Ultimele subiecte
» Mihaela Moşneanu
Joi Oct 19, 2017 10:53 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Mier Oct 18, 2017 6:17 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Joi Iun 01, 2017 9:42 pm Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Singurătăţile noastre-Titi Nechita

Pagina 6 din 7 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

08042011

Mesaj 

Singurătăţile noastre-Titi Nechita









Doar gândurile

Noian de gânduri în cap se adună,
Se-ngrămădesc mereu către gură
Dar se opresc, iar nerostite
Şi  iar e tăcere, ca mai-nainte.

       Cum să faci gândul să-şi afle’mplinirea
       Şi patima gurii să-şi spună menirea?
       Cum să laşi, frâu liber chemării
       Ce tainic se-nbracă în umbra’nserării?

Ne bântuie somnul ce se zbate sub geană
Şi-a nopţii tenebre pătrund fără teamă
Prin ochii închişi şi colţuri tăcute,
Unde-i pustiu şi doar vântul se-ascunde.

       Şi rătăcim aşa, prin a nopţii tenebre,
       Iar timpul, tăcut şi agale se pierde.
       Doar gândurile ce ne înfioară
       Ne lasă, la fel de tăcuţi în frigul de-afară.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Lun Mai 09, 2011 6:57 am, editata de 11 ori
avatar
tyk

Numarul mesajelor : 306
Varsta : 62
Localizare : IAŞI
Data de inscriere : 08/04/2011

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

Singurătăţile noastre-Titi Nechita :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Dum Noi 13, 2011 6:11 am  Didina Sava

M-am amuzat tare bine cu planul soriceilor.Ma gandesc ca este o poezie tare nostima si versul scurt rimat si ritmat il face usor de retinut pt copii.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Noi 13, 2011 1:38 am  tyk

Şoriceii şi pisica

Sus pe prispă la bunica
Toarce iar de zor pisica,
Nici că-i pasă că prin tindă
Şoriceii vor s-o prindă.

Îşi fac planuri fel de fel
Dar nu reuşesc defel.
Pentru că-i tare isteaţă,
Cum îi vede-i şi înhaţă.

S-au dus ei cu mic cu mare
Ca să caute-ajutoare,
La caţelul din ogradă
Făr-a face vreo ispravă.

El mereu e-n legătoare,
Iar pisica treabă n-are.
Umblă după cum doreşte
Şi nimeni nu o opreşte.

Şi prin pod şi prin cămară
Şi prin casă şi pe-afară,
Doarme unde, cum îi place
Şi deloc nu-i lasă-n pace.

Au mai stat şi-au cugetat,
Prin ograd-au căutat,
Ajutoare să găsească
Să o prindă pe măiastră.

Mers-au ei şi s-au rugat
De cocoşul pintenat
Să-i ajute la problemă,
Dar au dat peste-o dilemă.

Pintenatul n-are treabă
Cu pisica din ogradă,
El domneşte precum ştii
Peste-o ceată de găini

Şi mai e răspunzător
De ceasul deşteptător.
Deci nu are timp s-ajute
În problemele mărunte.

Şi aşa tot stând la sfat
Nici că au mai observat,
Cum din uşa de la tindă
Urmărea ca să îi prindă,

Cea care dormea de zor
Mai devreme în pridvor.
Şi-au zbughit-o fiecare
Uitând planul lor cel mare.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Mier Noi 16, 2011 10:36 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 07, 2011 4:20 am  tyk

Timpul

Vremelnic, timpul ne-a uitat pe pământ
Făr’a ne spune un singur cuvânt
Şi ne-a lăsat aici fără să ştim ce vrem,
De parc-am fi supuşi unui blestem.

Ori poate ştim, dar seama nu ne dăm
Că-n astă lume doar călători suntem,
Iar timpul cu noi îşi face jocul doar,
Lăsându-ne copii să fim la ăst hotar.

Paşii ne poartă doar şi vrem ca să răzbim
Ne-mai voind pionii timpului să fim
Şi dacă timpul ar vrea să se oprească,
Ce am putea schimba în viaţa noastră?

Am fi mai buni cu cei de lângă noi
Uitând că viaţa-i plină de nevoi,
Sau poate tot timpul se va îndura
Şi pe un drum mai bun ne va-ndruma.

Dar nu putem cere timpului să uite,
Sau ca să facă vrute şi ne-vrute.
El reprezintă viitorul şi trecutul,
Iar noi, cei ce schimbăm pământul.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Noi 06, 2011 10:22 pm  Maricica paval

De fiecare dată-n rândurile tale
Eu mă regăsesc
De fiecare dată ele
O lacrimă-mi răpesc.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 01, 2011 3:24 am  tyk

Ochii tăi

Sclipiri în ochi ţi se aştern
Când noaptea vine din etern
Şi-alungă norii dimineţii
Ce-au răsărit în calea vieţii.

Nuanţe noi contur îşi prind
Când norii parcă se destind,
Iar pe sub gene, lin zefirul
În ochi ţi-aduce iarăşi dorul.

În ochi ce-adesea îi ascult
Cum plâng, poate prea mult,
Vise se ţes în a nopţii tăcere
Sub cerul cald şi plin de stele.

Cărări ce par a fi închise
Sunt începuturi noi de vise
Şi în a sufletului tău oglindă
Întreaga-ţi viaţă se perindă,

Cu văi şi dealuri însorite,
Dar şi cu nopţi şi zile triste.
Şi după astă-ncrengătură
Răsare şi în ochii tăi lumină.

Cu pâlpâiri rupte din stele
Se-mbracă azi a tale gene
Şi-aduc în fiecare dimineaţă
O altă zi, din altă viaţă.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 01, 2011 1:27 am  tyk

Suflet de copil

În suflet, copil de s-ar putea
Ca să rămân o viaţă-ntreagă,
Natura însăşi o să vrea
Pe mine să mă înţeleagă?

Să fiu aşa, fără vreo grijă,
Călare pe vreun cal viteaz,
Să fiu şi om şi pom ori frunză,
Să n-am habar de vreun necaz.

Copil să fiu, aş mai putea
Pe un tărâm întunecat
Să regăsesc iar zâna mea
Ce cu poveşti m-a legănat?

Cu mângâieri să mă răsfeţe
Când mă trezeşte un coşmar,
Să-mi ude gura când mi-e sete
Să pot lupta cu zmeul iar.

Ce bine-ar fi copil din nou să fiu,
Sau făt-frumos într-o poveste,
Iar lumea asta plină de desfrâu
S-o spulber făr-a prinde ea de veste.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 31, 2011 7:32 am  tyk

Zile şi nopţi

Trec zilele şi nopţile în şir,
Dar asta e poveste sau delir
Şi-n umbra lor se ţes destine
Ce-aduc cu ele doruri şi suspine.

Senine nopţi cu stele grizonate
Fac poezii din vise şi din şoapte
Şi-alungă somnul până către ziuă
Ce mă trezeşte iar, ca o nebună.

Dar au şi ele farmece destule,
Ce nu pot ca să fie doar nebune
Şi cum nu orice noapte este noapte,
Pot fi şi zile ca nişte nestemate.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 29, 2011 11:45 am  Dorina Ciocan

un semn de trecere cu drag.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 16, 2011 7:28 am  tyk

A intrat toamna-n cămară

Miroase prin cămară a zacuscă
Şi-a castraveţi puşi la murat,
Iar prin butoaie a fetească
Ce te îmbie să mai stai la sfat.

Aliniate-n cântec de fanfară
Ca la paradă stau pe rafturi,
Fructe alese din livadă
Ca nişte-adevărate staruri.

De prin borcane colorate
Zâmbesc nostalgic gogoşarii,
Iar nişte roşii cam necoapte
Fac front în liniştea cămării.

Miroase-a galben de gutui
Printre compoturi fel de fel,
Iar nişte cimbru sus în cui
Se ceartă cu un pătrunjel.

Într-o budană dolofană
Ce stă tăcută într-un colţ,
Într-o licoare cam neclară
Se lăfăiesc harbuji necopţi.

Varza mai este înc-afară,
Dar totul este pregătit.
Ţelina aşteaptă în cămară,
Iar hreanul cred că s-a iuţit.

Şi au venit la astă şezătoare,
Ceapa, ardeiul iute şi cel gras,
Gătite-n strai de sărbatoare
Ca să ne lase fără glas.

Eu am să iau un fir de busuioc
Şi-am să cobor ceva mai jos,
Ca să dau cep la poloboc
Să gust feteasca cu miros duios.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 08, 2011 1:38 pm  tyk

Tristeţi

Pe alei pustii cu tine în gând
Fiori mă cuprind ades rătăcind
Şi caut tăcerea ce naşte durere,
Este aievea, sau doar o părere?

Nu ştiu acum ce vreau,ce simt,
Ce treabă am eu pe pământ
Şi cum să uit tot ce-am visat,
Tot ce acuma pare sfărâmat.

Promisiuni şi şoapte de iubire
Rămân doar simplă amintire.
Durerea ce parcă nu mai doare
Este şi ea la fel de trecătoare.

Durerea ta mai mult mă doare
Decât a mea fiinţă trecătoare,
Deşi, aici toţi suntem călători
E trist să nu mai poţi să zbori.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Sept 30, 2011 10:01 am  tyk

Mi-e dor

Mi-e dor de oamenii oameni
Şi de focul din vatra bătrână,
De uliţa ce imi pare străină,
De liniştea ce n-o tulbură nimeni.

M-am săturat de asfaltul pe care
Aleargă spre nici-unde bolizi
Să vadă care sunt mai rapizi
Şi care din toţi e mai tare.

Mi-e dor de izvorul din vale
Şi-al florilor de câmp parfum,
De banca ce aşteaptă în drum
Un călător, mai obosit de cale.

Şăgalnic privirea îmi cată
Uşoare urme din trecut,
Toate s-au dus,au dispărut
De parcă n-ar fi fost vreodată.

Peste tot mă lovesc de betoane,
Nu mai văd umbra din codri,
Schele ce păzesc nişte monştri
Se văd răsărind dintre balcoane.

Mi-e dor de freamătul pădurii,
De cântul se se pierde în luncă
Sătul de o lume confuză, năucă,
La care latră până şi câinii.

Mi-e dor până chiar şi de mine
Cel ce am fost mai demult,
De cel care cuprins de tumult
Dă glas acum la grele suspine.


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Sept 26, 2011 11:36 am  tyk

O lume grăbită

Într-o lume grăbită ce uită de sine
Puţin romantism îi va face un bine.
Timp să găsească să se oprească
Din graba-i deşartă, să ne citească.

Într-o lume ce timp nu mai are
Să citească o carte întinsă la soare,
Cine timpul ar putea să oprească
Pentru cei care vor să mai crească?

Într-o lume ce aleargă nebună
Fără a sta să privească în urmă,
Cine-ar putea să se oprească oare
Din goană,să privească o floare?

Într-o lume ce devine mai rece
Care uită că viaţa e scurtă şi trece,
Este loc şi de puţină căldură
În astă lume,de nu ar mai fi ură.

În astă lume, grăbită se pare
Mai sunt poate colţuri de mare,
Sau un loc minunat pe pământ
Unde viaţa, nu este doar vânt.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Sept 26, 2011 3:32 am  Maricica paval

Sunt departari care ne-arata
Ce mult inseamna-apropierea.
Dar ce conteaza departarea
Cand este doar un punct pe-o harta?
A fost durere si lacrimi stranse-n suflet
A fost si zambet ce a ascuns un planset
Acum e doar ,,covor de amintiri"
Tesut din bucurii si amagiri.
Doar Inima pasii-i urmeaza
Pe care drum , cat de departe
Nu conteaza ........

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Sept 19, 2011 10:08 am  tyk

Paşi ce se duc

Am adunat iubiri nespuse
Şi lacrimi care nu mai plâng,
Alerg spre depărtările întinse
Durerea vrând ca să înving.

Adorm şi mă trezesc în amurg
Cu ochii stele pe cer numărând
Şi mă gândesc că visele se frâng,
Iar ce a fost nu va mai fi nicicând.

Aşa se ţes covoare de-amintiri
Cu broderii în fir de borangic
Şi mă trezesc ades prin mănăstiri
Privind icoanele nostalgic.

Îmi las paşii să meargă în voie
Pe unde poate au mai mers
Şi alţii, ce s-au dus cu vreo nevoie,
Sau pentru a scăpa de stres.

Iubiri şi paşi ce nu se mai opresc
Din goana lor nebună şi pustie,
E semn că toate se sfârşesc.
Dar inima, pe toate nu le ştie.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 11, 2011 5:13 am  tyk

Parfum de toamnă

Prin grădini răpciune dă târcoale
Împrăştiind miasme de nectar,
Vântul stârneşte fruzele din vale,
Iar viile pe deal ne cheamă iar.

Livezile îşi pleacă crengile bogate
Cu-a lor parfum îmbietor,
Iar nişte roşii cam răscoapte
Se mai soresc puţin lângă pridvor.

Frunzarele gătitu-sau parcă şi ele
Schimbând imaginea aleilor din parc,
Iar printre ele mii de tufănele
Ne-mbată ochii, ce cată peste lac.

Şi peste tot tronează crizantema
Ca o regină între florile târzii,
Având aproape dalia şi gladiola
Şi a lor surate, cu zecile de mii.

Hortensii,trandafiri şi anemone
Ce îşi dispută cu osârg grădina,
Fac reverenţe şi împrăştie petale
Când noaptea îşi prezintă iar regina.

Armonie de flori purtată de vânt,
Parfum îmbrăcat în culoare,
Minuni ce nu mai încap în cuvânt,
Bijuterii ce cresc doar sub soare.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Noi 20, 2011 6:19 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Aug 07, 2011 11:05 am  tyk

Mă joc... sau poate nu

Am să te-mbrac în stropi de ploaie
Iar părul îţi voi despleti,
Sau poate-am să te-arunc în mare
Şi nimeni nu te va găsi.

Am să te-ascund în nori de stele
Ori prin câmpii cu mii de flori
Şi-o să te uit pierdută printre ele
În fiecare noapte până-n zori.

Apoi scăldată-n roua dimineţii
În braţe iar să te cuprind,
Să dai din nou culoare vieţii
Scânteia dragostei ca să aprind.

Şi rătăcind mereu prin alte zări
În nopţile de vise pline,
Din lungi şi minunate depărtări
Să te întorci iarăşi la mine.

Uită c-ai fost plecată şi-ai venit,
Sau că ai fost cândva pierdută
Şi în al dimineţii tandru răsărit
Să fii din nou cu drag iubită.

Şi dacă jocul meu te răscoleşte
Şi-ţi tulbură cumva privirea,
De vină-i luna care te priveşte
Şi îţi aşteaptă caldă revenirea.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Aug 05, 2011 11:53 pm  tyk

Vis

Târziu în miez de noapte
Când umbrele dispar,
Se răsucesc sub pleoape
Pupile de cleştar.

Se oglindesc stele în mare
Şi luna iar a apărut,
Plutesc cuprins de visare
Într-o lume pierdută demult.

Rătăcesc printre valuri
Ce mă trag în afund,
Disperat caut maluri,
Dar mai mult mă scufund.

Ochi nevăzuţi mă privesc
Cum mă lupt eu cu marea,
De stanci mă strivesc
Căutând să-mi aflu scăparea.

Din vis încerc să mă trezesc
Dar valuri iarăşi mă cuprind,
Cerul încerc să zăresc
Cu ochi ce nu pot să-i deschid.

Obosit de aşa încleştare
Mă las cucerit de tumult,
Legănat de valuri de mare
Glas de sirenă s-ascult.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Aug 03, 2011 2:04 am  Dorina Ciocan

foarte interesant articolul dv.

.„O eră construieşte oraşe, o oră le distruge” – Seneca

cu drag

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 31, 2011 12:02 am  tyk

„O eră construieşte oraşe, o oră le distruge” – Seneca

Pare a fi o roată care persită în mişcarea ei, un ciclu ce revine mereu poate nu în aceeaşi zonă, poate nu cu aceeaşi actori, dar care continuă să existe, continuă să se rostogolească fără a se opri întru-totul undeva. Este precum un tăvălug care în mişcarea sa distruge, dărâmă tot ce întâlneşte în cale pentru a lăsa în urmă doar ruine şi durere ce par a nu se mai reface şi vindeca, doar că mişcarea, timpul, ridică iarăşi speranţa din cenuşă, se naşte o altă generaţie clădită pe alte principii şi construcţia reîncepe.
Încet, încet, se estompează tumorile unui război sau ale unui cataclism ce a lăsat în urmă victime inocente, şi la fel precum pasărea Pheonix totul renaşte, se reclădeşte, se pun bazele noilor principii, care e posibil doar să ni se pară că sunt altele, dar care îşi înalţă edificiile pentru a îmbrăca în uitare ororile trecute, deşi suntem conştineţi că uitarea nu va acoperi nicicând chiar totul. Mereu vor rămâne amintirile, transformate în poveşti din alte vremuri, vor rămâne imaginile imortalizate în picturi celebre sau trăiri inoculate aproape în orice formă de artă. Cum vom putea altfel să construim iarăşi şi iarăşi, făra a avea ca fundament o reprezentare a trăirilor noastre de mult apuse?
Fiecare timp cu bune şi rele şi-a înfipt adânc rădăcinile în conştiinţa noastră, şi iese la suprafaţă prin faptele noastre viitoare, prin arta mâinilor noastre în care se reflectă întreaga noastră istorie, întreaga epopee a trăirilor şi bucuriilor noastre, pentru că toate acestea se vor reflecta în viitorul nostru, în operele noastre de artă, în construcţiile noastre viitoare. Şi totuşi, va trebui să rămânem conştienţi că timpul îşi urmează cursul firesc sau nefiresc la fel ca roata, şi nu vom avea certitudinea că nu vom porni din nou la drum, dărâmând iarăşi pentru a construi din nou.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Mier Aug 03, 2011 10:13 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 2:11 am  tyk

Amintiri şi vise

Vor trece ani peste a noastre frământări;
Ne vor lovi dureri şi bucurii şi întristări,
La amintiri privind vom râde şi vom plânge
Pentru că viaţa e frumoasă, dar se frânge.

Vom căuta spre stele ce se pierd în genune,
Vom adormi visând la zile calde şi mai bune
Şi-n nopţile când somnul ne va fi doar chin,
Va fi un pic mai dulce poate frunza de pelin.

Vânturi şi ploi, zăpezi din alte vremuri,
Vor şterge-a noastre amintiri şi chinuri,
Iar peste toate se va aşterne tăcută uitarea,
Precum după furtună se linişteşte marea.

Rătăcitori prin lanţuri de-amintiri trăim
Şi plini de speranţe mereu vrem să fim,
Dar printre umbre, noi când vom pleca,
Umbra uitării poate, nu ne va fereca.

Prin univers ne vom mai întâlni cândva,
Fiind la rându-ne, doar amintirea cuiva
Cu alte visuri şi frământări deşarte,
Pentru că viaţa asta merge mai departe.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Sam Feb 11, 2012 10:19 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iul 26, 2011 12:48 am  tyk

Cireaşa îngheţată

O cireaşă îngheţată
Vrea să fie răsfăţată,
În loc de cercei purtată
De oricare mândră fată.

Şi cum fiecare-şi poartă
Mândri, sâni ca orice fată,
Cireşica cea răscoaptă
Vrea şi ea la sân odată.

A crescut printre surate
Dar, la sân...ne-alăptate
Şi acum ar vrea nebuna
Doar în sân sa stea într-una.

Nu mai vrea după ureche
Cum se poartă printre fete,
Vrea acum să intre-n grevă
Punând sânii în dilemă.

Cine-ar vrea ca să primească
O cireaş-aşa în coastă?
Ş-apoi fără supărare...
E-ngheţată cam prea tare.

Dacă e să se gândească,
E posibil s-o primească.
La aşa căldură mare,
N-ar strica ceva răcoare.

De ne mai gândim puţin
N-o să fie nici un chin.
Desfătare sau răcoare?
Cum v-a fi mai bine oare?

Şi aşa cireaşa noastră
Poposi-ntre sâni măiastră,
Dar, pe dată ce-a sosit,
De căldură s-a topit.

Cine oare o-nvăţase
Sâni-n pace să nu-i lase?
Cum ştiuse ea, nebuna
Unde-i mai mare căldura?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 24, 2011 8:09 am  tyk

Dormi

Tu dormi şi luna stă la geam privind
Iar nori tăcuţi te leagănă plăpând,
Stele lucesc peste pleoape obosite
Ce parc-au fost de noapte osândite.

Un gând şi-o floare prinsă-n glastră
Îţi poartă paşii parcă spre fereastră,
Priveşti în vis spre lună şi spre stele
Ce vor s-alunge norii de sub gene.

Te-ntoarce între albele cearşafuri
Şi dormi visându-te prin lanuri,
Nu lua în seamă luna rece şi pustie,
Ea nu-i decât miraj şi-a nopţii feerie.

De-al norilor covor te lasă legănată,
Să nu auzi nici cea mai mică şoaptă;
Cuprinsă de a nopţii caldă desfătare
Precum un prunc la sânul mamei sale.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Mar Mai 15, 2012 3:26 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iul 22, 2011 7:06 am  tyk

Amăgiri

Te amăgesc, te răscolesc
Cu unduiri deşarte,
Te las să pleci departe
Să nu te mai găsesc.

Te-mbăt cu-al florilor parfum
Scăpare să nu ai nicicum
Şi-ţi sorb lumina din priviri
Să văd de poţi să pleci... ori vii ?

Nu te aştept, nu te doresc,
Doar părul vreau să-ţi despletesc,
Să mă ascund în el şi să dispar
Ca să te-ntorci la mine iar.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 10, 2011 3:18 am  tyk

Doar frunze

Sub frunze vreau să mă îngropi
La ţară, în grădină , pe sub plopi.
Să sufle văntul să le răscolească
Să lase iarba să renască.

Cu frunze vreau să mă mângâi,
Să fie ca şi noaptea cea dintâi,
Să fie ceru-ntunecat
Să uiţi că poate m-ai uitat.

Cu frunze vreau să mă-nveleşti
Să uiţi că poate încă mă iubeşti.
Cu-n ciob de gând tu n-o să mă răneşti
Pentru că ştiu, cât de gingaşă eşti.

Dormi-vor frunze poate peste mine,
Iar tu ai să visezi la nopţile senine
Şi din grădină, de prin plopi, la ţară,
O adiere caldă te va chema afară.

Vor trece ani şi zile se vor duce
Aşa cum vântul duce frunzele năuce,
Iar în grădină primăvara va veni
Cu muguri noi şi alte bucurii.

Ca amintire-ţi voi trimite două frunze
Să te aline, mângâind a tale buze
Şi-a vântului tăcută şi suavă adiere
Să şteargă inima de orişice durere.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 10, 2011 3:08 am  tyk

Drum către mine

Mi-am îndreptat paşii către copilărie,
Căutând urme prin păduri şi câmpie.
Mi-am bucurat inima încălzită de soare
Şi m-am lăsat iar furată de dulce visare.

Cunoscute şi calde sunt cărările mele,
Calzi sunt şi paşii ce-au trecut peste ele.
Mi-e dor şi mă doare dulcea chemare,
Iar inima cată mereu...mereu alinare.

Unde s-au dus, către care unghere
Anii frumoşi şi plini de mistere?
Cum să opresc a lumii nepăsare
Şi cum pot eu face să fie doar soare ?

Mă duc cu privirea la mica portiţă
Şi zăresc lângă ea stând , o fetiţă.
Nu-mi vine a crede şi vreau să o prind
Dând să m-apropii, dar pleacă râzând.

Dau frâu bucuriei şi-o iau peste câmpuri.
Vântul prin păr îmi alungă din gânduri,
În priviri mi se scaldă raze de soare,
Iar paşii mă poartă pe aceeaşi cărare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iul 08, 2011 9:05 am  Dorina Ciocan

am citit cu plăcere versurile dv. mult romantism și multă nostalgie, ceea ce dă frumusețe poemelor.gânduri bune!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iul 08, 2011 3:48 am  tyk

Înserare

Prin parcuri şi pe alei parfumate,
Rătăcesc umbre şi tainice şoapte.
Poate şi vântul mai umblă haihui
Printre ramuri şi frunze verzui.

Stau în tăcere singuratice bănci
Neclintite, precum nişte stânci.
O frunză doar, poposeşte alene
Peste tăcerea ce doarme pe ele.

Printre ramuri rătăcesc păsărele
Către cuiburi ce plâng dupa ele.
Precum o umbră noaptea blândă
Încearcă, natura să cuprindă.

Raze de foc spre apus luminează
La fel ca un far, ce zenitul veghiază.
În depărtare straluce doar marea
Peste care se lasă tăcută-nserarea.

Liniştea cuprinde tot ce-i mişcare,
Peste toate coboară a nopţii răcoare.
Pe cer doar blânda lună diafan tronează,
Pierdută-n necuprinsul ce parcă visează.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iul 08, 2011 2:26 am  tyk

Descătuşare

Descătuşare şi un alt început.
Vis, împlinire, sau boare în vânt,
Început şi sfârşit, capăt de drum
Şi trecutul, uitat ca un fum.

Speranţă ce renaşte din scrum,
Din vântul ce aleargă nebun,
Din trecutul cel făr’ de uitare ,
Către o boltă cu stele şi soare.

Noi visuri şi gânduri în noapte
Se transformă în tainice şoapte,
Iar dimineţi îmbrăcate în rouă,
Împart şoaptele nopţii în două.

Ancore ce mă leagă de un trecut
Care nu vrea să mă lase să uit
Şi pagini de carte încă nescrise,
Fac nopţile mele pline de vise.

Zile senine rupte de prin basme,
Alungă a nopţii cer de fantasme
Şi aduc în viaţă culori de curcubeu
Acoperind trecutul de care uit cu greu.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iul 06, 2011 6:19 am  Didina Sava

Duioasa,vesela, jucausa si poznasa poezia "Picături de ploaie"
Sugerez :Se lasă alunecând prin bucle, către giuvaiere
Şi cade între sâni,pierdută-n vaiet de plăcere.
Felicitari !... flower

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iul 06, 2011 5:58 am  tyk

Picături de ploaie

De razele de soare stau agăţate parcă
Trei picături de ploaie, puse aşa pe ceartă.
Una ar vrea să-ţi umezească ochii
Ştergând a ta privire de tăcerea nopţii.

Alta ar vrea încet ca să coboare
Spre gura-ţi dulce aducând răcoare,
Dar stă în cumpănă şi se gândeste,
Dacă răcoarea să aducă ea nu reuşeşte?

A treia, ce pare-a fi mai înţeleaptă,
Vrând să aleagă calea cea mai dreaptă,
Alunecând prin bucle către giuvaiere
Cade între sâni,pierdută-n vaiet de plăcere.

Dar cât stau ele, ce şi cum să vadă,
Alte surate s-au adunat fără zăbavă
Şi s-au pornit aşa deodată toate
Stricând disputa celor trei şi-a lor
gânduri deşarte.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Mier Iul 06, 2011 11:28 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Iun 27, 2011 11:21 pm  tyk

O lacrimă

O lacrimă plânge în mine,
Dar sufletul rămâne uscat.
Aştept să vină un mâine
Peste al meu trup însetat.

Rătăcesc prin a nopţii pustiu,
Printre stele nemuritoare,
Paşii mă poartă fără să ştiu
Într-o lume tăcută,nepăsătoare.

Închid ochii peste a mea rătăcire
Şi vreau iar să găsesc drumul
Spre o lacrimă ce nu mai revine
Să alunge din mine pustiul.

Orologii răsună în noapte,
Iar vântul dă semn de furtună.
Undeva se aud nişte şoapte
Şi un câine ce urlă la lună.

Durere ce plângi ca un râu
Dar ochii tu mi-i faci uitaţi,
Nu-ţi arunca roua în pustiu,
Îndură-te de ochii mei uscaţi.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Iul 21, 2013 6:12 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iun 21, 2011 7:09 am  tyk

Atâtea câte sunt

Atâtea mări perfide mi se strecoară-n cap
Cu valuri uriaşe de care vreau să scap.
Atâtea mări imi cată inima ce se-nfioară
De-a lor nisip pustiu, de-a lor gheaţă polară.

Atâtea gânduri îmi aduc în suflet teamă
Şi nu mă lasă să pun geană peste geană.
Atâtea vise mi-au rămas neterminate,
Deşi încerc mereu în fiecare noapte.

Atâtea taine se vor a fi descoperite,
Dar viaţa-i efemeră şi mergem înainte.
Atâtea căutări deşarte şi calde regăsiri
Neîncetat ne urcă spre culmi de împliniri.

Atâtea sunt prea multe sau poate prea puţine
Din tot ce se întâmplă în această lume.
Atâtea câte sunt eu cred c-ar fi de-ajuns
Ca să pătrundem tot ce este nepătruns.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Mar Mai 15, 2012 1:01 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iun 15, 2011 10:34 am  Maricica paval

Iti simt privirea ce ma cearta
C-am plans prea mult pentru nimic
Iti simt privirea dojenitoare
Iar eu privirea –mi nu pot sa ridic.
Gandul tacut din nou ma-ntreaba
Ce-am inteles , ce-am invatat
Din tot ce am vorbit o vara
Si daca toate le-am uitat.

Acum chiar nu stiu cine sunt
Ma lupt cu ape- nvolburate
Sunt praf de stele , sau pulbere zburand
Sunt fir de iarba ce se pleaca-n vant.

Si chiar de ploua dragul meu prieten
Si chiar daca din norii cad picaturi
Trasura va porni din nou la drum.
Iar caii asculta al meu indemn
Si stiu c-asteapta doar un semn


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iun 14, 2011 7:21 am  tyk

Gând pentru gândurile tale

Mă legăn pe margini de ape
Cu privirea-mi pierdută departe,
Îmi caut cuvintele-n adâncuri
Şi printre nori purtaţi de vânturi.

Privesc cum umbre vin de niciunde,
Adâncuri din ape ce mă înfioară
Viaţa mă cheamă şi mă pătrunde,
Iar inima se zbate ca într-o gheară.

Stau aici ca un semn de-ntrebare
Şi privesc râul cum curge în vale,
Mâinile-mi stau ca un semn neştiut
Cine sunt şi încotro mă duc,ca să uit?

Mă văd în a apei oglindă tremurătoare
Şi aş vrea să mă ducă cu ea tot la vale,
Orice durere şi supărare să-mi şteargă
Să fiu aşa, precum un fir de iarbă.

Liber sub soare gândul îmi zboară
Pierdută sunt parcă de orice chemare,
Păsări se-nalţă spre cer fără teamă
Eu, stau aici ca un semn de-ntrebare.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Noi 20, 2011 6:35 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Iun 13, 2011 9:04 am  Maricica paval

Cautarile din noi .....sau de dincolo de noi ....

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Iun 13, 2011 3:56 am  tyk

Căutări

Trec zile şi nopţi fără lună şi stele,
Iar eu rătăcesc cătând către ele,
Mereu mă frământ şi pun întrebări
Lunii şi stelelor ascunse prin nori.

Paşii mă poartă spre iubirea pierdută,
Mă trezesc dimineţile, mereu abătută,
Rătăcesc printre vise şi nori de pustiu
Căutând alinare, până în noapte târziu.

Pe alei şi prin parcuri e ţipăt de soare,
Dar inima-i tristă şi pieptul mă doare.
Perechi peste tot se văd împreună,
Doar eu stau aici cu tăcerea de mână.

Unde să-mi îndrept paşii, privirea,
Spre ce colţ de zare, ori capăt de mare?
Cum să găsesc din nou fericirea
Şi unde-o să-mi aflu din nou alinare?

Timpul se scurge învingând infinitul,
Iar eu tot mai caut să aflu sfârşitul.
Privirea-mi înnec în petale de floare
Cu speranţa că voi gasi un răspuns,
la a mea căutare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iun 11, 2011 10:06 am  Maricica paval

Si chiar de ploua dragul meu prieten
Si chiar daca din nori cad picaturi
Trasura va porni din nou la drum.
Iar caii asculta de indemn
Si-asteapta doar un semn.


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iun 11, 2011 3:48 am  Didina Sava

Se-adună nori prin depărtata zare,
Iar printre flori se simte o rumoare
Şi frunzele sătule parcă de căldură
Fac reverenţe vântului ce le-nconjură


Şi-n inimă s-a pogorât răcoarea
Coboară, precum însăşi înserarea
Împrejur natura-ntreagă se agită
De taina nopţii blând ademenită

Şi pe tocitele trotuare,prin parcuri,pe alei
Pe sub castani şi salbe aurii de flori de tei
A apărut aşa fără aviz, la întâmplare
O pată mică si mai închisă la culoare.


Şi lângă ea, aproape, în secunda următoare
O altă pată se aşează, tăcută, călătoare.
Astfel s-au aşezat la rând zeci de surate
Odată cu neliniştita şi misterioasa noapte.

Dar iată, pas de cavalerie răsună,
Tropot de herghelii ce se adună,
Iar o lumină, ţâşneşte orbitoare
Feeric îmbracă totul în culoare.


Etc......Iertati-ma ca imi bag nasul si dau sugestii la obiect, dar poezia are mult lirism si o pornire prea buna ca sa nu semnalez imperfectiunile.... adiac sa evitati sa terminati cu aceeasi rima la toate cele patru versuri dintr-o strofa

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iun 11, 2011 2:36 am  tyk

Ploaia

Se-adună nori prin depărtata zare,
Iar printre flori se simte o rumoare
Şi frunzele sătule parcă de căldură
Fac reverenţe vântului ce liniştea le-o fură.

Şi-n inimă se simte parcă răcoarea
Ce se coboară precum înserarea.
Împrejur natura întreagă se-agită
De adierea nopţii blând ademenită.

Şi pe tocitele trotuare, prin parcuri, pe alei,
Pe sub castani şi salbe aurii de flori de tei,
A apărut aşa fără aviz, la intâmplare
O pată mică şi mai închisă la culoare.

Iar lângă ea, aproape, în secunda următoare
O altă pată se aşează, tăcută, călătoare.
Astfel s-au aşezat la rând zeci de surate
Odată cu neliniştita şi misterioasa noapte.

Dar iată, pas de cavalerie răsună,
Tropot de herghelii ce se adună,
Iar o lumină, ţâşneşte orbitoare
Feeric ce îmbracă totul în culoare.

Oare prin cer pornit-a vreo trăsură?
Sau cineva cu biciul işi mână caii-n şură.
Nu...sigur, m-am dumirit ce e cu astă trudă
Când mi-am simţit pe piept cămaşa udă.

Dar pentru că oricum nu mai contează
Şi e târziu, iar tu nu mai eşti trează,
Eu o să plec cu ploaia la plimbare
Încet, prin bălţile de pe trotuare.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Dec 09, 2012 1:56 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iun 10, 2011 12:44 am  tyk

Mulţumesc frumos atât pentru lecturare şi aprecieri,cât şi pentru sfaturi.Un adevărat prieten este cel care te laudă, dar în primul rând cel ce te critică.În aceasta sălăşluieşte adevărata prietenie.Voi lua în considerare sfaturile, dar voi cere şi iertare pentru că uneori scriu direct şi omit să mai fac unele retuşuri necesare şi chiar elementare de altfel. Dar ce ne-am face dacă nu am fi supusi greşelilor? Voi încerca să îndrept greşelile, iar de voi folosi cuvintele ,,o să vă trec pe răboj ca şi coautoare Smile ".
Cu stimă acelaşi... tyk.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iun 08, 2011 11:44 am  Maricica paval

Un zbor haotic...si locul nu-mi gasesc
Si-atat de mult as vrea sa m-odihnesc
Din zborul meu sa ma opresc .
Pierduta in zare imi este privirea
As vrea ca sa plec , dar sa si raman
Continui sa zbor, locul meu cautand.
Intr-o lume ce parca nu-mi apartine
Astept un raspuns ce nu vine.
Si voi zbura mereu , mereu
Chiar daca-mi va fi foarte greu
Pentru ca n-am un loc al meu.

Versuri minunate -care m-au impresionat pana la lacrimi , ca sa nu spun ca am plans.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iun 08, 2011 5:17 am  Didina Sava

Mi-a placut poezia dvs " Întrebări" si pentru ca mi-a placut va sugerez cu calda prietenie niste mici modificari in asa fel incat versul sa aiba aproximativ acelasi nr de silabe si sa nu se piarda din muzicalitatea textului

de ex. eu as spune asa :

Cu gândul cel tăcut zăbovesc şi m-alin,
Iar inima-mi se zbate în amarnic chin.

....................................


Cu stelele mă sfătui şi vorbesc,
Prieteni vechi şi noi,nu-i mai găsesc.


................................................

Să-mi las paşii zăbavnici intr-al meu destin
Iar inima...cum să mai poarte acelaşi chin



Am sugerat schimbarea rimei la ultimile doua versuri din strofa a patra intrucat atunci cand toate cele patru versuri se sfarsesc cu aceeasi rima nu suna bine in muzicalitatea versului.

In rest va felicit si va multumesc ca imi vizitati site-ul si postati in blogul dvs personal

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iun 08, 2011 4:55 am  tyk

Întrebări

Tăcut, cu gândul zăbovesc şi mă alin,
Iar inima-mi se zbate în amarnic chin.
Pierdută în zare îmi este privirea,
Unde găsi-voi eu fericirea ?

Întrebări şi răspunsuri neterminate
M-aruncă în hăuri, tot mai departe.
Cum să găsesc odihna sufletului meu?
Şi unde-i iubirea ce o caut mereu?

Cu stelele mă sfătui şi vorbesc,
Prieteni vechi şi noi, nu-i mai găsesc.
Tăcută mă-ntreabă până şi luna,
De ce mă frământ şi ce caut într-una ?

Cine îmi spune sufletului, cum să afle cărare?
Către ce parte a lumii şi către care chemare
Să-mi las paşii zăbavnici într-al meu destin?
Iar inima cum să mai bată străpunsă de chin?

Unde să-mi las ochii să se-odihnească,
Iar gândul, unde să se oprească?
Cum să unesc marea cu cerul
Şi depărtării să nu-i mai duc dorul?

Lăsa-voi în urmă tot ce mă doare,
Voi merge-nainte spre lumina din zare.
În ochi şi în suflet voi sădi bucuria,
Voi lăsa celui de sus, să-mi arate tăria.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Dec 09, 2012 12:42 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iun 07, 2011 11:08 pm  tyk

Zbor haotic

Gânduri mă cheamă din nou către zare,
Nu-mi găsesc calea şi nu mai am stare.
Umbre, dureri şi-un trecut făr de uitare
Mă fac să-mi iau zborul, să cat alinare.

Mă-ntorc tot mai des către ani ce s-au dus
Căutând întrebărilor mele răspuns
Şi chiar dacă nori îmi întunecă zarea,
Nicicând eu nu voi opri căutarea.

Paşii mă duc pe cărări mult umblate
Şi visuri mă poartă nebune în noapte,
Iar zorii mi-aduc în tainice şoapte
Gânduri răzleţe ce mă cheamă departe.

O pereche sau două de aripi mi-ar trebui
Să cutreier cerul, într-o singură zi.
Să mă întrec cu vântul şi gândul în zbor
Şi să uit, însemnele cuvântului dor.

Dar asta mi-e firea şi locul sub soare
Şi chiar fără aripi am să zbor peste mare.
Să dau vieţii crâmpei de culoare,
Într-o lume ce încearcă haotic să zboare.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Noi 20, 2011 6:44 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mai 10, 2011 12:25 am  tyk


Călători

Fie că vrem sau nu, toţi suntem călători,
Iar paşii de ne sunt mai grei sau poate mai uşori
Să-i retrăim cu bucurie-n fiecare zori
Şi viaţa ne va fi ca un buchet de flori.

Să nu lăsăm tristeţile să ne doboare,
Pentru că totul e frumos sub soare
Şi zilele nu sunt decât petale
Ce garnisesc a vieţii noastre cale.

Călători prin astă lume plină de vise şi orori
Prin ale ei cotloane pline de comori
Rătăcitori prin univers şi visători,
Să nu uităm că viaţa-i plină de culori.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mai 09, 2011 11:37 pm  tyk

Tăcerile nopţii

Tăceri se aştern peste câmp de tristeţe,
Iar vânturi răscolesc tufarele răzleţe.
Nori cenuşii se aştern peste gânduri
Şi noaptea coboară pustie prin crânguri.

Noian de stele se aştern peste noapte
Şi gândul tresare la gingaşe şoapte.
Să dormi nu poţi, de vise n-ai parte,
Lungă e noaptea, iar ziua-i departe.

Tăceri se aştern peste mare,
Undeva un ceas a tăcut ...mi se pare.
Pierdută e luna sub nori de răcoare,
Pierdută şi tu, dar unde eşti oare ?

Lasă tristeţea să plece în ceaţă,
Ascultă ... bate un ceas spre dimineaţă.
Vino să-ţi şterg lacrima de sub geană,
O altă zi vine ....să nu ai teamă.

Tăceri se aştern peste albele valuri
Şi gânduri zâmbesc rătăcind pe la geamuri
Privind la frunzele ce cad printre ramuri,
Iar luna coboară tăcută şi ea, peste dealuri.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mai 09, 2011 10:54 pm  tyk

Frânturi de viaţă

Frânturi se aştern tăcute printre gânduri
Precum culorile, pe aripi noi de fluturi.
Îşi cată calea cea de la-nceputuri
La fel cum fac pe ramuri adormiţii muguri.

Aleargă parcă , se întrec şi cată spre lumină,
Dorind zile cu soare şi viaţa cât mai plină.
Se amăgesc, îşi fac speranţe şi visează.
Sunt doar frânturi din viaţa care dormitează.

De undeva vreo două trei frunzare vestejite
De-a vântului suflare tainic răscolite,
Se-nalţă şi viaţă parca-r vrea să prindă
Străpunse de a timpului oglindă.

Din alt ungher mai încălzit de soare
Se-arată îndrăzneţ câteva gâze lucrătoare.
Şi-acestea sunt crâmpee de viaţă trecătoare
Ce vor să cucerească astă lume mare.

Iar peste toate astea, vin ale mele gânduri
Precum nisipul mării din străfunduri,
Dar sunt precum mlădiţele de prin păduri
În acest mare univers, doar mici frânturi.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Apr 21, 2011 10:56 am  tyk

Bat clopote

Clopote în noapte răsună,
Iar cei plecaţi se adună,
Clopote răsună în noapte
Şi Iisus calcă pe moarte.

Răsare o nouă dimineaţă
Şi ne trezim iarăşi la viaţă.
Din nou va fi bucurie mare,
Din nou va fi viaţă sub soare.

Clopote vestesc bucuria,
Clopote vestesc veşnicia,
În inimi se naşte speranţa,
În inimi iar pâlpâie viaţa.

Cete de îngeri se-adună,
Să ne aducă vestea cea bună.
Se luminează orice-ntristare
Şi pe pământ este iar soare.

În cer şi pe pământ clopote cântă
Făptura întreagă cuvântă,
Peste tot răsună cântare,
Iisus ne-a iertat; viaţa nu moare .



Ultima editare efectuata de catre tyk in Sam Apr 14, 2012 1:30 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Apr 15, 2011 11:30 pm  tyk

Un semn de-ntrebare

Să fie prietenia doar un semn de-ntrebare ?
Chiar aşa!.. să tăiem frumuseţea în floare?
Să fie aceasta marea-ntrebare?
Cine sunt, unde merg şi ce caut sub soare ?

Ar fi prea simplu să răspund la-ntrebare,
Dar n-aşi mai fi eu, cel de sub soare
Catalogat fiind, doar un semn de-ntrebare
Şi totuşi, cine să fiu oare ?

Pot fi călătorul, visătorul, vânzătorul
De vise,căutătorul sau doar cititorul,
Cel ce îţi strigă adevărul în faţă
Dureros poate, ce te trezeşte la viaţă.

Pot fi zidul în care loveşti cu putere
Când nu mai poţi duce imensa durere,
Sau umărul unde găseşti alinare
Când bucurie e-n suflet ori lacrimi amare.

Pot fi acela ce ştie să tacă şi să asculte
Când gândurile tac şi vorbele-s mute,
Cel neştiut, necunoscut şi nevăzut,
Cel ce în inimă şi suflet mereu e ştiut.

Voi continua în cele ce urmează cu altceva, ceva care nu cred că mai necesită un titlu anume, zic eu că este şi aşa suficient de semnificativ, dar care se leagă poate de ,,Singurătăţile noastre" .....poate altfel de singurătăţi, dar tot singurătăţi.

..................

Te-am urât fată dragă, că mi-ai luat bucuria
Lăsându-mi doar cântul dar luând veselia.
Te-am urât fată dragă, că ai urcat către stele
Crezând, că-i mai bine să străluci printre ele.

Unde să merg, să mai văd focul din plete
Şi cui voi mai duce flori în buchete?
De ce mi-ai lăsat privirea pustie
Cu sufletul gol şi plin de suspine?

Pentru cine vor bate palmele mele
Când tu ai plecat să cănţi printre stele?
Şi cum să-nţeleg că nu vei mai fi niciodată
Tu, cea cu părul de foc dragă fată.

.......şi înapoi la alte gânduri

Gândurile

Din gânduri clădim nestemate
Când ne trezim târziu peste noapte.
În gânduri ne clădim nemurirea
Şi tot în gânduri simţim
când ne-mbată iubirea.

Prin ele, tăcutele şi neştiutele
Dăm glas şi strigăte plăpânde
Vin, parcă să ne facă văzuţi şi auziţi
De cei ce trec pe lângă noi tăcuţi.

Şi totuşi, din a lor tăcere
Se naşte bucurie şi durere
Ce rabufnesc afară nestinghere
Către acei ce ţipă prin unghere.

Nu poţi să-nchizi a gândurilor uşă
Şi să-ngropi totul în cenuşă,
Dar poţi deschide largi ferestre
A sufletului aripi să se-ntindă,
liber către creste.

Ceas de rugă

Ne strângem mâini către rugă
În astă lume tăcută, zăludă.
Ne înălţăm ochii spre zare
Căutând liniştea, liniştea ce ne doare.

În lacrimi ne-ndreptăm uneori cu privirea
Şi vrem să uităm care ne este menirea.
Doar cerul e cel către care ne-dreptăm cu speranţa
Şi Cel care mereu ne dăruie viaţa.

De-i ceasul târziu şi ziua-i pe ducă,
Iar mintea goneşte aiurea năucă,
Genunchi obosiţi de vremea trecută
Să-i îndoim tăcuţi, din nou către rugă .


Clipă suntem

Alergăm către un timp ce ne cuprinde
Venind de nicicând, de niciunde,
Navigăm printre site-uri şi umbre
Către zile tăcute şi sumbre.
Trăim într-o lume nebună
Unde rutina devine stăpână.
Dăm din coate prin marile aglomeraţii,
Ne-mpingem şi ne răstim unii la alţii,
Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tramvaie
Şi aşa, tot mai des, ne facem viaţa greoaie.
Ne avântăm în bolizi pe autostradă,
Renunţăm la tot ce e sfânt,
Uităm că suntem doar secundă
Şi trecem nepăsători pe pământ.
Ne amăgim cu clipe de feerie
Ce trec peste noi ca un vânt
Şi uităm să dăruim bucurie
Celor ce-au fost, celor ce sunt.
Uităm de prieteni şi chiar de duşmani
În goana nebună după averi, după bani
Şi pierdem odată cu-acestea dragoste, iubire şi ani.


Anomalii de primăvară

Peste întreaga făptură
Ce se zbate între iubire şi ură,
Tot nori plumburii se adună
Reci şi străini, fără pic de căldură.

Printre raze ce parcă te-ngheaţă
Zvâcniri de aripi caută drum către viaţă,
Iar pe alei tremurânde lalele
Petale-şi deschid, să alunge frigul din ele.

Vânturi ce se rostogolesc de pe creste
Se reped cu răceală-n ferestre,
Să sperie flori ce zâmbesc de prin glastre
Şi căldura din vieţile noastre.

Tremură muguri pe crengi zdrenţuite
De vânt, şi pomi îmbrăcaţi în ii înflorite,
Îşi şoptesc în fiece zi la vreme de seară
Că astea-s doar, anomalii de primăvară.

Şi rândunele iar se vor întoarce
Să-şi primenească cuiburile vechi,
În haine noi natura iar o să se-mbrace
Şi iarăşi bucuria va străluci în ochi.

Parfum de liliac


Prin colţuri de grădină
Se simte iar miros de liliac
Şi la pârâu în vale, cântec de brotac
Se-aude tainic şi suspină.

Suspin şi blândă desfătare
Adie, prin parcuri şi boschete,
E semn că liliacul este-n floare,
Iar pe alei se plimbă tinere cochete.

Parfum, explozii de culoare
Dau ghes pe margini de trotuare,
Iar printre crengi işi fac de cap
Câteva păsări şi-un miros de liliac.

E Mai şi liliacul a-nflorit
Aşa cum spune vechiul cânt,
E Mai şi este sărbătoare
Când liliacul, grădinii dă culoare.

Pe Sadoveanu parcă îl zăresc
În umbra unor flori liliachii,
Copii, în jur se-ngrămădesc
Ca să asculte, iar poveşti hazlii.

E rece azi, de dimineaţă
Şi-un vânt năuc ne cam îngheaţă,
Dar totuşi, este primăvar-acum
Şi prin livezi ne-mbată a liliacului parfum.

Valuri şi vânturi

Prin gânduri cu petale-mbrăcate
Şi priviri rătăcite departe,
Se văd depărtări ce-ntunecă zarea,
Şi vânturi turbate ce tulbură marea.

Din străfunduri se ridică spre soare
Parfum de-nnoire şi dulce chemare.
Străluce în cântec de păsări iubirea,
Se trezeste natura....îşi face menirea.

Se ‘nalţă nisipuri purtate de valuri
La fel cum şi gânduri urcă spre piscuri.
Ies la iveală tăcutele-adâncuri,
Iar ziua şi noaptea devin tot mai tulburi.

Doar soarele-mbracă tot în culoare
Şi câmpuri şi maluri şi-adâncuri de mare,
Patrunde chiar şi în inimi zdrobite,
Aducând iar speranţă şi zile-nsorite.


Parfum de magnolii

Un parfum de magnolii m-a scos azi afară.
E soare şi senin , e primăvară.
Gânduri năvalnice mă tulbură iară
Mi-e bine, şi ....e primăvară.
Paşii mă poartă nicăieri şi niciunde,
Parfumul de magnolii din nou mă cuprinde .
Mă las sărutat de mireasma placută,
Iar lumea din jur la mine se uită.

Merg înainte, mă pierd în mulţime ,
Văd şi salut o grămadă de lume .
Mă uit iar la mine ...mi-e bine
Şi merg mai departe cu gândul la tine.
Ştiu, e visare şi ne-împlinire,
Dar vreau să merg aşa în neştire.
Mă uit către soare , se uită la mine
Şi-o lacrimă cade, cade în mine,
Iar parfumul de magnolii rămâne.

Prin crânguri, primăvara


Dusum-au paşii prin poieni
La începutul aste-i primăveri
Şi m-au lăsat, să rătăcesc prin gânduri
Tot adunând miasme noi din crânguri.

Mergând aiurea prin frunzare
Cu ochii tot scrutând întinsa zare,
Coprins eu fost-am de visare,
Cu inima cătând nespusă alinare.

De pe sub frunze şi raze jucăuşe,
Îmi ies în cale buchete de brânduşe.
Mă chiamă parcă şi-mi caută privirea.
Ştiu ele oare care îmi e menirea?

Prin rămurişuri încă amorţite
Câteva vrăbii, se zbenguie cam zgribulite.
Pătruns de frig , la rândul meu
Încă mai rătăcesc prin crâng, fără să vreau.

O adiere rece mă străpunge,
Iar visul meu, tăcut se frânge.
Adun în grabă câteva brânduşe
Şi paşii mi-i îndrept, spre cerul de cenuşe.

Mulţumire

Un pic de frig, şi-un pic de cald ,
Din tot câte puţin eu trag ,
Mă zvârcolesc şi mă zburlesc
la cei din jur ,
Dar pace parcă n-am nicicum .
Caut mereu şi rătăcesc într-una ,
Deşi eu ştiu...... aşa departe-i luna.
Cu nimeni n-am nimic
Şi vreau să fiu lăsat in pace.
Puţin mi-e frig , puţin mi-e cald,
Dar asta e şi n-am ce face.
Sunt mulţumit cu ce primesc,
Dar şi mai mulţumit mă simt,
atunci când dăruiesc.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Dum Dec 09, 2012 12:51 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Apr 14, 2011 12:14 pm  Dorina Ciocan

bine ai venit , tyk!

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 6 din 7 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum