Ultimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Reţele de socializare
Georgeta Nedelcu
Forumul Prieteniei :: Clubul Forumului Prieteniei :: Bloguri personale ale membrilor Forumului Prieteniei
Pagina 2 din 2
Pagina 2 din 2 • 1, 2
14062009
Georgeta Nedelcu
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Mar Apr 03, 2012 6:36 pm, editata de 76 ori
Georgeta Nedelcu :: Comentarii
VOI, SĂ NU MĂ UITAŢI!
Când viaţa este grea, când palma Ta doboară,
Sau când sunt fericită şi sufletul mi-e plin
De dor şi de credinţă, gândul meu se coboară
La Tine, astăzi, Doamne! De ce atâta chin?
Când viaţa asta grea ca o menghină mă strânge
Chem fericirea-n gând şi o rog ca să stea.
Vreau să alung durerea, dar ochii-ncep a plânge
Şi-un gând nu îmi dă pace: când te voi mai vedea?
În universul ăsta sunt un om oarecare;
Dar, mi-aş dori atâta... să fii şi tu, aici!
Viaţa fără de tine, nu mai are culoare.
De ce să fugi de mine? De ce, nimic nu zici?
Te-anunţ că de Crăciun sunt cu-ale mele rude
Mă voi gândi la tine şi la toţi ceilalţi.
Voi daţi sens fericirii şi vieţii mele surde.
Vă-mbrăţişez cu drag! Voi, să nu mă uitaţi.
Georgeta Nedelcu - Craiova mai 2000
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 7:28 pm, editata de 2 ori
Cât va mai fi românul sclav
In ţara noastră-n care,
Întreg sistemul e bolnav,
De-o cruntă nepăsare?
Fii Doamne bun vindecător,
Încearcă, o minune
Şi vindecă al meu popor,
De tot ce-i rău în lume.
Doar Tu eşti doctor priceput
Să-i vindeci a sa rană.
De care suferă de mult
Şi e cuprins de teamă.
Suntem o ţară de creştini
Nu o adunătură.
De Tine nu suntem străini,
Iubim Sfânta scriptură.
În blocuri triste, cenuşii,
Bătrâni mai mor de foame,
Uitaţi de stat şi-ai lor copii
Dar Tu nu-i uita, DOAMNE.
Ajută-mi azi poporul meu.
Slăvit fie-al Tău nume!
Căci, tot românu-o duce greu
Şi-o ştie-o- întreagă lume.
Nu ne lăsa când ne e greu,
Avem mulţi hoţi în ţară !
Tu ne fereşte de cel rău,
Şi dă-i pe toţi afară.
Inlătură-ne acest blestem!
Redă-ne bucuria
Şi lasă la români un semn,
Să le rodească glia.
Sunt fiică de creştin. Cinstesc
Şi respect prietenia.
De-o viaţă, eu, aici trăiesc,
Mi-e dragă ROMÂNIA!
Georgeta Nedelcu - Craiova 1 decembrie 2009
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 7:31 pm, editata de 2 ori
N-am dat cu mătura şi iar s-a strâns gunoi.
Gunoiul... ce-a umplut întreaga ţară.
Şi, mă întreb şi, vă întreb pe voi,
Cât vom mai suporta crunta povară?
Noi i-am votat atunci, iar ei îşi fac averi.
Mandatul lor e cum să scoată banul.
Căci, votul nostru i-a făcut boieri.
Ne pleacă azi românii, ni se destramă neamul.
Hoţii ce stau la cârmă, azi fură cât poftesc,
Fără ca nimeni să le ceară vamă.
Să nimicim hoţia şi neamul boieresc,
Hai să chemăm poporul şi să le cerem seamă.
În douăzeci de ani, ei ne-au vândut şi ţara!
Şi-au dat-o pe nimica, aşa cum au vrut ei.
Bogata noastră ţară, o pradă cei de-afară;
Dacă-aş putea i-aşi frânge, pe toţi aceşti mişei.
Azi stau sub cerul liber - bătrâni, copii şi mame,
Ce dorm printre gunoaie, sau, poate... în canal;
Avem şomeri în ţară, cerşind... că mor de foame,
Sau mor bolnavi, că nu au bani pentru spital.
Am cam răbdat destul, vouă nu vi se pare?
De ce o ducem, oare, din zi, în zi, mai greu?
Mă uit la cei ce ne conduc şi cu stupoare,
Mă-ntreb: ,,Când va scăpa de hoţi românul meu?”
Georgeta Nedelcu - Craiova iunie 2009
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 7:38 pm, editata de 3 ori
Merg în centru cu copiii, unde sunt toţi adunaţi
Şi cu mine vine Paul şi, cu încă vreo doi fraţi.
Primarul vrea să ne dea de-ale gurii... cum zic unii...
Şi se-ngrămădesc cu toţi, mai ceva decât fac hunii.
Multă lume-i adunată şi-ndată apare-un zvon
Că primarul vrea s-anunţe o ştire de la balcon:
,,Pachetele sunt puţine!” – spune primarul – mulţimii.
Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârşitul lumii.
Mă uit cu compătimire, când la unul când la altul,
Nu-mi explic, decât că-n spate, toţi îl au pe necuratul.
Asta este viaţa noastră, ăştia sunt ai mei români,
Hoţii ne furară pâinea, ne trateaza ca pe câini.
Am ajuns azi, plini de ură şi suntem foarte săraci
La timona ţării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
Cei ce ne conduc azi, ţara, sufletul ni l-au ucis,
Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.
Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci şi bolnavi;
Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar nişte sclavi.
Românii mei, nu mai staţi! Hai să ne unim cu toţii,
Să ne unim forţele şi să dăm afară hoţii!
Să stârpim răufăcătorii - cei ce ne iau biruri grele,
Vreau să ştiu cât mai degrabă, care-i rostul vieţii mele?
Nu mai suport umilinţa, vreau să trăiesc şi eu bine,
Vreau măcar un an de zile, să fie şi ei ca mine,
Să vadă cât e de greu, să nu ai bani pentru pâine
Şi, să te gândeşti cu groază, iar la ziua care vine...
Georgeta Nedelcu - Craiova august 1999
Şi cu mine vine Paul şi, cu încă vreo doi fraţi.
Primarul vrea să ne dea de-ale gurii... cum zic unii...
Şi se-ngrămădesc cu toţi, mai ceva decât fac hunii.
Multă lume-i adunată şi-ndată apare-un zvon
Că primarul vrea s-anunţe o ştire de la balcon:
,,Pachetele sunt puţine!” – spune primarul – mulţimii.
Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârşitul lumii.
Mă uit cu compătimire, când la unul când la altul,
Nu-mi explic, decât că-n spate, toţi îl au pe necuratul.
Asta este viaţa noastră, ăştia sunt ai mei români,
Hoţii ne furară pâinea, ne trateaza ca pe câini.
Am ajuns azi, plini de ură şi suntem foarte săraci
La timona ţării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
Cei ce ne conduc azi, ţara, sufletul ni l-au ucis,
Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.
Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci şi bolnavi;
Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar nişte sclavi.
Românii mei, nu mai staţi! Hai să ne unim cu toţii,
Să ne unim forţele şi să dăm afară hoţii!
Să stârpim răufăcătorii - cei ce ne iau biruri grele,
Vreau să ştiu cât mai degrabă, care-i rostul vieţii mele?
Nu mai suport umilinţa, vreau să trăiesc şi eu bine,
Vreau măcar un an de zile, să fie şi ei ca mine,
Să vadă cât e de greu, să nu ai bani pentru pâine
Şi, să te gândeşti cu groază, iar la ziua care vine...
Georgeta Nedelcu - Craiova august 1999
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 7:40 pm, editata de 3 ori
Chiar dacă soarta, tuturor,
Lacrimi sau râs vrea să-mi împartă;
Eu, pe Iisus, îl voi iubi cu dor.
Căci, numai El, grija îmi poartă!
Român sunt, şi pentru bun trai
La străini, duc viaţă de câine!
Acasă, copiii singuri îi lăsai
Oare, ce-or face fără mine?
Purtăm din ce, în ce mai rar,
Numele nostru bun, în lume.
Însă, Iisus, cu al Său har,
Va reînvia al nostru nume!
Mai e câte-un ateu stingher,
Fuge, parcă-i gonit de ciumă.
Dar Domnul, de-acolo, din cer
Şi lui îi va întinde-o mână.
„Nu îi lăsa Iisuse! - Îi spun,
Ai grijă de românii mei!
Că, plâng mereu, lacrimi adun.
Tu, binecuvântează-i că-s ai tăi!”
Suntem creştini, ceri să fim buni
Şi, vrei ca lumea cinstită să fie;
Dar, Tu, cândva o să ne-aduni
În minunata Ta împărăţie!
De multe ori am cunoscut durerea,
În ură am trăit, sau în minciună.
La Tine, Doamne, azi este puterea!
Ajută-ne să-avem o viaţă bună!
Georgeta Nedelcu - Craiova ianuarie 2009
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 7:41 pm, editata de 1 ori
Când va veni Domnul, din cer, pe pământ,
Un car de foc vedea-vom şi-un cor de îngeri sfânt!
Şi mii de trâmbiţi care, vor răsuna din cer
Vor anunţa sfârşitul, acestui veac mizer!
Va fi apocalipsă, cutremur colosal!
Va arde tot pământul! Dezastru infernal!...
Focul venit din cer, totul va mistui
Păsări, copii şi mame, cu toţii vom pieri!
Nu vă pierdeţi cu firea, totul e selectiv,
Va fi cum spune Domnul cel bun şi milostiv.
Cei ce-au crezut în El, în Rai, cu toţi vor fii,
Cei răi şi cu păcate, în foc se vor topi!
Oameni, trăiţi în pace, respectaţi ce e Sfânt,
La ziua judecăţii, va arde-acest pământ!
Poate că ce spun acum, se va întâmpla cândva,
Poartă-te precum vrea Domnul, ai grijă de viaţa ta!
Căci, de nu vei face-acestea, vei avea de suferit.
Domnul vrea să-i urmăm Calea, să ne purtăm mai smerit.
Timpul trece cu iuţeală, viaţa ce o mai avem,
Ne spune decât, că Domnul, vine de vrem sau nu vrem.
Iubeşte-ţi aproapele şi-ajută-l când îi-e greu
Şi-ai să vezi că Domnul nostru, va fi cu tine, mereu.
Iubiţi-vă, oameni buni şi urmaţi drumul Său Sfânt!
Şi veţi primi însutit, iubire, pe-acest pământ.
Cândva, vom da socoteală - atât vii, cât şi morţii,
Vine Ziua Judecăţii... când ni se horărăsc sorţii!
Doar pentru cei păcătoşi, va fi fără părtinire
Şi se vor trezi de-odată că-au trăit cu-o amăgire.
Să vorbeşti mai des cu Domnul, sufletul curat să-l ai
Şi, te asigur, creştine, că ai să ajungi în Rai.
Georgeta Nedelcu - Craiova iunie 2009
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 7:43 pm, editata de 1 ori
Oricât ar părea de neînţeles şi de paradoxal, rămâne întotdeauna faptul că oamenii devin sfinţi nu prin dorinţa proprie, ci prin chemarea suverană a lui Dumnezeu
(Cugetări creştine)
Cina cea de taină
La cina cea de taină, privesc cu gândul dus...
Văd doisprezece-apostoli ce stau lângă Iisus.
La masa lor, Iisus, cu ochi plini de lumină,
Cu har, împarte pâine, celor aflaţi la cină.
Şi, cum, într-o zi mare, toate sunt pregătite,
Îngenunchez pe dată, rugăciuni a trimite
Către Maica Curată şi către Dumnezeu,
Ei, cu Iisus Hristos, mă vor feri de rău!
Sunt plină de uimire şi sufletu-mi suspină,
De parcă m-aş afla şi eu, acum, la cină.
Privind la ei, mă-ntreb: „cum o să stau la rugă?
Sau... dintre cei de faţă, care va fi mai slugă?”
Însă, toţi, deodată privesc în continuare,
La bunul nostru Iisus, ce şade în picioare
Şi-l întreabă pe Petre, cu şoapta Lui blajină:
Nu vrei să fii tu slugă? Petre mi-l ia de mână;
- Nu înţeleg de ce ? Şi, scoate un suspin.
Iisuse, astăzi, nu! Mai bine mă abţin…
Apoi şi-ndreaptă paşii la unul dintre ei:
Şi, fără-a sta pe gânduri se duce la Andrei.
- Iisuse, de ce eu? Sunt cel mai bun dintre ei?
Se-ntoarce apoi la Filip, zicând: „Nici tu, nu vrei?”
- Eu... am adus bucate şi... zic că e de-ajuns!
Stăpâne, roagă pe altul. Am făcut tot ce-ai spus!
- N-ai vrea să fii tu – Toma - sluga din astă seară?
- Nu pot Iisuse, în suflet am încă, îndoială...
Iar, într-un colţ, stau Dona, cu Pavel şi Tadeu
Şi, răspund toţi, odată: „De ce Iisuse, eu?”
Privind către Mihai, ce sta întru-n ungher
I se făcu milă, când îi zâmbi stingher.
Dar nu stătu pe gânduri şi spuse tuturor:
,,Voi face Eu, pe robul, ca şi ulterior!”
De-atunci... a trecut vremea, multe ar fi de spus...
Şi, an de an, într-una, ni se-arată Iisus,
El vine să întrebe ca şi odinioară:
„N-ai vrea să fii tu oare, sluga din astă seară?
Tu soră Magdalena, tu Paul, tu Mihai...
N-aţi vrea să fiţi cu mine şi voi, acolo-n Rai?”
- Doamne, sunt necăjită, necazul meu îl curmă
Şi, alege-mă pe mine, să fiu eu, cea din urmă!
Cu toate că... Iisuse, nu sunt decât un ciob,
Dar, semenilor mei, vreau să le fiu eu, rob.
Sunt copii ne-ngrijiţi, sunt bolnavi ce se sting,
Ochi trişti din care lacrimi, noapte şi zi tot curg.
Sunt femei necăjite, sau fără de putere,
Sunt bătrâni singurei, ce-aşteaptă mângâiere.
Sunt prunci ai nimănui, sunt copii în spital,
Sunt disperaţi şi-aşteptă de la Tine, semnal.
Se cere muncă multă, din noapte până-n zori
Şi... mereu rugăciune şi... muncă până mori.
Roagă-te lui Iisus, căci harul Lui curat,
Îndată de păcate, sau boală te-a scăpat!
Dă la săraci o pâine şi apă din fântână,
Fii bun cu toată lumea şi-ajută o bătrână!
Şi, să veghezi de-i cazul, la al ei căpătâi,
Să îngrijeşti bolnavul şi nimic să nu spui;
Doar, cu o vorbă bună, să-i îndulceşti amarul.
- Iisuse, eu... de mult, sunt frate cu sărmanul!
Te rog, Mântuitorule, ascultă a mea rugă.
Căci, pentru oameni vreau, să fiu eu rob şi slugă!
Pe toţi ne-ai plămădit, ca oameni, din ţărână
Şi, astăzi iar ne aperi, cu propria Ta mână!
Pe noi, toţi, ce-n păcate, viaţa ni se scurge,
Tu, iubite Stăpâne, ne speli cu al Tău Sânge!
Iisus, e pentru noi, cel mai puternic trunchi!
Şi, ne ţine aproape, strânşi, ca într-un mănunchi.
Oameni buni, este bine să ascultăm Stăpânul
Şi, să urmăm doar drumul, ce ne arată Domnul!
Creştinii mei, să faceţi mereu o faptă bună,
Căci, doar Iisus va paşte, a omenirii turmă!
Craiova ianuarie 2009
(inspirată după poezia ,,Ştergarul” scrisă de Costache Ioanid)
(Cugetări creştine)
Cina cea de taină
La cina cea de taină, privesc cu gândul dus...
Văd doisprezece-apostoli ce stau lângă Iisus.
La masa lor, Iisus, cu ochi plini de lumină,
Cu har, împarte pâine, celor aflaţi la cină.
Şi, cum, într-o zi mare, toate sunt pregătite,
Îngenunchez pe dată, rugăciuni a trimite
Către Maica Curată şi către Dumnezeu,
Ei, cu Iisus Hristos, mă vor feri de rău!
Sunt plină de uimire şi sufletu-mi suspină,
De parcă m-aş afla şi eu, acum, la cină.
Privind la ei, mă-ntreb: „cum o să stau la rugă?
Sau... dintre cei de faţă, care va fi mai slugă?”
Însă, toţi, deodată privesc în continuare,
La bunul nostru Iisus, ce şade în picioare
Şi-l întreabă pe Petre, cu şoapta Lui blajină:
Nu vrei să fii tu slugă? Petre mi-l ia de mână;
- Nu înţeleg de ce ? Şi, scoate un suspin.
Iisuse, astăzi, nu! Mai bine mă abţin…
Apoi şi-ndreaptă paşii la unul dintre ei:
Şi, fără-a sta pe gânduri se duce la Andrei.
- Iisuse, de ce eu? Sunt cel mai bun dintre ei?
Se-ntoarce apoi la Filip, zicând: „Nici tu, nu vrei?”
- Eu... am adus bucate şi... zic că e de-ajuns!
Stăpâne, roagă pe altul. Am făcut tot ce-ai spus!
- N-ai vrea să fii tu – Toma - sluga din astă seară?
- Nu pot Iisuse, în suflet am încă, îndoială...
Iar, într-un colţ, stau Dona, cu Pavel şi Tadeu
Şi, răspund toţi, odată: „De ce Iisuse, eu?”
Privind către Mihai, ce sta întru-n ungher
I se făcu milă, când îi zâmbi stingher.
Dar nu stătu pe gânduri şi spuse tuturor:
,,Voi face Eu, pe robul, ca şi ulterior!”
De-atunci... a trecut vremea, multe ar fi de spus...
Şi, an de an, într-una, ni se-arată Iisus,
El vine să întrebe ca şi odinioară:
„N-ai vrea să fii tu oare, sluga din astă seară?
Tu soră Magdalena, tu Paul, tu Mihai...
N-aţi vrea să fiţi cu mine şi voi, acolo-n Rai?”
- Doamne, sunt necăjită, necazul meu îl curmă
Şi, alege-mă pe mine, să fiu eu, cea din urmă!
Cu toate că... Iisuse, nu sunt decât un ciob,
Dar, semenilor mei, vreau să le fiu eu, rob.
Sunt copii ne-ngrijiţi, sunt bolnavi ce se sting,
Ochi trişti din care lacrimi, noapte şi zi tot curg.
Sunt femei necăjite, sau fără de putere,
Sunt bătrâni singurei, ce-aşteaptă mângâiere.
Sunt prunci ai nimănui, sunt copii în spital,
Sunt disperaţi şi-aşteptă de la Tine, semnal.
Se cere muncă multă, din noapte până-n zori
Şi... mereu rugăciune şi... muncă până mori.
Roagă-te lui Iisus, căci harul Lui curat,
Îndată de păcate, sau boală te-a scăpat!
Dă la săraci o pâine şi apă din fântână,
Fii bun cu toată lumea şi-ajută o bătrână!
Şi, să veghezi de-i cazul, la al ei căpătâi,
Să îngrijeşti bolnavul şi nimic să nu spui;
Doar, cu o vorbă bună, să-i îndulceşti amarul.
- Iisuse, eu... de mult, sunt frate cu sărmanul!
Te rog, Mântuitorule, ascultă a mea rugă.
Căci, pentru oameni vreau, să fiu eu rob şi slugă!
Pe toţi ne-ai plămădit, ca oameni, din ţărână
Şi, astăzi iar ne aperi, cu propria Ta mână!
Pe noi, toţi, ce-n păcate, viaţa ni se scurge,
Tu, iubite Stăpâne, ne speli cu al Tău Sânge!
Iisus, e pentru noi, cel mai puternic trunchi!
Şi, ne ţine aproape, strânşi, ca într-un mănunchi.
Oameni buni, este bine să ascultăm Stăpânul
Şi, să urmăm doar drumul, ce ne arată Domnul!
Creştinii mei, să faceţi mereu o faptă bună,
Căci, doar Iisus va paşte, a omenirii turmă!
Craiova ianuarie 2009
(inspirată după poezia ,,Ştergarul” scrisă de Costache Ioanid)
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 7:43 pm, editata de 4 ori
Poezia este un fel de muzică –
trebuie să o auzi ca să o apreciezi!
(Voltaire)
Suntem români!
De mii de ani, noi suntem buni români,
Şi îţi cântăm din suflet, slavă Ţie!
Noi suntem un popor de oameni buni,
Slăvindu-te, prin cântec, rugă, poezie.
În noi, sălaş de-şi va găsi durerea,
Sau, vom trăi vreodată prin ură sau minciună;
Nu ne lasa ispitei şi fă precum Ţi-e vrerea.
Dar, apară cu haru-Ţi şi naţia română!
Pe toţi, Tu ne iubeşti la fel - bogaţi, desculţi.
Ce greu ne-ai învăţat să mergem în picioare!
Ne-ai dat pământ şi roade şi, totuşi, foarte mulţi
În loc să-Ţi mulţumească, azi fug peste hotare.
Tu, Doamne, să ai grijă, să nu stea în zadar
Şi, le îndrumă paşii, spre vatră să mai vie.
Că-i aşteptăm cu pâine şi zaibăr în pahar,
Cu suflete cinstite prin cântec, rugă, poezie.
Craiova ianuarie 2008
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 7:44 pm, editata de 3 ori
Copilăria este inima tuturor vârstelor
(Lucian Blaga)
Colindătorii
La noi, la poartă, astăzi s-au adunat,
Câţiva copii din sat, veniţi să ne colinde.
Şi, în decorul iernii, atât de minunat,
O mare bucurie mă cuprinde!
Sunt veseli şi frumoşi, cu glasul cristalin,
Noi, îi primim în curte sau în casă.
Apoi, le răsplătim cântecul lor divin,
Cu tot ce-am pregătit mai bun pe masă.
Iar, la sfârşit când mâna vor întinde,
Să capete bănuţi, sau un colac,
Noi le vom pune-n traista cu merinde,
Tot ce e bun şi ştim că lor le plac.
Ce bucurie mare să-i vezi cântând la uşă,
Sunând din clopoţei, cum este datina!
Privesc la ei cu drag, prin ochii de cenuşă,
Când îmi apar în cale, ca fulgii albi de nea.
Eu am rămas în casă, ei s-au dus mai departe,
Însă, ce am în suflet, acum, nu ştiu nici eu.
Ştiu doar, că, prin colinde simt ceva mai aparte,
Când vin colindătorii, vine şi Dumnezeu!
Căci, El, astăzi coboară, din ceruri, din înalt,
Să ne aducă pacea şi harul pe pământ.
Doar El ne-a dat credinţa, tot El ne-a luminat!
Să îl iubim cu toţii pe Iisus cel Sfânt!
Acuma este noapte, copiii au plecat,
Şi au strâns în trăistuţe colaci, nuci şi bani.
Vor reveni la anul, din nou, la urat,
Să ne cânte iarăşi, cu drag „La mulţi ani !”
Craiova decembrie 2000
(Lucian Blaga)
Colindătorii
La noi, la poartă, astăzi s-au adunat,
Câţiva copii din sat, veniţi să ne colinde.
Şi, în decorul iernii, atât de minunat,
O mare bucurie mă cuprinde!
Sunt veseli şi frumoşi, cu glasul cristalin,
Noi, îi primim în curte sau în casă.
Apoi, le răsplătim cântecul lor divin,
Cu tot ce-am pregătit mai bun pe masă.
Iar, la sfârşit când mâna vor întinde,
Să capete bănuţi, sau un colac,
Noi le vom pune-n traista cu merinde,
Tot ce e bun şi ştim că lor le plac.
Ce bucurie mare să-i vezi cântând la uşă,
Sunând din clopoţei, cum este datina!
Privesc la ei cu drag, prin ochii de cenuşă,
Când îmi apar în cale, ca fulgii albi de nea.
Eu am rămas în casă, ei s-au dus mai departe,
Însă, ce am în suflet, acum, nu ştiu nici eu.
Ştiu doar, că, prin colinde simt ceva mai aparte,
Când vin colindătorii, vine şi Dumnezeu!
Căci, El, astăzi coboară, din ceruri, din înalt,
Să ne aducă pacea şi harul pe pământ.
Doar El ne-a dat credinţa, tot El ne-a luminat!
Să îl iubim cu toţii pe Iisus cel Sfânt!
Acuma este noapte, copiii au plecat,
Şi au strâns în trăistuţe colaci, nuci şi bani.
Vor reveni la anul, din nou, la urat,
Să ne cânte iarăşi, cu drag „La mulţi ani !”
Craiova decembrie 2000
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 7:45 pm, editata de 3 ori
Dorul este focul care arde speranţele, dorinţele, durerile
iar cenuşa care rămâne, reprezintă amintirile! (Proverb românesc)
Mă doare sufletul de dor!
Mi-e dor de tine, dragul meu şi de firea ta blândă.
Presimt că şi tu mă doreşti discret când stai la pândă
Şi urmăreşti chipul meu şters, cuprins de întristare,
Eu mi te plâng de ani şi ani... De-atunci nu mai am stare.
N-ai spus atunci nici un cuvânt. Mergeai pe drum apatic,
Iar gestul tău cel de pe urmă, m-a ars ca un jăratic.
Mă doare sufletul de dor şi de neîmplinire.
Te plâng şi-acum, iubitul meu, te plâng fără oprire.
Cândva... ce viaţă am avut, doar zâmbet şi lumină!
Aş vrea să mai îmi dai o dată, măcar o zi senină...
Ce bine mă simţeam atunci, când tu erai cu mine!
Dacă-ai putea să îmi trimiţi, un mic semn de la tine...
În zori de zi când mă trezesc şi nu eşti lângă mine,
Plâng până mă mai liniştesc, că nu mai sunt cu tine.
Deşi sunt încă în puteri, mă-ncearcă-o deznădejde...
Dar, sper să ne vedem cândva... Mai trag încă nădejde.
Am spus în vers, ca şi-altădat', din nou a mea poveste,
Sunt singură şi plâng mereu. Tristă, viaţa mea este!
Îmi trec prin cap adeseori, gânduri imaginare...
Dar voi păstra vie speranţa în dragostea cea mare.
Craiova Ianuarie 2010
iar cenuşa care rămâne, reprezintă amintirile! (Proverb românesc)
Mă doare sufletul de dor!
Mi-e dor de tine, dragul meu şi de firea ta blândă.
Presimt că şi tu mă doreşti discret când stai la pândă
Şi urmăreşti chipul meu şters, cuprins de întristare,
Eu mi te plâng de ani şi ani... De-atunci nu mai am stare.
N-ai spus atunci nici un cuvânt. Mergeai pe drum apatic,
Iar gestul tău cel de pe urmă, m-a ars ca un jăratic.
Mă doare sufletul de dor şi de neîmplinire.
Te plâng şi-acum, iubitul meu, te plâng fără oprire.
Cândva... ce viaţă am avut, doar zâmbet şi lumină!
Aş vrea să mai îmi dai o dată, măcar o zi senină...
Ce bine mă simţeam atunci, când tu erai cu mine!
Dacă-ai putea să îmi trimiţi, un mic semn de la tine...
În zori de zi când mă trezesc şi nu eşti lângă mine,
Plâng până mă mai liniştesc, că nu mai sunt cu tine.
Deşi sunt încă în puteri, mă-ncearcă-o deznădejde...
Dar, sper să ne vedem cândva... Mai trag încă nădejde.
Am spus în vers, ca şi-altădat', din nou a mea poveste,
Sunt singură şi plâng mereu. Tristă, viaţa mea este!
Îmi trec prin cap adeseori, gânduri imaginare...
Dar voi păstra vie speranţa în dragostea cea mare.
Craiova Ianuarie 2010
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 7:45 pm, editata de 5 ori
E mai uşor să faci copii, decât oameni
(Valeriu Butulescu)
Te vreau învingător!
Copiii-s mici, nu ştiu ce vor,
Dar, pilde le dă mama lor.
Şi, nu vrea ca al ei fecior,
Să fie râsul tuturor.
Doar mama îi opreşte plânsul
Zicându-i: ,,Fii mereu neînvinsul!
Fii bun şi de mine-ascultă,
Ia viaţa-n piept, cu ea te luptă!
Nu vreau să creşti ca un nemernic,
Fii ca mine, un om puternic!
În viaţă fii un luptător,
Ca să îmi fii de ajutor!
Nu-mi place să te văd a plânge;
Fă orice ca să poţi învinge!
În viaţă toate trec, dar... dor.
Chiar şi aşa, te vreau învingător!
Fii printre cei ce vor să lupte.
Căci, viaţa dură te ascute.
Cei laşi, ducă-se-nplata lor.
Tu, vreau să fii biruitor!"
Craiova martie 1997
(Valeriu Butulescu)
Te vreau învingător!
Copiii-s mici, nu ştiu ce vor,
Dar, pilde le dă mama lor.
Şi, nu vrea ca al ei fecior,
Să fie râsul tuturor.
Doar mama îi opreşte plânsul
Zicându-i: ,,Fii mereu neînvinsul!
Fii bun şi de mine-ascultă,
Ia viaţa-n piept, cu ea te luptă!
Nu vreau să creşti ca un nemernic,
Fii ca mine, un om puternic!
În viaţă fii un luptător,
Ca să îmi fii de ajutor!
Nu-mi place să te văd a plânge;
Fă orice ca să poţi învinge!
În viaţă toate trec, dar... dor.
Chiar şi aşa, te vreau învingător!
Fii printre cei ce vor să lupte.
Căci, viaţa dură te ascute.
Cei laşi, ducă-se-nplata lor.
Tu, vreau să fii biruitor!"
Craiova martie 1997
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 7:46 pm, editata de 5 ori
Doi copii, atâta am!
Altă alinare n-am.
Sânge din sângele meu!
Să-i păzeşti, Doamne, mereu!
(Georgeta Nedelcu)
Eu, prin copii m-am împlinit!
,,Ce-i viaţa mea? Mă-ntreb cu-amar,
Să fie veşnic un coşmar?”
Îmi pun într-una întrebări,
Privind cu ochii-n patru zări.
De ce îmi e sufletul gol?
De ce mi-e teamă c-am să mor?
Aş vrea să pot da un răspuns,
Dar totu-n mintea mea-i confuz.
E mult de când tu ai plecat
Şi, sufletul mi-e-nstrăinat
Că, nu mai sunt cea care-am fost...
Azi, viaţa-mi pare fără rost.
Te voi iubi, cât voi trăi,
Dar... ce n-aş da, aici să-mi fii!
Astăzi, nici eu nu înţeleg,
Din viaţă ce mai pot să aleg...
Tristeţile mereu mă dor
Şi, fără tine mi-e că mor.
De mult, trăit-am un coşmar
Şi, de atunci, mereu tresar.
Mi-e greu de când eu te-am pierdut
Şi, plâng pentrucă m-a durut...
Te strig mereu, dar... ce folos...
Nu prea mănânc, dorm os pe os.
Şi, cât de mult m-am chinuit...
Dar, nimeni nu m-a auzit.
Lacrimi pe-obrajii mei au curs,
Suspinele mi le-am ascuns,
Durerea din sufletul meu,
Mi-o ştie Bunul Dumnezeu.
Când eu plângeam, El m-auzea
Ştia, când sufletul mă durea.
Când viaţa mea era un chin,
Ştiam că e de la DESTIN.
Şi, când sufletul mi-era gol,
Iisus nu m-a lăsat să mor.
Am suferit profund, cândva...
Când mi-a fost greu, mi-a-ntins mâna.
Mereu cu mine El a fost,
Să fac copiilor un rost.
Ştiu, însă, pentru ce-am trăit:
Azi, prin copii m-am împlinit!
Sunt mândră de copii mei!
Doamne, să ai grijă de ei!
Mi-a fost cândva destul de greu.
Azi, L-am găsit pe Dumnezeu!
La toate, azi, am un răspuns:
Lângă mine a fost Iisus!
Alăturea de Dumnezeu,
Zilnic, suntem feriţi de rău.
Şi, pe copii i-a ocrotit;
Azi, visul mi s-a împlinit!
Copiii sunt la casa lor
Şi mie-mi sunt de ajutor.
Mi-au dăruit şi nepoţei,
Tot EL mi-are grijă de ei.
De-aceea, azi îi mulţumesc!
Că ne veghează, că trăiesc!
Craiova octombrie 2000[b]
Altă alinare n-am.
Sânge din sângele meu!
Să-i păzeşti, Doamne, mereu!
(Georgeta Nedelcu)
Eu, prin copii m-am împlinit!
,,Ce-i viaţa mea? Mă-ntreb cu-amar,
Să fie veşnic un coşmar?”
Îmi pun într-una întrebări,
Privind cu ochii-n patru zări.
De ce îmi e sufletul gol?
De ce mi-e teamă c-am să mor?
Aş vrea să pot da un răspuns,
Dar totu-n mintea mea-i confuz.
E mult de când tu ai plecat
Şi, sufletul mi-e-nstrăinat
Că, nu mai sunt cea care-am fost...
Azi, viaţa-mi pare fără rost.
Te voi iubi, cât voi trăi,
Dar... ce n-aş da, aici să-mi fii!
Astăzi, nici eu nu înţeleg,
Din viaţă ce mai pot să aleg...
Tristeţile mereu mă dor
Şi, fără tine mi-e că mor.
De mult, trăit-am un coşmar
Şi, de atunci, mereu tresar.
Mi-e greu de când eu te-am pierdut
Şi, plâng pentrucă m-a durut...
Te strig mereu, dar... ce folos...
Nu prea mănânc, dorm os pe os.
Şi, cât de mult m-am chinuit...
Dar, nimeni nu m-a auzit.
Lacrimi pe-obrajii mei au curs,
Suspinele mi le-am ascuns,
Durerea din sufletul meu,
Mi-o ştie Bunul Dumnezeu.
Când eu plângeam, El m-auzea
Ştia, când sufletul mă durea.
Când viaţa mea era un chin,
Ştiam că e de la DESTIN.
Şi, când sufletul mi-era gol,
Iisus nu m-a lăsat să mor.
Am suferit profund, cândva...
Când mi-a fost greu, mi-a-ntins mâna.
Mereu cu mine El a fost,
Să fac copiilor un rost.
Ştiu, însă, pentru ce-am trăit:
Azi, prin copii m-am împlinit!
Sunt mândră de copii mei!
Doamne, să ai grijă de ei!
Mi-a fost cândva destul de greu.
Azi, L-am găsit pe Dumnezeu!
La toate, azi, am un răspuns:
Lângă mine a fost Iisus!
Alăturea de Dumnezeu,
Zilnic, suntem feriţi de rău.
Şi, pe copii i-a ocrotit;
Azi, visul mi s-a împlinit!
Copiii sunt la casa lor
Şi mie-mi sunt de ajutor.
Mi-au dăruit şi nepoţei,
Tot EL mi-are grijă de ei.
De-aceea, azi îi mulţumesc!
Că ne veghează, că trăiesc!
Craiova octombrie 2000[b]
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Mar Iul 19, 2011 3:18 pm, editata de 12 ori
[center]SUNT UN OM OBIŞNUIT CU DEFECTE ŞI CALITĂŢI. AM UN MOTTO ÎN VIAŢĂ DUPĂ CARE MĂ GHIDEZ: PĂŞEŞTE DREPT ÎNAINTE ŞI DACĂ PĂMÂNTUL PE CARE-L CAUŢI NU EXISTĂ ÎNCĂ, FII SIGUR CĂ DUMNEZEU ÎL VA CREEA ÎNTR-ADINS PENTRU AŢI RĂSPLĂTI ÎNDRĂZNEALA!''(Regina Izabela)
Azi, am o vârstă, sunt o doamnă,
Am împlinit cândva, cincizeci?...
De-atunci, a mai trecut o toamnă
Şi am ajuns la... patruzeci.
Vă doresc din tot sufletul să va fie mai bine şi mai uşor sufleteşte decât până acum, să va regăsiţi cadenţa, stilul şi resursele bucuriei interioare, aşa cum puteţi, cum vă doriţi şi aşa cum meritaţi!
Prietenii sunt ca şi curcubeul: îţi luminează viaţa când ai trecut printr-o furtună
(Willian Shakespeare)
Vă iubesc, prieteni!
Dumnezeu, e-acolo, sus,
Împreună cu Isus.
Şi, zilnic vorbesc cu Ei,
Să aibă grijă de voi!
Pentru voi şi prietenie,
Azi, scriu versuri pe hârtie;
E plăcut, vreau să se ştie -
Voi, mi-aţi umplut viaţa, mie.
De când pe voi, vă cunosc,
Vreau să ştiţi şi recunosc,
Viaţa mea e mai frumoasă
Şi... să ştiţi, de voi îmi pasă!
Dragii mei, în orice zi,
Pentru voi scriu poezii.
Şi, cu drag vi le-am trimis,
Numai pentru voi le-am scris.
Gândurile ce-am simţit,
Doar, cu voi le-am împărţit.
Şi, acuma sunt datoare,
Să vă spun la fiecare,
Un călduros ,,mulţumesc!”
Şi să ştiţi că vă-ndrăgesc…
Viaţa mea ar fi pustie
Fără a voastră prietenie…
Nu contează unde eşti,
Prieteni ca să-ţi găseşti.
Chiar dacă sunteţi departe
Şi o lume ne desparte,
Se găsesc destule căi,
Să fiu alături de voi.
Chiar dacă te despart munţi,
La prieteni nu renunţi!
Înainte mi-a fost greu,
Însă, de când vă ştiu eu,
Viaţa mea e minunată!
Nu mai e ca altă dată.
Închei şi vă îmbrăţişez.
Vă iubesc şi vă stimez!
Craiova aprilie 2009
Voi, prietenii mei sunteti stelutele mele din tot cerul inseninat, luminandu-mi viata! Unii se lauda ca au de toate, eu ma laud cu prietenii mei care imi fac viata frumoasa. Multumesc pentru prietenia voastra! Nu stiu in ce stare va gasesc aceste randuri, dar importanta pusa in ele este destinata binedispunerii voastre. Poate ca nu pot sa va desenez o fata zambitoare, sau sa ies dintr-o foaie imbratisandu-va, insa pot sa va asigur de tot respectul si dragostea mea. Va doresc o zi minunata cu multa sanatate! LA MULTI ANI! Georgeta.
TU, CE CITEŞTI ACUM ACESTE RÂNDURI,
CU OCHII TĂI DE ÎNGER COBORÂT DIN STELE,
PRIMEŞTE-N SUFLET ALE MELE GÂNDURI,
CE PACE ŞI LUMINĂ DUC CU ELE!
DE VEI SIMŢI ÎN INIMĂ, UN VAL DE BUCURIE
ŞI-O UNDĂ DE CĂLDURĂ, INTENSĂ ŞI CURATĂ,
SĂ-ŢI AMINTEŞTI CĂ EŞTI, UN ASTRU-N GALAXIE,
ŞI SĂ MAI TRECI PE-AICI ŞI ALTĂDATĂ!
Aş vrea să fiu o frunzuliţă şi să mă crească soarele frumos,
Dar vine toamna şi ea pică şi nimeni n-o s-o mai culeagă de pe jos.
Aş vrea să fiu o mândră floare, într-o gradină mare, undeva…
Să fiu placută şi mirositoare… Dar se-ofileşte-n vremea sa.
Aş vrea să fiu raza de soare, să încălzesc pământu-acum.
Dar, când e frig se pierde-n zare, sub ploi, ninsori ce cad pe drum.
Aş vrea să fiu o mică stea… Pe cer, să luminez în noapte.
Dar vine ziua şi dispar… Pământul nu mi-este aproape.
De aceea tot un om rămân, cu doruri, vise şi dureri.
Eu, nicăieri nu sunt stăpân. Cutreier timp, fără de ieri…
Chiar dacă omu-i trecător, prin timp şi-n viaţă ne-ncetat.
El speră, şi este dator să ducă doar ce i-a fost dat.
Dumnezeu este punctul de plecare al Universului. (Mario Theo-Angelo Alexandriuc)
De ce-ai plecat?
Ne-am cunoscut, în primăvară, ţi-aminteşti?
Stăteam la umbra unui tei, spunând poveşti...
Dar, ai plecat... Întoarce-te, iubirea mea, la mine!
Astăzi, aş face orice pentru tine!
Spuneai că vii... Oare, te mai întorci vreodată?
Mi-e sufletul distrus, inima zbuciumată...
De ce-ai plecat? De ce nu te-ai uitat în urmă
Să vezi ce laşi? Ce va mai fi pe urmă?
Iar, lacrimile care-mi stau să cadă,
Fă, ca în ochii mei să nu se vadă,
Spune-mi cât mă iubeşti, când mă alinţi,
De ce îţi place tot timpul să minţi?
Aş vrea să fiu cu tine, în fiecare seară,
Şi, stând de vorbă – orele - secunde să ne pară.
Să te-ocrotesc, să îţi fac viaţa minunată.
Vino, degrabă! Vino, iubirea mea, îndată!
Craiova Octombrie 2008
Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Aug 08, 2011 5:24 pm, editata de 20 ori
Bine ai venit Georgeta pe forum....mult succes in tot ceea ce faci..
Pagina 2 din 2 • 1, 2
Subiecte similare
» Georgeta Nedelcu.
» Dana Semian - ''Amânări''
» Gheorghe Dinică a încetat din viaţă 10 noiembrie 2009
» Dana Semian - ''Amânări''
» Gheorghe Dinică a încetat din viaţă 10 noiembrie 2009
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Lun Mar 25, 2024 6:38 pm Scris de Didina Sava
» Decorațiuni din fetru
Lun Dec 28, 2020 3:35 pm Scris de Didina Sava
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
Joi Ian 16, 2020 8:12 pm Scris de Didina Sava
» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 6:30 pm Scris de Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 3:15 pm Scris de Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
Mar Iul 12, 2016 12:43 am Scris de Varganici Costica
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 12:03 pm Scris de tyk
» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 6:59 pm Scris de Didina Sava
» Dorina Neculce
Dum Mar 15, 2015 1:42 am Scris de Dorina Ciocan