Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Astazi la 6:20 am Scris de Didina Sava

» Decorațiuni din fetru
Astazi la 2:02 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Mar Dec 12, 2017 6:09 am Scris de Mihaela Moşneanu

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Web Trafic
Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Mihaela Bumbaru- Visând Trecuturi

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

15082010

Mesaj 

Mihaela Bumbaru- Visând Trecuturi






http://elabumbaru.blogspot.com/2010/10/jocul-vietii.html

Am fost educati sa ne multumim cu putin, sa primim cu recunoștință o firimitura din painea bogatului, comunismul ne-a modelat atat de frumos pentru acceptarea umilintei si a autovictimizarii...Parintii, traind in modestia unei vieti fara ambitii ne-au implementat teoria sclaviei la stat. Profesorii ne-au incurajat competitiile neconstructive constand din memorarea si recitarea experientelor altora. Despre creativitate nu ne-a invatat nimeni...ba chiar...cand incercam doua versuri imitand constructia marilor poeti, ne trezeam atat de dur descurajati incat aruncam cat colo paginile cu incercari...Perseverenta ne-a fost interzisa...Umilinta ne-a fost carte de capatai...Si nu ma mai intreb astazi de ce Romania este in criza...Romania este in criza de personalitate...nu mai stim cine suntem si de unde ne tragem...

avatar
Mihaela Bumbaru

Numarul mesajelor : 12
Varsta : 40
Data de inscriere : 30/01/2010

http://elabumbaru.blogspot.com/2010/10/jocul-vietii.html

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

Mihaela Bumbaru- Visând Trecuturi :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Mar Apr 12, 2011 2:54 am  tyk

,,A iubi visând la trecut
E calea spre un nou început.
A iubi căutând alinare
E semn că trecutul încă mai doare .

Un zbucium între două extreme
În care ne zbatem uneori cu plăcere.
Renunţare, bucurie, minciună, durere,
Clipe de iubire ce nicicând nu vor piere.

Aşa înotăm prin noroiul din viaţă
Şi prin clipe de fericire ce ne răsfaţă.
Încleştată de trecut iubirea se-agaţă,
Dar spre a stelelor sclipire, tot ea te înalţă”.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Apr 11, 2011 3:14 am  liviu miron

ciudat cum unii oameni ne pot tine in intunericul fricii de viata, cum simpla lor prezenta ne poate substitui dorul de iubire , cum odata eliberati vedem iar si atunci redevenim oameni pe de-a-ntregul.
Macar tie ti-a folosit drept muza fiindca ai reusit superb sa subliniezi aceste lucruri in randuri de adanci trairi.
felicitari!(si pt pasul catre propria redefinire)

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Apr 10, 2011 12:06 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Sunt visuri răvăşite, care dor...Antoine de Saint-Exupery zicea în Prinţişorul că ceea ce face farmecul unui deşert este că ascunde o fântână undeva Wink

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Apr 10, 2011 3:06 am  Mihaela Bumbaru

Revedere...

Priveste-ma! Adora-mi surasul...Asculta-mi inima cum vibreaza la sarutarea brizei...Sunt fericita...implinita...am reusit sa-mi adorm intristarea si sa-mi eliberez increderea incatusata in lanturile maniei tale...Asa..sopteste-mi minciunile de care am reusit sa ma lepad inainte ca tu sa afli...Uite cum stralucesc printre aceste creaturi pe care mi le prezentai cu superioritate... Pe ce taram ti-ai ingropat clipele, dragul meu... si ce risipa de egoism si infumurare te-au acoperit cu nemarginita tristete...

Nu-ti inclesta degetele pe rama subtire a trecutului nostru...nu-mi vei mai putea strivi visele de iubire..au renascut mai vii si mai puternice..impotriva vointei tale...

Te sufoca zambetul meu...Te intristeaza bucuria ochilor mei...ti se citeste pe chip surpriza...ce inofensiv imi pari acum cand m-am desprins de magia ta...Si ce frumos colorate sunt visele departe de tine...

Dar ramai...nu te rusina de mania care-ti innegreste obrazul...uiti ca nu sunt multi cei care te cunosc ca si mine, dragul meu...Ramai si urmareste-mi entuziasmul cu care ma arunc spre fericire... Si nu uita sa-mi zambesti...si sa-mi spui cat ti-am lipsit... Te voi imbratisa...si iti voi arata cata caldura am in suflet pentru alta iubire...

Esti tulburat de durerea revederii... te mira ca nu m-am pierdut in mocirla in care m-ai aruncat nu demult...

Nu, nu...nu te teme, nu despre asta vreau sa-ti vorbesc...Am venit sa-ti inapoiez zambetul victorios...l-ai uitat pe mormantul iubirii noastre...

Ah, uitam...desfa-ti pumnii...ti-ar putea, atat de usor, trada nefericirea starnita de prezenta mea...Si ridica-ti orgoliul...aproape l-am strivit sub greutatea sufletului meu implinit...

Nu, nu te injosi sa-ti manifesti disperarea acum, la intalnirea de-o clipa...apleaca-ti privirea spre-a nu-mi zari dispretul inflorit pe buze...si-asa vei trece peste umilinta de-a ma vedea cum te masor de sus, cu superioritatea unei iubiri la care nu mai poti ajunge...

Te-ai innecat in noroiul tradarilor repetate...in neputinta de-a-ti refuza placeri de-o clipa...si astazi iti impingi orgoliul spre regret...Si,totusi... ai pastrat minciuna si infumurarea...Rautatea ti-e mentor iar ura ti-a inveninat simtamintele... inca mai speri sa poti recunoaste o urma de iubire-n ochii mei...

Si cand nu-mi mai observi dependenta te-nfurii si -ataci miseleste... Ma faci sa zambesc de naivitatea cu care te-amagesti ca ma doare tradarea ta...Ma asteptam, dragoste fara noima...Stiam c-o sa-ncerci sa-mi ucizi respectul de sine...

Dar m-am calit in anii grei de suferinta langa tine...si ma cunosc acum...sunt EU...aceeasi...doar ca tu esti NIMENI...

Nu te opri in drumul meu caci nu mai stiu ce-i mila si nici teama...Si voi strivi, privind de sus, tot ce-mi va sta in cale...

Haide, zambeste-amarnic...ei nu vor simti parfumul orgoliului tau inciudat de razbunarea mea...Doar eu te cunosc asa cum esti, iubire apusa ...ei nu vor observa ca-ti plange sufletul cand trec prin fata ta....



Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Apr 10, 2011 12:29 am  Mihaela Bumbaru

Neiubire...

...Sa nu ma trezesti din iubire, te rog...asteapta...voi pleca cand zorii sfarsitului ma vor goni...Cand va fi adevarul atat de greu de purtat incat sa te las...dar azi...Imi place sa-ti mai simt rasuflarea prin visele mele...sa odihnesc la caldura trupului tau si sa-ti vorbesc prin gesturi de fericire...

Ce suras ciudat, iubitule...cat de nefiresc iti descopera nelinistea ghemuita-n privire...Te temi ca-ti voi zavori libertatea si-mi zambesti...te-ascunzi in cuvinte ce-mi desteapta fericirea si ma mangai cu-alinturi ce mi-adorm intristarea..

...Sa te-opresc imi tot strig...sa-ti sterg bucuria plecarii din zambet si sa m-apropii de tine c-o dragoste noua, sa-ti astern sarutarea peste lacrima mea si sa plang ...sa m-acopar de dor si-mplinire.

...Sa te-opresc imi tot spun..e timpul sa trec peste jocul de-a soarta si s-alung amagirea din visele tale...dar cum pot s-o fac cand ti-s pasii grabiti de furia sfarsitului ? Alergi spre minciuna zambind fals a tristete...Si nu ma tem de plecarea ta...

Nu ma mai supar nici ca am gresit...Atat am stiut sa ma ridic prin bezna unei vieti lipsite de visare...si te-am chemat cand te-am gasit acolo, intinzandu-mi degetele sperantei...inchide ochii si cuprinde-mi inima cu dorul unui inceput. Insoteste-ma in drumul ce-am ales, in zborul spre regasire... si fii tu cel ce-mi va alunga fantomele anilor cand, naiva, m-am condamnat la suferinta.

Sterge-mi dezamagirea asternuta peste puterea de-a ma arunca spre-nceputul nostru...si zambeste..cu sinceritatea ultimei priviri...

...M-ai intrebat de ce-l mai plang in amintirile-asternute pe hartia veche...si te-am rugat sa nu te temi si sa m-acoperi cu dorinta...sa nu te superi decat atunci cand vei citi in randurile mele regretul c-am pierdut iubirea...of, dragule,dar cum sa pierd ce n-am avut nicicand?

M-as topi in incercarea trista de iubire, alaturi de zbuciumul tau, de nu mi-ar fi privirea treaza...

Azi, la sfarsit...te vad asa cum nu te-ai aratat...Cu-atata teama-n suflet...si-atata neiubire...m-amuza sa-ti descopar chipul torturat de minciuna si intrigi...si nu mai simt tristete ca azi pleci...chiar nu mai simt nimic...

...Nefericitule... Sa nu te miri ca-n viata ai doar ce meriti...si doar ce ti-ai dorit...

Sa-ti scrii neimplinirea in destin cu slovele tradarii e doar un pas...si vei continua...

in bratele minciunii te-amagesti ca fericirea e un mit...Da...pentru tine fericirea n-a venit....Si daca va veni, n-o vei vedea...si n-o vei pretui...caci ti-e prea greu sa crezi ca TU meriti ceva...ceva mai mult decat ti-au aratat „iubirile” ca meriti sau c-ai putea afla...

Azi ma indrept spre dragoste cu sufletul curat si bucuria ca-mi regasesc fericirea neatinsa de meschinariile voastre...m-am vindecat de amintiri si de cosmarul ce mi-a-nlantuit speranta in trecut atatia ani...Ma intrebam ce rol ai tu in viata mea...Si-ai confirmat. Doar...figuratie...Ai fost aici cat n-am putut spera...O treapta spre-a pasi din amintire...o rampa spre lumina...Si-un sprijin in decizia de-a exista...Din nou...

Iti multumesc ca mi-ai redat destinul...Si mi-ai adus in suflet linistea....Pentru-a iubi curat...si drept...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Feb 23, 2011 10:37 pm  Didina Sava

Sa te mangaie Dumnezeu cu binecuvantarea iubirii draga mea Mihaela !

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Feb 21, 2011 8:26 am  Marioara Visan

Scumpa mea, nu degeaba se spune ca noi romanii suntem o natiune binecuvantata de Dumnezeu.Nu pentru ca l/am ales pe Basescu, ci pentru ca ne purtam Crucea cu sufletul linistit in armonie si plin de iubirea lui Dumnezeu. Mi-as dori din suflet, macar la vara sa ne faci o vizita, la una din sedintele cenaclului, te-as gazdui cu drag, doar sa fii cu noi si sa ne incanti cu minunatele nestemate ale sufletului tau, cu drag din drag Mara.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 19, 2011 11:54 am  Mihaela Bumbaru

buna seara,
va multumesc pentru bunavointa cu care imi apreciati incercarile si va rog sa-mi iertati intarzierea...sunteti aici un grup de suflete atat de frumoase si de bune incat e greu sa stai deoparte pentru mult timp. Mi-as dori ca insemnarile mele sa va aduca „o adiere” de placere, ca sa va pot astfel multumi pentru sustinerea pe care mi-o aratati de fiecare data. Va citesc pe fiecare in parte, si nu pot sa nu ma minunez de cat talent si nemasurata creatie, de cata putere si cat entuziasm se mai naste inca din suflete de romani atat de greu incercate de multe alte griji si obligatii cotidiene. Fiecare clipa ce se scurge din existenta mea, fiecare noua experienta prin care trec cu fruntea sus, imi confirma cat de speciali suntem ca natiune, cata tarie avem in caractere si cata iubire purtam in inimi. Oriunde m-am aflat in lumea asta, am vazut ca sunt putini cei care ne seamana. Sunteti un exemplu de urmat si de apreciat! Si va multumesc ca ne amintiti sa ne bucuram si sa apreciem fiecare „bob divin/si nul,si gol,si plin”. Va imbratisez cu mult drag,

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 19, 2011 11:08 am  Marioara Visan

Asa e Raul, cred ca ai dreptate, Mihaela e ca o adiere de vant primavaratec ce adie prin gradina sufletului nostru, mangaindu-ne fiinta cu cuvinte frumos mestesugite, cu trairi sufletesti pline de tot felul de emotii, si mai ales impartasind cu noi experienta vietii, bine ai revenit gingasa zana a cuvantului, te recitesc cu drag.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Feb 19, 2011 10:05 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Bună! Am citit ce ai scris aici despre fericire, cam ce este ea şi cam ce nu este..şi ţi-l "recomand" pe...Ioan Gyuri Pascu. Am citit un interviu cu el în suplimentul ziarului Adevărul de alaltăieri, că eu îmi mai cumpăr cărţile lor care apar joi cu ziarul, şi să vezi ce zice omul: "Cânt, scriu, joc pe ecran sau pe scenă oricând, cu mare bucurie. Asta este misiunea mea pe pământ. Încerc să ajut prin vorbe sau cuvinte. Cred. Bănuiesc. Sunt convins."
Apoi, întrebat fiind de reporter care vers i s-ar potrivi acum, domnul Pascu răspunde: "Sunt un bob divin / Şi nul şi gol şi plin, / Sunt o adiere fină / De lumină." Cred că versurile astea ţi se potrivesc şi ţie.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Feb 17, 2011 12:35 pm  Mihaela Bumbaru

Şi de la capat....pentru ca am uitat sa punem punct...


Si poate ai dreptate..eu nu sunt fericita..nici nefericita...ma iubesc cu sentimentele pe care mi le-ai lasat si inca mai adorm la umbra sarutarilor tale...ma-ntorc ca bolnava la timpul cand imi sopteai ceva mai mult decat un banal salut de veche cunostinta...
E mult? E putin?...Jurasem sa nu mai cantaresc clipele de fericire prin greutatea lor in lacrimi dar... nu ma pot abtine...
O sa ma intrebi daca a fost fericire...si nu stiu ce sa-ti raspund...macar de-as sti ce-nseamna fericirea! Poate as recunoaste-o si m-as apropia fara teama de a fi respinsa...
Ei imi spun ca intre noi lipseste cuvantul...linia de sfarsit....nu am pus punct acolo unde orgoliul si pasiunea au inceput lupta cu ratiunea... ne-am ferit sa delimitam concret existentele noastre tulburi si, poate de aceea, inca mai zabovim printre regretele trecutului... E adevarat ca ma intreb deseori de ce-mi ucid prezentul cu amintiri...De ce-mi chinui linistea cu intrebari ce si-au gasit raspunsul acolo si atunci...cand am ales sa plec..cand ai ales sa ramai ... cand ne-am aplecat sub greutatea adevarului si sub teama responsabilitatii. Ma mai ratacesc inca prin visele acelor clipe cand iti sorbeam cu pofta nebuna fiecare soapta, fiecare suras... Si ma intreb si eu..o fi fost aceea fericirea? Nu stiu sa-mi raspund nici mie...
Cine a gresit? De ce? Cum? Ce importanta are astazi cat si cine a suferit mai mult...De fapt...uita-te la noi si spune-mi... e cineva care-a pierdut?
Tu ai invins...si-ai defilat pe laurii unei iubiri ce ti-a adus dezamagirea...caci n-a fost tineretea ceea ce-mi lipsea..nici frumusetea...si nici puritatea...doar n-am stiut sa-mi prefac nelinistea in nepasare..sa ma transform din leu in pisicuta care-ti toarce-n suflet ... si-ai lunecat usor spre brate mult mai primitoare si mai apetisante ....
Eu... Am invins...Am castigat singuratatea spre care alergam doar pentru-a fi cu tine...Si nu-mi mai aflu locul prin anii ce-au trecut... nu mai gasesc odihna pasilor prin timpul care-a curs de-atunci...Si nu pot sa respir o alta fericire... mi-e sufletul innecat de minciunile cu care mi-ai pretuit daruirea ...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 08, 2010 11:33 am  liviu miron

Eu n-am nici vederi frumoase de postat nici ganduri multe de rostit asa ca am sa fiu la fel de scurt ca mintea mea si am sa-ti spun simplu" LA MULTI ANI!"

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 08, 2010 9:32 am  Rodica Rodean


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Noi 03, 2010 2:51 am  liviu miron

Strain- asa il vrem in minte chiar daca tresarim si azi la lucruri care ne aduc aminte de cum era alaturea de el.
Cumva iubirea si fericirea poarta numele lui- de aceea sa ne fie straine?
Amare amintiri in versuri care promit sa nu mai deranjeze trecutul.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 02, 2010 10:55 pm  Marioara Visan

"Priveste-ma ca pe un oarecare
Azi m-am convins ca totu-i efemer
Si n-avea teama ca o sa-ti mai cer
Sarutul si umila-mbratisare."



Niciodata sa nu ceri
ce trebuie sa ti se ofere
sa stii, iubirea -i un mister
de-aceea se iubeste in tacere.

Atunci cand ceri o-mbratisare
unui suflet mut si surd
unui suflet ce nu are
decat dorul de-a fi crud

Nu primesti decat durere
lacrimi, vant si nepasare
nici iubire, nici placere
ci biletul spre uitare.

cu drag Mara.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 02, 2010 11:39 am  Mihaela Bumbaru


Straini

Uraste-ma din nou cu-nfrigurare
E simplu si e poate, mai lejer
Cuvantul se-odihneste in eter
Iar inima se pierde-n desfatare.

Priveste-ma ca pe un oarecare
Azi m-am convins ca totu-i efemer
Si n-avea teama ca o sa-ti mai cer
Sarutul si umila-mbratisare.

Ascunde-ti sufletul in nepasare,
Intoarce-ti chipul catre alt mister
Si iarta-ma c-am indraznit sa sper
La un cuvant de-mbarbatare.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Sept 11, 2010 10:15 pm  Dorina Ciocan

mult drag de lumea pe care ai descris/o cu atata pasiune

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Sept 11, 2010 11:29 am  Mihaela Bumbaru

Visand Trecuturi 6


...Si-ntr-un tarziu m-am aruncat spre vise...cu ochii-nchisi si mana tremuranda am strans la piept minunea ce-mi zambea cu ochi-ti si m-am lasat purtata de speranta...si am fugit cat am putut de mult...pana n-am mai vazut lumina,iar cand am obosit m-am alintat cu ea...fructul iubirii noastre. ..cel mai cuminte si mai sincer dor, cea mai frumoasa amintire, puterea mea de a strabate lumea cu zambetul in suflet...Caci ma uitam la chipul ei curat, si ma hraneam din linistea-i sublima...
M-am desteptat pe malul unui inceput...un tarm opus iubirii tale, acolo unde m-ancorase clipa...Furtuna m-a inchis in amintire,departe de prezentul celor ce-i iubeam...si ce folos sa plang cand mi-am cerut exilul? S-adun iar tunete deasupra crucii mele? M-am condamnat si voi ati aruncat cu pietre...
Ah! Cata fericire ca am fugit din calea marsaviei voastre, a celor ce spuneati ca ma iubiti ...v-am ascultat cum rumegati injurii topaind de bucurie ca mi-am izbit epava de tarmul fara lume...
Timid si fara asteptari am adoptat necunoscutul, inca un spin in solitudinea din disperarea mea...si am trait asa, cu sufletul departe si mintea inghetata pana un fulger m-a trezit, arzand in jurul meu tristetea si luminand un drum spre inapoi...
Spre ea..care-mi plangea absenta cu zambetul pe fata si lacrima in suflet..spre ea,cea care n-a soptit o clipa o vorba de regret..iubirea noastra a-nflorit intelepciune intr-un atat de sincer chip..
De dragul ei azi nu pot sa ma plang ca te-am iubit si-mi amintesc cu drag de noi...
De dragul ei am rasturnat pamantul si-am strabatut nefericirea pana am dat de tarmul ce m-a lasat sa plang si m-a-nvatat sa ma ridic fara de sprijin.. Sa ma ridic si sa zambesc spre voi...sa-ntorc privirea demna spre cei ce-ati palmuit bunavointa mea...
Va multumesc ca m-ati urat...si va raman pe veci indatorata ca m-ati tarat spre disperare...spre malul care m-a primit cu-atata drag...si care m-a-nflorit din nou, mai buna, mai frumoasa...
Zambesc cu inima pentru ca m-ati ucis in lumea voastra...si mi-ati deschis o poarta catre vise, acolo unde eu m-am regasit...Mi-am implinit destinul departe, pe un tarm fara de lume...o lume ce exista numai pentru mine...voi n–o puteti avea...Sunt fericita azi,in lumea mea!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Aug 19, 2010 10:42 am  Mihaela Bumbaru

Visand trecuturi 5


La revedere,dragul meu...Te urmaresc cum dispari in multime...cum te indepartezi senin, fara sovaiala, spre lumea din care-ai venit...Astept sub umbra intristarii sa-mi arunci o ultima privire... un semn de ramas bun...dar tu continui sa te pierz iin marea de oameni cu pasu-ti elegant si hotarat...Te indrepti grabit spre cotidianul din care te-a smuls curiozitatea, nebunia aceea interioara carete-mpingea sa ma revezi...Sa te convingi ca, dupa douazeci de ani, imi mai poti descoperi sufletul doar privindu-ma in ochi...Ai adus cu tine adolescentul de care ma indragostisem atunci, cu inocenta primei iubiri..si l-ai asezat intre noi...l-ai folosit pentru a reinvia fantomele incatusate in trecut...Desi ti-am stiut jocul nu te-am oprit...M-am alintat cu amintirile, am retrait ca o zaluda iubirea ce-ti purtasem demult si m-am adapat din sufletul tau ca o planta dintr- o oaza in desert...

Si tu m-ai lasat...mi te-ai oferit cu zambet si dragoste, o dragoste de cateva ore, dar atat defrumoasa...atat de noua pentru mine...

M-ai mangaiat cu blandetea privirilor adolescentine...caldura mainilor tale mi-a desteptat feminitatea si a ridicat voalul timpului de pe mintea mea....Eram doar noi,actori nu intr-un inceput de romanta ci in sfarsitul mult asteptat...sfarsitul care a venit abia acum, cand ne-am intalnit spre a rosti ce n-am putut atunci...

Ai trecut ca o ploaie de vara peste seceta trupului meu si mi-ai inverzit speranta, aidescatusat dorinta...Ai coborat din tainele unei copile in prezentul arid al acestei femei care se hraneste cu vise...

Nu stiu ce e mai ciudat...ca ai venit dupa atata timp sau ca ai disparut din nou? Ma-ntreb daca ai existat intr-adevar...oare chiar ai venit sau iluziile mele sunt atat dereale incat ma amagesc din ce in ce mai grav?!

Si totusi tu aifost...desi te-am privit cu ochi de copila am citit ca drumurile noastre suntparalele... in lumea ta eu nu mai pot urca, azi nu mai am putere...si-apoi,m-ar sfasia sacalii pan-a te atinge....Iar tu...tu nu poti privi spre mine...te-airataci in lumea goala a sufletului meu si teama ti-ar izgoni incercarea..

Te-ntorci sa-ti implinesti destinul...Ramane in urma amintirea, cuvantul, sarutarea...pasesti din nou spre lumina din care-ai venit...as fi sperat un zambet de sfarsit, o urma de adio...un semn ca am fost mai mult de-o clipa...ceva mai mult de-un numar in prezentul tau...

Dar asta a fost tot...o intalnire spre-a pecetlui sfarsitul...un zambet spre-a sterge trecutul...

La revedere,dragul meu...Nu-i loc in viitor sa ne-ntalnim, dar voi pastra prezentul...si ce a mai ramas din clipe ce-au trecut...o mana ce imi cauta caldura, o sarutare ce se-asterne peste suflet si boarea de speranta ce ai renascut in mine...

Nu te voi cauta,esti prea departe...si am uitat sa zbor in lupta mea spre libertate...

Astazi ma tem sa te ador...

Si vreau sa pleci..

Desi..

Mai sper...

Un semn de bun ramas...

Sau vreau sa t eintorci...sa-ti odihnesti gandul in visele mele, sa-ti asezi fericirea peste mangaierile trecute si sa taci...sa nu-mi destepti speranta...sa nu strivesti sarutul asternut pest- amintiri...


Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Aug 18, 2010 4:34 am  Didina Sava

Draga Mihaela,

Sunt fericita ca m-ai ascultat si ti-ai postat scrierile aici .Sunt si mai fericita ca m-ai ascultat si ai inceput sa scrii,croind astfel vad in tumultul vietii tale, acolo, departe de tara si cei dragi, dar mai ales pt ca ai inteles ca trebuie sa iti pretuiesti si exersezi talentul narativ,autentic, briliantin ,torential.
Ai inceput travaliul reificarii tale spirituale cu un set narativ admirabil de autointerogari si rechizitorii .Prin accelerarea firului epic uniform respectat dai dovada de abilitate in manuirea cuvantului , uneori autoincriminator, alteori dramatic, emotional,frust pana la insuportabil de a citi.Reusesti sa compui in tuse dure, adevarat, dar fara a fi clamoroase si false- Portretul Femeii- care are drept unic scop in viata acela de a darui iubire- neconditionata ,totala, nedramuita de urma oricarui interes,adica Femeia "damnata" biblic in a oferi iubire "Indura totul, crede totul, spera totul, suporta totul. Iubirea nu se termina niciodata.” (1Corinteni 13:4-8 )
Mi-a placut foarte mult dinamica discursului interior ,simtul perfect cu care dozezi cadentat si mereu nou ,suita de sentimente,fara a cadea in monotonie,repetitivitate sau exagerare.Personajul tau e adevarat ca uneori are vocatia masochismului emotional,dar stii abil sa pastrezi masura,jonglezi cu talent pe granita subtire dintre firesc si nefiresc,evitand indemanatic sa cazi in dizgratia bombasticului,a cuvantului umflat pompos doar ca nasca emotii artificiale.
Trairile eroinei tale sunt autentice,si drept dovada ante cititoarele mele s-au regasit ,le-ai emotionat trimitandu-le uneori inapoi in ceata amintirilor proprii.Si acest lucru este absolut minunat pentru ca in viziunea mea o scriere are valoare literara daca incita interes,daca naste emotii,daca simti placere si fericire de a o citi si reciti.
Interesanta am gasit iscusinta cu care provocator, ca printr-o lovitura puternica de gong la inceputul spectacolului ne introduci in senzulitatea naratiunii :"Ura, dispret, incrancenare...sentimente izvorate din dragostea ta pentru mine...Dezamagirea e singura ramasita a viitorului pe care-l faurisem in pasiunea ce-ti purtam...".ca apoi sa glisezi cu arta prin tainitele si cotloanele unor legaturi de iubire parcuse de o eroina femeie avida de a se darui in iubire dar neimplinita si care a trait din plin tragedia esecului in dragoste
Autoarea prin aceste crampeie de trairi nu ne ofera un curs firesc al unei povesti ,ci parca vrea doar sa ne introduca in atmosfera inegurata a unui suflet trist de neparguire in iubirea impartasita si de aici impresia de universalitate si regasire a citititorului in sacrificiul eroinei .
O scriere profunda ,armonica si constanta in sentimetele ce si le-a propus autoarea sa le panorameze noua citititorilor,un simt profund al epicului care curge viguros dintr-o vana de talent autentic pe care sper Mihaela, asa cum te-am incurajat si mai demult, sa o valorifici narativ

Ultima editare efectuata de catre Didina Sava in Joi Feb 17, 2011 11:01 pm, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Aug 17, 2010 11:51 pm  Marioara Visan

"M-am vindecat de tine dar esti un semn pe viata mea...cum sa-mi deschid speranta fara a-mi tulbura credinta?...”


Un citat care e viu in inima fiecarei femei cred,un citat care mi-a rascolit sufletul amintndu-mi de barbatul meu univers,acum citind ceea ce ai scris, constientizez ca trecutul nu poate fi " ingropat" si ca noi femeile inselate, santem de doua ori puternice, o data ca putem trai cu aceasta tara pe suflet si a doua oara ca avem "impertinenta" de a spera ca intr-o zi vom intalni fericirea, ai scris atat de frumos incat ma pierd din nou in noianul de amintiri si incep sa ratacesc prin hatisul aducerilor aminte, astept alte scrieri de ale tale care sa trezasca noi emotii in sufletul meu, cu drag Mara.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Aug 17, 2010 12:51 am  Mihaela Bumbaru

multumesc din suflet pentru aprecieri...cat despre suferinta..suferim atat cat ne dorim, cat ne permite constiinta...despre ceea ce scriu,insa, imi permit sa citez: „orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare” :-P
Va respect pentru cuvintele frumoase, pentru prietenia pe o transmiteti fiecare dintre dumneavoastra...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Aug 17, 2010 12:37 am  Mihaela Bumbaru

Visand Trecuturi 1



„Inchide usa dinspre amintiri,dragul meu...inchide-o si aseaza intre noi uitarea.Ce sens ar mai avea sa pluteasca libere aceste fantome ale primelor noastre tresariri? Te du, deci...indreapta-ti pasul spre necunoscuta-ti libertate, asa cum si eu imi voi fereca trairile in cufarul vechi si greu al trecutului...
Prezentul iti zambeste si e-al tau...nu-ti voi mai fi stalp si nici obstacol...imbratiseaza-ti viitorul cu acelasi curaj cu care-ai trait intotdeauna viata si nu privi in urma...Dealtfel, ce motive ai mai avea sa-ti intorci gandurile spre marea dezamagire a sufletului tau? Spre cea care nu ti-a oferit niciodata indeajuns...Uita ce ne-a legat demult, in indepartata tinerete....atunci cand sufletele ne erau curate si fidele iubirii impartasite iar minciuna nu ne servea drept platosa slabiciunilor nerostite...
Ne-am iubit, nu se poate nega...dar asta a fost atunci, o spui...Si e atat de adevarat pe cat de trist suna...Cat de greu e acum sa impartim acelasi colt de lume ce ni se parea candva atat de incapator...
Cautam necontenit pasiunea, amorteala aceea fericita a mintii cazuta prada sentimentelor...o cautam cu gesturi care tradeaza nerabdarea...nenorocirea e ca nu o mai gasim in noi ca altadata...sau nu o mai vedem, tentati de nou si de necunoscut...
Tu...nu mai ai ce-mi trebuieste...Eu..nu-ti mai sunt de trebuinta...Noi...s-a destramat aici...la rascrucea dintre adevar si uitare, dintre sentimente si visare. Aici ne-am imbratisat ca doi actori ce-si joaca ultimul rol in piesa draga sufletului lor...
Amintiri...sa ramana cele mai frumoase, atunci... Sa ne despartim aici, acum...cat inca mai putem zambi privind in trecut. Veninul nu ne-a atins simtirea. Sa nu-i dam timp sa se reverse peste inocenta acelor ani,dragul meu.
Mangaierea ochilor tai imi va fi de ajuns pentru a-mi lumina drumul atat de innegurat si trist...sper ca sarutul meu sa-ti vindece sufletul si sa te insoteasca in cautarea unui nou inceput..acela departe de Noi.
Stai!
Ia un colt din sufletul meu...Ia-l, nu ma privi asa...oricum iti apartine. Asa e drept si nu vreau sa opresc nimic din ce ti-a fost daruit...Nu-ti spun sa ai grija de bucatica aceea din mine...nu-ti spun decat ca e a ta...daca o ingropi in uitare, te priveste...Doar te rog sa nu o refuzi...Sa n-o primesti ar insemna ca n-ai crezut in iubirea mea, in daruirea mea...Ca anii frumosi ai tineretii noastre sunt doar o inchipuire...Si n-ar fi deloc un adevar, dragul tineretii mele...
Esti cel ce-a mosit Eu-l. O stim amandoi...Ssssttt...E totusi taina noastra...
Acum,du-te...esti liber de mine. Nu,nu ma privi inca...mai am cateva lacrimi de ascuns...Ce-ar insemna sa imi citesti din nou in ochi? As putea crede ca mint...ca dezlegarea de iubirea ta nu e reala..Si nu mi-as ierta otrava aruncata peste sentimente...
Inchide usa trecutului,dragul meu... Azi, in sfarsit, vom arde in focul dezamagirii slovele juramantului ce ne-a legat...Aprinde flacara regretului si ajuta-ma sa starnesc inversunarea valvataii impotriva acestei hartii care ne-a incatusat...Ne-a transformat in prizonierii unei iubiri trecute de mult...
Priveste cu cata forta se mistuie cei mai frumosi ani...
Dar noi zambim...ne-am salvat sufletele, tainele... trecutul nu ne-a fost ucis...Prietenia noastra e salvata...
Ah...cum ma arde caldura sarutului tau de despartire...
Te du...
Uitarea ne acopera...
E deja trecut!”



Visand trecuturi 2


„Tot mai des ma intorc spre tine in aceste imense clipe ale singuratatii cotidiene...Inca ma privesti de-acolo de unde viata ne-a dezlegat...ma alinti din amintirea acelor ani ai existentei unei copile... esti aici printre ganduri stergand realitatea chiar si pentru cateva secunde...Esti tot mai des musafirul gandurilor mele si nu te pot alunga...refuz cu indarjire sa inchid aceasta usa dintre noi... tanjesc dupa momentele cand pot sa ma incui cu tine in minte,cufundata in perna moale,complice visarilor mele ...Ma mangaie sentimentele curate ce le-am impartit in putinele clipe cat te-am avut...Ma lupt cu trecutul sa-l opresc, o lupta nebuna intre trairile unei adolescente si realitatea a ceea ce eram pana nu demult: o femeie fara vise, fara iluzii...Si ma trezesc ca te strig, ma surprind implorandu-ti amintirea...Mai stai putin,e devreme inca...amana-ti calatoria spre fericire, spre noul Tu, opreste-te de dragul unui trecut...atat de trecut incat eu sunt doar...o clipa...un amanunt...
Si poate chiar a inceput pentru a se sfarsi... dand tihna amintirilor...s-a mistuit rapid in focul nerabdarii aprins de-amarul asteptarilor. S-o fi reinviat pasiunea? S-o fi ucis nepasarea? Cine-ar vrea sa afle?
Stiu doar ca am trait fericirea cu ochii deschisi! Acum puteam s-o vad, sa o simt...sa o miros...puteam chiar s-o ating. Era acolo,doar pentru mine. Tot ce mi se refuzase ani la rand in goana mea spre idealuri am primit acum...cand renuntasem la speranta, la credinta, la frumos. Acum, dupa ani de disperare si lupta continua cu viata, acum luminita s-a aprins pentru o clipa. O clipa minunata care mi-a umplut viata de iubire,de nou, de inteles ...
Ma intrebam de ce-ai venit...Acum stiu...stiu ca ai venit pentru ca trebuia...pentru ca anii aceia au ramas acolo, in suflet...Trebuia sa termini cu ei, sa stergi amintirea... Trebuia sa vii pentru a te convinge ca ai avut dreptate sa nu ma cauti...
Si ai venit...
Afectuos, gentil, sarmant...ai dat un iz de sarbatoare acelor zile cat te-am avut aproape...ai sters neimplinirile unei copile, ai redat bucuria sarutului si patima dorintei unei femei care nu mai credea in ele.
Ai trezit in mine acea Mia de care uitasem ca a existat vreodata...rebela, increzatoare, puternica si hotarata...Am gustat din ce mi-ai oferit cu atata generozitate...pentru prima data in viata nu mi-am refuzat bucuria de a primi...mi-am cuibarit sufletul in mainile tale si m-am lasat alintata...stiam ca nu va dura, o stiam chiar inainte de a veni...si mi-am impus sa nu plang,sa nu iubesc, sa nu sper. Doar asa am putut sa primesc ce mi-ai oferit cu atata patos...
Dupa ani in care zambetul mi-a fost inghetat, dupa lungi clipe de regrete si momente de disperare am inteles ca viata nu-ti ofera nimic..trebuie sa iei atunci cand ti se intinde...sa traiesti ce ti se da fara a pune intrebari, fara a cerceta motive si mai ales fara a-ntreba viitorul...teama de viitor nu-ti va pastra prezentul si nici nu va schimba trecutul...
Retraind seri la rand povestea destinului neimplinit, rescriind finalul in fel si fel de variante am invatat ca nu are sens sa mai privesc in urma...consider ca mi-am plans indeajuns destinul si,destul de tarziu,am inteles ca nu pot regreta experiente care m-au facut ceea ce sunt,care m-au facut mai puternica de cat eram..si mai inteleapta!
Poate ca e cinstit sa recunosc ca toate visele mele au fost un amalgam de neintelesuri, inceputuri oprite undeva...din teama sau din necunoastere... Acum traiesc pentru prezent si am invatat ca fericirea nu ti-o da nimeni, ea vine din iubirea de sine,din blandete si bunatate,din pozitivism si din daruire.
Am ajuns intr-un punct al existentei mele in care pot sa cer fara sa ma simt umila, in care pot sa primesc fara a ma-ntreba daca merit...in lumea din gandul meu am devenit un om printre cei pe care ii stimam si-i invidiam totodata. Pentru ca am invatat sa ma iubesc pe mine...pe mine inainte de toti si de toate...fara a mai simti vreo vina...Astazi traiesc fericirea pentru ca stiu cine sunt! Si, recunosc...
...Un basm s-a ispravit in asfintitul unor asteptari...
Ar fi durut sa nu te fi aflat…chiar si in cel din urma ceas,tarziu…
Ce tain-ai scris in mine,TU…
Si ce final…
Superb!”


Visand trecuturi 3



„Ura, dispret, incrancenare...sentimente izvorate din dragostea ta pentru mine...Dezamagirea e singura ramasita a viitorului pe care-l faurisem in pasiunea ce-ti purtam...Orbita de nevoia unui suflet pereche, de foamea de iubire, de dorinta de-a regasi ce pierdusem in amintiri trecute, mi-am oprit viata la tine, si... am crezut. Am crezut in zambete, in cuvinte ce-mi tulburau ratiunea si ma cutremurau totodata... Naiva... Cruda....Lacoma de tine!

Dar tu...Atat de rar iti risipeai sarutarile cu mine...Atingerile-ti pretioase le castigam cu umilinta-n care ma aruncase iubirea asta nebuna... Imi parjoleai bucuria cu priviri ce urlau egoismul fapturii tale. Te-am facut stapanul fiintei mele iar tu ai inteles sa-mi biciuiesti speranta, sa-mi strivesti cuvantul...

Ai azvarlit in credinta mea insultele sufletului tau bolnav de tradarile altor femei, ai improscat venin peste sacrificiile vointei mele... Si eu, rabdatoare,umila...mi-am bandajat orgoliul si mi-am exilat demnitatea...Ca sa pot respira langa tine...Sa iti pot saruta urmele pasilor calcand peste inima mea... Pentru ca asa mi-ai aratat iubirea tu...si m-ai convins ca este ceea ce merit, ceea ce as fi indreptatita sa mai cer de la viata...

Si cum mai multumeam Cerului ca te am......desi atat de des ma trezeam aruncata in coltul cel mai intunecat al prezentului tau, de unde-mi era interzis sa-mi ridic privirea ...

Te credeam iubirea vietii mele...visul implinit...pentru tine, eu eram dragostea ieftina care nu cerea protectie, mangaiere...infima atentie ce-mi ofereai era darul cel mai de pret...

Tu, Universul inimii mele, mi-ai cotropit personalitatea de la primul suras... Dar mi-a fost iubirea mult prea vicleana spre a te-alunga...

Peste timp, innegurata de umilinte si nedreptati, inima a cedat... ceata s-a ridicat descoperindu-ti ochii injectati de neincredere, inima-ti muscata de gelozie si gesturile pline de dispret...lehamitea ta pentru mine, cea care iti oferisem viata, sufletul, trupul meu...

Si m-am trezit deodata fara nimic, prizoniera in lumea-ti de egoism si nepasare, supusa de bunavoie chinurilor tale...fara drepturi,fara iubire,fara speranta si fara viitor!

Ma alungai atat de violent cu puterea nepasarii dar ma opreai cu minciuna cuvantului... Lacrimile mele erau licoarea sufletului tau...Traiai pentru mine...prin suferinta mea...La fel cum eu traiam pentru tine, prin fericirea ta...

Neputinta de-a te uri iti aducea extazul... Ingenuncherea mea iti trezea triumful si-ti hranea orgoliul... Patima cu care-mi sorbeai suferinta ma-ngrozea...

Zambetul meu te ardea, bucuriile mele deranjau. Stiu ca nu te doare lipsa mea, te innebuneste gandul ca dupa toate astea,as putea avea cutezanta de a fi fericita...

Azi sunt departe de amintirea ta...mi se par naluci tresaririle de dor si, poate, daca nu mi-ar fi sufletul bolnav, as uita ca ti-am pastrat cu sfintenie sarutul...M-ai vindecat pe viata de iubire caci mi-ai secat dorinta, mi-ai sters visele si mi-ai ucis speranta...Mi-e sufletul, desi gol, atat de greu sub apasarea amintirii tale. Ma doare dezamagirea...greseala de a te iubi mai presus de mine...

Te-as intreba, daca as crede in sinceritatea ta...de ce ai aruncat sacrificiul meu pe altarul tradarii? De ce mi-ai terfelit visele fara a te gandi ca ma ranesti,ca ma pierzi?

Si apoi m-as intreba pe mine...cum de mi-am daruit sufletul unui negustor de iubiri? Si pentru ce m-am aplecat sub teroarea umilintei doar sa-ti cersesc sarutul? Chiar si acum, cand mi-am ingropat trecutul...chiar si acum ma-ntreb de ce nu pot spala cu lacrimi rusinea de a fi facut din tine egalul celor care m-au iubit si respectat...

M-am vindecat de tine dar esti un semn pe viata mea...cum sa-mi deschid speranta fara a-mi tulbura credinta?...”


Visand trecuturi 4


... Si inca mai ploua marunt cu lacrimi de dor peste amintirea ta...De-as putea sa strabat desertul ce se-ntinde intre noi...de-as iubi prezentul macar cat o farama din clipele avute langa tine...dar imi lipseste curajul, vointa, rabdarea...Au ramas uitate in trecutul intunecat al iubirii noastre...le-am abandonat in fuga din calea neimplinirilor, a regretelor tarzii...
Ne desparte o lume acum si realitatea m-a impins spre tacere...intregul ce l-am avut nu-mi mai apartine...acolo, in coltul fericirii tale, e Ea...detronand amintirea mea...
Ma intreb daca ma doare si raspund razand...NU!...
... Dar cuvantul ma arde, ma ucide usor...Razbunarea ta e atat de reusita...si pare incredibila...Atat de des imi spuneai ca dupa mine nu va mai fi nimeni..si eu te credeam...mi-am lasat tineretea sa plece pentru ca voiam sa imbatranesc langa tine...sa nu te mai simti tradat de varsta mea...sa te vindec de teama ca mi-as putea dechide sufletul altcuiva...Si, te-am urmat...cu respect, cu rabdare, cu umilinta chiar...
Incepeam fiecare zi alaturi de tine in credinta ca vei sti sa recunosti iubirea ce-ti purtam...si te vei decide sa iubesti fara teama de-a ma pierde...
Dar fiecare zi era un chin pentru tine, fiecare sunet al telefonului iti aducea spaima adulterului, vizitele mele erau intrerupte de urletul tau fioros: „Unde umbli?"... Te adoram si ma taram la picioarele tale de fiecare data cand loveai in dragostea mea...Orice, orice as fi putut rabda dar nu sa-mi murdarestiiubirea...nu sa-mi arunci sentimentele in mizeria trecutului tau...
Sa ma pui laolalta cu cele ce-au gresit...cand eu ti-am daruit lumea mea toata...
Furia ta ma-ngenunchea,n-aveam vlaga sa lupt, n-aveam puterea sa accept finalul si..ma sfarseam la picioarele tale implorand ingaduinta...
Am invatat sa-ti cersesc iertarea pentru pacate imaginare...pentru vina pe care n-am avut-oniciodata...pentru greselile celor ce te-au tradat ma taram asteptandu-ti bunavointa...
Si cateodata iertarea nu venea...privirea ta biciuia si alunga..mi-era teama de clipele acelea...ramaneam agatata de speranta ca va trece repede si, intr-un final, vei lasa mana sa-ti cada peste crestetul meu dojenindu-ma usor...spre a-mi arata ca furtuna a trecut, ca mi-am ispasit pedeapsa...asa iertai tu...cand eu, obosita de insultele tale, sopteam nefericita „iarta-ma, am gresit" abia atunci te ridicai triumfator si ma lasai sa respir aerul tau, sa sarut secundele langa tine...
Mi-ai turnat venin in suflet si mi-ai ucis blandetea in fiecare clipa a trecutului nostru... zi dupa zi, noapte de noapte...mi-ai daruit sperante mincinoase si cuvinte murdare...Mi-ai terfelit orgoliul crezand ca doar asa imi voi ascunde chipul pentru totdeauna...
Erai atat de convins ca voi sta o viata la picioarele tale incat nici nu te mai oboseai sa privesti in jos...calcai peste mandria mea, cu dispretul celui ce a cucerit tot si a ars viata in jurul sau...
Nu, nu te plang...ma condamn pe mine, atat de fericita purtandu-ti iubirea pe buze...atat de mandra si increzatoare in privirea ta ... atat de dornica de mangaierea-ti zgarcita si parsiva...
Suflet nebun de iubire...nu-mi doream sa renunt... totusi, m-ai alungat cu mania nesigurantei tale...am fugit atat de departe incat nu ma mai pot intoarce decat prin cuvinte...
Ma simt aparata, protejata de distanta ce s-a asternut intre noi...stiu ca Ea ma va tine departe o vreme...pana cand tu iti vei aminti de mine la picioarele tale...si vei privi din nou spre podea, de unde obisnuiam sa-ti acopar cu sarutari mania... Si pana te vei destepta sa ma urmezi eu voi fi departe...nu ma vei mai atinge cu furia ta, si vei uri clipa cand ai descuiat lacatul iubirii mele...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Aug 16, 2010 11:16 pm  Dorina Ciocan

acum nu putem sa incercam sa-ti punem tie in carca suferinta...poate e doar o eliberare a cuvantului sau o clipa inchipuita care se cere asternuta pe hartie...mi-a placut.cu drag

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Aug 16, 2010 12:12 pm  Violetta Petre

Trist , profund, scris cu har de la Dumnezeu, un fragment de roman, o părticică din viaţa ta...
O dojană fină , fără pic de ranchiună, aşa cum numai noi, femeile ştim să dojenim, pentru ''dragul tinereţii tale'', cel ce ţi-a ''moşit'' eu-l...dar cu ce preţ!
Umilinţă, sacrificiu , iubire, toate în exces pentru un bărbat egoist, care şi-a consumat ura , frustrările, trădările, ucigându-ţi sufletul, schimbându-ţi personalitatea...schimbându-ţi destinul...
Un fragment de ''trecut'' pe care l-am citit învăluită de blândeţea şi fineţea sufletului tău încă nealterat de suferinţă...
Mai scrie! Mai vreau să te citesc! Ştii să captezi atenţia cititorului şi nu numai...eu am intrat în pielea personajului uşor şi am suferit în povestea ta din adolescenţă...
Cu admiraţie sinceră, Violetta

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Aug 16, 2010 10:30 am  liviu miron

Un barbat gelos, care se hraneste cu suferinta femeii ce-i este alaturi, o femeie care se hraneste din cuvinte frumoase, dar rupte de realitatea cotidianului, multumita ca iubeste si ca-i este alaturi celui care, de fapt, n-o merita, un zbucium continuu cautand parca o justificare a slabiciunii de a iubi, o "EA" care realizeaza intr-un tarziu ca nu mai crede in soarta pe care si-o croise la un moment dat si un final ireal pe care si-l doreste....
Uitarea nu e harazita celor care iubesc. Nici tradati, nu putem sa scapam de slabiciunile noastre si o viata intreaga, nu facem altceva decat sa invatam cum sa ne ascundem aceste imperfectiuni, care de fapt, ne fac asa de umani si asa de in masura pt a fi iubiti.
Puse una peste alta, mi-a placut(mai putin finalul care l-ai fortat tu sa sune "frumos", sau poate corect, din punctul tau de vedere)
Un tablou zugravit cu multe detalii din care se resimt frustrari, iubiri risipite, orgolii ranite si suflete goale carora nu le pasa decat de rotundul formei in care se releva, asemeni unui frumos balon de sapun pe care nimeni nu-l poate atinge si de care nu-i mare lucru in final.
Astept sa te mai citesc.

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum