Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Astazi la 8:52 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 8:30 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Subiecte similare
    Site-uri preferate
    Retete culinare
    Reţele de socializare
    Parteneri
    forum gratuit

    Ce este downshifting-ul si cum afecteaza el familia

    In jos

    Ce este downshifting-ul si cum afecteaza el familia

    Mesaj  Didina Sava la data de Joi Feb 24, 2011 5:48 am

    Downshifting

    Fenomenul dezvoltat in Europa de Vest se refera la acele persoane care prefera sa isi petreaca mai putin timp muncind si mai mult facand lucruri simple: plimbari, vacante la tara, calatorii lungi cu trenul si cu barca.

    CARIERA. In general, persoanele care devin adepte ale acestui curent nu sunt carieriste si nu vor sa se imbogateasca, preferand sa munceasca atat cat sa isi poata permite viata de zi cu zi si cat mai mult timp liber. De asemenea, dupa cum explica psihologul Aurora Liiceanu, a deveni adept al acestui curent implica si „o doza de renuntare la orgolii sau la vise de preamarire“.

    ACTIVITATI.
    In afara de relaxare, unii „downshifters“ aleg sa isi petreaca timpul liber facand voluntariat, donand bani sau bunuri catre organizatii caritabile in care activeaza temporar sau practicand diverse forme de arta.


    Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management
    de Aurora Liiceanu

    Downshifting- ul s-a nascut din refuzul societatii
    occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a
    deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta
    alergând dupa bani, dupa o pozitie ierarhică. Downshifting- ul
    inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj),
    refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca
    de fapt, calitatea vietii individului, care este data nu de felul in
    care se pozitioneaza el din punct de vedere material - nu iti trebuie
    atit de multi bani ca sa poti sa fii fericit, multumit în viata -, ci
    de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il
    ai de trait, astfel încât sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare
    e vorba de o etica a muncii.

    Downshifting- ul nu poate fi la noi, pentru ca noi suntem
    o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si
    exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o
    dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie
    desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate
    a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii.

    Din aceasta perspectiva un
    om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit
    unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se
    spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o
    sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod
    excesiv. Deci noi, in momentul de fata, suntem o societate cu valori
    materialist - excesive
    , spre deosebire de cealaltă societate, in care
    oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul
    vietii, dar si calitatea ei.

    Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al
    nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si
    aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este
    realizata cam la toate categoriile sociale.... Faptul ca exista oameni
    care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de
    inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie
    sociala care este legata de postmodernism,
    nu tine de saracie, pentru
    ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o
    anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu
    zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca suntem intr-o perioada
    in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de
    centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea
    data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism

    Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sunt mult mai
    potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent
    critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o
    atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de
    invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat,
    cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora
    de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei
    o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala.

    Numarul, cantitatea contează, si pretul.

    In general downshifting- ul pune accentul asupra unei idei importante:
    exista si alte laturi ale vietii care sunt importante si pe care le
    poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani:
    relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul
    unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.

    Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga după bani si de a
    uita sa traiasca
    . Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text
    foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se
    intimpla la noi in Romania :"am vazut fete care, atunci cind s-au
    angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa
    musti cu pofta; astazi sunt niste scovergi iradiate de computer.
    Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si
    daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot
    nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate
    masculina. Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla
    tot la birou bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui
    client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna
    "multumesc". Pentru simplul motiv ca "doar te platesc, nu?"
    In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate.

    E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca,
    daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa
    intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru
    iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai
    pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa
    tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla,
    fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au
    noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai
    degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci
    majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de
    consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care
    salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent
    iti dai seama ca de fapt sunt foarte prost platite pentru cit de rar
    dai pe acasa.

    De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de
    o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca
    femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia
    cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul
    lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin
    de bani, dar fara parint
    i - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge
    violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti,
    pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea
    acestui fenomen.

    Ca fenomen, downshifting- ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el
    are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a
    valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata,
    plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii
    personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la
    serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding- uri (aflate la noi in
    plina moda).Toate duc la confiscarea individului pentru profit.

    Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita
    si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil
    era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai
    aduc bani, dar care psihologic motivează individul si il fac ca sa
    accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru
    prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie
    psihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus
    ca nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia
    ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa
    fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru
    copii si unde sa manance, individul nu mai are decit week-endul care
    uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci
    practic este o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la
    noi si oamenii nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita
    graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine,
    tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului.

    Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi,
    femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end
    deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding- uri) se fac de obicei in
    afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel
    scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu
    familia, pe care nu poti sa o neglijezi.
    Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om "simplificat" , un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste
    societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede
    nici o alta alegere. Cind ai foarte multi bani si continui sa muncesti
    ca un robot, sau cind ai mult mai mult decit iti trebuie, ideea de a
    reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si
    spirituala) e vitala. Partea spirituala nu se poate face in supravietuire.
    Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de
    timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza
    foarte mult si sunt parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de
    partea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste.
    Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, suntem inca morti dupa vitrine.

    Cred ca downshifting- ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si
    "a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face",
    fara simt critic, iar ceilalti sunt pe "a fi", fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala.
    Nu suntem in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu
    traim in extreme.

    Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt
    peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul
    computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si
    cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de
    vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta,
    de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii
    de concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre.

    Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc
    in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a
    relatiei se pierde, avind in vedere ca suntem intersanjabili, oamenii
    nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, suntem ca intr-o miscare
    browniana, toti oamenii sunt frumosi, frumusetea se vinde, aceasta
    cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.

    Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce
    in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu
    Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a
    unor principii psihologice adanci, care sigur modifica structura
    personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -,
    admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la
    televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care
    sunt preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea
    este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala
    poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te
    poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa"etc.

    Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi,
    industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia
    estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era
    singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din
    punct de vedere fizic... Acum daca se pierde acest lucru - cum este si
    firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit
    intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva
    spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti,
    foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei,
    continutul nu contează. Imaginea este totul.

    Suntem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de
    unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie,
    cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne
    lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa?

    Daca inainte opozitia între bine si rau avea o demarcatie clara,
    existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi
    nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa
    suporti consecintele.

    ED: Estimati ca vor exista niste apropieri intre marile companii si
    fenomenul downshifting, pentru a impiedica exodul de capital uman
    catre aceasta deschidere a vietii?

    AL : Nu stiu, ma gindeam ca exact acest evazionism va fi preluat de
    cineva care va vedea un profit, l-ar prelua si apropia, l-ar
    transforma intr-un profit in sensul ca nimic din ce rasare ca germene
    de interes nu ramine ascuns. Aici cred ca exista un pericol pentru ca
    sunt de acord ca s-a nascut transplantul. Apar, insa, si forme
    patologice ale unei intentii bune de la inceput. De altfel, in cartea
    lui Beigbeder chiar acest lucru se spune: ca te refugiezi pe o insula
    si acolo se reia acest ciclu, in sensul ca incepi sa te plictisesti ca
    ai numai natura, ca mananci, ca stai degeaba, ca ai multi prieteni si
    intri intr-un alt tip de nevroza.

    ED: Vorbim de o limita a downshiftingulul, daca mergi catre extrema
    aceasta te paste ruperea totala de lume.

    AL :Haideti sa luam fenomenul "hippies", care sa zicem ca nu poti sa il
    vezi ca un downshifting, insa intr-un fel de avangarda poti sa il vezi
    daca fortam putin lucrurile. Refuz scoala, refuz caldura, refuz
    apartamentul, acest mit al lui Robinson Crusoe care ne bintuie din
    cind in cind si pe care se bazeaza si evaziunea catre tara, catre
    rustic. Dar ce s-a observat pina la urma? La primele boli mai dure, au
    fugit la spital. Prin urmare, e foarte greu sa iti asumi ceva cu totul
    nou. Pina la urma suntem convinsi si de beneficiile socialului. Ideea
    este ca stilul de viata a devenit o problema, a alegerilor in
    societatea de astazi. La un moment dat se spunea despre femei: te
    mariti repede, faci repede un copil, il cresti pina la 26, 27, 28 de
    ani si la 28 ani cu un copil mare iti incepi viata. Poti face o
    facultate, esti inca tinara si poti sa iti reiei o alta viata. Se
    poate si invers, iti incepi cariera, lucrezi de innebunesti si la 34,
    35 ani cind esti pe ultima suta de metri faci un copil. Acum la noi se
    poarta adoptia, anumite categorii, din varii motive s-au gindit sa
    impace si capra si varza si atunci isi fac o cariera, castiga bani si
    fiind si mai eliberate de maternitate, adopta copilul ca o forma de a
    compensa frustrarile. Pe de alta parte, copilul devine o forma de lux,
    pot sa imi permit un copil in conditiile astea, nu ca il fac sau il
    iau si il cresc, pentru ca eu fac banii, eu i-am facut si nu depind de
    nimeni. Este o actiune voluntar - monoparentala la aceasta categorie.
    Avem foarte multe forme. Una peste alta ideea este ca stilul de viata
    incepe sa preocupe foarte mult individul si cred ca daca o luam
    filozofic, motivul se naste din ideea aceasta a utilitatii vietii.
    Inainte viata se traia, acum trebuie sa ii gasesti o justificare.

    ED: Adica intii traiesti particica aceea de viata si dupa aceea iti
    mai trebuie alti 15 ani sa o explici.

    AL : Exact. In orice caz omenirea este extrem de pestrita si exista
    foarte multe formule pe care ti se propun ca fezabile. Cind am zis de
    subdiviziuni m-am referit de exemplu la casatorie. Vrei relatii
    seriale fidele sau vrei hopuri, urcusuri si coborisuri, incet incet,
    ai facut o investitie in cineva, sau mergi in aceasta idee de relatii
    seriale. Ai de ales. Era mult mai comod cind ti se spunea cum trebuie
    sa faci. Era clar ca era inspre binele tau sa preiei un model. Acum
    esti pus in fata multor modele, submodele sau contramodele si trebuie
    sa alegi ce vrei. Ideea este ca viata nu are sens, ca trebuie sa ii dai tu un sens.
    Inainte avea un sens in sine, acum trebuie sa ii gasesti tu sensul, ceea ce reprezinta o intreprindere destul de dificila. Uneori am vazut ca acest lucru poate fi si una dintre explicatiile sinuciderii la tinerii care nu gasesc acest sens. Cel care sa-ti spuna ca merita sau ca este o datorie sa traiesti.
    Generatiile mai vechi nici nu si-au pus problema, traiau pur si
    simplu.

    ED: In privinta mediului romanesc spuneati ca downshifting- ul nu e de
    interes, de actualitate. Puteti face o estimare, in privinta a ceea ce
    ar mai trebui sa treaca peste noi, ce ar trebui sa mai invatam pentru
    a ajunge in ipostaza de a marsa catre acest fenomen?

    AL : Cred ca ar trebui sa fie mai multa bunastare materiala, pentru ca
    reflexia fata de propria viata in termeni mai evoluati nu se face
    decit in momentul in care ai asigurate conditii de viata decente. Nu
    neg ca oamenii care sunt foarte saraci nu isi pun probleme de ce sunt
    in halul asta de saraci si de ce viata este atit de amara, dar o fac
    in alti termeni decit cei care au tot ce le trebuie, sau in orice caz
    sunt multumiti si isi pun problema ce fac cu viata lor. Primii trebuie
    sa lupte ca sa traiasca, iar ceilalti trebuie sa dea un sens vietii.
    Este o mare diferenta.

    Cind am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap
    un banc destul de banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult
    acest fenomen: un om sta pe malul marii si cineva vine si ii spune sa
    ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur si
    simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa
    mai ai barca asta prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia.
    Acesta incepe sa ii arate care sunt avantajele: daca prinzi peste mai
    mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei un vapor si daca iti iei
    un vapor o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa
    lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul
    raspunde: si acum ce fac? Probabil ca acel om avea o casa deasupra
    capului, vremea era destul de ospitaliera cu el, peste putea sa isi
    prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa.

    ED: Considerati ca oamenii care au beneficiat de provocarile
    downshifting- ului intr-o anumita portiune a vietii lor vor fi
    capabili sa genereze alte valori pentru societate decit cele la care
    au apelat initial, adica vor putea sa genereze valori postmoderne?
    Daca da, in ce sens?

    AL : Cred ca da, in sensul ca poate sa arate faptul ca avea de mic mai
    multe motivatii, hobbyuri, de a fi plasat mai realist intre principiul
    placerii si principiul realitatii, te face ca oricind sa te poti opri
    si sa ai ce face, sa nu ramii gol. Hobby-ul, cum se zice in
    sociologie, raspunde unui eu neutilizat. Vorbeam de principiul
    placerii si principiul realitatii: exista principiul realitatii,
    trebuie sa faci un pact cu lumea, cu nevoile, dar trebuie sa iti
    ramina ceva care, sa raspunda unor nevoi personale, sa-ti dea
    satisfactii. Este de dorit sa iti ramina permanent niste lucruri pe
    care vrei sa le faci. Trebuie sa stii ce sa faci dupa aceea. Sunt
    foarte multi oameni care se plictisesc, care nu isi dau seama ca ar
    putea fi folositi, iar societatea nu ii foloseste, ei devin resurse
    umane care se irosesc. Dar la noi exista acest curent, daca nu-ti da
    bani sa nu faci. Aici remarc o deosebire fata de lucrurile bune pe
    care le-am descoperit in strainatate, ca mai poti fi util, ca mai poti
    sa te duci undeva, socializarea in orice caz este un fapt pozitiv, nu
    poti sa te retragi din lume.

    Este nevoie in aceasta viata de relatii, ori pentru aceasta trebuie sa
    intelegi ca uneori ti se face un bine, ca lucrurile nu sunt alba -
    neagra, ca sa poti sa spui ca te duci sa te ocupi de niste copii
    parasiti sau de natura, dar daca nu imi dai nici un ban mai bine stau
    acasa. E foarte gresit pentru ca foarte multi oameni intra in depresie
    tocmai pentru ca nu sunt relationati sau nu-si gasesc o utilizare.
    Acesta este un lucru negativ in societatea romaneasca. Sigur ca exista
    oameni saraci care trebuie sa alerge dupa bani si nu pot face astfel
    de lucruri, dar sunt oameni care ar putea face ceva, dar care
    prefera sa stea pasivi... Downshiftingul presupune o schimbare de stil
    de viata pina la urma, stilul vietii se schimba total, dar pe de alta
    parte el nu putea sa apara la noi in societate, la noi este prematur
    sa admitem o asemenea evolutie. Nu neg insa ca sunt oameni care ar
    putea sa faca downshifting si nu fac, ceea ce inseamna ca fie sunt
    definitiv pierduti, fie ca nu au alte resurse, fie nu au nici o
    motivatie intrinseca, adica in sistemul lor de valori prietenia,
    natura, lectura, informatia, etc, nu exista. In incheiere as spune ca
    oamenii cauta frumusetea vietii in marile reusite si asa mai departe,
    fara a acorda importanta gesturilor mici, cotidiene. De fapt acestea
    fac cursul vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e
    foarte buna, insa ideile despre munca si activitate trebuie
    reconsiderate. Lucrurile mici sunt importante. Este ca atunci cind
    esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur.



    avatar
    Didina Sava
    Initiator forum

    Numarul mesajelor : 3663
    Varsta : 52
    Localizare : Iasi
    Data de inscriere : 01/06/2009

    http://floridepiatrabijoux.forumgratuit.ro/pagini-personale-ale-

    Sus In jos

    Sus

    - Subiecte similare

     
    Permisiunile acestui forum:
    Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum