Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Ieri la 2:29 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 8:30 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Despre sentimente

In jos

Despre sentimente

Mesaj  Didina Sava la data de Mier Mai 04, 2011 1:21 am

Despre invidie



Sfanta noastra Biserica Ortodoxa praznuieste astazi pe Sfantul Arhidiacon Stefan, Intaiul Mucenic. Acesta, pentru dragostea lui fata de Hristos si pentru curatia inimii lui, era plin de har si putere si facea minuni si semne mari in popor. Pentru aceasta a fost invidiat de farisei, care nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a harului cu care el vorbea. Acestia au intaratat poporul si, navalind asupra-i, l-au rapit si l-au dus in sinedriu. Si au pus martori mincinosi care sa-l acuze pe nedrept. Si, atintindu-si ochii asupra lui, toti cei ce sedeau in sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger. Iar cand el a inceput sa-i mustre pentru impietrirea lor, ei frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva lui. Iar Sfantul Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus Hristos, stand dea dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui. Si, scotandu-l afara din cetate, il bateau cu pietre. Iar el se ruga si zicea: Doamne, Iisuse, primeste duhul meu! Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare:Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta. Si, zicand acestea, a murit. Acestea sunt faptele prezentate pe scurt. Iar acum, sa analizam cateva aspecte.

Primul aspect: a fost invidiat de farisei, care nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a harului cu care el vorbea.
Al doilea: au intaratat poporul si, navalind asupra-i, l-au rapit si l-au dus in sinedriu. Si au pus martori mincinosicare sa-l acuze pe nedrept.
Al treilea: toti, cei ce sedeau in sinedriu, au vazut fata lui ca o fata de inger.
Al patrulea: cand el a inceput sa-i mustre pentru impietrirea lor, ei frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva lui.
Al cincilea: Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui.
Al saselea: Si, scotandu-l afara din cetate, il bateau cu pietre.
Al saptelea: Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta. Primul aspect: Sfantul Stefan a fost invidiat de farisei, care nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a harului cu care el vorbea. Asa Il invidiau fariseii si pe Domnul nostru Iisus Hristos, precum este scris in Sfanta Evanghelie dupa Matei, ca din invidie L-au dat in mana lui Pilat (Mt. 27: 18).

Ce este invidia?
Invidia este strambarea mintii, care face din binele aproapelui pricina a nefericirii proprii. Sfantul Ioan Damaschin defineste invidia astfel: Invidia este mahnirea provocata de bunurile altora. Aceste bunuri despre care vorbeste Sfantul Ioan Damaschin, pot fi launtrice sau exterioare, trupesti sau sufletesti, naturale sau supranaturale. In cartea Mantuirea pacatosilor, monahul Agapie Criteanu, arata ca invidia cea mai rea decat toate este cand cineva se mahneste de darurile cele dumnezeiesti ale aproapelui, si aceasta se numara intre pacatele care sunt impotriva Duhului Sfant. Pacat impotriva Duhului Sfant au faurit fariseii care il invidiau pe Sfantul Stefan, fiindca il invidiau pentru darurile lui duhovnicesti, neputand sta impotriva intelepciunii si a Duhului cu care el vorbea.

Ne-am gandit noi vreodata ca invidia este pacat impotriva Sfantului Duh? Al doilea aspect: au intaratat poporul si, navalind asupra-i, l-au rapit si l-au dus in sinedriu. Si au pus martori mincinosi care sa-l acuze pe nedrept. Exact asa au facut si Domnului nostru Iisus Hristos, precum este scris: Iar cei care au prins pe Iisus, L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunati carturarii si batranii… Iar arhiereii, batranii si tot sinedriul cautau marturie mincinoasa impotriva lui Iisus, ca sa-L omoare (Mt 26: 57-59). Si arhiereii si batranii au atatat multimile ca sa ceara pe Baraba, iar pe Iisus sa-L piarda (Mt. 27: 20). Asa se comporta cel ce invidiaza: nu se multumeste numai cu invidia launtrica, ci ii intarata si pe altii impotriva persoanei respective si o paraste pe aceasta la stapanitori, care au puterea sa o pedepseasca. De ce procedeaza invidiosul in felul acesta? Din doua motive: In primul rand, fiindca el nu are putere sa pedepseasca, neavand autoritate asupra persoanei respective. In al doilea rand, din viclenie, pentru ca ceilalti sa aiba impresia ca nu el a dat pedeapsa, ci conducatorul. De multe ori in istoria lumii, imparatii erau inconjurati de astfel de oameni cu cugete viclene, care le castigau increderea si care conduceau din umbra. Al treilea aspect: toti cei ce sedeau in sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger…De ce? Fiindca era plin de har si de putere (Fapte 6: Cool, plin de credinta si de Duh Sfant (Fapte 6: 5), precum este scris. Si precum Nikolai Motovilov a vazut fata lui Dumnezeu, tot asa si fariseii au vazut fata Sfantului Stefan. Al patrulea aspect: cand el a inceput sa-i mustre pentru impietrirea lor, ei frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva lui. Aici se implineste cuvantul din Psalmi care zice: Pandi-va pacatosul pe cel drept si va scrasni asupra lui, cu dintii sai (Ps. 36:12). Precum citim in Pildele lui Solomon, ca o inima vesela insenineaza fata (15: 13); tot asa, o inima rea intuneca fata. Sfantul Ierarh Vasile cel Mare spune ca invidiosii devin evidenti prin expresia fetei lor. Privirea acestora este seaca si nestralucitoare, obrazul mohorat, spranceana ofilita, sufletul tulburat de patima, nemaiavand criteriul adevarului asupra lucrurilor. Tot Sfantul Vasile ne spune ca toate aspectele pozitive pe care le vede la cei de langa el sunt lovituri si rani care-l lovesc drept in inima pe cel invidios. Si grozavia bolii consta in aceea ca nu poate sa si-o marturiseasca; dimpotriva, priveste sub sprancene, e trist, abatut, plangaret, mistuit de rautate. Daca-l intreaba cineva de ce sufera, ii e rusine sa-si marturiseasca chinul sufletului si sa spuna: �Sunt un invidios si un amarat; ma roade fericirea prietenului meu, bunastarea fratelui meu ma face sa plang de durere; nu pot suferi sa vad faptele bune ale altora; orice prosperitate a altui om ma face nenorocit�. Asa ar grai, daca ar vrea sa spuna adevarul. Dar nu vrea sa marturiseasca nimic din toate chinurile lui; tine boala in adancul sufletului, si boala ii roade incetul cu incetul maruntaiele si-l topeste.

Asa spune si Sfantul Ierarh Ioan Gura de Aur: Omul invidios se topeste ca o lumanare, vazand ca vecinului sau ii merge bine. In limba Greaca, invidie se spune ??????; acest substantiv provine de la verbul?????, care inseamna a se strica, a se ofili, a se vesteji, a se topi, a se sfarsi, a muri; fiindca invidia strica mintea omului, ii vestejeste trupul, ii topeste inima, ii sfarseste puterile si ii omoara sufletul. Al cincilea aspect: Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui. Asa face invidiosul si maniosul cand aude adevarul. Isi astupa urechile si navaleste asupra celui care doreste sa-l ajute. Al saselea aspect: scotandu-l afara din cetate, il bateau cu pietre. Aceasta este reactia celor care invidiaza si urasc pe aproapele: nesuferind sa-l vada fericit, isi doresc sa scape de el, sa-l indeparteze, sa-l scoata afara. Iar de la ura pana la ucidere nu mai este decat un pas. De fapt, ura este un fel de ucidere. Fiindca asa spune Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, in Prima Epistola Soborniceasca: Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni si stiti ca orice ucigas de oameni nu are viata vesnica. Al saptelea aspect: Sfantul Stefan a ingenunchiat si s-a rugat, zicand: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! Asa S-a rugat si Domnul nostru Iisus Hristos cand a fost rastignit: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac! (Lc. 23: 34). Asa se rugau si Sfintii Mucenici pentru iertarea prigonitorilor. Drept aceea, se cuvine sa ne rugam si noi pentru iertarea celor ce gresesc noua. Ca fara de osanda sa rostim rugaciunea Tatal nostru si sa zicem: Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Stim bine ca traim vremuri de marturisire si mucenicie. Daca nu vom ierta din inima pe cei ce au gresit noua, nu vom reusi sa marturisim pe Hristos. Sa ne aducem aminte de Saprichie, cel care incepuse a merge pe calea muceniciei, dar a pierdut cununa de mucenic precum si-a pierdut si sufletul, lepadandu-se de Hristos. De ce? Fiindca nu a iertat pe Sfantul Nichifor (+9 februarie). Si, neiertandu-l, a pierdut harul; si, pierzand harul, a pierdut puterea de marturisire; si, pierzand puterea de marturisire, s-a lepadat de Hristos. Astazi i-am vazut pe iudeii cei necredinciosi, omorandu-l cu pietre pe Sfantul Arhidiacon Stefan. Sa luam aminte la noi insine, ca nu cumva sa aruncam si noi cu pietre in aproapele nostru!

Fiindca piatra este si vorba aspra; piatra este si clevetirea; piatra este si defaimarea; piatra este si dispretul; piatra este si privirea dusmanoasa; piatra este si nemilostivirea; piatra este si indiferenta; piatra este si judecarea aproapelui. Sa respectam cu frica si cu dragoste porunca Domnului, care zice: Nu judecati, ca sa nu fiti judecati(Mt. 7: 1). Sa nu aruncam in aproapele nostru cu piatra judecarii, chiar daca l-am vedea cazand in pacate grele. Fiindca fariseii au adus la Domnul pe o femeie prinsa in desfranare si au zis Lui: Invatatorule, aceasta femeie a fost prinsa in desfranare, iar Moise ne-a poruncit in Lege ca pe unele ca acestea sa le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Iar Domnul nu le-a zis: Aplicati Legea! Ci le-a zis altceva: Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintai piatra asupra ei. Iar ei, auzind aceasta si mustrati fiind de cuget, plecau unul cate unul, incepand de la cei mai batrani. Si a ramas Iisus singur si femeia, stand in mijloc. Si Domnul i-a zis: Femeie, unde sunt parasii tai? Nu te-a osandit niciunul? Iar ea a zis: Niciunul, Doamne. Si Iisus i-a zis: Nu te osandesc nici eu. Mergi; de-acum sa nu mai pacatuiesti! Iar daca Fiul lui Dumnezeu � Care are toata puterea in Cer si pe pamant � nu a osandit-o si nu a judecat-o pe aceasta, cine suntem noi sa judecam pe aproapele nostru? Si daca vrem sa ne comportam duhovniceste, atunci, cu dragoste frateasca sa acoperim pacatul aproapelui nostru si sa luam acel pacat asupra noastra, facand pocainta si primind canon de la duhovnic, ca si cum am fi pacatuit noi insine. Asa invatam din Pateric, unde scrie ca doi frati de manastire au mers impreuna la targ ca sa-si vanda lucrul mainilor lor. Iar unul din ei a cazut in desfranare. Dupa aceea, aflandu-l pe el celalalt frate, i-a zis: �Eu nu mai vin cu tine, fiindca am cazut in desfranare�. Si celalalt frate, avand dragoste adevarata si voind sa-l izbaveasca din ghearele deznadejdii, i-a zis ca si el a cazut in acelasi pacat si ca este bine sa se intoarca impreuna si cu osardie sa se pocaiasca, pentru ca Dumnezeu este milostiv si-i va ierta pe ei. Si au mers impreuna la duhovnicul lor, marturisindusi impreuna caderea. Iar duhovnicul le-a dat canon de pocainta, nestiind ca unul din ei nu cazuse in pacat. Si amandoi, cu dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand Dumnezeu dragostea fratelui care nu cazuse, si osteneala sa pentru aproapele lui, peste putine zile, i-a iertat aceluia pacatul. Si l-a instiintat Dumnezeu pe duhovnic ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a gresit, s-a iertat pacatul celui ce-a gresit. Fiindca nu s-a dus sa-l parasca la duhovnic; nu a zis: Parinte, iata ce-a facut cutare frate!… Nici nu a parat pe ocolite, zicand: Parinte, m-am tulburat, tare m-am smintit de fratele cutare ca a cazut in asa pacat greu! Nicidecum nu a zis unele ca acestea, ci cu adevarata dragoste a tainuit pacatul fratelui si chiar l-a luat asupra lui, primind canon. Fiindca aceasta este dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul pentru mantuirea fratelui sau. Sa ne rugam si noi sa dobandim o astfel de dragoste, ca sa fim in comuniune cu Sfintii, in vecii vecilor. Amin
Predica IOAN VLADUCA
Sursa : http://theophana.wordpress.com/category/ganduri/page/3/


Ganduri intr-o zi ploioasa


Viaţa este un amalgam de frumos şi urât, de iubire şi ură, care interacţionează în oameni, iar raportul dintre pozitivităţi şi negativităţi ne determină calităţile şi defectele.Femeia defineşte noţiunea de frumuseţe, dacă n-ar fi ea n-am înţelege frumosul.Iubirea unui bărbat este o sete de frumos şi o dorinţă de a poseda acest frumos.
Din experienţe acumulate în timp învăţăm ce-nseamnă să fii om : un înger întinat de păcate şi ispite, cu aripile rupte de dezamăgiri şi eşecuri, un pelegrin în căutarea fericirii şi iubirii.
Toţi purtăm ascuns adânc în noi un spital cu fiinţe groteşti, care se numesc obsesii, boli psihice, renunţări, blazări, angoase, etc, însă chirurgul numit raţiune le operează prin voinţă şi pragmatism, pe unele le vindecă, pe altele, incurabile, le aruncă în gunoiul existenţial.
Dacă am avea puterea de a vedea înlăuntrul oamenilor, ne-am îngrozi de ce-am descoperi: simptome ciudate erodând emoţiile, variaţii bizare ale stărilor sufleteşti, o conversaţie unică între sine, egoism şi lăcomie.
Printre bolile sociale contemporane, un loc aparte îl ocupă invidia.Invidia este egoismul celui care se crede nedreptăţit, când starea lui materială reflectă obiectiv potenţialul şi capacitatea lui de a-i depăşi pe alţii sau de a fi întrecut.
Invidia este o plăcere sadică a celui infectat de această plagă lăuntrică, de a-şi calomnia prietenul, de a bârfi calităţile cunoştinţelor şi de a defăima iubita altuia, insinuând că este infidelă.
Omul invidios se încarcă cu energie negativă şi cu efervescenţe ale urii, cu care îşi hrăneşte sufletul funebru.Îşi găseşte în egoism un aliat cu care atacă cu perfidie cinstea în omul integru.Prin calomnie falsă creşte un ideal negru, iar omul bolnav de invidie decade într-un vârtej de bârfă şi răutate, răscolind ambiţiile nejustificate.
Omul invidios este o fire mărginită care are cu prostia o relaţie specială şi dispreţuieşte omul superior, cu care intră într-o emulaţie ridicolă.

Spre deosebire de oamenii buni care percep realitatea ca o armonie cu sine înşişi şi cu ceilalţi şi care transformă existenţa disonantă în eufonii senzoriale, oamenii invidioşi sunt străbătuţi de dezarmonii şi stridenţe interioare, de strigăte asurzitoare de ură şi de grimase sinistre de răzbunări.
Oamenii invidioşi îşi spală minciuna în întuneric, o îmbracă în umbre şi o trimit în oamenii deschişi deghizată în cuvinte onctuoase.
Dacă am putea pătrunde în sufletele răscolite de invidie, ne-am înspăimânta de mormintele imense în care au fost îngropate calităţile, de spaţiul infernal în care arde iubirea şi de ura colosală care tronează înlăuntru.
Fiecare ne luptăm cu fantome existenţiale, unii reuşesc să le dizolve prin raţiune, alţii se lasă posedaţi iremediabil de ură şi invidie.

Sursa : http://theophana.wordpress.com/category/ganduri/page/3/

avatar
Didina Sava
Initiator forum

Numarul mesajelor : 3699
Varsta : 53
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 01/06/2009

http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

Sus In jos

PRIETENIA

Mesaj  Petrescu Dan la data de Lun Mai 07, 2012 2:22 am

Prietenia

Prin "prietenie" se defineste relatia ce ar fi trebuit sa existe intre doi oameni, dar care din pacate in ultimul timp este subestimata. Ne incredintam usor in "vorbele" scrise prin posta electronica si uitam cat de frumoasa este o relatie simpla,o intalnire.
Cu totii suntem dornici de a avea prieteni, insa de cele mai multe ori nu facem nimic pentru a ne apropia de omul ce sta langa noi. Suntem supusi tentatiei de a vedea defectele pe care le are, trecem cu vederea partea buna. Vrem sa dobandim fara sa daruim…
Nu exista lucru mai de pret ca prietenia. Si oricat de dificil ne-ar parea ca sa ne facem prieteni, tot atat de usor este a fi noi prieteni -in primul rand- pentru ceilalti. Prietenia este o necesitate pentru noi, castigul pe care fiecare din noi il poate avea din iubirea de aproapele.
Cu totii am intalnit de multe ori suflete care am simtit ca ne sunt apropiate, datorita faptului ca avem aceleasi hooby-uri, sau gusturi asemanatoare pentru lucrurile pe care vrem sa le avem. Esenta nu este dorinta comuna pe care o are fiecare din noi, ci felul in care incerc sa-i fiu alaturi. Daca suntem prieteni pai… "Prietenul iubeste in orice vreme, iar la nenorocire el e ca un frate."(Pilde 9,17)!
Si daca tot vorbeam de castig: "Prietenul credincios este acoperamant tare, si cel ce l-a aflat pe el, afla comoara." (Intelepciunea lui Iisus Sirah 6,14).Deci,fericiti,cei,c,au,prieteni!
Prin prietenie ni se face cunoscuta prezenta nevizibila cu ochiul liber a Domnului in viata noastra. Daca pentru fiecare din noi prietenul reprezinta un SPRIJIN, UMARUL pe care putem plange, SIGURANTA ca nu suntem singuri, SFATUL pe care-l avem intotdeauna la indemana, BUCURIA ca exista acest suflet in viata noastra, AJUTORUL de care de cele mai multe ori ne indoim ca-l avem de la Domnul, INCREDEREA in noi si in cel de langa noi, FRATELE de care avem nevoie, "Prietenul credincios este LEACUL VIETII..." (Iisus Sirah 6,16).
"Multi oameni se lauda cu marinimia, dar un prieten adevarat cine-l afla?" spunea Solomon in Pildele catre fiul sau (20, 6). N-ar fi trist sa stim ca am avut langa noi oameni ce ar fi vrut sa ne fie prieteni? Sau mai trist, am fost atat de orgoliosi incat orice lucru sau vorba spusa de prieten ne-a durut, uitand ca “de buna credinta sunt ranile pricinuite de un,prieten”.(Pilde27,6).
Cu totii am trecut prin ranile unei prietenii, dar uitam ca de cele mai multe ori poate chiar noi am fost cauza suferintei. Iar faptul ca ne-am pierdut increderea in oameni nu inseamna ca nu exista. Ramanem la durerea pricinuita de tepusa trandafirului, neglijam frumusetea florii si aroma ei…Vorba prietenului daca este spusa din dragoste izvorata dintr-un suflet curat, ajunge la inima si vindeca; caci "Undelemnul si miresmele inveselesc inima, dar tot asa de dulci sunt sfaturile unuim prieten,care.pornesc,din,suflet"(Pilde27,10).
Ramanem de cele mai multe ori in deznadejde, dar ne facem noua rau. Nu suntem toti la fel, "Precum nu se aseamana fata cu fata, tot asa inima unui om cu inima altuia" (Pilde 27,19). Asta nu inseamna ca nu avem puterea de a ne gasi prieteni, nu inseamna ca cei de langa noi nu ne pot fi prieteni. Poate ca ne lipsesc manierele prin care putem face prieteni, sau poate nu avem comportamentul necesar pentru a ne manifesta nevoia si dorinta de a fi cu ei. Asta nu ar trebui sa ma impiedice sa incerc a invata, devine o scuza ieftina; sau dovada un egocentrism acut! Atunci cand iubesc pe cel de langa mine, nimic nu ma impiedica,sa-I,fiu,prieten!...
Faptul ca avem aceeasi dorinta de a avea prieteni este inca o dovada ca am fost creati a trai in comuniune prin iubire, a ne bucura prin impartirea cu cei de langa noi de tot ce avem. Prin aceasta relatie de prietenie reintram in bucuria si harul Raiului, putem face posibila trairea adevarata a invataturii lasate de Mantuitorul pe acest pamant. Ar fi de folos sa ne gandim mai des ce ne uneste in viata aceasta, si nu ce ne,desparte…Treapta cea mai inalta pe care poate ajunge o relatie este prietenia. Si spun aceasta deoarece Insusi Hristos spune ucenicilor: "Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, caci sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute" (Ioan 15, 14-15). Si noi suntem ucenicii Lui, caci suntem crestini. Intelegeti?...Avem Prieten pe Hristos prin credinta, iar prin omul-prieten,simt,ajutorul,Lui!
Ajuta-ma Doamne sa fiu prietenul celui de langa mine…
Arhim. Siluan Visan
[b]
avatar
Petrescu Dan

Numarul mesajelor : 220
Varsta : 71
Localizare : Craiova
Data de inscriere : 03/06/2009

Sus In jos

Re: Despre sentimente

Mesaj  Petrescu Dan la data de Dum Iul 22, 2012 3:33 am

Potrivit evangheliilor, Iisus a vindecat un om posedat de demon care era orb și mut, așa că acesta a putut să vadă și să vorbească. Oamenii erau uimiți și au zis: "Nu este, oare, acesta, Fiul lui David?"
Dar când fariseii au auzit aceasta, au spus: ""Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor."
Iisus le-a cunoscut gândurile și le-a zis:
"Orice împărăție care se dezbină se va prăbuși și orice cetate sau casă care se dezbină nu va mai dăinui. Dacă Satana scoate pe Satana, el s-a dezbinat pe sine. Cum ar putea atunci să dăinuiască împărăția lui? Și dacă eu scot pe demoni cu Beelzebul, cu cine îi scot fiii voștri? Așa că ei vă va fi judecători. Iar dacă eu îi scot pe demoni cu Duhul lui Dumnezeu, atunci a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu."
"Sau cum poate cineva să intre în casa unui om puternic și să-i jefuiască gospodăria fără ca mai întâi să-l lege pe cel puternic? Abia după aceea îi va putea jefui casa."
"Cine nu este cu mine este împotriva mea și cine nu adună cu mine risipește. De aceea vă spun vouă: Orice păcat și orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta. Oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat, nici în veacul acesta și nici în cel ce va veni."
avatar
Petrescu Dan

Numarul mesajelor : 220
Varsta : 71
Localizare : Craiova
Data de inscriere : 03/06/2009

Sus In jos

Re: Despre sentimente

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum