Tabara de creatie si recreatie Mahmudia-Natura-Istorie-Civilizatie-iulie 2010

Joi 22 iulie 2010

Sosirea în localitatea Mahmudia, familiarizarea cu localitatea
ora 18- plimbare pe esplanada Dunării
ora 20- cină pescărească

Vineri 23 iulie 2010

-ora 8- Călători prin Dobrogea –turneu turistic către obiectivele istorice, muzee şi mănăstiri
-ora 20- cina, atelier de creaţie, foc de tabără

Sâmbătă 24 iulie 2010

-ora 10- întâlnire cu cetăţenii din Mahmudia
- atelier de creaţie pentru culegerea de material în vederea întocmirii albumului “Mahmudia-natură, istorie, civilizaţie”
-ora 13- prânzul
-ora 16- spectacolul intitulat “Bucuriile credinţei” unde va fi lansat volumul de versuri (poezie religioasă) al doamnei Maria Lascu
-ora 20- cina împreună cu localnicii

Duminică 25 iulie 2010

-ora 10- Colocviul –“Delta în creaţiile scriitorilor români”
-invitat Liviu Apetroaie (membru al Uniunii Scriitorilor”)
-ora 13- prânzul
-ora 17- atelier de creaţie
-ora 19- carnaval (costume improvizate pe moment), cina festivă, foc de tabără


Luni 26 iulie 2010

-ora 9- plimbare cu şalupa(barca) pe Dunăre şi pe canale în Delta
-ora 13- prânzul
-ora 18- cina , foc de tabără

Călători prin Dobrogea

Turneu turistic către obiectivele istorice , muzee şi mănăstiri

• Mahmudia
Cetatea Salsovia

• Tulcea
Muzeul Ecoturistic Delta Dunării( Acvariul)
Muzeul de Istorie şi Arheologie
Muzeul de Etnografie şi Artă Populară
Muzeul de Artă Tulcea
Catedrala Sfântul Nicolae
Geamia catedrala Azzizie
Biserica Buna Vestire (biserica greacă )
Biserica Armenească
Biserica cu Ceas (fost biserică bulgară)


• Murighiol
Cetatea Halmyris
Mănăstirea Halmyris

Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasis si Filip de la Niculitel (jud.Tulcea) fac parte din grupul de 36 de mucenici care au patimit pe pamantul tarii noastre, in vechiul Noviodunum, Isaccea de astazi, in perioada 319-324, cand domnea imparatul Liciniu.
Potrivit altor cercetatori, Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasis si Filip de la Niculitel au patimit fie in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), fie in jurul anilor 370-372, pe vremea domniei regelui got Athanaric.
Trupurile acestor mucenici au fost depuse intr-o cripta din Niculitel. Peste aceasta cripta s-a zidit in timp o biserica din piatra. Din cauza razboaielor, biserica a fost distrusa, iar cripta a fost acoperita de moloz.
In vara anului 1971, cu ocazia unor surpari de teren datorate unor ploi abundente, s-a descoperit cripta martirilor. In interiorul criptei s-a gasit un sicriu cu osemintele a patru barbati. Deasupra sicriului, pe pereti, s-au descoperit doua inscriptii grecesti.
Prima a fost tradusa prin: "Martirii lui Hristos“, iar a doua "Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos“.
e 17 ianuarie 1973, arhiepiscopul Dunarii de Jos, Antim Nica, a dat binecuvantare ca aceste moaste sa fie duse la Manastirea Cocos, spre a fi venerate de credinciosi. Ele au fost duse de arhiereul Gherasim Constanteanul pe atunci, actualmente Arhiepiscopul Ramnicului, si preotul consilier Dumitru Capaciurea din Macin.
Moastele celor patru sfinti mucenici sunt prezente si astazi in biserica manastirii Cocosu, din jud. Tulcea.

Manastirea Celic Dere


Situata la 30 km de municipiul Tulcea, intre satele Posta si Telita, pe valea Cilicului, a fost construita catre mijlocul secolului al XIX-lea ca manastire de maici.

Manastirea are aspectul unui sat cu gospodarii imprastiate, in care se remarca in mod deosebit casa staretei, casa ce adaposteste muzeul de arta ecleziastica si biserica. Aceasta din urma a fost ridicata la inceputul secolului 20, opera a arhitectului Toma Dobrescu, printre putinele constructii etajate de acest gen din Romania. La demisol se gaseste biserica de iarna, la parter, biserica de vara; muzeul manastirii, organizat in fostul atelier de pictura religioasa si de tesut covoare, este detinatorul unui important tezaur de obiecte de cult, intre care 43 de carti bisericesti tiparite intre 1643- 1843. Exemplarul cel mai valoros al colectiei este, fara indoiala, Biblia de la Bucuresti, din 1688.
In curtea Manastirii se afla o moara de vant, considerata monument de arhitectura.

Vatra de pietate a ortodoxismului, Manastirea Celic Dere este mostenitoarea si continuatoarea traditiilor monahale dobrogene ale caror inceputuri se inscriu in cronologia veacurilor IV-VII cand ne sunt atestate atat de cunoscuta Episcopie a Tomisului, cat si cele dunarene de la : Axiopolis (Cernavoda), Troesmis (Turcoaia), Noviodunum (Isaccea) si Halmyris (Murighiol).

Descoperirile arheologice de la Niculitel ne-au adus la lumina zilei relicvele sfintilor nostrii amintiti de Martirologiul hieronymian : Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, ca fiind martirizati la Noviodunum (Isaccea) iar cele din mai 2001 de la Halmyris confirma informatiile scrise in Acta sanctorum Julii asupra celor mai vechi martiri din Dobrogea : Epictet si Astion, martirizati in timpul domniei lui Diocletian (anul 290) si ale caror oseminte se afla azi in biserica Manastirii Celic Dere. Aceleasi perioade romano-bizantine (sec.IV-VII) i se inscrie si descoperirea din localitatea Slava Rusa ce trece a fi cel mai vechi asezamant monahal cunoscut pana acum.
Afirmarea crestinismului in Dobrogea timpurilor intunecate, ne este documentata de activitatea Mitropoliei Celtiniei si mai ales de cea din Vicina.

Din acest ultim centru al Ortodoxiei bizantine a fost chemat, de catre voievodul Tarii Romanesti Nicolae Alexandru, la 1359 mitropolitul Iachint pentru a infiinta Mitropolia Ungrovlahiei.
Impotriva vicisitudinilor acelor vremuri intunecate, cu razboaie, distrugeri si rastristi din sec. al XVIII-lea si sec. al XIX-lea, viata isi continua pulsul la adapostul padurilor sau prin imensitatea stufarisurilor.

In acesta atmosfera de legenda legata de timpurile apuse, de credinta si speranta in viitor, informatiile ne spun ca prin anii de sfarsit ai veacului al XVIII-lea, cativa calugari ardeleni veniti de la Sfantul Munte Athos au ramas in aceasta poiana de pe raza satului Telita nu departe de satele de mocani (pastori transhumati din Ardeal, stabiliti in Dobrogea). Aici, ei au construit un schit si cateva chilii. Un nefericit incendiu a distrus asezamantul. Intre anii 1833-1840, arhimandritii Dositei Crihau, Paisre si Atanasie Lisavenco, cu binecuvantarea Mitropoliei grecesti din Tulcea si aprobarea data de sultanul Abdul Medgid in anul 1840, reusesc sa recladeasca noul asezamant monahal Celic Dere, nume dat dupa cel al locului in care s-au stabilit. Dere = vale, Celic de la cuvantul cilec = fragi,si care s-a metamorfozat prin uzanta in "Celic" sau "Cilic".

In 1846 s-a construit prima biserica, cu hramul Adormirea Maicii Domnului si un paraclis cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil - ce servea si ca trapeza. Tot atunci s-a hotarat ca Manastirea Celic Dere sa ramana pentru calugarite, calugarii fiind stramutati langa balta Saon unde vor construi un nou asezamant monahal ce va purta numele locului.

Treptat, treptat, harnicia calugaritelor de aici avea sa aduca nu numai la dezvoltarea economica ci si spirituala a manastirii. Dupa reintegrarea Dobrogei in Pamantul Stramosesc, grupul de calugarite de la Manastirea Celic Dere au fost sprijinite de ierarhii Episcopiei Dunarii de Jos pentru inzestrarea asezamantului cu o serie de noi constructii. In 1901 episcopul Partenie Clinceni a pus temelia bisericii monumentale cu demisol care a servit o perioada de timp ca paraclis de iarna. Biserica mare poarta hramul Adormirea Maicii Domnului iar cea de la demisol Izvorul Maicii Domnului.

In 1916 biserica a fost terminata "la rosu" iar finisarile din 1932 cand, la 22 octombrie s-a savarsit sfintirea. Planurile apartin arh. Toma Dobrescu si picturile, executate in fresca, apartin artistului plastic Gheorghe Eftimiu; sculptura a fost executata de Ion Dinea.

Episcopul Nifon poate fi considerat al doilea ctitor al manastirii datorita activitatii culturale si spirituale pe care a depus-o.
In incinta manastirii s-a infiintat o scoala primara pentru adulti pana la varsta de 40 de ani si o scoala atelier de pictura bisericeasca. S-a organizat corul bisericesc si un atelier de covoare, de tesaturi nationale cu o sectie de broderii artistice.

Manastirea Cocos
Manastirea Cocos este situata in judetul Tulcea, la o distanta de aproximativ 6 km de comuna Niculitel.

Asezamantul de rugaciune este intemeiat in anul 1833 de catre trei calugari romani, Visarion, Gherontie si Isaia, veniti de la Manastirea Neamt, calugari ce cumpara pamantul de langa dealul Cocosului si incep sa construiasca cu incuviintarea organelor administrative locale musulmane, locul de rugaciune si adaposturile.

Alegerea locului de ridicare a manastirii nu s-a facut la intamplare , caci in Evul Mediu, zona inalta si impadurita din nordul Dobrogei, a adapostit o viata monahala destul de intensa. Chiar actualul sat Niculitel purtand numele de Monastiristea.

In anul 1841, cei trei calugari romani sunt recunoscuti ca ctitori ai centrul spiritual al romanilor din Dobrogea ce avea sa devina Manastirea Cocos.

Temelia bisericii din piatra se pune in anul 1853, alaturi de bisericuta veche construita din pamant si nuiele, ambele dainuind pana in anul 1910 cand, nemaiputand fi consolidate sunt demolate. Astfel, se incepe la sfarsitul anului 1911 constructia bisericii mari ce este terminata in toamna anului 1913, pictata de catre pictorul italian F. de Biasse in stil neo-bizantin.

Intre anii 1864 - 1884 , este construita o clopotnita monumentala inalta de 30 m, iar intre anii 1905 -1911 sunt construite chiliile dinspre vest, in stil oriental, cu pridvor si cerdac si invelite cu olana, restaurate in 1958 si declarate in 1959, monument istoric.

Pictura din biserca manastirii ii apartine italianului F. de Biasse, iar in paraclisul din corpul de est intalnim o serie de fresce lucrate de vestitul iconograf local Cardas.

In a doua jumatate a secolului al XIX-leasi in primii ani ai secolului XX, la Manastirea Cocos a functionat o tiparnita, una din primele tipografii din Dobrogea. Materialul tipografic a fost primit in primii ani de la Manastirea Neamt. Se mai pastreaza si astazi o placa pentru executarea xilogravurilor precum si vechile litere.

In biserica sunt depuse la loc de cinste Moastele a patru martiri intru Hristos - Zotic, Attal, Kamasie si Filip, cel mai probabil apartinand anilor 303 - 304 - marea persecutie a lui Diocletian, descoperite in anul 1971 in comuna Niculitel.

Complexul arhitectural de la Cocos este declarat "Monument de arhitectura”. Aici sunt adopostite intr-un muzeu de arta medievala si moderna colectii de carte veche, icoane, textile, precum si argintarie din secolele XVIII - XIX .

Manastirea Halmyris
Manastirea Halmyris se afla la o distanta de aproximativ 2 km de la iesirea din localitatea Murighiol, pe drumul pietruit inspre Dunavatu de Jos, imediat dupa ruinele cetatii Halmyris.

Hramul Manastirii, Sfintii Mucenici Epictet si Astion (cele mai vechi Sfinte Moaste descoperite la noi in tara, anul 280 dupa Hristos) se sarbatoreste la data de 8 iulie. Cel de-al doilea hram, Sfintii Montanus Preotul si sotia sa Maxima se sarbatoreste in data de 26 martie.

In prezent, manastirea se afla in constructie, chiliile fiind finalizate. Ca proiect, biserica urmeaza sa atinga o inaltime de 37 metri si va fi prevazuta cu 5 turle. Ca elemente de noutate: demisolul din piatra (la ora actuala finalizat), turlele bisericii pe spate (nu in fata, asa cum suntem obisnuiti), portrete ale unor personalitati bisericesti pe peretii exteriori.

Fortareata medievala de la Enisala

La 2 km est de comuna Enisala si 7 km de orasul Babadag, pe un deal calcaros, care domina ca un cuib de vultur zona lacurilor Razelm si Babadag, se afla ruinele fortaretei medievale Yeni-Sale (Enisala, Heracleea sau Heraclia).

Cetatea de la Enisala, se numara printre monumentele de arhitectura militara de pe teritoriul Romaniei, ridicata in evul mediu care se remarca prin conceptie planimetrica, sistem de fortificatii, tehnica constructiva, elemente arhitectonice. Fortificatia a fost construita in a doua jumatate a sec. al XIV-lea de catre o autoritate care viza zona de la Gurile Dunarii. Pe baza tehnicilor constructive, s-a emis ipoteza ca singurii interesati de ridicarea unei cetati situata in cadrul sistemului de fortificatii din nordul Dobrogei, orientata spre mare pentru supravegherea traficului navelor, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani castigate din comert si erau detinatorii monopolului navigatiei pe Marea Neagra.

Fortificatia de la Enisala a facut parte din lantul de colonii genoveze care ingloba orasele din Delta – Chilia si Likostomion, Cetatea Alba la gurile Nistrului, Caffa in sudul Crimeei. Intre 1397-1416 cetatea de la Enisala a facut parte din sistemul defensiv al Tarii Romanesti in timpul domniei lui Mircea cel Batran. Dupa cucerirea Dobrogei de catre turci la 1419-1420, in cetate s-a instalat o garnizoana militara otomana.
Ulterior, datorita inaintarii stapanirii turcesti dincolo de gurile Dunarii pana la Cetatea Alba si Chilia (1484), si a formarii cordoanelor de nisip ce separa lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata in sec al XVI-lea, pentru ca nu mai corespundea intereselor strategice si economice turcesti.

Zidurile de incinta ale cetatii se pastreaza in cea mai mare parte la o inaltime de 5-10 m si pot fi observate cu usurinta de la mari distante. Incinta de vest-sud-vest a fost construita pe marginea abrupta a promontoriului. Cetatea are forma unui trapez sau patrulater neregulat, cu latura de vest-sud-vest distrusa aproape in intregime, lunga de peste 100 m; laturile de est si de nord sunt de cca. 50 m, iar cea de sud are aproape 30 m. Zidul de incinta este gros de 1,50 m - 1,85 m, prezinta la exterior, opt turnuri de aparare cu cate trei, patru si cinci laturi

Atat zidul de incinta, cat si turnurile, sunt construite din piatra de calcar cioplita, fasonata, de forma cubica, de dimensiuni mici si mijlocii. Intrarea (pe latura de sud) se facea printr-o poarta cu deschidere foarte inalta, prevazuta cu arcada dubla si aparata de un bastion masiv pentagonal. Cel de-al doilea zid de incinta al fortificatiei aflat pe partea de nord-est este prevazut cu turnuri patrate si triunghiulare. Dupa 1991 zidurile naruite de intemperii ale cetatii au fost restaurate, Enisala devenind un important punct turistic.

Numele cetatii nu s-a pastrat, iar denumirea actuala a satului, si implicit a monumentului, vine de la cuvantul turcesc Yeni Sale care inseamna „Sat nou”. In sec. XV cand Dobrogea a intrat sub stapanire otomana, localitatea era populata de romani. Cercetarile arheologice din punctul “La Biserica” au dus la descoperirea unui cimitir din sec. XV-XVIII atribuit acestei populatii romanesti crestine.

Yeni Sala apare in cronicile turcesti din sec. XV-XVI ce relateaza despre cucerirea cetatii de catre otomani de la domnii romani, ceea ce probeaza, de asemenea, vechimea asezarii inainte de instaurarea dominatiei straine in teritoriul dintre Dunare si Mare.

Cea mai veche mentiune a acestui nume o gasim in cronica lui SüKrüllah, datand din prima parte a sec. al XV-lea.
Ulterior, in defterul din 1573 este mentionata ca apartinand cazalei Harsova-Babadag, fiind enumerata printre satele obligate sa predea Portii oi. Localitatea apare si in defterul din 1675 si 1676 ca apartinand cazalei Babadag, iar in harta rusa intocmita in urma razboiului din 1877-1878 localitatea avea 5-20 de case.

Agentul polonez Korsac o mentioneaza la 1849 si apoi Ion Ionescu de la Brad la 1850 cu numele de Ienisali.
Intre 1864-1877 localitatea este mentionata in fondul tapiurilor in forma sa initiala Yeni-Sala. Dupa 1882 devine comuna rurala

Acces: Drumul european E87, pornind de la Tulcea pana la Babadag. Din aceasta ultima localitate se poate ajunge la Enisala pe un drum judetean ..... vizualizare harta acces

Program de vizitare: in perioada mai-septembrie orele 10 – 18, iar in perioada octombrie-aprilie orele 08 – 16. Luni este inchis.

Cetatea Salsovia - Mahmudia
Vestigiile fortificatiei romane Salsovia sunt amplasate pe un promontoriu la baza caruia se afla bratul Sf. Gheorghe.

Cetatea a functionat drept castru militar inca din prima jumatate a sec. III, (Itinerariul Antonini si Tabula Peutingeriana), ulterior, ca anexa la Legiunile militare romane.

La sud de cetate, pe un platou intins, in epoca romana se afla o asezare civila aparata din trei parti de vai naturale, cu maluri abrupte . Castrul a fost, foarte probabil, distrus in vremea lui Valens.
Locuirea este reluata in epoca feudal-timpurie ( dupa probabila distrugere a castului in vremea lui Valens ), in apropierea cetatii dezvoltandu-se o asezare rurala, marturie fiind monedele datate in sec. XI.

Zidurile cetatii antice, groase de 2 m, au fost afectate pana in zilele de astazi atat de factorii naturali de eroziune cat si de efectele celui de-al doilea razboi mondial si de extragerea pietrei de catre localnici.
Ca urmare a unor prospectiuni arheologice desfasurate in anul 2004, in partea de Nord a sitului, in interiorul cetatii, a aparut fundatia unui zid de piatra cu latimea de 0,8 m.

Enisala - gospodaria taraneasca
Amplasat in centrul localitatii Enisala, la 6 km de orasul Babadag si 51 km de Municipiul Tulcea, muzeul reprezinta o sinteza a gospodariei traditionale din nordul Dobrogei, zona lacului Razim, de la inceputul secolului al XX-lea.

Ansamblul arhitectural cuprinde: casa cu chiler si cateva din anexele tipice pentru o gospodarie din aceasta zona: bucataria si cuptorul de vara, grajdul pentru animale, porumbarul, soproanele, fantana.
Planimetria casei este cea traditionala: cu tinda centrala si doua camere.

Anexele gospodaresti au fost reconstituite si au devenit acum spatii de reprezentare a colectiilor. Pot fi vazute: instrumentar agricol, carute pictate, tipic dobrogene; unelte pescaresti, scule si produse de dogarie, fierarie, albinarit, olarit, instrumentar pentru industria casnica textila.

Interiorul locuintei releva bogatia si frumusetea tesaturilor traditionale.

Acces: E87, Tulcea - Babadag. Din aceasta ultima localitate se poate ajunge la Enisala pe drum judetean. .

Situata in vecinatatea imediata a Geamiei Ali-Gazi-Pasa, Casa Panaghia este construita in stilul arhitectonic al Babadagului de altadata.

Expozitia de Arta Orientala organizata in Casa Panaghia, prezinta piese ce apartin artei populare traditionale a turcilor si tatarilor din Dobrogea, dar si piese ce apartin artei orientale realizata in manufacturi si, ulterior, industrial.

Arta populara a turcilor si tatarilor din Dobrogea (tesaturi, broderii, piese de port, podoabe, vase de arama pentru uz cotidian si pentru diferite ceremonialuri) reflecta originile sale orientale. Anumite trasaturi ale acestei arte releva insa, interferente cu arta populatiei autohtone din Peninsula Balcanica si din Dobrogea.

Monumentul paleocrestin din Niculitel
Monumentul paleocrestin din Niculitel se afla situat in zona de nord-est a localitatii, la poalele dealului Piatra Rosie.

Complexul este alcatuit dintr-o bazilica paleocrestina, ridicata deasupra unor morminte martirice. Patru martiri - Zotlkos, Attalos, Camasls si Phlllppos - au fost identificati intr-un sicriu colectiv, aflat in partea superioara a criptei.
Basilica si cripta-martirium au fost construite dupa anul 370 e.n. in timpul Imparatului Valens, pe locul unui vechi mormant din sec. III e.n.
Vestigiile arheologice atesta existenta unei asezari romano-bizantine a carei vechime se incadreaza tot in sec. IV e.n.

Edificiul face parte din categoria basilicilor cu trei nave si nartex, prezentand la fatada un spatiu deschis - atrium - element rar intilnit in zona balcano-pontica.
Este cel mai vechi edificiu de cult crestin cu «nartex» cunoscut pana in prezent.

Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunarii


Situat in Tulcea, str. 14 noiembrie nr. 1, Centrul Muzeal Ecoturistic "Delta Dunarii" si-a deschis portile catre public la data de 25 februarie 2009. Infiintat in cadrul Programului Phare 2005 Cooperare Transfrontaliera Romania- Ucraina, muzeul poate fi vizitat in perioada mai-septembrie intre orele 10-20, ultima intrare 19 iar in perioada octombrie- aprilie intre orele 10-18, ultima intrare 17.30. Luni este inchis.Pretul biletului este de 15 lei pentru adulti, 5 lei pentru copii, elevi, studenti. Taxa foto 20 lei iar pentru filmari 40 lei.

Vizitarea muzeului iti ia cam 2-3 ore. Odata intrat in “lumea” Deltei te rupi de realitate.

Constructie moderna, muzeul are trei nivele cel mai atractiv fiind demisolul, unde se afla bazinele cu pesti.

La intrarea in muzeu, adica la parter, poti urmari documentare despre Delta Dunarii si despre Dobrogea, prezentari de la geneza deltei si pana in prezent (panouri cu informatii, fotografii, harti, diorame ce reconstituie flora si fauna specifica Dobrogei de Nord).

La etaj poti vedea minigradina botanica, diorame cu flora si fauna, prezentarea de obiecte traditionale, folosite de catre localnicii Deltei, sala de joaca pentru copii, sala de conferinte. De asemenea, te poti relaxa cateva minute la cofetarie unde poti servi diverse produse.

La demisol se afla acvariile, poate cea mai captivanta sectiune a muzeului. Primul acvariu este cilindric si prezinta un tub prin care te poti strecura pentru a privi pestii dinspre interior spre exterior. O idee fascinanta, sa stai "langa" un rechin. Urmeaza cateva culoare cu acvarii de dimensiuni imense si un tunel de sticla pe sub cel mai mare bazin al muzeului (cel cu sturioni), care iti creeaza impresia ca pestii inoata pe deasupra capului tau. Exista pe culoar o usa micuta unde intri intr-o jumatate de cilindru si te simti ca si cum ai fi tu insuti in acvariu, la brat cu sturionii. In spiritul Deltei, tavanul muzeului este decorat cu plase de pescuit.
La Aqvarium iti sunt prezentate diverse specii de pesti: din Dunare si Marea Neagra, specii migratoare, pesti de cultura, specii exotice.

Pe holul de la iesire mai poti vedea un bazin cu broaste testoase si iti poti cumpara un suvenir de la magazinul muzeului.

Vizitandu-l, pot concluziona ca pe buna dreptate este numit cel mai frumos din Romania.

Muzeul de Istorie si Arheologie
Localizare: Parcul Monumentul lndependentei -Tel. 0240-51.36.26

Muzeul de Istorie si Arheologie al judetului Tulcea a fost infintat in 1975, in Parcul Monumentului Independentei, in ambianta unui complex arheologic si istoric, alturi de ruinele vechiului Aegyssus( dava getica, oras roman si veche asezare romaneasca ) si de monumentul ridicat in 1899 de catre locuitorii din Tulcea eroilor razboiului de Independenta (1877-1878).

Muzeul este organizat in doua pavilioane – primul pastrat in forma din 1975, adaposteste vestigii din epocile greco-romana, romano-bizantina, medievala timpurie si evul mediu dezvoltat; al doilea , reorganizat radical in 1995, este rezervat preistoriei si protoistoriei Nordului Dobrogei (parter) si expozitiilor temporare (etaj).

Muzeul ofera vizitatorilor imaginea succesiva a trecutului istoric al teritoriului de la Gurile Dunarii, din cel amai vechi timpuri si pana in perioda eviului mediu dezvoltat. In expozitia permanenta si in depozite se conserva un bogat patrimoniu arheologic – aproape 90.000 de piese arheologice, numismatice si epigrafice- rezultat in principal, din cercetarile arheologice efectuate in a doua parte a sec.XX in Nordul Dobrogei; unele dintre piesele din colectiile muzeului sunt de importanta nationala si chiar europeana.

Expozitia permanenta:
• cuprinde marturii ale istoriei si civilizatiei Dobrogei din epoca pietrei pana in timpurile moderne; sunt prezentate spectaculoase colectii de ceramica, unelte, arme, podoabe, obiecte de cult si numismatica
• Tezaur - pune in valoare patrimoniul arheologic si istoric de exceptie detinut de Muzeul de Istorie si Arheologie
Expozitii temporare:
• Cultura Cucuteni, de la sapatura la expunere. Santierul arheologic Fulgeris, judetul Bacau- expozitie de fotografii si obiecte .
Proiectii video:
• Cercetari arheologice in judetul Tulcea

Muzeul de Etnografie si Arta Populara
Localizare: Strada 9 Mai, Nr. 2, orasul Tulcea, judetul Tulcea - Tel. 0240-51.62.04

Sediul Muzeului de Etnografie si Arta Populara (fostul sediu al Bancii Nationale a Romaniei – Agentia Tulcea) este unul dintre edificiile publice emblematice pentru Tulcea, constituind, impreuna cu alte constructii, exemple valoroase ale arhitecturii de forme nationale.
Constructia are la baza un proiect elaborat in 1924 si a fost ridicata in perioada interbelica (1924-1927), deci, la finele epocii de manifestare a curentului national in arhitectura Romaniei.

Imobilul are o compozitie echilibrata generata si de pozitionarea intr-o intersectie, dar si de functionalitatea initiala.
Acest edificiu public poate fi considerat un exemplar reusit al arhitecturii moderne, edificate pe valorile celei traditionale, ce a marcat prima parte a secolului al XX-lea.
Patrimoniul Muzeului de Etnografie si Arta Populara reflecta, prin diversitatea colectiilor, un model cultural unic generat, in Dobrogea, de convietuirea etnica dintre romani si celelalte populatii (aromani, bulgari, turci, tatari, rusi-lipoveni, ucraineni, greci etc).

Acest patrimoniu este valorificat in expozitia Multiculturalitate dobrogeana care ofera publicului vizitator imaginea identitatii culturale a unora din populatiile care au convietuit cu romanii cat si fenomenul locuirii interetnice. In salile expozitiei sunt prezentate aspecte ale locuintei traditionale romanesti (patul, lada de zestre, lavita, razboiul de tesut, stergare, laicere, scoarte s.a.), aromanesti (locuinta – cort cu tesaturile decorative specifice), slava (lijanca, iconostasul, samovarul, dulapul de haine), port popular romanesc, aromanesc, turcesc si tatarasc, bulgaresc, grecesc, lipovenesc. In ultimele doua sali sunt prezentate elemente ale interiorului orasenesc tulcean de la inceputul secolului al XX-lea.

Curtea muzeului constituie spatiul expozitional in care sunt prezentate aspecte ale practicarii diferitelor ocupatii si mestesuguri traditionale: agricultura, viticultura, pescuitul, apicultura, olarit, atelierul fierarului, atelierul mesterului tamplar.

Ca expozitie permanenta: Ocupatii si mestesuguri nord-dobrogene - ofera posibilitatea vizitatorilor de a cunoaste o parte din instrumentarul utilizat in practicarea ocupatiilor (agricultura, oierit, viticultura, albinarit) si mestesugurilor (prelucrarea firului, lemnului, lutului) traditionale nord-dobrogene.

In cursul anului muzeul organizeaza expozitii temporare legate de sarbatorile fiecarui anotimp: Traditii de primavara, Pastele in credintele romanilor, Rodul pamantului, Bogatiile toamnei, Obiceiuri de iarna etc.

Geamia catedrala Azzizie
Geamia catedrala “Azzizie”, situata pe strada 14 Noiembrie, este lacasul de cult reprezentant al comunitatii musulmane din municipiul Tulcea.
Ridicata initial de catre conducatorului local Ismail Pasa in anul 1877, a fost reparata de mai multe ori in anii 1899, 1924. Geamia catedrala “Azzizie”, este declarata monument istoric si de arhitectura .
Construita din piatra cioplita cu grosimea de 85 cm, edificiul se remarca prin numarul mare de ferestre, in numar de 32, din care 18 sunt dispuse in zona superioara si 14 dispuse in zona inferioara.
Este una dintre cele mai inalte constructii din oras.

Catedrala Sfantul Nicolae
Catedrala Sfantul NicolaeSituata in centrul orasului, la intersectia strazilor Frumoasa, Babadag si Progresului, locasul sub patronatul Sfantul ierarh Nicolae, a fost ridicat in anul 1865 in timpul stapanirii otomane.
Construita in stil bizantin din piatra si caramida, cu o inaltime de aproximativ 30 m, biserica are trei turle ( doua asezate in fata, iar a treia, mai mare, in centru ), in interior, tavanul in 15 bolti fiind sustinut de opt stalpi masivi din caramida si piatra. Pictura bisericeasca a fost executata de catre pictorul D. Marinescu, intre anii 1905-1906. Langa Biserica mare se afla in partea de nord vechea bisericuta.
Sub domnia lui Carol I a fost facuta o reparatie radicala in anul 1897, de catre guvernul Roman condus atunci de Dimitrie Sturza, iar lucrarile de restaurare au fost continuate in timpul lui guvernului G. Cantacuzino. Lacasul a fost sfintit in data de 29 mai 1900.

IMI PARE NESPUS DE RAU CA NU SUNT ACOLO CU VOI !!!!!!!!!! DAR SPER SA MAI FIE NENUMARATE OCAZII IN CARE SA NE REVEDEM !!
SA AVETI PARTE DE ..VREME FRUMOASA!! SI MULT SUCCES IN TOT CEEA CE V-ATI PROPUS !!

Imagini din tabara -Carnaval -costume improvizate cu mijloacele disponibile in tabara








Monicaca Columbeanu ,o gheisa si traseista Mia



Cuplu de lipoveni ,Monicaca Columbeanu ,o gheisa si traseista Mia



Irinel si Monicaca Columbeanu




Cenusareasa si Monicaca Columbeanu

Simion si Liviu



Juriul :Mariana ,Cristiana si Emilian Marcu delibereaza si scriu diplomele



Dora florareasa



O gheisa si Zana Deltei



Zana Deltei

Farfurica "mituieste" juriul

Foarte bine ca v-ati simtit bine acolo la Mahmudia data viitoare sper sa va stau alaturi.Costumele ai fost excelente va ramane o amintire de neuitat,Prieteni pentru totdeauna

impreuna cu traseista Mia

Presedinte de juriu a fost scriitorul Emilian Marcu.Membrii juriului : Mariana Stratulat si Cristiana Iedu


Carnaval Festivitate de Premiere
ÎncÄ�rcat de rasarit_de_zori. - Click for more funny videos.

Emilian Marcu,Maria Lascu ,preotul comunei si Ioana Sinitchi bibliotecara




Vasile Bacalu si consilieri comunali



Grupul coral Katiusa




Mariana Stratulat,Ioana Sinitchi,Rodica Rodean,Maria Lascu



Mariana Stratulat,Ioana Sinitchi,Rodica Rodean,Maria Lascu,Didina Sava



Inginerul Vasile Bacalu si Didina Sava

Simion Irofrei si Vasile Bacalu



Violetta ,Marusca si Simion



Copii recitand versuri din volumul doamnei Lascu




Scriitorul Emilian Marcu si grupul Katiusa




Rodica Rodean si Lili Vasiliev





imagini de la masa festiva post lansare

Festivitatea de lansare a volumului " Bucuriile Credintei " de Maria Lascu tiparit sub egida Asociatiei Universul Prieteniei in cadrul taberii de creatie si reacreatie "Mahmudia- natura ,istorie, civilizatie" 22 -27 iulie 2010.
Vorbesc doamne din consiliul director al Asociatiei Universul Prieteniei_Rodica Rodean,Didina Sava si Mariana Stratulat si doamna primar a comunei Mahmudia -Gherghina Vramulet


Lansare de carte -Mahmudia
ÎncÄ�rcat de rasarit_de_zori. - Arts and animation videos.

prezentarea volumului Bucuriile Credintei de catre scriitorul Emilian Marcu si cuvantul doamnei Lascu


lansare de carte Bucuriile Credintei de Maria Lascu
ÎncÄ�rcat de rasarit_de_zori. - Discover more animation and arts videos.

Ansamblul Katiusa


Ansamblu Katiusa
ÎncÄ�rcat de rasarit_de_zori. - Discover more animation and arts videos.

intalnirea cu Simion la restaurantul Mama Mia











La plimbare seara pe faleza

https://i.servimg.com/u/f36/13/96/00/01/tabara69.jpg" alt="" />

Marusca si Simion au invitat pe toti participantii la tabara in ultima seara petrecuta la Mahmudia la un festin cu mancaruri traditionale lipovenesti_peste prajit cu sos,malasol din stiuca si somn cu cartofi si maioneza ,caras marinat,scrumbie de Dunare afumata si scrumbie de Dunare marinata,placinta dobrogeana,castraveti murati si rosii din gradina personala,visinata

















Multumim Marusca si Simion !

Marusca si Simion , gazde primitoare, modesti, cu multa intelepciune stiu sa guste distractia , sa le dea D-zeu multa sanatate !

Tare ma bucur pentru voi, dar si ma intristez
Ca nu am fost cu voi alaturi sa ma delectez
Poate ca alta data Domnul va socotii
Ca pot sa fiu alaturea de voi cu bucurii