Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Ieri la 6:20 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Ieri la 2:02 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Mar Dec 12, 2017 6:09 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Singurătăţile noastre-Titi Nechita

Pagina 3 din 7 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

08042011

Mesaj 

Singurătăţile noastre-Titi Nechita









Doar gândurile

Noian de gânduri în cap se adună,
Se-ngrămădesc mereu către gură
Dar se opresc, iar nerostite
Şi  iar e tăcere, ca mai-nainte.

       Cum să faci gândul să-şi afle’mplinirea
       Şi patima gurii să-şi spună menirea?
       Cum să laşi, frâu liber chemării
       Ce tainic se-nbracă în umbra’nserării?

Ne bântuie somnul ce se zbate sub geană
Şi-a nopţii tenebre pătrund fără teamă
Prin ochii închişi şi colţuri tăcute,
Unde-i pustiu şi doar vântul se-ascunde.

       Şi rătăcim aşa, prin a nopţii tenebre,
       Iar timpul, tăcut şi agale se pierde.
       Doar gândurile ce ne înfioară
       Ne lasă, la fel de tăcuţi în frigul de-afară.


Ultima editare efectuata de catre tyk in Lun Mai 09, 2011 6:57 am, editata de 11 ori
avatar
tyk

Numarul mesajelor : 306
Varsta : 62
Localizare : IAŞI
Data de inscriere : 08/04/2011

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

Singurătăţile noastre-Titi Nechita :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Dum Mar 24, 2013 1:51 am  tyk

Singurătate

Tăcut şi singur prin lume rătăcesc;
Uitând de mine, la tine doar gândesc.
Mă copleşesc uitările din mine,
Răspunsuri caut printre caudine.

Întrebări mă scot din al vieţii tumult,
Trezesc iarăşi răni adormite demult,
Îmi caut un loc undeva la fereastră
Şi te revăd ca o floare în glastră.

Te vreau lângă mine mereu să te ştiu,
Să uit cât mă doare-al tăcerii pustiu!
Te vreau şi te caut printre stele târzii!
Adorm şi în vis îţi recit poezii.

Te vreau şi mai caut un ultim surâs
Printre mătăsuri înecate în plâns;
Tu încă mai cauţi pe umeri săruturi
Ori semne brodate printre alinturi.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Mar 12, 2013 2:41 am  tyk

De dragoste

M-ai cucerit cu a ta simfonie!
Privirea-mi caută spre răsărit,
Gândul se bucură de armonie,
Iar eu mă simt ca teiul înflorit.

Miresme noi îmbracă depărtarea;
Eşti raza mea ce mă trezeşti în zori,
Vestală eşti ce îmi alungă întristarea
Într-un răsfăţ ciudat de cânt şi flori!

Gorganelor ce-mi bântuiţi zidirea
Ce îmi striveşte glasul spăimântat,
Lăsaţi-mă să-i mângâi pâlpâirea
Din sufletu-i pierdut şi frământat!

Aş vrea s-alung a nopţilor tăcere,
Să pot în braţe iarăşi să te strâng,
Iar tu să uiţi de teamă şi durere,
De gândurile reci care te frâng!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Mar 06, 2013 5:37 am  tyk

Scrisoare către tata

Îţi scriu acum, tăicuţă, o scrisoare
De-aici, din astă lume trecătoare,
De unde tu plecat-ai fără vreme
De parcă pus ai fost între blesteme.

Te-ai dus, tăicuţă, într-o primăvară
Când florile-ncepeau ca să răsară,
Când în prisacă se trezeau albinele
Şi începeau să se mărească zilele.

Doar ale tale zile nu s-au mai mărit
Şi ai plecat; uitând ce-aveai de împlinit;
Te-ai dus, tăicuţă, într-o zi cu soare
Chemat spre zări de alte ursitoare!

Eu am rămas aici, să-ţi scriu acum
De n-am taiat salcâmul de la drum
Ori părul mare din grădină
Sub care adormeam ţinându-te de mână.

Să-ţi spun, tăicuţă şi de mama
Ce mult i s-a albit năframa!
Şi de nepoate să-ţi vorbesc...
Mâine, poimâine se căsătoresc!

Parcă mai ieri în braţe tu le alintai
Şi cu poveşti ades le adormeai;
Acum, din somn când se trezesc
Te caută, dar nu te mai găsesc!

-Mai ştii, tăicuţă, gardul cel de spini,
Pe unde mă duceam să fur cireşe, la vecini?
Acum, tăicuţă, gardul eu l-am reparat,
Dar şi vecinii... cireşul l-au tăiat!

S-au dus tăicuţă dintre vii
Mulţi din vecini... pe care-i ştii!
E cam pustiu acum prin sat;
Doar ici şi colo se-aude un lătrat!

S-a aşternut, tăicuţă, timpul peste mine;
Sunt tată-acum şi eu; la fel ca tine!
Tu ai plecat spre zările senine,
Iar eu trimit acum scrisoare către tine;

Să-ţi povestesc ce-am mai făcut
De când la cele sfinte ai trecut.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 01, 2013 12:56 am  tyk

Dar de primăvară

Am luat albul din zăpadă
Şi cântul de prin livadă,
Iar cu roşu dintr-o rază
Primăvara croşetează!

Răsucite, cele două
Cheamă soli de viaţă nouă.
Într-un simbol de speranţă,
Zările stau în balanţă.

Pe la colţuri, flori gingaşe
Sunt şi ele-acum părtaşe...
În măiastra împletire
Îşi prind talia subţire

Şi în astă izbucnire
Ce-a cuprins întreaga fire,
Gingaş, prins într-un fior,
Vă ofer un mărţişor!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 28, 2013 1:44 am  tyk

Ţara lui Papură Vodă

Într-o zi, pe la chindie
Îl văzui pe moş Ilie
Trecând cam îngândurat
Către cârciuma din sat.

De el m-am apropiat
Să văd de ce-i supărat;
Că prea mormăia în barbă,
Dar nu-nţelegeam o boabă!

Potrivindu-mi cu el pasul,
Am aflat care-i impasul...
Moşul era supărat
De modul cum s-a votat!

Iar din tot ce am aflat
Eu am concluzionat!
Aşa că m-am dumirit
De ce moşu-i necăjit.

Dintr-o oarece pricină,
Zicea moşul că-s de vină
Toţi acei aleşi de soi,
C-am ajuns plini de nevoi.

În vreo douazeci de veri,
Mulţi şi-au mai făcut averi!
Unii cu vile, maşini,
Noi… nici coteţ la găini!

Am primit câte-o găleată
Şi ne-am dus la vot grămadă,
Ba am mai primit şi-o pungă
Şi-am votat să le ajungă!

La final, n-a mai contat
Cine şi ce a votat;
Şi-am ajuns cu-aşa metodă,
Ţara lui Papură Vodă!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 24, 2013 10:31 am  tyk

Invitaţie

Du-te, iarnă, peste zări
Şi mai ningi prin alte ţări!
Las’ să vină primăvara,
Că destul ţi-am dus povara!

Îţi ajunge cât ai stat
Şi cât ne-ai ameninţat
Cu troiene mari şi reci,
De credeam că nu mai pleci!

Ţi-ai făcut prea mult de cap
Şi de tine vreau să scap!
Vreau sa vină soarele,
Să-ţi dea jos cojoacele!

Să te faci, iarnă, uitată
Prin poveşti de altădată
Şi să mai vii pe la noi
Cand ‘om uita de nevoi!

De pleci, iarnă, de la mine,
Promit! N-o să uit de tine!
Te-oi chema de peste mări,
Să te culci iarăşi pe zări.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 21, 2013 3:57 am  tyk

Ape tulburi

Înfrăţite, două maluri,
Dar de ape despărţite,
Îşi plâng soarta de sub valuri
Pe sub sălcii despletite.

Unu-şi plânge doinele
Rătăcite peste camp,
Celălalt uitările
Ce l-au lăsat sterp şi tâmp.

Au lăsat casă şi masă
Şi s-au dus pe tulburi ape,
Căutând prin lunca deasă
Sufletul să îşi adape.

Multe au mai pătimit
Printre cioturi şi străini,
Flori şi daruri n-au primit;
Doar injurii şi ciulini.

Apele ce le-au udat
Le cunosc durerile,
Cărările ce-au umblat
Le ştiu căutările.

Înfrăţite-n suferinţă
Şi de ape legănate,
Purtate de-a lor dorinţă
Îşi duc viaţa mai departe.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 15, 2013 5:57 am  tyk

Adâncuri

Privesc şi vreau să văd tot paradisul…
Dar închid ochii… mă omoară plânsul!
Printre uitări îmi caut amintirea
Şi focul ce îmi desăvârşeşte firea.

Caut iertarea şi păcatul împlinirii
Şi dau iubirea în schimbul nemuririi,
Dar întunericul îl simt ca o chemare;
Blestem ce-şi strigă moartea-n disperare.

Din apele-ţi tăcute îmi umplu iar pocalul
Şi sorb din nebunia ce o poartă valul,
Iar somnul dintre veacuri mă înnebuneşte;
Îţi caută iubirea ce precum focul creşte.

Mă-ntorc din nou între-ale mele ziduri
Către realităţi ce vin din alte timpuri,
Aştept răspunsuri ce par să nu mai vină,
Dar pentru asta nu caut nimănui vreo vină.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 10, 2013 9:25 am  tyk

Un loc al meu

Clocoteşte în mine chemarea;
Îmi spun ca sunt acasă
Deşi… parcă nu-mi pasă!
Ori poate nu e asta abordarea.

Dar nostalgiile nu prididesc
Să-mi caute repatrierea,
Simt tot mai mult asfixierea,
Iar depărtările se adâncesc.

Mă macină răceala din cuvinte
Şi vorbele ce nu se mai rostesc,
Un loc al meu vreau să găsesc
În viaţă… nu printre morminte!

Cuvinte bat la uşa gândului nespus
Şi clopotele-şi sting chemarea;
Tăcută, noaptea îşi întinde alinarea
Peste-al cuvintelor nespus apus.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 06, 2013 9:55 pm  tyk

Democraţia lui moş Ilie

Supărat e moş Ilie,
Că prea multe s-au schimbat…
De când e democraţie
Umbli parcă esti turbat!

Se spunea la început,
Că va fi o vreme-n care
Pentru omul priceput,
Cartea va avea valoare.

Acum de analizezi,
Cartea-i doar o aventură!
Stai în loc, te minunezi
Că-i mai bun doar cel ce fură!

Ce să-ţi mai baţi, frate, capul
Să înveţi tu geografie
Ori cum se lucrează câmpul?
Prea mare filosofie!

Moş Ilie îşi spunea,
Că dac-am schimbat ,,macatul”,
Se va termina cu lenea
Şi-om mai repara asfaltul.

Cum să repari, măi nepoate,
Ce-ai stricat în zeci de ani?!
Acum nu mai ai nici carte,
Nici în pungă gologani!

Griji avem acum mai multe
Şi facturi la nesfârşit,
Ne dorim s-avem recolte
Şi un trai mai pricopsit!

Cât despre democraţie,
Moş Ilie-i lămurit;
Nu-i nici ceai, dar nici leşie;
Doar un neam batjocorit!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 01, 2013 5:43 am  tyk

Un cocoş năpăstuit

Câteva găini roşcate
Şi-ncă două mai moţate
S-au pus pe cotcodăcit
Că nu au cuib de clocit.

Vinovat ar fi cocoşu’
Cel crestat cu gâtul roşu
Că umblă doar prin grădini;
N-are grijă de găini!

Şi-apoi cât e de hoinar
Nu are timp de cuibar.
Şi de-ar vrea, nu cred că poate
Să le-mpace chiar pe toate.

Pe boghete ori roşcate,
Pestriţe sau pintenate,
Şef constructor de ar fi,
Nu cred că ar reuşi!

Deci, e clar că nu se poate
Să le-mpaci pe răsculate;
Ele vor neapărat
Un cuibar pentru ouat.

Cum să construieşti, nepoate,
Un cuibar pentru moţate?
De eram un meşter bun,
Acum ştiam ce şi cum!

Astfel, bietul pintenat
Îşi zise cam bosumflat:
-Decât prins la-ghesuială,
Mai bine fiert într-o oală!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 26, 2013 10:12 am  tyk

Efemer

Ne amintim de ei când nu mai sunt;
Le ridicăm chiar şi statui…
Când peste ei se-aşterne somnul crunt,
Nu foloseşte nimănui!

Când glasurile nu se mai aud
Prin săli de teatru ori de film,
Ne răscoleşte adevărul crud
Dar ne-amintim c-a fost sublim.

Nu mai există loc pentru valori
De-atâtea triste rătăciri…
Acum se promovează non-valori
Ca să uităm şi de-amintiri.

Iar când ne săturăm de-atâţia zmei,
Ori viaţa ne ia cu asalt,
Tot încercând să ne-amintim de ei
Mai punem o stea în asfalt.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Ian 24, 2013 6:14 am  tyk

Paparudele

Peste liniştea din sat
S-a stârnit, nu ştiu de unde,
Un zgomot puţin ciudat...
Parcă-i cânt de paparude!

Dar de ploaie nu e timpul,
E ceva de speriat!
Şi zăpadă-i pe tot câmpul...
Chiar nu ştiu ce s-antâmplat!

Iau căciula, ies în drum,
Să-mi dau seama care-i treaba,
Dar observ abia acum
Că m-am speriat degeaba.

Râsete şi voie bună...
Sunt copii la derdeluş
Şi la astă-adunătură
Latră supărat Lăbuş!

Cine-a mai văzut şi unde
Acum când e plină iarnă
S-auzi cănt de paparude?!
Asta chiar nu e de şagă!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 20, 2013 3:34 am  tyk

Apocaliptic

Se-adună goliciuni în veşnicii,
Se prăbuşeşte parcă cerul,
Aleargă îngeri prin pustii,
Tăcerile-şi zidesc altarul.

Se-aprind catargele în larg
Ca o lumină rătăcită-n noapte,
Iar valuri dezgolite sparg
A nopţii neclintire-n mii de şoapte.

Nemărginirea-şi caută zenitul
Prin universuri fără de sfârşit,
Se prăbuşeşte în adânc granitul
De răutatea lumii copleşit.

Poposi-vor în lume toţi corbii
Peste zidiri uitate de timp,
În urmă vor rămâne doar zombii
Şi un zeu răstignit în Olimp.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Ian 17, 2013 6:47 am  tyk

Soare cu dinţi

Printre norii zdrenţuiţi
Ce îmbracă zările,
Câteva raze cu dinţi
Dezmorţesc cărările.

Ţurţurii plâng din uluce
Şi din ramuri îngheţate,
Iarna pare a se duce…
Primăvara e departe!

Pe sub plapuma de nea
Tresar muguri adormiţi,
Susură apa-n ciuşmea
Lângă plopii aţipiţi.

Mângâiate de o rază
Vreo trei gâze zăpăcite,
Un perete cercetează
Deşi par cam adormite.

Pe prag toarce un pisoi
Prins de vraja unui vis...
Cred c-a prins vânat de soi
Şi-acum somnul l-a cuprins!

Doar Grivei stă şi gândeşte
Privind cerul îmbufnat...
Iarna doar ne păcăleşte;
Cojocul nu-i de-aruncat!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 16, 2013 5:41 am  tyk

Plâng veşniciile pustii

Vin iarăşi nopţile pustii şi reci
Şi Carul Mare plânge răvăşit,
Iar veşniciile îmi par mai seci
Şi nu vom şti ce este de spăşit!

Plâng amintirile în depărtări
Speranţe care nu s-au împlinit,
Aleargă vântul printre lumânări
În labirinturi negre surghiunit.

Cuvinte stau în umbră nerostite
Precum ne stau genunchii îndoiţi,
Se-aud bătăi la porţile albite
De suflete culcate printre sfinţi.

A liniştii tăcere necuprinsă
Îmbrăţişează norii rătăciţi,
Iar pe a lumii zare neatinsă
Uitarea-şi culcă ochii împietriţi.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 12, 2013 4:16 am  tyk

Destin

Se-nalţă cerul peste fire,
Peste pământul surghiunit,
De eşti bogat, sărac ori fără ştire,
Tot un mormânt e arvunit.

De-i umbră cel de mă îndeamnă
Prin viaţă să mă rătăcesc,
Doar eu sunt cel care condamnă
Şi tot eu sunt acel ce pătimesc.

Iar dacă simt cum îşi înfing colţii
Acei ce-nchinăciunea pângăresc,
Voi încerca să fac abstracţii
Şi poate chiar să şi trăiesc.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Ian 09, 2013 11:05 pm  Dorina Ciocan

am facut un popas . felicitari! mult succes si multa inspiratie!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 05, 2013 7:19 am  tyk

Vremuri pustii

Din alte vremuri vine către mine
Povestea unor vechi destine.
Dureri de case lăsate-n părăsire
Se-adună-n suflet ca în cimitire.

Copaci uscaţi la margine de drum
Îşi culcă rădăcinile în scrum.
Fântânile mereu se adâncesc,
Iar florile din geam se ofilesc.

Privind tăcuţi către amurguri,
Cu ochii duşi, pierduţi în gânduri,
Ies pe la porţi demult închise
Acei ce parcă au uitat de vise.

Cu părul alb, aduşi de spate
Şi stând cu mâinile încrucişate,
Îşi poartă mângaierea din privire
Peste a drumului tocită pustiire.

Pe lângă ei doar vântul rătăceşte
Stârnind un dor ce nu se ostoieşte.
Doar paşii mei ce par o nălucire
Aduc o pâlpâire în a lor privire.

Dar ei rămân pe băncile uitate
Pe lângă garduri triste, dărâmate.
În ai lor ochi ce sfâşie simţirea,
O lacrimă îneacă toată omenirea.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Ian 03, 2013 7:26 am  tyk

Frunză tu, dragostea mea…

Frunză , suflet de iubire
Leagănă-mă, rătăcire!
Dezbracă-te de tăceri
Şi mai uită de dureri!

Frunză, suflet rătăcit
Prin al zării infinit,
Vino, leagănă-mă iară
Pân’ s-o face primăvară!

Frunză, leagăn pătimit,
Mugur pe ram adormit,
Lasă-te purtată-n vânt
Mângâiată de-al meu cânt.

Frunză, cântec şi descânt
Nu-mi lăsa sufletul frânt!
Să nu cazi frunză-n cărare
Fără să-ţi pui aripioare,

Ca să poţi frunză zbura
Să-ţi găseşti iar ramura,
Să-mi duci ale mele gânduri
Peste zborul din adâncuri.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Dec 29, 2012 11:44 pm  tyk




Pluguşorul pe reţele

Aho aho copii fârtaţi
Ce pe site-uri navigaţi
Şi vreţi să socializaţi
Cu alţi useri şi confraţi
De prin ţară ori de-afară
De cu zori până-n zori iară,
Face-ţi un popas mai frate
Că anu-i pe terminate
Şi-i cu mesele-ncărcate
Cu tot felul de bucate.
Anul nou îndată vine
După scriptele creştine,
Haide-ţi dar cu mic cu mare
Ca să-i tragem o urare!
Trece-ţi la calculatoare
Cât internetul nu moare
Şi nu mai întârziaţi
Că riscaţi să fiţi blocaţi,
Veniţi cu toţi şi tastaţi
La mulţi ani să vă uraţi,
Să vă fie mintea trează
Până după Bobotează,
Iar pentru anii ce vin
Mai beţi un pahar cu vin,
Din clopoţei să sunaţi
Şi paharul ridicaţi
Pentru toţi cei adunaţi,
Sunaţi şi din zurgălăi
Să se-audă peste văi
Hăi Hăi
Literaţi şi amatori,
Editori, moderatori
Şi voi mii de cititori,
Creatori de universuri
Prin tot felul de demersuri,
Voi care păstraţi tradiţii
Îngrijind noi apariţii
De proză şi poezie
Să trăiţi ani doar o mie,
Iar de calea e prea multă
Să-mi lăsa-ţi şi mie-o sută.
Haide-ţi toţi de vă logaţi
Citiţi, scrieţi, criticaţi
Obiceiul nu-l uitaţi,
Promovaţi prietenia
Cât o ţine veşnicia
Prin reţele literare
Ce ajung peste hotare,
Printre zeci de confluenţe
Şi catrene îndrazneţe
Să lasaţi liber cuvântul
Să înconjoare pământul,
Mai sunaţi şi din cimpoi
Peste iarna din zăvoi
Să mai uităm de nevoi
Hăi Hăi
De n-aveţi bloguri măi frate
Mai luaţi de citiţi o carte,
De n-aveţi conexiune
Tot cărţile sunt mai bune!
Dar acum la fiecare
Găseşti medii de stocare.
Aşa că vă las... mă duc;
Am de lucru pe facebook.
Voi umbla puţin haihui
Şi prin casa gândului,
Că în fiecare casă
Prietenii stau la o masă
Si-oi sfârşi astă urare
S-o trimit la fiecare.
Să vă fie casa casă
De toate s-aveţi pe masă,
Gânduri bune şi mult spor,
Vă fie scrisul uşor,
Muzele sus pe cuptor,
Să vă bucuraţi de toate
Şi de scris şi de bucate.
La cumpăna dintre ani
Vă spun la toţi La mulţi ani!
Mânaţi măi şi nu mai staţi
Cu toţii de vă logaţi
De anul nou vă uraţi.
Hăi Hăi

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Dec 26, 2012 8:29 am  tyk

Iarna

La un colţ pustiu de stradă,
Fulgii s-au luat la sfadă.
Vântul suflă cam năuc…
Unde oare s-o apuc?

Nişte vrăbii pământii
Se ceartă cu doi scatii
Pe-o margine de estradă
Stârnind valuri de zăpadă.

Pe sub pomi cu dalbe plete
Şi tulpinele-n manşete,
În mâini cu cate-un covrig
Trec copii mânaţi de frig.

Totul s-a pus în mişcare
Sub noianul de ninsoare.
Din al norilor strănut
Iarna-şi ţese aşternut,

Soarele-şi cerne lumina
Printre fulgi precum făina,
Iar pe necuprinsa zare
Stelele ies la plimbare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Dec 23, 2012 9:44 am  tyk

Noapte de ajun

Se-aud iar ,,Florile dalbe”
Prin nămeţii argintii,
Pomii şi-au pus plete albe
Bucurându-i pe copii.

Streşinile şi-au prins salbe
Şi cercei de chihlimbar,
Pe sub geam,,Florile dalbe”
Ne vestesc Crăciunul iar.

Bradu-şi leagănă coroana
Încărcat de bucurii,
Iarna-şi macină prigoana
Peste sate şi câmpii.

Pe la geamuri luminate
Aşteptând pe Moş Crăciun,
Se văd capete buclate
Toată noaptea de ajun.

De colinde sara-i plină,
Florile dalbe leru-i ler,
Vestind naşterea divină,
Leru-i Doamne şi iar ler.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Dec 20, 2012 12:11 pm  Didina Sava

Splendide poeziile Costel. Ti le-am postat in grupul meu Universul Prieteniei de pe facebook.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Dec 20, 2012 10:39 am  tyk

Poveste de iarnă

Toarce iar focul în vatră
Cu poveşti de altădată,
Pe la geamuri se ţes stele
Urzind gândurile mele.

Fluieră vântu-n hogeag
După timpul cel pribeag,
Clinchete de zurgălăi
Trezesc iarna de prin văi.

Se-aud glasuri de colindă
Stârnind liniştea din tindă;
Pe un scaun, lângă sobă,
Un pisoi visează ciorbă,

Doi butuci stau tolăniţi
Ca nişte prunci adormiţi,
Iar eu răsfoiesc o carte
Cu gândul plecat departe

Şi ascult cum prin unghere
Iarna-şi deapănă mistere.
În sobă vreo doi cărbuni
Îşi spun basme din străbuni.

Toarce vântul prin uluci
Culcând neaua-n vălătuci,
Iarna-mbracă zările
Scuturându-şi blănile.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Dec 11, 2012 1:02 am  tyk

Toarce timpul iernile

Toarce timpul în fuioare
Printre stele călătoare,
Norii-şi plâng ninsorile
Peste toate zările.

Toarce timpul fir de lacrimi
Peste câmpul plin de patimi;
Cărările se sfârşesc,
Sub zăpezi se-mpotmolesc.

Toarce timpul pe la geam
Lungi fuioare de balsam,
Vantu-şi strigă rănile
Prin toate poienile,

Iar a nopţilor pruncie
Ţese zori de veşnicie.
Dar pe-a timpului cărare,
Iarna linişte nu are!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Dec 10, 2012 7:25 am  tyk

Crepuscul

Stau aici, între noapte şi zi...
Tăcere prin zăpezile polare,
Depărtare adormită-n amiezi
Ca un gol ce în noapte tresare.

Stau aici, între noapte şi zi,
Printre cuvinte înşelătoare;
Un curcubeu aş vrea să aprinzi
Peste-ale mele tăcute sahare.

Stau aici, între noapte şi zi,
Ocean de aurore boreale
În care ai putea să te pierzi
Ca o stea în adâncuri astrale.

Stau aici, între noapte şi zi...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Dec 08, 2012 5:39 am  tyk

Vrăbiuţele

Pe la geamuri aburinde,
Zgribulite şi plăpânde
Se bat două vrăbiuţe
Pentru câteva grăunţe.

Ciripesc şi se zburlesc,
Penele îşi ciufulesc,
Se ridică iute-n zbor,
Se ascund după un nor

Şi revin tot supărate;
Vor să se facă dreptate!
Să mănânce fiecare
Câte două grăuncioare!

Cine vrea să-mi spună mie
Ce-i cu astă gălăgie?!
Şi de ce sunt supărate
Cele două vechi surate?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Dec 05, 2012 7:22 am  tyk

Moş Nicolae

Se-adună-n grabă lângă uşi:
Ghetuţe, papucei, chiar şi mănuşi.
Toti cei mici nu mai au stare
Aşteptând ziua cea mare,

Când un moş tăcut şi blând
Trece pe la uşi lăsând
Dulciuri multe, câte vrei
Prin frumoşii papucei!

Dar mai lasă lângă uşă
Şi câte o nuieluşă
Pentru acei copilaşi
Care-au fost şi mai poznaşi!

Tu ce zici, ai fost cuminte?
Sau purtarea-ţi te dezminte?
Să treacă Moş Nicolae
Pe la tine prin odaie?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Dec 01, 2012 9:43 am  Vasilica Ilie

Un gand bun, chiar daca, uneori, singuratic! Smile

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Dec 01, 2012 3:42 am  tyk

Lumini în noapte

Printre picurii de ceară
Se preling lumini şi umbre,
Luna lin, iarăşi, coboară
Către răsărituri sumbre.

Vântul respiră-n secunde
Printre clipe de mister,
Timpul trece ca un grande;
Ape curg până la cer.

Pe la porţi întredeschise
Bat trăiri nedesluşite,
Focuri stinse şi proscrise
Sorb licori nedefinite.

Nori se prăbuşesc în unde
Precum pulberea de stele,
Noaptea rece se ascunde
Cu tăcerea în castele.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Noi 28, 2012 9:53 pm  tyk

Amurg


Zile trec, zile se duc
Precum frunzele de nuc;
Se duc zilele senine
Şi nopţile de suspine.

Trece vântul fluierând,
Drumurile pustiind,
Se duc şi zilele mele,
Şi pustiul dintre ele.

Trece vremea, se duc anii
Şi rămân pustii castanii;
Ramurile s-au uscat,
Iar izvoarele-au secat.

Norii trec şi se petrec,
Cu zilele se întrec;
Norii fug purtaţi de vânt,
Zilele parcă s-au frânt.

Trec zilele, trec, se duc,
Oare câte mai apuc?



Ultima editare efectuata de catre tyk in Mier Dec 05, 2012 11:19 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Noi 28, 2012 1:19 am  tyk

Toamna

Ceţuri triste curg alene
Peste crânguri şi prin vii,
Nopţile-s bacoviene,
Câmpurile sunt pustii.

S-au sfârşit zilele bune
Când frumoasa gărgăriţă
Ieşea veselă s-adune
Bârfele de pe uliţă.

Melcul s-a dus la culcare,
Nu-i mai arde-acum de joc.
Greieraşul, iar nu are
Nici măcar lemne de foc.

Iar ajunge la furnică
Să îi ceară găzduire
Şi n-ar vrea la o adică
Să ajungă la pieire.

Totul s-a schimbat în jur…
Unii dorm, alţii visează,
Toamna doar mai face-un tur;
Pe lac liniştea se-aşază.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Noi 25, 2012 12:17 am  tyk

Tânguire

Răsar neuitări pe cărări rătăcite...
Foi îndoite prin cărţi necitite.
Lacrimi rămân agăţate sub geană;
Totul îmi pare o fată morgană.

Privind peste umeri şi aduceri aminte,
Cerul îmi caut pe zări de morminte
Şi fără să vreau ajung la răscruce...
O stea a plecat, iar alta străluce.

Zbateri de crater şi vaier de lavă
Printre zidiri îmi aruncă otravă,
Cântec de păsări zăbrelit în icoane,
Strigăt şi plâns: ridicaţi bastioane!

Suflet ce te zbaţi tânguind în capcane
Ca o apă de foc prinsă-n bulboane,
Cântu-ţi sloboade pe zori de dumbravă,
Fugi şi te-ascunde de lava hulpavă!

Mă simt ca o umbră hăituită şi sumbră
Lovită de pietre şi de moartea lugubră,
Dar mă îndrept ne-ncetat spre lumină
Să-mi regăsesc plăsmuirea divină.

Las uitării bezna unei lumi trecătoare,
Privirea îmi cată mereu către soare;
Vreau în lumină să îmi zidesc plinirea
Şi în pustiul nopţii să-mi aflu rătăcirea!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 20, 2012 10:26 am  tyk

Blestem

Ce păcat să fi avut
Biata capră în trecut?!
Fie bună, fie rea,
Lumea azi, moartă o vrea!

De se-ntâmplă-a ta să fie,
Moartă e chiar din pruncie.
Iar de-i a vecinului,
O vrei moartă, precum spui.

De-asta-i vine deseori
Să se urce pân’ la nori.
Se caţăra prin copaci,
De nu ştii ce să-i mai faci.

Şi-a spus cineva vreodată,
Cum e să ai aşa soartă?
Dar, după aşa îndemne,
Mai bine capră de lemne!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 13, 2012 1:15 am  tyk

Plâng amintirile

Plâng izvoarele-n fântână
Ale mele rădăcini,
Vântul geme şi suspină
Prin tufare de ciulini.

Rătăcesc pe drum frunzare
Şi noian de amintiri,
Nori pustii plutesc în zare
Peste clipe de-amăgiri.

Ape şopotesc năvalnic
Pe sub plopii zgribuliţi,
Sună clopotul şăgalnic
Pentru toţi cei adormiţi.

Noaptea se lasă tăcută
Peste sufletu-mi arzând,
Îmi simt inima pierdută
Şi din ochi lacrimi curgând.

Mut îmi este parcă glasul,
Gândul zboară răvăşit;
Mi se poticneşte pasul,
Drumul pare nesfârşit.

De prin dosuri de ostreţe
Se iţesc zeci de copii;
Mă cunosc, îmi dau bineţe,
Dar tu, tată, n-ai să fii

Să m-aştepţi ca altădată,
La fântână, pe sub nuc;
Doar mama îndurerată
Mă aşteaptă ca un cuc.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Noi 10, 2012 11:10 am  tyk

Să nu te superi, mamă!

Să nu te superi, mamă, ce-ades m-ai legănat;
Cu mângâierea-ţi caldă mereu m-ai alinat.
Şi-atunci când am greşit tu nu te-ai încruntat,
M-ai sărutat cu drag să nu văd c-ai oftat.

Să nu te superi, mamă, că m-ai adus sub soare
În zorii unei zile de mare sărbătoare
Şi m-ai lăsat să-ţi fiu acum de ajutor,
Să-ţi bucur zilele şi traiul tau istovitor.

Să nu te superi, mamă, că zilele s-au scurs
Pentru că eu acum aş vrea să fac recurs
Ca să revăd iar timpul la tine când veneam
Şi-n poala-ţi caldă mereu mă odihneam.

Să nu te superi, mamă, că te-am lăsat să pleci,
Dar nu mai pot să sufăr, să-ţi simt mâinile reci;
Vreau să-mi rămâi pe veci în amintire,
Cu ochii luminoşi şi-n braţe cu iubire!

Aştept să mă mai cerţi, de-acolo, dintre stele
Şi chiar să mă mângâi în zilele mai grele;
Să nu te superi când rătăcesc pe la izvoare,
Să mă aştepţi, când am să vin, la fel de iubitoare!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Noi 08, 2012 8:34 am  tyk

Lumină şi destin

Stele dăltuiesc destine
În a nopţilor tăcere,
Din lumină şi suspine
Se ţes mândre coliere.

Peste zări răsare luna
Ca o lebădă-ntre ape,
Ea să-mi fie azi fortuna
Sufletul să îmi îngroape!

Printre gânduri istovite
Plâng speranţele pustii,
Amintiri nebănuite
Rătăcesc peste câmpii.

Plânge rouă de lumină
Peste trup însângerat,
Iar în noapte blânda lună
Hoinăreşte ne-ncetat.

Ape răscolesc durerea,
Ochii par de nesecat,
Pietrele-şi uită tăcerea
De când iarba s-a uscat.

Nori aleargă duşi de vânt
Peste câmpul însetat,
Iar lumina ca un cânt
Scaldă cerul frământat.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 29, 2012 1:03 am  tyk

Acalmie de brumar

Vântu-şi desenează norii
Peste-al cerului zenit,
Spre apus se văd cocorii
Peste vârfuri de granit.

Codru-şi scutură podoaba
În culori de chihlimbar,
De pe câmp sfârşită-i treaba,
Iar recolta-i în hambar.

S-au dus zilele cu soare
Şi al nopţilor coşmar,
Pe case se ţes fuioare,
Ce ne vestesc pe brumar.

Printre tufe de măcriş
Se înghesuie frunzare,
Puful de prin păpuriş
Se împrăştie în zare.

Peste toată acalmia
Ce se lasă spre apus,
Vântu-şi plânge agonia
Luând frunzele pe sus.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 21, 2012 8:20 am  tyk

Tristeţile mă dor

Mă dor tristeţile din mine
Şi nopţile pustii mă dor,
De jale zilele-mi sunt pline
Şi uneori aş vrea să mor.

Mă doare-a lumii răutate
Ce nu-şi găseşte alinare;
Faptele bune sunt blamate,
Iar restul n-are căutare.

Mă dor ale nopţilor tăceri
Ce par a nu se mai sfârşi.
E plină lumea de dureri,
De cei ce ştiu doar a cerşi.

Mă doare cerul fără stele
Şi visele târzii mă dor,
Mă cert cu gândurile mele
Dar sunt precum un cascador.

Mă dor tăceri, dureri şi vise,
Mă doare astă viaţă efemeră,
Mă dor şi faptele comise
În astă lume austeră.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 13, 2012 7:34 am  tyk

Sărbătoarea legumelor

Azi e zi de sărbătoare
Şi pe câmp şi în ponoare,
Iar în piaţă, cât priveşti,
Legume sunt cât pofteşti.

Parcă sunt gătite-anume
În fel de fel de costume;
Nici nu ştii ce să mai faci
Pe toate să le împaci.

Oriunde întorci privirea,
Nu poţi să nu vezi sclipirea
Zecilor de invítate
Tinerele ori răscoapte,

Verdeţuri şi gogonele
Garnisite cu dantele,
Fructe, struguri parfumaţi
Ce aşteaptă degustaţi.

Ţelina şi mândra ceapă
Vor ca balul să înceapă;
Doar un morcov roşcovan
Cazu după paravan.

La această şezătoare
Ce s-a copt frumos la soare,
S-a pregătit de banchet
Gogoşarul de oţet.

Lângă nişte cornuţari,
Un fel de ardei mai mari,
Stau câţiva ardei mai mici...
Parcă sunt nişte pitici.

Dar, deşi sunt mărunţei
Nu poţi să te joci cu ei;
Doar puţin dacă-i atingi
Pe dată ai să te frigi!

Trecută la grupa mare,
Varza are căutare.
Bună e pentru sarmale,
Dar şi-n cazuri medicale.

Iar murată nu-ndrăznesc
De ea să mai pomenesc!
Te scoală şi din mormânt
De-ai băut prea cu avânt!

Şi-ar mai fi încă destule
Bunătăţi pe astă lume:
Naturale, aromate
Şi pline de sănătate.

De vrei sănătos să fii,
Hai cu mine-n deal la vii!
Şi ţi-oi povesti mai bine
Gustând vinul de afine!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 08, 2012 10:02 am  Didina Sava

Frumos poemul tau,zic eu inspirat de vremea rece si ploioasa de azi
"De pe deal lumina-şi plânge
Curcubeiele în vânt" ...mi-a placut extraodinar de mult..Bravo!
Superb!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 08, 2012 8:24 am  tyk

Plouă peste mine

Stropi de ploaie peste mine
Curg alene ca un cânt,
Iar în suflet, doar suspine
Mă îmbracă în veşmânt.

De pe deal lumina-şi plânge
Curcubeiele în vânt,
Codrul ramurile-şi frânge
Plecându-se la pământ.

Nori se-adună şturlubatici
Peste zări purtaţi de vânt,
De prin gheţuri de antarctici
Vin tăceri ca de mormânt.

Rătăcind pe căi de stele
Îmi las gândul să mai zboare,
Ploaia cu hainele-i grele
Se aşterne peste zare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Oct 07, 2012 7:27 am  tyk

Doamna educatoare

Lângă zeci de jucării
Puse pe categorii,
Dau năvală prichindei
Mai ceva ca nişte zmei.

Toţi vor cai şi maşinuţe,
Papuşele ori maimuţe;
Dar pe aste glasuri multe,
Cine stă să îi asculte?

Caldă, veselă şi blândă
Şi cu glasul de legendă,
Vrea cu mâinile-i dibace
Pe copii ca să-i împace.

Cine-o fi această zână
Şi cu păr de cosânzeană?
Cred că aţi ghicit se pare:
E doamna educatoare!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 01, 2012 12:33 am  tyk

Şoricelul cherchelit

După-masă, azi, motanul,
Aşa cum îi era planul
Intră prin sufragerie
În inspecţie; se ştie.

Însă, mult el s-a mirat
Când pe uşă a intrat
Şi-a văzut pe masă sus,
Un şoarece binedispus.

Era cu chef pehlivanul…
Vru să joace cu motanul;
Ba-ndrăzni chiar şi a-i cere
Să-i facă astă plăcere.

Nici că îi venea a crede
De-i real chiar tot ce vede.
-Oare să mă-nşele-auzul?
Nu se poate; nu e cazul!

Stă un pic, se mai gândeşte
Şi pe loc îşi aminteşte:
La masă, precum se ştie
S-a servit ceva tărie.

Din licoarea prunului
S-a-nfruptat şi dumnealui
Şi-acum face pe viteazul,
Dar o să-l pască necazul!

O să-l las să mai viseze
Şi să-nveţe să danseze
Nişte dansuri mult mai grele,
Printre mustăţile mele.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 23, 2012 12:21 pm  Didina Sava

frumoasa influenta versului din lirica folclorica romaneasca, in ultimul tau poem

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 23, 2012 8:16 am  tyk

Ramuri pustii

Frunză, frunză galbenă,
Gândurile-mi leagănă,
Iar, tu, vântule hoinar,
Mai alungă-mi din amar!

Şi voi, valuri înspumate,
Duceţi-mi dorul departe,
Mai luaţi-mi din întristări
Şi le aruncaţi în mări!

Lăsaţi-mi gândul să zboare,
Să se bucure de soare,
Să-mi simt rădăcinile
Cum seacă fântânile!

Plângi tu, frunză galbenă,
Peste viaţa-mi crâncenă,
Iar voi, ramuri pustiite,
Uitaţi hainele cernite!

Dormiţi pân-la primăvară
Când va creşte frunza iară.
Şi-o să mai uit din dureri
Şi-ale nopţilor tăceri.

Frunză, frunză galbenă,
Leagănă-mă, leagănă!


Ultima editare efectuata de catre tyk in Lun Sept 24, 2012 11:19 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 20, 2012 8:41 am  Dorina Ciocan

La multi ani! cu sanatate si impliniri alaturi de cei dragi!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 20, 2012 12:34 am  Didina Sava

La multi ani cu sanatate, frumosi si rodnici.Iti doresc inspiratie, creativitate si poate intr-o zi un volum de autor.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 12, 2012 8:20 am  tyk

Gânsacul

De vreo două luni încoace,
Un gânsac mare şi gras
Sâsâie şi nu-mi dă pace;
Nu mai pot să fac un pas!

Cum mă vede prin grădină
Şi nu mă păzesc prea bine,
Fără a avea vreo vină
Se-agaţă mereu de mine.

Am încercat în tot felul
Să mi-l fac prieten chiar!
Dar nu vrea deloc mişelul
Şi s-a luat de mine iar.

Vrea să-mi rupă pantalonii,
Să mă facă de ruşine
Şi se ia de toţi vecinii
Mai ceva decât un câine.

S-a luat chiar şi de bunica!
Însă, eu nu cred că ştie
Deloc ce înseamnă frica
Şi-n curând va fi piftie.

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 3 din 7 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum