Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Ieri la 5:31 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 8:30 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

JOCUL DE ŞAH ŞI PUTEREA DE CALCUL A CREIERULUI UMAN

In jos

JOCUL DE ŞAH ŞI PUTEREA DE CALCUL A CREIERULUI UMAN

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mier Mar 30, 2011 2:59 am

Jocul de şah şi puterea de calcul a creierului uman


La finele secolului al XIX-lea, istoricii au căzut de acord că strămoş al şahului este un joc de lupte indian, numit Chaturanga, apărut undeva, pe valea Gangelui, în jurul anului 570 d. Hr. Acest joc a fost răspândit de budişti, care erau în duşmănie cu brahmanii, lucru care explică lipsa informaţiilor în sanscrită.

Chaturanga se juca între 4 adversari independenţi, pe o tablă de 64 de câmpuri, fiecare jucător având câte 8 piese: rege (radsha), car de luptă (ratha) - viitorul turn, cal (ashwa), elefant (hasti) - viitorul nebun, şi 4 soldaţi (padati) - viitorii pioni.

Chaturanga a trecut în Persia la începutul sec. al VII-lea, în timpul domniei lui Chosroes II (590-628), schimbându-şi numele în Şatrandj. În şatrandj , sub califul Al-Mutasim (833-842), se schimbă poziţiile între carele de luptă (turnuri) şi elefanţi (nebuni), iar jocul se dispută între doi adversari cu câte 16 piese fiecare, pe aceeaşi tablă, în joc apărând şi dama. Jocul a intrat în Europa în urma contactelor cu armatele Islamului. Desigur, mutările şi regulile de joc din şatrandj nu erau aceleaşi cu cele din şahul de azi, ci ele au evoluat şi s-au perfecţionat pe parcursul timpului.

Eşichierul şi cele două „oştiri“

Tabla de şah, numită şi eşichier, cuprinde 64 de câmpuri şi 32 de figuri de joc sau piese. Piesele sunt împărţite în două tabere de culori diferite (de obicei alb şi negru), fiecare având următoarea componenţă: rege („R“, în scrierea mutărilor) dama („D“), 2 turnuri („T“), 2 nebuni („N“), 2 cai („C“) şi 8 pioni. Diagrama este simbolul în plan al eşichierului, cu simbolurile figurilor imprimate pe cămpurile iniţiale sau pe alte câmpuri, atunci când se redă o anumită poziţie de joc.

Scopul jocului este aducerea regelui advers în poziţie de mat. Figurile de pe tabla de joc se impart în 4 categorii: regele (cea mai importantă piesă, necapturabilă), figurile grele (dama şi turnul), figurile uşoare (calul şi nebunul) şi pionii. Ca valoare potenţială, dama valorează cât 2 turnuri sau 3 figuri uşoare, turnul valoreaza cât o figură uşoară şi 2 pioni, un turn şi un pion valorează cât 2 figuri uşoare, iar o figură uşoară cât 3 pioni. Tabla de şah este aşezată în poziţie corectă atunci când ambii parteneri au în colţul din partea dreaptă a tablei câmpul de culoare albă.

Marii maeştri susţin că, deşi eşichierul are doar 64 de câmpuri, jocul de şah poate cuprinde o infinitate de situaţii. Desigur, nu vorbim de o partidă anume, ci de multitudinea de variante care pot apărea în jocul de şah, în general.

Un şahist de legendă, cu o memorie fabuloasă

Cel care este considerat de majoritatea specialiştilor drept cel mai puternic jucător de şah din toate timpurile, Robert James „Bobby“ Fischer (1943-2008), s-a născut la Chicago (SUA) la data de 9 martie 1943, dintr-o mamă de origine germano-evreică, Regina Wender, cetăţean american, tatăl său fiind biofizicianul Hans Gerhardt. Părinţii au divorţat în 1945, iar Bobby a crescut împreună cu mama si cu sora sa mai mare, Joan.

În mai 1949, când Fischer avea şase ani, a învăţat să joace şah urmând instrucţiunile dintr-un set cumpărat de sora sa de la un magazin din apropierea casei. A fost captivat de la început de acest joc, încât mama sa se îngrijora, după puţin timp, că Bobby nu este interesat de nimic altceva decât de şah şi este foarte diferit, din acest motiv, de alţi copii.

La vârsta de 13 ani, Bobby Fischer a fost premiat cu titlul de Maestru Naţional al SUA, cel mai tânăr din istorie, la vremea aceea. În 1957 şi-a apărat cu succes titlul de Campion Junior al SUA, acumulând 8,5 puncte din 9 posibile.

În urma unor spectaculoase triumfuri în competiţiile interne ale SUA, lui Fischer i s-a oferit invitaţia de a participa la Campionatul de Şah al SUA, de la New York. A câştigat cu un punctaj de 10,5 din 13 şi a devenit, în ianuarie 1958, la vârsta de 14 ani, cel mai tânăr campion naţional din istoria SUA (recordul nu a fost doborât încă), câştigând, în urma acestei victorii, şi distincţia de Mare Maestru Internaţional.

În 1972 a devenit primul şi, până acum, singurul american care a câştigat Campionatul Mondial de Şah oficial. Meciul l-a jucat contra lui Boris Spasski, din fosta URSS, şi a avut loc la Reykjavik, Islanda, fiind asemănat, adesea, cu o bătălie din Războiul Rece. În 1975, Fischer a refuzat să-şi apere titlul, când Federaţia Internaţională de Şah nu a vrut să-i accepte condiţiile de desfăşurare a finalei de la Manilla, contra lui Anatoli Karpov. Ca urmare, a fost privat de titlu, după care a devenit din ce în ce mai izolat.

Fischer a rămas în istorie şi datorită memoriei lui neobişnuite. Astfel, la un an după CM de şah rapid din 1970, a reprodus din memorie toate cele 22 de partide jucate, însumând peste 1.000 de mutări. Sunând acasă la un prieten islandez, i-a răspuns fetiţa acestuia, care i-a spus, în limba respectivă, că părinţii nu sunt acasă. După câteva ore, deşi nu cunoştea deloc limba, a reprodus perfect conversaţia.

Fischer cerea sume imense pentru a juca, dar renunţa uşor la bani. Pe durata întâlnirii din 1972, cu Spasski, cameristele care îi făceau curat au primit mii de dolari. A trecut la cele veşnice la data de 18 ianuarie 2008 şi a fost înmormântat aproape de Reykjavik.


Efectele practicării jocului de şah asupra activităţii intelectuale

Fostul mare campion mondial, Garry Kasparov, afirma recent, într-un interviu, că în New York se alocă 3-4 milioane de dolari anual pentru dezvoltarea şahului în şcolile de cultură generală şi s-a constatat că sportul minţii îmbunătăţeşte mult procesul învăţământului.

Marele maestru basarabean Victor Bologan aprecia, într-un interviu din 2007, că „experienţa pozitivă a programului general-obligatoriu de predare a şahului în şcoli, în ţări ca Franţa, SUA, Rusia, Spania, Islanda, China avansează spre extinderea acestui fenomen în lumea întreagă. S-a constatat ştiinţific că, acei copii care practică şahul, au succese mari la învăţătură şi manifestă un interes sporit faţă de procesul cognitiv. Şahul cultivă iniţiativa, gândirea logică şi analitică, dezvăluie forţa imaginaţiei.“ (Sursa: Sport Plus, Timpul)


Se poate juca şah în „pridvorul“ Bisericii?


Calităţile de bun jucător de şah se dobândesc prin antrenament şi dăruire. Un mare jucător de şah nu foloseşte niciodată mutări spontane şi poate anticipa următoarele 3-5 mutări ale adversarului. Minţile sclipitoare au putut găsi însă soluţii de excepţie, care au uimit până la aplauze elita şahului mondial. Un astfel de episod s-a întâmplat în meciul Fischer-Spasski, amintit mai sus, când, la finalul partidei a 6-a, Spasski şi-a aplaudat adversarul pentru maniera genială în care a câştigat-o.

Intelectul este un dar al lui Dumnezeu, care trebuie cultivat pentru mântuirea personală şi a semenilor. Îmbunătăţirea considerabilă a memoriei, creşterea forţei de calcul şi sinteză, ca efecte pe care practicarea şahului le are asupra cortexului uman, ne fac să credem că orice creştin ortodox convins poate practica sportul minţii, cu dreaptă socoteală, pentru uimitoarea lui frumuseţe şi pentru ridicarea performanţei intelectuale.

Legenda spune că sfârşitul partidei, reintroducerea figurilor în tabla de şah şi închiderea acesteia vrea să ne amintească faptul că toate au un sfârşit în această lume. Rămâne să contemplăm frumuseţea din toate, despre care Dostoievski spunea că va salva lumea şi care este o oglindă a Împărăţiei lui Dumnezeu.

(articol pe care l-am publicat în ediţia din 7 martie 2008 a Ziarului Lumina - http://www.ziarullumina.ro/articole;487;0;7056;0;Jocul-de-sah-si-puterea-de-calcul-a-creierului-uman.html )

_________________

avatar
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 43
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

PRECIZARE

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu la data de Vin Apr 01, 2011 11:56 pm

Având în vedere că există "riscul" ca unora dintre membrii asociaţiei sau ai forumului să le placă şahul şi să fie interesaţi să ştie mai multe despre şah, voi posta regulat, începând de astăzi, în episoade, cartea "Şah de la A la Z", de Constantin Ştefaniu, apărută la Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984.
De asemeni este posibil ca unora, care nu cunosc acest sport, postările mele să le trezească un oarecare interes în a pătrunde fascinanta lume a şahului. Mărturisesc că sunt îndrăgostit de şah de câţiva ani buni (vreo zece), de când am început să joc cu jucători puternici şi am descoperit nebănuita frumuseţe a acestui sport, care este şi artă, în acelaşi timp. Ca dovadă că este şi artă, jucătorii de elită se numesc maeştri.
Câteva precizări: sunt anumite părţi din carte pe care nu le pot reda aici (fotografii, diagrame cu diferite situaţii din timpul partidelor celebre şi diagramele în general).
Mihail Sadoveanu însuşi a fost un mare pasionat de şah şi nu este singurul. Mulţi scriitori români au iubit şahul şi l-au practicat cu pasiune.

_________________

avatar
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 43
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

CUVÂNT ÎNAINTE

Mesaj  Ovidiu Raul Vasiliu la data de Sam Apr 02, 2011 12:42 am

Motto
Şahul este o gimnastică a gândirii generatoare de valori estetice şi activităţi creatoare



Ce este şahul? Iată întrebarea pusă de secole la toate nivelele, căreia i s-au dat nenumărate răspunsuri, fără a se ajunge la un consens.
Născocit, sub forma lui primară, undeva în sudul Asiei, în urmă cu milenii al căror număr se pierde în negura timpului şi preluat pe parcurs de europeni din bibliotecile maure ale strălucitoarei Alhambra sau direct prin neguţătorii, călătorii şi navigatorii care vizitau frecvent ţările arabe, mirificul joc de şah a evoluat continuu în progresie geometrică, trecând printr-o serie de stadii de dezvoltare, ca orice ştiinţă. Şlefuit apoi cu migală de maeştrii tuturor timpurilor, a dezvăluit veritabile aspecte de artă. Astfel, îmbogăţit cu multiple valenţe ştiinţifice şi artistice, a păşit în arenă ca sport al minţii.
Într-o statistică publicată recent de F.I.D.E. se precizează că în anul 1980 numărul jucătorilor de performanţă ajunsese pe glob la 5060687, din care 410660 femei, provenind din cele 114 ţări afiliate la forul internaţional, cifre care aşează şahul, ca popularitate, pe locul al doilea în lume, după fotbal, în ierarhia sporturilor. În faţa acestei realităţi de necontestat, nenumăraţi sunt cei care-şi pun în mod firesc întrebarea: cum se explică uriaşa sa forţă de atracţie, această adevărată "magie a şahului"? De ce oare milioane de oameni de toate vârstele şi profesiunile joacă şah, asistă cu pasiune la concursuri, studiază cu sârguinţă teoria achiziţionând furibund orice carte şahistă, indiferent de conţinutul ei sau limba în care este scrisă şi se delectează reconstituind cu plăcere şi interes partidele desfăşurate de-a lungul veacurilor? Ce liant nevăzut leagă mii şi mii de amatori ai şahului de mai mult sau mai puţin documentatele lor "laboratoare" improvizate la domiciliu, jucând prin corespondenţă sau construind cu răbdare şi competenţă variabilă probleme sau studii de şah artistic?
Pentru a răspunde la toate aceste întrebări este necesară o introspecţie prin toate zonele intime ale jocului de pe tabla cu 64 de pătrăţele. Şahul este în esenţă un joc războinic, reprezentând două armate adverse, cu conducători şi unităţi de luptă. Acest caracter evident agresiv i-a făcut pe unii să motiveze atracţia milioanelor de oameni către şah prin plăcerea de a lupta, şahul fiind un microcosmos de luptă al vieţii.
Fiind un sistem inventat de om, şahul este o ştiinţă cu principii, parametri ce pot fi manevraţi şi ipoteze verificabile în final prin rezultatul partidei. Elementul care însă impresionează natura umană mai mult decât lupta este frumuseţea pe care şahul, ca artă creatoare, o emană cu strălucire în toate fazele partidei. Adeseori cronicari sau oameni de artă entuziaşti compară frumuseţea unei partide cu una din strălucitoarele compoziţii ale lui Mozart, iar farmecul produs de imaginaţia strategică a unui maestru, care ignoră regulile clasice ale jocului, este asemuit cu stilul romantic al muzicii lui Ceaikovski.
Studiind cu atenţie arta şi stilul marilor jucători, realizăm lesne dorinţa acestora de a trăi şi în viitor prin partidele lor, asemănător şahului care a fost şi va rămâne o legendă. De altfel, istoria marilor idei în şah se confundă cu viaţa autorilor lor, relevând neîntrerupta luptă intelectuală din fascinantul joc al minţii. Fără îndoială că în această permanentă confruntare de idei rezidă, în principal, farmecul jocului de şah. Un amator cu un dram de talent şi un minimum de cunoştinţe şahiste tactico-strategice, care rejoacă partidele vechilor sau actualilor maeştri, poate fi asemuit cu un meloman ce trăieşte melodiile unei simfonii sau cu un iubitor de artă extaziat de bogăţia de culori ale unei picturi. Astfel de exemple pot fi date la nesfârşit pentru toate artele, fără a mai vorbi de mulţimea de cercetători care se cufundă zi de zi, ore întregi, în studierea şahului, majoritatea din plăcere, asemenea unor oameni de ştiinţă pasionaţi de cariera lor. În mod logic, se ajunge la concluzia că latura principală care atrage milioanele de locuitori ai Terrei spre şah este uriaşa influenţă estetică pe care o exercită acest joc asupra minţii omeneşti.
Sintetizând, se poate afirma că şahul este un neobişnuit conglomerat de artă, ştiinţă şi sport, un unicat al naturii dăruit omului, care ar figura cu cinste într-un clasament al primelor şapte minuni ale lumii din toate timpurile. (pp. 5-6)

_________________

avatar
Ovidiu Raul Vasiliu
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 728
Varsta : 43
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 28/08/2010

Sus In jos

Re: JOCUL DE ŞAH ŞI PUTEREA DE CALCUL A CREIERULUI UMAN

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum