Ultimele subiecte
Căutare
Subiecte similare
Reţele de socializare
Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Forumul Prieteniei :: Clubul Forumului Prieteniei :: Bloguri personale ale membrilor Forumului Prieteniei
Pagina 1 din 3
Pagina 1 din 3 • 1, 2, 3
09062010
Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Ultima editare efectuata de catre Mihai LEONTE in Sam Dec 04, 2010 4:02 pm, editata de 4 ori
Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului... :: Comentarii
ADUCERI AMINTE
Tu nici nu ştii cât mi-e de dor
De mângâierea ta atât de tandră,
Gândindu-mă acum mă înfior
Şi-mi amintesc privirea-ţi caldă.
Mă trezesc în miez de noapte,
Năpădit de îndepărtate amintiri,
Re ascultând ale tale simple şoapte,
Mirosul buchetului de trandafiri.
Cât de departe sunt acum
Neuitatele îmbrăţişări fierbinţi!
Săruturile ultimului drum,
Când trebuia să stăm cuminţi.
Aştept să ne reîntâlnim
Să retrăim ce-a fost frumos,
Unul spre altul să venim
Chiar de ar trebui venit pe jos.
http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Aduceri_aminte_mihai_leonte_1331818344.html
Tu nici nu ştii cât mi-e de dor
De mângâierea ta atât de tandră,
Gândindu-mă acum mă înfior
Şi-mi amintesc privirea-ţi caldă.
Mă trezesc în miez de noapte,
Năpădit de îndepărtate amintiri,
Re ascultând ale tale simple şoapte,
Mirosul buchetului de trandafiri.
Cât de departe sunt acum
Neuitatele îmbrăţişări fierbinţi!
Săruturile ultimului drum,
Când trebuia să stăm cuminţi.
Aştept să ne reîntâlnim
Să retrăim ce-a fost frumos,
Unul spre altul să venim
Chiar de ar trebui venit pe jos.
http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Aduceri_aminte_mihai_leonte_1331818344.html
ACEL PEGAS
Acel Pegas cunoscut,
Ca fiind şi Carul Mare,
Se roteşte neîntrerupt,
În îndepărtata zare.
Nu am făcut un clasament,
Ca să-ţi aleg o cântare,
Dar ca simplu eveniment,
Pentru mine eşti CEA MARE.
Nu-ţi fac statuie din aur,
Nici cioplită în granit,
Vei rămâne al iubirii faur,
Mergând cu mine în Infinit.
Împreună pe acelaşi drum,
Sprijină-te pe al meu braţ,
Lasă-mi al tău parfum,
Să-l absorb cu mult nesaţ.
Acel Pegas cunoscut,
Ca fiind şi Carul Mare,
Se roteşte neîntrerupt,
În îndepărtata zare.
Nu am făcut un clasament,
Ca să-ţi aleg o cântare,
Dar ca simplu eveniment,
Pentru mine eşti CEA MARE.
Nu-ţi fac statuie din aur,
Nici cioplită în granit,
Vei rămâne al iubirii faur,
Mergând cu mine în Infinit.
Împreună pe acelaşi drum,
Sprijină-te pe al meu braţ,
Lasă-mi al tău parfum,
Să-l absorb cu mult nesaţ.
SUFLET EUFORIC
Pe sânul tău alb,
Culoarea părului meu,
Privirea îmi scald,
Mereu, şi mereu.
Întotdeauna ştiu,
Că odihnă găsesc,
Devreme sau târziu,
Tot astfel te iubesc.
Lunii mereu îi spun,
Din vremi apuse,
Care parcă-s acum,
Cuvintele spuse.
Echinocţii şi solstiţii,
Au zburat meteoric,
Peste alte ambiţii,
În suflet euforic.
Pe sânul tău alb,
Culoarea părului meu,
Privirea îmi scald,
Mereu, şi mereu.
Întotdeauna ştiu,
Că odihnă găsesc,
Devreme sau târziu,
Tot astfel te iubesc.
Lunii mereu îi spun,
Din vremi apuse,
Care parcă-s acum,
Cuvintele spuse.
Echinocţii şi solstiţii,
Au zburat meteoric,
Peste alte ambiţii,
În suflet euforic.
STRĂVEZIU
Străveziu, străveziu,
Crezi că e ceva pustiu,
Pe care nici nu-l mai ştiu?
Sau este ceva opac,
Ca aripa de gândac,
De sub scoarţa de copac?
Nu-mi răspunde filosofic,
Că e vorba despre tropic,
Cu mirosul alotropic!
Sau că muzica e grea,
Aluzivă la manea,
Şi cu iz de cafenea!
Am atâtea întrebări,
Cât mai umblu pe cărări,
Făcând scurtele plimbări!
Străveziu, străveziu,
Crezi că e ceva pustiu,
Pe care nici nu-l mai ştiu?
Sau este ceva opac,
Ca aripa de gândac,
De sub scoarţa de copac?
Nu-mi răspunde filosofic,
Că e vorba despre tropic,
Cu mirosul alotropic!
Sau că muzica e grea,
Aluzivă la manea,
Şi cu iz de cafenea!
Am atâtea întrebări,
Cât mai umblu pe cărări,
Făcând scurtele plimbări!
STRÂMBĂ-LEMNE
Strâmbă-lemne,
din poveste,
strânge mure,
în pădure.
*
dar primeşte altă veste:
cum că albă-ca-zăpada,
cea ascunsă de pitici,
a fugit de pe aici,
cu un dealer din canada,
vânzător de animale mici,
căţei husky şi pisici,
cu succese la gagici,
*
acum plânge strâmbă-lemne,
cu fratele barbă-cot,
ce se chinuie c-un ciot,
care îl lovise-n cot.
*
se anunţă în ziare,
despre această întâmplare,
şi e mare supărare,
aude întreaga lume,
care e la cules de mure!
*
auzită de bujor
la un mare vrăjitor,
care îl şi adormise,
că povestea îl vrăjise!
Strâmbă-lemne,
din poveste,
strânge mure,
în pădure.
*
dar primeşte altă veste:
cum că albă-ca-zăpada,
cea ascunsă de pitici,
a fugit de pe aici,
cu un dealer din canada,
vânzător de animale mici,
căţei husky şi pisici,
cu succese la gagici,
*
acum plânge strâmbă-lemne,
cu fratele barbă-cot,
ce se chinuie c-un ciot,
care îl lovise-n cot.
*
se anunţă în ziare,
despre această întâmplare,
şi e mare supărare,
aude întreaga lume,
care e la cules de mure!
*
auzită de bujor
la un mare vrăjitor,
care îl şi adormise,
că povestea îl vrăjise!
SOARE REAL
Nu vreau un Soare desenat,
Sunt sigur, nu mă va încălzi,
Îmi doresc un cer înseninat,
La Soare ca să pot privi.
Caut cărări ce trec prin iarbă,
Pe care să merg iarăşi desculţ,
Din stânjenei îmi vreau o salbă,
Să-ţi povestesc, tu să asculţi.
Să adun din toate florile parfum,
Combinat cu cântece de ciocârlii,
Să mergem pe al vieţii drum,
Cu noile, frumoase melodii.
Să avem a câmpiei libertate,
Iar soarele cu ale lui calde raze,
Să fim uniţi în visele toate,
Nicicând să nu avem răgaze.
Nu vreau un Soare desenat,
Sunt sigur, nu mă va încălzi,
Îmi doresc un cer înseninat,
La Soare ca să pot privi.
Caut cărări ce trec prin iarbă,
Pe care să merg iarăşi desculţ,
Din stânjenei îmi vreau o salbă,
Să-ţi povestesc, tu să asculţi.
Să adun din toate florile parfum,
Combinat cu cântece de ciocârlii,
Să mergem pe al vieţii drum,
Cu noile, frumoase melodii.
Să avem a câmpiei libertate,
Iar soarele cu ale lui calde raze,
Să fim uniţi în visele toate,
Nicicând să nu avem răgaze.
SĂ FI FOST?
Sigur nu e întâmplător,
Divinul mi te-a scos în cale,
Să-mi sfâşii sufletul de dor,
Să fi fost o întâmplare?
Recitesc scrisoarea olografă,
Aduc din trecut secvenţe,
Să prind timpul în agrafă,
Pe unde cu diverse frecvenţe.
Pe atunci nu aveam un dor,
Tu l-ai strecurat în scrisoare,
Caut răspunsul din zbor,
Să fi fost o întâmplare?
Sigur nu e întâmplător,
Divinul mi te-a scos în cale,
Să-mi sfâşii sufletul de dor,
Să fi fost o întâmplare?
Recitesc scrisoarea olografă,
Aduc din trecut secvenţe,
Să prind timpul în agrafă,
Pe unde cu diverse frecvenţe.
Pe atunci nu aveam un dor,
Tu l-ai strecurat în scrisoare,
Caut răspunsul din zbor,
Să fi fost o întâmplare?
RISIPA AMINTIRILOR
Norii veseli prinşi în hore,
Cu Soarele ca prim solist,
Formând superbe aureole,
În culori de aur şi ametist.
Din livada falnică odată,
Au rămas merii bătrâni,
Aduşi de bătrânul meu tată,
În jurul vechii fântâni.
Când amintirile ne cheamă,
Cu aroma nostalgiei,
Toată ceaţa se destramă,
În cuprinsul poeziei.
Am prins timpul să-l omor,
N-am strivit infima clipă,
A plecat din nou în zbor,
Şi se duse de...risipă..
Norii veseli prinşi în hore,
Cu Soarele ca prim solist,
Formând superbe aureole,
În culori de aur şi ametist.
Din livada falnică odată,
Au rămas merii bătrâni,
Aduşi de bătrânul meu tată,
În jurul vechii fântâni.
Când amintirile ne cheamă,
Cu aroma nostalgiei,
Toată ceaţa se destramă,
În cuprinsul poeziei.
Am prins timpul să-l omor,
N-am strivit infima clipă,
A plecat din nou în zbor,
Şi se duse de...risipă..
REVERIE DE IARNĂ
Pomii albi de porţelan,
Îmbrăcaţi în alb-bumbac,
Ca mirese inocente,
În iurtele din Kazahstan.
Dealul plin de gălăgie,
Multe sănii şi copii,
Câmpul alb - o reverie,
Ale iernii bucurii.
Un bunic şi o bunică,
Trag de sănii minuscule,
Un nepot sau nepoţică,
Puteri? Nu sunt destule!
Pomii albi de porţelan,
Îmbrăcaţi în alb-bumbac,
Ca mirese inocente,
În iurtele din Kazahstan.
Dealul plin de gălăgie,
Multe sănii şi copii,
Câmpul alb - o reverie,
Ale iernii bucurii.
Un bunic şi o bunică,
Trag de sănii minuscule,
Un nepot sau nepoţică,
Puteri? Nu sunt destule!
REMEMBER RURAL
În fiecare seară la Ciofu-n deal,
Cântau flăcăii în delir,
Adunaţi în jurul lui Lican,
Demult, pe când eram copil.
Mai târziu, fiind un copilandru,
Ascultam cântecul de bucium,
De la stâna lui moş Lixandru,
Având farmec, dar şi zbucium.
Erau odată mulţi ţărani,
Care îşi arau cu sârg ogorul,
De atunci trecut-au ani,
De pământ m-apuca dorul.
Horele din sat la noi,
Jucau după banda lui Jumară,
Purtate de flăcăi vioi,
La hramul cel din vară.
Amintiri sunt pentru mine,
Care-n suflet le mai port,
Azi sunt departe acele zile,
Dar n-au dispărut de tot.
În fiecare seară la Ciofu-n deal,
Cântau flăcăii în delir,
Adunaţi în jurul lui Lican,
Demult, pe când eram copil.
Mai târziu, fiind un copilandru,
Ascultam cântecul de bucium,
De la stâna lui moş Lixandru,
Având farmec, dar şi zbucium.
Erau odată mulţi ţărani,
Care îşi arau cu sârg ogorul,
De atunci trecut-au ani,
De pământ m-apuca dorul.
Horele din sat la noi,
Jucau după banda lui Jumară,
Purtate de flăcăi vioi,
La hramul cel din vară.
Amintiri sunt pentru mine,
Care-n suflet le mai port,
Azi sunt departe acele zile,
Dar n-au dispărut de tot.
REFLEXIE!
Doar încorsetată,
De cămaşa albă,
Cu stele în salbă.
Care te arată,
Puţin mai înaltă.
Da, eşti tu iubită,
Alb, neprihănită,
Oare de ce stau,
Şi să nu te iau?
Vreau să te ating,
Stelele să sting,
Acum suntem una,
Pentru totdeauna!
Doar încorsetată,
De cămaşa albă,
Cu stele în salbă.
Care te arată,
Puţin mai înaltă.
Da, eşti tu iubită,
Alb, neprihănită,
Oare de ce stau,
Şi să nu te iau?
Vreau să te ating,
Stelele să sting,
Acum suntem una,
Pentru totdeauna!
RĂSADUL VIEŢII
Soţiei mele ANA LEONTE
În grădina lumii infinită,
Am plantat răsadul vieţii,
Bucuria noastră nesfârşită,
Zâmbind la anii bătrâneţii.
Dăruinţa ta totală
Iată că mi-a demonstrat,
Că ai fost soţia ideală,
Dorită de orişice bărbat.
Soţiei mele ANA LEONTE
În grădina lumii infinită,
Am plantat răsadul vieţii,
Bucuria noastră nesfârşită,
Zâmbind la anii bătrâneţii.
Dăruinţa ta totală
Iată că mi-a demonstrat,
Că ai fost soţia ideală,
Dorită de orişice bărbat.
PLUTESC
Plutesc în al ochilor tăi ocean,
Ca o flotă de corăbii nesfârşite,
Sunt fericit alături să te am,
Îmi văd toate visurile împlinite.
Chipul tău îmi este ca un steag,
Care îmi flutură mereu în gând,
Mă voi topi de al tău drag,
Oare ce imn vrei să-ţi mai cânt?
Ca lebăda-mi pluteşti prin vise,
Cuvântul tău e o nouă uvertură,
Căci în mine demult se trezise,
O inimaginabilă, imensă căldură.
Plutesc în al ochilor tăi ocean,
Ca o flotă de corăbii nesfârşite,
Sunt fericit alături să te am,
Îmi văd toate visurile împlinite.
Chipul tău îmi este ca un steag,
Care îmi flutură mereu în gând,
Mă voi topi de al tău drag,
Oare ce imn vrei să-ţi mai cânt?
Ca lebăda-mi pluteşti prin vise,
Cuvântul tău e o nouă uvertură,
Căci în mine demult se trezise,
O inimaginabilă, imensă căldură.
PIETRE PREŢIOASE
Voi aduna pentru tine,
Pietre scumpe şi rubine.
Am să-ţi ofer şi smaralde,
Pentru privirile-ţi calde.
Strânge-voi şi coşuri de safire,
Să nu uiţi a mea iubire,
Care sincer ne-a unit,
Rezistentă în granit.
Primeşte gându-mi înalt,
Încrustat în diamant,
Gândurile mele frumoase,
Simple pietre preţioase.
Voi aduna pentru tine,
Pietre scumpe şi rubine.
Am să-ţi ofer şi smaralde,
Pentru privirile-ţi calde.
Strânge-voi şi coşuri de safire,
Să nu uiţi a mea iubire,
Care sincer ne-a unit,
Rezistentă în granit.
Primeşte gându-mi înalt,
Încrustat în diamant,
Gândurile mele frumoase,
Simple pietre preţioase.
PESTE MINE
Peste mine a plouat,
Cu stele din privirea ta,
Tu mi-ai fost cerul înstelat,
Ai rămas şi astăzi tot aşa,
Cerul meu neegalat.
Sub oblăduirea,
Privirilor tale,
Am călătorit intens,
Amândoi avem o cale,
Mergând prin Univers.
Te rog, Divine Creator,
Lasă-mi cerul meu de vis,
Să mergem departe-n viitor,
Pe drumul ce-l avem deschis.
Peste mine a plouat,
Cu stele din privirea ta,
Tu mi-ai fost cerul înstelat,
Ai rămas şi astăzi tot aşa,
Cerul meu neegalat.
Sub oblăduirea,
Privirilor tale,
Am călătorit intens,
Amândoi avem o cale,
Mergând prin Univers.
Te rog, Divine Creator,
Lasă-mi cerul meu de vis,
Să mergem departe-n viitor,
Pe drumul ce-l avem deschis.
PESTE VREMURI
Limpezi ape să ne fie oglinzi,
Reflectându-ne în ele,
Acel chip tu să-l cuprinzi,
Să mi-l înrămezi cu stele.
Simplu să te cuprind în braţe,
Cu teamă să nu te cutremuri,
Luna salbe în păr îţi agaţe,
Mereu să te am peste vremuri.
Limpezi ape să ne fie oglinzi,
Reflectându-ne în ele,
Acel chip tu să-l cuprinzi,
Să mi-l înrămezi cu stele.
Simplu să te cuprind în braţe,
Cu teamă să nu te cutremuri,
Luna salbe în păr îţi agaţe,
Mereu să te am peste vremuri.
PAŞII MINERULUI
Paşii mei imprimaţi în minereu,
Se regăsesc în frumoase bijuterii,
Pe care însă nu le voi purta eu,
Ci ai bogaţilor frumoşi copii.
Asta nu mă va face să fiu trist,
Căci oriunde este metalul râvnit,
Voi simţi că acolo şi eu exist,
Amintindu-mi că în mină am trudit.
Port în plămâni fire de aur,
De care nu pot fi prădat,
Pe frunte nu am frunze de laur,
De viaţă sunt mereu încântat.
Îmi cânt în continuare meseria,
Practicată în lumea fără cer,
Voi păstra în suflet nostalgia,
A întunericului plin de mister!
Paşii mei imprimaţi în minereu,
Se regăsesc în frumoase bijuterii,
Pe care însă nu le voi purta eu,
Ci ai bogaţilor frumoşi copii.
Asta nu mă va face să fiu trist,
Căci oriunde este metalul râvnit,
Voi simţi că acolo şi eu exist,
Amintindu-mi că în mină am trudit.
Port în plămâni fire de aur,
De care nu pot fi prădat,
Pe frunte nu am frunze de laur,
De viaţă sunt mereu încântat.
Îmi cânt în continuare meseria,
Practicată în lumea fără cer,
Voi păstra în suflet nostalgia,
A întunericului plin de mister!
PARFUM OPTIMIST
Oare am şovăit cândva în mers?
Urcând încet pe-al vieţii drum,
Căutând să merg prin Univers,
Să ajung unde sunt acum?
Oare n-am văzut destule hăuri?
În care nu m-am prăbuşit,
Printre ale vieţii găuri,
M-am strecurat, am reuşit.
Am avut acele patimi deşarte,
Totuşi cu o încrâncenare surdă,
Am înaintat spre mai departe,
Simţind cum viaţa mă inundă.
Să ajung unde sunt acum,
Nu am şovăit din mers,
Cu un optimist parfum,
Greutăţile le-am şters.
Oare am şovăit cândva în mers?
Urcând încet pe-al vieţii drum,
Căutând să merg prin Univers,
Să ajung unde sunt acum?
Oare n-am văzut destule hăuri?
În care nu m-am prăbuşit,
Printre ale vieţii găuri,
M-am strecurat, am reuşit.
Am avut acele patimi deşarte,
Totuşi cu o încrâncenare surdă,
Am înaintat spre mai departe,
Simţind cum viaţa mă inundă.
Să ajung unde sunt acum,
Nu am şovăit din mers,
Cu un optimist parfum,
Greutăţile le-am şters.
NU TE RECUNOSC!
Nu te recunosc persoană,
Oare tu eşti cel ce ai fost?
Tânăr, mândru, fără teamă,
Acum bătrân, şi fără rost!
Nu te recunosc persoană,
Oare tu eşti cel ce ai fost?
Tânăr, mândru, fără teamă,
Acum bătrân, şi fără rost!
NIMIC SPECTACULOS
N-am făcut nimic spectaculos,
N-am sărit din cer pe stânci,
Nici n-am coborât în jos,
Acolo în apele adânci.
Nu-mi tot pune întrebări,
Cum a fost vreodată,
Eram doar tineri amândoi,
Cu fruntea nebrăzdată.
Aveam răspunsuri pentru tot,
Ce voiam atunci, acum ştim,
Nimic nu vreau să-ntorc,
Tot ce vrem, e să trăim!
N-am făcut nimic spectaculos,
N-am sărit din cer pe stânci,
Nici n-am coborât în jos,
Acolo în apele adânci.
Nu-mi tot pune întrebări,
Cum a fost vreodată,
Eram doar tineri amândoi,
Cu fruntea nebrăzdată.
Aveam răspunsuri pentru tot,
Ce voiam atunci, acum ştim,
Nimic nu vreau să-ntorc,
Tot ce vrem, e să trăim!
NEDREPTĂŢI
Atâta nedreptate este-n jur,
Care nu se poate măsura,
Adevărul e fără contur,
Doar când şi când va lumina!
Uneori pumnii îi strâng,
Când ajung la supărare,
Doar în tăcere pot să strig,
Simt cum inima mă doare.
Spre stânci golaşe m-aş ruga,
Spre flori, spre firele de iarbă,
Să mă audă poate cineva,
Văd că nimeni nu mă-ntreabă.
Ar trebui să-mi rup din mine,
Bucăţi de piele şi de muşchi,
Să invoc fiinţele divine,
Să fie libere fiarele din cuşti.
Mai avem timp să şi visăm,
Uitându-ne departe la distanţă,
Căci încă până ne mişcăm,
Avem o boabă de speranţă.
Atâta nedreptate este-n jur,
Care nu se poate măsura,
Adevărul e fără contur,
Doar când şi când va lumina!
Uneori pumnii îi strâng,
Când ajung la supărare,
Doar în tăcere pot să strig,
Simt cum inima mă doare.
Spre stânci golaşe m-aş ruga,
Spre flori, spre firele de iarbă,
Să mă audă poate cineva,
Văd că nimeni nu mă-ntreabă.
Ar trebui să-mi rup din mine,
Bucăţi de piele şi de muşchi,
Să invoc fiinţele divine,
Să fie libere fiarele din cuşti.
Mai avem timp să şi visăm,
Uitându-ne departe la distanţă,
Căci încă până ne mişcăm,
Avem o boabă de speranţă.
NE-AM ÎNTÂLNIT
Ne-am întâlnit în drumurile vieţii,
Ne-am transformat în visate flori,
Ne-am adus roua simplă a dimineţii,
Ne-am renăscut în suflet noi fiori.
Când ne văd plutind în nemurire,
Stelele mai tare strălucesc,
Mergem împreună spre fericire,
Îţi spun sincer, mai mult te iubesc.
Luna nu mai vrea să plângă,
Îşi resfiră raze cu blândeţe,
Iubirea mea la tine să ajungă,
Doar fericirea să te-nveţe.
Oare câtă dragoste e în inima ta,
Simt foarte multă în inima mea,
Despre curata iubirea noastră,
Ştie doar Pajiştea Albastră.
Ne-am întâlnit în drumurile vieţii,
Ne-am transformat în visate flori,
Ne-am adus roua simplă a dimineţii,
Ne-am renăscut în suflet noi fiori.
Când ne văd plutind în nemurire,
Stelele mai tare strălucesc,
Mergem împreună spre fericire,
Îţi spun sincer, mai mult te iubesc.
Luna nu mai vrea să plângă,
Îşi resfiră raze cu blândeţe,
Iubirea mea la tine să ajungă,
Doar fericirea să te-nveţe.
Oare câtă dragoste e în inima ta,
Simt foarte multă în inima mea,
Despre curata iubirea noastră,
Ştie doar Pajiştea Albastră.
MIGRAŢIE
Au plecat din ţară rândunele,
Lăsând cuiburi reci şi pustii,
Poate vor plânge după ele,
Rătăcind prin caldele câmpii.
Oricât de bine e în alte ţări,
Se vor reîntoarce în primăvară,
Revenind pe cunoscutele cărări,
Din prea frumoasa noastră ţară.
Când au plecat, au luat în zbor,
Miresme din grădinile cu flori,
Călătorind cu cântece de dor,
Cu amintiri pline de splendori.
Au plecat din ţară rândunele,
Lăsând cuiburi reci şi pustii,
Poate vor plânge după ele,
Rătăcind prin caldele câmpii.
Oricât de bine e în alte ţări,
Se vor reîntoarce în primăvară,
Revenind pe cunoscutele cărări,
Din prea frumoasa noastră ţară.
Când au plecat, au luat în zbor,
Miresme din grădinile cu flori,
Călătorind cu cântece de dor,
Cu amintiri pline de splendori.
MEREU FLĂMÂND
Simt că mă lansez în zbor,
Spre infinitul lumii de copil,
Ştii cât de mult te ador,
Cu privirea ta mă alin.
De tine sunt mereu flămând,
Oricât te-aş bea, îmi e tot sete,
Nu voi înceta să te cânt,
Prin elegii, imne, sonete.
Nu sunt singur pe acest Pământ,
Înconjurat de minunate flori,
Mă las mai răcorit de vânt,
Sau de fiorul care mi-l strecori.
Ţine-te uşor de braţul meu,
Priveşte-mă când vezi că dorm,
Să te ştiu lângă mine mereu,
În zilele grele, dar şi în somn.
Simt că mă lansez în zbor,
Spre infinitul lumii de copil,
Ştii cât de mult te ador,
Cu privirea ta mă alin.
De tine sunt mereu flămând,
Oricât te-aş bea, îmi e tot sete,
Nu voi înceta să te cânt,
Prin elegii, imne, sonete.
Nu sunt singur pe acest Pământ,
Înconjurat de minunate flori,
Mă las mai răcorit de vânt,
Sau de fiorul care mi-l strecori.
Ţine-te uşor de braţul meu,
Priveşte-mă când vezi că dorm,
Să te ştiu lângă mine mereu,
În zilele grele, dar şi în somn.
M-AM ALINIAT
M-am aliniat timpului ardent,
Arzând cu flăcări nu prea lente,
În primul rând am fost prezent,
Rezolvând problemele curente.
Clipele ne trec prin mâini,
Le risipim cu nonşalanţă,
Pe ele nu suntem stăpâni,
Noi le trimitem în vacanţă.
M-am aliniat timpului ardent,
Arzând cu flăcări nu prea lente,
În primul rând am fost prezent,
Rezolvând problemele curente.
Clipele ne trec prin mâini,
Le risipim cu nonşalanţă,
Pe ele nu suntem stăpâni,
Noi le trimitem în vacanţă.
M-A PĂTRUNS...
M-a pătruns privirea inocentă,
Transmisă prin strângerea de mână,
În suflet o simt mereu prezentă,
Cum se strecoară de iubire plină.
Iubito, lacrimi nu-ţi transmit,
Vreau să primeşti doar bucurii,
Să te iubesc eu îţi promit,
Şi să te plimb prin ample reverii.
Am ştiut, şi mereu am visat,
Ca tu să fii iubirea cea mare,
Totul a devenit acum adevărat,
Suntem în realitate, nu în visare.
Stele nu se sting în noapte,
Căci în Univers ele există,
Aud permanent a tale şoapte,
Simt că în suflet persistă.
M-a pătruns privirea inocentă,
Transmisă prin strângerea de mână,
În suflet o simt mereu prezentă,
Cum se strecoară de iubire plină.
Iubito, lacrimi nu-ţi transmit,
Vreau să primeşti doar bucurii,
Să te iubesc eu îţi promit,
Şi să te plimb prin ample reverii.
Am ştiut, şi mereu am visat,
Ca tu să fii iubirea cea mare,
Totul a devenit acum adevărat,
Suntem în realitate, nu în visare.
Stele nu se sting în noapte,
Căci în Univers ele există,
Aud permanent a tale şoapte,
Simt că în suflet persistă.
Dacă nu mă înşel, sunt aluzii la lumea de dincolo, la liniştea şi la iubirea netrecătoare, la iubirea care rămâne. E multă pace şi seninătate în aceste ultime poezii ale dv.
MĂ LAS CUCERIT
Mă las cucerit de cerul senin,
Îmbălsămat în ploi de stele,
Cu pieptul de iubire plin,
Liber să mă pierd prin ele.
Baldachinul nupţial e printre nori,
Fericirea e acolo cuibărită,
Apari şi tu, cu zâmbetul în zori,
De iubirea-ţi împlinită.
Ochii tăi plini de soare,
Se reîntorc dintre astre,
Aducând lumini în izvoare,
Fericire inimii noastre.
Mă primeşti în al iubirii cort,
Îţi mângâi faţa catifelată,
Simt cum în suflet îţi port,
Dragostea ta imaculată.
Ne rugăm de îngeri inocenţi,
Să ne primească iubirea prezentă,
Suntem fericiţi, în lume absenţi,
Lăsăm inima să ne fie inocentă. ?
Mă las cucerit de cerul senin,
Îmbălsămat în ploi de stele,
Cu pieptul de iubire plin,
Liber să mă pierd prin ele.
Baldachinul nupţial e printre nori,
Fericirea e acolo cuibărită,
Apari şi tu, cu zâmbetul în zori,
De iubirea-ţi împlinită.
Ochii tăi plini de soare,
Se reîntorc dintre astre,
Aducând lumini în izvoare,
Fericire inimii noastre.
Mă primeşti în al iubirii cort,
Îţi mângâi faţa catifelată,
Simt cum în suflet îţi port,
Dragostea ta imaculată.
Ne rugăm de îngeri inocenţi,
Să ne primească iubirea prezentă,
Suntem fericiţi, în lume absenţi,
Lăsăm inima să ne fie inocentă. ?
LUT ARZÂND
Simt lutul cum arde în pereţi,
Iar pleava grâului din Lipovan,
Adun din vechii pantaloni scaieţi,
Aud vechiul cântec a lui Lican.
Privesc la icoana Marelui Mucenic,
La care m-am închinat de când mă ştiu,
Mă credeam mare , când eram mic,
În sufletul meu fiind un mare pustiu.
Blândule cititor, în taină mă asculţi,
Citind scrise ale mele memorii,
În acele vremi, mergeam desculţ,
Nu ştiam că voi scrie aceste istorii.
Auzeam melodii din ale Ciofului izvoare,
Trilurile graurilor din vechii nuci,
Umblam bogat, cu glodul pe picioare,
Timpul a trecut, ce multe e de atunci.
Simt lutul cum arde în pereţi,
Iar pleava grâului din Lipovan,
Adun din vechii pantaloni scaieţi,
Aud vechiul cântec a lui Lican.
Privesc la icoana Marelui Mucenic,
La care m-am închinat de când mă ştiu,
Mă credeam mare , când eram mic,
În sufletul meu fiind un mare pustiu.
Blândule cititor, în taină mă asculţi,
Citind scrise ale mele memorii,
În acele vremi, mergeam desculţ,
Nu ştiam că voi scrie aceste istorii.
Auzeam melodii din ale Ciofului izvoare,
Trilurile graurilor din vechii nuci,
Umblam bogat, cu glodul pe picioare,
Timpul a trecut, ce multe e de atunci.
LUMINĂ CUANTICĂ
Lumină cuantică,
Cifră octanică,
Apă freatică,
Istorie antică,
Operă carstică,
Nesarcastică,
Totuşi plastică.
Pădure de carpeni,
Mulţime de oameni,
Prinşi în iubiri,
Diverse povestiri,
Uneori trăite,
Dar nedefinite,
Aştept noi uimiri,
Cu noile trăiri,
Ce vor consemna,
Despre viaţa mea.
Lumină cuantică,
Cifră octanică,
Apă freatică,
Istorie antică,
Operă carstică,
Nesarcastică,
Totuşi plastică.
Pădure de carpeni,
Mulţime de oameni,
Prinşi în iubiri,
Diverse povestiri,
Uneori trăite,
Dar nedefinite,
Aştept noi uimiri,
Cu noile trăiri,
Ce vor consemna,
Despre viaţa mea.
LUMEA NOASTRĂ
Când vom face lumea dreaptă,
Va fi mult prea târziu,
Să devină înţeleaptă,
Sincer să vă spun, nu ştiu!
Pace vrem să fie-n lume,
Cât depinde de noi doi,
Cât v-aş putea eu spune,
De e pace sau război?
Cineva ne tot trimite,
Semnele distrugătoare,
Omenirea îşi permite,
Să reziste în picioare!
Credeţi în vreo Apocalipsă?
Vă spun sincer, eu nu cred!
Tot ce avem astăzi lipsă,
Face parte din întreg.
Depinde de care termeni,
Folosim Planeta Albastră,
Nu vă fie teamă, semeni,
Viaţa e în mâna noastră!
Lumea e un teritoriu vast,
Dar şi plină de contrast.
Un filosof, Cicero anume,
A zis: ce răsare şi apune.
Când vom face lumea dreaptă,
Va fi mult prea târziu,
Să devină înţeleaptă,
Sincer să vă spun, nu ştiu!
Pace vrem să fie-n lume,
Cât depinde de noi doi,
Cât v-aş putea eu spune,
De e pace sau război?
Cineva ne tot trimite,
Semnele distrugătoare,
Omenirea îşi permite,
Să reziste în picioare!
Credeţi în vreo Apocalipsă?
Vă spun sincer, eu nu cred!
Tot ce avem astăzi lipsă,
Face parte din întreg.
Depinde de care termeni,
Folosim Planeta Albastră,
Nu vă fie teamă, semeni,
Viaţa e în mâna noastră!
Lumea e un teritoriu vast,
Dar şi plină de contrast.
Un filosof, Cicero anume,
A zis: ce răsare şi apune.
LUME, LUME!
Lume, lume, eu te vreau,
Însă tu nu mă primeşti,
Stau în crâşmă şi mai beau,
La mine nu te gândeşti!
Lume, te ştiu cine eşti,
Ştiu că tu nu mă iubeşti,
Dacă traiul este bun,
Mergem pe acelaşi drum.
Însă când ajung la rău,
Nu mai sunt amicul tău,
Nu sunt tânăr, nici frumos,
N-am maşină, merg pe jos!
Lume, lume, eu te vreau,
Însă tu nu mă primeşti,
Stau în crâşmă şi mai beau,
La mine nu te gândeşti!
Lume, te ştiu cine eşti,
Ştiu că tu nu mă iubeşti,
Dacă traiul este bun,
Mergem pe acelaşi drum.
Însă când ajung la rău,
Nu mai sunt amicul tău,
Nu sunt tânăr, nici frumos,
N-am maşină, merg pe jos!
ÎNŢELEPCIUNE
Înţelepţii spun de viaţă,
Că este foarte trecătoare,
E adevărat, şi drept povaţă,
Trăiţi-o cu veşnică ardoare!
Căutând în jur ce e frumos,
În muzică sau în pictură,
În iubire să fii mai sfios,
Ai grijă de tine şi natură!
Învaţă, să ştii cât mai mult,
Nu te lăsa să fii mai jos,
Oricât vei şti, nu eşti cult,
Iar în credinţă fii pios!
Înţelepciune vei acumula,
Fiind oricând stăpân pe tine,
Printre semeni vei umbla,
Senin, având doar bine.
Înţelepţii spun de viaţă,
Că este foarte trecătoare,
E adevărat, şi drept povaţă,
Trăiţi-o cu veşnică ardoare!
Căutând în jur ce e frumos,
În muzică sau în pictură,
În iubire să fii mai sfios,
Ai grijă de tine şi natură!
Învaţă, să ştii cât mai mult,
Nu te lăsa să fii mai jos,
Oricât vei şti, nu eşti cult,
Iar în credinţă fii pios!
Înţelepciune vei acumula,
Fiind oricând stăpân pe tine,
Printre semeni vei umbla,
Senin, având doar bine.
IUBIREA PURĂ
Iubirea cea pură şi sfântă,
O port în suflet pentru tine,
Perpetuu fiinţa-mi încântă,
Pe culmile cele sublime.
Desigur, mereu ai intuit,
Că te am aşa de dragă,
Căutându-te, am ocolit
Prin toată lumea largă.
Vreau să te păstrez intactă,
Ca pe darul cel mai de preţ,
Iubirea pentru tine compactă,
Este ţelul meu cel mai măreţ.
Iubirea cea pură şi sfântă,
O port în suflet pentru tine,
Perpetuu fiinţa-mi încântă,
Pe culmile cele sublime.
Desigur, mereu ai intuit,
Că te am aşa de dragă,
Căutându-te, am ocolit
Prin toată lumea largă.
Vreau să te păstrez intactă,
Ca pe darul cel mai de preţ,
Iubirea pentru tine compactă,
Este ţelul meu cel mai măreţ.
INTRĂ ÎN LUMINĂ
acrostih
L una salbe de argint în păr îţi agaţe,
Când vor veni acele vremuri,
E terniza-voi în versuri măreţe,
Viaţa senină a noastră,
O dihnă găsi-voi în a tale poveţe,
Zburând spre zarea albastră.
N icicând nu voi simţi în al meu glas,
Vreo undă de tristeţe,
T e voi iubi mereu ca-n primul ceas,
Până la bătrâneţe.
E xistă în aceste versuri multă iubire,
Extrase din viaţa mea,
M ăsura-voi încă multe luni de zile,
Pentru a fi aievea,
I ntactă inima îmi vei găsi oricând,
Să nu păşeşti timidă,
H otărâtă fii în suflet şi în gând,
În dragoste nu se imită.
A lege nuanţa cea mai senină,
Lasă false sentimente,
I ntră cum eşti, în plină lumină,
Cu purtări independente.
acrostih
L una salbe de argint în păr îţi agaţe,
Când vor veni acele vremuri,
E terniza-voi în versuri măreţe,
Viaţa senină a noastră,
O dihnă găsi-voi în a tale poveţe,
Zburând spre zarea albastră.
N icicând nu voi simţi în al meu glas,
Vreo undă de tristeţe,
T e voi iubi mereu ca-n primul ceas,
Până la bătrâneţe.
E xistă în aceste versuri multă iubire,
Extrase din viaţa mea,
M ăsura-voi încă multe luni de zile,
Pentru a fi aievea,
I ntactă inima îmi vei găsi oricând,
Să nu păşeşti timidă,
H otărâtă fii în suflet şi în gând,
În dragoste nu se imită.
A lege nuanţa cea mai senină,
Lasă false sentimente,
I ntră cum eşti, în plină lumină,
Cu purtări independente.
Bună ziua! Reveniţi pe Pământ care va să zică, dar, ca un făcut, plecaţi iarăşi în căutare. Nu în a găsi este împlinirea, ci în a căuta mereu. Căutarea are împlinirea ascunsă în ea însăşi. "Prietenii ştiu de ce".
ÎN CĂUTARE MEREU
Dacă vei şti gândurile mele,
Cum caută în Univers un punct,
Printre alte planete şi stele,
Pe alt teritoriu necunoscut.
În zbucium inima se zbate,
Precum o pasăre captivă,
Ciripind între gratii,
Privind galeş spre grădină.
Din neantul înaltelor gândiri,
Se plimbă gândul neîncetat,
Adunând vechile amintiri,
Care inima mi-au zdruncinat.
Eu? Un mic atom sau moleculă!
Mă descompun în milioane,
De bucăţi, pornind în aventură,
Prin largile spaţii astrale.
Datorită unor elemente neştiute,
Mă combin iarăşi cum sunt,
Pe tărâmuri încă necunoscute,
Revin la realitate, pe Pământ!
Turda 1964
Dacă vei şti gândurile mele,
Cum caută în Univers un punct,
Printre alte planete şi stele,
Pe alt teritoriu necunoscut.
În zbucium inima se zbate,
Precum o pasăre captivă,
Ciripind între gratii,
Privind galeş spre grădină.
Din neantul înaltelor gândiri,
Se plimbă gândul neîncetat,
Adunând vechile amintiri,
Care inima mi-au zdruncinat.
Eu? Un mic atom sau moleculă!
Mă descompun în milioane,
De bucăţi, pornind în aventură,
Prin largile spaţii astrale.
Datorită unor elemente neştiute,
Mă combin iarăşi cum sunt,
Pe tărâmuri încă necunoscute,
Revin la realitate, pe Pământ!
Turda 1964
ÎNCERCÂND MEREU
Eu nu pot şi nu am cum
Să-ţi schimb ceva-n gândire,
Să te abat din al tău drum
Nu pot, îmi este peste fire.
Ar fi un demers zadarnic
Fără de niciun succes,
Dar m-am înşelat amarnic
În ceea ce era de înţeles.
Te voi căuta mereu cu gândul
Încercând mereu a te uita,
Ocolind, latent, Pământul
În suflet cu icoana ta.
Mă voi ruga din când în când
Pentru a-mi îneca amarul,
Ş voi trăi luptând, sperând
Că-mi voi uita cândva calvarul.
Eu nu pot şi nu am cum
Să-ţi schimb ceva-n gândire,
Să te abat din al tău drum
Nu pot, îmi este peste fire.
Ar fi un demers zadarnic
Fără de niciun succes,
Dar m-am înşelat amarnic
În ceea ce era de înţeles.
Te voi căuta mereu cu gândul
Încercând mereu a te uita,
Ocolind, latent, Pământul
În suflet cu icoana ta.
Mă voi ruga din când în când
Pentru a-mi îneca amarul,
Ş voi trăi luptând, sperând
Că-mi voi uita cândva calvarul.
Multumesc Rodica pentru frumoasa felicitare la ziua mea aniversara.
Herculane 2009 septembrie
*
Hotelul Hercules,
Coridoare tăcute,
Văduv de locatari!
*
Foste luxoase saloane,
Acum goale, pustii,
Fără valsuri vieneze!
*
Aud paşii Împărătesei,
Prin hotelul Decebal,
Acum cuib de cucuvele!
*
Domogledul priveşte,
Cu aceeaşi ochi,
Mereu împietriţi!
*
Soclul zidit solitar,
Din marmură albă,
Un Hercules trist.
*
Băile Herculane septembrie 2009
*
Hotelul Hercules,
Coridoare tăcute,
Văduv de locatari!
*
Foste luxoase saloane,
Acum goale, pustii,
Fără valsuri vieneze!
*
Aud paşii Împărătesei,
Prin hotelul Decebal,
Acum cuib de cucuvele!
*
Domogledul priveşte,
Cu aceeaşi ochi,
Mereu împietriţi!
*
Soclul zidit solitar,
Din marmură albă,
Un Hercules trist.
*
Băile Herculane septembrie 2009
SEPTUAGENAR
Vă declar pertinent
Un simplu eveniment
Sunt septuagenar
Din luna lui Genar!
Cine ar fi crezut
Că anii au trecut
Eu i-am adunat
Foarte calculat!
Sunt ani şaptezeci,
În acele cifre seci
Mulţi ani bisecţi,
Alţii nu perfecţi!
Multe olimpiade,
Alte perioade
Politic creionate
Destul controversate!
25548 zile , 840 luni
19 Ianuarie 2011 Moldova Nouă
Vă declar pertinent
Un simplu eveniment
Sunt septuagenar
Din luna lui Genar!
Cine ar fi crezut
Că anii au trecut
Eu i-am adunat
Foarte calculat!
Sunt ani şaptezeci,
În acele cifre seci
Mulţi ani bisecţi,
Alţii nu perfecţi!
Multe olimpiade,
Alte perioade
Politic creionate
Destul controversate!
25548 zile , 840 luni
19 Ianuarie 2011 Moldova Nouă
GRĂDINA DE ACASĂ
Răchiţile, simbol al casei părinteşti,
Grădina cu merii Ionathan,
Copilărie, oare unde eşti?
Să-l mai ascult odată pe Lican.
Aş vrea să văd salcâmii înfloriţi,
Părul stingher cu fructele de iarnă,
Desigur, voi nu puteţi să ştiţi
Pentru mine asta ce înseamnă?
Aproape nici eu nu-mi amintesc,
Căci am plecat demult de acasă,
Aş reveni, nu mai îndrăznesc,
Căci sănătatea nu mă lasă.
Scriu cu inima restrânsă,
Despre alte locuri unde stau.
***
http://en.calameo.com/books/0001367698cdb700cac75
***
Răchiţile, simbol al casei părinteşti,
Grădina cu merii Ionathan,
Copilărie, oare unde eşti?
Să-l mai ascult odată pe Lican.
Aş vrea să văd salcâmii înfloriţi,
Părul stingher cu fructele de iarnă,
Desigur, voi nu puteţi să ştiţi
Pentru mine asta ce înseamnă?
Aproape nici eu nu-mi amintesc,
Căci am plecat demult de acasă,
Aş reveni, nu mai îndrăznesc,
Căci sănătatea nu mă lasă.
Scriu cu inima restrânsă,
Despre alte locuri unde stau.
***
http://en.calameo.com/books/0001367698cdb700cac75
***
GLOBUL MAGIC DE CRISTAL
Voi rămâne un veşnic visător,
Citindu-mi viaţa în globul de cristal,
Fiindu-ţi mereu un înger păzitor,
Păstrându-mi statutul meu loial.
Ochii noştri nu au motiv de plâns,
Fericirea să o bem din noi potire,
Să fim legaţi tot mai strâns,
Păşind spre viitor, spre fericire.
Pentru toate astea plătim un preţ,
Care nicicând nu-l vom achita,
Gândul să ne fie mereu semeţ,
Numai aşa în viitor vom înainta.
Ne vom plimba prin ale vieţii ierburi,
Ale viselor continuu neîmplinite,
Cuprinşi de aceleaşi inocente treburi,
Curgând prin pajişti albastre infinite.
Voi rămâne un veşnic visător,
Citindu-mi viaţa în globul de cristal,
Fiindu-ţi mereu un înger păzitor,
Păstrându-mi statutul meu loial.
Ochii noştri nu au motiv de plâns,
Fericirea să o bem din noi potire,
Să fim legaţi tot mai strâns,
Păşind spre viitor, spre fericire.
Pentru toate astea plătim un preţ,
Care nicicând nu-l vom achita,
Gândul să ne fie mereu semeţ,
Numai aşa în viitor vom înainta.
Ne vom plimba prin ale vieţii ierburi,
Ale viselor continuu neîmplinite,
Cuprinşi de aceleaşi inocente treburi,
Curgând prin pajişti albastre infinite.
Dragi prieteni si colegi va mulţumesc pentru mesajele voastre transmise prin diverse modalităţi; SMS – uri, telefoane sau în scris pe diverse site-uri, bloguri sau forumuri.
Să vă împliniţi tot ce v-aţi propus să realizaţi în acest an 2011.
Vor fi şi greutăţi, dar acumulaţi-vă curajul necesar şi le veţi învinge.
Vă doresc cu toată sinceritatea, multă sănătate şi optimism. VEŢI ÎNVINGE.
LA MULŢI ANI PENTRU 2011 ŞI VIITOR.
Cu cea mai sinceră preţuire,
Mihai LEONTE
Mesajul poetului Mihai LEONTE pentru anul 2011
Dragii mei prieteni şi cunoştinţe din spaţiul virtual, iată că am reuşit să ajungem la poarta Noului An 2011. Îl vom întâmpina ca şi pe anul 2010 cu noi speranţe în sufletele noastre, cu gândul că vom realiza mai mult în viitor. Avem acelaşi optimism care ne-a adus prin anii trecuţi până la pragul lui 2011.
În plan personal mi-am îndeplinit opţiunea tipăririi unui nou volum personal, ARMONII MAJORE 2010, sprijinit fiind de familie, autorităţile locale din Moldova Nouă, alţi prieteni şi sponsori. Ajungerea la vârsta de 70 şaptezeci de ani poate fi numită un apogeu?
Poate că da, poate că nu!
Am fost inclus în volume antologice precum UNIVERSUL BUCURIEI şi SPERANŢELE VIEŢII 2010. Aduc şi pe această cale mulţumiri distinsului coleg Marin BUNGET alias Justiţiarul, pentru includerea mea în volumul; SĂ NU UITAŢI DE MINE. Nu vreau să uit nici includerea unor creaţii ale mele în volumul ÎNSEMNE, patronat de site-ul CLEOPATRA a distinsei Andrada Luisa MATEI care mi-a trimis un volum GRATUIT.
Am scris despre unii colegi virtuali, dar şi colegii NET - işti au scris despre mine. Ca drept mulţumire pentru cei care au comentat scrierile mele le-am pregătit un modest caiet cu acele comentarii. Va fi dat publicităţii după 1 ianuarie 2011, iar cei cărora voi avea posibilitatea le voi trimite un caiet tipărit.
Voi încheia acest mesaj cu speranţa că îmi veţi rămâne în continuare colegi şi prieteni.
Vă doresc din tot sufletul meu, multă sănătate, împliniri şi belşug în Noul An 2011.
Fiţi OPTIMIŞTI şi veţi învinge toate pragurile care le veţi întâlni.
Divinul Creator vă va însoţi în tot ce veţi întreprinde.
LA MULŢI ANI DRAGII MEI COLEGI ŞI PRIETENI ORIUNDE SUNTEŢI…
Cu cea mai sinceră şi înaltă preţuire,
Mihai LEONTE, cetăţeanul Planetei Albastre, care este PĂMÂNTUL nostru.
Dragii mei prieteni şi cunoştinţe din spaţiul virtual, iată că am reuşit să ajungem la poarta Noului An 2011. Îl vom întâmpina ca şi pe anul 2010 cu noi speranţe în sufletele noastre, cu gândul că vom realiza mai mult în viitor. Avem acelaşi optimism care ne-a adus prin anii trecuţi până la pragul lui 2011.
În plan personal mi-am îndeplinit opţiunea tipăririi unui nou volum personal, ARMONII MAJORE 2010, sprijinit fiind de familie, autorităţile locale din Moldova Nouă, alţi prieteni şi sponsori. Ajungerea la vârsta de 70 şaptezeci de ani poate fi numită un apogeu?
Poate că da, poate că nu!
Am fost inclus în volume antologice precum UNIVERSUL BUCURIEI şi SPERANŢELE VIEŢII 2010. Aduc şi pe această cale mulţumiri distinsului coleg Marin BUNGET alias Justiţiarul, pentru includerea mea în volumul; SĂ NU UITAŢI DE MINE. Nu vreau să uit nici includerea unor creaţii ale mele în volumul ÎNSEMNE, patronat de site-ul CLEOPATRA a distinsei Andrada Luisa MATEI care mi-a trimis un volum GRATUIT.
Am scris despre unii colegi virtuali, dar şi colegii NET - işti au scris despre mine. Ca drept mulţumire pentru cei care au comentat scrierile mele le-am pregătit un modest caiet cu acele comentarii. Va fi dat publicităţii după 1 ianuarie 2011, iar cei cărora voi avea posibilitatea le voi trimite un caiet tipărit.
Voi încheia acest mesaj cu speranţa că îmi veţi rămâne în continuare colegi şi prieteni.
Vă doresc din tot sufletul meu, multă sănătate, împliniri şi belşug în Noul An 2011.
Fiţi OPTIMIŞTI şi veţi învinge toate pragurile care le veţi întâlni.
Divinul Creator vă va însoţi în tot ce veţi întreprinde.
LA MULŢI ANI DRAGII MEI COLEGI ŞI PRIETENI ORIUNDE SUNTEŢI…
Cu cea mai sinceră şi înaltă preţuire,
Mihai LEONTE, cetăţeanul Planetei Albastre, care este PĂMÂNTUL nostru.
Necazurile lui Moş Crăciun!
Desigur că toţi am crezut sau credem că Moş Crăciun nu are probleme!
Şi totuşi…Pe 23 decembrie este convocat la DNA! Cum de ce?
Să dea declaraţii în legătură cu veniturile sale!
Poliţia îi solicită permis de conducere pentru atelajul său cu reni!
Asociaţia pentru protecţia animalelor îl acuză că exploatează renii şi îi supune la munci nepermise!
În unele ţări i se solicită viză de intrare, inclusiv în spaţiul Schengen!
Ministerul finanţelor i-a trimis o notă prin care voia să ştie ce fel de activitate desfăşoară; persoană fizică sau juridică!
Ministerul mediului l-a admonestat că poluează prin faptul că intra pe hornurile caselor.
De la MAI a primit o înştiinţare cum că îi trebuie autorizaţie pentru intrarea pe hornuri!
Există mari probleme cu importul de zăpadă şi brazi în ţările calde.
Toate astea le-am aflat din surse private din staff-ul Moşului, pe care însă acesta nu a vrut să le afle copiii lumii.
Dar ca întotdeauna Moş Crăciun va veni trecând peste toate piedicile puse de cei care nu vor ca noi toţi să ne bucurăm de Sfintele Sărbători ale Crăciunului.
Vă doresc SĂRBĂTORI FERICITE şi să uitaţi de greutăţile vieţii.
FIŢI OPTIMIŞTI, având cu voi SPIRITUL SFÂNT AL SĂRBĂTORILOR DE CRĂCIUN.
Desigur că toţi am crezut sau credem că Moş Crăciun nu are probleme!
Şi totuşi…Pe 23 decembrie este convocat la DNA! Cum de ce?
Să dea declaraţii în legătură cu veniturile sale!
Poliţia îi solicită permis de conducere pentru atelajul său cu reni!
Asociaţia pentru protecţia animalelor îl acuză că exploatează renii şi îi supune la munci nepermise!
În unele ţări i se solicită viză de intrare, inclusiv în spaţiul Schengen!
Ministerul finanţelor i-a trimis o notă prin care voia să ştie ce fel de activitate desfăşoară; persoană fizică sau juridică!
Ministerul mediului l-a admonestat că poluează prin faptul că intra pe hornurile caselor.
De la MAI a primit o înştiinţare cum că îi trebuie autorizaţie pentru intrarea pe hornuri!
Există mari probleme cu importul de zăpadă şi brazi în ţările calde.
Toate astea le-am aflat din surse private din staff-ul Moşului, pe care însă acesta nu a vrut să le afle copiii lumii.
Dar ca întotdeauna Moş Crăciun va veni trecând peste toate piedicile puse de cei care nu vor ca noi toţi să ne bucurăm de Sfintele Sărbători ale Crăciunului.
Vă doresc SĂRBĂTORI FERICITE şi să uitaţi de greutăţile vieţii.
FIŢI OPTIMIŞTI, având cu voi SPIRITUL SFÂNT AL SĂRBĂTORILOR DE CRĂCIUN.
FRUNZE RUGINITE
Se strâng frunze-n şezătoare,
În curtea bătrânulului copac,
Se aşează foarte ascultătoare,
Nu mai vorbesc, acuma tac!
Mai cântă greierii prin frunze,
Nu mai vezi vreo rândunică,
Crengile sunt mai confuze,
Se dezbracă de a verii tunică.
Tot mai pustiu e câmpul,
Luându-i plapuma recoltei,
Pe aici stăpân e vântul,
Dezlănţuind inima revoltei.
Frunzele din plopul alb,
Se îngălbenesc, e toamnă,
S-au plictisit acolo sus, şi cad,
Le trece vremea, doamnă!
Se strâng frunze-n şezătoare,
În curtea bătrânulului copac,
Se aşează foarte ascultătoare,
Nu mai vorbesc, acuma tac!
Mai cântă greierii prin frunze,
Nu mai vezi vreo rândunică,
Crengile sunt mai confuze,
Se dezbracă de a verii tunică.
Tot mai pustiu e câmpul,
Luându-i plapuma recoltei,
Pe aici stăpân e vântul,
Dezlănţuind inima revoltei.
Frunzele din plopul alb,
Se îngălbenesc, e toamnă,
S-au plictisit acolo sus, şi cad,
Le trece vremea, doamnă!
FOAME DE IUBIRE
Cât mi-e de foame de iubire,
Să mă reîncarnez în tine,
De unde am venit prin zămislire,
Ajungând prin cer la tine.
Ţin poarta sufletului deschisă,
Te primesc pe tine-n custodie,
Tu radiezi, eşti şi surprinsă,
Dar o speranţă încă mai adie.
De tine voi fi mereu flămând,
Trăiesc o adevărată simbioză,
Te voi purta mereu în gând,
Aşa frumoasă ca în poză.
Cât mi-e de foame de iubire,
Să mă reîncarnez în tine,
De unde am venit prin zămislire,
Ajungând prin cer la tine.
Ţin poarta sufletului deschisă,
Te primesc pe tine-n custodie,
Tu radiezi, eşti şi surprinsă,
Dar o speranţă încă mai adie.
De tine voi fi mereu flămând,
Trăiesc o adevărată simbioză,
Te voi purta mereu în gând,
Aşa frumoasă ca în poză.
TE VOI CÂNTA FEMEIE
Femeie, pentru a te cânta,
Nu avem destule instrumente,
Rămânem doar a te contempla,
Cu cele mai simple sentimente.
Femeie, lumea vine de la tine,
E în continuă, veşnică mişcare,
Adusă din ieri, plecată spre mâine,
Succesiune de vieţi viitoare.
Femeie, te iubim aşa cum eşti,
Plecăm din tine, fiindu-ne mamă,
Prin lume simplu călătoreşti,
Până veşnicia iar te cheamă.
Femeie, pentru a te cânta,
Nu avem destule instrumente,
Rămânem doar a te contempla,
Cu cele mai simple sentimente.
Femeie, lumea vine de la tine,
E în continuă, veşnică mişcare,
Adusă din ieri, plecată spre mâine,
Succesiune de vieţi viitoare.
Femeie, te iubim aşa cum eşti,
Plecăm din tine, fiindu-ne mamă,
Prin lume simplu călătoreşti,
Până veşnicia iar te cheamă.
Pagina 1 din 3 • 1, 2, 3
Subiecte similare
» Georgeta Nedelcu
» Amintiri despre mine...autor Mihai LEONTE
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
» Amintiri despre mine...autor Mihai LEONTE
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Lun Mar 25, 2024 6:38 pm Scris de Didina Sava
» Decorațiuni din fetru
Lun Dec 28, 2020 3:35 pm Scris de Didina Sava
» Roxana Elena Sava-lucrari de arta plastica personale
Joi Ian 16, 2020 8:12 pm Scris de Didina Sava
» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 6:30 pm Scris de Mihaela Moşneanu
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 3:15 pm Scris de Didina Sava
» Heraclidul Alb roman semi-SF
Mar Iul 12, 2016 12:43 am Scris de Varganici Costica
» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 12:03 pm Scris de tyk
» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 6:59 pm Scris de Didina Sava
» Dorina Neculce
Dum Mar 15, 2015 1:42 am Scris de Dorina Ciocan