Ultimele subiecte
» "Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Astazi la 6:58 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Ieri la 6:39 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Joi Iun 01, 2017 9:42 pm Scris de Didina Sava

» "Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Sânge satanic, de Cristina Nemerovschi, selecționat pentru festivalul francez Premiers Romans En Lecture

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Sânge satanic, de Cristina Nemerovschi, selecționat pentru festivalul francez Premiers Romans En Lecture

Mesaj  Cristina Nemerovschi la data de Vin Noi 11, 2011 2:41 am



Sânge satanic, romanul de debut al Cristinei Nemerovschi, a fost selecționat de juriu pentru cea de-a 25-a ediție a festivalului francez Premiers Romans Roumains En Lecture, ce va avea loc în primăvara anului 2012.

Cele șase romane românești propuse pentru acest festival sunt:

Cătălin Pavel, Aproape a șaptea parte din lume
(Humanitas)
Bogdan Coșa, Poker (Cartea Românească)
Dan Coman, Irezistibil (Cartea Românească)
Cristina Nemerovschi, Sânge satanic (Herg Benet Publishers)
Stoian G. Bogdan, Nu-știu-câte-zile (Trei)
Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (Polirom)

Festivalul francez Premiers Romans En Lecture se află la cea de-a 25-a ediție. Printre autorii invitați în anii trecuți la festival s-au numărat Amélie Nothomb, Christine Angot, David Foenkinos, Muriel Barbery, Michel Houellebecq, Laurent Gaudé, Delphine de Vigan, Olivier Adam, Mathias Enard, Laurent Mauvignier, Véronique Olmi, Philippe Forest, Martin Winckler, Nina Bouraoui, Philippe Claudel, Carole Martinez, Lionel Duroy, Philippe Besson, Brigitte Giraud, Camille Laurens, Stéphane Audeguy, Denis Lachaud, Valentine Goby, Wilfried N’Sondé, Pascale Roze, Boualem Sansal, Stéphanie Janicot, Minh Tran Huy și mulți alții.



Romanul "Sânge satanic" reprezintă debutul în proză al Cristinei Nemerovschi.



Sânge satanic a câștigat premiul pentru debut al revistei Tiuk! și a fost nominalizat la titlul Cartea Anului 2010.
Într-un sondaj realizat de site-ul Agenția de carte, Sânge satanic a ocupat locul II la cele mai bune debuturi ale anului.
Romanul a fost, de asemenea, inclus în diferite topuri ale celor mai bune debuturi în proză, primind și premiul revistei Ateneu la concursul Radu Rosetti, 2010. Andrei Oișteanu îl menționează în cea de-a doua ediție a cărții “Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură” (Polirom, 2010).
Site-ul romanului: www.sangesatanic.ro



“Sânge satanic e o carte excepțional scrisă, care nu seamănă cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clișeele scrisului și creează o viziune epică atât de convingătoare încât, citind-o, te simți imediat contaminat de aventura adolescenței razvratite!” (Doina Ruști)

Un roman cu un umor nebun!” (Emil Brumaru)

Până la urmă, toți ar trebui să avem sânge satanic, dacă ăsta e antidotul la uluitoarea, nesfârșita prostie omenească. Romanul Cristinei e un obuz gata să explodeze în capul tuturor celor cu gusturi proaste și al ignoranților. Un roman atât de viu, de actual, în care disperarea în fața umanității ratate se exprimă printr-un umor mortal. Inteligență, viteză, vocabular verde, autentic. Citind, îți aduci aminte că mare parte dintre cei care și-au dat viața la Revoluție au fost rockeri. Critică nemiloasă și zurlie, cartea mai este și un imn închinat naivităților și entuziasmelor adolescentine. Niciodată clișeistică, exprimarea este spectaculoasă. Asemenea unui skijet, aș zice, daca nu aș urî tot ce tine de tehnică. Sânge satanic este un manual de igienă a creierului în timpuri când capetele majorității bolborosesc de toxine și slănină. Toți ne regăsim între pagini – de la maneliști, până la babele din troleu, sau îndrăgostiții cinici sub clar de lună” (Felix Nicolau)

Este o carte care, cel puțin pe unele fragmente, o să rămână în memoria multor cititori. Este o carte foarte actuală, o carte vie. Totul se petrece atât de vibrant și atât de incitant încât ai sentimentul că paginile îți fug pe retină, îți dansează într-un ritm amețitor.” (Gelu Vlașin)


avatar
Cristina Nemerovschi

Numarul mesajelor : 2
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 08/09/2011

Sus In jos

Re: Sânge satanic, de Cristina Nemerovschi, selecționat pentru festivalul francez Premiers Romans En Lecture

Mesaj  iulia ralia la data de Vin Noi 11, 2011 3:34 am

Ca reprezentant al lumii francofone, strig hurrah !!! pentru Cristina Nemerovschi !
A se arunca o privire discreta asupra numelor din selectiile anilor anteriori ...
Bravo, Cristina !
avatar
iulia ralia

Numarul mesajelor : 3
Varsta : 63
Data de inscriere : 13/10/2010

Sus In jos

Re: Sânge satanic, de Cristina Nemerovschi, selecționat pentru festivalul francez Premiers Romans En Lecture

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu la data de Vin Noi 11, 2011 3:57 am

Felicitări pentru debutul fulminant! Descrierile de mai sus recomandă romanul pentru lectură.

_________________

avatar
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 42
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

Re: Sânge satanic, de Cristina Nemerovschi, selecționat pentru festivalul francez Premiers Romans En Lecture

Mesaj  Didina Sava la data de Vin Noi 11, 2011 4:27 am

Te felicit cu toata consideratia Cristina, iti doresc succesul si audienta la public care ai avut-o si aici in tara.Dupa cate am inteles romanul tau se inscrie in curentul literar de stil gotic,care este un stil controversat si uneori nedrept condamnat prin decriptarea superficiala a mesajelor.Eu iti multumesc ca ai facut anuntul si pe site-ul meu unde ai facut si prima postare azi, desi ti-ai facut cont cu multe luni in urma.
Deci succes si bine ai venit pe Forumul Prieteniei.







Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână - așa se autocaracterizează M., personajul principal din romanul Sânge satanic.
Personajul principal al romanului trăiește o dublă poveste de dragoste: Am un iubit, B, și o iubită, R. În acest threesome este atrasă pe parcurs și D., o adolescentă de 14 ani, sora lui R. Totul se desfășoară pe un fundal haotic, pe care se profilează moartea, sinuciderea, fără a ști în unele momente unde se termină realitatea și unde începe nebunia.
Mizantropie, droguri, moarte, wild parties, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, crimă, animale ciudate care îți apar în somn… Ce gust și ce culoare au experiențele unui nihilist din 2010? Dacă ar fi trăit în lumea cu care se joacă M., ar fi purtat Stavroghin brățări cu țepi și cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile celei mai true bodegi? Ar fi ucis Maldoror corporatiștii și vedetele Tv, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse?
Dacă nu vă este teamă de introspecții demonice în nopți gri la capătul cărora ființa ar putea pierde toată familiaritatea ce o definește, pășiți cu încredere în lumea întunecată din Sânge satanic. Veți avea noroc și veți găsi calea de întoarcere, sau…?



M. este deja construit, M. este experimentat, este un ready-made. M. ne întinde o capcană. Performanţa la care ajunge personajul este că reuşeşte să-şi trăiască propria proiecţie asupra realităţii fără a se îndoi vreo clipă de inautenticitatea ei. Să fii tu, să te eliberezi de clişeele impuse, de prejudecăţi.” (Luiza Mitu)

Adevăratul “Trainspottin’” aici e de căutat. Dacă Dostoievski s-ar fi întâlnit cu Irvine Welsh ar fi putut pune de-o coproducţie, iar un tânăr Tarantino s-ar fi apucat s-o demoleze prin ecranizare!” (Dan-Silviu Boerescu)

Este, cel mai probabil, una dintre cele mai pline de vicii și tulburătoare cărți scrise de un autor român. M. nu este doar un metalist oarecare, ci este partea întunecată a minții fiecăruia dintre noi.
Romanul este un Requiem For A Dream în versiune metal, mai întunecat și mai dur.
” (Metal Believe)

Există trei modalităţi de a recomanda romanul autoarei Cristina Nemerovschi: este o re-trăire a adolescenţei, o descriere a infernului şi primul roman cu metalişti din literatura română.
…Dacă vreţi un roman antisocial, cu faze hardcore filosofice dar şi cu umor negru dadaist, cu scene de sex şi de măcel, dacă vreţi primul roman metal din România, confesiunile unui „satanist” bisexual şi misogin, aţi ajuns în locul potrivit!
” (Ștefan Bolea)

Sursa:http://www.libraria.hergbenet.ro/?category=3&product_id=5

avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3443
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Re: Sânge satanic, de Cristina Nemerovschi, selecționat pentru festivalul francez Premiers Romans En Lecture

Mesaj  Cristina Nemerovschi la data de Vin Noi 11, 2011 11:24 am

Multumesc mult de tot pentru incurajarile primite! Inseamna foarte mult!
avatar
Cristina Nemerovschi

Numarul mesajelor : 2
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 08/09/2011

Sus In jos

Re: Sânge satanic, de Cristina Nemerovschi, selecționat pentru festivalul francez Premiers Romans En Lecture

Mesaj  Dorina Ciocan la data de Dum Noi 13, 2011 8:26 am

felicitări, Cristina! ne bucurăm să te găsim aici, pe forumul Prieteniei. te așteptăm cu noi postări și îți dorim zbor lin înspre mai... sus . cu drag, dorina neculce
avatar
Dorina Ciocan
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 1067
Varsta : 53
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 11/11/2009

http://cititordeproza.ning.com/profile/dorinaciocanhttp://www.fa

Sus In jos

Cultură, sub-cultură, subversiune – cartea unei generaţii pierdute Scris de RADU VOINESCU

Mesaj  Didina Sava la data de Lun Dec 17, 2012 11:10 pm

Cultură, sub-cultură, subversiune – cartea unei generaţii pierdute

Romanul de debut al Cristinei Nemerovschi, Sânge satanic (Editura Herg Benet, 2010), a declanşat repede controverse. Să fi fost numai titlul – care duce către o sub-cultură principial indezirabilă, despre care ne-am deprins să aflăm mai cu seamă din materialele difuzate la detestatele (pe bună dreptate) ştiri de la ora 17.00 – şi tot ar fi fost de ajuns pentru a determina a priori mefienţe, aprehensiuni, respingeri. Textul însă, pentru cei care probabil s-au lăsat antrenaţi în lectură mai cu seamă de promptele întâmpinări favorabile, ba chiar elogioase, fără a fi iniţiaţi în temele cărţii, s-a dovedit o veritabilă piatră de încercare. Atmosfera absurd-mizerabilă, ca în Trainspotting, de Irvine Welsh, extracţia periferică sau joasă a personajelor, caracterul şi conduita lor, mai ales ale celui principal, care este şi naratorul, dar în mod deosebit limbajul şi transcrierea lui (voi reveni asupra acestor aspecte) au oripilat chiar şi scriitori cu nume azi, dar care, mai în urmă cu douăzeci de ani, militau fervent pentru un limbaj neacademic în literatură şi în anumite reviste.
Adevărul este că romanul acesta fără un fir epic propriu-zis (cum i s-a reproşat, între altele, şi e de neînţeles de ce ar fi trebuit să aibă neapărat unul, iar asta nu doar pentru că romanul modern – într-un anume fel, ne aflăm încă în modernitate, chiar dacă, eventual, aşa cum am mai scris în altă parte, prefixăm termenul cu „post-” – este, nu-i aşa!?, un gen proteic, ci şi pentru că nu ar fi deloc primul de acest fel) are toate ingredientele pentru a provoca şi reacţii de bună întâmpinare, mergând până la entuziasm, dar şi de respingere, chiar în notă vehementă. Noutatea cărţii, care propune o tehnică şi un limbaj (oricât de „crud”, nu frust şi, în ciuda tuturor durităţilor şi a vulgarităţilor abundente, deloc lipsit de ideatică), de o anumită inovaţie la nivel artistic, constituie pentru unii motive de a-i saluta apariţia. Aceleaşi elemente care aduc noutatea – cum se întâmplă adesea în literatură – pot să stârnească şi împotriviri furioase. Ceea ce face parte din dialectica impunerii formelor sau formulelor inovative, mai ales atunci când par mai radicale.
Ce se mai putea detabuiza în literatura noastră după visceralitatea ostentativă, susţinută de un limbaj pe măsură, a poeteselor anilor ’90? După asaltul Generaţiei 2000, acuzată, cum ne amintim, de curată pornografie de către însăşi conducerea breslei scriitoriceşti a anului 2004? După Saviana Stănescu, după Mihail Gălăţanu, Ioana Băeţica, Ionuţ Chiva, Mihai Vakulovski sau Ioana Bradea, ca să dau doar câteva nume dintr-o listă care înglobează două generaţii, fără a mai vorbi despre Angela Marinescu, de pildă, dar şi de alţii? Iată, subiectul! Care ţine de o lume pe lângă care trecem fără să o observăm sau să o cunoaştem decât superficial, în cazul cel mai bun. Aceea a unei generaţii de tineri trăind fără să mai creadă în valorile clasice, să le spunem aşa, care nu-şi întrevăd un viitor, refugiindu-se în alcool, drog, sex, construindu-şi atitudini şi conduite în răspăr cu normele unei societăţi corupte funciar, dar tot funciar ipocrite, ce predică o morală la suprafaţă şi profesează, în fond, o alta, cinică şi dezumaniza(n)tă.
Eroii sau, mai bine spus, anti-eroii Cristinei Nemerovschi trăiesc într-o stare cvasi-animalică. Paradoxal, sunt însă la fel de complecşi ca oricare altă fiinţă umană. S-a spus despre romanul acesta, Sânge satanic, ba că e metalist, ba că e gothic, ba că ar fi emo, toate acestea fiind forme ale culturii subterane, un întreg etaj de popular culture, în terminologia anglo-saxonă, aduse la suprafaţa mainstream-ului în diferite etape, între finalul anilor ’60 şi începutul anilor 2000. Într-o anumită măsură, textul ţine de fiecare dintre aceste orientări, şi poate şi de altele, între care nu este de exclus curentul punk, din care, după unele teorii, satanismul s-ar revendica la origini (cât priveşte curentul satanist însuşi, el mi se pare mai mult o banieră, un stindard, decât o referinţă reperabilă cu adevărat, ceea ce ar trebui să o salveze pe tânăra scriitoare de pedepsele infernale la care ar condamna-o cei care nu o plac), iar dacă există controverse între adepţi, ele vin din faptul că nu se pot fixa graniţe clare între aceste curente, sau sub-curente, ce interferează adesea.
Pentru publicul neiniţiat, nici nu este atât de important cum cred fanii respectivelor orientări, care se agaţă cu obstinaţie de o ramură sau de alta, manifestând, nu o dată, exclusivism şi multă emfază în afirmarea propriilor opţiuni. Nu spun că pentru adepţi nu este importantă precizia terminologică şi doctrinară – cu toate că, dată fiind fluiditatea formelor culturale şi artistice despre care discutăm, precum şi diferenţele de percepţie subiectivă ale diverşilor adoratori, încrâncenarea asta nu e decât lung prilej de certuri şi de ipoteze –, dar pentru ceilalţi, cei din afară, nu este atât de valabilă rigoarea într-un asemenea caz. Ar fi ca şi cum ai vrea să găseşti o definiţie exactă a cuvântului „bluză”, cu care denumim, în realitatea lingvistică, o varietate deconcertantă de obiecte de îmbrăcat. Ori, într-o altă analogie posibilă, să se pretindă unui meloman oarecare să aibă cunoştinţe avansate de muzicologie, cu ajutorul cărora să detecteze diferenţele tehnice dintre o simfonie în sol major şi una în sol minor.
Romanul este compus din secvenţe aproape impecabil articulate. Nu şi între ele, e foarte adevărat, dar nu e câtuşi de puţin capital. Navigând, cu o abilitate ce denotă un talent absolut remarcabil, între realism sau hiperrealism şi coşmaresc, între halucinaţie şi magma tenebroasă a peisajelor interioare din mintea unui personaj beat sau drogat, Cristina Nemerovschi săvârşeşte veritabile tururi de forţă în schimbarea registrelor stilistice. Absurdul în care trăieşte personajul principal, cel prin ochii căruia avem în esenţă, viziunea asupra lumii din jur, este unul aproape palpabil. De la Kafka la Camus şi de la Dostoievski la Bulgakov, cu sensibile tuşe din Boris Vian (deşi nu sunt absolut sigur că autoarea îl cunoaşte, însă astfel de rezonanţe nu sunt rare, se cuvine ştiut), este încorporat un întreg univers literar în acest roman.
Capitolele poartă moto-uri dintre cele mai deconcertante pentru cei din afara lumii tinerilor care şi-au făurit o altă cultură, paralelă, subversivă sau doar au aderat la ea la modul total, existenţial. Un mod de a trăi, unul asumat conştient, deşi din dezabuzare dar poate şi din convingeri motivate ideatic, textul abundând, de altfel, în trimiteri filosofice, ceea ce pune în mişcare un arsenal ideatic din punctul meu de vedere admirabil ca eşafodaj pentru o astfel de construcţie literară. (Ajunşi aici, sunt obligat să semnalez că, spre deosebire de dezinhibaţii autori ai generaţiilor ’90 şi 2000, precari, de multe ori, la nivelul lecturilor, Cristina Nemerovschi e tobă de carte.)
Aceste moto-uri, în engleză sau în română, sunt alese din autori dintre cei mai eclectic adunaţi, de la Mircea Eliade şi Cărtărescu, la Sade şi Ch. Bukowski, dar şi din necunoscuţii, practic, criticii de mainstream, Ştefan Bolea (autor al câtorva volume de poezie în aceeaşi paradigmă cu romanul Cristinei Nemerovschi, ba chiar mai întunecată, scrierile lui fiind, s-ar înţelege, un model pentru autoare) şi Stancu Marius Iulian. De asemenea, din texte ale unor formaţii de black metal – Tiamat, Marduk (se observă câtă mitologie babiloniană e aici), Mayhem, Nargaroth (s-ar părea că vine de la un cuvânt despre care se zice că ar fi latinesc şi ar semnifica „homosexual” sau, mai precis, „căruia îi place seva bărbatului”) –, ceea ce nu ştiu dacă înscrie cartea neapărat în black metal culture (aş zice, totuşi, că nu, şi e suficient să amintesc reproducerea integrală a unor minunate poezii de Arghezi, „Nehotărâre” şi „Morgenstimmung”), sau replici din filme precum Candy (după un roman de Luke Davies şi cu Heath Ledger, dacă asta vă spune ceva) ori Velvet Goldmine (cu Ewan McGregor, protagonist şi în Trainspotting).
Limbajul cărţii e o Umgangsprache vorbită de o parte a generaţiei tinere din zilele noastre. Chiar la redactare, nu doar în discursul personajelor, apar abateri de la normă, deliberat cultivate, deşi aici scriitoarea a riscat (dar a câştigat), Cristina Nemerovschi stăpânind foarte bine româna, manevrând cu lejeritate registrele ei, oricare ar fi acestea, de la stilul cult, să-i spunem, la acela al maneliştilor sau la jargonul utilizatorilor de Messenger. Reproduc un fragment edificator pentru aceasta, nu însă şi pentru stilul autoarei, care a ridicat la rangul de estetică – o estetică a trivialului, mi-ar plăcea să spun – vorbirea şi scrisul acestor adepţi şi practicanţi al culturii underground: „După cinci minute vin şi gagicile. Începem să discutăm dacă e ok să scrii la şcoală, la lucrări şi teze adică, ca pe mess. D. zice că bineînţeles că e ok. Cum altfel să scrii, dacă aşa eşti tu obişnuit? Adică să te prefaci, să te forţezi să scrii ca oamenii mari? R. îi zice că e petardă. Cum pula mea să scrii într-o teză «yo crd k eminesku vb aycy dsp yubyre»? D. zice că ea fix aşa ar scrie. R. o face cocălăriţă. Pentru prima dată, B. nu este de acord cu zeiţa. Zice că D. are dreptate. Face parte din identitatea generaţiei lor, zice el. În plus, contează conţinutul, ce scrii propriu-zis, nu cum o faci. Eu nu-s de acord, fireşte. Începem să discutăm în contradictoriu, B. îmi smuceşte berea, sticla se varsă pe tenişii cu sclipici ai unei maneliste care fumează lângă noi şi vorbeşte la mobil. B. e beat şi pus pe socializare”.
Prezenţa unuia dintre cuvintele neaoşe, cel mai întrebuinţat, de altfel, care denumesc organul sexual masculin inflaţionează paginile romanului. Sunt oameni care vorbesc aşa. Din acest punct de vedere, trebuie remarcat realismul mimetic al Cristinei Nemerovschi, care a înţeles exact când să încadreze cuvântul sau expresii scurte care îl conţin în ritmul, în sintaxa unei fraze, în aşa fel încât să sune ca în realitate. Personajul-narator vorbeşte plasând vocabula cu pricina aproape la tot pasul. Ţine loc şi de idee, câteodată, şi de sublinierea unei atitudini, a unei stări, a unui verdict, dar şi drept paravan pentru separarea de lumea înconjurătoare. Pare cuiva excesiv de des întrebuinţat cuvântul? Să urmărească bine în jur!
De altminteri, există, într-un loc, un pasaj care se referă explicit la acest lucru, însă nu-l mai transcriu aici.
Nu e, totuşi, o mostră de stil Nemerovschi ceea ce am reprodus mai sus. Versatilitatea prozatoarei se remarcă şi în pasajele unde este ea însăşi, dincolo de discursul personajului-narator: „Dacă într-o dimineaţă, mult prea mahmură, nu ai fi în stare să te trezeşti la ora obişnuită, lumea ar rămâne într-o noapte fără sfârşit, iar soarele ar pica în apa mării şi s-ar îneca. Şi dacă lumea ar pieri în haosul astfel provocat de prea multe beri băute de noi doi împreună, când te-ai trezi ai inventa dintr-o clipire de gene o alta, mai minunată, mai întunecată, alte fiinţe inutile şi alţi maidanezi care vor fi călcaţi sau nu de automobile pe autostradă.”
Personajul băutor incontinent de bere (băutură ignobilă), bisexual, cel puţin ca tendinţe afirmate are un tip de discurs, ca personaj-narator, iar autoarea un altul, foarte subtil insinuat pe alocuri în text. Chiar dacă romanul Cristinei Nemerovschi nu va intra în programa şcolară, cei care studiază la nivelurile superioare literatura vor putea să se aplece asupra acestei dualităţi, asupra acestui dublu discurs, pentru că el are o certă importanţă de ordin tehnic şi teoretic. Pe de-o parte, o scriitoare îşi asumă scrisul la persoana întâi în ipostază masculină (or, în tradiţia literară s-a întâmplat aproape întotdeauna invers: scriitorii-bărbaţi au jucat rolul la feminin), pe de alta, chiar în aceste condiţii, apar note, nuanţe care arată clar că, dincolo de vocea narativă presupus principală, intervine o alta, care este instanţa supremă, a autorului, nu mereu aderentă la opţiunile naratorului căruia i s-a atribuit acest rol în economia poveştii.
Am afirmat, mai sus, că romanul, deşi poartă un titlu emblematic, nu este încadrabil curentului satanist. Selectez un pasaj care spune fără echivoc acest lucru: „Obişnuiam să spunem în glumă că suntem satanişti. Spuneam cândva asta oricui, ne amuzam copios de dispreţul şi teama pe care le surprindeam în privirile celor cu care vorbeam, oricine ar fi fost ei. […] După ce ne-am plictisit de citit cărţi despre «the dark lord» ne-am dat seama că noţiunea de satanist se aplică atât de bine părţii teribiliste din noi. În plus, nu mai trebuia să pierzi ore în şir explicându-le amicilor religia ta personală, ce crezi despre cum s-a născut universul, ce e omu’, ce înseamnă bine şi rău. Îi trimiteam direct la bibliografie. Oricum nu-i interesa să ştie prea mult despre tine, tot ce voiau era să te categorisească pentru a le fi mai uşor să discute cu tine. Aşa că, de ce nu? Oricum, doar noi ştiam ce suntem pe bune. Şi noi nu ne credeam satanişti. Dar ne plăcea să ne amuzăm.”
Titlurile capitolelor şi ale subcapitolelor sunt, adesea, şi ele edificatoare pentru distanţările pe care naratorul autor le ia faţă de personajul-narator, pentru cheia ironică în care poate fi citită, finalmente, toată bulversanta desfăşurare de scene şi tablouri, de idei şi complicaţii: „Crăiasa zăpezilor nesfârşit de negre”, „Despre mine pe scurt”, „Lonely day”, „Lolita goth junioară”, „Cum au invadat şerpi vama veche”, „Cum am ciopârţit-o pe Andreea Bănică”, „Satanişti”, „Silence solitude oblivion”. Este neapărat de observat umorul, uneori negru, care irigă subteran textul, erupând, din când în când, la suprafaţă, şarjele de ironie prezente şi în situaţii şi în limbaj. Ceea ce mi se pare a indica faptul că autoarea mai mult descrie sau construieşte în plan narativ decât se implică prin adeziune. Cât priveşte aparenta lipsă de legătură între ele a secvenţelor cuprinse în capitole, a întâmplărilor zugrăvite în fiecare, asta nu poate decât să semene cu viaţa cotidiană, care arareori are un sens în evenimentele ei, privite pur şi simplu din imediata lor apropiere sau din interior. Romanul, însă, abordat în întregimea lui, are un sens şi despre el vorbim aici.
Ca orice debut care vrea să se respecte, cartea este „împachetată” între o prefaţă, semnată Ştefan Bolea (mai convingător, după părerea mea, în ipostază de teoretician decât în aceea de poet), şi o postfaţă, semnată Ormeny Francisc, ambele inteligente şi de citit neapărat, pentru că dau seamă de filosofia implicită sau explicită a cărţii şi a sub-genului cultural de la care se revendică sau numai a autorilor acestor paratexte, cu apeluri la Schopenhauer, Nietzsche, Deleuze, Stirner, ca şi la idoli ai rock-ului şi ai metal-ului: Guns N’ Roses, Amorphis, Paradise Lost, Bethlehem etc.
Desigur că un cititor foarte avizat şi pretenţios, o dată dispus să treacă peste prejudecăţi şi apriorisme, va găsi unele inadvertenţe şi unele teribilisme juvenile, dar romanul Cristinei Nemerovschi este unul curajos şi plin de forţă, detronând imagini prestabilite, tradiţionalist-obtuze şi contribuind la ruinarea unor clişee ipocrite despre literatură. Este cartea unor rebeli fără cauză ai timpului de azi, sau despre asemenea rebeli, o premieră în literatura noastră, ce ar putea chiar să devină o carte-cult, aşa cum au fost sau poate că mai sunt Trainspotting, de Irvine Welsh, de care am amintit deja, ori Fight Club, de Chuck Palahniuk. În orice caz, de numele Cristinei Nemerovschi sunt convins că vom mai auzi.

RADU VOINESCU

sursa ://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4719%3Alector&catid=269%3Acafeneaua-literara-februarie-2010&Itemid=113]http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4719%3Alector&catid=269%3Acafeneaua-literara-februarie-2010&Itemid=113[/url]
avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3443
Varsta : 52
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

Re: Sânge satanic, de Cristina Nemerovschi, selecționat pentru festivalul francez Premiers Romans En Lecture

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum