Ultimele subiecte
» Mihaela Moşneanu
Joi Oct 19, 2017 10:53 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Mier Oct 18, 2017 6:17 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Joi Iun 01, 2017 9:42 pm Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Singurătăţile noastre-Titi Nechita

Pagina 4 din 7 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

08042011

Mesaj 

Singurătăţile noastre-Titi Nechita









Doar gândurile

Noian de gânduri în cap se adună,
Se-ngrămădesc mereu către gură
Dar se opresc, iar nerostite
Şi  iar e tăcere, ca mai-nainte.

       Cum să faci gândul să-şi afle’mplinirea
       Şi patima gurii să-şi spună menirea?
       Cum să laşi, frâu liber chemării
       Ce tainic se-nbracă în umbra’nserării?

Ne bântuie somnul ce se zbate sub geană
Şi-a nopţii tenebre pătrund fără teamă
Prin ochii închişi şi colţuri tăcute,
Unde-i pustiu şi doar vântul se-ascunde.

       Şi rătăcim aşa, prin a nopţii tenebre,
       Iar timpul, tăcut şi agale se pierde.
       Doar gândurile ce ne înfioară
       Ne lasă, la fel de tăcuţi în frigul de-afară.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Lun Mai 09, 2011 6:57 am, editata de 11 ori
avatar
tyk

Numarul mesajelor : 306
Varsta : 62
Localizare : IAŞI
Data de inscriere : 08/04/2011

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

Singurătăţile noastre-Titi Nechita :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 12, 2012 8:19 am  tyk

D-na Didina, mulţumesc de trecere şi aprecieri.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Sept 07, 2012 10:07 pm  Didina Sava

splendida poezia Timpule...felicitari!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Sept 07, 2012 8:23 am  tyk

Timpule…

Tristeţi se-adună în zidire;
Aşa e scris întregii firi.
Dar fericirea prinsă-ntr-o clipire
Adună-n ea zeci de trăiri.

Un vaier încă se aude
Prin anvonuri de biserici,
Glasuri tulburi şi zălude
Rătăcesc printre agnostici.

Meşteri cetluiesc în piatră
Nemurirea unei lumi;
Care va fi clipa noastră,
Când mereu tu ne sugrumi?

Timpule, ce sapi mormântul
Peste umbrele pustii,
Unde vom găsi veşmântul
Pentru alte dinastii?

Care ziduri de biserici
Vor mai îngropa tristeţea?
Şi ce ani apocaliptici
Ne vor arde tinereţea?

Din adâncuri de tenebre
Vremuri noi vor răsări,
Vom uita clipele sumbre,
Timpuri noi vor licări.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 05, 2012 9:03 am  Dorina Ciocan



multumesc de semnul lecturii! har si inspiratie!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 02, 2012 3:03 am  tyk

Pauză… de lucru

Stau hărleţul şi lopata
Rezemate de un gard;
Vor să li se facă plata
C-au lucrat la bulevard.

-Cât este ziua de mare
Un şanţ lung eu am săpat,
Iar pământul a fost tare
Uite, tot am asudat!

-Eu, în urma ta, se pare,
Ce-a rămas am adunat!
(Îi strigă lopata tare)
Nu te face c-ai uitat!

-Aşa este precum spui!
Zise hârleţul fălos,
Dar nu-i pasă nimănui
Cât am fost noi de folos!

-Vrem sa fim remunerate
Pentru munca ce-am prestat
Şi să fim chiar premiate,
Iar efortul respectat!

-Ia, mai terminaţi cu vorba!
Zise roaba dintr-o parte;
Aţi stricat şi toată iarba,
Capete seci, fără carte!

Cine-a mai văzut vreodată
Şi cui i-a trecut prin gând,
Un hârleţ şi o lopată
Singure pe drum lucrând?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Aug 24, 2012 4:10 am  tyk

Raul, îţi mulţumesc de semn cu aceeaşi prietenie.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Aug 21, 2012 12:45 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Vă salut şi vă transmit gândurile mele bune! Cu prietenie, Raul

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Aug 18, 2012 10:59 pm  tyk

Nu mai vreau

Mă dor pietrele din mine
Când păşesc peste gorgane,
Nu mai vreau s-aud suspine
Printre valuri diafane!

Lacrimile-mi curg pe gene
Precum ploi diamantine,
Creionând zeci de desene
Peste noaptea care vine.

Vreau ca timpul să-mi aline
Toate vechile blesteme,
Vreau să-mi fie iarăşi bine
Să nu am de ce mă teme!

Nu mai vreau să văd durere,
Nici castele-n prăbuşire,
Vreau o blândă adiere
Şi doar cânt în plăsmuire!

Iar din mlaştini de tenebre
Să răsară doar safire,
Nu mai vreau zile funebre;
Vreau o viaţă de iubire!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Aug 15, 2012 5:59 am  tyk

Bunica şi pisica

Stau pe masă, nemişcate,
Două oale mari cu lapte;
Doar pisica dă târcoale
Privind cu jind către oale.

S-a facut cam curioasă,
Vrea să vadă ce-i pe masă;
Se tot uită la bunica,
Dar ea nu-i spune nimica.

Miaună, se învârteşte,
Deloc nu se dumireşte;
Tare-i mai miroase bine!
Abia de se mai abţine.

Iese bunica din casă,
Ea şi sare sus pe masă;
Se trezi pe ne-aşteptate
Cu mustăţile în lapte.

-Tare-i bun, îşi spuse hoaţa
Lingându-şi de zor musteaţa;
Doar că-n timp ce se-nfrupta,
O surpriz-o aştepta...

Drept în uşă sta bunica
Privind ce făcea pisica.
-Jos, ruşine să îţi fie!
De-asta-mi esti acum tu mie?

Te-am ţinut cu drag în poale,
Iar tu dai iama prin oale?
Cum să te mai las în casă
Când tu te cocoţi pe masă?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Aug 10, 2012 10:11 pm  tyk

Pustiu

Stau aici în pragul porţii
Şi-mi aştept cu dor băieţii,
Stau şi împletesc colţuni
Să mai uit amărăciuni.

Dar m-oi duce printre vii
Să mai alung din stihii,
Că satu' s-o-mpuţinat;
Multă lume-o-nstrăinat.

Te privesc dintre ostreţe
Nişte babe vorbăreţe
Ce li s-o uscat vederea
Cât şi-or povestit durerea.

Cântă buha a pustiu
Peste satul pământiu,
Iar în capul satului
Cresc crucile neamului.

Sara se lasă pe deal,
Plânge dorul din caval,
Nu mai sunt mioarele
Să pască ponoarele.

Du-te, dorule,-n pustiu,
De tine să nu mai ştiu!
Să se-ntoarcă zilele,
Să văd iar albinele

Florile adulmecând
Şi flăcăii iar cosind,
Să văd iarăşi horile
Cum îmbracă zările.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Vin Aug 17, 2012 2:03 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Aug 07, 2012 10:06 am  tyk

Mulţumesc frumos d-na Didina, se pare că aveţi spiriduşi la pândă, pentru că abia ce am terminat-o şi postat-o că aţi si luat-o în vizor.
Încă odată mulţumiri.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Aug 07, 2012 9:56 am  Didina Sava

Bravo!... minunata poezie pentru copii.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Aug 07, 2012 9:47 am  tyk

Azorel

Prin ogradă, Azorel
E cel mai aprig căţel;
Nu e loc în bătătură
Să nu auzi a lui gură.

Orătănii fel de fel,
Toate ascult-acum de el;
Cât este ziua de mare
Astâmpăr deloc nu are.

Prin livadă şi grădină
Nu intră nici o albină;
Doar el trebuie să ştie
Ce treabă ai tu prin vie!

Păsările din ogradă
Şi mieluţii din livadă,
Purceluşii din coteţ;
Toţi îl ştiu căţel isteţ.

Doar cocoşul, pintenatul
Face-acum pe supăratul
Şi cântă pe gard de zor
Că nu-i place de Azor.

Nu-nţelege el prea bine;
Să nu meargă la vecine!?
Cum adică? Nu-i comvine!
Să fie oprit de-un câine?

Dar de când a fost salvat
Şi de uliu nemâncat,
A uitat de supărare
Şi de-a lui înfumurare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Aug 05, 2012 12:13 pm  Maricica paval

Săraca ţară bogată…
Spre alte zări plecat-au multi români
Căci ne-au vândut bucată cu bucată
În fruntea ţării sunt nişte păgâni.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Aug 04, 2012 10:08 pm  tyk

La revedere, doar…

Adio sau mai bine spus, la revedere
Voi jucării uitate prin unghere
Şi vouă cântecele minunate,
Las ale mele gânduri toate!

La revedere, poezii ghiduşe
Şi basme cu pisoi şi găinuşe,
La revedere... adio nu vă spun;
Nu vreau să fiţi mâncaţi de-un căpcăun!

La revedere doar, prieteni dragi
Ce staţi acuma prin desagi,
Pe orice drum vom apuca,
Nicicând de voi nu vom uita!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Iul 30, 2012 1:43 am  tyk

Vânduţi şi goi

Ne-am ridicat pe-acest meleag
Din rădăcini demult apuse
Şi am ajuns popor pribeag
Pe mâna unor legi impuse.

Cu sânge semănat-am glia
Să ne-apărăm pământul sfânt
Şi mândri ne-am purtat făclia
Curaţi în suflet şi cuvânt.

Am fost o sabie de neînfrânt
Pentru acei ce-au năvălit,
Am fost şi scut şi legământ
Şi toţi pe rând ne-au umilit.

Ne-am dus mereu la porţi străine
Sperând să fim recunoscuţi,
Dar am primit făgăduieli meschine
De la acei bogaţi şi prefăcuţi.

Mereu sperat-am la mai bine,
Dar ne-am trezit furaţi de hoţi;
Ni s-au furat chiar şi destine
Conduşi de alţi fanarioţi.

Avut-am moştenire mare
Pe veci lăsată de strămoşi,
Dar am ajuns cu ochii-n soare
Slăvindu-i iar pe mincinoşi.

Stăm iarăşi la aceeaşi poartă
Zidită-ntre apus şi răsărit,
Sperând în van la altă soartă
Pentru un neam prea asuprit.

Istoria e scrisă şi iarăşi se repetă,
Din nou suntem trădaţi; vânduţi
De altă clasă slută, desuetă,
Spre sărăcirea celor mulţi.

Ne spunem păsul prin jurnale
Şi ne îngrămădim la sfinţi
Să mai primim vreo trei sarmale
Ori poate şi vreo trei arginţi.

La porţi europene batem iar
De parc-am fi din altă lume,
Suntem priviţi cam glaciar
Şi ne lovim iar de cutume.

Cât oare va mai fi să treacă
Până ce lumea asta s-o schimba?
Iar astă ceată mată şi buimacă,
Sătulă, în sfârşit, va sucomba.

Şi ne vom ridica iarăşi privirea
De prin gunoaie şi din gropi,
Iar peste toţi veni-va abolirea;
În veci nu vom mai fi miopi!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 29, 2012 9:25 pm  Dorina Ciocan

un semn de trecere cu drag!

te asteptam pe 4 august ora 11 la muzeul Sadoveanu unde vom avea niste lansari de carte. speram sa poti ajunge

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iul 27, 2012 3:20 am  tyk

Trăim şi plângem

Trăim visând la marile speranţe
În astă lume plină în declin,
Ne punem viaţa în balanţe,
Dar îl aplaudăm pe Chaplin.

Plutim adesea între două lumi
Plătind tributul pentru asta;
Îţi vine uneori să te sugrumi,
Dar viaţa iar ne joacă festa.

Mai mergem încă prin biserici
Să ne rugăm pe la cei sfinţi,
Redevenim apoi amnezici;
Iar alergăm după arginţi.

Plângem şi rătăcim prin lume
Adesea fără ţel şi fără rost,
Ne consolăm cu proaste glume
Şi ne urmăm traiul anost.

Trăim visând, plătim şi plângem
Ai noştri paşi către declin,
Avem încă putere să alegem
Şi să ne bucurăm de Chaplin.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iul 20, 2012 9:15 am  tyk

Amintiri pentru mai târziu

Încet, încet se umple tolba,
Iar paşii urcă tot mai greu;
La cine să mai merg cu jalba
Când oasele mă dor mereu?

Genunchii-mi leagănă nepoţii
Ca să mai uite de dureri;
Adorm privind la constelaţii,
Visând la alte primăveri.

Adorm dând filă după filă
Dintr-un album demult uitat;
Îmi e fiinţa prea fragilă,
Iar inima să bată a-ncetat.

Din streşini lunecă încetişor
Crâmpeie de mărgăritare,
Pe la vecini se-aud uşor
Cântări suave de chitare.

De undeva se-aude o sirenă
Trezind o bufniţă pe ram;
Mă bântuie iar o migrenă
În vis când luna admiram.

Curg anotimpuri peste zări
Şi peste paşii mei târzii,
Gândul aleargă peste mări
Cătând spre alte noi iluzii.

Şi plouă liniştit cu amintiri
Peste cărări de timp uitate,
Rămân în urmă povestiri
Şi poze rătăcite într-o carte.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 15, 2012 4:22 am  Didina Sava

Nu e chiar asa de rea! Dupa o saptamana de ciorba fara sare nu mai simti ca fara sare Very Happy
M-a distrat bine poezioara cu cearta in bucatarie.
Foarte inspirate si bune de poezie didactica pentru copii ultimile trei postari.Versul este clar, rima perfecta, adica usor de asimilat de copiii de varsta mica.Felicitari.
Foarte mult mi-a placut si "Umbre in cetate" are o curgere si o forta lirica deoseibiat in ea.Dealtfel constat un salt evident ca si continut si versificatie in toate poeziile.Felicitari

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Iul 15, 2012 2:54 am  tyk

Cearta din bucătărie

Astăzi, în bucătărie,
Mare, mare gălăgie!
Nu ştiu ce s-a întâmplat;
Cert este că s-a iscat.

Vă închipuiţi voi oare,
Ce-i cu zarva asta mare!?
Nici nu cred că v-aţi gândit
Cine să o fi pornit!

Dar, vă spun eu imediat
Cine cearta a iscat:
Sunt legumele de ciorbă
Care stau acum de vorbă.

Ceapa a-nceput să spună
Că din toate-i cea mai bună
Şi că ciorba fără ceapă
E ca râul fără apă.

-Soro, taci! Te-ai înşelat!
Sare morcovu-nţepat.
-Fără mine, doar se ştie,
Ciorba nu-i decât leşie.

-Ia mai tăceţi olecuţă,
Zise-o roşie drăguţă.
-Fără mine nu-i culoare
Şi nici gust ciorba nu are.

-Ia uitaţi-vă niţel!
Sări şi un pătrunjel:
-Nu se poate fără mine,
Că sunt plin de vitamine.

Dintr-o parte, doi ardei
Au deschis gura şi ei:
-Noi dăm gust la toată ciorba
Şi mai terminaţi cu vorba!

-Asta chiar nu se mai poate!
Protestară iarăşi toate.
Ba unii ce n-au vorbit,
S-au trezit acum subit.

Varza albă şi mărarul,
Loboda şi leuşteanul,
Trei rondele de dovleac
Şi o mână de spanac.

Dar, o voce mai din spate
Le făcu să tacă toate.
-Oricât aţi zbiera de tare,
Nu se poate fără sare!

Confuze şi ruşinate,
Cu privirile plecate
Au recunoscut pe dată:
Rea e ciorba nesărată!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Iul 12, 2012 2:29 am  tyk

Zece gâşte despuiate

Într-o zi de dimineaţă,
Moş Ion coboară lin
Pe uliţa lui Gârneaţă
Ca să-şi vadă un vecin.

Cum mergea nepăsător
Şi cu gândul dus aiurea,
A rămas într-un picior
Şi abia ţinându-şi firea.

Drept în faţa lui urcau
Zece gâşte despuiate,
Nici o pană nu aveau,
Jumulite erau toate!

Se-apucă moşul de tâmple
Şi-şi făcu o cruce mare;
Ce-a putut să se întâmple
Cu bietele zburătoare?

După ce-şi văzu vecinul
Şi îi spuse de-ntâmplare,
Pe umăr luând bastonul
Vru să plece-n graba mare.

-Omule, un’ te grăbesti?
Îl luă la rost vecinul;
-Stai, îţi spun tot ce doreşti
Şi nu mai fă pe nebunul!

Uite, ieri a mea vecină
Aruncă în bătătură,
Fără gând şi fără vină
Doar un rest de băutură!

Nişte vişine stricate
Uitate într-o butelcă;
Ce e drept erau umflate
Cu niste rachiu de sfeclă.

Gâştele crezând că-s boabe
Cu nesaţ le-au ciugulit,
Iar spre seară prin ogradă
Cu toate s-au cherchelit.

Aşa le-a găsit vecina,
Ţepene şi nemişcate;
A ei este toată vina
Că acuma-s late toate.

Şi crezând că au murit,
Adunându-le-n coşarcă
Se-apucă de jumulit;
Măcar perne să îşi facă.

Le luă apoi pe toate
Şi le făcu muşuroi,
În grădină, mai în spate,
La o groapă de gunoi.

Astăzi, dis-de-dimineaţă
Vru sa creadă că sunt vise;
Goale i s-au arătat în faţă
Gâştele ce jumulise.

Acum, că te-am lămurit
Poţi să pleci şi fără grabă
Şi-o să ai de povestit
Tare mult despre ispravă!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iul 06, 2012 11:21 pm  tyk

Supărarea lui Grivei

Mi-a spus mie bunicuţa
Că Grivei şi pisicuţa
Nu se prea aveau de bine;
Dar o ştie orişicine.

Grivei era supărat,
Că era mereu legat,
Iar pisica hoinărea
Pe oriunde îşi dorea.

Ar fi vrut şi el, săracul,
Să alerge prin tot satul,
Nu să stea în legătoare
Cât este ziua de mare.

Ea se plimbă dând din coadă
Toată ziua prin ogradă
Şi nimeni nu o opreşte
La vânat când se porneşte.

El priveşte cu necaz
Când ea sare vreun pârleaz
Şi ar vrea măcar o dată
S-o prindă pe răsfăţată

Şi s-o vadă-n legătoare
Cum mai miaună la soare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Iul 02, 2012 11:49 pm  tyk

Nostalgii

Susură blânde izvoare
Peste lanţuri de-amintiri,
Curg duios raze de soare
Printre-ale mele rătăciri.

Codrul freamătă de jale
Răscolit de vânt şi ploi,
În poiană, jos în vale,
Răsună glas de cimpoi.

Printre ramuri se avântă
Nostalgie de culori,
Gândurile mă frământă
Şi-mi trezesc zeci de fiori.

Undeva un glas de mierlă
Îşi strigă cântările,
Pe o piatră, o şopârlă
Îşi ascute ghearele.

Printre flori mirositoare
Robotesc albinele,
Eu mai stau aici, la soare,
Să mă cert cu gândurile.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Joi Iul 12, 2012 4:48 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Iun 29, 2012 5:43 am  tyk

Crucea

Durerilor înalţ o cruce
La care merg de mă închin,
Smerenia din trup mă duce
Spre un tărâm uitat de chin.

Îngenunchez şi-mi duc păcatul
Către Golgota cea de sus,
De am să pot voi lua şi patul
În drumul meu către apus.

Las lumii gândurile mele
Şi nostalgia unui vis;
Voi rătăci poate prin stele
În drumul meu spre paradis.

Doar din ţărână-mi este firea
Şi în ţărână voi fi pus,
În urmă las doar amintirea
Şi sufletul ce merge sus.

Umbre vor curge peste mine,
Durerile se vor fi stins;
Eu fi-voi licăr în genune,
Iar crucea mea un foc nestins.


29-06-2012

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Iun 28, 2012 10:34 pm  Dorina Ciocan

semn de trecere cu drag

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iun 27, 2012 1:33 am  tyk

D-na Didina, vă mulţumesc din suflet pentru prezentarea şi fotografiile de la lansarea de carte a d-nei Dorina Neculce cât şi pentru noua faţă a blogului personal.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iun 27, 2012 1:23 am  tyk

Haine grele

Se-aşază timpul peste noi
Plin de dureri şi de nevoi;
Prin plete negre pân-acuma
Se-aşterne ca o boare bruma.

Pe frunte rânduri se adună
Ca norii după vremea bună
Şi peste ochi se-aşterne ceaţa
Când soarele răsare dimineaţa.

Mai lung şi greu îmi pare drumul
Când merg de mă închin la Domnul;
Târziu adorm în miez de noapte,
Dar mă trezesc vise deşarte.

O nouă zi se luminează
Şi mă găseşte iarăşi trează;
Îmi pun pe mine iar hainele mele
Cu timpul ce s-a aşezat pe ele.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Iun 25, 2012 9:28 am  tyk

Mi-e dor de viaţă

Mi-e dor de cântec şi de viaţă
Şi de parfumul din grădini,
De codrul ce se-mbată în verdeaţă
Când visele prind rădăcini.

Mi-e dor de focul din priviri,
De nebunia din salcâmi,
Mi-e dor de maci şi trandafiri
Şi de zăpada de pe culmi.

Mi-e dor de teii înfloriţi
Şi rătăcesc printre tăceri,
Mi-e dor de visele cuminţi,
De freamătul din adieri.

Mi-e dor de cerul plin de nori
Şi de seninul zilelor fierbinţi,
Mi-e dor de horele din sărbători,
De glasul dulce de părinţi.

Mi-e dor de-al teilor parfum
Şi de cântări de ciocârlii,
De mersul pe acelaşi drum
La ceas de seară printre vii.

Mi-e dor să-mi fie iarăşi dor
De cerul nopţii plin de stele,
Mi-e dor şi de va fi să mor
Să fie printre flori de albăstrele.



Ultima editare efectuata de catre tyk in Vin Iun 29, 2012 6:28 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iun 05, 2012 11:59 pm  tyk

Umbre în cetate

Umbre trec peste coline
Fără gânduri şi suspine;
Într-un colţ uitat de zare
Doamna nopţii iar răsare.

Plânge timpul peste ziduri
Căutând vechile cuiburi
Pe unde-au umblat odată
Corbi bătrâni uitaţi de soartă.

Călători uitaţi de vreme
Ce-au dus viaţa la extreme
Bat acum la porţi închise
Răscolind noian de vise.

Bat la porţi întunecate
Templieri de la cetate,
Dar în ăst tărâm de umbră
Numai noaptea trece sumbră,

Iar fantomele prin gânduri
Şi-au făcut şi ele cuiburi;
De prin tristele unghere
Doar pustiul nu mai piere.

Stau creneluri răsturnate
Sus în turnul din cetate
Şi doar vântul mai răsună
Purtând razele de lună.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mai 28, 2012 10:21 am  tyk

Trec anii

Trec anii vieţii peste noi,
Trec ani şi peste tine, mamă;
Mi-e dor de iarba din zăvoi,
Mi-e dor de glasu-ţi dulce, mamă.

Te văd în poarta de la drum
Când mă petreci cu chip duios,
Doar lacrimi am în ochi acum
Când mâna ţi-o sărut sfios.

Adesea plec şi mă întorc,
Tu prin grădină iar munceşti;
Pe prispă două mâţe torc,
Iar tu cu puii şi găinile vorbeşti.

Te dor toţi anii ce-au trecut
Şi tot mereu îmbătrâneşti;
Când oare mamă am crescut,
De ce tu nu întinereşti!?

Trec anii, Doamne, şi se duc
Pe drumuri mult bătătorite,
Tu îţi duci paşii pe sub nuc,
Privind spre zări nebănuite.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mai 25, 2012 12:27 am  tyk

Furtuna

Peste arşiţa de-afară,
Din senin porni un vânt
Şi în ropot de fanfară
Nori aleargă spre pământ.

S-a lăsat pe loc răcoare
Şi în jur totu-i schimbat,
Nu mai vezi rază de soare;
Cerul s-a întunecat.

Din adâncuri siderale
Parcă noaptea a venit
Îmbrăcând totul în cale
Ca într-un mantou cernit.

Şi în astă-ntunecime
Ce-a cuprins întreaga zare,
Se aprinse sus pe culme
O lumină orbitoare.

Iar în clipa următoare
Norii s-au dezlănţuit;
Ca o apă curgătoare
Plânge cerul zguduit.

Tunete cutremurânde
Şi sclipiri de archebuze
Peste apele curgânde
Cad precum nişte obuze.

Răscoliri de ape tulburi
Ce-au acoperit natura
Se revarsă peste maluri
Uimind toată creatura.

Totu-i tulbure, haotic,
Câmpul pare răvăşit,
Iar un vânt rece, spasmatic
Lasă codrul desfrunzit.

Printre fulgere privesc
Cerul negru fără lună;
Duşi de vânt mai rătăcesc
Singuri norii de furtună.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mai 23, 2012 11:05 pm  tyk

La prăvălie

Vâlvă mare-i azi în sat
Şi eu nici nu m-am sculat.
Peste drum, la prăvălie,
Moş Ion cu moş Ilie,

Au strâns iar în jurul lor
O mulţime de popor;
Că au de organizat
Şi multe de discutat

Despre cine-o fi să fie
Om de bază-n primărie;
Că s-a terminat veleatul
Şi-alegem primar pe altul.

Că ăsta de pân’ acum
Treabă n-a facut nicicum
Şi-a tras vilă cu piscină
Şi garaj pentru maşină.

De l-om pune tot pe el
Rămânem fără şeptel.
El îşi trage euroi,
Iar noi mergem prin noroi.

Haideţi deci la prăvălie
S-ascultăm pe moş Ilie!
Că el ştie cum stă treaba
Să nu sărăcim degeaba.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mai 21, 2012 8:11 am  Dorina Ciocan

„Fiori de vară” , o poezie ca o respiratie usoară. semn de lectură, cu drag

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Mai 19, 2012 11:57 pm  tyk

Fiori de vară

Pe a vântului aripă,
Printre fuioare de nori,
Se aude doar o clipă
Cântec de privighetori.

Ridici ochii către soare
Incercând să vezi ceva,
Dar lumina e prea mare
Să mai vezi şi altceva.

Cântul se înalţă mândru
Peste câmpul înflorit,
Spre apus se vede codru’
Mândru şi el ca-nverzit.

Zboară puf de păpădie
De prin iarba ce-am cosit,
Undeva, în colţ la vie,
Un greieraş s-a pornit,

Să se-ntreacă în cântare
Cu-a lui arcuş fermecat,
Cu mândra privighetoare
Ce se-nalţă peste sat.

Printre flori înmiresmate
Ce gătesc grădinile,
Se-aud încă de departe
Bâzâind albinele.

Peste toată sărbătoarea
De cântare şi culori,
Lin coboară înserarea
Răscolind zeci de fiori.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mai 07, 2012 11:28 pm  tyk

În grădină la bunici

Prin grădină, la bunici,
Pe sub tufe de urzici,
Nişte ghemotoace mici
Scurmă, căutând furnici.

Lucru’ greu, pe cât se pare
Scormonitul prin tufare;
Fiind vorba de mâncare,
Nu duc lipsă de răbdare

Şi mai toată ziulica
Nu fac altceva nimica;
Prin grădină, la bunica,
Îşi caută mâncărica.

Toţi de-acum aţi şi ghicit
Despre cine am vorbit;
De-auziţi şi-un piuit,
Stiţi la cine m-am gândit.

Cei ce scurmă prin grădină,
Sunt puiuţii de găină.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mai 01, 2012 11:39 pm  tyk

Parlament ad-hoc

Azi, fiind zi de hodină,
Pe o bancă în grădină,
Cine ar putea să fie?
Moş Ion cu moş Ilie.

După cum am auzit,
Astăzi nu au de glumit;
Au de pus ţara la cale,
Că a luat-o rău la vale.

După ce-a mocnit în barbă,
Moş Ilie se întreabă:
-Auzi! Prin parlament oare,
N-aş avea şi eu cătare?

Că eu nu le am cu somnul
Precum cei de fac guvernul;
Ş-apoi cei ce sunt în frunte,
N-au în cap nici un grăunte.

Se pare, când dormitează,
Că ei încă şi visează,
Iar atunci când s-au trezit,
Pleacă pentru că au obosit.

Moş Ion, ce-a ascultat,
S-a pus tare pe oftat;
În sinea lui se gândeşte,
Că şi somnul se plăteşte.

-Măi Ilie! Ştii ce zic?
Dacă mai trăiesc un pic,
O să-mi deschid prăvalie
Să vând somn pe datorie,

Iar cu fondul de rulment
O să-mi fac un parlament.
Doar că-n parlamentul meu,
Somnul se-amendează greu.

De vrei, te iau asociat;
Să nu dormi că dăm rabat
Şi poate măcar noi doi,
Scoatem ţara din nevoi;

Că acei ce i-am votat,
Încă nu au înţărcat.
Toţi caută biberonul;
Jos guvernul, sus ploconul!

Uite-aşa s-a întâmplat
Cât am stat şi-am ascultat
Pe cei doi prieteni buni
Punând ţara pe cărbuni.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Apr 29, 2012 11:43 pm  Dorina Ciocan

Dialog liric-

Zbatere de pleoape


Cu aripi ninse de mălini
Prefac izvoarele în doruri,
Calc apăsat prin mărăcini
Și mă avânt în miile de zboruri.

Mai rătăcesc, arareori,
În albul florilor din glastre,
Dar cern eternul în culori,
Acoperindu-mă cu astre.

Îți las o moștenire, din cuvânt,
Leg mâna mea de mâna unei stele,
Chem raiul să îl scutur peste gând,
Să te amestec printre ele.
(Dorina Neculce)


Şi doruri se vor aduna destule,
O moştenire a drumurilor noastre
În cântecele ce îți rătăcesc credule
Precum parfumul florilor din glastre.

Şi nopţile de vom căta eternul
Prin ape limpezi de izvoare,
Vom alunga din suflete infernul
Ca și Icar ce va zbura visând spre soare.
(Tyk)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Apr 29, 2012 9:23 am  Dorina Ciocan

am citit cu placere poezia „Omul pom”...dar m-am regasit ca si personaj negativ...si eu uit uneori cum creste o floare.
apreciez mesajele tale poetice, clare si redate atat de natural.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Apr 29, 2012 2:37 am  tyk

Primăvara

Pomii azi au dat în floare;
Bogăţie de culori!
Peste tot e sărbătoare,
Ninge iar cu fulgi uşori.

Câmpu-i verde crud acum,
Norii fug purtaţi de vant;
S-a dus iarna ca un fum,
Iar pădurea-i numai cânt.

Pe sub raze jucăuşe
Robotesc zeci de furnici,
Iar din blana-i de ţepuşe
Se arată un arici.

Seara blândă lin coboară
Peste corul de pe lac,
La un bec, aici, afară,
Zboară cărăbuşi în frac.

Încet noaptea înveleşte
Cu-a ei boltă înstelată,
Gânduri, zâne din poveste,
A lumii suflare toată.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Apr 23, 2012 2:04 am  tyk

Omul pom

Cum poţi oare să fii om
Dacă nu ştii să fii pom?
Pomul roadele-şi împarte,
Omul doar vorbe deşarte.

Pomul nu cere răsplată
Pentru fructe, niciodată;
Omul, dacă-ţi face-un bine,
Îţi ia haina de pe tine.

Pomul, vara, te umbreşte
Şi de soare te fereşte;
Îţi dă necondiţionat
Leagăn şi loc de visat.

Omul, în a lui visare,
Uită cum creşte o floare.
De-ai fost cumva însetat,
Pic de apă nu ţi-a dat.

Pomul îţi dă mângâiere,
De îţi simte vreo durere;
Omul, de l-ai zgâriat,
Cu securea te-a tăiat.

Greu e, Doamne, să fii om
Dacă nu ştii să fii pom!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Apr 21, 2012 8:03 am  Dorina Ciocan

te citesc mereu. ai un suflet alb, ca florile de cais. mult succes in tot ce faci! cu drag, dorina

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Apr 18, 2012 11:41 pm  tyk

Două berze

Peste drum la deal de noi,
Pe un stâlp mai înălţat,
Două berze mai de soi
Nu stiu cum s-au cocoţat.

Cum?!Voi ştiţi cum s-au urcat
Şi un cuib şi-au construit?
Sus pe stâlpul cel înalt,
Au zburat?! Nu m-am gândit.

Eu credeam… cu-aşa picioare
Nimic nu le-ar fi oprit;
Având pasu-aşa de mare,
Pur şi simplu s-au suit.

Acum de gândesc mai bine,
Aş spune că-i mai uşor
Şi o ştie orişicine,
Că mai bine e în zbor.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Apr 14, 2012 4:56 am  tyk

Plânge cerul bucuria

Plânge cerul bucuria
Peste noi cei păcătoşi,
Îngerii vestesc ‘plinirea
Preaslăvită de strămoşi.

Clopotele-şi plâng căderea
Pân’la poarta iadului,
Heruvimi ‘nalţă cântarea
Învierii Domnului.

Plânge cerul îngroparea
Celui ce ne-a fost trimis
Să ridice întinarea
Celor care l-au ucis.

De prin turle de biserici
Se înalţă osanale,
Printre norii singuratici
Strălucesc lumini de jale.

Plânge cerul şi pământul
Vestind bucurie mare,
Înviază iarăşi Domnul
Spre a noastră alinare.


Lumină în suflete şi un Paşte fericit!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Apr 09, 2012 3:38 am  tyk

Glas de rândunici

Pe sub streşini, la bunici
Se-aud iarăşi glasuri mici;
Pe la cuiburi singurele,
Iar se-adună rândunele.

Cum zapada s-a topit
Ne trezim c-au şi sosit
Şi ne-anunţă dintre nori
Ca sunt primii vestitori.

Gureşe şi hărnicuţe
Precum două furnicuţe,
Cuibuşorul primenesc
Pentru puii ce sosesc.

Au codiţa despicată
Şi zboară ca o sageată.
Cât este ziua de mare
Le vezi dând din aripioare.

Niciodată n-au uitat
Unde-au fost şi altădat;
Fiecare primăvară
Le aduce iar în ţară.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Apr 01, 2012 9:22 pm  tyk

Confuzii

Astă lume agitată
Şi grăbită nu ştiu unde
Peste tot e bombardată
De scandal şi paparude.

Unii nu mai pot de bine,
Vor mai mult-adrenalină;
Călători prin ţări străine
Cheltuind, ,,doar din chenzină”.

Alţii ies mereu la rampă,
Vin pe micile ecrane
Şi se poartă ca o vampă
Într-un film de acţiune.

Divorţuri şi nunţi festive
Ce te fac să te întrebi:
,,Astea-s marile-obiective
Promovate de imberbi?"

Artişti ce nu ştiu mai multe
Decât dansul din buric;
Nu mai sunt actori de frunte?
Unde-o fi oare Birlic?

Spălăm rufele în public
Dezbrăcaţi de-orice pudoare,
Promovăm cultul laconic,
Dar vorbim în gura mare.

Totul este la vedere
Într-o lume depravată,
Să văd îmi doresc a cere
O femeie îmbrăcată.

Să se fi sfârşit cultura
Şi nu mai avem talente?
Nu-i posibil; incultura
Sper sa nu fi luat brevete.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 29, 2012 10:14 pm  tyk

Stele de vis

Nori de vânt, freamăt de stele,
Dorm pe ochii dragei mele,
Iar în zori tăcuta lună
Îi aşază-n păr cunună.

Roua de mărgăritare
Ţesută de ursitoare,
Rătăceşte pe sub pleoape
Ca un murmur lin de ape.

Şi pe gura-i de vestală
Macul şi-a uitat petală,
Ca o boare de sărut
Peste chipul adormit.

Peste umeri dezgoliţi
Odihnesc buze fierbinţi;
În şiraguri de mărgele
Dorm acum visele mele.

Iar prin bucle casânzene
Soarele trece alene
Şi îşi lasă câte-o rază
Peste sâni ce dormitează.

Vânt, stele, raze de soare,
Câteva gânduri trecătoare
Şi nostalgia unui vis
Uitată într-un colţ de paradis.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 21, 2012 3:53 am  tyk

Tăcerea

În noaptea nopţii când tânguirea doare,
Iar somnul raţiunii nu-şi află alinare,
Când strigătul din mine nu se mai aude,
Doar ea, tăcerea, e cea care-mi răspunde.

Când zilele par scurte şi carii rod din mine,
Să plec mă bate gândul spre alte zări mai bune
Şi să renasc visând la nopţi pline de stele,
Fără tăcerea ce s-aşterne în drumurile mele.

Şi-n zbor uşor de aripi ori de zepeline,
Când nu mai simt căldura zilele senine,
Toţi norii cenuşii i-aş arunca în mare,
Iar văntului lăsa-voi tăcerea care doare.

Murmur zglobiu şi lin de ape tremurânde
Aş vrea să crească peste acele vorbe hâde
Şi lumea să-şi arunce din gând hainele rele,
Cu flori să se îmbrace tăcerea vieţii mele.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 19, 2012 12:10 pm  tyk

Cânt de primăvară

Printre nori care frământă
Liniştea în joc de vânt,
Primăvara se arată
Îmbrăcată-n strai de cânt.

Nu e frig, nu e nici soare,
Dar pe câmpul aburind,
Se ţes vise trecătoare
Gândurile răscolind.

Muguri adormiţi în codri
Sub a iernii simfonie,
Se trezesc tăcuţi şi sobri
Primăverii soli să fie.

Mişună printre frunzare
Dezgolite de omăt,
Zeci de gâze lucrătoare
Ce iau viaţa de la capăt.

Şi-n beţia de lumină
Ce cuprinde zările,
Păsările iar se-adună
Slabozind cântările.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 08, 2012 3:34 am  tyk

Eşti...

Vis, împlinire, foc răscolit în vatră
Şi temelie clădită-n muzică de piatră,
Parfum de iasomie, lujer de orhidee,
Sărut pe raza lunii; asta eşti tu femeie.

Leagăn şi mângâiere în pustiul nopţii,
Ori şoaptă de sirenă în valurile sorţii;
Alint, dorinţă efemeră ca o floare
Şi rătăcire dulce în zilele cu soare.

Eşti elixirul şi muza zorilor divine,
Miracol, stea şi creatoare de destine;
O carte ce se citeşte când iubeşti,
O icoană ce curge în sânge; asta eşti.

Gând ce coboară sau urcă pe oricine
Ce rătăceşte pe sub furci caudine,
Înger şi demon în acelaşi cuvânt;
Eşti darul ce l-am primit pe pământ.

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 4 din 7 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum