Ultimele subiecte
» Mihaela Moşneanu
Ieri la 8:03 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Joi Noi 23, 2017 7:57 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Joi Iun 01, 2017 9:42 pm Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Georgeta Nedelcu

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

14062009

Mesaj 

Georgeta Nedelcu






SUNT UN OM OBIŞNUIT CU DEFECTE ŞI CALITĂŢI. AM UN MOTTO ÎN VIAŢĂ DUPĂ CARE MĂ GHIDEZ: PĂŞEŞTE DREPT ÎNAINTE ŞI DACĂ PĂMÂNTUL PE CARE-L CAUŢI NU EXISTĂ ÎNCĂ, FII SIGUR CĂ DUMNEZEU ÎL VA CREEA ÎNTR-ADINS PENTRU AŢI RĂSPLĂTI ÎNDRĂZNEALA!''(Regina Izabela)


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Mar Apr 03, 2012 7:36 am, editata de 76 ori
avatar
Georgeta Nedelcu

Numarul mesajelor : 90
Varsta : 70
Localizare : Dolj
Data de inscriere : 13/06/2009

http://frumusica.ning.com/profile/decenupotpostapoeziicaintruncl

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

Georgeta Nedelcu :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Vin Iul 06, 2012 3:06 am  Didina Sava

La multi ani Georgeta.Sanatate, bucurii si impliniri.


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Apr 27, 2012 11:19 am  Georgeta Nedelcu



Uploaded with ImageShack.us

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Mar 01, 2012 8:29 am  Georgeta Nedelcu

Ziua de 18 februarie a fost una dintre cele mai fericite zile din viata mea.

Miruna, cel mai frumos si cuminte copil din lume!


Au fost si Ursitorile la Botez


Miruna impreuna cu nasica ei


Miruna impreuna cu nora mea cea mare - Daniela














Miruna este impartasita dupa botez




Fotografie de grup


Turta de botez


Ioana, sotia lui Eugen si nora mea, impreuna cu fetita ei, Miruna


Ioana si Miruna


La Botez nu au lipsit nici Ursitorile


Tortul Mirunei


Copii mei - Eugen si Nucu


Eu dansind cu bunicul Ioanei




Eugen (dreapta) ii da fetita fratelui sau, Nucu.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 25, 2011 10:52 am  Georgeta Nedelcu

Publicaţie culturală non-profit, cu deschidere culturală pe toate meridianele lumii, selecţionează pentru redacţie persoane dornice de afirmare specializate în machetări computerizate (texte literare, imagini).
Aştept CV-ul dumneavoastră pe adresa de Email: samanta47@yahoo.com

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Aug 08, 2011 10:48 am  Georgeta Nedelcu

La mulţi ani, Eugen!



7 Ianuarie 1975, ziua când m-am simţit împlinită ca femeie, deoarece mi s-a născut al doilea fiu - Eugen.

A fost cel mai frumos cadou pe care i l-am dăruit soţului meu de ziua lui.

Eugen este un copil cu mult bun simţ, un copil minunat care nu mi-a dat niciodată bătaie de cap, ba dimpotrivă a fost mereu alături de mine tot timpul, a învăţat foarte bine, luând premiul întâi în clasele unu-patru şi a terminat Facultatea de Informatică cu nota 9 la Proiect şi 10 la Licenţă.

Împlineşte astăzi 36 de ani şi adună în buchetul vieţii, încă un trandafir। Fiul meu, este cu capul în nori şi inima în palme, deoarece iubeşte două femei deodată: una fiind soţia lui - Ioana, iar cea de-a doua este fiica ce se va naşte în noiembrie, anul acesta - Miruna Ştefania.

Fiul meu este bărbatul unei singure femei.




La multi ani Eugen! La multi ani, copilului din tine! Îţi doresc sănătate, putere de a-ţi păstra puritatea, să-ţi împlineşti toate visele, să ai curajul de a păşi cu demnitate prin viaţă! Să nu uiţi niciodată că viaţa trebuie să fie tratată şi copilăreşte, să nu tratezi totul cu gravitate, să nu uiţi să zâmbeşti. Să şti să te joci, să te bucuri de viaţă, să apreciezi fiecare clipă, orice ciripit al păsărilor şi nu în ultimul rând să îmbraţişezi fiecare răsărit de soare. Să te bucuri de stropii de rouă, care sunt lacrimile de bucurie ale dimineţilor, pentru a le păstra în suflet cât mai mult.

La mulţi ani, Eugen - fiul meu drag!





Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Aug 08, 2011 9:09 am  Georgeta Nedelcu

La mulţi ani, Nucu!



26 Decembrie 1973, prima zi când am simţit fericirea cu fiecare por al trupului meu, s-a născut Valeriu -Gheorghe NEDELCU - Nucu - cum îi spunem noi! Un copil care m-a iubit din clipa în care a prins viaţă înăuntrul meu. Parcă îl cunoşteam de-o viaţă, era exact cum mi l-am imaginat şi mi l-am dorit. Nu o să uit niciodată cadoul pe care mi l-a făcut D-zeu în a doua zi de Crăciu. Sunt fericită că Dumnezeu m-a ales pe mine să-i fiu mamă. Ştia că între noi este o legăturaă specială. Nucu este un copil special, cu un suflet mare şi bun, care mi-a fost alături în fiecare clipă a vieţii. Un copil care mi-a ştiut întotdauna tristeţile, bucuriile, temerile, suferinţele... Un copil care m-a iubit încă din pântece.

S-a născut în zi sfântă de Crăciun. Aceasta zi sfântă şi-a pus amprenta pe sufletul lui, îl caracterizează puterea de neimaginat de a lupta în viaţă, de a trece cu capul sus peste fiecare greutate şi răutate a oamenilor.
Când tatăl lor ne-a părăsit, ducându-se la Domnul, el, împreună cu Eugen - fratele lui - au fost stâlpii casei mele. Nu aş putea să-mi imaginez cum ar fi fost să nu-l am pe Nucu în această perioadă, în războiul dintre bucurii şi necazuri. Chiar dacă suferinţele provocate de pierderea tatălui lor au lăsat răni adânci în sufletelul meu, el a fost alături de mine, asigurându-se că lacrimile mi s-au oprit, ochii şi sufletul mi s-au înseninat. Îmi spunea întotdeuna că ne avem unul pe altul. Şi aşa a fost. Eram speriată, epuizată, fricoasă şi de umbra mea, iar ei mi-au fost mereu alături. Până mi-a trecut teama, ei m-au dus la serviciu, ei veneau să mă ia acasă.
În fiecare zi de 26 Decembrie mă simt atât de fericită şi mândră că am aşa un fiu, mă simt în siguranţă alături de el, simt că grija zilei de mâine, de poimâine, a celei de peste 20 de ani, nu va exista deoarece ştiu că Nucu este şi va fi aici mereu, chiar dacă nu fizic, nu va trece o zi fără să se gândească la mine. Nu este un copil dependent de mama sa, încă de mic a început să se descurce singur. De atunci este mâna mea dreaptă şi ochii mei, gândim la fel, simţim la fel, de aceea cred că D-zeu mi l-a trimis. Am avut întotdeuna încredere în el şi nu m-a dezamăgit nici măcar o dată în 37 ani. Da. Anul acesta a împlinit 37 ani, are o familie închegată şi un băieţel minunat.
Doamne! Nu o să găsesc niciodată cuvintele potrivite să-l descriu pe Nucu meu, cu sufletul lui minunat! Şi nu sunt subiectivă, toţi cei care-l cunosc îmi spun că este un băiat deosebit. Spunea cineva că educaţia fiilor mei este meritul meu. Nu este adevarat, Nucu s-a autoeducat, singur a învăţat să deosebească binele de rău, să nu urască, spunând că viaţa este prea frumoasă ca să o trăim în tristeţe. El m-a învăţat să iert şi să nu privesc în urmă. Mă roagă mereu să uit toate zilele negre din viaţa mea.
Dumnezeu mi-a ştiut întotdauna tristeţile, bucuriile, temerile sau suferinţele ... El m-a ridicat de câte ori am fost la pământ, mi-a mângâiat sufletul şi mi-a oprit lacrimile de fiecare dată când îmi murea orice speranţă, mi-a redat viaţa când am zăcut la pat o săptămână. Trebuia să trăiesc! Ştia că am copii, că am pentru ce trăi.
Sunt mamă şi menirea mea este să-mi protejez copiii şi să-i fac fericiţi, să le ofer toată dragostea necondiţionat şi să le fiu alături în fiecare clipă a vieţii lor. Iar Dumnezeu ne zâmbeşte în fiecare zi şi ne asigură că va fi lângă noi mereu, făcându-ne să ne bucurăm de fiecare clipă a vieţii.
Nucu, în această zi sfantă, îţi doresc să rămâi neschimbat, să nu te părăsească niciodată fericirea, să primeşti de la viaţă tot ce e mai frumos, să-ţi ofere D-zeu numai bucurii, ţie şi celor dragi ţie, să-ţi iubeşti fratele şi să vă ajutaţi unul pe altul, în aşa fel încât duşmanii să nu vă poată înfrânge, să nu uiţi niciodată să fii OM, să-ţi clădeşti viitorul astfel încât, privind în urmă, să fii mândru de ce ai realizat şi să ierţi! Doar aşa vei fi mulţumit de tine şi vei trece prin viaţă cu fruntea sus.

Îţi mulţumesc că exişti atât de frumos! Îţi mulţumesc pentru că m-ai ales să-ţi fiu mamă! Îţi mulţumesc pentru fiecare ,,Te iubesc, mamă!” Îţi mulţumesc pentru grija faţă de familie şi ceilalţi care au nevoie de o mână întinsă. Niciodată nu voi şti să-ţi arăt imensa mea dragoste, dar îţi promit că, oriunde mă voi afla, nu voi înceta o clipă să-ţi ocrotesc paşii, iar atunci cand eu nu voi mai fi, Dumnezeu care mi te-a dăruit şi pe care îl iubeşti atât de mult şi ale cărui învăţături le urmezi, îţi va fi alături veşnic, îţi va împlini dorinţele şi îţi va alina sufletul minunat pe care El ţi l-a dăruit.

La mulţi ani, fiul meu drag! Cuvintele nu vor fi nicodată suficiente pentru a-mi exprima dragostea ce ţi-o port şi recunoştinţa pentru tot ce mi-ai oferit! Dumnezeu să-ţi călăuzească paşii în viaţă, iar visele să ţi se împlinească! Domnul să-ţi aline neputinţele şi să te ferească de răutatea oamenilor. Te iubesc, Nucu, fiul meu drag!


Să trăieşti, Nucu, împreună cu soţia ta Dani şi cu fiul tău frumos - Andrei, să fiţi sănătoşi şi să vă bucutaţi de fiul vostru şi, mai apoi de nepoţi !
[i]

Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Sam Oct 15, 2011 4:33 am, editata de 5 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Aug 08, 2011 6:40 am  Georgeta Nedelcu

Copiii mei!



Viaţa are propriul ritm şi nu e mereu un vals sau tango.
Am tremurat de frică la prima febră mare a copiiilor mei, m-am plimbat răvăşită pe străzi la fiecare diagnostic al medicului, am râs de fericire la fiecare cuvânt nou şi m-am minunat, ca de a 13-a minune a lumii, la fiecare dovadă de inteligenţă. La prima serbare, primul Moş Crăciun, am mobilizat familia şi prietenii de parcă nu exista altceva mai important pe lume. Primul Paşte l-am aşteptat înfrigurată iar prima zi de naştere a aruncat în aer bugetul familiei.
Primul 1 iunie ne-a întâmpinat cu baloane şi tort printre micii lor prieteni, primele petreceri le-am notat, încercuindu-le în calendar, prima diplomă obţinută în clasa întâi stă la loc de cinste, prima întâlnire cu marea ne-a arătat un băieţel curajos şi curios, prima plimbare cu telecabina, la Sinaia a rămas notate în jurnalul meu.
Când sunt trişti mă tem de amintirile lor, când plâng fără un motiv concret mă tem să nu aibă coşmaruri, când ţipă mă tem să nu copieze un model văzut în prima copilărie, când refuză să facă ceva mă tem să insist pentru ca să nu se simtă presat…

Nu ştiu dacă anii ce vor să vină mă vor salva de temerile mele, dacă vor şterge din mintea lor inocentă întâmplările nefericite, dacă se vor simţi mereu ocrotiţi sau în siguranţă.
Ştiu doar că astăzi mulţumesc sorţii pentru că îi am.
Sunt cei mai buni copii din lume şi le mulţumesc pentru că m-au ascultat şi au învăţat!
Azi sunt ,,oameni mari”, la casa lor, au copii şi sunt sănătoşi.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru copiii pe care mi i-a dat şi pentru că sunt sănătoşi!
[i]

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Aug 08, 2011 6:31 am  Georgeta Nedelcu

Mamă,



Azi e 22 Octombrie. E ziua ta mămico şi aş vrea să-ţi spun ,,La mulţi ani!” Dar ai plecat de 8 ani şi… mie îmi e din ce în ce mai greu.

De multe ori îţi aud vocea şi mă trezesc că vorbesc cu tine. Te-am iubit întotdeauna, dar nu ţi-am spus-o atât de des pe cât ar fi trebuit. Te-am admirat ca pe nimeni altcineva pe lumea asta. Poate că niciodată nu ţi-am spun ce însemni pentru mine, ce bine mi-au prins pildele tale, ce mult iubesc şi astăzi cititul şi scrisul pentru că tu m-ai invăţat de mică.

Mi-e dor de zilele când mă sunai pentru a mă întreba: ,,Ce faci, fata mea?” Mi-e dor de zilele când vă serbam ziua onomastică - a ta şi a tatei - de cozonacii tăi care creşteau ca-n poveşti şi de multe alte lucruri pe care le făceai cu atâta măiestrie...




La mulţi ani mami! În inima mea vei fi veşnic.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Iul 19, 2011 1:00 pm  Georgeta Nedelcu



Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iul 06, 2011 8:17 am  Mihai LEONTE

La multi ani distinsa Georgeta NEDELCU

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iul 06, 2011 12:25 am  Didina Sava

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 07, 2011 1:01 am  Georgeta Nedelcu

Aştept să-mi dai - e gând nesfârşit de dorinţă
Aştept să-mi dai paşii umblând pe alei, mângâierea vântului printre tei, cerul limpe cu spuza de stele, acele vise nebune de zbor şi-ncercarea exaltată de dor...
Aştept să-mi dai plânsul ploii de seară, curgerea către mai departe...
Aştept să-mi dai clipe să mă doară şi în acelaşi timp să mă fericească.
Aştept să-mi dai zbuciumul începutului ce va dăinui peste timp.
Aştept să-mi dai o bucată de fericire, să curgă prin mine fluid orizontul...
Aştept să-mi dai melodia nisipului ce curge tăcut în clepsidra timpului.
Aştept să-mi dai... Nu te opri, vreau să ascult eternul clipocit al râului ce curge din seva vieţii.






Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:38 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 07, 2011 12:58 am  Georgeta Nedelcu

Sub o frunză rătăcită de îngheţuri. Dormeau visele mele uitate de timp... dormeau visele şi visau … într-un halucinant dans de-ntrebări şi răspunsuri. Au dormit aşa până când, din urzeala de zile a răsărit primăvara. În fiecare an Dumnezeu ne dăruieşte o primăvară. Apare cu speranţe noi, să trezească visele. Unele fug, se-nprăştie, speriate de dorinţa de a fi, de a se naşte dincolo de gânduri.
Gânduri îngheţate în tăcere, îngheţate în plăcerea opririi timpului cel fără vârstă… Fragmente de gânduri in jocul de-a trecerea dincolo de dumnezeire, aproape de izvorul luminii.
Gânduri, jumătăţi de gânduri aruncate în căutarea sufletului pereche, pe care le-au atins atunci când s-a născut timpul zămislit din nevoia de-a fi. Gândurile par stele cu aripile întinse care smulg tăcerea ochiului hipnotizat în contemplarea dansului muzical. Chiar ele, gândurile sunt o xplozie de formă concretizându-se undeva dincolo de înţelepciune şi îngemănarea vieţii.
Puternic gând izvorât din fiinţa atât de puternică precum răgetul unui tigru dezlănţuit, alergând printre întinsele dune din deşert.
Vise somnorase privesc imboldul simţurilor, altele, mereu răzvrătite, ce nu vor să fugă, înrădăcinate în gânduri, care izvorăsc de parcă ar şti că trecutul nu le poate şterge. Uneori sunt ca săgeţi înfipte în inimi şi-şi cer tributul până la ultima picătură de lacrimă. Dar... oricât ar trebuui să înduri, să nu-ţi ucizi visele!
Daca vrei îţi dau o felie din visele mele. Şi eu mă hrănesc uneori cu ele. Am multe, tocmai fiindcă ţin la ele şi le păstrez cu sfinţenie în tolba conştienţei. Mai scot din când în când câte unul si mă îmbrac cu el, dar, pentru că sunt darnică, pot darui!






Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:37 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mar 06, 2011 3:30 pm  Georgeta Nedelcu







NU MOR CAII, CÂND VOR CÂINII!

Când ţi-o fi mai greu pe lume, când ai tăi te-or părăsi,
Când furtuna te va prinde şi de munţi te va izbii...
Când duşmanul urmări-va umbra ta la orice pas
Iar din viaţa ta bogată, chiar nimic n-a mai rămas...

Să păşeşti semeţ şi vesel când treci printre muritori.
Să rămâi cu frunte-naltă, să zâmbeşti la trecători.
Să fii mândru în privire, salutând pe toţi hainii.
Să priceapă că nicicând NU MOR CAII, CÂND VOR CÂINII!


A. Paunescu






Durerea femeiască

V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.

Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.

Stam in picioare, inca de cu zori,
si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?

Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati la altele, razand,

Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.

Eroic v-am iubit nelegitim,
Si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.

Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Isi vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.

Si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
Si nu le intelege pe femei.

Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Si-acum, ne omoram sarguincios
Si zilnic ne distrugem fara rost.

Ne-nvinge viata fara orizont
Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
Si mainile mereu ni se aspresc.

Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
Si credeti ca nu-i vorba despre voi.

Si, totusi, e vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.

Va e urat cu noi, va e urat,
Si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
Si pan-adorm copiii, asteptati.


A. Paunescu





Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...


A. Punescu





Ruga pentru neam

Doamne, Dumnezeul nostru,
Dă-ne nouă iarăşi rostul,
Dă-ne linişte şi milă,
Duh în trupul de argilă.

Dă-ne ţara iar în ţară,
Dă-ne dreptul să ne doară,
Dă-ne mamă, dă-ne tată,
Că ni s-au furat odată.

Dă-ne frate, dă-ne soră,
Ce din lanţuri Te imploră
Şi, într-o blîndeţe nouă,
Viaţa noastră dă-ne-o nouă.


A. Paunescu





Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Aug 08, 2011 6:13 am, editata de 35 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mar 06, 2011 3:23 pm  Georgeta Nedelcu



Uploaded with ImageShack.us


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:36 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mar 06, 2011 3:21 pm  Georgeta Nedelcu



Uploaded with ImageShack.us


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:37 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mar 06, 2011 3:19 pm  Georgeta Nedelcu





Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:37 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 10:34 pm  Didina Sava

V-am transferat poemele postate in acest site aici pe blogul dvs unde treabuia sa le postati singura de la inceput
Ca sa aduc cele 22 de poeme postate intr-o alta categorie a site-ului si postate prin accesarea butonului new topic cum ati facut, mi-au trebuit sute de manevre de administrare,pentru ca intai am adus poemele unul cate unul aici in categoria de bloguri ale membrilor site-ului si apoi le-am fuzionat intr-un manunchi in acest blog al dumneavoastra asa cum treabuia de la inceput singura sa le postati.
Doamna Nedelcu va rog frumos sa respectati regulamentul de ordine interioara a site-ului afisat din ziua in care a fost infiintat si sa va postati creatiile personale DOAR EXCLUSIV IN ACEST SPATIU al BLOGURILOR ,(una sub alta prin accesarea butonului NEW REPLY) unde posteaza toata lumea.La subiectul "Aici ne prezentam in cateva cuvinte" chiar ne prezentam in cateva cuvinte ,iar restul ce scriem, ce gandim punem aici pe BLOGUL PERSONAL
Doamna Nedelcu eu pt a va transfera poemele aici in spatiul dvs care este nelimitat dar, doar in BLOGUL Georgeta Nedelcu si nu pe alaturi am pierdut 40 minute .Daca mai gresiti deliberat intrucat dvs sunteti foarte familiarizata cu utilizarea site-urilor de pe net si intrucat deja v-ati construit aici un blog cu mult timp in urma ,dovedind cunoasterea foarte buna a metodelor de postare,eu nu voi mai transfera postarile la locul lor ci le voi sterge ,pt ca si timpul meu e pretios,iar fiecare persoana care posteaza in acest site e datoare sa respecte regulile casei si sa citeasca regulamentul .
Va multumesc si va astept cu drag sa va citesc.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:36 pm  Georgeta Nedelcu

Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, întrebaţi-vă
ce puteţi face voi pentru ţară (John. F. Kennedy)





Româie, scumpă ţară,
Ai viaţă grea şi amară.
Lumea e îngândurată,
Gândind cum să fii salvată?

Azi te zbaţi în sărăcie
Năpasta e pe vecie.
O viaţă am aşteptat
Să nu mai fiu subjugat.

Dar conducătorii tăi,
Sunt călăi, sunt oameni răi.
De ani buni, ei ne-au uitat,
Au scos ţara la mezat

Străinilor te-au vândut
Nu ştiu ce e de făcut...
De popor, pe ei nu-i doare,
Mă-ntreb, ce au de gând, oare?

Sufletul îmi e mâhnit
Doamne, ce-am mai suferit!
Din '89-am sperat
Să-am un trai îmbelşugat.

Ce vom face-n iarna asta,
Eu, copiii şi nevasta?
Vom ajunge gârboviţi
Şi de frig înţepeniţi.

Românie, ţara mea
Doamne, cine te-o salva?
Cine te-o scăpa de ei,
De-aceşti hoţi, de-aceşti mişei?

Hoţii de noi nu le pasă
Căci au ce pune pe masă.
Doar atunci când i-am votat
De noi i-a interesat.

Însă, eu atât le spun:
,,Când poporul o să-adun,
O să fie vai de voi
Căci vom veni un puhoi

Vă vom cere să plătiţi
Faptul că-am fost umiliţi.
Şi v-aţi bătut joc de noi
Va fi vai şi-amar de voi!”

Craiova Septembrie 2010


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:39 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:35 pm  Georgeta Nedelcu

Pe această uşă, astfel scriu stăpânii: ,,Interzis să intre, câinii şi românii"
(Adrian Păunescu)




La căpşuni mi s-au dus fraţii
Că... ăştia-au vândut ţara toată.
Ei au jefuit Carpaţii,
Pădurile de-altădată...

Să fure tot au jurat
Şi ne-or asupri cu anii
Românu-i martirizat,
Blestemaţi fie păgânii!

De ani ne-au săpat mormântul,
Hoţii şi răufăcătorii.
Străinii ne-au luat pământul
Ni l-au vândut trădătorii!

Mi-a murit cândva un frate
Subţirel, tare frumos!
De v-ar spune suferinţa
Ce l-a ros până la os...

Cum l-au călcat în picioare
Şi l-au răstignt pe Cruce,
Toate găştile barbare...
Ţara, azi e la răscruce!

Va veni şi ziua-n care
Ţara mea se va 'nălţa.
Tot românii vor aduce
Libertate-n România!

Craiova August 2010



Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:40 am, editata de 4 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:34 pm  Georgeta Nedelcu

Simt crivăţul
la uşă.
S-a pus pe iernat,
iar tu nu eşti
nicăieri...
Tu, iubire,
junghi al destinului!
Nu se alege
nimic
de tinereţea mea...
Trece
şi-i rămâne
doar numele

Craiova Februarie 1997


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:52 am, editata de 6 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:31 pm  Georgeta Nedelcu

[
b]Decât o iubire cu de-a sila, mai bine o renunţare demnă (Georgeta NEDELCU)[/b]


Eu te-am iubit şi încă te iubesc
Da-n faţa ta nu-ngenunchez, să ştii
Aş vrea să mă iubeşti, asta-mi doresc
Şi-o viaţă-alăturea, aş vrea să-mi fii.

Strecori zilnic în ochii mei lumină
Ca perină, noaptea sub cap mi-aşezi,
Cu plecăciune lui Iisus te-nchină
Şi-o viaţă liniştită să urmezi.

De vrei să pleci cândva, nu te-oi opri.
Te voi păstra mereu în amintire,
Însă te-aştept cu drag oricând să vii.
Da-n faţa ta nu-ngenunchez, iubire

Aş vrea să ne-ntâlnim curând, ş-apoi...
Soarta, de-o vrea, ne va deschide calea!
Ne vom iubi, nu vom privi 'napoi...
Lăsând în urmă tristeţea şi jalea.

Privind în jur, totul e cenuşiu...
Sunt tristă când lipseşti, dar n-am să plâng.
Mi-e dor de tine, sufletu-mi e pustiu,
Aş vrea la pieptul meu să mi te strâng!

Te-ai strecurat ca un şuvoi în sânge
Dorul de tine iarăşi m-a ajuns
Să te iubesc, o vieaţă nu mi-ajunge!
Srie-mi de vii. Aştept al tău răspuns.

Numai în vis mai îmi provoci plăcerea,
Hipnotizându-mă cu-a ta privire.
Din suflet eu am alungat durerea,
Dar... tu de ce m-ai părăsit, iubire?

Chiar de-mi doresc atât de mult să vii
Şi-n lipsa ta, iubite, îmi-e greu
În faţa ta nu-ngenunchez, să ştii
Te-oi adora... te-oi aştepta mereu!

Craiova Martie 2000


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:54 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:30 pm  Georgeta Nedelcu

Lasă poporul să creadă că potopul lui Decalion e pedeapsa ce-o trimite.
Cerul ca să-i cureţe pe oameni de urmele de sânge cu care sunt pătaţi.
(Pitagora)





Scrijelesc câteva cuvinte
pe pământ,
ca şi când aş scrie cu sânge
pe sufletul obosit
de aşteptare.
În casă e potop
din lacrima
ce nu se mai opreşte
să curgă
din filonul vieţii.
Potopul
mi-a luat sufletul gol
şi mi l-a dus
la capăt de lume.
Eu am rămas
să scriu...
Nu mă mai pot opri
din scris.
Scriu Domnului,
iar apele toate
mă spală de cuvintele
pe care le duce
cu repeziciune la vale.
Vântul ce s-a pornit,
mi le ridică la Cer,
dar gurile Cerului
sunt pline
de lacrimile noastre...
De aceea
sunt atâtea ploi.
A venit potopul,
Doamne!

Craiova Iunie 1989


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:55 am, editata de 5 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:28 pm  Georgeta Nedelcu

Lacrimă, diamant de suflet, împăturit în sedimentele agoniei,
te-am eliberat ca să te pun punct la un alt capitol al vieţii mele
(Andreea Trifu)





Ştiu că tu nu mă iubeşti
şi, din acest motiv,
aştept să-ţi faci milă
şi să-mi dai
lovitura finală...
Taie-mi aripile
şi poate aşa
voi înceta
să mai cred,
sperând că într-o
bună zi, voi zbura...
Vreau să fiu liberă
de tine, de ochii tăi,
de privirea ta,
de buzele tale...
Te iubesc!
Ce păcat că nu mă
iubeşti şi tu!...
Îndură-te şi
lasă-mă să pun punct!
Doar atât
mai vreau acum...
un simplu
punct de final,
pe care eu nu reuşesc,
nu am puterea
să-l pun, iar tu
îl transformi mereu
în… puncte
de suspensie...
şi punctul
nu îndrăzneşte
să se pună singur...
Aştept, lipsită de speranţă,
să-mi recapăt zâmbetul
şi... strălucirea în priviri...
Aştept să-mi recapăt
puterea!
Vreau să am
o altă viaţă fără tine!
Vreau...
să pun punct!

Craiova August 2006


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:55 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:25 pm  Georgeta Nedelcu

Suferinţa e o criză din care trebuie să ieşi cât mai rapid.
Adâncimile ei ne rătăcesc spiritul.
(Marin Preda)





Rătăcesc pe străzi
şi trupul mi-e biciuit
de vorbele trecătorilor
disperaţi.

Ajung în faţa unei case.
Luminile se aprind
una câte una
în acorduri de vals,
apoi se sting toate
şi dinăuntrul casei,
se aud voci
şi un ropot de aplauze.

Doar o lumină
mai pâlpâie în curte.
Mă caţăr pe gard
şi mă uit pe geam.
Tu erai întins pe pat,
acoperit cu un
cearşaf apretat.

Aş fi putut
să întind mâna
şi să te ating,
dar mi-a fost teamă
că se împrăştie noaptea.
Şi... ce frumos ningea!

Am închis ochii
şi ţi-am zărit sufletul
într-un bulgăre
de zăpadă
pe care l-ai aruncat
spre mine.

Nu am putut să îl prind
şi de atunci sunt singură...
Inima mea suspină
în orice bulgăre
de zăpadă,
iar copii aruncă cu ei,
fără milă.

Craiova Mai 2003


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:56 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:24 pm  Georgeta Nedelcu

Sufletul omului este un altar (Origen)


Ai cioplit
plânsul
din marmură
şi din cuvintele
uitate de o gură
ce ştia să sărute.
Ai închis
în ramă râsul,
fericirea şi iubirea
şi ai lăsat
singurătatea
în luptă cu sufletul.
De acolo
zâmbeşte Iisus,
făcându-mi semn
să calc pe şerpii
cu clopoţei,
prefăcuţi în
tăciuni aprinşi.
L-am simţit
lângă mine
pe Iisus şi
sufletul a renăscut!

Craiova Decembrie 2009


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:58 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:22 pm  Georgeta Nedelcu

O naţie nu se poate mântui decât prin sine însăşi (Nicolae Bălcescu)



Viaţa de-acum e o povară...
Nu că-aş tăia în patru, firul.
Ne-omoară ăştia pân' la vară,
Ne-om ofili ca trandafirul.

Ar fi mai simplu dacă-am vrea,
Să alungăm din ţară hoţii.
De vom fi mulţi, noi vom putea.
ROMÂNI, uniţi-vă cu toţii!

Vreau să trăim în armonie,
Să fim veseli şi fericiţi.
Nu să trăim în sărăcie
Şi zilnic, noi să fim minţiţi.

Cearta-ntre ei, azi, ia amploare
Cum nicăieri nu s-a văzut.
Ţara noastră e de vânzare
La toţi care s-au priceput.

Unii nu au pe masă pâine,
Tinerii sunt la-nceput de drum.
Plângând, ei pleacă-n ţări străine,
Ca să muncească orişicum...

De câţiva ani trăim în criză,
Leul nostru a decăzut.
Plătesc pe fluturaş acciză
Că-mi vine să îi strâng de gât...

Dar, viaţa merge înainte,
Ce am făcut, ce n-am făcut
Azi, ei ne-nşală şi ne minte
Mai rău ca-n timpul din trecut.

Pe toţi ne-asupresc fără milă
Şi ne calcă sufletu-n picioare.
Doamne, prin rugăciunea umilă
Alină-mi sufletul, căci doare!

La os, cuţitul ne-a ajuns!
Suntem o naţie minţită
Şi sufletul ni l-au pătruns...
Plătim pentru viaţă, mită!

Iisuse, bun, vino la noi,
Doar Tu mai poţi face dreptate.
Scoate-ne, Doamne, din nevoi!
Aleşii n-au timp... îşi fac palate...

Craiova - Mai 2010


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:58 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:21 pm  Georgeta Nedelcu

Viaţa împarte echitabil: unora zile negre, altora icre de aceeaşi culoare.
(Vasile Ghica)



Din zori au ieşit în stradă, până şi bătrânii,
De mult sunt năpăstuiţi de griji şi nevoi...
Hoţii au îngenunchiat azi, pe toţi românii,
Îşi vor lua însă, răsplata, la Judecata de-Apoi!

Opriţi-vă nebunilor! De ce nu puneţi frână,
La tot desfrâul provocat şi la toată risipa?
Altfel, românii se vor prinde cu un lanţ de mână,
Şi vor protesta cu toţii, în faţă la „Antipa”.

Este-atâta balamuc astăzi, la noi în ţară,
Că este imposibil să te mai odihneşti..
Hoţii şi călăii din ţară, vreau să piară!
În astfel de condiţii nu poţi să mai trăieşti...

Minunata Românie, ţara mea natală,
Plină-i de bezmetici ca la balamuc,
Dreptatea-i în lanţuri, în cazan cu smoală
Şi prin ordonanţe spre iad ne conduc.

Românii mei dragi, până când dormiţi?
Nu vedeţi că pâinea ne-o furară ,,câinii”?
Suntem brav popor, dar n-am fost sortiţi,
Să ne îngenuncheze până şi străinii.

Oare, a pierit tot curajul nostru?
Unde sunt românii bravi, cinstiţi şi buni?
Să luptaţi români, pentru dreptul vostru!
Viaţa-i numai una! Treziţi-vă, români!

Spuneţi ce doriţi, astăzi, prin viu grai,
Faceţi-o la fel ca şi-n... '89
Cere-ţi libertate, cere-ţi un bun trai.
Uniţi să luptăm pentru o viaţă nouă!

Nu mai are margini, lăcomia lor!
Azi, pământul ţării, hoţii-au pângărit.
Ne pleacă românii, plâng cu foc şi dor...
Numai Tu ştii, Doamne, cât au suferit!

Azi trăim mai rău ca-n timp de robie,
Ciocoii din trecut, iar sunt printre noi.
Plutim în derivă pe-o corabie pustie,
Fără de cârmaci şi plină de gunoi.

Parlamentarii ţării, cu suflete haine
De-ai lor români, ei, astăzi îşi bat joc.
Nu le e teamă oare, că judecata vine
Şi iadu-i va-nghiţi cu-averi cu tot, pe loc?

Noi i-am ales să ne conducă ţara,
Dar, astăzi, ei conduc afaceri şi hoţii.
Speram ca de pe umeri să ne mai ia povara
Şi ei ne taie pensii, ne-nfundă-n datorii...

Ne mai mirăm că ţara a devenit săracă,
Când alte seminţii, pe toţi ne-au năpădit...
Ne pleacă tinerii, că n-au ce să mai facă,
S-au săturat şi ei de cât au suferit!

Justiţia-i coruptă, nu ia nici o măsură,
Guvernul şi Parchetul... nici măcar atât.
Ei vor ca să ne pună căluşul, iar în gură,
Clamând democraţia cu vorbe goale-n vânt.

Prea mulţi şacali ar vrea ca ţara s-o sfărâme
Şi-ncearcă să devină aici, la noi, stăpâni...
Numai bravii români mai pot să îi dărâme.
Uniţi-vă şi deşteptaţi-vă români!

Craiova Iunie 2010


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 8:59 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:20 pm  Georgeta Nedelcu

Guvernul are un braţ lung şi unul scurt: cel lung îi serveşte ca să ia şi ajunge peste tot; braţul scurt îi serveşte ca să dea, dar nu ajunge decât la cei apropiaţi lui
(Silone)



Cât va mai fi românul sclav
În ţara noastră-n care,
Întreg sistemul e bolnav,
De-o cruntă nepăsare?

În blocuri triste, cenuşii,
Bătrâni mai mor de foame,
Uitaţi de stat şi-ai lor copii...
Dar, Tu, nu-i uita, Doamne!

Ajută-ne ţara la greu,
Slăvit fie al Tău nume!
Alături să ne fii mereu,
Să fie pace în lume.

Nu ne lăsa, îţi spun mereu,
Că-avem mulţi hoţi în ţară.
De-aceea noi o ducem greu.
Ce n-aş da ca să piară...

Fii, Doamne, bun vindecător,
Te rog, fă o minune
Şi vindecă al meu popor,
De tot ce-i rău în lume.

Doar, Tu, eşti doctor priceput
Să-i vindeci a sa rană,
De care suferă de mult
Şi e cuprins de teamă.

Suntem o ţară de creştini,
Nu o adunătură.
De Tine nu suntem străini,
Iubim Sfânta Scriptură.

Înlătură acest blestem,
Redă-ne bucuria
Şi lasă la români un semn,
Să le rodească glia.

Sunt fiică din popor creştin,
Cinstesc prietenia.
Dă ţării mele alt destin,
Mi-e dragă România!

Craiova Decembrie 2009


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 9:00 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:19 pm  Georgeta Nedelcu

Despre Eminescu din adâncă simplitate
Nu-i mai căutaţi cusururi e iubire peste toate
Două ţări şi două umbre într-un gest rănit de toamnă
Peste El şi peste Ceilalţi roi de flori să se aştearnă
(Mihai Robea)



Ce-ţi dorea el ţie, dulce Românie,
Ţara lui frumoasă, ţara lui de dor?
Oameni foarte vrednici şi plini de tărie,
Iar, copiii ţării să-aibă viitor!

Să se veselească, să umple pocalul,
Sentimentul nobil, oamenii nutresc.
Fie tari ca stânca, rezistenţi ca malul
Eu şi Eminescu, asta îţi doresc!

Nu vor răzbunare, au mereu cuvânt,
Nu îşi vor copiii, să-i ştie plângând.
Vor ca peste toate să fluture-n vânt,
Steagul României, mereu triumfând.

Fie bine-n ţară, fie-n lume pace!
Să zburde copiii, mereu surâzând,
Căci în vatra noastră tuturor ne place
Să trăim în tihnă, cu iubirea-n gând.

Liniştea şi pacea din cer să coboare,
S-avem fericirea raiului ceresc!
Grădina Ta, Doamne, loc de-nchinare!
Eu şi Eminescu, asta îţi doresc!

Ce-ţi dorea el, ţie, dulce Românie,
Ţară minunată, ţara lui de dor?
Oameni să trăiască în prietenie,
Iar, la munca gliei să aibă mult spor!

Copii sănătoşi, plini de bucurie,
Mândrii de-a lor ţară, suflet românesc!
România-n lume, fală şi mândrie!
Eu şi Eminescu, asta îţi doresc!

Flutură-n balcoane steaguri tricolore,
Unic e poporul nostru românesc!
Lanuri fără margini şi multicolore,
Eu şi Eminescu, asta îţi doresc!

Craiova Ianuarie 2000

(Inspirată după poezia ,,Ce-ţi doresc eu, ţie, dulce Românie!” de
Mihai Eminescu)


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 9:00 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:18 pm  Georgeta Nedelcu

Adevaraţii prieteni sunt aceia care se află alături de noi atunci când ni se întâmplă lucruri bune şi se bucură de victoriile noastre (Paulo Coelho)



Nu mai sunt singură de mult...
Decând vă am pe voi, prieteni.
Viaţa de azi, cu-al ei tumult,
E minunată când te-asemeni!

Mereu, eu mă gândesc la voi.
Nu mai sunt ,,eu”, ci suntem ,,noi!”
Vă mulţumesc că existaţi!
Eu vă iubesc, să nu uitaţi!

De când pe voi, eu vă cunosc
Văd viaţa altfel, recunosc.
În suflet, eu vă voi purta
Oricând, în inimioara mea.

Sunt singură de-atâţia ani,
Însă, când eu intru pe net,
În listă am foarte mulţi fani
Ce i-am coptat pe Internet.

Vă mulţumesc, prieteni buni,
Că-alaturea-mi sunteţi mereu!
Prin voi, Domnul face minuni,
De-aceea nu mai îmi e greu.

La Domnul, eu mă voi ruga
Zilnic, ca să fiţi sănătoşi.
Eu ştiu că nu mă veţi uita.
Sunteţi deosebiţi! Frumoşi!

Craiova Ianuarie 2010


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 9:01 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:17 pm  Georgeta Nedelcu

Un bărbat care ştie totul despre femei,
nu ştie nimic despre una singură
(John Steinbeck)





Când treci pe lângă mine-ncetişor
Şi nu vrei să priveşti în urma mea,
Gândeşti la mine... nu întâmplător...
Hai, recunoaşte, nu te eschiva!

Când, printre fete, tu păşeşti tiptil
Şi îţi arunci privirea-n urma lor...
Ai vrea să mai poţi fi un timp, copil
Căci... orice le e permis copiilor.

De multe ori priveşti cu nepăsare.
Chiar şi-n momentele când eşti cu mine.
Şi mă întreb: ,,Unde ţi-e gândul, oare?”
De ce oftezi? Ce se-ntâmplă cu tine?

Te simţi bine când eşti printre femei,
Iar, tu eşti pentru ele-o încântare.
La baza acestor date, e-un temei:
Ele te duc mereu către visare!

Se-ntâmpă să mă mai supăr pe tine,
Rar, te mai suspectez fără temei.
Motive-mi dai şi-atunci când eşti cu mine,
Că-ntorci mereu capul, după femei...

Zilnic întoarceţi capul după noi
Şi ne priviţi cum trecem pe alei.
Vă creştem pruncii, vă creştem pe voi
Şi de dragul vostru, uităm de noi...

Suntem pe veci, a voastră jumătate
Un dar nepreţuit ce v-a dat Domnul.
Grijă avem de-a voastră sănătate,
Tot noi vă ocrotim până şi somnul.

Tot noi suntem şi bune gospodine
Voi... nişte duri, din când în când... atenţi.
O viaţă vă iubim, o ştiţi prea bine
Şi-n viaţa noastră vrem să fiţi prezenţi!

Craiova Februarie 2000


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 9:01 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:15 pm  Georgeta Nedelcu

,,Mama este începutul tuturor începuturilor!"
(Grigore Vieru)


Măicuţa mea, buna mea mamă,
Aş vrea, durerea să-ţi alin.
De când eşti singură, ţi-e teamă...
Cum pot să te feresc de chin?

Mereu ai ochii plini de lacrimi,
Ştiu bine cât ai suferit...
Departe sunt acele patimi...
Astăzi, traiul ţi-e diferit!

Ai fost ca zbuciumul de mare,
Ce-odihnă n-are-n matca ei.
Te-au măcinat gânduri amare,
Şi-azi nu râzi ca alte femei.

Îţi pierzi zilnic puterile
Cândva le vei lăsa pe toate...
Te macină durerile,
Te curăţă de sănătate.

Măicuţă, acum, la anii tăi,
Aş vrea ca să nu mai fi tristă.
Bucură-te! Ai doi flăcăi!
Domnu-i cu tine! El există!

Trăieşte fiecare clipă!
Uită ce-a fost, doar ştiu că poţi.
De viaţă nu mai fă risipă!
Iisus are grijă de toţi!

Ne vom ruga de sănătate,
Noi toţi şi cu-al tău nepoţel
De boli şi dureri să n-ai parte,
Până te-o lua Domnul, la El.

Dar, până-acolo-i cale lungă...
Trebuie să-l creştem pe Andrei.
Ai suferit destul, ajungă!
Te-om ocroti de-acum, toţi trei!

Craiova Aprilie 2009






Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 9:02 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:13 pm  Georgeta Nedelcu

Ceea ce-l face pe om mai mare decât simpla lui viaţă
este dragostea pentru viaţa altora
(L.F.Celine)


- Dacă-aş putea fi gândul să îţi domin credinţa...
De-alungul vieţii tale să-ţi redau fericirea,
Să pot pătrunde-n trup, să-ţi modelez fiinţa,
Iar, tu... să fii tu însăţi, să simt în ochi iubirea...

Lângă sufletul meu, aş vrea să fii mereu
Să pot să te alint şi-oricând să îţi vorbesc.
Atunci când eşti departe şi îmi e tare greu...
Tot timpul, eu, numai la tine mă gândesc!

Dacă-ai putea fi vântul, ca să te simt trecând,
Să-ţi simt infiorarea şi-ndată să te alint,
Să-ţi mângâi tresărirea, când îţi pătrund în gând
Şi să mă pierd în ochii-ţi, ca într-un labirint...

- Iar, eu să fiu lumina zilei ce te trezeşte,
Deschizător de drumuri, din lungul şir al vieţii!
Tot eu să îţi fiu perna, ce capul ţi-odihneşte,
Şi visul când adormi, ce noaptea te-nsoţeşte!

Să fiu raza de soare, mereu să te-ncălzesc,
Să te-ntâmpin râzând, când îmi apari în prag.
Am un singur motiv: Pe tine te iubesc!
Iar, tu, ar trebui să ştii cât mi-eşti de drag.

Ţi-am pregătit în suflet, astăzi, un loc discret,
Dar... mă întreb: ,,Mă vei iubi tot timpul, oare?”
Eu voi păstra acolo, închis al meu secret,
Ca să nu afli tu, că sufletul mă doare.

Cândva... noi doi ne-am făurit un vis...
Multe planuri aveam atunci ... şi-un ideal.
Porţile sufletului, larg mi le-am deschis
Spre singurul tărâm de vis real.

De dorul tău, inima-n flăcări arde-ntr-una,
Versul cu muza, noaptea se îngână.
De eşti al meu sau nu, nu îmi este totuna.
Cândva, spuneai că vrei să-ţi fiu regină!

Să ne iubim la fel, precum făceam în vis
Atâta timp cât dorul îl vom simţi intens.
Căci, de-om uita esenţa, din tot ce ne-am promis...
Doar lacrimi vor rămâne şi un regret imens.

Te voi lăsa să pleci, eşti liber dacă vrei
Şi poţi să te comporţi firesc, ca orişicând,
Doar că aş vrea să ştiu încotro vrei s-o iei,
Căci mi-ai pătruns adânc, în suflet şi în gând!

- Te vreau a mea, iubito, alături să-mi rămâi,
Mi-am pus în tine, azi, mare speranţă!
Ai fost şi vei rămâne dragostea mea dintâi!
Eşti tot ce mi-am dorit de la această viaţă!

Craiova Iunie 2009



Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 9:03 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:11 pm  Georgeta Nedelcu

Rădăcinile educaţiei sunt amare, dar fructele sunt dulci (Aristotel)





Sunt apa cristalină ce se prelinge pe stânci
Sunt purpura de pe întinsele câmpii cu maci
Sunt un om ce se luptă cu gândurile-adânci
Sunt tristeţea ce mă-npresoară când taci.

Sunt zilele toamnei ce-s pline de ploi
Sunt timpul când eram fericiţi amândoi...
Sunt clipele tainice străbătute în doi
Sunt rugăciunea ce ne curăţeşte pe noi.

Sunt pomii ce-şi pleacă al fructelor rod
Sunt albul zăpezii ce se-adună ningând,
Sunt fetiţa cuminte ce şade comod
Sunt cuvintele ce se-aştern, zâmbind...

Sunt cartea de poveşti dorită de copii,
Sunt gluma spusă, adesea la-ntâmplare,
Sunt macii roşii de pe întinsele câmpii,
Sunt cea mai dulce şi mai caldă sărutare.

Sunt struna de chitară, cu melodii duioase
Sunt vocea ce te strigă pe tine, mai ales,
Sunt mâinile neobosite ce năframele coase
Sunt singura iubită care te-a înţeles.

Sunt toată, numai zâmbet de dragul tău...
Sunt bucurie, doruri, împliniri şi vise...
Sunt cea care-ţi oferă, întreg sufletul său,
Sunt parte a versurilor scrise şi nescrise...

Sunt glasul de alint ce vă strigă pe voi,
Sunt dragostea ce o purtaţi în priviri,
Sunt dorul ce ne poartă adesea pe-amândoi,
Sunt aerul pe care îl respiri.

Sunt vântul rebel ce-ţi răvăşeşte părul,
Sunt steaua ce de sus te priveşte.
Sunt prietena ce nu-ţi ascunde adevărul,
Sunt frumoasa care te ispiteşte!

Sunt eu, iubita ce de-o viaţă te-aşeaptă...
Sunt cântec de dragoste, lacrimi şi dor,
Sunt gândul ce spre tine, adesea se-ndreaptă,
Sunt eu... cea care te ador!

Craiova Noiembrie 2000


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 9:04 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:09 pm  Georgeta Nedelcu

Am învăţat să iubesc, ca să fiu iubit
(Octavian Paler)


Aş vrea să fiu cu tine-o noapte,
Şi să-ţi mărturisesc în şoapte:
,,Te vreau al meu pe veci, stăpân,
Ca, sufletul să ţi-l alin!”

Aş vrea să-mi dai măcar o zi
Dreptul ca să te pot iubi.
Aş vrea să vii aici, să-ţi spun,
Că-s singură pe-al vieţii drum...

Aş vrea, dragoste să primesc,
Aş vrea, cu tine să trăiesc,
Să putem depăşi mereu,
Obstacolul, când ne e greu.

Aş vrea să fiu o doină lină,
Ce, dorul din suflet alină.
Tristeţea-ndată să dispară,
Să ne iubim ca astă-vară.

Aş vrea să fiu adeseori,
Soarele ce apare-n zori.
Să te-călzească-a sa, lumină,
Să-ţi facă viaţa mai senină,

Iar, tu să fii cerul cu stele
Eu să mă contopesc cu ele...
Să ne plimbăm prin galaxi,
Să ne iubim măcar o zi...

Aş vrea să fii câmpul cu flori,
Să-mi dăruieşti adeseori
Parfum de crini şi liliac,
De dragoste să-mi fie leac.

Aş vrea să fiu un brad stingher,
Iar, tu să cerni omăt din cer
Să ningi mărunt, o veşnicie,
Să simt a ta prietenie.

Aş vrea să fiu o ploaie fină,
Să iei toţi stopii într-o mână
Şi să te spăli cu ei pe faţă,
La gândul că ea te răsfaţă.

Aş vrea, noaptea mai mult să ţină
Şi-n timp ce somnul o să vină…
Şi... îngerii te vor păzi,
Aş vrea să fiu cu tine-o zi...

Aş vrea, îngerul tău să fiu…
Sufletu-ţi liniştit să-l ştiu,
De tine, să-am grijă mereu,
Ca-n viaţă să nu-ţi fie greu.

Aş vrea să fiu marea cea mare,
Să-ţi pot fura o sărutare...
Să-ţi răcoresc trupul şi faţa,
Să ţi se pară dragă viaţa.

În drumul tău, să fiu izvor,
La uşa ta să fiu zăvor…
Când, însetat, apă vei bea,
Tu să îmi simţi răsuflarea.

Aş vrea să fii a vieţii stea,
O şansă în dragostea mea.
Să fim prin suflet înfrăţiţi,
Mulţi ani să trăim fericiţi!

Craiova Mai 2000


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 9:04 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 2:02 pm  Georgeta Nedelcu

Decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş
(Proverb românesc)




Zece pogoane de pământ, am moştenit în sat
Şi o mulţime de-amintiri ce nu le pot uita.
Deşi aveam cinci ani, atunci când am plecat,
Toate au rămas de-atunci, intacte în mintea mea.

Atât de mult aş vrea să-ntorc această soartă
Să fiu iarăşi copilă, în satul meu natal.
Să stau în casa mică cu fântână la poartă
Şi să mă joc în voie, cu copiii pe deal...

Pământul ţării mele, prea mult a suferit!
A curs sângele tânăr, să nu fie vândut...
Este mult de atunci... Ce mulţi ani au trecut!
Dar, mă revăd copilă... Cum aş putea să uit?...

Aveam mulţi porumbei şi un frumos scatiu
Şi toate-aveau în sat, un loc al lor şi-un rost!
Acum, locul acela e trist, este pustiu
Şi, nici noi nu mai suntem, cei care-atunci am fost.

Aş da timpu-napoi, să stau iarăşi la ţară
Şi să-mi spună bunicul, poveşti ca altădat',
Să mă joc cu copiii pe uliţă, afară
Sau să mergem vara în luncă, la scăldat.

Nimic din ce a fost, astăzi nu mă mai cheamă,
Să mă întorc acolo unde-am copilărit.
Bunicii mi-au murit şi-i plâng... şi îmi e teamă
De strigătul lor rece din deal de răsărit.

Părinţii i-au urmat şi am rămas orfană.
Din toţi cei dragi ai mei, câţiva mai sunt la ţară...
Eu... dacă stau aici, pământul cine-l ară?
Aş vrea să fac ceva, să n-ajung de ocară...

Puţini sunt astăzi cei care ară pământul,
Căci, statul nu-i ajută să întreţină-ogorul.
Eu, totuşi mă întorc mai tot timpul cu gândul,
La satul meu frumos, că de mult îi duc dorul.

Îmi amintesc de Bunul când era tinerel...
Pleca la câmp, călcând iarba plină de rouă.
În satul meu, nimeni nu mai era ca el;
Din zori muncea pământul, răsturnând brazdă nouă.

Când eram o copilă, ce mă mai zbenguiam
Cu copii pe deal sau... pe câmpul cu flori!
Însă şi pe ogor, bunicii mi-ajutam.
La culesul de roade, munceam cu drag, din zori.

Sau, când de dimineaţă ne duceam la stupină,
Eu mă jucam pe glie sau m-ascundeam în fân
Astăzi, eu am alt rost, sunt pe viaţă stăpână!
Doar acele-ntâmplări, în suflet ne rămân...

Ţăranii au plecat şi le e tare greu,
Căci s-au mutat la bloc sau la copii-n oraş.
Rar de mai vezi trecând, vreunu-n satul său...
Răscolind amintiri... vizitând vreun urmaş.

Mereu mă-ntorc cu gândul la satul ce mă cheamă,
Dar... timpul a trecut, purtată-am fost de soartă...
Viaţa m-a călit, de ea nu îmi e teamă,
Doar dorul de acasă-i rămas la noi la poartă...

Poate voi reveni cândva... poate la vară,
Să-mi văd prietenii, bunicii să-mi jelesc...
Dacă mi-ajută Domnul să pot, să mă-ntorc iară,
Voi săruta pământul pe care îl iubesc!

Şi apoi mă voi duce în deal, la a lor cruce,
Să-ngenunchez acolo, să mă rog la cel Sfânt.
Să-i plâng pe-ai mei bunici... şi flori le voi aduce
Şi lumânări să-aprin, pe-al lor rece mormânt.

Craiova Ianuarie 2000



Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 11:10 am, editata de 6 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Ian 29, 2011 1:54 pm  Georgeta Nedelcu

Sufletul nostru e o urnă în care închidem cenuşa patimilor stinse
(Octavian Goga)





Te-am căutat pe tine şi dragostea cea sfântă
Şi-am dat în viaţa mea, numai peste dureri.
Azi, lumea-i minunată cu tot ce mă încântă-
Târziu ne-am regăsit şi dragoste-mi oferi.

De când te ştiu, viaţa-mi pare mult mai frumoasă.
M-am agăţat de tine spunându-ţi: ,,Bun venit!”
Aş vrea să-mi spui: ,,Iubito, rămâi la mine-n casă!”
Dar, te-am pierdut cu timpul şi nu te-am mai găsit...

Te-am căutat iubite, rugând şi trandafirii
Să-l caute şi ei, pe singurul iubit.
Vroiam să sorb cu tine din cupa fericirii,
Dar, ea s-a spart atunci, când tu m-ai părăsit.

Pierdusem şi speranţa, dar... într-o zi de vară,
Tot rătăcind agale, dau peste un voinic.
Mergeam, de parcă-n suflet aveam o grea povară -
Un bolovan mi-e pasul… Încet eu mă ridic,

Dau ca să fug... Ceva mi se-agăţă de haină
Şi... mă apucă plânsul şi... nu am cui să spun.
M-am rătăcit atunci şi, am privit cu spaimă,
Şi, întrebări o mie, n-aveam cui să le pun.

- Unde te duci femeie? - zice-o voce ciudată...
Fugi... stai... te-mpiedici... te scoli şi iar te-apleci...
Cu ochii plini de lacrimi eu îi răspund îndată:
,,Plâng, că m-a dat uitării... Îl caut pe poteci!”

Mă luminez la faţă şi deodat' mă-ncrunt.
Căci... cunoscut mi-e glasul. Ridic încet privirea...
„Tu eşti?” Un pas fac către el şi dau să îl sărut,
Dar visul se destramă şi-ncep să-mi plâng iubirea.

Cum ai putut iubite să pleci atunci hoţeşte?
Mai pot vreodată, oare, să cred că te-a durut?
Sunt singura, de-atunci, ce, încă, te jeleşte...
Ce mult aş vrea să pot, s-o iau de la-nceput!

Deşi nu aţipisem decât de cinci minute,
Parcă din altă lume veneam acum, plângând.
Multe cuvinte bune, rostite - nerostite,
Le mai aud şi astăzi, însă... numai în gând.

De când tu ai plecat pe-un drum fără sfârşit...
Am plâns atât de mult, că nu mai am nici glas...
Mă-ntreb şi azi, iubirea mea, de ce m-ai părăsit?
Din tot ce-a fost frumos, cenuşa unui suflet a rămas!

Craiova Mai 1997



Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Dum Iul 24, 2011 11:26 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Dec 15, 2010 6:46 am  Didina Sava

Domnul Dan Petrescu mi-a transmis printr-un email si m-a rugat sa postez in numele dumnealui si doamnei Georgeta Nedelcu acest material de la dubla lansare a volumelor de versuri
,,De vorbă cu sufletul” şi ,,Destinul, o scuză?”-Georgeta Nedelcu


Georgeta Nedelcu a debutat cu romanul "Exmatriculat din viata" in oct 2008 la Iasi ,roman publicat sub egida Asociatiei Universul Prieteniei , in cadrul unor festivitati de lansare organizate de Asociatia Universul Prieteniei ,cum omite sa precizeze doamna Nedelcu in materialul de mai jos.


O felicitam pe doamna Georgeta Nedelcu ,ii uram succese in continuare si ne bucuram de dubla ei lansarea ei si ca urmare ii postez personal materialul de pe blogul ei trimis de prietenul comun domnul Dan Petrescu





Fotografii si relatari de la dubla lansare de carte din 10 dec. 2010, de la Craiova.


Va voi scrie aici despre o întreită bucurie pe care am trăit-o vineri 10 Dec. 2010.

Inconfortul pe care mi l-a creat vremea rece, a fost răscumpărat de dubla lansare de carte, de întîlnirea cu prietenii din copilarie si intilnirea cu citiva dintre scriitorii olteni.

Moderatorul acestui eveniment a fost doamna Rodica Păvălan, şef serviciu relaţii cu publicul al Bibliotecii Theodor şi Aristiţa Aman din Craiova, care a luat cuvântul în deschiderea acestui eveniment.

,,Mulţumesc doamnei Georgeta Nedelcu pentru faptul că a ales să-şi laseze volumele de poezii aici şi o să fac eu oficiile de gazdă. Am să vă prezint vorbitorii de astăzi: o să încep cu doamna Ida Călin - profesor - vă mulţumim că aţi venit la Biblioteca Judeţeană; domnul Mihai Duţescu - scriitor cunoscut sau foarte cunoscut, dar şi critic literar; domnul N. Negulescu - directorul revistei de cultură universală ,,Constelaţii diamantine”.

Dumneavoastră vă mulţumim încă de la început pentru faptul că sunteţi alături de doamna Georgeta Nedelcu.



De la dreapta la stânga: Constantin Pădureanu, Andrei Potcoavă - scriitori, George Popa; Constantin Bazăverde, Marian Malciu - scriitori, Deliu vice-preşedintele Partidului Poporului împreună cu prietena sa – Mioara şi Elena Buţu


De la dreapta la stânga: Ida Călin şi eu alături de Mihai Duţescu

Doamna Rodica Păvălan mai spune: ,,Deşi ştiţi de altfel că cele două cărţi ce se vor lansa astăzi: ,,De vorbă cu sufletul” şi ,, Destinul, o scuză?”, sunt apărute proaspete, proaspete adică sunt apărute acum două săptămâni la Editura Contrafort. O să îi las pe distinşii invitaţi să spună câteva cuvinte despre scrierile doamnei Georgeta Nedelcu, iar dumneavoastră sunteţi poftiţi de asemenea să luaţi cuvântul atunci când simţiţi nevoia. Sunt sigură că veţi avea cuvinte frumoase la adresa autoarei, doamna Georgeta Nedelcu.

O să o poftim mai întâti pe doamna Ida Calin să ia cuvntul. Aşa dar, aveţi cuvântul:

Dragii mei,

Într-o zi de vineri în care soarele părea să îşi îngheţe zâmbetul sub beteala norilor zgribuliţi peste pământul oraşului Craiova, un eveniment literar a pus în mişcare zeci de oameni. Mişcările rectilinii şi unifome au ghidat paşii către Biblioteca Judeţeană ,,Theodor şi Aristiţa Aman”, unde, poeticul şi-a dat întâlnire cu sufletul, pentru a păşi pe treptele abrupte ale discursului poetic.

Este suficient să dai citire rândurilor acestor cărţi, pentru a te bucura de sensibilitatea şi talentul autoarei.

Dacă suntem aici împreună, ca să vorbim despre unele lucruri care ne interesează pe toţi, înseamnă că avem ceva în comun, că avem un sentiment de prietenie care ne leagă. Suntem astăzi aici ca să vorbim despre o dublă lansare de carte.

Am citit aceste cărţi pe nerăsuflate, cu interes şi pasiune chiar, la ore târzii de noapte, parcă amintindu-mi de Minulescu care spunea undeva, la un ciclu de poezii ale lui : “Citiţi-le noaptea !”

Am regasit de multe ori destinele personajelor lovite de multe ori de pedeapsa divină, sau de cea a societăţii.

Din viforul unei tăceri au luat naştere capodopere nemuritoare. Scriitorul se aşează la masa de scris cu gândul că nu totul se preface în ţărână. Ceva rămâne... ceva trebuie să rămână - ceva ca o lumină târzie într-o noapte a uitării...

Mă bucur că mi s-a acordat onoarea, de a lua cuvântul la această dublă lansare de carte.

Autoarei acestor două volume de poezie: ,,De vorbă cu sufletul” şi ,,Destinul, o scuză?”, aparute in conditii de grafica deosebite, îi doresc să continue scrisul, abordând tematici cât mai diverse şi cât mai îndrăzneţe, o muză frumoasă care să o însoţească permanent prin lumea poezie – ca o reala melodie a sufletului şi să rămână mereu, la fel de tânără şi optimistă! Sănătatea să nu o părăsească niciodată, iar Dumnezeu să o însoţească în tot ce face. Noi, citindu-i cu nesat versurile, să avem fericirea si prilejul să ne bucurăm.

Te felicit Georgeta pentru tot ceea ce scrii şi iti doresc din tot sufletul, ca rândurile aşternute cu grijă de tine, să aibă rezonanţă în sufletul cititorilor, stirnindu-le bucurie si admiratie pentru stilul fermecator si rafinat al versurilor tale. Mult succes in continuare iti dorim din toata inima. Acum, cind ne aflam in perioada sarbatorilor de iarna sa facem din fiecare clipa libera, un moment de lectura a unor poezii scrise cu sinceritate.

....................................................................................

De la stânga la dreapta: N. Negulescu, Mihai Duţescu, eu, Ida Călin şi Rodica Păvălan


În continuare ia cuvântul domnul N. Negulescu, directorul revistei de literatură universală ,,Constelaţii diamantine” din Craiova.

Venind astăzi către evenimentul memorabil şi către impricinata colegă bolnavă de metaforă, m-am întâlnit cu un vânt care mi-a tăiat calea şi l-am întrebat: ,,Măi, băiatule, după ce că noi, creatorii de frumos trăim în regatul bogatei sărăcii, de ce mă muşti de suflet?”

Distinşi invitaţi, iată că în această zi solară de Decembrie, ne aflăm la o sărbătoare a cuvântului. Doamna Georgeta Nedelcu, poetă si romancieră prolifică, membră a Ligii Scriitorilor români, lansează acum două volume de poeme, cu o pronunţată încărcătură lirică: ,,De vorbă cu sufletul” şi ,,Destinul, o scuză?” - o interogare foarte interesantă, tiparită la Editura Contrafort din Craiova.

Autoarea a cochetat cu poezia de timpuriu, dar a debutat editorial la o vârstă respectabilă, considerând că atunci venise vremea adevăratei maturizări spirituale. Vedem în acest act, o datorie de onoare a scrisului angajat cu seriozitate într-o autentică muncă de creaţie.

Domnia sa este prezentă pe diverse situri literare, pagini ale publicaţiilor locale sau străine şi revista de cultură universală ,,Constelaţii diamantine” a Ligii Sciitorilor, al cărei director sunt.

Deşi se află încă pe drumul consacrării, poeta Georgeta Nedelcu ne convinge că are un stil definitoriu pentru opera de artă care-şi are sursa prima într-un principiu meta-estetic, ceea ce îi caracterizează ontologia specifică. Vă mulţumesc!

................................................................................

De la stânga la dreapta: N. Negulescu, Mihai Duţescu, Georgeta Nedelcu, Ida Călin şi Rodica Păvălan

În cotinuare ia cuvântul domnul Mihai Duţescu, scriitor:

,,Onoraţi oaspeţi, bucuria e deplină şi colectivă aici, fiindcă în primul rând ne aflăm într-un loc sfinţit de Dumnezeu culturii din ţara aceasta, având în faţă mobilier şi cărţi care au aparţinut unuia dintre cei mai mari primari pe care i-a avut acest oraş, Bănia noastră şi, probabil, unul dintre cei mai importanţi primari europeni pe vremea aceia. Câte oraşe din lume au acest privilegiu să aibă o sală atât de bine îmbrăţişată de trecut, de amintire, de poveste, cum este această sală, această bibliotecă, cum este Craiova în general?

Citind această carte: ,,De vorbă cu sufletul” - pentru că numai despre ea am să vorbesc - am trăit bucuria scrisului. Să ştiţi că e foarte important ca atunci când deschizi o carte de poezie sau de proză, să întâlneşti, să simţi bucuria scrisului.

Eu am întâlnit în această carte, bucuria doamnei Nedelcu, bucuria scrisului, această transformare pe care ţi-o dă poezia în cazul nostru. Este o defulare în singurătatea sufletului. Ne cufundăm în ,,eul” nostru şi trăim acolo nişte experienţe unice. Unii dintre noi pot să le transforme în poezie. E vorba de o alchimie, de o vrajitorie, cum puţini dintre noi ştiu acest secret. Cartea şi poezia în general, este o retragere în locul sfânt al memoriei. De ce? Ne retragem în faţa agresiunii realului, care în România este tot mai pertinent; acest real de cele mai multe ori care ne loveşte nepermis de mult şi care ne strică bucuria pe care ar trebui să o simţim în faţa lumii. Cineva spunea că fiecare om ar trebui să scrie o carte de poezie şi că ele ar trebui strânse şi depuse pe lună, aşa ca un... depozit sacru al inteligenţei omeneşti, pentru secolele şi mileniile care vor veni.

Puţini dintre noi putem să transformăm povestea vieţii noastre în poezie.

Secretul unei cărţi bune este să găseşti tema. ,,De vorbă cu sufletul” - iată o temă care a fost productivă in cazul respectiv şi doamna Nedelcu a ştiut să se cufunde în acest interior minunat al patimii, al sufletului.

Iar o găselniţă, un lucru important - motourile pe care le-a aşezat - frontispiciile acestea ale poemelor, nu întâmplător alese, de multe ori inspiratoare, pentrucă e foarte greu să rămâi indiferent în faţa unor motouri din Emil Cioran, Voltaire, Alecu Rusoo, Puşchin... să te întâlneşti cu înţelepciunea unor oameni care au schimbat faţa literaturii lumii.

Important este că literatura română mereu dă dovadă de putere, de creaţie şi apar încontinuu talente, care nu ţin de vâstă. Spunea doamna profesoară că debutul s-a produs mai târziu - în cazul doamnei Nedelcu. Nu are nici o importanţă, putea să se producă peste 10 ani - deacum înainte - era la fel de frumos. Niciodată nu e un timp calendaristic, vorbim de un timp al scrisului. E o explozie şi o stare care ne pune în situaţia de a nu suporta realitatea fără să scriem. Detonaţia aceea se produce numai într-o anumită situaţie, când încărcătura de emoţie, de fericire şi de dragoste sau de durere, devine maximă.

Hai să vă dau un exemplu de vers reuşit, de poem care exprimă foarte bine o poetă aflată - cum am mai spus şi altă dată şi cum voi mai spune - în certă ascensiune.

,,Cât îmi lipseşti...

Sunt singură şi mă plimb printre gânduri. O perdea de vise mă poartă în trecut. Jonglez cu liniştea sculptată de trăiri pierdute. Sărutări dulci îmi încălzesc sufletul ce se zbate în prezent printre vise.Cât îmi lipseşti!”

Versul alb o prinde bine pe doamna Nedelcu.

La pagina 46, îmi notasem eu deasemenea că merită să amintim patru versuri foarte frumoase:

,, E noapte... e frig... Merg în vârful picioarelor să nu trezesc singurătatea”...

Foarte frumos! Chintesenţa e totul în poezie, vrafurile de hârtii după birou în timpul acestei munci, nu întotdeauna uşoare, acestei osteneli sublime care este munca poetului. La fel cum spunea Blaga: ,,Nimic nu-i uşor pe pământ; chiar roua e sudoarea privighetorilor care s-au ostenit toată noaptea cântând!

Tot o poezie frumoasa: ,,Am uitat cum ma cheama”

Am uitat cum mă cheamă. Nu mai ştiu cine sunt. Sunt fica ta, Doamne? Sunt om pe pământ? Sunt un suflet disperat ce strigă mereu din aceste pagini de carte. Nici Domnul nu-mi mai audesufletul cum plânge. Acest suflet ar vrea o baghetă magică, la capătul căreia să lumineze precum o stea, zilele pe care le mai are de dus şi crucea grea pe care o duce de atâta vreme”

Eu cred că e un poem frumos şi se pot spune multe lucruri deosebite despre lucrările poetei Georgeta Nedelcu, dar aici nu facem oră de limba română, aici anunţăm nişte frumuseţi, doar le amintim, doar le sugerăm. Cititorul trebuie să le găsească singur. Dumneavoastră le veţi găsi în timpul lecturării. Eu am venit numai să subliniez şi să mă bucur împreună cu d-voastră, că în Craiova există poetese importante care oricând pot să reprezinte oraşul Craiova, în orice competiţie lirică naţională şi nu numai. Aşa că mă bucur alături de doamnele care scriu din Craiova, le urez succes şi d-voastra tuturor, multă sănătate!"

...................................................................................

De la stânga la dreapta: N. Negulescu, Mihai Duţescu

Marian Malciu – scriitor, oferindu-mi flori

De la dreapta la stânga: Mihai Duţescu împreună cu Constantin Pădureanu - scriitori

Prietenii din copilărie oferind-mi flori şi felicitându-mă

Domnul Deliu - vice preşedintele Partidului Poporului împreună cu prietena sa , felicitându-mă

De la stânga la dreapta: Constantin Pădureanu împreună cu Andrei Potcoavă

Prietenii aşteptându-şi rândul pentru a lua un autograf


După scriitorul Mihai Duţescu, am luat eu cuvântul:

,,Dragi prieteni,

M-am tot întrebat ce ar trebui să spun eu cu ocazia acestei lansări de carte?

Unii dintre d-voastră sunteţi curioşi să mă cunoaşteţi pentru a şti cu cine staţi de vorbă şi ce am de spus, de oferit sau cu ce vă pot impresiona...

Mamă, soţie şi un om simplu până la urmă, crescută în România, centrul Pământului rămâne pentru mine oraşul Craiova - oraşul în care am învăţat cei şapte ani de-acasă, am copilărit şi m-am maturizat.

Am rămas singură acum 14 ani. Mi-am găsit mângâierea în scris. A fost singurul mod în care abia aşteptam să-mi aştern gândurile pe coala de hârtie - gânduri pe care le-am ţinut încuiate de atâta timp, fără să am o altă alternativă de a-mi lumina drumul plin de întuneric prin care treceam.

Totul a pornit de la soartă. Am simţit suflarea ei rece. Am privit dincolo de mine şi am mers mai departe. Ce jalnic e drumul de unul singur! M-am ridicat contra sorţii. Fiind în picioare am ajuns să-i văd ochii. Parşivitatea ei nu m-a speriat, ci şi mai tare a înfiinţat în mine dorul libertăţii şi atunci am simţit toate durerile cumplite ale tăcerii. Am îngreunat pleoapa cu lacrimi doar ca să pot rămâne om. Am ţinut visul ascuns în piept. Când am rămas singură am început să scriu. Sufletul l-am simţit uşor dar eram prizoniera libertăţii - şi-atunci, m-am apropiat de marginea drumului ca un îndemn la verticalitate. Aşa a început totul.

A fost nevoie de drum lung pentru a-mi vedea adunate străduinţele sub coperţile unei cărţi, existând sub formă de crisalidă încă din 1971, pe când începeam să scriu cu timiditate şi ajungând la stadiul de fluture abia în vara lui 2007, când fiul meu cel mic mi-a adus un calculator. Intrând pe Internet ca mulţi alţii, am fost abordată de către cineva, întrebându-mă dacă nu cumva am nevoie de un prieten de conversaţie. Şi, fără a aştepta răspunsul meu, mi-a scris că este din Iaşi şi că lucrază într-o editură. Asta era ceea ce îmi trebuia mie: o editură care să îmi publice tot ce scrisesem cu 30 de ani în urmă!

El a fost ca un vânt care apare când te aştepţi mai puţin şi nu te răcoreşte niciodată de ajuns. Ne-am împrietenit, deşi totul distant şi limitat, se baza pe un respect reciproc. Din discuţiile purtate, a înţeles că eu scriu de mult timp şi că aş dori să public ceea ce am scris. Mi-a spus să pun totul într-un document pe word şi să i-l trimit prin EM-ail pentru a-l citi. Am aşteptat cam două săptămâni răspunsul lui, după care mi-a scris că îi place ceea ce a citit şi îmi promite că mă va ajuta să public cartea. Aşa a apărut primul meu roman intitulat: ,,Exmatriculat din viaţă!”, roman care a fost lansat în 10 Octombrie 2008 la Iaşi în compania multor prieteni de pe Internet.

Forţa cu care scriam s-a transformat în exaltare şi singurul mod în care puteam să o exprim a fost proza. Mai apoi, de-a lungul timpului am însăilat versuri pe pânza vremii, pentru a rămâne în literatură o mărturie peste timp, o moştenire pe care o lăsăm celor care vin după noi pentru a o păstra cu înţelegere, cu grijă şi credinţă, pentru a dăinui în acest spaţiu mioritic, în care am văzut lumina zilei şi am simţit mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu în tot ceea ce am înfăptuit în această viaţă scurtă ca un cîntec.

Chiar dacă suntem în criză, nu vom fi scoşi din cursă, ci vom scrie şi vom publica, cât timpul ne va mai îngădui acest lucru.

Fiecare trebuie să aducă prinosul lui într-un fel sau altul pe acest pământ. Am donat din cărţile mele, bibliotecii judetene şi bibliotecilor din Bucureşti. Donaţiile pe care le-am făcut eu sunt acte dezinteresate şi nu sunt făcute pentru a depăşi valorile din această ţară, pe care le apreciez. Nu vreau să iau meritele nimănui şi cred că fiecare va fi apreciat la rândul lui, pentru ceea ce face. Actul de a crea este cel care nu moare.

Ca orice scriitor, trăiesc cu speranţa că, poate odată, un cititor oarecare îndemnat de rândurile mele, va încerca să creeze o lume mai bună.

Poate că acest lucru se va întâmpla, cândva, atunci când eu mă voi fi risipit deja, în soare, în vânt, în copaci şi în ape, ducându-mă ca o poveste către alte spaţii, sau poposind în casele voastre sub formă de poveste.

Vreau să închei aici pentru a nu vă plictisi. Faptul că astăzi vă aflaţi aici, alături de mine, înseamă foarte mult pentru mine. De aceste dovezi de solidaritate avem nevoie, deseori. Vă mulţumesc pentru răbdarea manifestată pe timpul acestui discurs şi pentru sprijinul acordat din partea d-voastră, care se referă la faptul că v-aţi rupt din timpul preţios şi aţi venit aici pentru a fi alături de mine, pentru a mă onora cu prezenţa. Această apropiere sufleteasca pe care o simt din partea d-voastră, este mai de preţ decât orice sprijin material sau de altă nuanţă ce poate deveni obligaţie"...


De la stânga la dreapta: Marian Malciu – scriitor împreună cu N. Negulescu directorul revistei de cultură generală ,,Constelaţii diamantine”

De la stânga la dreapta: Constantin Pădureanu, Georgeta Nedelcu şi Marian Malciu – scriitori, alături de N. Negulescu directorul revistei de cultură generală ,,Constelaţii diamantine”

De la stânga la dreapta: Adriana Ciuculin – sora mea şi eu alături de Stoenescu Paul – violoncelist în orchestra filarmonicii din Craiova, cu care am copilărit

Eu împreună cu Dan Petrescu de pe Neogen





De la stânga la dreapta: Stoenescu Paul - prieten din copilărie, Eugen Nedelcu - fiul meu cel mic; Adriana Ciuculin - sora mea; Staicu Lili - vecina mea din bloc; Aristiţa - prietenă de pe Neogen; Iulia David - scriitoare, împreună cu fica ei şi Puşa împreună cu soţul ei - prieteni din copilărie.

În încheiere a luat cuvântul Eugen Nedelcu - fiul meu cel mic - cel din fotografia de mai sus, care este îmbrăcat într-un pulovăr alb cu dunguţe albastre - (fiul meu cel mare a făcut pozele şi filmuleţele):

,,Din păcate nu sunt chiar atât de priceput la vorbe ca ea; oricum, sunt mândru de mama mea şi totdeauna îmi va rămâne bucuria că am contribuit la bucuria ei. Este foarte important că i-am luat acel calculator; nu m-am aşteptat niciodată să aibă aşa pasiune şi să reuşească să-l stăpânească foarte bine. Mama mea este o persoană mult mai sociabilă decât mine, şi-a făcut muţi prieteni şi prin intermediul acestui calculator a reuşit să iasă din căsuţa în care stătea acolo şi să cunoască foarte multă lume, lucru pe care ţi-l poate oferi acest internet şi sunt mulţumit că am avut această contribuţie".

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Dec 03, 2010 3:32 am  Georgeta Nedelcu



Fără tine, sunt o primăvară fără verdeaţă, sunt un fluture fără aripi, sunt o floare ce şi-a pierdut parfumul!
Iubitule, întinde-mi mâna şi spune-mi: ,,Mai există fericire pe lume?” Te întreb, pentru că în absenţa ta mă risipesc ca un şirag de perle rare scăpat pe o scară, în spirală. Lângă tine sunt calmă ca o icoană, blândă ca briza mării! Eşti soare printre nori, eşti lumina sfîntă ce-mi inundă sufletul, eşti roua dimineţii ce-mi răcoreşte durerea, eşti liniştea nopţii ce-mi străjuieşte visele!
M-am lăsat atrasă de tine într-o dulce rătăcire pe ţărmul fanteziei. Am comis o crimă: am îndrăznit să sfidez raţiunea şi să mă las pradă unei iubiri ca un fum, dar te-am iubit precum o pasăre iubeşte zborul şi libertatea! Tu ai fost infinitul meu magic, iar eu în viaţa ta... doar o clipă sau o ploaie de vară ca multe altele.
Ai fost religia mea şi-n fiecare noapte te mângâiam în gândul meu cu ochii minţii până adormeam. Şi tot tu ai fost refugiul meu, iar eu în braţele tale am descoperit o lume nouă, am găsit o altă definiţie a fericirii, am învăţat să respir un alt aer.
Eu te-am îmbraţişat cu pasiunea cu care valul îmbrăţişează marea şi ţărmul, iar tu ai rămas indiferent... Acum, fără tine toate s-au prabuşit, iar amintirile nu fac altceva decât să intensifice durerea pe care o simt aici, adânc înfiptă în fărâmitura de suflet ce mi-a mai rămas.
Sunt singură şi mi-e dor de tine! Te am în suflet ca o explozie de miresme, te simt în sânge ca un ritm de foc, te port în mine ca un cântec auzit în locuri dragi pe care le-am părăsit în nădejdea întoarcerii.
Ai rămas cântecul care mă adoarme noaptea, vocea care-mi mângâie tristeţea, vântul ce-mi răsfaţă părul, o ultimă silabă pe care vreau să o rostesc înainte de a visa... şi primul meu gând... Iartă-mă că n-am putut fi mai bună decât ploaia... decât apusul... decât norii! Iartă-mă că m-am îmbolnăvit de tine!
Am crezut în declaraţiile tale, fără să mă gândesc că într-o bună zi mă vei părăsi. Ai plecat şi m-ai lăsat dusă de vânt... Ce aş putea să fac fără tine? Mi-e dor de tine! Inima mea te cheamă, unde eşti? Unde ai plecat? Zile, nopţi, săptămâni s-au scurs prin porţile timpului, dar tu nu ai venit...
Te caut, cum îşi caută mama disperată copilul rătăcit!
Te vreau! Te cer! Şi te aştept!Te vreau ca un preţ al iubirii, te cer ca un preţ al suferinţei şi te aştept ca o solie mângâietoare! Unde eşti? Te caut cu ultimele puteri ale suferinţei mele.
Am obosit să te caut cu privirea! Am obosit sperînd... să te găsesc, sau... că mă vei găsi! Vreau să uit de orice căutare şi să nu mai tresar când îţi rostesc numele. Vreau să uit! O să doreşti să te mai caut! O să-ţi fie dor de toate astea! Am adormit plângând. Ce viaţă chinuită a trecut peste mine! Puterea inimii şi a gândului aruncă o punte peste timp. Voi îngropa numele tău în petalele trandafirilor! Mă voi ruga la Dumnezeu să mă preschimbe într-un izvor cu apă lină. Poate într-o zi îţi vei odihni privirea în undele lui. În vis şi-n gând te-am sărutat pe tâmple, pe obraji, pe ochi, ocolind să te sărut pe buze, de teamă să nu te ard din dragoste!
Sărut ochii tăi calzi care au fost atâta timp ai mei!...

Georgeta NEDELCU – Craiova, jud. Dolj


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Ian 31, 2011 8:09 am, editata de 1 ori (Motiv : scrisoare)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Dec 01, 2010 8:45 am  Georgeta Nedelcu

Autobiografie - tabloul color al unei vieţi cenuşii! (Valeriu Butulescu)


Ne-am născut în zi de vară,
Eu şi, a mea surioară.
Două gemene frumoase
Şi, foarte gălăgioase.

Părinţii erau săraci.
Viaţă grea... n-ai ce să faci...
Foarte greu, ei ne-au crescut,
Dar, ne-au iubit foarte mult!

Gingaşe ca două flori,
Eram ale lor comori!
Răsfăţate şi iubite
Şi, cu mult drag îngrijite.

Doar, că, într-o zi de vară,
Nori negrii se adunară
Prevestind parcă ceva,
Groaznic, că se va-ntâmpla.

Ca un prunc neprihănit,
La şase luni a murit,
Scumpa, surioara mea,
Pornind tristă spre o stea.

Câtă jale, ce durere!
Dar, Domnul le-a dat putere
Şi, după un an jumate,
Mama, mai naşte-un frate.

N-a ţinut mult voia bună,
Că-a murit la... doar o lună.
Altă tristă-înmormântare,
Altă mare supărare...

Domnul nu i-a părăsit,
Ruga lor le-a îndeplinit
Şi, după doi ani... în fine,
De la spital mama vine,

Cu draga mea surioară
Frumoasă .. din cale-afară!
Bună, cuminte, deşteaptă,
Urcă treaptă, după treaptă;
În viaţă, în căsnicie,
Mamă bună şi soţie!

Azi, suntem la casa noastră,
Prin strădania măiastră.
Amândouă am muncit
Şi, avem ce ne-am dorit.

Fiecare-avem copii,
Bucuria inimii!
Unii sunt căsătoriţi,
La casa lor, fericiţi,

Alţii, în curând vor fii,
Părinţi, la ai lor copii.
Cu drag îi vom aştepta,
Tare mult, ne-om bucura!

Georgeta NEDELCU - Craiova iunie 1999
[i]

Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Mier Dec 01, 2010 9:02 am, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 19, 2010 2:32 pm  Rodica Rodean

Azi am primit un mesaj...Georgeta m-a anuntat ca si-a casatorit fiul
Am furat cateva poze de pe un alt site ptr a vedea ce minunati copii are si ce soacra minunata a fost









Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Iul 05, 2010 1:06 pm  Violetta Petre

La mulţi ani , frumoasă doamna!
Ţi-ai mai prins în păr o toamnă!

Te îmbrăţişez cu mult drag!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Iul 05, 2010 9:13 am  Didina Sava

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Iun 09, 2010 4:09 am  Mihai LEONTE

GÂNDURI SINCERE PENTRU O POETĂ

Fiind un veşnic cititor al poeziilor postate pe imensul INTERNET, am descoperit şi scrierile doamnei Georgeta NEDELCU, autoare a nenumărate poezii dar şi, a multor scrieri în proză. Trebuie remarcat faptul că, distinsa Georgeta NEDELCU a scris şi un roman; EXMATRICULAT DIN VIAŢĂ! Citind mai cu atenţie scrierile sale, am descoperit un suflet sensibil, interesat de tot ce ne înconjoară, mai bine spus - viaţa de zi cu zi, fiind o cercetătoare atentă a fenomenelor sociale, cât şi a celor politice.
Ca orice autor, primele scrieri sunt mai mult biografice. Fiind o persoană trecută prin toate etapele vieţii, având parte de frumos, dar şi de probleme familiare nedorite - dispariţia prematură a tatălui său şi, mai târziu a soţului. Familia a rămas unită prin implicarea copiilor în viaţă, cu forţe sporite, realizându-şi visurile. Prin cuvinte pline de dragoste, poeta încearcă să transmită soţului plecat în lumea fără de dor, sentimentele celui rămas pentru a continua lupta cu viaţa. Versurile sunt specifice femeii puternice, care nu se dă bătută de greutăţile vieţii, continuându-şi viaţa normal. Desigur, sufletul uman are şi anumite scăpări, astfel că poeta e cuprinsă de o anumită tristeţe. Prin versuri simple, îşi manifestă regretul pentru pierderea soţului decedat, dar singură se încurajează prin declararea copiilor, ca fiind un ajutor nepreţuit.. Ca femeie, simte necesitatea de a fi încă iubită. Sincer fiind, această poetă este o femeie cu adevărat frumoasă.
Fotografiile vizionate confirmă acest lucru.
Poeta este apropiată de prieteni, declarând cu nonşalanţă: ”Vă iubesc prieteni!” Regăsim frecvent în scrierile ei, probleme patriotice despre evenimentele zilelor noastre ca - evenimentele din Basarabia, sărăcia oamenilor din România, deşi trăiesc într-o ţară bogată.

Ca cititor, pot spune că e o implicare în viaţa cotidiană, trăită cu intensitate deplină O latură importantă a creaţiei poetei, sunt dedicate temei religioase, din care reiese, că Divinul Creator îi este aproape sufletului de credincioasă creştin ortodoxă.
Poate sunt printre cei favorizaţi, având posibilitatea să citesc poeziile ce vor fi cuprinse în acest volum: ,,CENUŞA UNUI SUFLET!”
Sunt mai mult ca sigur, că, cei care vor intra în posesia acestui volum, în formă tipărită, vor deveni mult mai fericiţi decât erau până în acel moment. Există un fenomen al savurării cuvântului scris, pe care desigur, îl cunoaştem încă de la citirea primelor litere. Poeta, a pornit de la principiul: Daca vrei să scrii poezie, trebuie să înveţi să te dezgoleşti pe tine însuţi, să ajungi tu pe paginile pe care le scrii. Nu un alter ego pe care-l inventezi pentru că aşa dă bine din punct de vedere al imaginii poeticii. Ceea ce nu este deloc uşor de făcut. Este greu, pentru că îţi trebuie curaj. Este greu, pentru că, după ce scrii, nu-ţi place întotdeauna ce vezi. Este greu, pentru că, nu mai există perdele, nu mai există măşti după care să te ascunzi. În acest volum, poeta Georgeta NEDELCU, îmbină firescul suferinţei cu firescul metaforei ce operează, asemeni chirurgului experimentat, "pe cord deschis". Îmbină clarul obscurului din adâncurile firii umane, cu căutarea perfecţiunii ce nu poate fi atinsă.
Toate aceste calităţi le are poezia scrisa de Georgeta NEDELCU. Iată câteva din perlele volumului: "Eu prin copii m-am împlinit!", "Ei sunt familia!", ,,Ce greu îmi e fără voi!”, ,,La cina cea de taină” ,,Tăcere inimă!” Nu voi intra în conţinutul acestuia, deoarece fiecare invitat va avea ocazia să afle asta, cumpărând şi citind volumul. Am citit cu multă atenţie versurile!
Mi se pare o minunată declaraţie de dragoste, simplă, dar sinceră, care ascunde o uşoară notă de tristeţe... Personal, consider că, dacă poezia e cu adevărat o dedicaţie, autorul ei este un om extrem de sensibil, dar care în acelaşi timp îşi maschează aproape fără voie sentimentele, şi speră ca acestea să fie înţelese de cine trebuie odată cu lectura poeziei. Dacă m-am apropiat de adevăr, înseamnă că m-am apropiat de modul de a gândi şi de a simţi al autoarei... e bine... e rău... e neobişnuit...?
Întinsa împărăţie a Frumosului, s-a îmbogăţit cu încă o reprezentare sensibilă – volumul: ,,Cenuşa unui suflet!” - scris de Georgeta NEDELCU. Prin urmare, nu ne rămâne decât să contemplăm, să cugetăm şi să ne îmbogăţim sufleteşte din acest popas de frumuseţe.
Vreau să aduc în discuţie, viziunea lui Platon cu privire la poezie: Unde ar trebui şi cum ar trebui să fie scrisă poezia. Platon spunea că, poezia trebuie să fie scrisă pe apă. (...) În sensul că, se citeşte continuu. Apele curg, dar curgerea însuşi este perpetuă. Astfel se citeşte poezia Georgetei. Îţi face plăcere să o ai pe birou. Distinsa noastră colegă îşi situează poezia într-o zonă în care comunicarea este divină.
Recomand celor care au posibilitatea, să meargă în inima Olteniei şi să fie prezenţi la botezul noului venit în poezia Craiovei şi a marii poezii româneşti.
Distinsă colegă Georgeta NEDELCU, îţi doresc să tipăreşti cât mai multe volume de poezii, şi, de ce nu, alte romane.
Recomand cititorului, cu inima deschisă, să citească aceste creaţii deosebite, căci va avea numai de câştigat.
Personal, mi-am îmbogăţit cunoştinţa, după ce am citit scrierile foarte deschise ale doamnei Georgeta NEDELCU.

Cu sinceră şi înaltă preţuire colegială, Mihai LEONTE, publicist şi poet din Moldova Nouă, România


Sensibilitate, înţelepciune, optimism…
Impresii despre poeta Simina-Silvia ŞCLADAN

Ori de câte ori citesc poeziile tale Simina, regăsesc acea sensibilitate feminina inconfundabila.
Maternitatea este peste tot prezentă, şi cititorul simte sufletul inocent al mamei plina de înţelepciune, având puterea lăuntrică de a duce mai departe firul vieţii.
Am dedus de aici marele ataşament faţă de ciclul de volume antologice Mirajele vieţii 2008, Izvoarele vieţii 2009 şi viitorul volum Speranţele vieţii 2010, în care eşti iniţiatorul şi promotorul principal.
Fericiţi sunt cei care te au în preajmă, cititorii şi colaboratorii tăi.
Iţi doresc din tot sufletul să te menţii pe aceeaşi linie optimistă.
Cu admiraţie, de la malul Dunării, din Moldova Nouă,
Mihai LEONTE

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mai 30, 2010 2:24 am  Didina Sava

Te felicit si iti doresc mari simulte succese.Tu esti un model de staruinta si un model de OM care te-ai autodepasit vesnic.Iti doresc sa fii tot asa incontinuare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mai 30, 2010 2:09 am  Georgeta Nedelcu

Volumul de poezii: "CENUŞA UNUI SUFLET" vine să ne ofere nişte argumente temeinice pentru a capta convingerea că sunt posibile şi victorii în lupta cu "singuratatea"... Tema principală a cărţii reia şi adaptează la viaţa de cuplu, o idee care e mai mult decât filozofie: nimic nu se întâmplă de la sine... Pentru orice succes, trebuie să lupţi, trebuie să perseverezi, chiar dacă va fi să plăteşti preţul! Sunt necesare pentru asta în primul rând bunăvoinţa, apoi – interes - şi nu în ultimul rând – o mare experienţă de viaţă. Nu întâmplător, autoarea îşi deschide primul capitol al operei cu poezia ce poartă semnificativ chiar titlul lucrării “CENUŞA UNUI SUFLET”, pentru a oferi cititorilor - de la început - codul accesului în labirintul sufletului său, care nu acceptă singurătatea ca pe o fatalitate.
Un merit al cărţii constă în faptul că nu este reducţionistă, nu este tributară unei vederi partizane sau prea tehnice, nu se înregimentează unui domeniu anume... Este motivaţională, este câte puţin din toate, spre binele celui care o citeşte. Nu în ultimul rând, este o carte senină, cu un tonus bun, sănătos, o carte pe înţelesul tuturor.
Dumnezeu este dragoste! Cine răspunde cu iubire - iubirii Lui – nu are cum să dea greş în viaţă. Iată un înălţător mesaj al capitolului 7 din acest volum de poezii.
Mă voi opri puţin şi asupra copertei. Nu-i aşa că e frumoasă? Coperta acestui volum de poezii, trebuia să reflecte exact conţinutul acestei cărţi, ceeace s-a reuşit pe deplin.
Aveam multe comentarii de făcut, privind obsesia autoarei în jurul aceluiaş subiect, dar, după ce am recitit prefaţa, am înţeles că, în general, primele trei capitole ale acestui volum de poezii sunt legate de persoana poetesei, de familia sa, de amintirile sale ce au marcat-o atât de mult pe parcursul vieţii atât de încercate – ca, spre final - să abordeze cu aceeaşi sensibilitate, tematici noi legate de români şi tradiţiile lor, cum se poate citi în poeziile “Suntem Români” şi “Colinde”, tratate într-o viziune foarte sinceră. Citind cele scrise plângi, râzi, iubeşti, gândeşti şi trăieşti în speranţa că ziua de mâine va fi mai bună, mai plină, încurajându-ne. În poeziile poetei, te regăseşti, te vezi, te auzi... Suntem de aceeaşi parte a baricadei, acolo unde contează doar atingerea divină, fără de care n-am putea nimic şi unde învăţăm, iubind, ceea ce ne-a fost lăsat, împreună!

Mă bucur că mi s-a acordat această onoare, de a lăsa acest comentariu. Viaţa este trecătoare! TOTUL se întinde la infinitul NIMICULUI, iar NIMICUL se divide la INFINIT.
Sănătatea să-i fie toiagul în care să se sprijine, căci, încă mult nectar din viaţă mai are de cules, pe care cu grijă să îl pună pe hârtie. Dumnezeu să o însoţească în tot ce face, noi să avem fericirea să ne bucurăm, citind.
Îi doresc să continue scrisul, abordând tematici cât mai diverse şi cât mai îndrăzneţe, o muză frumoasă care să o însoţească permanent prin lumea poezie - care e melodia sufletului - să rămână mereu la fel de tânără şi optimistă, iar, acest sfârşit de capitol să devină un nou început pentru ce va urma! Felicitări Georgeta!

Cu sinceră prietenie şi deosebit respect,
Consultant - Evoescu Mihai din Bucuresti.


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 8:26 am, editata de 2 ori (Motiv : cuvinte)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Mai 30, 2010 1:53 am  Georgeta Nedelcu

,,Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
decât un nume adunat pe-o carte” (Tudor Arghezi)




Fiecare om visează....
Visul meu, s-a împlinit! Cei doi copii ai mei, au cu ce să se mândrească. Primul meu roman: ,,Exmatriculat din viaţă”, lansat la 10 oct. 2008, mi-a adus multă bucurie şi speranţă. Ai prilejul de a citi gândurile unui om care a ajuns la apogeul vieţii, doar răsfoind acest roman. Mi s-a împlinit un vis: să-mi văd numele pe carte!
Acum, am plăcerea să lansez volumul de poezii ,,Cenuşa unui suflet!”
Câteodată mă las dusă de viaţă şi, deşi ştiu cât valorează ea, mă abandonez pe de-a întregul şi atunci nu mai are pentru mine nici o însemnătate întrebarea: ,,To be or not to be?” Două gânduri să nu te părăsească niciodată - acela de aţi îmbogăţi mintea şi sufletul şi gândul că suntem trecători în lume. ,,Memento mori” nu este un adagio al tristeţii, nici al resemnării, ci un semnal de alarmă care vrea să te ţină într-o permanentă stare de veghe, zicând : ,,Bagă de seamă ce faci cu viaţa ta, că nu e veşnică!” Ne facem iluzii că suntem stăpâni pe destin , însă el şi viaţa ne stăpânesc. Când păşeşti în viaţă, cu inocenţă, nu ştii niciodată ce îţi va rezerva viitorul. Viaţa m-a făcut să trec prin greutăţi, dar le-am învins. Au trecut peste mine veşnicii albastre şi reci de răutate şi uitare, dar am supravieţuit. M-au nins, zăpezi ce pe alţii i-ar fi îngropat, dar nu m-au biruit. M-au bântuit doruri ce pe alţii i-ar fi secătuit, am fost minţită şi înşelată cât pentru zece vieţi şi tot pentru atâtea vieţi am vărsat lacrimi, dar am fost precum o stâncă. Au trecut peste mine furtuni ce ar fi putut să-mi spargă carapacea sufletului, dar m-am încăpăţânat să trăiesc şi am visat - chiar şi atunci când sufletu-mi îngenuncheat cerea îndurare, milă şi izbăvire de atâta durere - că într-o zi voi ajunge scriitoare... Aproape tot ce mi-am propus am realizat. Am avut credinţă şi speranţa sinceră că nu voi ceda în faţa obstacolelor şi am reuşit să merg înainte, pe drumul pe care Divinul Creator mi l-a hărăzit. Dacă cineva m-a nedreptăţit sau mi-a luat ceva pe nedrept, DUMNEZEU mi-a dat cu prisosinţă pe altă parte. Nu am cucerit Everestul, nu am stabilit recorduri mondiale, am reuşit să trec prin viaţă. Poate pentru mulţi pare banal, dar marele Voltaire spunea: „Numai cei puternici înving valurile vieţii”. Sunt unul dintre oamenii fericiţi care au trăit evenimentul de a păşi din mileniul doi, în mileniul trei. Parcurgând în clipele de răgaz, scrierile mele, sunt sigură că vă veţi întreba, cine sunt. Am fost şi am rămas un om simplu, plecat de la copilul desculţ, care de la Sfântul Gheorghe şi până la Ziua Crucii umblam cu picioarele goale şi eram foarte fericită că piciorul nu-mi era încorsetat de nimic. Citind ceea ce am scris, veţi găsi părţi din mine şi regret că nu am reuşit să vă dau mai mult. Uitându-mă în urmă, nu îmi pare rău decât de faptul că nu mi-am folosit timpul pe care l-am avut în trecut. Întotdeauna am iubit poezia, am scris mereu atunci când am simţit că versul exprimă preaplinul inimii. Niciodată nu m-am crezut a fi ,,poetă”; nu cred că am cu adevărat un mare talent, cred doar că am o anume sensibilitate, imaginaţie şi din când în când am ceva de spus şi mai ales, am multă dragoste de dăruit! Oricine poate încerca să scrie, făcându-şi din asta un crez. Nu vă feriţi să scrieţi, căci scrisul rămâne un document! Ocazia de a oferi câteva versuri celor ce chiar le doresc, o consider pentru mine un mare dar, un semn că uneori se deschid şi porţile inimilor la care nu am bătut niciodată, că mereu şi întotdeauna apare o scânteie, o rază de soare fermecată care să-mi umple mie - ca tuturor pământenilor - sufletul de bucurie şi emoţie.
Tu cititorule, gândeşte-te că propria ta conştiinţă îţi va fi întotdeauna judecătorul suprem!
Mulţumesc celor care m-au ajutat la tipărirea lor, mulţumesc celor care m-au încurajat în acest proiect şi celor care se opresc pe paginile mele, măcar pentru o clipă!
Georgeta Nedelcu – Craiova.


Ultima editare efectuata de catre Georgeta Nedelcu in Lun Iul 25, 2011 8:27 am, editata de 3 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Apr 22, 2010 2:19 pm  Rodica Rodean



Uploaded with ImageShack.us

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Ian 03, 2010 12:55 pm  Rodica Rodean

Frumoasa poezie dedicata prietenie....

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum