Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Ieri la 5:31 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 8:30 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Georgeta Nedelcu.

In jos

Georgeta Nedelcu.

Mesaj  Georgeta Nedelcu la data de Sam Iun 20, 2009 12:34 pm

Coperta romanului meu "Exmatriculat Din Viata" publicat sub egida Asociatiei Universul Prieteniei lansat in octombrie la Iasi



Lansarea romanului: ,,EXMATRICULAT DIN VIAŢĂ!" Ce a avut loc în 10 oct. 2008, la Iaşi.











Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Sam Ian 29, 2011 1:35 pm, editata de 12 ori
avatar
Georgeta Nedelcu

Numarul mesajelor : 90
Varsta : 71
Localizare : Dolj
Data de inscriere : 13/06/2009

http://frumusica.ning.com/profile/decenupotpostapoeziicaintruncl

Sus In jos

Eşti tot ce mi-am dorit!

Mesaj  Georgeta Nedelcu la data de Lun Iun 22, 2009 10:50 am

Ceea ce-l face pe om mai mare decât simpla lui viaţă este dragostea pentru viaţa altora (L.F.Celine)


Eşti tot ce mi-am dorit!

- Dacă-aş putea fi gândul să îţi domin credinţa,
De-alungul vieţii tale să-ţi redau fericirea,
Să-ţi pot pătrunde-n trup să-ţi modelez fiinţa,
Iar, tu să fii tu însăţi, să-ţi simt în ochi iubirea.

Lângă sufletul meu, aş vrea să fii mereu
Să pot să te alint şi-oricând să îţi vorbesc.
Atunci când eşti departe şi îmi e tare greu...
Tot timpul, eu, numai la tine mă gândesc!

Dacă-ai putea fi vântul, ca să te simt trecând,
Să-ţi simt infiorarea şi-ndată să te alint,
Să-ţi mângâi tresărirea când îţi pătrund în gând
Şi să mă pierd în ochii-ţi, ca într-un labirint...

- Iar, eu să fiu lumina zilei ce te trezeşte,
Deschizător de drumuri, din lungul şir al vieţii!
Tot eu să îţi fiu perna, ce capul ţi-odihneşte,
Şi visul când adormi, ce noaptea te-nsoţeşte!

Să fiu raza de soare, mereu să te-ncălzesc,
Să te-ntâmpin râzând, când îmi apari în prag.
Am un singur motiv: Pe tine te iubesc!
Iar, tu ar trebui să ştii cât mi-eşti de drag.

- Ţi-am pregătit în suflet, astăzi, un loc discret,
Dar mă întreb: ,,Mă vei iubi tot timpul, oare?”
Eu voi păstra acolo, închis al meu secret,
Ca să nu afli cât de rău mă doare.

Cândva... noi doi, ne-am făurit un vis
Multe planuri aveam ... şi-un ideal.
Porţile sufletului, larg mi le-am deschis
Spre un tărâm de vis, aproape de real.

De dorul tău, inima-n flăcări arde-ntr-una,
Versul cu muza seara se îngână.
De eşti al meu sau nu, nu-mi e totuna
Cândva, spuneai că vrei să-ţi fiu regină!

Să ne iubim la fel, precum făceam în vis
Atâta timp cât dorul îl vom simţi intens.
Căci, de-om uita esenţa, din tot ce ne-am promis...
Doar lacrimi vor rămâne şi un regret imens.

Te voi lăsa să pleci, eşti liber dacă vrei,
Şi poţi să te comporţi firesc, ca orişicând.
Doar că, aş vrea să ştiu încotro vrei s-o iei,
Căci mi-ai pătruns în suflet şi în gând!

- Te vreau a mea, iubito, alături să-mi rămâi,
Mi-am pus în tine, azi, mare speranţă!
Ai fost şi vei rămâne, dragostea mea dintâi!
Eşti tot ce mi-am dorit de la această viaţă!

Georgeta Nedelcu - Craiova Iunie 2009

Craiova 21 iunie 2009


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Ian 31, 2011 8:14 am, editata de 4 ori
avatar
Georgeta Nedelcu

Numarul mesajelor : 90
Varsta : 71
Localizare : Dolj
Data de inscriere : 13/06/2009

http://frumusica.ning.com/profile/decenupotpostapoeziicaintruncl

Sus In jos

Vine ziua judecăţii!

Mesaj  Georgeta Nedelcu la data de Lun Iun 22, 2009 10:53 am


Ce înseamnă să mori când poţi trăi până la sfârşitul lumii? Şi ce altceva este "sfârşitul lumii" decât o expresie, pentru că, cine ştie măcar ce e lumea însăşi? (Anne Rice)



Când va veni Domnul, din cer, pe pământ,
Un car de foc vedea-vom şi-un cor de îngeri sfânt!
Şi mii de trâmbiţi care, vor răsuna din cer
Vor anunţa sfârşitul, acestui veac mizer!

Va fi apocalipsă, cutremur colosal!
Va arde tot pământul! Dezastru infernal!...
Focul venit din cer, totul va mistui
Păsări, copii şi mame, cu toţii vom pieri!

Nu vă pierdeţi cu firea, totul e selectiv,
Va fi cum spune Domnul cel bun şi milostiv.
Cei ce-au crezut în El, în Rai, cu toţi vor fii,
Cei răi şi cu păcate, în foc se vor topi!

Oameni, trăiţi în pace, respectaţi ce e Sfânt,
La ziua judecăţii, va arde-acest pământ!

Poate că ce spun acum, se va întâmpla cândva,
Poartă-te precum vrea Domnul, ai grijă de viaţa ta!
Căci, de nu vei face-acestea, vei avea de suferit.
Domnul vrea să-i urmăm Calea, să ne purtăm mai smerit.

Timpul trece cu iuţeală, viaţa ce o mai avem,
Ne spune decât, că Domnul, vine de vrem sau nu vrem.
Iubeşte-ţi aproapele şi-ajută-l când îi-e greu
Şi-ai să vezi că Domnul nostru, va fi cu tine, mereu.

Iubiţi-vă, oameni buni şi urmaţi drumul Său Sfânt!
Şi veţi primi însutit, iubire, pe-acest pământ.
Cândva, vom da socoteală - atât vii, cât şi morţii,
Vine Ziua Judecăţii... când ni se horărăsc sorţii!

Doar pentru cei păcătoşi, va fi fără părtinire
Şi se vor trezi de-odată că-au trăit cu-o amăgire.
Să vorbeşti mai des cu Domnul, sufletul curat să-l ai
Şi, te asigur, creştine, că ai să ajungi în Rai.

Georgeta Nedelcu - Craiova 10 iunie 2009


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Mai 30, 2010 1:29 am, editata de 9 ori
avatar
Georgeta Nedelcu

Numarul mesajelor : 90
Varsta : 71
Localizare : Dolj
Data de inscriere : 13/06/2009

http://frumusica.ning.com/profile/decenupotpostapoeziicaintruncl

Sus In jos

Te-ai uitat mereu la alta...

Mesaj  Georgeta Nedelcu la data de Lun Iun 22, 2009 11:00 am



Pomul după roade se cunoaşte, iar omul după fapte (Proverb romanesc)

Te-ai uitat mereu la alta...

Dacă te desparţi de mine, vrând să uiţi de jurăminte,
Te priveşte doar pe tine, viaţa merge înainte!
Dar, te-asigur că, niciunde, căutând în lung şi-n lat,
Nu vei mai afla respectul, cum doar eu te-am respectat.

Umple-ţi sufletul, băiete, cu a mea prietenie
Şi-ţi voi fi mereu alături - poate chiar o veşnicie.
Fericit să fii cu alta, nu-ţi văd visul împlinit;
Nimeni nu te va iubi, aşa cum eu te-am iubit.

Să trăieşti frumos şi sincer, este doar o misiune.
Tu, vrei să-ţi continui viaţa, cu păcatele nebune?
Tot minţind pe ici, pe colo, nu vei mai avea respect,
Şi, mă-ntreb cum e firesc: ,,De la tine ce s-aştept?”

Ai avut cândva o viaţă, alături de o soţie
Şi, ţi-ai bătut joc de dânsa, cu-a ta prefăcătorie.
Uită-te puţin în urmă, să vezi viaţa voastră-n doi
Şi, analizează tot ce s-a întâmplat cu voi.

Te-ai uitat mereu la alta, crezând că e mai frumoasă.
Uitând taina ce te leagă de frumoasa ta mireasă.
Iar necazuri, fără preget au venit neîncetat,
Azi, nu ştii unde ţi-e capul şi umbli ca un turbat.

Te credeam mai bun la suflet, dar nu ştiu ce-a fost cu tine
De-ai trimis acel mesaj... Vreau să ştii că îmi e bine!
Acuma îmi dai târcoale, ispăşit şi supărat,
Înţelege că-ntre noi, totul azi s-a terminat!

Craiova 9 iunie 2009
avatar
Georgeta Nedelcu

Numarul mesajelor : 90
Varsta : 71
Localizare : Dolj
Data de inscriere : 13/06/2009

http://frumusica.ning.com/profile/decenupotpostapoeziicaintruncl

Sus In jos

Dubla lansare de carte la Craiova!

Mesaj  Georgeta Nedelcu la data de Mier Dec 15, 2010 4:03 pm

Vă voi scrie aici despre o întreită bucurie pe care am trăit-o vineri 10 Dec. 2010.
Inconfortul pe care mi l-a creat vremea rece, a fost răscumpărat de dubla lansare de carte, de întîlnirea cu prietenii din copilarie si intilnirea cu citiva dintre scriitorii olteni.
Moderatorul acestui eveniment a fost doamna Rodica Păvălan, şef serviciu relaţii cu publicul al Bibliotecii Theodor şi Aristiţa Aman din Craiova, care a luat cuvântul în deschiderea acestui eveniment.

,,Mulţumesc doamnei Georgeta Nedelcu pentru faptul că a ales să-şi laseze volumele de poezii aici şi o să fac eu oficiile de gazdă. Am să vă prezint vorbitorii de astăzi: o să încep cu doamna Ida Călin - profesor - vă mulţumim că aţi venit la Biblioteca Judeţeană; domnul Mihai Duţescu - scriitor cunoscut sau foarte cunoscut, dar şi critic literar; domnul N. Negulescu - directorul revistei de cultură universală ,,Constelaţii diamantine”.
Dumneavoastră vă mulţumim încă de la început pentru faptul că sunteţi alături de doamna Georgeta Nedelcu.



De la dreapta la stânga: Constantin Pădureanu, Andrei Potcoavă - scriitori, George Popa; Constantin Bazăverde, Marian Malciu - scriitori, Deliu vice-preşedintele Partidului Poporului împreună cu prietena sa – Mioara şi Elena Buţu



De la dreapta la stânga: Ida Călin şi eu alături de Mihai Duţescu



Doamna Rodica Păvălan mai spune: ,,Deşi ştiţi de altfel că cele două cărţi ce se vor lansa astăzi: ,,De vorbă cu sufletul” şi ,, Destinul, o scuză?”, sunt apărute proaspete, proaspete adică sunt apărute acum două săptămâni la Editura Contrafort. O să îi las pe distinşii invitaţi să spună câteva cuvinte despre scrierile doamnei Georgeta Nedelcu, iar dumneavoastră sunteţi poftiţi de asemenea să luaţi cuvântul atunci când simţiţi nevoia. Sunt sigură că veţi avea cuvinte frumoase la adresa autoarei, doamna Georgeta Nedelcu.
O să o poftim mai întâti pe doamna Ida Calin să ia cuvntul. Aşa dar, aveţi cuvântul:

Dragii mei,
Într-o zi de vineri în care soarele părea să îşi îngheţe zâmbetul sub beteala norilor zgribuliţi peste pământul oraşului Craiova, un eveniment literar a pus în mişcare zeci de oameni.
Mişcările rectilinii şi unifome au ghidat paşii către Biblioteca Judeţeană ,,Theodor şi Aristiţa Aman”, unde, poeticul şi-a dat întâlnire cu sufletul, pentru a păşi pe treptele abrupte ale discursului poetic.
Este suficient să dai citire rândurilor acestor cărţi, pentru a te bucura de sensibilitatea şi talentul autoarei.
Dacă suntem aici împreună, ca să vorbim despre unele lucruri care ne interesează pe toţi, înseamnă că avem ceva în comun, că avem un sentiment de prietenie care ne leagă.
Suntem astăzi aici ca să vorbim despre o dublă lansare de carte.
Am citit aceste cărţi pe nerăsuflate, cu interes şi pasiune chiar, la ore târzii de noapte, parcă amintindu-mi de Minulescu care spunea undeva, la un ciclu de poezii ale lui : “Citiţi-le noaptea !”
Am regasit de multe ori destinele personajelor lovite de multe ori de pedeapsa divină, sau de cea a societăţii.
Din viforul unei tăceri au luat naştere capodopere nemuritoare. Scriitorul se aşează la masa de scris cu gândul că nu totul se preface în ţărână. Ceva rămâne... ceva trebuie să rămână - ceva ca o lumină târzie într-o noapte a uitării...
Mă bucur că mi s-a acordat onoarea, de a lua cuvântul la această dublă lansare de carte.
Autoarei acestor două volume de poezie: ,,De vorbă cu sufletul” şi ,,Destinul, o scuză?”, aparute in conditii de grafica deosebite, îi doresc să continue scrisul, abordând tematici cât mai diverse şi cât mai îndrăzneţe, o muză frumoasă care să o însoţească permanent prin lumea poezie – ca o reala melodie a sufletului şi să rămână mereu, la fel de tânără şi optimistă! Sănătatea să nu o părăsească niciodată, iar Dumnezeu să o însoţească în tot ce face. Noi, citindu-i cu nesat versurile, să avem fericirea si prilejul să ne bucurăm.

Te felicit Georgeta pentru tot ceea ce scrii şi iti doresc din tot sufletul, ca rândurile aşternute cu grijă de tine, să aibă rezonanţă în sufletul cititorilor, stirnindu-le bucurie si admiratie pentru stilul fermecator si rafinat al versurilor tale. Mult succes in continuare iti dorim din toata inima. Acum, cind ne aflam in perioada sarbatorilor de iarna sa facem din fiecare clipa libera, un moment de lectura a unor poezii scrise cu sinceritate.
....................................................................................

De la stânga la dreapta: N. Negulescu, Mihai Duţescu, eu, Ida Călin şi Rodica Păvălan



În continuare ia cuvântul domnul N. Negulescu, directorul revistei de literatură universală ,,Constelaţii diamantine” din Craiova.

,,Venind astăzi către evenimentul memorabil şi către impricinata colegă bolnavă de metaforă, m-am întâlnit cu un vânt care mi-a tăiat calea şi l-am întrebat: ,,Măi, băiatule, după ce că noi, creatorii de frumos trăim în regatul bogatei sărăcii, de ce mă muşti de suflet?”
Distinşi invitaţi, iată că în această zi solară de Decembrie, ne aflăm la o sărbătoare a cuvântului. Doamna Georgeta Nedelcu, poetă si romancieră prolifică, membră a Ligii
Scriitorilor români, lansează acum două volume de poeme, cu o pronunţată încărcătură lirică: ,,De vorbă cu sufletul” şi ,,Destinul, o scuză?” - o interogare foarte interesantă, tiparită la Editura Contrafort din Craiova.
Autoarea a cochetat cu poezia de timpuriu, dar a debutat editorial la o vârstă respectabilă, considerând că atunci venise vremea adevăratei maturizări spirituale. Vedem în acest act, o datorie de onoare a scrisului angajat cu seriozitate într-o autentică muncă de creaţie.
Domnia sa este prezentă pe diverse situri literare, pagini ale publicaţiilor locale sau străine şi revista de cultură universală ,,Constelaţii diamantine” a Ligii Sciitorilor, al cărei director sunt.
Deşi se află încă pe drumul consacrării, poeta Georgeta Nedelcu ne convinge că are un stil definitoriu pentru opera de artă care-şi are sursa primă într-un principiu meta-estetic, ceea ce îi caracterizează ontologia specifică. Vă mulţumesc!"
................................................................................

De la stânga la dreapta: N. Negulescu, Mihai Duţescu, Georgeta Nedelcu, Ida Călin şi Rodica Păvălan



În cotinuare ia cuvântul domnul Mihai Duţescu, scriitor:

,,Onoraţi oaspeţi, bucuria e deplină şi colectivă aici, fiindcă în primul rând ne aflăm într-un loc sfinţit de Dumnezeu culturii din ţara aceasta, având în faţă mobilier şi cărţi care au aparţinut unuia dintre cei mai mari primari pe care i-a avut acest oraş, Bănia noastră şi, probabil, unul dintre cei mai importanţi primari europeni pe vremea aceia. Câte oraşe din lume au acest privilegiu să aibă o sală atât de bine îmbrăţişată de trecut, de amintire, de poveste, cum este această sală, această bibliotecă, cum este Craiova în general?

Citind această carte: ,,De vorbă cu sufletul” - pentru că numai despre ea am să vorbesc - am trăit bucuria scrisului. Să ştiţi că e foarte important ca atunci când deschizi o carte de poezie sau de proză, să întâlneşti, să simţi bucuria scrisului.
Eu am întâlnit în această carte, bucuria doamnei Nedelcu, bucuria scrisului, această transformare pe care ţi-o dă poezia în cazul nostru. Este o defulare în singurătatea sufletului. Ne cufundăm în ,,eul” nostru şi trăim acolo nişte experienţe unice. Unii dintre noi pot să le transforme în poezie. E vorba de o alchimie, de o vrajitorie, cum puţini dintre noi ştiu acest secret. Cartea şi poezia în general, este o retragere în locul sfânt al memoriei. De ce? Ne retragem în faţa agresiunii realului, care în România este tot mai pertinent; acest real de cele mai multe ori care ne loveşte nepermis de mult şi care ne strică bucuria pe care ar trebui să o simţim în faţa lumii. Cineva spunea că fiecare om ar trebui să scrie o carte de poezie şi că ele ar trebui strânse şi depuse pe lună, aşa ca un... depozit sacru al inteligenţei omeneşti, pentru secolele şi mileniile care vor veni.
Puţini dintre noi putem să transformăm povestea vieţii noastre în poezie.
Secretul unei cărţi bune este să găseşti tema. ,,De vorbă cu sufletul” - iată o temă care a fost productivă in cazul respectiv şi doamna Nedelcu a ştiut să se cufunde în acest interior minunat al patimii, al sufletului.
Iar o găselniţă, un lucru important - motourile pe care le-a aşezat - frontispiciile acestea ale poemelor, nu întâmplător alese, de multe ori inspiratoare, pentrucă e foarte greu să rămâi indiferent în faţa unor motouri din Emil Cioran, Voltaire, Alecu Rusoo, Puşchin... să te întâlneşti cu înţelepciunea unor oameni care au schimbat faţa literaturii lumii.
Important este că literatura română mereu dă dovadă de putere, de creaţie şi apar încontinuu talente, care nu ţin de vâstă. Spunea doamna profesoară că debutul s-a produs mai târziu - în cazul doamnei Nedelcu. Nu are nici o importanţă, putea să se producă peste 10 ani - deacum înainte - era la fel de frumos. Niciodată nu e un timp calendaristic, vorbim de un timp al scrisului. E o explozie şi o stare care ne pune în situaţia de a nu suporta realitatea fără să scriem. Detonaţia aceea se produce numai într-o anumită situaţie, când încărcătura de emoţie, de fericire şi de dragoste sau de durere, devine maximă.
Hai să vă dau un exemplu de vers reuşit, de poem care exprimă foarte bine o poetă aflată - cum am mai spus şi altă dată şi cum voi mai spune - în certă ascensiune.

,,Cât îmi lipseşti...
Sunt singură şi mă plimb printre gânduri. O perdea de vise mă poartă în trecut. Jonglez cu liniştea sculptată de trăiri pierdute. Sărutări dulci îmi încălzesc sufletul ce se zbate în prezent printre vise.Cât îmi lipseşti!”

Versul alb o prinde bine pe doamna Nedelcu.
La pagina 46, îmi notasem eu deasemenea că merită să amintim patru versuri foarte frumoase:

,, E noapte... e frig... Merg în vârful picioarelor să nu trezesc singurătatea”...
Foarte frumos! Chintesenţa e totul în poezie, vrafurile de hârtii după birou în timpul acestei munci, nu întotdeauna uşoare, acestei osteneli sublime care este munca poetului. La fel cum spunea Blaga: ,,Nimic nu-i uşor pe pământ; chiar roua e sudoarea privighetorilor care s-au ostenit toată noaptea cântând!

Tot o poezie frumoasa: ,,Am uitat cum ma cheama”
Am uitat cum mă cheamă. Nu mai ştiu cine sunt. Sunt fica ta, Doamne? Sunt om pe pământ? Sunt un suflet disperat ce strigă mereu din aceste pagini de carte. Nici Domnul nu-mi mai audesufletul cum plânge. Acest suflet ar vrea o baghetă magică, la capătul căreia să lumineze precum o stea, zilele pe care le mai are de dus şi crucea grea pe care o duce de atâta vreme”

Eu cred că e un poem frumos şi se pot spune multe lucruri deosebite despre lucrările poetei Georgeta Nedelcu, dar aici nu facem oră de limba română, aici anunţăm nişte frumuseţi, doar le amintim, doar le sugerăm. Cititorul trebuie să le găsească singur.
Dumneavoastră le veţi găsi în timpul lecturării. Eu am venit numai să subliniez şi să mă bucur împreună cu d-voastră, că în Craiova există poetese importante care oricând pot să reprezinte oraşul Craiova, în orice competiţie lirică naţională şi nu numai. Aşa că mă bucur alături de doamnele care scriu din Craiova, le urez succes şi d-voastra tuturor, multă sănătate!"
...................................................................................

Marian Malciu – scriitor, oferindu-mi flori




Prietenii din copilărie oferind-mi flori şi felicitându-mă



Domnul Deliu - vice preşedintele Partidului Poporului împreună cu prietena sa , felicitându-mă




Prietenii aşteptându-şi rândul pentru a lua un autograf




Are cuvântul doamna Georgeta Nedelcu:

,,Dragi prieteni,

M-am tot întrebat ce ar trebui să spun eu cu ocazia acestei lansări de carte?
Unii dintre d-voastră sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă şi ce am de spus, de oferit sau cu ce vă pot impresiona...
Mamă, soţie şi un om simplu până la urmă, crescută în România, centrul Pământului rămâne pentru mine oraşul Craiova - oraşul în care am învăţat cei şapte ani de-acasă, am copilărit şi m-am maturizat.
Am rămas singură acum 14 ani. Mi-am găsit mângâierea în scris. A fost singurul mod în care abia aşteptam să-mi aştern gândurile pe coala de hârtie - gânduri pe care le-am ţinut încuiate de atâta timp, fără să am o altă alternativă de a-mi lumina drumul plin de întuneric prin care treceam.
Totul a pornit de la soartă. Am simţit suflarea ei rece. Am privit dincolo de mine şi am mers mai departe. Ce jalnic e drumul de unul singur! M-am ridicat contra sorţii. Fiind în picioare am ajuns să-i văd ochii. Parşivitatea ei nu m-a speriat, ci şi mai tare a înfiinţat în mine dorul libertăţii şi atunci am simţit toate durerile cumplite ale tăcerii. Am îngreunat pleoapa cu lacrimi doar ca să pot rămâne om. Am ţinut visul ascuns în piept. Când am rămas singură am început să scriu. Sufletul l-am simţit uşor dar eram prizoniera libertăţii - şi-atunci, m-am apropiat de marginea drumului ca un îndemn la verticalitate. Aşa a început totul.
A fost nevoie de drum lung pentru a-mi vedea adunate străduinţele sub coperţile unei cărţi, existând sub formă de crisalidă încă din 1971, pe când începeam să scriu cu timiditate şi ajungând la stadiul de fluture abia în vara lui 2007, când fiul meu cel mic mi-a adus un calculator. Intrând pe Internet ca mulţi alţii, am fost abordată de către cineva, întrebându-mă dacă nu cumva am nevoie de un prieten de conversaţie. Şi, fără a aştepta răspunsul meu, mi-a scris că este din Iaşi şi că lucrază într-o editură. Asta era ceea ce îmi trebuia mie: o editură care să îmi publice tot ce scrisesem cu 30 de ani în urmă!
El a fost ca un vânt care apare când te aştepţi mai puţin şi nu te răcoreşte niciodată de ajuns. Ne-am împrietenit, deşi totul distant şi limitat, se baza pe un respect reciproc. Din discuţiile purtate, a înţeles că eu scriu de mult timp şi că aş dori să public ceea ce am scris. Mi-a spus să pun totul într-un document pe word şi să i-l trimit prin EM-ail pentru a-l citi. Am aşteptat cam două săptămâni răspunsul lui, după care mi-a scris că îi place ceea ce a citit şi îmi promite că mă va ajuta să public cartea. Aşa a apărut primul meu roman intitulat: ,,Exmatriculat din viaţă!”, roman cu care am debutat în 10 Octombrie 2008 la Iaşi sub egida Asociaţiei Universul Prieteniei. Lansarea a fost făcută tot de Asociaţia Universul Prieteniei în cadru festiv, în compania multor prieteni de pe Internet, din întreaga ţară.
Forţa cu care scriam s-a transformat în exaltare şi singurul mod în care puteam să o exprim a fost proza. Mai apoi, de-a lungul timpului am însăilat versuri pe pânza vremii, pentru a rămâne în literatură o mărturie peste timp, o moştenire pe care o lăsăm celor care vin după noi pentru a o păstra cu înţelegere, cu grijă şi credinţă, pentru a dăinui în acest spaţiu mioritic, în care am văzut lumina zilei şi am simţit mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu în tot ceea ce am înfăptuit în această viaţă scurtă ca un cîntec.
Chiar dacă suntem în criză, nu vom fi scoşi din cursă, ci vom scrie şi vom publica, cât timpul ne va mai îngădui acest lucru.
Fiecare trebuie să aducă prinosul lui într-un fel sau altul pe acest pământ. Am donat din cărţile mele, bibliotecii judetene şi bibliotecilor din Bucureşti. Donaţiile pe care le-am făcut eu sunt acte dezinteresate şi nu sunt făcute pentru a depăşi valorile din această ţară, pe care le apreciez. Nu vreau să iau meritele nimănui şi cred că fiecare va fi apreciat la rândul lui, pentru ceea ce face. Actul de a crea este cel care nu moare.
Ca orice scriitor, trăiesc cu speranţa că, poate odată, un cititor oarecare îndemnat de rândurile mele, va încerca să creeze o lume mai bună.
Poate că acest lucru se va întâmpla, cândva, atunci când eu mă voi fi risipit deja, în soare, în vânt, în copaci şi în ape, ducându-mă ca o poveste către alte spaţii, sau poposind în casele voastre sub formă de poveste.
Vreau să închei aici pentru a nu vă plictisi. Faptul că astăzi vă aflaţi aici, alături de mine, înseamă foarte mult pentru mine. De aceste dovezi de solidaritate avem nevoie, deseori. Vă mulţumesc pentru răbdarea manifestată pe timpul acestui discurs şi pentru sprijinul acordat din partea d-voastră, care se referă la faptul că v-aţi rupt din timpul preţios şi aţi venit aici pentru a fi alături de mine, pentru a mă onora cu prezenţa. Această apropiere sufleteasca pe care o simt din partea d-voastră, este mai de preţ decât orice sprijin material sau de altă nuanţă ce poate deveni obligaţie"...






De la stânga la dreapta: Constantin Pădureanu, Georgeta Nedelcu şi Marian Malciu – scriitori, alături de N. Negulescu directorul revistei de cultură generală ,,Constelaţii diamantine”



De la stânga la dreapta: Adriana Ciuculin – sora mea şi eu alături de Stoenescu Paul – violoncelist în orchestra filarmonicii din Craiova, cu care am copilărit



Eu împreună cu Dan Petrescu, membru ca şi mine - dealtfel - al Asociaţiei ,,Universul Prieteniei" (asociaţie care finţează la Iaşi), dar şi un bun prieten de pe Neogen



De la stânga la dreapta: Stoenescu Paul - prieten din copilărie, Eugen Nedelcu - fiul meu cel mic; Adriana Ciuculin - sora mea; Staicu Lili - vecina mea din bloc; Aristiţa - prietenă de pe Neogen; Iulia David - scriitoare, împreună cu fica ei şi Puşa împreună cu soţul ei - prieteni din copilărie.



În încheiere a luat cuvântul Eugen Nedelcu - fiul meu cel mic - cel din fotografia de mai sus, care este îmbrăcat într-un pulovăr alb cu dunguţe albastre - (fiul meu cel mare a făcut pozele şi filmuleţele):

,,Din păcate nu sunt chiar atât de priceput la vorbe ca ea; oricum, sunt mândru de mama mea şi totdeauna îmi va rămâne bucuria că am contribuit la bucuria ei. Este foarte important că i-am luat acel calculator; nu m-am aşteptat niciodată să aibă aşa pasiune şi să reuşească să-l stăpânească foarte bine. Mama mea este o persoană mult mai sociabilă decât mine, şi-a făcut muţi prieteni şi prin intermediul acestui calculator a reuşit să iasă din căsuţa în care stătea acolo şi să cunoască foarte multă lume, lucru pe care ţi-l poate oferi acest internet şi sunt mulţumit că am avut această contribuţie".


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Sam Ian 29, 2011 1:45 pm, editata de 4 ori
avatar
Georgeta Nedelcu

Numarul mesajelor : 90
Varsta : 71
Localizare : Dolj
Data de inscriere : 13/06/2009

http://frumusica.ning.com/profile/decenupotpostapoeziicaintruncl

Sus In jos

Omagiu poeziei!

Mesaj  Georgeta Nedelcu la data de Joi Dec 16, 2010 11:42 am

E un privilegiu să scriu despre poeta Georgeta NEDELCU. Câte vorbe poţi spune sau scrie despre această poetă, stăpână de ceva timp peste litere...
Mă afund în timpul din trecut şi mă opresc la anul 2008, când a apărut pe Internet o poezioară frumoasă, dedicată unui mare artist român (Fuego) şi astfel am descoperit-o ca pe o nouă poetă,
care locuieşte în Craiova şi pe care o consider „un ghem de ambiţii, energie şi de contradicţii”.
Nu poţi să nu ai încredere într-un om ca ea, care mărturiseşte cu dezinvoltură, că iubeşte viaţa. De aceea se întoarce asupra unor aspecte nerealizate, încă.
La fel de mult iubeşte oamenii şi din acest motiv le respectă virtuţile şi critică năravurile lor. Adoră copiii şi ar fi în stare de orice sacrificiu pentru ei.
În 2009 - adică acum un an - scriam despre aceeaşi Georgeta Nedelcu. Este o poetă citită şi înţeleasă de mulţi. Versul ei curge ca apa de izvor; trezeşte, încântă, mângâie şi poate fi pus pe muzică cu uşurinţă. Starea aparentă de linişte va fi asumată de conştiinţa autoarei, ce poartă în sine tensiunea întrebărilor.
La scrierile sale se alătură şi cel de-al doilea volum de versuri, intitulat ,,Destinul, o scuză?” Străbătută de emoţii, traversează o stare sufletească, un impuls al setei de absolut.
Poeta şi prozatoarea Georgeta NEDELCU este cunoscută iubitorilor de artă, prin cărţile: ,,Exmatriculat din viaţă”, apărut la Editura Opera Magna din Iaşi în 10 octombrie 2008 şi volumul de versuri ,,Cenuşa unui suflet”, apărut la Editura Sitech din Craiova, în 14 noiembrie 2009.
Originale sunt asocierile citatelor deasupra titlului fiecărei poezii, cu imaginile şi stările pe care le transmit poeziile scrise de ea.
Talentul ei a cuprins simplu - totul, poeta întorcându-ne cu faţa spre profunzimi pe care unii nu le-au căutat niciodată. Poezia acestei poete este modernă - atât prin stilul ei neconformist - purtându-i marca inconfundabilă, cât şi prin inefabilul pe care-l degajează permanent.
Acest al doilea volum, are în el toate elementele necesare de a o reconstitui pe autoare. Numai cine a cunoscut-o, ştie să aprecieze tot ce scrie ea.
Sunt în această carte câteva poeme care deţin primatul valorii. Poetul adevărat te obligă să stai mereu treaz. El nu te lasă să te abaţi de la citit, ci te învaţă să urăşti făţărnicia şi să te baţi pentru adevăr şi frumos, să descoperi ordine în amalgam şi să-ţi găseşti locul în spaţiul oglindit într-un bob de rouă, dimineaţa.
Dacă o întrebi: ,,Ce ţi-ai dori de la scris?”, răspunsul ei va fi unul pe măsura vârstei şi preocupărilor sale: ,,E greu de spus ce îmi doresc cu adevărat de la scris. Cert este că hârtia nu se supără pe tine, orice i-ai spune, iar acum sunt fericită că scriu alături de mulţi alţi oameni minunaţi. Unde i-aş fi întâlnit, dacă nu scriam?
Ce îmi doresc de la scris? Să mă ajute să cunosc oameni, să cunosc partea frumoasă a vieţii, să-mi fac prieteni adevăraţi, să scot cărţi”.
Georgeta NEDELCU scrie într-un stil inconfundabil, modernist, cu accente realiste, dar cu o estetică aparte, cu un simţ al măsurii lirice şi al exprimării ponderate, concise.
Atentă la îndrumări, nu se supără când colegii îi recomandă o modificare la text, dar ce apreciez eu la ea, este că nu acceptă decât ce trece prin filtrul eu-ului său liric. Asta înseamnă că deja avem de-a face cu o exprimare lirică originală, ceea ce eu consider a fi de viitor în opera sa literară.
Poeta scrie, pentru că aşa îşi creează o lume a ei în care se simte foarte bine, o lume fără răutăţi şi invidii. Spune ce gândeşte, ce simte, fără să dea explicaţii. Are şi satisfacţii: e citită pe Internet de foarte multă lume şi primeşte comentarii la tot ce postează.
Poezia ,,Eu şi Eminescu”, inundă de culoare, de optimism, de
imagini eminesciene pe fondul amintirii Poetului, dar metaforele personale sunt cele care au plăcut în mod special celor care o citesc. Finalul acestei poezii ar face mândru orice poet consacrat, fiind în sine un poem atât de succint şi profund liric, poem care exprimă starea indusă de invocarea eminesciană.
Poezia dedicată omagierii lui Eminescu: ,,Eu si Eminescu” denotă detaşarea exprimării lirice, un limbaj metaforic proaspăt, tonic lecturii şi sensului cuprinzător, într-o ramă succintă.
Georgeta NEDELCU a devenit în scurtul timp, un prieten de nădejde de care toţi ne bucurăm şi ne simţim privilegiaţi de grija ei, de atenţia ei.
Ca poetă, declară modest: ,,Scriu de foarte mult timp poezie. O fac din pasiune. Îmi doresc să scriu şi atât”.
Am remarcat unele poezii, care, lucrate cu migală, au devenit deja preferatele mele: „Mi-e dragă România!” sau „Deşteaptă-te române!” Iată două poezii marcate de frământările istorice şi actuale ale acestui popor, care ne-a dat atâţia poeţi minunaţi.
Găsiţi-vă timp pentru a citi în fiecare zi! Citirea unei cărţi de un autor pe care îl admiri, face ca o parte din strălucirea lui să te cuprindă şi pe tine. Cartea de faţă este rezultatul unei munci asidue întreprinsă de autoare.

Poetei Georgeta NEDELCU, îi urez mult succes în continuare şi aştept să scoată şi alte lucrări, la fel de interesante.
Totodată, îi doresc ca prin continuarea scrisului, să abordeze tematici cât mai diverse, cât mai îndrăzneţe şi cât mai actuale, din care să se reverse spre noi, tot mai multe idei, pe aripa măiastră a poeziei sale, dar care să privească cutezător şi spre viitor.

Cu deosebită stimă,
Consultant - EVOESCU Mihai din Bucureşti.


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Sam Ian 29, 2011 1:47 pm, editata de 1 ori
avatar
Georgeta Nedelcu

Numarul mesajelor : 90
Varsta : 71
Localizare : Dolj
Data de inscriere : 13/06/2009

http://frumusica.ning.com/profile/decenupotpostapoeziicaintruncl

Sus In jos

Notă asupra ediţiei,

Mesaj  Georgeta Nedelcu la data de Joi Dec 16, 2010 11:44 am

Poeta Georgeta NEDELCU scrie versuri cu mult har şi dăruire. Dotată cu un ascuţit spirit de observaţie, descoperă lumea din unghiuri - uneori ascunse ochiului cititorului - construindu-şi subiectele poeziilor, atât după modelul acestei viziuni cât şi din amintirile care i s-au perindat prin viaţă.
Poeziile sale abordează o tematică foarte variată, folosind o versificaţie plăcută cititorului şi o limbă literară de o coloratură deosebită. Cele două volume de poezii conţin un buchet de poeme, care se succed, fără monotonie, de la poezie patriotică - la parodie.
Volumul de poezii ,,Destinul, o scuză? ” scris de către poeta Georgeta NEDELCU, o fiinţă romantică, profundă, luptătoare cu propriul destin, renaşte din lacrimi - pentru frumuseţea spirituală - prin versuri care s-au adunat în mii de clipe ale cugetărilor, ale durerilor, mai apoi ale dârzeniei şi în sfârşit, ca un nou răsărit - al regăsirii şi al bucuriei.
În anul 1996, a trăit încercarea vieţii ei, când şi-a pierdut jumătatea sufletului - pe soţul ei. Pentru că ea crede şi în viaţa de dincolo de relativul sfârşit, a început să scrie, să lege gânduri şi să trăiască mai departe, într-o existenţă a firescului.
Primul pas după drama vieţii ei, a fost acela când a lansat primul ei roman ,,Exmatriculat din viaţă!” Drumul către revenirea din suflet, a continuat într-o căutare perpetuă a unui interior tot mai profund şi a echilibrului de care avea atâta nevoie.
Dacă priveşti în ochii ei, vei vedea sclipirea renaşterii, readucerea echilibrului de dincolo de chip şi bucuria că ai în faţa ta un om simplu, după vorbă, după port. Ai vrea să îmbrăţişezi cu sufletul acest OM. Georgeta Nedelcu nu este un poet obişnuit. Este mai mult decât lacrimă şi mai fermecătoare decât propriul ei surîs. Autoarea nu a căzut în neputinţă sau disperare după drama pe care a avut-o în familia sa. Dimpotrivă, s-a ridicat, apoi, a urcat către viaţa neştiută şi nevăzută, continuând să simtă, să zâmbească încrezătoare, să dorească şi să spună într-un final adevărul a ceea ce simte în acest moment, uitându-se cu chip uşor încruntat înapoi şi surâzând aparte - ca un veritabil învingător - înainte. S-a resemnat ca soţie şi s-a ridicat cu pumnii încleştaţi către speranţa renaşterii din ea însăşi, dar niciodată nu a încetat să creadă în steaua ei norocoasă şi să rostească continuu, versurile sufletului ei.
Aceasta este în câteva cuvinte Georgeta NEDELCU, poeta care va înfrumuseţa evenimentele editoriale din judeţul Dolj, prin ceea ce scrie şi mai ales prin ceea ce transmite binefăcător şi simplu către proprii semeni. Ea a învăţat prin forţele şi ambiţia proprie, să zâmbească din nou, să exprime ceea ce are stocat în adâncul inimii ei, pentru noi: un foc sufletesc ce arde nemărginit pe drumul său, drumul cuvintelor, al poeziei, al speranţelor infinite, renăscute de acum, mereu şi pentru totdeauna. Şi vor urma alte gânduri, alte poezii, alte volume... Ea este acel om care de-a lungul vieţii a trăit intens, uneori la cote maxime.
Volumul ,,Destinul, o scuză?”, aparţine unei persoane rafinate care a înţeles să-şi consemneze în versuri, toate trăirile vieţii sale lăuntrice, în care se vădeşte a fi fost mult mai tumultuoasă decât ar fi lăsat să bănuim, înfăţişarea de o absolută seninătate a autoarei.
Primul volum de poezii ,,Cenuşa unui suflet” pare mai degrabă un jurnal, dacă acceptăm
faptul că şi gândurile, interogaţiile noastre - fie ele şi retorice - alcătuiesc o parte a biografiei noastre, dacă nu, poate, cea mai profundă.
Şi în acest al doilea volum de poezii, unele dintre ele sunt legate - evident - de anumite momente din biografia autoarei, ca de exemplu: ,,Mă doare sufletul de dor!”, ,,Sunt”, ,,Îmi este dor de tine!” şi altele... Versurile vădesc un spirit cultivat, o însuşire intimă, organică a ceea ce înseamnă poezie. Autoarea versurilor este în primul rând un bun cititor de poezie în sintagme, ritmuri, întorsături ale frazei, lăsându-ne să-i ghicim pe câţiva dintre poeţii preferaţi, din spiritul cărora autoarea are câte ceva : de la Blaga preia nostalgiile (,,Îmi e dor de tine!”), de la Bacovia - tristeţea (,,Îmi e greu singură”) iar de la Barbu, luciditatea şi un fel de euforie supravegheată care nu o lasă nici o clipă să cadă în patetism (,,Aş vrea”...).
Nu ştim dacă ordinea poeziilor este una cronologică, cert este că poeme ca: ,,Cine e la poarta mea?”, ,,Mi-e greu fără de tine!”, ,,Eşti departe”... se precipită pe măsura lecturării volumului, trădând o acutizare a sentimentului trecerii.
Un exemplu de virtuozitate a versificaţiei este poemul: ,,Lacrima unei iubiri... ” - o poezie candidă dar atotcuprinzătoare – o paletă bogată de sentimente...
O poezie duioasă, născută dintr-un suflet adolescentin, este poezia: ,,Eşti tot ce mi-am dorit!”
Fire autoreflexivă, poeta se află înainte de toate într-o luptă cu sine. Ea spune, că înainte de a înţelege lumea, trebuie să începi cu tine, cu ,,porţile de fier” ferecate ale fiinţei tale.
Nu mi-am propus prin cele scrise de mine, nici analiza foarte amănunţită şi subtilă a ,,tehnologiei textuale” a poeziilor acestui volum: ,,Destinul, o scuză?”, nici prezentarea integrală a operei acesteia şi în fine, nici n-am de gând să-i decriptez ,,profilul interior” cum procedează autorii foarte serioşi de studii introductive. Obiectivul meu a fost un fel de ,,exerciţiu de admiraţie” pe marginea unei cărţi - la început de proză - a primului ei roman: ,,Exmatriculat din viaţă!”, care m-a prins încă de la prima lectură şi care mi-a plăcut şi mai mult la recitirea lentă, când am reuşit să captez mai mult din farmecul unui stil rafinat şi din ţesătura unor naraţiuni mult mai complicate şi elaborate decât păreau la prima vedere, iar mai apoi, citind acest volum, mi-au plăcut foarte mult poeziile ei şi tocmai de aceea, recomand cititorilor să citească operele ei, sperând că vor avea parte de aceeaşi plăcere, de aceeaşi bucurie a lecturii de care am avut eu însumi, parte.
Dacă nu am fost prea exact în interpretare, este bine aceasta... înseamnă că poezia are conotaţii pe care doar autoarea le are în vedere... S-ar putea deduce că am motive de optimism în ceea ce priveşte viitorul ,,literelor române”, pe dimensiunea prozei sau a poeziei şi nu-mi rămâne decât să fiu optimist şi să aştept în continuare cărţile scrise de Georgeta NEDELCU.

Felicitări, Georgeta! Îţi urmăresc atent evoluţia, deoarece filonul poeziei este în tine, el având un cuvânt frumos pentru fiecare persoană pe care ai cunoscut-o în parte. Indiferent care îţi vor fi opţiunile, scrisul să-ţi continue munca şi ambiţia, pentru că tu şi scrisul, vă meritaţi!

Cu sinceră şi înaltă preţuire colegială,
Mihai LEONTE, publicist şi poet din Moldova Nouă, România.


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Sam Ian 29, 2011 1:48 pm, editata de 3 ori
avatar
Georgeta Nedelcu

Numarul mesajelor : 90
Varsta : 71
Localizare : Dolj
Data de inscriere : 13/06/2009

http://frumusica.ning.com/profile/decenupotpostapoeziicaintruncl

Sus In jos

Cuvinte risipite între dor şi poezie

Mesaj  Georgeta Nedelcu la data de Joi Dec 16, 2010 11:52 am

Să-i îngăduim sufletului tot mai obosit de însingurări şi lipsit de cuvintele iubirii, să plângă, să viseze şi să păstreze vraja iubirii şi a poeziei, drept mărturie. Să întindem o mână prieteniei şi să ne amintim de marile valori, să căutăm prin ani, jarul unei poezii născută în nopţi de dor şi în liniştea grea a Pământului!

*

De destin nu te poţi apăra ca de câini. (Vasile Ghica)


Destinul


Destinul, sufletul mi-a răstignit
Când la o aripă am fost rănit.
Şi am rămas la sol ca să mă zbat,
Însă, de la destin nu mă abat.

Vreascuri de foc am încercat să fac
Din amintiri şi-n fum să le prefac.
Puterile încerc să mi le-adun
Şi vreau să uit cea fost... Opresc ce-i bun!

Necazurile trebuie să-nving,
Şi de-am căzut, iarăşi să mă ridic.
Destinul meu l-a scris cândva, Iisus.
Şi numele ce-l port a fost înscris
În Cartea Vieţii, dincolo de vis.

Niciunul pe pământ nu e statornic,
Dar, Dumnezeu cu noi, mereu e darnic.
Viaţa ce o trăim e dată de Iisus
Şi ea se va sfârşi acolo, sus.

Mereu, Iisus pe braţe ne-a purtat
Şi-o viaţă ne va duce ne-ncetat,
Iar de-om ajunge-n Rai, acolo sus,
Va fi cu noi şi Bunul meu Iisus.

Domnul, ades ne mângâie destinul,
Cel care ne-a-ncercat de atâtea ori.
Iisus e cel ce iartă! E Stăpânul!
Iar, noi ar trebui să-i fim datori!

Craiova Februarie 2009
avatar
Georgeta Nedelcu

Numarul mesajelor : 90
Varsta : 71
Localizare : Dolj
Data de inscriere : 13/06/2009

http://frumusica.ning.com/profile/decenupotpostapoeziicaintruncl

Sus In jos

Re: Georgeta Nedelcu.

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum