduale
Şi păzesc luceferi suri,
Îmbrăcat în dulci armuri
Pentru câteva parale…

Seara-i neagră şi e brună
Şi luceferii tâlhari,
Se ascund pe după lună
Călărind pe armăsari.

Aş vrea ca să-i fac cunună
S-o arunc peste cetate
Şi s-ascult cum cornul sună
Trista lor singurătate.

Să prind vârsta cea de aur,
Să trăiesc poveşti frumoase
Cu madone şi-un centaur
Ce mă sfâşie la oase.

Crepuscul nopţii plânge
În tenebre diafane,
Peste lună curge sânge
Ca-n poveştile profane.

Stau la vămi reziduale
Şi nu ştiu ce mai păzesc,
Doi luceferi se topesc
În lumini patriarhale.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Ian 10, 2012 7:25 am  ION IONESCU-BUCOVU

MI-E DOR

Mi-e dor de serile cu stingeri pale
În care gândurile se destramă
Şi se deschide câte-o panoramă,
Cu-o luna ce se urcă-n cer agale.

Aceste seri ce se topesc în mine
Ca un amurg ce se destramă-n van
Se lasă tot mai rare an de an
Cu harul şi cu vraja lor divine.

Şi pică stele-n roua nopţii pură
Făcând din ele o majoră dramă
Şi umbrele bizare se destramă
Precum o pânză neagră de purpură.

Tăcerea peste cosmicele stingeri
E subiectul sufletului meu
Şi mă dezbrac de haina de ateu
Chemând la mine melancolici îngeri.

Îl chem pe Cronos din adânca noapte
S-aud cum geme timpul lângă mine
Să-mi dea din darurile lui divine,
Să-mi povestească viaţa după moarte.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Ian 09, 2012 7:01 am  ION IONESCU-BUCOVU

ORPHEU ȘI EURIDICE

râuri curg din părul tău,
râuri de platină, râuri de stele şi de lumină,
din glezna ta răsar păduri de tei
din ochii tăi ţâşnesc laseri de dor,
din gura ta, izvoare zdrumicate,
din inimă, un fulger orbitor.

îmi culc obrazul meu pe coasta ta
ca pe un portativ de oase vii,
ascult cum cântă sângele în tine
ca unVivaldi -n prag de primăvară
şi-adorm pe braţul tău înmiresmat
ca ultimul îndrăgostit bărbat.

tu taci şi laşi timpul să treacă
într-un extaz nedesluşit de zei,
deasupra noastră luna nopţii beată,
chiorâş se uită pe furiş la noi,
se rupe totul împrejurul nostru,
cuvintele- au tăcut ca nişte pietre,
murind mereu în aşa vis ferice
ca un orpheu al tău, euridice.

mi-e tema c-o să fugă timpul înapoi,
şi se va pune stavilă-ntre doi
mi-e teama c-o să vină menelaos
şi visul se va prăbuşi în haos...
mi-e teama că ne va-nghiţi uitarea
cum vine valul, pustieşte marea.
mi-e teama de cronos că trece prin noi,
tu stând la o fereastră de tren,
făcându-mi cu mâna un semn de adio,
prelung, străveziu, cu batista în vânt;
am văzut o lacrimă din ochii tăi picurând
şi mi s-a făcut teamă că ne va acoperi uitarea
precum vânturile şi valurile acoperă marea...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Ian 09, 2012 6:57 am  ION IONESCU-BUCOVU

BLESTEMUL FAMILIEI EMINOVICILOR
Stabilirea arborelui genealogic cu înșirarea exactă a strămoșilor cu liniile directe și ramurile colaterale cu filiațiile familiilor Iminovoci și Iurașcu a făcut-o prima dată Vasile Gherasim. El a cercetat timp de trei zile codicele oficiului parohial în anul 1922 și ne-a lăsat primul arbore genealogic al poetului. Ne vom referi în relatarea de față numai la părinții lui și la copiii lor.
Familia Eminovicilor a avut un destin tragic. Gheorghe Eminovici, tatăl lui Eminescu, născut în 1812, în satul Călinești și mort în 1877, se desprinde de satul său natal şi urmează şcoala la Suceava. La început intră cu bruma sa de cunoștințe în slujba unor proprietari din Țara de Sus și se deprinde a fi ,,vechil”, un fel de administrator de moșie. Un spirit cult, plin de vervă, vorbeşte nemţeşte, ruteneşte, româneşte şi idiş. Stă mai mult ca vechil în slujba boierului Balş, ale cărui moşii erau întinse în Dumbrăveni. Socotindu-se un bun administrator, îi cere boierului să-şi cumpere toate titlurile de boierie de la sulger la căminar.El reușește să fie în rând cu lumea prin anul 1840, la 28 de ani, căsătorindu-se cu Raluca (Rareşa, Ralu) Iuraşcu din Joldeşti, fiica stolnicului Vasile Iuraşcu şi dau naştere, după tradiţia timpului, la unsprezece copii.
Filiația Ralucăi, mama poetului, e dusă până la marele vornic Dumitrașcu Ștefan. Stolnicul Vasile Iurașcu, tatăl Ralucăi, avea o moșioară în Joldești, se căsătorește cu Paraschiva Brihulescu Donțu și au avut opt copii, Raluca fiind al șaselea copil.
Dacă este să dăm crezare unor cercetători ( Maiorescu, Slavici, Caragiale, Kremnitz etc.), Vasile Iuraşcu a transmis urmaşilor lui, deci şi Ralucăi, o boală pe care venerologia de atunci n-o putea vindeca. Această moştenire ereditară va fi ca un blestem în familia Eminovicilor. Deşi Raluca a murit de tânără de cancer, unii din copiii ei au fost marcaţi de această boală.
Oricum membrii familiei ascund deliberat ravagiile bolii nemiloase . Toate aceste dezastre vor fi fost cunoscute și de Mihai, iar fulgerul înțelegerii a căzut când ravagiile bolii îl cuprind și pe el.
Imediat, la un an după căsătoria lor, în 1841 se naşte primul copil, Şerban, la Botoşani, unde face şi şcoala primară. De el își leagă toate speranțele părinții. Îşi contunua studiile la Ober-Gymnasium din Cernăuţi, deschizând drumul celorlalţi fraţi care-l vor continua. Din foile matricole reiese că băiatul, spre dezamăgirea părinților, a fost un elev mediocru cu notări mijlocii, calificative rele, promovări la limită şi repetenţii. Din clasa a VI-a( 1858-1859) dispare din scriptele şcolii.
La insistenţa familiei şi mai ales a tatălui care voia să facă din fiii lui oameni de vază, termină liceul târâş-grăpiş şi-şi urmează studiile medicale la Viena, urmând să se califice ca doctor, fapt care s-a și întâmplat. La insistențele lui Șerban, părinții îl rup și pe Eminescu în 1869 din viața de sufleor de la Teatrul Național din București și pornesc cu el spre Viena, dând întâi prin Praga, însoțiți fiind și de Șerban.
Din păcate Șerban dă semne de alienaţie mintală, apoi se îmbolnăveşte de ftizie, este internat la Ospiciul Charite’ şi moare la 29 octombrie 1874 la vârsta de 33 de ani, înglodit în datorii. De altfel moartea lui îl marcă si pe Eminescu care era student în acelaşi timp la Viena şi, probabil, îl hotărăşte să părăsească Universitatea şi să vină acasă.
Al doilea fiu, născut în 1843, Nicolae, despre care se ştiu mai puţine lucruri, se sinucide în 1884 în împrejurări neelucidate. Iată cum îl descrie fratele lui cel mai mare,Matei: ,, A studiat dreptul, era un caracter blând, trăia pe lângă tata, era foarte bolnăvicios. S-a împușcat în Ipotești, curând după moartea tatei, din cauză de boală.”
Al treilea fiu, Iorgu (căruia toţi îi ziceau Gheorghe), după taică-său, se naşte în anul 1844 şi moare în anul 1873, la vârsta de 29 de ani, în urma unei misterioase răceli. Iată cum îl descrie Matei:,, Semăna la față cu mama, Era înalt, brun-alb, a fost trimis la Berlin ca sublocotenent, atașat cu serviciul la o companie de infanterie. Dintr-o căzătură după cal la o manevră în Brandenburg, a zăcut doi ani și i s-a tras moartea.”
Al patrulea copil,Ruxandra, născută în 1845, moare imediat după naştere.
Al cincelea fiu, Ilie se naşte în 1846 şi moare în anul 1863, la vârsta de şaptispre zece ani. Studiază medicina în școala lui Davilla și moare de tifos.
Al şaselea copil, Maria ( Marghiolița), se naşte în anul 1848 şi moare la şapte ani în anul 1856.
Al şaptelea copil a fost Mihai Eminescu, născut la 15 ianuarie 1850. Dupa câte ştim şi el s-a îmbolnăvit la 33 de ani şi a murit la 39 de ani de alienaţie mintală.
Al optulea copil a fost Aglaia care s-a născut în 1852 la Ipoteşti, la doi ani după Eminescu. Şi-a petrecut copilăria la ţară în casa căminarului. A învăţat germana şi franceza în casă cu o guvernantă bătrână care venea o dată pe săptămână de la Botoşani la Ipoteşti. Mamă-sa o trimite la Agafton pentru deprinderi austere, unde erau şi cele trei surori ale ei, maica Olimpiada, maica Frevonia şi maica Sofia.
În anul 1870, aflându-se la Agafton, o întâlneşte Ioan Drogli din Cernăuţi, profesor de pedagogie, care o cere în căsătorie. La 7 ianuarie 1871 s-au căsătorit în primăria Cucorănilor. Ioan Drogli, materialist, i-a pretins căminarului ca zestre 2000 de galbeni, sumă ce l-a ruinat.
Aglaia era o femeie distinsă, cu ovalul feţei prelung, şatenă, înaltă, zveltă, foarte elegantă. Avea talente de artistă, recita frumos, implicându-se în activităţi culturale. A avut ca şi Eminescu o mare pasiune pentru teatru.
Profesorul Drogli moare în 1887 şi Aglaia rămâne văduvă cu doi băieţi: Gheorghe şi Ioan. La 5 februarie 1890 se recăsătoreşte cu locotenentul austriac Heirich Gareissvon Dollitzstum, cu care trăieşte zece ani. La bătrâneţe se urâţeşte, bântuită de boala Basedow, cu pomeţii obrajilor proeminenţi, privirea înceţoşată, purtând haine închise la gât pentru a-şi ascunde guşa. A murit pe 30 iulie 1900.
Al noulea copil a fost Henrieta, ,,nefericita copilă”- cum o numeşte Eminescu. S-a născut în anul 1854 la Ipoteşti, din pacate oloagă din naştere, lovita de apoplexie, îşi duce viaţa pe lângă părinţi, apoi tatăl îi cumpăra o casă în Botoşani unde sta până la moarte. Ea a fost cea mai apropiată de poet, l-a îngrijit atunci când a fost bolnav, dar a rămas dezamăgită când Veronica Micle l-a rupt de lângă ea şi l-a dus în Bucureşti în anul 1887
Al zecelea copil a fost Matei, născut la Ipoteşti. Cel mai mic dintre fraţi a avut o longevitate care l-a întrecut pe Gheorghe Eminovici. S-a născut la 20 noiembrie 1856 în Ipotești, a copilărit în satul natal, jucându-se cu Mihai, Aglaia şi Henrieta. Studiile le-a făcut la Botoşani, în casele lui Hinek, avându-l ca învățător pe popa Nădejde, după care a trecut la Pensionul Ladislav Ferderber, unde studiase și Șerban, Gheorghe, Nicu și Ilie. Nici el n-a strălucit la învăţătură. Se îndreaptă către Şcoala de ofiţeri din Iaşi, fiind înmatriculat la 20 octombrie 1872 ca soldat. Urcă repede în grad şi în 1876 absolvă şcoala cu tresa de locotenent. A participat la Războiul de Independenţă în sudul Dunării, fiind decorat de trei ori. Şi-a urmat garnizoana la Brăila,Mizil, Râmnicu-Sărat şi Galaţi. A fost căsătorit în trei rânduri: în 1880 cu profesoara de istorie Matilda Ilian de la Liceul din Brăila, cu care a avut un copil; a doua căsătorie cu Ana Condeescu care i-a dăruit patru copii, iar a treia căsnicie cu Silvia Maieru cu care a convieţuit până la moarte.
De la Matei ne-au rămas foarte multe relatări despre Mihai şi familie. A avut un fiu, tot colonel, ultimul lăstar al Eminovicilor, şi anume , Ghorghe Eminovici, care si el la rândul lui a avut două fete.
Ultimul vlăstar nefericit al familiei Eminovicilor a fost Vasile, născut în anul 1858, care si el a murit de tânăr.
Astfel se termină tragedia unei familii în care a bântuit o boală necruţătoare.
Din tragismul ei, Dumnezeu a vrut să ne lase pe cel mai mare poet al românilor Mihai Eminescu, care ne-a mângâiat cu verbul lui viaţa.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 08, 2012 11:14 pm  ION IONESCU-BUCOVU

EMINESCU LA A 162-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE


Acum la mijloc de ianuarie se petrec 162 de ierni de când Mihai Eminescu a căzut ca o lacrima a lui Dumnezeu pe solul nostru românesc.De atunci până astăzi s-au scris biblioteci întregi despre el. Se pare că orice cuvânt în plus este de prisos.
Şi totusi...
În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Pe timpul vieţii lui s-a vorbit că ar fi luat un sifilis de la Veronica, care şi ea la rândul ei l-ar fi luat de la ofiţerii pe care-i sluja ca infirmieră în Iaşi la 1877 .De altfel povestea a auzit-o şi Veronica care, după moartea lui, se simţea că e privită rău de toată lumea, fapt ce o face să plece din Bucureşti la Văratic şi, după aproape patruzeci de zile să se otrăvească. Augustin Z.N. Pop dezminte asemenea poveste. Alta era relaţia dintre ei. Ca dovadă că Veronica în anul 1887 îl ia bolnav de la Henrieta de la Botoşani şi-l aduce în Bucureşti pentru îngrijiri. Mult timp stau împreună, merg la spectacole de teatru, la plimbare etc. O fotografie descoperita decurând îi arata amici, fotografiaţi într-un grup de artişti, unde este şi Caragiale. Aici însă vedem un Eminescu lânga Veronica și Vlahuță distrus de boală, tras la faţă cu o mare mustaţă în strachină, pe cap cu o pălărie cu pamblică într- un costum alb.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 162 de ani. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii.
Apoi la Cernăuţi a avut norocul să dea peste un om al lui Dumnezeu care i-a îndrumat primii paşi spre o lectură solidă. E vorba de Aron Pumnul, profesorul lui de limba romăna la care stătea în gazdă. Aici l-a numit şi bibliotecar peste biblioteca gimnaziştilor. Primele poezii ale înaintaşilor le-a citit şi răscitit din ,,Lepturariul” lui Pumnul şi acum se îndrăgosteşte de poezie. Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Eliade şi mai presus de toţi, Alecsandri, sunt mentorii lui de la care va fura rime, ritmul, teme şi le înoieşte, trecându-le prin personalitatea lui. Ca dovadă că după ce profesorul moare, Eminescu nu mai e interesat de gimnaziu şi pleacă aiurea hoinărind cu trupa de actori prin ţară. Acum înfloreşte erosul. Era la vârsta când iubirea dă în floare. Iubirea şi aventura pun stăpânire pe el. Colindă ţara cu trupele de actori, se emancipează, discută cu artiştii, devine chiar artist în ,,Răzdvan si Vidra”, jucând rolul ciobanului.
Un rol de seamă în viaţa lui l-a jucat revista ,,Familia” a lui Iosif Vulcan. Aici publica primele poezii, fiind elogiate de ziarist. Apoi Viena, centru cultural al Imperiului Cezaro-Crăesc, îl primeşte cu braţele deschise. Acum ia contact cu filozofia timpului prin profesorii renumiţi ai Universităţii vieneze. Şi ceea ce este hotărâtor pentru el, publicarea în revista ,,Convorbiri literare” a primelor creaţii de valoare: ,,Venere şi Madonă” şi ,,Epigonii”. Iacob Negruzzi îl informează imediat pe Titu Maiorescu despre frumoasele creaţii ale necunoscutului poet.
Un capitol aparte din viaţa lui este epoca veroniană, femeia care-i captivează toate simţurile şi scrie cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română.
De aici încolo incepe calvarul. Venind în ţară este supus unor vicisitudini politicianiste. Mutându-se în București de la Iași, intră în vâltoarea politicianistă. Participă zilnic ca ziarist la Camere, fiind martor la toate luptele politice ale timpului. Dar ,,Timpul” devine tribuna lui de luptă împotriva tuturor nenorocirilor care cuprinseseră această ţară. Articolele lui de la ,,Timpul” încep să deranjeze atât pe ciocoii de la Junimea, regalitatea, cât și stăpânirea austro-ungară care pune pe urmele lui o sumedenie de spioni. De aceea toți care i-au lăudat poezia lui în timpul vieții, n-au zis un cuvânt despre activitatea lui jurnalistică.
Aşa zisele pete gri din viaţa lui au fost discutate şi paradiscutate.
De la ,,Mai potoliţi-l pe Eminescu!” al lui Carp, intriga nenorocită ţesută în jurul ziaristului Eminescu de slugile Imperiului Austro-Ungar, făcându-l nebun, şi până la injecţiile cu mercur care i-au distrus viaţa, Eminescu a trecut printr-un hăţiş al vieţii greu de imaginat. Să fi fost societatea ,,Carpaţi” cauza care cerea Ardealul, mobilizând mii de români?Sau fulminantele lui articole din ,,Timpul” împotriva Imperiului? Să fi acţionat unii dintre junimişti ca spioni ai imperiului? Sau Maiorescu să fi jucat un rol dublu? Pe deoparte să-l ajute pe Eminescu şi pe de altă parte sa-l incrimineze?Eu nu ştiu cum s-au suprapus nişte coincidenţe peste viaţa lui. Cum se face că pe 8 iunie 83 e luat pe sus şi băgat în ospiciu şi imediat pe ziua de 28 iunie 1883 Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România, Bismark ameninţă cu războiul, executând manevre militare în Transilvania iar presa maghiară ameninţă cu anexarea Valahiei. Medicul Ovidiu Vuia susţine că până în 1883 Eminescu a fost psihic normal, nu a prezentat semne de lues ereditar, în 1872 a avut o hepatită, mai târziu o enterocolită, urmată de o artrită, boli care n-au avut nicio legătură cu infecţia luetică.
Încet-încet Eminescu își dăduse seama că este părăsit de prieteni. Pe Maiorescu îl face smintit ( vezi celebra Ex. Min. Tit. Maiorescu), junimiștii îl ocolesc, Slavici se depărtează și el sub diferite pretexte, doctorul Bardeleban, medicul curant al regelui și soțul lui Mite, ducea vești despre el nu tocmai potrivite reginei. De aici și furia lui Eminescu pentru rege. Semnalul este dat de celebra ,,Mai potoliți-l pe Eminescu!” a lui Carp. Trebuia cu tot dinadinsul înlăturat de la ziarul care devenise un potențial pericol. Și așa-zisa nebunie a lui a căzut ca o mană cerească .
După 1883 viaţa lui pendulează între reverie şi durere.
Între 1883 și 1889 biografii lui scot în evidență mai mult latura lui ,,bolnavă”.Dacă ne-am apleca cu mai multă atenție asupra acestei perioade am constata că Eminescu a avut mai multe clipe de luciditate decât de reverie. Cum se face că dus la Viena cu escortă polițienească la sanatoriul Oberdobling, fără nici un tratament, în câteva zise își revine și vorbește cu doctorii filozofie, despre vechimea limbii noastre, recită versuri, de asemenea este invitat la masă, purtându-se ca un om normal. Același lucru putem spune despre el și când este internat la Odesa. Aici se comportă normal, scrie scrisori în țară, vorbește cu doctorii, este invitat la masă etc. El a continuat să scrie și poezie. Dar n-a mai avut lădoaiele lui să-și păstreze ciornele, sau caietele lui, hârtia scrisă, mototolită, fie s-a pierdut, fie a fost aruncată la gunoi. Dar când vine în țară și i se administrează injecțiile cu mercur, cade în reverie, îmbolnăvindu-se mai rău. Sau acele tratamente empirice cu apă și funii ude, ca pe timpul evului mediu. Și mai rău, cum îl bagi între niște nebuni clinici, unde este lovit de alt nebun, Petre Poenaru, cu o piatră zvârlită în cap. Vă închipuiți ce calvar?
Mai degrabă Eminescu a suferit o mare depresie sufletească, văzându-se înlăturat de la Timpul, ziarul lui de suflet, unde și-a pus în joc toată pasiunea lui jurnalistică. Văzându-se fără un venit care să-i asigure un trai normal, Eminescu, s-a înstrăinat, a căzut într-o apatie iremediabilă. La toate acestea s-a adăugat și refuzul lui Maiorescu de a-i încuviința căsătoria cu Veronica Micle. Dacă această căsătorie avea loc, poate soarta lui era alta.

Eminescu este şi rămâne zeul tutelar al românilor.
Asemenea Luceafărului, el a apărut pe bolta literelor româneşti la o răscruce de drumuri şi de timpuri. Totul se rezumă la cuvântul modernizare. Modernizarea limbii, ieşirea ei din ciunismul şi pumnismul timpului, aplecare spre producţiile populare, spre limba poporului care se articulează cu limba literară. Vine apoi Junimea care ridică limba din marasmul producţiilor de duzină şi-i scoate la iveală pe Slavici, Caragiale, Eminescu şi Creangă. Nu întâmplător unul e romancier, altul dramaturg, altul poet şi ultimul povestitor. Patru genuri în care literatura română excelează.
Complexitatea proteică în opera lui Eminescu te întâmpină pretutindeni. El caută mereu ,, cuvântul ce exprimă adevărul” într-o fugă melodică fără precedent. Ridică erosului cele mai frumoase versuri din literatura română. Eminescu descopere lumea așa cum este, aceasta este revelația noastră când îi citim opera. Fenomenul Eminescu a fost unic, de la el încoace poezia se scrie altfel. Ba chiar putem să spunem că adevărata poezie începe cu Eminescu.
Ion Ionescu-Bucovu 10 ianuarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 08, 2012 12:16 am  ION IONESCU-BUCOVU



De ziua ta, Emine




din trecut, din adâncuri de cer,
ai căzut ca o stea orbitoare,
peste iarna noastră de vis,
ruptă probabil din margini de soare,
aveai chip și nume de om
și te-ai numit pe scurt: Emin,
voievodul limbii române,
născut din goluri de chin.

viața ta, un dor ancestral și enorm
de țărâna în care străbunii tăi dorm,
obraz lângă obraz cu dungile- amare,
prin zloata istoriei, făcându-și cărare,
lumi lângă lumi, născute din greu,
aceasta e viața Eminului meu.

de ziua ta, Emine, te-am adunat din flori,
din leagăn de istorii, din dulcile candori,
din versul tău hipnotic pe care l-am iubit,
din limba ta frumoasă cu care m-am hrănit,
din dragostea păgână pentru femeia-ți dragă
din viața ta amară, străină și pribeagă.

cenușa ta târzie arzând pe rana mea
e ca o dulce piatră de-albastră peruzea,
tu mi-ai hrănit poemul cu explozii solare
de aceea , Emine, a ta viață mă doare.


tu ești Shakespeare-ul nostru pământean
ce coboarând în inimi an de an,
ești demonul nostru iubit și ești înger,
ascult cum rănile tale încă mai sânger.

cu tine arde doina cântând pe frunză-n vânt,
tu ne-ai deschis cărarea dintre cer și pământ,
cu limba ta de aur, veche și înțeleaptă,
noi am urcat prin vremuri, așa, treaptă cu treaptă,
paseri măiastre rotesc peste-al tău creștet
și-ți înfrunzesc coroana frunzișului veșted,
te-ai ridicat luceafăr pe cerul cu stele,
și strălucești acolo în rânduri cu ele,
ești visul nostru și durerea noastră,
ce-a-ncremenit în veci pe bolta albastră.
(scris cu ocazia celui de al 162-lea an de la nașterea sa)
5 ianuarie 2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 08, 2012 12:12 am  ION IONESCU-BUCOVU

Iubire blondă

iubire blondă
te-am visat
cu lacrimile
drept fântâni
era târziu
la noi în sat
părea că suntem
doi străini.
şi am venit
la tine-n vis
să-ţi dau
o dulce sărutare,
iar visul nostru
s-a închis
şi am căzut
aşa-n uitare.

se lasă seara-ncet
pe pleoape
o zi din viaţă
s-a mai scurs
umbre se leagănă
pe ape
în buza
tristului apus.

am deschis ochii
către cer
priveam
la soare şi la lună
ca să te cer,
mândro, te cer,
să fim de-apururi
împreună.

tot aşteptând
să vii odată
ca să-mi răsai frumos
în prag
cu chipul tău gingaş
de fată
să-mi mângâi
sufletul pribeag.

n-a mai rămas
într-un potir
decât a visului ispită,
şi efemerul elixir
cu dulcea apă
otrăvită.

la timpurile
viitoare,
un curcubeu
cu-nalte punţi
spre –nlănţuirile
stelare
cu misticele noastre
nunţi.

15 martie 2011

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Ian 06, 2012 4:20 pm  Dorina Ciocan

un poem incantator, domnule Bucovu. ma bucur sa va gasesc aici.
Bine ati venit!

urmatoarea postari le veti face tot de pe pagina dv. accesand de sus casuta Postreplay.

La multi ani cu sanatate si bucurii!

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum