Ultimele subiecte
» Mihaela Moşneanu
Joi Oct 19, 2017 10:53 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Mier Oct 18, 2017 6:17 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Joi Iun 01, 2017 9:42 pm Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Singurătăţile noastre-Titi Nechita

Pagina 2 din 7 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

08042011

Mesaj 

Singurătăţile noastre-Titi Nechita









Doar gândurile

Noian de gânduri în cap se adună,
Se-ngrămădesc mereu către gură
Dar se opresc, iar nerostite
Şi  iar e tăcere, ca mai-nainte.

       Cum să faci gândul să-şi afle’mplinirea
       Şi patima gurii să-şi spună menirea?
       Cum să laşi, frâu liber chemării
       Ce tainic se-nbracă în umbra’nserării?

Ne bântuie somnul ce se zbate sub geană
Şi-a nopţii tenebre pătrund fără teamă
Prin ochii închişi şi colţuri tăcute,
Unde-i pustiu şi doar vântul se-ascunde.

       Şi rătăcim aşa, prin a nopţii tenebre,
       Iar timpul, tăcut şi agale se pierde.
       Doar gândurile ce ne înfioară
       Ne lasă, la fel de tăcuţi în frigul de-afară.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Lun Mai 09, 2011 6:57 am, editata de 11 ori
avatar
tyk

Numarul mesajelor : 306
Varsta : 62
Localizare : IAŞI
Data de inscriere : 08/04/2011

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

Singurătăţile noastre-Titi Nechita :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Vin Mai 02, 2014 8:58 am  tyk

Nostalgii de primăvară

Pe sub razele de soare
Ce se scaldă la izvor
Au ieşit de prin cotloane
Mii de gâze, un covor!

Tii, ce adunare mare
Se întinde pe răzor!
Astăzi este sărbătoare
Şi la mine în pridvor.

S-au îngrămădit la soare;
Locuri? Nu ai să găseşti...
O fi poate vreo serbare!
Nici nu ştii ce să gândeşti.

Tot felul de colorituri,
Umblătură-n sus şi-n jos,
Unii îşi fac acareturi,
Alţii stau privind sfios.

Pe un ram mai aplecat,
Miraţi, poate ca şi noi
S-au oprit chiar din cântat
Şi privesc doi piţigoi;

Iar alături, pe uluc
Tot umflându-se în pene
Stă un guguştiuc năuc
Şi priveşte printre gene.

Ce-o fi astă plimbăreală
Ce pe loc îl fermecă?
Neavând vreo bănuială
Îşi luă zborul şi plecă.

Am rămas doar eu nostalgic
Să privesc aste alaiuri
Cum aduc tăcut şi magic
Primăvara peste plaiuri.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Apr 24, 2014 3:34 am  tyk

Lumina lumii

S-au revărsat lumina
Şi cerul peste noi,
Se bucură grădina
Şi iarba din zăvoi!

Răsună cânt de slavă
Şi glas de heruvimi;
E soare în dumbravă,
Pe creste limpezimi!

Bat clopote în ceruri
Vestind iertarea lumii,
Învinsă-i moartea pururi
Aşa cum cântă psalmii!

Se veseleşte firea,
Pământu-i luminat,
Tresaltă adormirea;
Hristos a înviat!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Apr 11, 2014 4:00 am  tyk

Haihui cu dorul

Am plecat iarăşi haihui
Pe uliţa dorului
Şi-am ajuns pe înserat
Tot pe uliţa din sat!

Codrul iar a-ntinerit
Şi iarba a înverzit,
Numai eu oftez de zor
După ani ce trec în zbor!

Cântă mierla în grădini,
Vântul fluieră prin spini,
Printre flori albinele
Îşi umplu desagile.

Codrule, de ai putea
Să schimbi soarta cu a mea…
Ţi-aş da bătrâneţile,
Mi-i da tinereţile

,,Că din tânăr precum eşti
Tu mereu întinereşti " !
Eu din cel ce-am fost cândva
Am rămas doar o surcea!

Şi-am zis verde trei gutui
Plec în lume iar haihui;
Dar mă-ntorc pe înserat
Cu dorul de gât legat!


Ultima editare efectuata de catre tyk in Lun Iun 09, 2014 2:44 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Apr 03, 2014 1:46 am  tyk

Furculiţa cu cinci dinţi

Patru de toate-s într-o lună
Cu vreme rea, cu vreme bună...
O săptămână şapte zile are ;
Nici ele nu-s la fel sub soare !

Cinci degete am la o mână
Dar sunt ca vremea dintr-o lună.
Un nume are fiecare ;
Unu-i mai mic, altu-i mai mare !

Cel mare este scurt şi gros
Dar el ne este de real folos.
Urmează degetul arătător
Ce primul iese-n faţă sfidător !

Alături stă cel mijlociu,
Iar lângă el precum un fiu
Urmează degeţelul inelar
Fălos purtându-şi al său dar.

A mai rămas doar cel mai mititel
Şi o să-i spunem degeţel!
Toate muncesc lună de lună
Şi le stă bine împreună !

De nu aţi priceput nicicum
Mai vin încă o dată şi vă spun :
Aceasta-i furculiţa cu cinci dinţi
Pe care-am moştenit-o din părinţi!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 26, 2014 1:58 am  tyk

La taifas

Pe prichiciul de la sobă
Două mâţe stau de vorbă
Despre ce s-a întâmplat
Astăzi pe la noi prin sat.

Se zvoneşte surioară
C-o să fie rău prin ţară
Şi o să ne fie greu
Să mai umblăm teleleu.

La vânat avem popreală;
Şoricei? Nici pomeneală!
Totul e planificat…
Mâncăm numai preparat!

Ba zic unii că se poate
Chiar să fim şi noi legate,
Să stăm în staul la oi
De parcă am fi copoi.

Soro, tu vorbeşti în dodii
Ori te ţii cumva de şotii!
Eu cred că ai adormit
Şi-ai avut un vis urât.

Cine-a mai văzut sub soare
Să stea mâţa-n legătoare,
Iar săracii şoricei
Să zburde ca nişte miei?!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mar 18, 2014 3:07 am  tyk

Un uituc de guguştiuc

Ciufulit de vântul rece
Trece-n zbor ca un năuc
Vrând cu mine a se-ntrece
Un coţcar de guguştiuc!

Acum nu-şi mai aminteşte
Când cu drag îl ospătam!
De la alţii ciuguleşte,
Iar la mine bate-n geam…

De mi-ar fi fost dat şi mie
Aripi ca să pot zbura,
Îl făceam eu ca să ştie
Cum e să n-ai ce mânca!

Dar cum asta nu se poate,
De ce să mă amărăsc?
O să am timp şi la noapte
Cu el să mă războiesc!

Pentru că ştiu unde doarme
O să-l prind să-i amintesc
Cum e să fii mort de foame;
Tare am să-l dojenesc!

Doar că nu prea ştiu a spune
Ce şi cum s-a întâmplat!
Moş Ene s-a pus pe glume
Şi de toate am uitat!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 12, 2014 1:27 am  tyk

Frunză de pelin

Sub o creangă de măslin
Caut ochii dragei mele
Încercând să îmi alin
Ale mele doruri grele.

Codru-şi pleacă frunza lin
Ascunzând cărările,
Gândul meu de tine plin
Cutreieră zările.

Pe sub ramuri de mălin
Îmi uit noaptea visele,
Iar surâsu-i cristalin
Îmi alintă nopţile.

Merg pe drum tăcut şi tâmp
Făr’ a şti unde mă duc,
Mă trezesc mergând pe câmp
Singur ca un pui de cuc.

Pe la troiţe mă-nchin
Tot cătându-i urmele!
Viaţa-i frunză de pelin
Fără ochi ca zările!

Pe sub poala codrului
Fără gânduri rătăcesc,
Paşii mă poartă haihui
Tot sperând să o găsesc.

Noaptea mă prinde pe drum
Umblând după ochii dragi,
Dorul meu se face fum
Şi se pierde printre fagi.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 07, 2014 11:31 am  tyk

,,Un gând şi o floare pentru toate frumoasele din viaţa noastră”.

Îmi eşti

Îmi eşti fiinţa cea mai dragă
Spre care ochii am deschis!
Mi-ai făurit o lume-ntreagă
Când alte porţi mi s-au închis.

Mi-ai fost iubire şi speranţă,
Reperul primilor mei paşi…
Cântec de leagăn şi credinţă
Când mă priveai cu ochi gingaşi!

Ai fost a gândului lumină
În taine de abecedar…
Mi-ai dăruit o viaţă plină
De care nu aveam habar.

Cu drag mi-ai pus slova în mână
Şi lumea-n faţă s-a deschis;
Ai fost în viaţa mea o zână…
Imagine de nedescris!

Sub cerul nopţii plin de stele
Mi-ai dăruit primul fior;
Ai schimbat cursul vieţii mele
Şi mi-ai sădit în suflet dor.

Zile şi nopţi de fericire
La care nici că am visat…
Mi-ai umplut viaţa de iubire
Pe care n-am s-o uit vreodat’!

Fiinţa cea mai dragă-mi eşti;
Icoană, suflet de femeie,
Altar şi rug aprins îmi eşti;
A vieţii mele eşti scânteie!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Feb 25, 2014 2:12 am  tyk

Şoricelul cel grăbit

O pisică şi-un pisoi
Făceau mare tărăboi:
Nu ştiau cum să împartă
Şoricelul prins sub vatră.

Amândoi l-au alergat
Pe sub masă, pe sub pat,
Ba s-au dus chiar şi prin tindă
Până-au reuşit să-l prindă!

Şoricelul a crezut
Că de nimeni nu-i văzut
Şi pofti pe ne-aşteptate
Chiar la strachina cu lapte!

N-a avut timp de gândit
Că a fost pe loc oprit!
El s-a grăbit la mâncare
Şi-a ajuns pradă sub gheare!

De gândea şi el niţel
Şi era mai cuminţel,
N-ar fi-ajuns în astă luptă
Şi nici cu blăniţa ruptă!

De vreţi să vă fie bine
Să nu vă grăbiţi ca mine!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 20, 2014 4:30 am  tyk

Copilărie

Glasuri blânde şi zglobii
Caută prispa bunicii…
Cu poveşti am să te-mbii
Să aprind toţi licuricii.

Se trezesc de prin unghere
Amintiri de altădată;
Te revăd ca o părere…
Parcă n-ai fi fost vreodată!

Ochii tăi îmbată cerul,
Noaptea tu prefaci în ziuă;
Tu eşti rugul şi altarul,
Eu sunt piatra de la piuă!

Se aud iar voci prin tindă…
N-au o clipă de hodină!
Iar pe masa aburindă
Gândul se scaldă-n lumină.

Peste zări şi peste vreme
Bolta cerului coboară,
Prinse-n zeci de diademe
Zilele ca fulgii zboară!

Printre amintiri uitate
Şi poveşti ce ne îmbată
Trec miresme zvăpăiate,
Iar pe drum copii…o ceată!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 14, 2014 5:38 am  tyk

Feţi frumoşi şi cosânzene

Ochi şi zâmbete curate
Umplu clipele de soare ;
Zori de zi şi nestemate
Îmbrăcate-n lăcrămioare.

Flori crescute în grădină,
Feţi frumoşi şi cosânzene,
Doar miresme de sulfină
Şi bujori pe sub sprincene.

Parca-s fermecaţi de zâne
Şi uitaţi într-o pădure !
Dar privindu-i poţi a spune
Că au ochi cu gust de mure.

Iar când tutu-i neclintire
Se trezesc din amorţeală
Precum roiul de albine
Când afară-i fierbinţeală.

Glasurile dau năvală
Şi în iureş se revarsă
Peste-a iernii hârjoneală
Precum fulgii de pe casă.

Dar ca orişice poveste
Ce s-a lăsat ascultată,
Eu vă spun că se sfârşeşte
Cu… A fost undeva odată...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 05, 2014 10:49 am  tyk

Jalnic buciumele…

Plâng cântările prin crânguri
Poleite cu zăpezi,
Se-aud clopote în ceruri
Şi versete de aezi.

Lacrimile curg broboade
Pe sub cerul prigonit,
Flori, coroane în pleiade
Însoţesc cântul cernit.

Jalnic buciumele sună
Răscolind durerile,
Cânturile se adună
Să-şi plângă starostele.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Ian 23, 2014 10:06 pm  tyk

O lacrimă de cer

Curg lacrimi peste fire
Şi peste chipu-i frânt
În zboru-i spre iubire
De semeni şi pământ.

Trec suflete fărâme
Pe drumuri îngheţate
Şi glasuri fără nume
Ce par abandonate.

Se zbuciumă simţirea
Şi plânsul te îneacă,
Ai vrea să ştergi clipirea
Dar lacrima ţi-e seacă.

Durerea n-are margini
Şi gându-i împietrit,
Iar zborul dintre cetini
Pe toţi ne-a pustiit.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Ian 23, 2014 9:58 pm  tyk

Ridică-te tu Doamne!

Ridică-te din umbre
Tu cel ce-ai fost ales !
Tu cel din vremuri sumbre
Pe toţi ne-ai înţeles.

Tu ce-ai clădit o ţară
Şi-un nume tu i-ai dat,
În vremuri de ocară
Pe toţi ne-ai apărat !

Întoarce-ţi a ta faţă
Să vezi ocaua ştirbă
Ce umblă ca o hoaţă
Sub astă lege strâmbă

Şi mergi pe la hotare
Să vezi cum s-au schimbat,
Cum minţile barbare
Pământul ni l-au luat !

Treci Prutul în Moldova
Pe la ai noştri fraţi,
Că li s-a luat şi slova
Doar ca să-i dăm uitaţi !

La Milcov vin’ degrabă
Şi-i cheamă pe români,
Că au plecat în grabă
La muncă prin străini !

Ridică sus divanul
Ori schimbă-l din ţâţâni
C-a sărăcit tot neamul
De parcă sunt păgâni !

Înalţă iar ţăranul
Că-i mult mai înţelept,
Dă-i ţării iar hotarul
Şi-o inimă în piept !

Ridică-te părinte
Al naţiei române,
Adu la toţi aminte
De legile străbune

Şi cheamă tot românul
Să-ntindă hora mare,
Să fie toţi ca unul
Stăpân între hotare !

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 22, 2014 12:41 am  tyk

Ghionoaia

Ce frumoasă ar fi lumea
Şi ce verde-ar fi pădurea
De n-ar fi mare mulţimea
De doctori ce ţin securea!

Ce mai cânt şi veselie
Ar fi printre păsărime!
Un concert de ciocârlie
Ar sălta spre înălţime!

Iar a noastră doctoreasă
După cum şi lumea spune,
Ar fi mult mai bucuroasă
Să-şi păstreze-al ei renume!

Nu ştiţi cine-i doftoroaia
Vestită printre copaci?!
Îi mai spune ghionoaia,
Cea mai bună dintre vraci!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 01, 2014 2:14 am  tyk

*

Anul Nou cu bine,
Cu zile senine,
S-aveţi sănătate
Şi mult spor în toate,
Iar la toate mesele
Inimile vesele…
Spor la camp,
Noroc la plug,
Bucurie din belşug!
Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să înfloriţi,
Ca mărul, ca părul,
Frumoşi ca bujorul,
S-aveţi de toate în casă
Şi voie bună la masă,
Să traiţi în bucurii
Ca florile pe câmpii…
Să nu ştiţi ce e tristeţea
Şi s-ajungeţi bătrâneţea,
Iar în anul ce-am intrat
S-aveţi spor la treierat,
De copii să fiţi iubiţi
Întru mulţi ani fericiţi
Anul ăsta şi la anul
Şi cât ne-o ţine sumanul,
Cald cuptorul să vă fie
Să trăiţi ani doar o mie!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Dec 30, 2013 7:34 am  tyk

Pluguşorul vechi şi nou ca-n seara de Anul Nou

Bună vremea gospodari
La cumpăna dintre ani!
Anul ăsta-i pe sfârşite,
Dar noi mergem înainte…
Uităm griji, uităm nevoi
C-aşa-i obicei la noi;
De anul nou să ne urăm
De necazuri să uităm!
Aşa ne-a spus sfântul Vasile:
Cât ai trăi măi române
Om cu om să vă uraţi
Obiceiul să nu-l uitaţi!
C-aşa am făcut şi eu
Când am plecat din satul meu!
La plug boii-am înjugat
Şi am plecat la arat!
Şi arând aşa pe coastă
Am ajuns la dumneavoastră,
Am tras plugu-n bătătură
Să vă fac o urătură,
Am tras plugul la fereastră
S-ascultaţi urarea noastră.
De vreţi să ne ascultaţi
La geam urechia plecaţi,
Da-ţi-vă pe lângă noi
Vedeţi plugul tras de boi!
Daţi-vă lângă perdele
Şi-ascultaţi vorbele mele !
Noi suntem din Câmpulung
Şi-am pus şase boi la plug,
Din tot satul câte-un bou
Să vă urăm de anul nou.
Anul nou o să vă fie
Început de veselie,
Să se ducă dintre noi
Orice grijă şi nevoi!
Iarbă verde de pe văi
Mai sunaţi din zurgălăi
Şi-ndemnaţi la plug flăcăi
Hăi, Hăi
Să vă povestesc un lucru
Cum purtam pe timpuri plugul,
Aram dealuri, aram văi
Că n-aveam grijă de noi.
Purtam cămaşă de bumbac
Şi iţari cu fundul larg,
Dar azi portul s-a schimbat
Se poartă pantalon larg,
Iar la plug cu doi viţei
De-ţi amărăşti zilele cu ei.
La căruţă un cal slab
Tras de hăţuri de-un moşneag.
Nu mai sunt tineri prin sate
Că s-au dus prin alte state
Şi-au rămas ogoarele
Să le are ciorile!
S-au dus la un trai mai bun
Şi se-ntorc doar de Crăciun.
Vin să-şi mai aduc-aminte
Cum era traiu-nainte.
Înainte nu erau cucoane
Nici pe sus aieroplane,
Casa cu pereţi de tei
Daţi cu humă peste ei,
Ţesea pânză cu mânjală
Nu se da cu rumeneală.
Astăzi avem termopane
Lumea-i plină de cucoane
Nu se-nchină la icoane!
Prin baruri flăcăi fac clacă
Nu mai ştiu să mulg-o vacă!
Toţi acum stau la butoane
Pe tablete, telefoane,
De muncă ei au uitat
De când vremea s-a schimbat!
Frunză verde baraboi
Mai strigaţi cu toţii măi!
Hăi, Hăi
Staţi să vă mai povestesc
Cât boii se odihnesc!
Era-ngheţat şi drumul bun
Aduceam vin de Crăciun,
Poposeam din han în han
Dormeam cu capu-n suman,
Făceam chef şi veselie
Nu ştiam de fudulie!
Dar cu căruţa boită verde
Pâine-n pod nu se mai vede
Şi pe drum când merge toacă,
La şapte case mulge-o vacă!
Apoi tineretu-i plin de boală
Nu mai ştie când se-nsoară,
Iar fata când se mărită
Parcă-i o găină opărită!
Când o iei de la părinţi
Stăruieşte să-i pui dinţi,
Când o iei s-o duci la rază
Parcă-i o oaie cu gălbează!
Plină-i toată ce cercei
Pe unde vrei şi nu vrei,
Poartă unghii colorate
Nu prea ştie de bucate!
De-o rătăceşti printre oale
O să rabzi cam mult de foame!
Pân’ ţi-o face ea friptură
O să faci vătămătură.
Dar mata gazdă din casă
De ce stai aşa sfioasă?
Poate nu ai vin pe masă
Şi ceva mâncare-aleasă?
Nu-ţi fie cu supărare
C-am făcut astă urare
Că nu-i vinovată gura,
Aşa-i scrisă urătura
Şi mai bine şi mai rău
Ca-n seara de anul nou.
Iar dacă te-am supărat
Ne-i da un colac uscat
Şi dacă urarea-i bună
Ne-i omeni pe măsură
Cu un braţ de fân la boi
Şi-o friptură pentru noi
Înc-o roată măi flăcăi
Hăi, Hăi
Bună seara bună gazdă
Boii trag adâncă brazdă,
Pentru brazda de sub plug
Am mai pus doi boi la jug
Să-ţi fac arătur-aleasă
Poate m-ai chema în casă
Să mă dau pe lângă sobă
Să mai stăm puţin de vorbă,
Căci pe plită văd friptură
De-mi lasă apă din gură,
Văd o sticlă şi-un pahar
Ca la omul gospodar…
Hai flăcăi cu toţi odată
Nu mai staţi proptiţi în poartă,
Mai uraţi pe gospodar
Că ne-apuc-aici Gerar
Şi-aduceţi-i voi aminte
Cum era portu-nainte
Că în vremea cea străbună,
Zău, era moda mai bună!
Pentru fete şi flăcăi
Haine lungi până-n călcăi;
Fetele erau cuminţi
Şi toate purtau catrinţi.
Cu opinci şi cu catrinţe
Şi pe spate cu codiţe,
Nu erau atunci cucoane
Nici fete cu silicoane,
Iar flacăii erau mulţi
Şi se purtau ca în munţi
Cu iţari de pânză tare
Şi chimir la cingătoare;
Când sunau din zurgălăi
Răsunau vreo zece văi,
Sculau oamenii din sat,
Fetele săreau din pat.
Frunza verde păpuşoi
Veni şi vremea de-apoi,
Nu mai vezi tu baietanul
Cu opinci şi cu sumanul,
Nici fetiţe cu codiţe
Îmbrăcate în catrinţe.
Moda-n lume s-a schimbat
Şi de multe s-a uitat!
Frunză verde de cicoare
Fusta-i pân’ la cingătoare,
Feciorii dau în lingoare
Tot cu ochii la picioare.
Cum să mergi tu la arat
Cu aşa fete prin sat?
Mânaţi măi nu vă opriţi
Şi staţi cu ochii boldiţi,
Mai strigaţi odată măi
Şi sunaţi din zurgălăi
Hăi, Hăi
De urat aş tot ura,
Dar mă prinde noaptea grea
Şi nu sunt de ici colea.
Sunt de la Ciuca Muca
Unde-i mămăliga cât nuca,
Iar 12-o păzesc cu măciuca
Şi m-aşteaptă şi-alte case
Cu bucatele gustoase,
Cu-n vin roş şi doi curcani,
La anul şi la mulţi ani!
Dar pentru astă urare
Număraţi ceva parale,
Cântăriţi ceva cârnaţi
Şi vreo doi pepeni muraţi,
Un rachiu şi un covrig
Că am îngheţat de frig!
Să nu mă chemaţi în casă
C-asta-i vorbă ruşinoasă
Ori să mă lăsaţi afară
C-asta-i vorbă de ocară.
La ureche clopoţei
Dejugaţi şi boii mei
Şi-opriţi plugul măi flăcăi !
Hăi, Hăi

LA MULŢI ANI 2014 !

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Dec 22, 2013 9:07 am  tyk

Întâlnire cu timpul

Printre amintiri şi visuri
Timpul şi-a oprit clepsidra
Doar o clipă, pentru gânduri
Să-şi mai limpezească pudra.

Răscoliri prin neuitarea
Paşilor de altădată
Au mai netezit cărarea
Pe care-am pornit odată!

Voci ce şi-au clădit fiinţa
Pe nisipul luat de vânt
Ridicat-au nerostinţa
Pe aripi de vers şi cânt.

Doar clepsidra cea avară
Clipe numără de zor,
Iar un vânt porni pe-afară
Amintiri ducând în zbor.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Dec 10, 2013 9:36 am  tyk

Regăsire

Prin colbul uliţelor mele
Mă regăsesc adeseori,
Cu ochii aţintiţi spre stele
Visând la taine şi comori...

Locuri de basm îmi dau fiori
Şi-acum, după atâta vreme
Mă răscolesc umbre de ciori
Trezind din somn blesteme.

Nelinişti urcă spre coline
Cu nostalgia din priviri,
Sub gene lacrimi peregrine
Ascund noian de amintiri.

Paşii mă poartă stingheriţi
Peste al drumului pustiu,
De strajă câţiva ochi pieriţi
Privesc spre cerul pământiu.

Fantasme bântuie simţirea…
Revăd imagini de-altădat’,
Aş vrea să plec de tot, aiurea,
Dar să mă-ntorc neposedat!

O clipă timpul s-a oprit
Lăsând un semn pe-o cruce,
Eu am rămas ca împietrit
Uitat la o răscruce…

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Noi 24, 2013 12:38 am  tyk

Acuzat fără de vină

Cine ar putea să mintă
Că un greieraş doar cântă?
Asta este o scorneală
Şi, pe drept, cer socoteală!

Dar vorbind noi între noi,
Aş dori să-mi spuneţi voi:
Farmec ar mai avea seara
De n-aş fi eu cu vioara?

Sunt şi eu bun la ceva,
Iar cântarea-mi nu e rea!
Cum să fiu eu judecat
Şi să mă las de cântat?

Fiecare-n astă lume
S-a născut cu-n rost anume.
Aşa m-am născut şi eu,
Iar cântatu-i rostul meu!

Eu mai merg pe la vecină
Că are cămara plină
Si nu-i semn de lenevie!
E semn de prietenie!

Pentru bobul de mâncare
Eu îi fac şi o cântare!
Deci vă spun: aşa stă treaba!
Nu mă acuzaţi degeaba!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 11, 2013 2:25 am  tyk

Şi eu

Din lumea asta voi pleca
Spre închinarea-mi lină,
Din ochi lumina va seca
De moartea va să vină.

Lăsa-voi tot ce-am adunat
De-a lungul vieţii mele
Şi voi privi ce-am semănat
De-acolo, dintre stele.

Urma-voi calea din străbuni
Spre împlinirea sacră;
Din focul ce-a ajuns tăciuni
Va răsări o piatră.

Vise ce nu s-au împlinit
Vor trece-n altă viaţă,
Iar focul ce ardea mocnit
Va lua o altă faţă.

Eu călător mereu voi fi
Prin universuri paralele,
Iar cei rămaşi mă vor jeli
Cătând ades spre stele.

Nu va fi noapte şi nici zi;
Doar linişte deplină.
Dar ce contează ce va fi
Dacă va fi lumină!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 22, 2013 1:47 am  tyk

Cu gândul printre amintiri

Frumos şi bine mai era
Când ciocârlia îmi cânta,
Câmpul cu flori se-acoperea
Şi vântul păru-mi alinta!

Nu aveam griji şi nici nevoi,
Eram ferice precum vântul
Când trece vesel prin zăvoi!
Eram tot eu, dar parcă altul.

Nici nu ştiu când s-au adunat
În plete fire cânepii!
Doar câmpul proaspăt afânat
E plin de flori, cu zecile de mii!

Printre fâneţe  rătăceam
Gândind la toate cele…
Numai la stele n-ajungeam,
Deşi visam la ele.

Cu gândul azi călătoresc,
Dar nu-i la fel ca altădată…
Acum mai des eu mă opresc
Să reazem câte-o cioată.

Dar tot e bine şi frumos
Când pe cărări hălăduiesc,
Lumea e ca un vin spumos!
S-o las? Nu pot că ameţesc.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 09, 2013 2:28 am  tyk

Crăiasa nopţii

A nopţii rătăcire şi mister
De cine vor fi desluşite
Când toate-n lumea asta pier
Şi multe par încremenite?

Când cerul parcă se răzbună
Pe umerii plecaţi şi goi,
Cine ar merge în furtună
Să-i urmărească pe strigoi?

Cine ar căuta sub cerul nopţii
Să vadă ce nu-i de văzut?
Poţi oare să te pui cu sorţii
Când totul pare nevăzut!?

Doar ea - ce poartă-n plete stele -
Va desluşi misterul necuprins,
Când peste dealuri şi vâlcele
Îşi va întinde razele de neatins!

Doar ea - ce printre nori suspină
Când cerul este-nvolburat -
Poate cu-a ei privire de felină
Să limpezească ce-a fost tulburat.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 22, 2013 3:25 am  tyk

Noaptea septembriştilor

S-au adunat în fapt de seară
Către al gândului popas.
Toamna se zbânţuie pe-afară,
Ei dau istoriilor glas.

Printre miresme de Cotnar
Şi gânduri doar fărâme
S-au auzit şoapte cu har,
Dar potrivite-n rime.

Cei duşi la stele îi privesc
Tăcuţi din nemurirea lor,
Dar neuitaţi se rătăcesc
În noaptea septembriştilor.

Pe drumuri mult bătătorite
Trec paşii altor citadini,
Pe sub arcade înfrunzite
Atârnă vinul în ciorchini.

Renasc trăirile uitate,
Se-mbracă gândurile-n dor;
Uitate-s vorbele deşarte…
E noaptea septembriştilor!

De undeva o muzică răzbate
Printre rafale de lumini,
Iar în privirile-nstelate
Se oglindesc norii senini.

Adie vântul prin frunzare,
O pasăre-a trecut în zbor…
Toţi au plecat la întâmplare
În noaptea septembriştilor!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 12, 2013 9:24 am  tyk

Paradisul copiilor

Astăzi zeci de prichindei
Au ieşit cu mic, cu mare;
Sunt ca nişte pui de zmei…
Arcuri au parcă-n picioare!

Nu stau locului o clipă…
Abia poţi să-i stăpâneşti;
Cum îi scapi de sub aripă
Prin mulţime-i prăpădeşti.

Dar de ce-i atâta zarvă,
Ce-i cu-atâta adunare?
Ce-a stârnit această vâlvă
Într-o zi de sărbătoare?

Ce să fie! Chiar nu ştii!?
Astăzi în parcul cel mare
S-a deschis pentru copii
Loc de joacă şi plimbare.

Un parc numai pentru ei
Să se zbânţuie cât pot
Şi ca nişte pui de lei
Să alerge peste tot.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Aug 20, 2013 10:39 pm  tyk

Cu gândul peste hăţaş

Pe hăţaş,  lângă izvoare
Unde zările sfârşesc
Se desţelenesc ogoare,
Dorurile înfloresc!

De sub deal se-aud şuvoaie
Ce curg iute peste crâng,
Valuri, valuri de noroaie
Peste gânduri vin şi plâng.

Printre nori aleargă vântul
Şturlubatic şi tăhui,
În luncă se-aude cântul
Unui cuc umblând haihui.

Sus pe deal se-aud în zare
Triluri ridicate-n zbor,
Eu ascult astă cântare
De la mine din pridvor.

Prin ponoare cimbrişorul
S-ambrăcat în strai ales,
Printre nori aleargă dorul
Dus de vânt şi ne-înţeles.

Maci focoşi, lumânărele
Se iţesc prin lanuri verzi,
Gândul zboară printre stele,
Dorurile-mi stau grămezi.

Simt a lutului căldură
Ca un drog ce mă îmbată,
Arsă-mi este a mea gură,
Iar privirea-nceţoşată.

Din înalturi se desprinde
Umbra unui nor poznaş,
De sub gene lacrimi blânde
Curg privind peste hăţaş.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Aug 14, 2013 10:23 pm  tyk

Toarce timpul, toarce…

S-au dus anii rând pe rând,
Nu ştiu unde şi nici când!
S-au dus buni, s-au dus şi răi
Şi cei plini de năbădăi.

S-au dus unul câte unul
Luaţi de vânt aşa ca fumul;
Nu-i mai număr că s-au dus
Precum firul de pe fus!

De-a fost caierul bogat
Firul lung şi-mbelşugat,
Anii au trecut uşor
Precum păsările-n zbor!

De-a fost caieru-ncâlcit,
Firul des l-am înnădit!
Anii au trecut cu trudă,
Mi-au făcut parcă în ciudă

Şi oricât m-am străduit,
Timpu-n loc nu l-am oprit...
Anii au curs peste mine,
Ne-lăsând loc de suspine.

S-au tot dus, se duc şi-acum,
Nu pot să-i opresc din drum!
Şi chiar dacă ar sta pe loc
N-aş putea să fac un troc!

Ăsta-i mersul de când lumea;
Să-l opresc ar fi prea culmea!
Chiar de-aş vrea eu altcumva
Tot nu pot să schimb ceva.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Iul 29, 2013 1:02 am  tyk

Bunica

O văd ades când se oprea
La gard cu vreo vecină…
Ruptă din basme îmi părea
Când mă privea senină!

Cu băsmăluţa prinsă
Şi cu pestelca-n brâu
Mi-o amintesc şi ninsă
Prin păru-i ca de grâu.

Cu mângâieri în vorbe
Şi-acum parc’ -o aud
Şi din priviri mă soarbe
De-acolo de sub dud.

O văd şi prin ogradă
Chemându-şi puişorii
Şi  iarna prin zăpadă
În liniştea-nserării

Când vine să mă cheme
De pe la derdeluş,
Că e trecut de vreme
Cum zice şi Lăbuş!

O văd chiar lângă mine
Când mama nu-i acasă
Durerea să-mi aline
De m-am lovit de masă.

Era mereu în preajma mea,
Iar de mă zgâria pisica
Ea cu poveşti mă adormea...
Aşa o ştiu eu pe bunica!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iul 23, 2013 3:10 pm  Dorina Ciocan

am poposit cu drag! multa inspiratie!!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 21, 2013 6:15 am  tyk

Luceafăr printre stele

O stea s-a înălţat spre culmi;
Acum luceafăr este printre stele,
Dar pe sub tei şi printre ulmi
Se-aud doar cântece de iele.

Pe dealuri buciumul îşi cheamă
Cu jale-apusul menestrel,
El printre nori ce se destramă
Îşi cântă doina singurel.

Codrul îşi leagănă coroana
Plecându-şi crengile în vânt,
El caută şi-acum morgana
Privind ades către pământ.

Scrisori a încetat a scrie
Către a inimii crăiasă,
Din frageda-i călătorie
Rămas-a drumul către casă.

Şi din prea lunga-i pribegie
Ce-l poartă printre stelele arzând
Îşi deapană nocturna elegie
Prin constelaţii neştiute rătăcind.

Doar plopii cei de timp uitaţi
Pe unde-adesea a  trecut,
Deşi au fost mult încercaţi
Ei sigur l-au recunoscut.

O stea spre cer s-a înălţat
În veci purtându-şi nemurirea,
Pe-acest pământ s-a framântat
Plinindu-şi cu osârg menirea.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iul 12, 2013 5:09 am  tyk

Rătăciri

Pe umeri de nori şi aripi de fluturi
O lume întreagă îşi duce destinul,
Se avântă rătăcind prin abisuri;
Nu mai vede când apare declinul.

Printre stele ne ducem cu gândul,
Iar noaptea făurim zeci de visuri;
Printre fulgere căutăm eşafadul,
Ca nebunii alergăm prin hăţişuri.

În zori ne trezim din visare,
Urmele nopţii căutând nebuneşte;
Din glastre ne zâmbeste o floare…
Doar gândul pe zare doineşte.

Pe umeri de nori şi aripi de fluturi
Curcubeiele-şi pun nestemate,
Natura-şi clădeşte noi începuturi
Şi gândul aleargă pe căi neumblate.

Dimineţi însorite se-aştern peste zare,
Peste lumea cea plină de visuri;
Rătăcirile nopţii se pierd în uitare
Ori poate îşi caută noi ascunzişuri.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iun 28, 2013 1:37 am  tyk

Între cer şi pământ

Viaţă şi moarte pe acelaşi traseu,
Sub un cer fantomatic şi greu;
Fir întins între două extreme
Şi durerea sfâşiată-n dileme.

Întrebări rămase fără răspuns
Pentru acei ce în grabă s-au dus,
Mângâieri şi vorbe uitate
Îşi caută sensul pe căi neumblate.

Năluciri izgonite din hăuri adânci
Se clatină reci pe muchii de stânci,
Printre cetini aşteaptă călăul
Privind către apa ce tulbură hăul.

Priviri pironite pe margini de drum
Rămân pustiite prefăcute în scrum;
Curg lacrimi şi rugi se înalţă
Într-o lume aflată mereu în balanţă.

Viaţă şi moarte pe acelaşi traseu…

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iun 23, 2013 9:22 am  tyk

Zână Sânzâiană

Zeiţă mireasă
Ce-mi treci peste casă,
Adu-mi zile bune
În miros de grâne!

Nu stârni urgiile
Şi vindecă-mi rănile!
Apără-mi grădina
Şi nu-mi lua lumina!

Nu trimite soarele
Să-mi ardă recoltele!
Lasă-mi umbra chipului
Pe verdele câmpului,

Că ţi-oi face coroniţă
Doar cu flori de lămâiţă
Şi-mpleti-voi printre ele
Toate dorurile mele!

Iar cu flori de sânzâiene
Te voi mângâia pe gene
Să-mi rămâi împărăteasă
Şi pe veci a mea aleasă!

Zână bună şi mireasă…

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iun 19, 2013 3:35 am  tyk

Inimă de dor

Uşor, inimă, uşor
Că eşti plină iar de dor!
Uită, inimă, de lacrimi,
Dă-le uitării de  patimi!

Hai, inimă, la lumină
Nu te-ngropa în rugină!
Leagă-mi pletele cărunte
Şi durerile din frunte!

Lasă uitării durerea
Că-i amară precum fierea!
Haide, inimă, la soare
Şi mă pune pe picioare!

Daca tu vei osteni,
Eu cu cine-oi mai doini?
Cum aş mai putea ofta
De nu-mi eşti alăturea?

Cum poţi sta posomorâtă
Când viaţa-i aşa de scurtă?
Dorul meu s-ar ofili,
Inimă... de n-ai mai fi!

Frunză verde, lemn uscat
Bine-ar fi să-mi fi fost dat
Două inimi pentru dor
Şi-ncă una să nu mor!

Că dorul bătu-l-ar vina
Îi adânc precum fântâna,
Iar eu cu o inimioară
Nu ajung în primăvară!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iun 09, 2013 7:55 am  tyk

Perpetuum

Mi s-a spus că fiecare cruce
Are un uitat al ei, o privire;
Un nu ştiu ce, ce mă seduce
Fără a prinde eu de ştire.

Mi s-a mai spus că orice spus
Îşi are rostul şi nerostul,
Că omul este nesupus
Atunci când vrei să-i afli rostul.

Mi s-a mai spus şi despre revoluţii…
Ce focuri încercat-au ca să stingă;
Mi s-au mai spus şi multe aberaţii,
Dar n-a fost suficient să mă convingă!

Mi s-a mai spus că viaţa este tristă
Şi scurtă e de stai să numeri zile;
Dar cine face noduri la batistă
Nu şi-a găsit călcâiul lui Ahile!

Mi s-au mai spus şi vrute şi nevrute,
Despre câte în stele şi-n soare,
Dar cine mai stă acum să asculte
O lume răpusă de boli oculare?!

Mi s-a mai spus…

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iun 02, 2013 6:08 am  tyk

Copil fiind...

Printre poveşti pentru copii
Mă regăsesc de fiecare dată;
Ce bine-ar fi bătrân să fii,
Dar şi copil… măcar o dată!

Şi ca-ntr-o ploaie de culori
Tot rătăcind prin amintiri
Să prinzi din zbor zeci de fiori
Flămând fiind de vechile iubiri.

Cu luna ai putea să te-nsoţeşti
Mergând spre întâlnirea-i efemeră;
Chiar de îţi pare că te amageşti,
Copil fiind nu ai nici o barieră.

Ce bine-ar fi copil din nou să fiu
Şi să mă prind în zbor de rândunele,
În braţele bunicii să mă ştiu,
Dar să mă ‘nalţ până la stele!

Şi călător să fiu prin alte galaxii
Luptându-mă cu zmeii din poveste,
Aş vrea ca să rămân printre cei vii
Să văd cum visul mi se împlineşte!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mai 24, 2013 4:54 am  tyk

Furtună de primăvară

Cad iar picături de ploaie
Peste câmpul însetat,
S-au format deja pâraie...
Cerul bubuie turbat.

Printre picături, o droaie
Ce s-au revărsat şuvoi,
Gheaţa a căzut greoaie
Peste luncă şi zăvoi.

Şi pe dealuri şi prin vii
Pe unde-a trecut furtuna
Au rămas doar grozăvii
După gheaţa precum pruna.

Ramuri rupte fără frunze
Plâng la margini de coline,
Iar prin lanuri, albe pânze
Au adus răceli alpine.

Tunete, lumini de fulger,
Prăvăliri de ape tulburi,
Nori precum aripi de înger
Se revarsă peste câmpuri.

Gheaţă, apă-nvolburată,
Vânt ce răscoleşte zarea,
Ca o roată blestemată
Strică toată ordonarea.

Doar pe-o margine de boltă
Norii par că se răzbună,
Iar furtuna dezinvoltă
Tunetele îşi adună.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mai 22, 2013 8:44 am  tyk

Mă cheamă zările

Curge cerul prin cireş
Eu la umbra-i poposesc
Să mai uit puţin de stres,
Gândurile să-mi privesc,

Dorul sa mi-l ostoiesc.
Să mă-mbăt cu zările,
Setea sa mi-o potolesc
Ascultând cântările.

Curg apele, curg pe şes,
Dorurile-n mine cresc,
Amintirile-mi dau ghes,
Iar tâmplele îmi albesc.

Curge cerul, curg şi eu,
Dar nu pot să mă opresc;
Curge şi dorul din greu
Peste zări ce mă umbresc.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mai 15, 2013 3:35 am  tyk

Amintirile

Îmi scriu visele pe valuri
Dar mă ascund de priviri
Şi mă las purtat spre maluri
Printre lanţuri de-amintiri.

Las vântul să mă răscolească,
Să mă aducă în simţiri,
Iar apa să mă răcorească
Şi să mai uit de năluciri.

Pe câmpuri vreau să rătăcesc
Pierdut în nefiinţă,
Spre cer mereu am să privesc
Cu bună-cuviinţă!

Şi prin aducerile-aminte
Eu singur de voi poposi,
Nu ar putea să mă-nspăimânte
Oricâte vânturi s-ar porni!

Valuri şi vânturi deopotrivă
Să ştergeţi amintirile nu veţi putea!
Voi îmi sunteţi mama adoptivă
Şi perna mea de catifea!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mai 09, 2013 1:22 am  tyk

Treziţi-vă, români!

Treziţi-vă, români!
Opriţi al vostru chin!
Fiţi numai voi stăpâni
Pe-al ţării sfânt destin!

Voi n-auziţi străbunii
Cum strigă din mormânt,
Să nu lăsaţi nebunii
Stăpâni pe-acest pământ?!

Aduceţi-v-aminte
De cei ce-au lăcrimat
Pe margini de morminte
Cu glasul sugrumat!

Ridică-te, Moldovă
Şi tu Ardeal iubit!
Zidiţi a voastră slovă
Pe-acest pământ sfinţit!

Adună-te, române
Din cruntul labirint
În care legi păgâne
Nici azi nu se dezmint!

Pe culmi săltaţi stindardul
Purtat de ‘naintaşi!
Nu mai lăsaţi norodul
O slugă la pungaşi!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Apr 30, 2013 4:26 am  tyk

Toaca

Se-aude glas de toacă pân’ la cer
Şi relele din lumea asta pier.
Se-nalţă glasuri din morminte…
Sfâşietoare rugi de oseminte!

Un clopot liniştea destramă
Cu al lui vaier de aramă...
Pe culmi se-nalţă cruci semeţe
Sfidând albastrul cu a lor tristeţe.

Răsună toaca pe la mănăstiri
Chemând la rugă ale noastre firi;
În ceruri oştile se-adună
Pe cel viclean ca să răpună.

Clopotniţele răscolesc văzduhul
Purtând către înalturi stihul,
Natura cu destinul se împacă
Atunci când se aude glas de toacă.

Cântec de lemn răstignit în uitare,
Între cer şi pământ tu aduci alinare!
Cu glas vestitor de alte-nceputuri
Lumea întreagă o scoţi din adâncuri.

Curge spre lume al lemnului cânt
Şi peste glasuri adormite-n pământ!
Se urcă spre slavă chemări arzătoare;
Din sunet de toacă se înalţă altare!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Apr 27, 2013 9:19 am  tyk

Florile de liliac

Peste zumzetul din sat,
Azi, în zi de sărbătoare
Primăvara şi-a lăsat
Semne bune de schimbare.

În jur totu-i nemişcare;
Lumea-ntreagă s-a oprit!
Doar un semn de întrebare...
Liliacul a-nflorit?!

Prin grădini viu colorate
De un verde oacheş foc,
Câteva flori parfumate
Printre ramuri îşi fac loc.

Zvâcnete de bobocei
În ciorchine stau grămadă...
Într-o zi, două, sau trei
Vor ieşi la promenadă.

Pe sub neaua de petale
Scuturată peste lac,
Scrie-vor a lor jurnale

Move flori de liliac.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Apr 24, 2013 9:17 pm  tyk

Crez

Cu sânge-am scris crucea în suflet
Să îmi renască rădăcinile uscate,
Să uit c-am fost cândva proclet
Pe maluri ce tăceau nemângâiate.

Mi-am scris cu sânge zborul ne-mplinit
Peste a zorilor speranţe mângâiere,
Să nu mai simt pământ cernit
Şi nici a morţii adiere.

Cu sânge-am scris pe sufletu-mi pribeag
Sătul de-atâtea lacrimi ostenite
Şi-am să pornesc iar pe drumeag,
Să mă înalţ spre zările boltite.

Mi-am scris cu sânge neputinţa
Rătăcitor printre proscrişi,
Dar mi-am păstrat sfântă credinţa
Deasupra ochilor închişi.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Apr 20, 2013 7:40 am  tyk

O lume sângerândă

Între două lumi ne zbatem
Călcând în picioare destinul,
Prin ciulini abia răzbatem
Şi nu se mai vede seninul!

Ne furăm ale noastre istorii,
Dar scrise de cei ce-au învins,
Nu vrem să mai ştim autorii
Ce ruguri altădat’ au aprins!

Demolăm ale noastre vestigii
Aşezând peste toate uitarea;
De ce să mai existe efigii
Când nu se mai simte valoarea?!

Cerşim pe la porţi neştiute
Bogăţii ce-am avut de la daci;
Ne angajăm în aprigi dispute
Să uităm de ai noştri săraci.

Ne zbatem între două blesteme
Doborâţi de al vieţii tumult,
Pironiţi într-ale lumii extreme
Rătăcim într-un spaţiu ocult.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Apr 13, 2013 7:14 am  tyk

Neuitare

Un ceas îmi bate în timpan
Şi-o voce gându-mi răscoleşte;
Stau lângă mama pe divan
Şi-ascult cum povesteşte.

Loviţi am fost de când ne ştim
De unii ce s-au ridicat mai sus;
Doar că acum ne amintim
De cei ce lor li s-au opus!

Ne-am împânzit în patru zări
Purtaţi de traiul chinuit...
Ne-au despărţit de ţară mări,
Iar dorul mult ne-a mistuit!

De mulţi noi fost-am sfârtecaţi
Şi duşi în cele patru vânturi,
Dar n-am uitat de-ai noştri fraţi
Nici de-ale noastre câmpuri!

Din cicatrici noi ne vom ridica
Precum o stâncă dintre ape!
Nicicând noi nu vom abdica;
Oricât vor unii să ne-ngroape!

Dojeni primit-am altădată
Şi chiar injurii de golan;
Mama nu-şi uită ţara niciodată
Aşa cum crede câte-un clan!

Chiar de vor trece mii de ani
Cât se va învârti pământul,
La noi în ţară fi-vom suverani
Şi nu ne vom uita cuvântul!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Apr 07, 2013 6:02 am  tyk

Suflet pustiit

Suflă vântul a pustiu
Prin nămeţii pân-la brâu,
Pe la colţ stau gîndurile
Tot păzind cărările.

Şade larg poarta deschisă
Ca o lumânare-aprinsă,
Dar nu-i trece nimeni calea…
Tot mai mică-i lumânarea!

Şade maica, se-odihneşte,
Dorul şi-l mai primeneşte,
Iar din ochii bătrâniţi
Curg amar lacrimi fierbinţi!

Duşi sunt toţi către genune
,,Ce rost am?” Pare a spune!
Am crescut flăcăi şi fete
Şi-am rămas ca un scaiete!

Duşi sunt toţi prin ţări străine
Precum roiul de albine…
S-au dus şi s-au rostuit,
Pe-acasă n-au mai venit!

Am rămas un cuc stingher
Să umblu iarna prin ger
Şi s-aştept la colţ de casă
Să-mi vină puii la masă!

Îi aştept cu bunătăţi
Şi-ale mele bătrâneţi…
Îi aştept cu bucurie
Pân’ m-oi trece-n veşnicie!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Apr 05, 2013 10:18 pm  liviu miron

Domnule Nechita, sunt mereu atras de candoarea cuvantului scris de dumneavoastra, mai ales ca mi-ati oferit ocazia sa va cunosc cat de cat, si sa va judec creatia dupa masura sufletului pe care-l puneti in ceea ce scrieti. Pentru mine e o placere sa va trec pragul gandurilor.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 29, 2013 1:17 am  tyk

Mulţumesc frumos de semn şi încurajări, d-na Didina!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 29, 2013 12:19 am  Didina Sava

Splendida parodie de primavara Titi!...trebuie sa o punem in carte Very Happy Razz Wink Bravoooo!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 28, 2013 10:21 pm  tyk

Parodie de primăvară

Nişte vrăbii cam zărghite
Stau pe ramuri adormite
Şi aşteaptă primăvara
De cu zori şi până seara.

Cerul s-a mai dezgheţat…
Iarna-mi pare c-a plecat;
Vântu-şi plimbă sprinteneala,
Înteţind ciorovăiala.

Încălzite de o rază,
Două gâze fac amiază,
Iar pe-o ramură de nuc
Se înfoaie-un guguştiuc.

Pe sub norii tremurând
Trec grăbite ciori... un cârd!
Pare-se-au simţit şi ele
Primăvara printre pene.

Doar din botu-i ca de pluş
Mormăie ciudat, Lăbuş:
-Cojocul nu-i de-aruncat
Şi nici iarna n-a plecat!

Se mai văd albe fuioare
Pe sub zări, în depărtare...
Dochia nu vrea să dezbrace
Uşor ale ei cojoace!

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 2 din 7 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum