Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Astazi la 9:12 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 8:30 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Florin Stratulat-Paralelele Sufletului

Pagina 5 din 8 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

In jos

16092010

Mesaj 

Florin Stratulat-Paralelele Sufletului










Filmul prezentarii volumului "Paralelele Sufletului" a lui Florin Stratulat de catre Liviu Apetroaie


Paralelele Sufletului de Florin Stratulat
Încărcat de rasarit_de_zori. - Arts and animation videos.


Florin Stratulat
ÎncÄ�rcat de rasarit_de_zori. - Arts and animation videos.
avatar
florin stratulat

Numarul mesajelor : 339
Varsta : 53
Localizare : Moinesti-Bacau
Data de inscriere : 14/09/2010

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

Florin Stratulat-Paralelele Sufletului :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:27 am  florin stratulat

Ce dor mi-a fost de tine,
Cât dor mi-era de noi,
Uitasem cât de bine
Ne-a fost la amândoi.

Aproape că-mi pierise
Din ochi surâs şi soare,
Iar maldărul de vise
Mi se topea în mare.

Gândeam iubiri în ziuă
Le spulberam în noapte,
Zdrobind suspine-n piuă
Mă înecam cu şoapte.

Mi-am potolit destinul
Gustându-ţi răsuflarea
Cum freamătă delfinul
Când îl sărută marea.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:26 am  florin stratulat

Hai Penelopa, ţese-mi timpul
Şi fă-mi din el o pânză groasă,
Pune-i culoare-n anotimpul
În care-am să mă-ntorc acasă.

Mai fă-i şi câte-o broderie
Din lacrimi, doruri şi suspine,
M-aşteaptă înc-o veşnicie
Căci rătăcesc mereu spre tine...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:25 am  florin stratulat

Iubito, luna chiar a asfinţit
Şi s-a făcut deodată dimineaţă,
Albinele sunt duse în peţit
Iar eu mă-mpiedic în ideea viaţă.

Mă lasă să mai picotesc puţin
Să aţipesc la sânul tău, regină
Azi uit de viaţa mea numită chin
Şi te sărut cu partea mea de vină.

Şi-a strecurat pe după braţul meu
Ca o felină, mâna ei cea moale.
- Nu vreau să pleci, rămâi aici mereu
Să ne iubim ca două visuri goale!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:24 am  florin stratulat

Mai toarnă tu, Bachus, licoare divină
Şi umple-mi pocalul cu vin prefăcut
Să beau până ploaia ce cade de-o lună
Sădi-va mangrove în solul pierdut.

Coboară-ţi privirea la muza mea tâmpă
Ce zace uitată, răpusa de vin,
Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă
Primită în dar la schimb cu festin.

E ziuă, e noapte, cine mai ştie?
Rânjeste-n perete cadranul pervers,
E plină natura de dor de beţie
Înec deznădejdea-mi în vers după vers.

Degeaba-mi cutreier în zare privirea
Nici urmă, nici geană de vreun curcubeu,
E plină carafa, mi-e ochi fericirea
Şi-mi plouă destinul, mi-l plouă mereu...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:23 am  florin stratulat

Azi n-am de gând să fabulez
Mi s-a uscat cerneala de tăcere,
Aş vrea să scriu, să te creez,
Dar te ascund cu rime în mistere.

Azi n-am de gând să mă mai cert
Să-ţi dovedesc cât te iubesc, femeie,
Am să îmi las timpul incert
Să ciocănească-n poarta fără cheie.

Azi n-am de gând să te implor
Mi-e sufletul în cartea de bucate
Şi dacă-mi iei cotletele ce dor
Poate-mi rămâne numai bunătate.

Azi nu mai vreau să mă ascund
Să ştie toată lumea că-mi eşti dragă,
Ştiu, sunt un sâmbure fecund
În primăvara vieţii ce ne leagă.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:22 am  florin stratulat

M-am înverzit în arbore, frenetic
Şi m-am umplut de floare ca-ntr-un vis,
Mi-am zăpăcit şi polul meu magnetic
Trăgându-mă spre el în paradis.

Şiraguri de ghirlande prinse-n ramuri
Mi-au parfumat natura-n răsărit,
Iar lumea curioasă de la geamuri
Privea misteriosul meu sosit.

Când au venit copiii să se joace
Făcându-mi dans lângă tulpina mea,
Mi te-am chemat chiar şi pe tine-ncoace
Să-ţi pui pe frunte, înflorirea mea.

Mi-am scuturat petalele de floare
Într-un sărut misterios de vânt
Şi-am inundat natura cu ninsoare
În primăvara-mi vieţii pe pământ.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:21 am  florin stratulat

Am obosit, îmi sângeră ideea,
Mi-e trupul zvârcolit ca-ntr-un blestem,
Mi-am astupat cu rădăcini traheea
Şi-i imposibil azi să te mai chem.

Obrazul mi-e culoare de morminte
Din el s-a scurs şi picătura-n plus,
A curs adunătura mea de minte
Pitită-n buzunarul cu surplus...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:20 am  florin stratulat

Scrie ceva, nu te uita şi scrie
Poveştile ce le ştiai hazlii,
Aşterne-le pe-o coală de hârtie
Să fie frunzărite de cheflii.

Şi scrie, laolaltă cu destinul
Tot ce înseamnă astăzi, viaţa ta,
Arată lumii dragostea şi chinul,
Arată-le, că tu mai poţi visa.

Din infinitul slovelor cu laur
Latina mamă, plânsă în rebut,
Te-am scormonit şi te-am făcut tezaur
Uitând că te iubesc, atât de mult.

Ţi-am scris mereu, şi numai ţie,
Amantă, nălucire din poveşti
Te-am implorat cu vise şi beţie
Să mă mai ierţi acolo unde eşti.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:19 am  florin stratulat

Niciodată nu mi-am înşelat
iubirea pervers,
i-am dat şanse egale şi am greşit.
M-a încolţit cu sentimente
cauterizându-mă cu dorul
inflamat în inflamabil.
Nu i-am cerut veşnicie
decât pentru mine,
ei,
i-am dat spaţii de timp
să se liniştească,
să mă liniştesc şi eu
în spaţiul rămas.
Însă, a dorit tot,
neadmiţând compromisuri
m-a copleşit,
m-a făcut rob fără voie
înlănţuindu-mi viaţa cu suspine
aruncându-mi săruturi vulgare
cu despărţiri şi interes.
Uneori ca legile firii să nu se perturbe
ar trebui ca şi noi muritorii sa învăţăm
să trişăm !

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:16 am  florin stratulat

Au înflorit iarăşi castanii
Şi primăvara asta-mi lasă semne,
Străduţa vrea să-şi etaleze anii
Şi-n almanahul veşnic să-i însemne.

Tăcute-s casele uitate
Iar timpul a murit de bătrâneţe,
În râuri iedera străbate
Faţadele cuprinse de tristeţe.

Pe-aici pierdut-am tinereţea
Şi plânsul l-am topit în ochi albaştri
Gustând extazul şi tristeţea
În nopţile ascunse după aştri...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:15 am  florin stratulat

Tu inocentă, eu neliniştit
Iubirea ne-a privit cu indulgenţă,
Pădurea dormita în asfinţit
Stejarul ne-a făcut o reverenţă.

Tu minunată, eu îndrăgostit
Priveam la umbrele din poieniţă,
Lumina-n cuiburi s-a adăpostit
Te-am sărutat pe gura de fetiţă.

Tu zâmbitoare, eu cam încurcat
Salcâmii ne priveau cu bunătate,
Când fluturii în joc s-au aruncat
Noi ne iubeam tăcuţi, pe săturate.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:14 am  florin stratulat

Iar te-am visat iubire pasageră
Cum îmi zâmbeai la mine-n dormitor
Şi ai lăsat un semn pe noptieră
O lacrimă din visul călător.

Rostogolind-o mi-a căzut în palmă
Şi s-a făcut o boabă de smarald,
O picătură de iubire calmă
Făcându-mă să-mi fie bine, cald…

M-ai sărutat în visul fantomatic
M-ai mângâiat cu buzele arzând
Şi m-ai iubit în somnul meu lunatic
Furându-mi şi ideile din gând.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:12 am  florin stratulat

Am încercat să-mi rostuiesc destin
Iar viaţa m-a privit cu indulgenţă
Lăsându-mă să mă cufund în chin
Şi să-mi dau singur marea corigenţă.

Şi am mai vrut iubiri cu împrumut
Cu gust dulceag de dragoste furată,
Dar m-am ales din toate c-un rebut
Fără să simt plăcerea niciodată.

Cu zilele ce se topesc în van
Am obosit să caut frumuseţe,
Încă mai sper s-ajung un riveran
O salcie pletoasă, cu blândeţe.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:11 am  florin stratulat

Scriu cât să-mi hrănesc sufletul
Nu vreau să mi-l aud cum plânge
Şi ca să-i potolesc scâncetul
Înmoi cuvintele în sânge !

Mai scriu să-mi liniştesc inima
Frântă mereu... de oboseală,
Ignorând permanent patima
Ca astăzi să uite de boală !

Şi scriu să-mi liniştesc dragostea
Să stea pe vecie cu mine,
Infinitul să-l afle pe-o stea
Pierdută, frumoasă, ca tine.

Iar dacă cineva m-a citi
Şi-şi va dori hrană de suflet,
Va înţelege totul, va şti
Suspinu-i bucată de plânset.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:10 am  florin stratulat

Când te-am văzut pentru întâia oară
Cuvintele mi s-au lipit de buze,
Mi se uscase tuşu-n călimară
Ideile se-amestecau confuze.

M-am poticnit în gânduri îndrăzneţe
Mă dezarmase propria-mi ruşine,
Am reuşit ca să îţi dau bineţe
Şi să întreb: Tu, cine eşti tu, cine?

C-o voce cristalină bob de rouă
Pe clopoţei de flori, de lăcrămioare,
Ai împărţit tăcerea pe din două
Şi mi-ai răspuns: Nu m-ai chemat tu, oare?

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:10 am  florin stratulat

Doar urmă de stele în inima mea
Şi-n suflet totală eclipsă de dor,
Lumina iubirii-i pierdută şi ea
Uitând din greşeală parfum inodor.

Dureri solitare încet mă cuprind
Tristeţea îmi curge pe umăr pârău,
Prin gânduri mai caut miraje ce tind
S-ajungă himeră ca zâmbetul tău.

În zări scuturate de lacrimi din nori
Mi-arunc deznădejdea cu ochii în vânt,
Aştept ca eclipsa să moară în zori
Să-nvăţ să răsar, să fluier, să cânt.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:09 am  florin stratulat

Am întâlnit cândva un înţelept
Un literat, un meşter în cuvinte,
Nu judeca pe nimeni pe nedrept
Lăsa doar vorbe de luare-aminte.

M-am angajat la el ca ucenic
Nu mi-am dorit să iau nicio simbrie,
Şi l-am slujit mereu pentru nimic
Doar să mă-nveţe şi pe mine-a scrie.

Am învăţat întâi să iscălesc
Apoi am învăţat abecedarul,
Târziu am învăţat cum să iubesc
Amestecându-mi cu plăcerea harul.

Şi am ştiut că sunt îndrăgostit
Când am putut să scriu o poezie,
Părea că am în mâna infinit
Şi totul îmi părea o fantezie.

Aici se scrie şi povestea mea,
N-am mai văzut maestrul niciodată,
Azi sunt o picătură dintr-o stea,
Dintr-o poveste cu "A fost odată..."!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:08 am  florin stratulat

Tu, draga mea, frumoasă salcâmiţă,
Am înflorit pentru întâia oară
Şi am dorit să-ţi scriu dragă fetiţă
De pe peron, de la uitata gară.

Răvaş îţi dau cu vântul de amiază,
Răspuns poate voi şti cu briza mării,
Vreau să rămâi frumoasă şi vitează
Să nu mă dai iubito-n veci uitării.

Am înflorit, mireasma mă îmbată
Albinele-mi fac troc de interese,
Am o rochiţă albă ca de fată
Şi frunzele-mi sunt verzi, mărunte, dese.

Aş aduna idei seară de seară
Să le trimit în ţara ta regeşte,
Omizile mă rod la subsuoară
Iar viaţa mea-i închisă ca un cleşte.

De-atâţia ani ţi-am aşteptat scrisoarea
Iubita mea, frumoasă salcâmiţă,
Ai înflorit de-atâtea ori ca marea
Dar ai rămas o candidă fetiţă...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:07 am  florin stratulat

Aud natura plânge şi o doare
Ţâşnesc din pietre lacrimi de izvoare,
Când în văzduh zburătăcesc iar fluturi
Dintr-un salcâm petalele îţi scuturi.

Mi-e timpul dezgolit miraj de nuduri,
Secundele, mi s-au blocat cu gânduri,
Dau dezminţire pentru anotimpuri
Nu le-am văzut, s-au poticnit prin timpuri.

Dar tu iubire, veşnic efemeră,
Jumate-a mea, pierdută emisferă,
De ce mă uiţi sub tălpile de luturi
Să nu-mi mai potrivesc sărutu-n nuturi ?

Când viaţa mea va fi o anecdotă
Un epitaf regesc sculptat în grotă,
Voi şti că între noi a fost descântul
Căci te-am iubit, o ştie si mormântul !

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:06 am  florin stratulat

Unde mă aflu dorinţă târzie
Prin ce catacombe de vis m-ai uitat?
Alungă-mi fobia de erezie
Mă-nvaţă iubirea citând din citat.

Mă lasă s-adorm în poala rochiţei
Purtând imprimeuri de proaspăt cosit
În somn delirez la umbra căpiţei
Cuvinte cu şoapte când tu ai sosit.

Mi-e viaţa un plânset cu lacrimi pustii
Ruină mi-e casa în sufletul meu,
Iubirea e vie, dar tu nu mai ştii
Că-mi eşti idealul şi zborul de zmeu.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:06 am  florin stratulat

Sunt la un pas de fericire
Mă sprijină bastonul de amor,
Mai euforic păşesc în nemurire
Pentru că mâine, poate, am să mor.

Dar mai aştept înc-o dorinţă
Să facă vrej în amintirea mea,
Iar floarea ei numită neputinţă
Va înflori când va cădea o stea.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:02 am  florin stratulat

Îmi faci mereu gramatica în sânge
Amestecând printre globule semne,
Un drog constant în trupul care plânge
Şi-n suflet doar blazoane şi însemne.

Mă rătăceşti printre lecturi ciudate
Şi mă ascunzi pe după câte-o frază,
Mă copleşeşti cu ploile fardate
Şi mă săruţi cu florile din vază.

Când îmi surâzi şi păsările cântă,
De mă priveşti şi pomii dau în floare,
Pe buze-ţi curg cuvinte ce mă-ncântă
Iar ochii ţi-s nemărginită mare.

Aşa îmi definesc eu trup şi suflet
Când existenţa mi-o păşesc nesigur,
Doar ştii că-mi eşti şi înger şi răsuflet
Şi-mi este greu că te iubesc şi-s singur.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:01 am  florin stratulat

Şi uite c-a venit ultima zi, aş vrea să ştiu când va răsări şi soarele, oare în ce emisferă ?
Ceaţă şi multă linişte...
Zilele au trecut parcă spre regretul meu, mă copleşesc, gândurile mă învăluie nu-mi dau pace mă frământă îmi fac nopţile albe şi reci.
Nu mai eşti, poate nu vei mai fi, ştiu că vei fi tare aproape dar mi-e teamă că nu te voi găsi...
Nu ştiu!
Ne sperie pe amândoi regăsirea, cunoaşterea şi poate ne e teamă să fim aproape.
Din toate potecile lumii nu vreau decât una singură: spre tine!
Aş vrea poteca să nu fie chiar pe malul mării ca valurile în zbuciumul lor să nu poată şterge paşii tăi, talazurile să nu astupe urmele tale.
Din tinereţe nu am mai iubit aşa.
Credeam că nu mai e timp, că nu mai am dreptul şi nu îmi mai este permis...
Dragostea e ticăloasă, umblă deghizată în tot felul de lucruri şi face urzeli de suflete.
Mi-a urzit şi mi-a ţesut voaluri cu stele să nu pot refuza zâmbete, mi-a brodat în fir auriu raza de lună să nu uit că sunt om, să nu uit că trăiesc şi respir şi poate am dreptul să şi iubesc poate pentru ultima oară.
Orele s-au transformat în fluide, au curs prin clepsidre enorme înalte şi prea abrupte prin care nisipul s-a risipit iremediabil.
Am vrea să sugrumăm gâtul clepsidrei ca veşnicia să rămână aici lângă noi, cu tine, cu mine, cu el, cu ea...
Din visele zvârcolite de febră, din şoaptele curse inconştiente pe pernă să facem un album de regrete şi să se numească simplu...
Carte de vise deşarte!

Ultima editare efectuata de catre florin stratulat in Mar Oct 18, 2011 6:47 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 1:00 am  florin stratulat

Iubirea, nu este o linie continuă fiindcă ştim că ar fi indestructibila şi ar tinde spre infinit.
Iubirea este pulsatorie, perioade de clipe, de viaţă, de dor şi tristeţe pe axa absciselor, când pozitivă cu amintiri minunate şi multă iubire, ca apoi să meargă sub axa spre negativ cu multă durere şi suspine şi deznădejde.
De obicei fiind o ştiinţă matematică, iubirea grafic al sufletului ar trebui să aibă perioade pulsatorii exacte, câtă fericire deasupra axei la pozitiv, atâta durere suspine situate sub axa având semnul minus în faţă.
Dar uneori şi matematica nu da rezultate exacte, da cu virgulă şi sute de zecimale transformate în perioadă, nu întotdeauna sunt numere întregi, aşa şi iubirea poate avea perioade până la infinit şi poate fi sfărâmată în mii şi mi de zecimale.
Iubirea noastră pulsatorie, o sinusoidă a inimii noastre o părticică dintr-o electrocardiogramă a sufletului, un infinit improbabil cu deznodământ necunoscut.
Însă eu iubesc iubirea noastră pulsatorie fiindcă atât mi-a mai rămas!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 12:59 am  florin stratulat

Eşti o dorinţă de departe
ca o vacanţă fără de sfârşit
o vară care străluceşte
peste sânii tăi copţi,
daţi în pârg.
Eşti o împlinire întârziată
o aşteptare binevenită,
eşti nisipul de la mal de mare
în care aş vrea să mă tăvălesc,
şi
când razele soarelui mă vor arde
mă voi răcori în marea din
ochii tăi..
Eşti sărutul fugar adolescentin
pe o bancă din parc
prea puţin dat ca să-l gust
şi prea mult aşteptat ca să-l pot uita.
Eşti doar un cântec
un mângâiat de degete pe coarde,
pe coardele sufletului prea acordate
de speranţe.
Eşti o voce care mă uimeşte
mă fâstâceşte şi mă ameţeşte
lăsându-mă fără respiraţie şi
cuprins de febră.
Nu ştiu însă cine eşti,
nu cred că vreau să fii cineva,
pentru mine eşti bucăţica mea de viaţă.
Şi
îmi ajunge!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 12:58 am  florin stratulat

Mi-am înşirat destinele pe aţă
Şi mi-am făcut din soartă colier,
Să ţi-l ofer în dar cu a mea viaţă
Iubita mea, fantastic giuvaier.

Cu visele neîmplinirii noastre
Pierdute-n zvârcolire către zori,
Vom face ruta cosmică spre astre
Purtaţi pe gând de aripă de nori.

În juru-mi de-mi roi-vor numai muze
Eu doar pe tine vreau să te aleg,
Am să îmi rog cuvintele să-mi scuze
Nuanţe ce-am uitat să le dezleg.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 12:57 am  florin stratulat

Plâng gândurile curse din condei
Topindu-se în pete pe retină,
Nu pot uita nicicând privirea ei
Duioasă-ntrebătoare fără vină.

Nu pot uita întâiul sărutat
Furat tăcut cu teamă de cuvinte,
Să nu mă cerţi că poate am ratat
Drumul spre tine pietruit în minte.

Când amândoi am vrea să rătăcim
Topindu-ne în valurile mării,
Ne-om face scoici şi-atunci când ne iubim
Vom procrea doar perla împăcării.

Şi de-om ajunge piatra de inel
Simbol de dragoste nemuritoare,
Vom împlini speranţele prin el
Sorbind încet eterna împăcare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 12:55 am  florin stratulat

Am trecut amândoi pe lângă neîmplinire, am palpat-o puţin şi am crezut că ne e de ajuns.
Ne dorim atât de mult şi ne mulţumim cu atât de puţin...
În ultimii doi ani şi jumătate viaţa mea s-a schimbat, iubirea pe care tot am chemat-o a binevoit să apară cu un vis de ianuarie ca o poveste spusă la gura sobei cu focul desenând umbre pereţilor adevărate fantasme mişcătoare.
Am început să ne jucăm de-a dragostea ignorând mereu că lucrurile se vor întoarce împotriva noastră.
Şi dragostea ne-a copleşit, ne-a sufocat, ne-a învelit în giulgiul ei strâmt făcându-ne prizonieri.
De atunci nu ne-a mai dăruit libertatea niciodată...
Visele au devenit suspine, suspinele au devenit realitate, realitatea s-a făcut insuportabilă, ne era din ce în ce mai greu să trăim, nu mai puteam respira, ne injectam în fiecare dimineaţă vorbe frumoase la telefon ca o doză intensă să putem evita fatalitatea atât de reală şi imposibilă.
Am rămas amândoi flămânzi după noi, am flămânzit mereu după sărutări şi atingeri, am învăţat însă să ne amăgim aşa... astfel.
Apoi cuprinşi de nelinişti am început să ne temem, am conştientizat pericolul când noi nu am mai fi şi când nu am mai fi, noi şi am început să ne facem promisiuni şi jurăminte, am început să facem planuri de viaţă care începeau mereu cu "ce bine ar fi".
Dragostea nu ne dădea pace...
Zilele erau mai pline şi mai lungi ca altele, depărtarea dintre noi apasa ca o povară dusă pe umerii şi aşa gârboviţi de incertitudini.
Doi ani trecuţi în care nu ne-am văzut niciodată, am ştiut însă că existăm, ştiam unul de altul virtual, real nu, de aceea am şi hotărât să-i trimit cererea în căsătorie prin poştă.
Ştiu, povestirea mea sună copilăroasă, puţin fantastică însă iubirea ne arde mai intens ca niciodată.
Am visat amândoi pentru şapte vieţi, am suspinat amândoi pentru şapte iubiri cap la cap, ne-am zvârcolit în vise şi ne-am pierdut în promisiuni, ne-am făcut jurăminte de care ştiam sigur că nu le puteam ţine, am tras cu dinţii de noi ca iubirea noastră să nu moară.
Da, vara aceasta am atins iubirea, i-am furat sărut de pe colţul buzelor...
Nu mi-am închipuit-o decât aşa !
Da, aşa reală cu mersul leneş de felină, cu ochii strălucind de fericire cand îmi întâlnea privirea şi arzând de nelinişte căutându-mă printre anonimi.
Bronzul pielii o făcea o transparenţă, o alinare uşoară ca un zbor încet,...
Doar plutea...
Mi-am urmărit gândurile care fugeau de mine.
Eram două particole umane, puncte de viaţă, picături din univers prea mici pentru a modela destinul şi prea infime pentru a întoarce fericirea.
Din toate întâmplările unei vieţi rămân întotdeauna numai cele de referinţă, cele nemuritoare care devin ori prea impresionante ori prea dezamăgitoare.
Am văzut două răsărituri câte unul de fiecare.
Nu pot spune care a fost mai frumos, al meu sau al ei, nu îl puteam privi, mă transformasem deja în răsuflarea ei...
Doar ne priveam, cuvintele ţâşneau inconştiente de pe buzele noastre şi se pierdeau neascultate, ne aruncasem demult unul în privirea celuilalt, ne contopisem în valurile mării topiţi ca o spumă...
Mult visată noastră întâlnire, nesperată, mult aşteptată.
Eram acolo unul lângă celelalt, da, uitasem mai era şi marea...
Ne temeam să ne atingem, eram doi copii şi marea, noi micuţi şi ea nemărginită.
Clipele au trecut precum clipele,ea a plecat iar eu am stat şi am privit-o cum se topeşte în zare.
Înainte de a pleca am întrebat-o dacă o să ne mai vedem vreodată.
Încet, cu un suspin, mi-a răspuns că nu poate răspunde la întrebări fără răspuns.
Ştiu !
Eu ştiu şi mi-am răspuns singur la întrebarea mea, nu cred că o să o mai văd niciodată.
Mi-am dorit să o cunosc şi mi s-a împlinit, mi-am dorit să o ating şi am simţit-o, i-am furat sărutări şi am gustat-o!
La despărţire i-am luat mâna şi i-am dus-o la piept în dreptul inimii mele.
Atunci mi-a şoptit:
- Ştiu, bate, trăieşti!
Când a plecat am simţit ruptura din mine, a pocnit sec ca un vreasc putred călcat sub talpa.
Nu cred că am să o mai văd niciodată, dar pentru mine este şi va rămâne "viaţa mea"!
Din toate întâmplările numite iubiri rămâne doar una, într-o viaţă te poţi îndrăgosti de mai multe ori însă cu adevărat iubeşti o singură dată.
Azi, viaţa mi-a arătat cât de inocentă pare şi cât de perversă poate fi...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 12:54 am  florin stratulat

Legea atracţiei nescrisă încă de nimeni, am putea spune legea atracţiei umane...
Spune cam aşa: cu cât depărtarea este mai mare vor exista întotdeauna două suflete care se potrivesc reciproc la perfecţie, cu cât frumuseţea sufletească este mai intensă la o persoană fie ea femeie sau bărbat, întotdeauna va exista o persoană de sex opus care să se suprapună perfect cu liniile nedesenate ale sufletului celuilalt formând amândoi o oglindă cu două fete, fiecare din ei privindu-se în ea va zări mereu pe celălalt şi nu chipul lui, asta însemnând că sunt unul şi acelaşi amândoi, o sferă de flacără a iubirii lor, o monedă egal de valoroasă atât pe cap cât şi pe pajură...
Odată ce cele două suflete rătăcitoare se simt şi simt că există jumătatea lor perfectă se vor căuta veşnic şi nu vor avea linişte până nu se vor găsi, se vor simţi atrase ca într-un teribil magnetism erotic, se vor căuta ca două jumătăţi, ca două emisfere separate de ecuator.
Pot spune că viaţa a fost bună cu mine, m-a înzestrat cu cel de al şaptelea simt şi am ştiut că tu exişti, de aceea nu am avut linişte până când nu te-am găsit, jumătatea mea magnetică, bucăţica mea de viaţă...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 12:53 am  florin stratulat

- Bună, bună dimineaţa!
Întorcându-se băiatul după vocea fără riduri a rămas împietrit, doi ochi ca marea, ca toate apele din lume îl privea întrebător.
- Hai măi, zi şi tu măcar că e bună...
- Cine? Bâlbâindu-se !
-Cine?
Offff, dimineaţa asta, plină cu flori de pom, cu pomi înfloriţi...
Cine era?
Cine era ochi albaştri?
Ufff !
Se scutură şi merse mai departe, cele patru restante îl aşteptau.
- Mihai, ştii ceva?
Aranjăm ceva, ce zici, punem mâna de la mână, hai mai "tocilă".
-Punem...
Uraaaaaaaa a înviat Tutancamon, perfect deseară chef, uraaaaaaa...
Amfiteatru nu era diferit deloc, poate mai mare după emoţiile mele.
Era la fel.
Am vrut să merg sus să îmi provoc şansă, m-am împiedicat şi o voce m-a întrebat:
-Domnule, vă e rău?
Spiritual să răspund am zis:
-Mi-e rău de 6 vă rog notaţi-mă că trebuie să ajung la spital!
Am intrat în amfiteatru, rânjea, m-aţi folosit voi un an ca tot felul de obiecte, hotel, cantină, motel...
Ia veniţi la tata acum !
Şi am venit la el...
Omul se comportă ciudat...
Care transpirau credeam că sunt picaţi, care erau fresh credeam că au luat, aia de fapt mergeau la o bere...
Un simplu exemplu bulversa rutina
-Cine e el?
-Cine sunt eu?
-Bună dimineaţa !
-Oare am luat?
-Contează?
Deseară voi lua trenul şi voi săruta marea, marea mea, logodnica mea...
Îmbrăcat într-un costum de pânză topită, aşteptam să vină trenul nostru, gândul îmi era la toate examenele.
Printr-un puf de abur am visat cu visul în mână, am palpat puţin viaţa, pianul cânta aria lui veche şi interminabilă.
-De ce intarzâie??
-Nu ar avea motiv, dumneavoastră poate vă permiteţi, eu nu!
Zâmbiţi !
Eu nu, domnule!
Trenul făcea şi el eforturi, sughiţa şi suspina inconştient, ţigara mea fuma singură la geam, eram rătăcit în rătăcire, da, ţigara mea mă fuma singură...
- Bună ziua, examenul?
-Nu ştiu domnişoară, chiar nu ştiu, e ceva efemer ca şi vacanţa asta.

-Aţi luat sigur nu?
-Parcă mai conteaza?
-Contează doar o viaţă.
-Contează doar o vară.
-Contează doar un vis.
-Azi e un vis..........
Putem improviza secunda, putem opri totul,vreau să mergem împreună două zile într-un vis,vreau să oprim unde ne place nouă...
Acolo...
La cele trei sălcii plângătoare.
Trei sălcii cu rădăcini beţive în Dunărea strămoşilor noştri.
Sălcii tremurânde de veacuri, una ca tine draga mea, cochetă şi plină de şuviţe, cealaltă ca mine, iubindu-te şi căutând doar să te sărut.
-Uite eu sunt prima, sunt eu exact, şi tu lângă mine.
-Sunt lângă tine, dar cine e a treia salcie?
-E un nimeni...
Întors de la mare am încercat să o caut, salcia mea de lângă amintire, am văzut doar o integramă, cu rezolvarea în simţire...
Salcia mea era iubita mea, iubirea mea, ce îmi rămânea de făcut, trebuia să iau trenul... Trenul !
Îl auzeam cum şuieră insistent.
Mă agasa !
Mă dispera!
Am pus mâinile la urechi ca să nu îl mai aud... niciodată...
Şi am păşit pe şine...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Iul 30, 2011 12:52 am  florin stratulat

M-am cocoţat pe-o aripă de vânt
şi mi-am făcut din viaţa o nacelă,
ca să plutesc cu tine-ntr-un cuvânt
dintr-un glosar de dragoste rebelă.

Ca să zburăm să nu ne prăbuşim
mi-am aruncat din temerile vieţii,
iar noua galaxie ce-o păşim
o vom numi: Planeta Frumuseţii !

Aici, tu ai să fii stăpâna mea
regina veşniciei de iubire,
vei străluci în noapte ca o stea
iar ziua în izvor de fericire.

Vom decora imensul paradis
cu vise, bunătate, împlinire,
si-oricine va păşi al nostru vis
nu va putea decât să ne admire.

Cât vom domni aici nemuritori
ne vom trăi iubirea în neştire,
când obosiţi vom emigra la flori
vom spune lumii asta povestire.

Dacă trăiţi cândva un răsărit
în doi, o dragoste nemuritoare,
veţi înţelege totul negreşit
când se iveşte soarele din mare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Apr 17, 2011 4:20 am  Ovidiu Raul Vasiliu

La mulţi ani, prietene! Sănătate maximă, necazuri minime, spor în toate cele bune şi multă inspiraţie la scris!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Apr 04, 2011 1:16 am  liviu miron

Florine numai sa poti veni ca dau eu cinzeaca si-o masa iar daca poti sta peste noapte iti gasesc si un loc de pus capul pe perna (la mine)
Ca asa se intampla...unii oameni lasa goluri cand pleaca si ceilalti le duc dorul....

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Apr 03, 2011 9:30 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Buna dimineaţa! Ce mai faci omule, cum îţi mai merge? Vii sâmbătă la cenaclu? Poate după cenaclu mergem la o cinzeacă.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Mar 18, 2011 11:03 pm  florin stratulat

Îndreaptă-a ta privire către mine
Cu două lacrimi revărsări de ape,
Două izvoare cu iubire pline
Să poată sufletul să mi-l adape.

Întinde-ti braţele să mă aline
Mă-nlănţuie ca iedera de floare,
Sărută-mă ca să îmi fie bine
Învolburat din cap până-n picioare.

Trimite-mi două raze de lumină
Să îmi croiesc din ele înc-o scară,
Să fie împletite şi să ţină
Să pot urca la geamul tău diseară.

Să mă aştepţi cu tresăriri prin vise
Căci voi veni cum am promis odată,
Să ne trăim speranţele nescrise
Şi să rămân la tine viaţa toată.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 14, 2011 12:02 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Eşti un veşnic îndrăgostit!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Mar 14, 2011 9:41 am  florin stratulat

Am adormit îmbrăţişaţi , cuminţi
Iar sânul tău mi se-odihnea în palmă,
Fusesem două rătăciri fierbinţi
În noapte , pe nisip cu mare calmă.

Erai frumoasă ca un paradis
Ca o statuie de sidef sub lună,
Şi m-ai iubit adânc ca într-un vis
Ca-ntr-o poveste pentru "noapte bună"!

Aveai lumina unui început
Te-am mângâiat în gând ca pe un cântec,
Şi te-am iubit cum eu m-am priceput
Şi-am sărutat nisipul de pe pântec.

Ai tresărit prin visul adormit
Bătând din gene cu privire dulce...
-Iubire , tu deloc nu ai dormit
Şi uite , luna merge să se culce !

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 27, 2011 5:09 am  Anca Acatrinei

dulci sarutari pentru cuvintele tale Florin

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Feb 27, 2011 3:09 am  florin stratulat

Azi, umil am bătut la poarta veşniciei, poate am nimerit la poarta veşniciei mele, mirat mi-am privit mâinile şi în ele ţineam cheile timpului, cheile mării de la uşa nemuririi...
M-am întrebat de ce nimeni nu-mi deschide?
De ce mă lasă să aştept.
Am aşteptat o eră şi un mileniu şi pe deasupra vreo zece secole...
Am trimis doi soli pescaruşi cu inima flăcări de mare să le spună că sunt singur dar aştept, că sunt singur şi străin dar nu disper...!
Solii mei nu s-au m-ai întors au simţit pe aripi nemurirea şi au înotat zburând şi au zburat înotand împovăraţi cu tainele mării.
Au uitat singurătatea mea...
Mi-am luat inima în dinţi şi am apăsat clanţa timpului..!
Porţile clepsidrei universului se deschise.!!!
Nu am avut îndrăzneala să le încerc, am preferat să mă ningă cu anotimpuri până să pot înţelege!
Porţile au fost mereu deschise şi azi poţi cititorule să le încerci au trandafiri la intrare si vremea probabilă iţi dă bilet dus doar...!
Bilet dus după dorul sufletului tău dupa steaua ta, dupa Calea ta Lactee...!!
Am trecut printre porţile străvezii ale mării pietruite cu perle şi sidefate de corali şi am păşit pe aleea nemuririi, poate a nemuririi mele aleea idealurilor, poate a idealurilor mele...
Văzând orizontul am păşit spre el abia răsărise şi sălta vesel cu soarele pe valurile mării liniştite!
Porţile mării se deschise într-o alee infinită şi interminabilă ce săruta orizontul, scoicile pietruite surâdeau sub tălpile-mi însângerate sărutându-mi degetele cu fierbinţeală.
Am întins mâinile şi am început să alerg cu patimă pe aleea promisă, să te găsesc şi să nu te pierd spre răsăritul idealurilor mele unde te doream sa te aflu...!
Ajuns la linia orizontului, un alt orizont obositor mi s-a deschis şi iar un răsărit îndepărtat...
Ostenit m-am aşezat pe alee clătindu-mi în mare picioarele însângerate de căutări şi în marea ochilor tăi picuram boabe de sânge cântătoare nemuritoare şi rătăcitoare...!
Marea, marea ochilor tăi m-a simţit şi cu săruturi mi-a vindecat tălpile şi apoi mi-a cuprins picioarele şi m-a scufundat în abisul ei, în abisul ochilor ei declarându-mă prizonier pe viată...!
Porţile veşniciei sunt ale noastre, trebuie sa le deschidem doar oprind clipele iubirii.!

Ultima editare efectuata de catre florin stratulat in Mar Oct 18, 2011 6:55 pm, editata de 2 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 26, 2011 11:27 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Doruri albe,
Florile dalbe,
Mândra-ţi aşteaptă,
Dulce-nţeleaptă,
Gânduri senine
Să-mpartă cu tine -
Baftă, Florine! Wink

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 26, 2011 1:22 am  florin stratulat

Cu ultima zăpadă ca un cântec
Îmi umplu partitura cu poveşti,
Încerc naiv în ultimul descântec
Să te corup cu vremile lumeşti.

Mă dor colindele cu gânduri dalbe
Iar sufletul mi-e punte de argint,
Pe care rătăcesc doar doruri albe
Neîmplinite de al tău alint.

E iarnă ca o veşnicie pură
De s-a mutat la noi şi polul nord,
Zvâcnesc cuvintele ce-mi ies din gură
Ca într-o operaţie pe cord.

În toată viaţa mea cu bune, rele,
Nu am ştiut decât să te iubesc,
Speranţei mele azi i-am pus atele
Un provizoriu tratament lumesc.

Cum azi la modă-s florile de gheaţă
Iar haina la purtare tot mai grea,
Nu mai doresc nimica de la viaţă
Decât pe tine, fericirea mea..!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 25, 2011 6:09 am  florin stratulat

Aş vrea să vină primăvara
Să-mi cânte florile dansând,
Iar stelele să-mi plângă seara
Când mi-aud lacrima curgând.

Aş vrea ca omul de zăpadă
Ce mi-a zâmbit din doi cărbuni,
S-oprească fluturii pe stradă
Să le explice că-s minuni.

Aş vrea să vină primăvara
S-aducem greierii aici,
Să cânte la chitară seara
În muşuroiul cu furnici.

Aş vrea să vină primăvară
Şi-n satul tău de peste munţi,
Să-ţi ningă cu petale iară
În părul tău ,să mă mai cânţi..!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 25, 2011 6:08 am  florin stratulat

Cuvinte
ce plâng azi pe buze
rostind
numele tău
şi se pierd
în lacuri curse
pe chipul meu!
Cuvinte
ce suferă
în şoapte de chitară
ciupind coardele
sufletului,
să se tânguie
cu dor de tine!
Cuvinte
ce ard în privirea ta
chemându-mă,
cuvinde ce aţipite
şoptesc cu teamă
să nu-ţi tulbure
visul!
Cuvinte ce plâng,
cuvinte ce dor,
cuvinte ce suferă.
Cuvinte!
Doar cuvinte,
dar cât de mult
vindecă..!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 25, 2011 6:07 am  florin stratulat

Te-am căutat prin veacuri
şi te-am găsit,
am scormonit secundele vremii
şi te-am aflat,
am căutat în stele
şi mi-ai sclipit!
Cu inima strânsă de teamă
am alergat spre tine
prin roua timpului
şi am sperat..!
Am sperat
că până ajung la tine
nu mi te-a fura nimeni...
Când te-am găsit
te-am prefăcut
frunză de suflet şi
te-am aşezat în albumul
inimii mele.
Şi azi, încă
te mai păstrez,
şi când vântul dorului
mă frământă cu lacrimi arzânde,
deschid albumul,
sărut frunza mea
şi o ascund iar în sân...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 25, 2011 6:06 am  florin stratulat

Visul,visul ce mi-l răscolesc
Gândul,gândul c-am să te-ntâlnesc,
Poartă,poartă fluturii de nea
Repezi,repezi spre iubirea mea.

Sunt un copac cu amintiri
Pe frunze am privirea ta,
În muguri doruri şi iubiri
Pe ramuri flori,nu-mă-uita!

Aripi,aripi aş dori să am
Noaptea,noaptea să îţi bat la geam,
Somnul,somnul să ţi-l ocrotesc
Veşnic,veşnic eu să te iubesc.

Sunt un ocean de regăsiri
Şi tu în el sirena mea,
Iubindu-ne fără-mpliniri
Ca două depărtări de stea..!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Feb 25, 2011 6:05 am  florin stratulat

A nins ca în poveste
Cum ne-a cântat chiar bardul,
Şi-n iarna ce domneşte
Zăpezile-s cât gardul.

Copacii cu trufie
Îşi scutură din plete,
Sunt plini de poezie
Şi taine desuete..!

Câmpiile sunt holde
De-argint şi de lumină,
Plătind fluide solde
Ierbii în rădăcină.

Natura-i acuarelă
De-o singură nuanţă,
O copie fidelă
A timpului restanţă.

Mă copleşeşte albul
Iar ochi-mi dau în lacrimi,
E timpul pentru dalbul
Crăciunului cu patimi..!

Mă-nec în reveria
Trăirilor cu muze,
Scriindu-mi poezia
Zăpezii de pe frunze.


Ultima editare efectuata de catre florin stratulat in Sam Feb 26, 2011 10:22 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 23, 2011 10:58 pm  Didina Sava

Sa te mangaie Dumnezeu cu binecuvantarea iubirii ce o canti in toate poemele tale, Florin !

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 19, 2011 1:24 pm  IOANA VOICILA-DOBRE

Felicitari pentru carte prietene! Sa stii ca mi-o doresc si eu chiar daca nu am reusit sa ajung, imi pastrez dorinta de a te ,, citi,,.Iti voi trimite si eu de indata ce voi avea adresa ta, volumul meu de versuri. Multumesc anticipat!
Adresa mea de corespondenta,

DOBRE IOANA
OFICIUL POST RESTANT 78
BUCURESTI-SECTOR 6
COD 600029

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 19, 2011 9:21 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Felicitări, Florin! A fost o lansare super-reuşită iar cartea arată excelent. Cu aleasă prietenie, Raul

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 5 din 8 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum