Ultimele subiecte
» Mihaela Moşneanu
Ieri la 8:03 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Joi Noi 23, 2017 7:57 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Joi Iun 01, 2017 9:42 pm Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Iulian Iuri Lorincz

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

25062009

Mesaj 

Iulian Iuri Lorincz






Iartă-mă
că îţi spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteapând ecoul

credeam
că o iubire
îşi va urma cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză

credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniţă
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele

mai ţii minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferenţa
între un strop de ploaie
şi o amărâtă de lacrimă

îţi scriam versuri
în pătratele şotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citeşti
iar eu
plângeam plângeam
în mine
când ciobul tău de inimă
depăşea cercul.


Ultima editare efectuata de catre Iulian Lorincz in Mar Iun 30, 2009 1:16 pm, editata de 1 ori
avatar
Iulian Lorincz

Numarul mesajelor : 44
Varsta : 55
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 22/06/2009

http://www.youtube.com/user/DANSSPORTIV

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

Iulian Iuri Lorincz :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Vin Noi 26, 2010 11:43 am  Didina Sava

Dragi prieteni fauritori de versuri

Intrucat se aproprie Anul Nou va provoc sa va strangeti condeiele(adica sa va pregatiti tastaturile) si sa sa purcedem impreuna la compunerea unei URATURI a Asociatiei Universul Prieteniei.
Fiecare dintre dumneavoastra poate scrie cate versuri vrea,urmand ca apoi sa adunam aceste versuri intr-un colaj ca din acest brainstorming sa finalizam o uratura vesela,cu umor.Va invit sa fiti neinduratori in a puncta lucrurile amuzante sau cele care v-au distrat in contactul vostru cu activitatile asociatiei.Mi-ar place ca noi cei din consiliul director sa fim zugraviti in cateva versuri comice de catre dvs ,asa cum ne-ati perceput,sa spunem la prima intalnire,sau o descriere comica a dvs insiva in raportul cu asociatia.Sa nu ii uitam pe mentorii nostri ,domnul Marcu si Liviu Apetroaie care trebuie sa aiba si ei un portret amuzant si tot ceea ca va mai indeamna inspiratia Consider acest lucru o provocare pt dvs si un apel la umorul si veselia care clocoteste in sufletul vostru.Imi rezerv dreptul de a da forma finala a uraturii lucrand personal la colajul textelor dvs.
Voi deschide un subiect special "Uratura Asociatiei Universul Prieteniei -2010",unde va rog si va invit sa postati unul sub altul textele dvs.Daca gasiti o rima mai smechera la textul aceluia de a postat deja, o sugerati fara jena,lucrand toti la un text care sa starneasca lacrimi de ras.Nu trebuie sa uitam si site-urile partenere care trebuie amintite si prinse in uratura(Cleopatra,Reteaua literara,Netlogul,Facebook,Cititori de proza ,etc...).Sugerez ca textele trebuei sa aiba forma clasica de uratura,adica sa nu uitam ;interjectiile ahoo,ahoo, hai hai,sa introducem si gongul de la Sadoveanu si talanca de la Junimea Noua ,etc....si ce va mai trece prin minte...
Va multumesc anticipat si va astept sa fiti cat mai creativi

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 31, 2010 10:56 pm  Dorina Ciocan

La mulți ani!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 31, 2010 9:06 pm  Didina Sava

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 12, 2010 3:35 am  liviu miron

mi-a placut imaginea transmisa de tine, cu o singura remarca, in versul sase ar fi fost indicat sa pastrezi conditionaul optativ"AI adormi desculta intr-un cuib"

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Sept 11, 2010 10:19 pm  Dorina Ciocan

semn de lectura si drag

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Sept 10, 2010 11:17 pm  Iulian Lorincz

Dacă aş şti
că toamna vine din tine
te-aş eviscera până la ultima frunză
ai rămâne orfană
de zboruri lungi şi nesigure
vei adormi desculţă într-un cuib
rostuit la umbra cuvintelor
învelită
cu resturile mele
de anotimpuri.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Aug 25, 2010 2:02 pm  Violetta Petre

Minunat poem! o definiţie superbă a iubirii totale, profunde, până la lacrimi...
Felicitări!
Cu admiraţie, Vio

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Aug 25, 2010 12:26 pm  Iulian Lorincz

Iubirea până la lacrimi
o materie conglomerată
pe jumătatea unei felii de suflet
întinsă până la ochiul amurgului
,,te iubesc’’
sterotipul acesta ajuns la apogeu
se scurge în tine
introspectează
kilometri de dragoste
până la ultima globulă din sânge
să iubeşti până la lacrimi
e ca şi cum ţi-ai privi chipul în argintul oglinzii
şi-ai vede în schimb
cealaltă jumătate de suflet.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Aug 25, 2010 12:24 pm  Iulian Lorincz

Marioara, multumesc pentru cuvintele frumoase si de apreciere.
Cu respect,
Iuri.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Aug 24, 2010 12:34 am  Marioara Visan

Ca intodeauna e o incantare sa-ti citesc poeziile care sant un adevarat balsam pentru suflete.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Aug 23, 2010 1:45 pm  Iulian Lorincz

Te-am iubit mult
încât m-am uitat chiar pe mine
îngerul m-a părăsit
aripa pe care i-am uns-o cu seva osului meu
şi-a luat zborul din punctele mele cardinale
am rămăs eu
şi acest necunoscut care mă bântuie
visează cu visele mele
dimineaţa îmi savurează cafeaua
respiră din bula mea de aer
l-am rugat să-mi vorbească
despre tine
despre sentimentele stinse-n scrumiere de ceară
nu şi-a ridicat privirea
pentru că ochii lui erau ochii mei
tăcerea lui era gura mea
sfetnic nu-mi poate fi
pentru că el este propria-mi umbră
mulată pe caldarâmul unei străzi
învelită cu zăpadă ancestrală
acest pantomim
care-mi redă fiecare cuvânt
fiecare reflex
fiecare gând
vreau să-l uit
să-l alung pentru totdeauna
dar el mă strigă din mine
cu numele tău
mă prefac că nu-l aud
m-ascund după o coastă smulsă din trup
ca tu să-ţi aduci aminte c-ar trebui
să mă cauţi prin tine.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mai 18, 2010 9:50 am  Iulian Lorincz

să plâng
am concesionat cerului
un petic de nor
personalizându-l după forma pupilelor mele
în cauşul palmei i-am încălzit picurii

până la temperatura
optimă a unei lacrime
fără să ştii
nu mai departe de două bătăi de inimă
împăturiţi
ca nişte diamante
strălucesc

în batista plecărilor tale.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Apr 03, 2010 9:13 am  Iulian Lorincz

Iubito, vine primăvara
Priveşte-mă, am ochii uzi,
În mine-i rece acum şi vara
Pe urma paşilor tăi surzi.

Ce dacă se întorc cocorii,
Tot cerul meu e îngheţat
Iar cuibul lor e dat uitarii
Din toamna în care-ai emigrat.

Mi-e inima un cub de gheaţă
Închisă-n pieptul iernii mele,
Şi gândul dus cu o speranţă
Criogenată printre stele.

Iubito, vine primăvara,
În mine-i rece acum şi vara.
…Când îmi lipseşti

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Apr 03, 2010 7:46 am  Iulian Lorincz

Ma bucur mult ca ti-a placut poemul. Multam, Didina!
Paste fericit !

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Apr 03, 2010 7:41 am  Iulian Lorincz

Nu mai e timp pentru iubire
Simţirile-s căzute-n van,
Ni-s ochii goi de fericire
Pliată-n pături pe divan.

Nu mai e timp de mângâiere
De doruri, jale şi sublim,
Amară-i vorba ca o fiere
Pe buze reci când o rostim.

Nu mai e timp de sărut-mâna
Cuvântul a devenit infirm,
Fraternizăm azi cu minciuna
Şi-n ochi uităm să ne privim.

N-avem răgaz nici de-o romanţă,
E viaţa prinsă ‘ntr-un şablon,
La care au rămas restanţă
Chitare sparte sub balcon.

Nu mai e timp, chiar pentru noi!
Valsăm cu paşii în noroi.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 22, 2010 12:59 pm  Didina Sava

Ce oda minunata ai adus iubirii Iulian.Ce juramant minunat ai facut "printesei vietii tale" de a o purta vesnic in dorurile tale.Felicitari.Mi-ar place sa iti puie cineva pe muzica aceste versuri. sunny si sa-ti cante iubirea dand "forta si speranta" tuturor ce "simt si indura "

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 22, 2010 10:32 am  Iulian Lorincz

Ca o mare de jăratec
Este cerul plin de stele,
Eu sunt vânt primăvăratec
Căutându-te prin ele.

Mii de astre-mi ard în cale
Ascuzându-mi o poveste,
Tu eşti una dintre ele
Mă adoră şi iubeşte.

Steaua mea cu rază pură
În al nopţii alb celest,
Care simte şi îndură
Dorul meu nepământesc.

Tu eşti raza de lumină
Ce-mi dă forţa şi speranţă,
Eşti ca ziua de senină,
răsărită-n plină viaţă.

Eşti ca roua de pe-o floare,
Pură, castă şi cuminte
Şi în suflet ai candoare
Cu puteri nemărginite.

Esti prinţesa vieţii mele
Care-n doruri o slujesc,
Eşti frumoasa dintre stele,
Eşti un idol sufletesc.

Peste mine se revarsă
Raza ta fermecătoare,
Fii iubita mea crăiasă
Pururea nemuritoare.

Sus In jos

Mesaj la data de Dum Feb 14, 2010 8:08 am  popa ionela

Interesant poem , felicitari pentru idee ,un poem oglinda.
Mi-a placut foarte mult. Felicitari!
Ionela.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 11, 2010 12:16 pm  Iulian Lorincz

iimini iihco uc ătitic

ăsrevni eiţcelfer o

etelfus ăuod a

ăpa nî eridnilgo o e aetsogard

.


dragostea e o oglindire în apă

a două suflete

o reflexie inversă

citită cu ochii inimii

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 30, 2010 6:12 am  Iulian Lorincz

De ce să te iubesc
şi dragostea s-o împart
cu tine-o viaţă
când pot avea femei
de 70 de ori câte 7
pe-un talger de balanţă

cu-o mână de arginţi
pot cumpăra
un munte de iubiri
cu buze sidefate
şi braţele fierbinţi


de ce să-ţi jur credinţă
când pot
atât de bine
să fug de lumea rea
facil să mă închid
în mine
călăuzit de raza
frumoasei tale stea

dar simt că fără tine
tăcerea nu există
nici viaţă nu-i
nici vânt
nici soare
şi iată vin
târâş acum la tine
de 70 de ori câte 7
cerându-ţi îndurare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 30, 2010 6:09 am  Iulian Lorincz

Se scula tata săracul sâmbăta
cu noaptea-n cap
pleca pe jos la Bucureşti după de-alegurii
eu mă cocoţam în podul casei
şi priveam aţintit pe luminator
sosirea lui

nu puteam să-l confund cu nimeni pe tata
îi ştiam măsura paşilor
forma umerilor aduşi
de povara trăiştilor
murmurul buzelor
şi zâmbetul acela
misterios din colţul gurii
strigam în mine de bucurie
când îl zăream
mama mă privea mirată
îşi făcea sărmana cruce
şi mă lăsa în bucuria mea

venea tata încărcat
de la Bucureşti cu alimente
eu îi săream în braţe
întrebându-l dacă
,,mi-ai adus ceva ?’’
îmi scotea tata râzând din buzunarul pieptului
o inimă cât toate zilele îmbrăcata-n ciocolată
şi-un ,,hopa Mitică’’
îmi placea atât de mult jucăria aceea
pentru că de fiecare dată
cadea în picioare
mă săruta tata pe frunte şi pleca să se odihnească

ultima oară
l-am vazut pe tata
dormind într-o cutie de lemn
se strânsese lume multă
iar mama îşi ascundea lacrimile într-o batistă
într-o miercuri spre joi
pleca tata la Bucureşti dormind
iar eu de-atunci în podul casei
privesc aţintit pe luminator
inima lui.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Ian 29, 2010 1:36 pm  Rodica Rodean

Bine ai revenit !!!...ma bucur ca esti din nou printre noi
Frumoasa poezie...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Ian 29, 2010 11:13 am  Iulian Lorincz

Când tipăreşti o carte de stihuri
nu înseamnă ca eşti poet
mai degrabă
eşti
un ucigaş inconştient
de copaci
ucizi
verdele
şi oxigenul
propriei tale dimineţi încă netrezită de soare
poet este acela
care poate scrie pe umbră
pe ochi
pe frunze şi ramuri
cuvinte
din suflet
în suflet până se-ntorc
sub formă de cântec la tine. Cuvinte cheie : poem

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 01, 2009 1:23 pm  Iulian Lorincz

Mă ridica tata
până-n tavanul casei
unde mirosea a var proaspăt
braţele lui
două liane lungi încolocite de mijlocul meu
pluteam în aer
fluturat de viaţă
râdeam
aproape de cer
savurând prima gură de aer
şi-acum
simt
cum mâinile lui
mă ridică
tălpile
doar tălpile
i-au intrat în ţărână
sub povara trupului meu.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Sept 29, 2009 9:32 am  Iulian Lorincz

Dacă îmi vei întoarce spatele
versul acesta
va prinde gust de lacrimă
cuvintul s-ar topi pe cerul gurii
odată cu clipa
împotmolită-n damf de naftalină


bucură-te

ca la un ultim spectacol al Eului
chiar dacă
peste umbrele noastre
s-ar prăbuşi
povârnişuri de munte
şi soarele ne-ar exploda în retină

sărută-mă

ca şi cum ai săruta o icoană
sau ca pe-o inimă spintecată
unde pescăruşii
îşi vor rostui cuibul
nu-mi întoarce spatele
chiar dacă devin
o substanţă crepusculară solidă
sub tălpile tale
simt sărut de ceară şi miros de tăcere.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 13, 2009 7:35 am  Iulian Lorincz

Mi-am deschis hotel
în inimă
ce dacă e mic
nu are decât două camere
una am rezervat-o pe viaţă iubitei mele
cealaltă Lui Dumnezeu
pe veşnicie
ce poate fi mai frumos decât să-l ai vecin
să-i baţi în uşă pentru orice problemă din viaţa ta
sau în cel mai rău caz
cu ciocanul de şniţele
în ţeava aortei
când cântă prea tare
sub duşul cu apă sfinţită
dimineaţa face piaţa
preferă mersul pe jos şi
legumele proaspăt culese
fructele bine coapte
mai puţin fructul oprit
dăruit pe ascuns
în schimbul unei coaste
mi-a spus că îi place camera
e caldă viu colorată
m-a rugat să-i scot patul
El nu doarme niciodată
visează doar cu ochii nostri
odată în lipsa Lui
am vrut să-i fac curat în cameră
m-am temut
nihil sine Deo
nu de alta
dar
n-aş vrea să uit rostul morţii.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 13, 2009 7:34 am  Iulian Lorincz

Tu ai rămas acolo unde
fluturii au învăţat prima oară să zboare
printre fraze
şi rugăciuni incastrate
în catapeteasma altarului
spre care-mi ridic ochii plânşi
eul tău e
o gară sfâşiată de ghearele ascuţite ale unui pendul
unde vin şi pleacă trenuri fantomă
aceeaşi
lumină din inima unei piramide
doar eu m-am transformat
într-un hingher de cuvinte neîncepute
pe care le ţin strunite
să nu latre la tine.[center]

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Aug 28, 2009 10:42 am  Iulian Lorincz

zadarnic
îmi sap tranşee în suflet
octombrie
mă va găsi
inevitabil
îmi va coase ochii
cu fire de păianjen
ţinându-mi sub pleoape
prizonieră lacrima
octombrie
e un tren ce şuieră asurzitor
printr-o gară ticsită cu suflete
dintre care
numai tu pleci
spre lumea ta elfică
o inimă
făcută pachet
ticăie agonic
într-un bagaj de mână.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Aug 08, 2009 11:58 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

Adevărat grăit-ai prietene! Impresionantă poezia ta! Felicitări!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Aug 02, 2009 11:55 am  Iulian Lorincz

Nimic deosebit
cu oraşele noastre
aceleaşi măşti cu
zâmbete false
trase de sfori
peste umerii
unei dimineţi muribunde
pompează'n plămâni
radioactivitate
made în Cernobâl
păşim
peste trotuare
pătate cu vomă
ne-alungă o aroma contrafăcută
de ţuică
şi schelălăitul trist
al câinilor vagabonzi
se linge până la piatră
te iubesc
sună atât de
patetic
iubim animalic
oraşele trase la indigo
au gust de lapte degresat
măştile râd haotic
cineva nevăzut
ne strigă pe nume
deschide geamuri sparte
unde nimeni nu vede
nimeni nu aude
golul iubirii zilei rupte dintr-un calendar

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iul 28, 2009 6:26 am  Iulian Lorincz

Uneori
mă ascund în mine
întorc pe dos logo-ul
examinându-i cu meticulozitate
textura
te văd
printre mădularele mele
te strig
dar ecoul se pierde-n mici labirinturi
pline cu furnici
ce cară-n spate firimituri de inimă
muşuroiului meu.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iul 28, 2009 6:25 am  Iulian Lorincz

Cum să te înşel?
Alibi am ochii
care-mi deschid fiecare dimineaţă
lângă tine,
mâinile mele
care îţi mângâie cu evlavie
craterul din inimă,
că te apăr mai mult
decât bucata mea de carne
ce se descompune
încet, dar sigur,
până la ultimul os de iubire.
Aruncă-ţi din ochi
cearşaful
plin cu sentimente
chinuitoare,
încearcă
să te desprinzi de lumea
asta născută din apă,
nu vezi că eşti un înger,
şi eu sunt un înger.
De ce îmi scoţi ochiul
cu aripa?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iul 28, 2009 6:24 am  Iulian Lorincz

Când
buza lutului
se va întoarce
peste oasele mele
înseamnă
c-am obosit
că sunt mai plin
de sensuri şi cuvinte
cicatrizate
în dragostea ta
de care
nu mă voi lepăda niciodată …

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 25, 2009 8:52 am  Iulian Lorincz

Nu ţi-am spus
cât de adânc te-am iubit
de aceea
în inimă
o furtună-mi
răscoleşte amintirile.


vroiam să fii cu mine
să urc pe braţele tale
povârnişurile lumii
contaminam cu râsul nostru
ridurile dăltuite
de pe frunţile semenilor.

prima bere cu tine
avea gust de bragă
îmi înţepa cuvintele
nerostite pe cerul gurii
eram un Columb
călătorind sub privirile tale.

acum
berea este amară
presar cristale din lacrimi
pe grumazul halbei
conştient fiind
că lumea mă va privi
cu alţi ochi.

uneori te simt
apari
ca o umbră
singur la masă
zâmbeşti
lângă o halbă plină cu spumă.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 25, 2009 4:22 am  Rodica Rodean

"Pentru mine marea poezie a fost întotdeauna baia de frumusete în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altã dimensiune. Poezia tine, dupã pãrerea mea, de partea cea mai ascunsã, cea mai intimã a fiintei noastre. Poezia echivaleazã aproape cu o rugãciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumusete. În rugãciune intri pentru a te integra absolutului.."
Zoe Dumitrescu-Busulenga


Aceasta definitie este exact ceea ce simt si eu cand citesc poezie buna

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Iul 16, 2009 11:42 am  Rodica Rodean

Deosebit de frumos si emotionant

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Iul 16, 2009 10:10 am  Iulian Lorincz

M-a sunat mama

pe linia albă a telefonului,
a vrut să ştie cum o mai duc,
dacă mai amestec cuvinte
pe foiţe albe de velină,
şi dacă am cules
dulceaţa amăruie
a vişinului din faţa casei.

O cert

pentru că inima ei
a plecat în vacanţă,
incognito,
fară bagaje de mână,
îmbrăcată sumar;
doar cu un cearşaf alb de mătase
şi mica icoană
care sta agăţată pe peretele
de la soare răsare.

Îmi vorbeşte

despre bunica,
că şi-a găsit jumătatea
pierdută undeva
prin munţii Urali,
pe un drum cu pietre.
Mama crede
că pietrele acelea multe şi colţuroase
ar fi lacrimile lui.

Am întrebat-o

dacă ştie ceva
despre tata,
dar, pe firul telefonului,
un ţiuit
venit din marile singurătăţi
îmi lăsase un gust putred pe buze.
parcă cineva tăiase
intenţionat linia albă a telefonului meu.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iul 15, 2009 4:39 am  Iulian Lorincz


Astăzi
am să alerg prin tine
să descopăr
cei 21 de kilometri
de dragoste săpaţi împreună

mă voi ascunde prin venele tale
tatuându-ţi
în linişte
numele
despărţit în silabe
cu globulele mele.

priveşte-mă
prind contur de verde
iau forma unei ape
cu valuri calde
ce se întind
până la tălpile tale desculţe
sărutându-le.

ne zboară peste umeri pescăruşii
în cercuri albe
concentrice
ţipătul lor
nu e durere
ci doar o nouă chemare
dată ecoului ţărmului nostru.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 12, 2009 9:42 am  Iulian Lorincz

Te-am zărit
lângă o lumânare strâmbă de seu
priveai
pe dedesubt
cărarea tălpilor mele
care duce spre tine
ai ochii întorşi peste timp
şi pleoape pline cu lacrimi patetice
contopite cu timpul
ţi se preling
printre oase
sub forma de spirală
lăsând în urmă
pietre sidefate empatic
uneori am atâta nevoie
de tine mamă
încât te strig
dar ecoul se opreşte
de fiecare dată
într-o livadă de vişini.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Iul 06, 2009 11:31 am  Iulian Lorincz

Ştiu, din aceast motiv am să scriu în continuare.

Acest poem este argumentul cert pentru mine, deoarece aici, şi pe celălalte site-uri de specialitate s-a confirmat această dorinţă acerbă pentru lectură. Eu nu fac altceva, decât sa intru în sufletul cititorilor mei cu puterea cuvintelor, şi, să rămân acolo ca un balsam pentru sufletul lor, cicatrizându-l. Cred că mai avem timp pentru poezie, mai avem timp să-i savurăm magia pentru starea noastră de linişte şi recreere sufletească.

Doar aşa învingem obstacolele cotidiene, lupta noastră de zi cu zi pentru supravieţuire..într-un cuvânt ,,Viaţa.’’



Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase lăsate la subsolul testelor mele, sunt bucuros că v-au plăcut. tot ce-mi mai rămâne de făcut, este ca eu să-mi plec fruntea în faţa numelui dvs.



Cu stimă şi prietenie,

Iuri.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 05, 2009 12:51 pm  Rodica Rodean

De ce sa te mai scriu, poezie?...petru ca mai sunt oameni carora le place sa o citeasca....si printre ei ma numar si eu...scri bine si reusesti sa transmiti minunat catre cititor ganduri, framantari, dragoste , ura,...etc
Felicitari si multumesc pentru poezia plina de continut pe care o postezi in paginile acestui forum

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 05, 2009 10:00 am  Iulian Lorincz

Cuvintele
perforează adânc
foaia maculatorului.

cum să te mai scriu?

mâna îmi tremură
ca o gelatină pe vârful unei furculiţe,
scriu greu şi ilizibil
iar metaforele devin nebuloase.

Oamenii s-au schimbat,

nu mai sunt simpli,
au vicii ascunse în gesturi,
aleargă haotic
prin supermarketuri,
se îmbulzesc
unii în alţii
devorând promoţii de tot felul.

De ce te-aş mai scrie?

inevitabil,
vei fi aruncată
într-o pubelă a nopţii,
lângă
un ambalaj de ciocolată dulce-amăruie.


la colţul străzii,

nici cerşetorul
nu şi-ar apleaca privirea peste tine
sau poate,
cu mai mult noroc
te-ar folosi drept amnar,
scăpărând scântei prin nopţile glaciale ale ochilor lui.

nici copiii nu te mai mângâie,

sunt răsfăţaţi cu daruri
şi lucruri mai fascinante
decât rima ta forţată şi desuetă,
brazii morţi călătoresc
pe umerii taţilor
urmând să parfumeze apartamentele
cu iz de cetină verde,
la familii de toate felurile.

cine să te mai citească în agitaţia asta nebună?


tu stai rătăcită
prin cămara caldă a unei inimi
aşteptând
ca o mână
să te pună într-o ghetuţă
în noaptea
magică a moşului.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 05, 2009 9:56 am  Iulian Lorincz

Dacă mine aş muri
n-aş avea nevoie de toate degetele
să-mi număr anii fericiţi ai vieţii
soarele
va răsări la fel ca ieri
trenuri ce pleacă şi vin
după acelaşi grafic prestabilit
tu vei deschide cartea
la o altă pagină
şi-n ciudă iarna are să-mi
ningă în inimă cu fluturi.

dacă mâine aş muri
noaptea
va fi albastră
sau va rămâne aşa
cum e umbra ta
ar curge pământ peste mine
iar iluziile
ar prinde rădăcini
crescute până la cer.

dacă mâine aş muri
sub cerul liber aş îmbrăţişa ploaia
dansând desculţ
peste asfaltul străzii
în care-mi
sunt imortalizate urmele.

dacă mâine aş muri
parcul nostru s-ar cufunda într-o beznă
iar eu te-aş ţine strâns de mână
până când s-ar
apropia veşnicia.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 04, 2009 9:24 pm  Iulian Lorincz

Acum după istorie
pe stradă mă uit la aproapele
care mă calcă pe bombeu
cel care mă îmbrânceşte peste tot
la urcarea în tramvai
la metrou şi pe scara autobuzului
cel care se bagă în mine
băga-l-aş şi scoate-l-aş
cel care mă scuipă cu seminţe şi flegmă
mă priveşte cu ură
sau în cel mai bun caz cu indiferenţă
priveşte prin mine
spre alt aproape
aproapele meu iubit
aşteaptă să-mi moară capra
şi mă trezeşte din somn cu muzica preferată
a lui
a aproapelui
o aproapele meu
de ce te depărtezi atât
cu fiecare minut
secundă
oră
viaţă
tu eşti tot mai încolo
mai insignifiant
doar un nume
o umbră palid şters
nu exişti
nu te văd dar te aud cum înjuri
mai ceva ca birjarii
te miros din păcate
aproape spălat cum eşti
tu aproapele meu
te simt mai ceva decât sula din coastă
pe care tu mi-o tot bagi zi-de-zi
zi-de-noapte.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 04, 2009 8:40 pm  Iulian Lorincz

Multumesc de trecere si apreciere. la fel iti doresc si eu.
sa auzim de bine!

Cu stima,
Iuri.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 04, 2009 7:15 am  victoria preotesescu

frumoase poezii, felicitari !
o seara frumoasa de weekend !
cu stima, victoria.
Upload Photos Background Pics Photo Sharing

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 04, 2009 3:49 am  Iulian Lorincz

Au dat în pârg caişii la Corbeanca
iar rozele s-au scuturat
la poartă
e-atâta sâmbătă în mine
tapet empatic
din lumea noastră moartă.

în noptea asta albastră clătit-am ochii
de vise sfâşiate
cearşaful încă-i cald c-o pată de iubire
ne-acoperă cu alb
morminte nesăpate.

dragostea
o cântă pe-o antenă
guguştiucii
eu îi alung
cu-n cocoloş de pâine
uimit fiind
că-n locul lor te-am nimerit
fără să vreau
pe tine.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iul 03, 2009 1:49 am  Iulian Lorincz

Iubi
ştiu că tu poţi face minuni
în lumea văzutelor şi nevăzutelor
eşti ca o bulă plină cu oxigen în adâncul unei ape dulci
din care-mi umplu plămânii
atunci când vreau ca braţele tale
să-mi strângă trupul în cercuri
nu accept ca vara asta
să treacă nemotivată şi să nu lase dâre vizibile peste oasele noastre
iubi
au dat în pârg caişii la Corbeanca
briza nopţii mătură lemnul băncii
de petalele trandafirilor
unde cândva ascundeam şoaptele timide
de dinţii tăioşi ai sentimentelor
mai ţii minte primul cuvânt
te iubesc
câinii lătrau turbaţi la felia din cer
râdeam ca nebunii
cu ochii lipiţi de carul mare
aşteptam prin grotele ochilor
să-şi urnească roţile hodorogite
deschizând poarta unei iubiri nenăscute
te-am lăsat adormită
într-un castel de nisip
îţi cumpărasem ice cream vanile şi topping de scorţişoară
preferata ta
la întoarcere
peste pielea ta albă soarele îşi scuipase coja seminţelor
transformându-te într-un chiparos
sub coaja căruia acum
ascunzi amprente empatice
într-un zbor sinusiodal
porumbeii
ne cheamă
spulberându-ne cu aripile uitarea
eu sunt un pergament împăturit într-o sticlă
plutesc în derivă
pe oceanul deşertăciunilor
solitar ca
,,bătrânul şi marea’’
aştept în penitenţa mea
clipa
ca tu să-mi citeşti s.o.s-ul.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Iul 02, 2009 11:12 pm  Iulian Lorincz

Femeia mătură curtea
femeia dă cu aspiratorul
femeia face dragoste
femeia repară acoperişul
femeia face copii
femeia vopseşte gardul
femeia vine de la munca câmpului
femeia calcă
femeia spală
femeia vine de la supermarket
cu poala plină
pâine
cafea naturală
mango
piper
vin
carne
kiwi
ceai
bărbatul
o întâmpină cu un zâmbet empiric
dăruindu-i suvenir
un minuscul mărţişor cu şnur colorat
care face minuni
înduplecându-o astfel
să-i gătească
să-i spele
să-i
să-i
să-i...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Iul 02, 2009 9:50 am  Iulian Lorincz

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum