Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Mier Apr 18, 2018 12:33 am Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 8:30 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

MARTISORUL

In jos

Legenda Mărţişorului şi a zilei de 8 Martie

Mesaj  Georgeta Nedelcu la data de Joi Mar 01, 2012 5:04 am




Mărţişorul este sărbătoare românească, tradiţională, care simbolizează sosirea primăverii, revenirea naturii la viaţă. El ne aduce optimism şi credinţă şi este dăruit începând cu zorii primei zile din Martie fiinţelor dragi. În general acest simbol este oferit tinerelor fete şi femeilor pentru a le proteja gingăşia şi sensibilitatea.
Este frumos ca fiecare mărţişor să reprezinte persoana căreia îi este dăruit... sau urarea care vrea să fie făcută. Un coşar poate transmite bunăstare, trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprima gingăşia.
Iată povestea mărţişorului... Odată soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase foarte tare. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Într-o zi, un voinic s-a hotărât să plece în căutarea soarelui şi să-l salveze. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul a eliberat Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zapădă. Pe când acesta îşi dădea ultima suflare, răsăreau mii de flori albe. Erau ghioceii, vestitorii primăverii.



De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
Semnificaţia mărţişorului a rămas aceeaşi de-a lungul timpului: este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. El ne aduce optimism şi credinţă. Forma acestuia s-a schimbat în timp. La început mărţişorul era simbolizat printr-o monedă. Mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de râu, vopsite în alb şi roşu şi înşirate pe o aţă. La acestea se ataşa o sfoară făcută din două fire răsucite, una roşie şi alta albă (sau alb şi negru), ce semnifica lupta vieţii asupra morţii, a sănătăţii împotriva bolii şi care era purtată în general de persoanele sensibile (copii şi fetele tinere). Exista credinţa conform căreia, acest mărţişor aducea noroc şi fericire. Mărţişoarele se oferă de către bărbaţi tinerelor fete sau doamnelor dar pot fi oferite şi de către fete prietenelor, mamelor, bunicilor. În Moldova se practică obiceiul ca fetele să dăruiască la rândul lor mărţişoare bărbaţilor.
În trecut, el era confecţionat de către mame, care adăugau la şnurul bicolor, împletit din fire de lână (stramatură), câte o monedă de argint sau chiar de aur şi-l legau la mâna copiilor în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Se credea că, în felul acesta, copiii erau apăraţi de rele şi de boli şi că aveau să fie sănătoşi, precum argintul, şi roşii la faţă, precum culoarea roşie din şnur.
Fetele îşi atârnau firul împletit la gât, în credinţa că nu vor fi arse de soare vara, conform zicalei: ,,Cine poartă mărţişoare / Nu va fi pârlit de soare”.
Obiceiul mărţişorului, simbol ancestral al unui vechi scenariu de înnoire a timpului în pragul primăverii, este legat, conform tradiţiei, de momentul morţii şi naşterii simbolice a unei zeităţi feminine autohtone - Baba Dochia.
Mărţişor este şi denumirea populară a lunii martie, luna începutului de an agrar. În credinţa populară mărţişorul simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor două fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile alb şi roşu reprezintă cele două anotimpuri opuse, iarna şi vara, în vechile societăţi tradiţionale fiind cunoscute doar aceste două anotimpuri de bază: primăvara şi toamna fiind considerate a fi doar anotimpuri de trecere.
Conform credinţelor bucovinene, mărţişorul este firul zilelor din an, tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile pe munte, asemănător firului vieţii omului tors la naştere de către ursitoare. Culoarea albă reprezintă frigul iernii ce se încheie, iar cea roşie căldura verii ce urmează în mod firesc în calendar.
Mărţişoarele se confecţionau din fire albe şi roşii de cânepă sau lână, se legau sub forma cifrei 8 de care se atârnau monede din aur şi argint. Legenda spune că între 1 si 9 martie, ,,Zilele babelor”, baba Dochia toarce lângă oi, îmbrăcată în nouă cojoace pe care le scutură unul câte unul în fiecare zi. Obiceiul spune că mărţişorul trebuie ţinut 9-12 zile, apoi să fie atârnat într-un pom înflorit pentru a aduce noroc şi bunăstare celei care l-a purtat.
În zona Dobrogei, tradiţiile româneşti spun că mărţişorul trebuie să fie purtat până la venirea berzelor ca mai apoi să fie aruncat spre înaltul cerului. În zona Bihorului există obiceiul ca fetele să se spele cu apă de ploaie pentru a fi mai sănătoase şi mai frumoase. În Banat, datina spune că fetele nemăritate care se spală cu apă adunată de pe frunzele fragilor din pădure se vor mărita în anul respectiv.
În Transilvania, mărţişorul este agăţat de poartă, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a îndepărta relele şi deochiul. Tradiţiile româneşti din satele transilvănene dau culoare vieţii şi conferă legendei Mărţişorului marcarea tranziţiei dintre sfârşitul iernii, anotimpul rece şi întunecat şi venirea primăverii, simbolistică a renaşterii şi optimismului.
La începuturile sale, mărţişoarele erau purtate la gât sau la mână, şi erau atârnate de o cordeluşă roşie sau de un găitan compus din două fire răsucite de mătase albă şi roşie sau dintr-un fir de arnici roşu sau unul din bumbac alb. În zilele noastre, mărţişorul se poartă o perioadă de timp bine determinată şi nu mai este purtat la gât, ci la încheietura mâinii sau prins în piept cu convingerea că toate dorinţele se vor împlini.
Decâtva timp, semnificaţia mărţişorului s-a pierdut odată cu trecerea anilor. În comunităţile tradiţionale bucovinene fetele ofereau cu multă bucurie mărţişorul, în ziua de 1 martie, flăcăilor din sat, obicei care s-a păstrat până astăzi. Mărţişorul era purtat de către copii timp de 12 zile sau până la anumite sărbători de primăvară (Mucenici, Blagovistenie, Florii, Sfintele Paşti), până la înflorirea pomilor fructiferi sau a unor arbuşti precum măceşul.
În alte locuri, mărţişorul era purtat până la sosirea păsărilor călătoare, când era aruncat în direcţia de unde veneau acestea rostindu-se: ,,Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.
În cazul în care mărţişorul era purtat până la înflorirea pomilor, acesta se atârna pe crengile înflorite iar cu banul de la fir se cumpăra vin roşu şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă faţa albă, precum caşul şi rumenă precum vinul roşul.
Mărţişorul era un simbol purtat cu multă demnitate şi chiar solemnitate de către membrii societăţii tradiţionale, care evitau orice comportament necivilizat în perioada în care mărţişorul le împodobea îmbrăcămintea.
Mărţişoarele din zilele noastre sunt confecţionate manual sau sunt procurate din magazine, fiind compuse tot din două fire alb-roşii, împletite din mătase, la care se agaţă mici pandantive artizanale (mărgelele frumos colorate, ceramica şi florile) care simbolizează norocul, sănătatea, iubirea, obiceiul pierzându-şi mult din semnificaţiile iniţiale.
Mărţişoarele se poartă o perioadă de timp bine determinată, după care se agaţă în copacii care urmează să înflorească. Procesul scoaterii mărţişoarelor a fost legat de practicile de previziune a vremii. În sud, spre exemplu, oamenii cred că ar trebui să-ţi dai jos mărţişorul doar atunci când vei observa un stol de berze. În alte regiuni acest lucru se întâmplă la vederea unei lebede, existând credinţa că vei fi tot anul la fel de graţioasă precum respectiva pasăre. Fetele nemăritate îşi pun mărţişorul sub o piatră mare şi încearcă să ghicească care le va fi ursitul. Scoaterea mărţişorului, conform ritualurilor, are un scop bine întemeiat: să marcheze astfel tranziţia dintre sfârşitul iernii şi noul anotimp care începe.

Mărţişorul la vecini
Dacă mergi pe străzile Bulgariei, pe data de 1 Martie, vei întâlni numeroase figuri fericite. Dar în primul rând, ochii tăi vot fi capturaţi de mărţişoare. Toată lumea îşi decorează hainele cu ele. Mai mult, poţi să observi mărţişoare purtate chiar de câini şi pisici. În satele mici din munţi, oamenii îşi împodobesc şi animalele domestice din ogradă (mieii, caii, caprele, etc) cu astfel de podoabe. Casele au şi ele, de asemenea, propriul lor mărţişor. Te-ai putea întreba de unde provine acest obicei. În timpurile vechi, ,,matenitsa” cum sunt denumite mărţişoarele în limba bulgară, au fost acceptate ca un semn de ritual, ca o amuletă creată special pentru a te proteja de spiritele rele. În zilele noastre, aproape toate aceste simboluri au fost uitate, rămânând doar cel legat de venirea primăverii. Dar şi acum, bulgarii cred că vor fi sănătoşi tot timpul anului dacă poartă ,,martenitsa” în luna martie. Există o zicală din bătrâni care spune că ,,dacă nu porţi mărţişor, Baba Marta va aduce spiritele rele în casa ta”. Caracterul mitic Baba Marta personifică primavara şi soarele care poate cu uşurinţă să ardă feţele sensibile ale oamenilor. Conform credinţei naţionale, Baba Marta este o bătrână neputincioasă. Acesta este motivul pentru care are tot timpul la ea o vergea de fier în care se spijină. Bulgarii cred că, temperamentul bătranei este foarte instabil. Astfel că, atunci când Marta zâmbeşte, soarele stăluceste pe cer, iar atunci când este supărată pe cineva, vremea urâtă îşi face simţită prezenţa. Majoritatea ritualurilor aveau ca obiectiv principal mulţumirea bătrânei. Baba Marta nu va vizita decât casele curate şi bine îngrijite. Din acest motiv, în fiecare an, la sfârşitul lui februarie, bulgarii obişnuiesc să-şi facă curăţenie generală în casele lor. Este de fapt un simbol al curăţării de tot ceea ce s-a adunat rău de-a lungul anului, de toate lucrurile vechi şi nefertile şi de care trebuie să te debarasezi odată cu venirea primăverii, pentru a te putea purifica. Baba Marta are cerinţe specifice pentru cei cu care se va întâlni la începutul lui martie. Astfel că, bătrânii nu trebuie niciodată să iasă prea devreme din casă în această zi, pentru că bătrâna doreşte să întâlnească doar fete şi femei tinere. Doar aşa vremea va fi tot anul frumoasă şi călduroasă.

Ziua de 8 Martie este recunoscută pe întreg Mapamondul ca sărbătoarea internaţională a femeii. Luna martie este prima lună a primăverii când toată natura renaşte şi razele soarelui ne mângâie uşor şi ne zâmbeşte. Pura coincidenţă sau nu, în această lună se sărbătoreşte pe lângă mărţişor şi ziua femeii, a mamelor. Femeia este cea mai importantă fiinţă din lume - mamă şi iubită, elemente fără de care întregul univers nu ar exista. Cum şi unde a luat naştere ziua femeii? Care sunt semnificaţiile în plan internaţional şi la noi?
Ziua mamei se sărbătorea încă depe vremea zeilor din Olimp, pe timpul când exista un festival dedicat mamei tuturorzeilor şi zeiţelor pe nume Rhea în Grecia Antică. În 1910, la Copenhaga apare pentru prima dată ideea zilei femeii, când se sărbătorea mişcarea femeilor pentru egalitate în drepturi. 7 ani mai târziu ia fiinţă şi ziua de 8 Martie cu prilejul grevei muncitorilor din Sank Petersburg. Ziua femeii fost recunoscută ca sărbătoare internaţională în 1977, devenind o tradiţie în majoritatea ţărilor din Europa şi SUA, fiecare sărbătorind-o aşa cum simte.
Ziua de 8 Martie este pe plan internaţional Ziua Femeilor Militante, a celor datorită cărora noi, femeile, avem dreptul la vot, dreptul la proprietate, dreptul la educaţie, la divorţ, la asistenţă medicală, la contracepţie, dreptul de a alege şi de a spune NU. Una dintre aceste ţări este Anglia, unde pe 8 Martie au loc marşuri şi întruniri în memoria acestor femei.
Ziua Internaţională a Femeii, sărbătorită pe 8 martie, a fost mai întâi, expresia luptei acestora pentru dobândirea unor dreptui, confundându-se ulterior cu o sărbătoare a mamelor în ţările din fostul bloc sovietic, fiind în prezent un prilej de bucurie pentru reprezentantele sexului frumos.
O zi a bucuriei pentru toate femeile, care primesc flori şi diferite cadouri, sărbătoarea de 8 Martie a fost percepută mult timp drept moment în care erau afirmate drepturile sociale şi politice ale femeilor, precum şi progresele făcute în ceea ce le priveşte.
Apărută într-o vreme a marilor tulburări sociale, Ziua Internaţională a Femeii s-a ales şi cu moştenirea protestului tradiţional şi a activismului politic. În anii de dinainte de 1910, destul de multe femei din ţările dezvoltate industrial, munceau. Slujbele lor - majoritatea în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice - erau însă supuse discriminării sexuale şi erau plătite mult mai prost decât cele ale bărbaţilor. Au apărut organizaţiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas.
În SUA, opresiunea şi discriminarea fac ca femeile să devină tot mai implicate în campanii pentru a determina o schimbare. În 1908, 15.000 de femei au manifestat la New York cerând un program de muncă mai scurt, salarii mai bune şi drept de vot.
În 1910, cea de-a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor Muncitoare s-a ţinut la Copenhaga. Clara Zetkin, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a adus în discuţie ideea de a stabili o Zi Internaţională a Femeii, o sărbătoare care să fie marcată în aceeaşi zi în toate ţările, în sprijinul luptei femeilor pentru drepturile lor. Cele peste 100 de femei din 17 ţări care au participat la conferinţă, reprezentând sindicatele, partidele socialiste, cluburile de femei angajate şi incluzându-le pe primele trei femei alese în Parlamentul Finlandei, au aprobat în unanimitate ideea lansată de Clara Zetkin.
Astfel, în urmă cu 101 ani, pe 19 martie 1911, a fost sărbătorită prima Zi Internaţională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Peste un milion de femei şi bărbaţi au participat în această zi la manifestaţii pentru ca femeilor să li se acorde drepturi egale de muncă, dreptul la vot, educaţie şi de a deţine funcţii publice.
Cu toate acestea, la mai puţin de o săptămână, pe 25 martie 1911, a izbucnit incendiul de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, în care şi-au pierdut viaţa peste 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiască sau italiană şi având vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani. Acest accident a atras atenţia asupra condiţiilor de muncă şi a dus la îmbunătăţirea legislaţiei americane în domeniu.
În urma unei declaraţii a Partidului Socialist din America, prima Zi Naţională a Femeii a fost sărbătorită în SUA pe 28 februarie 1911. Femeile americane au continuat să marcheze această sărbătoare în ultima duminică din februarie până în 1913. În zorii Primului Război Mondial, în timpul campaniilor pentru pace, rusoaicele au sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii, în ultima duminică din februarie 1913. În acelaşi an, după consultări şi discuţii, Ziua Internaţională a Femeii a fost mutată pe data de 8 martie. În 1914, femeile din întreaga Europă au manifestat împotriva războiului şi pentru solidaritate între femei.
În 1917, în ultima duminică a lunii februarie, femeile din Rusia au declanşat o grevă pentru ,,pâine şi pace”, după ce peste 2 milioane de soldaţi ruşi şi-au pierdut viaţa în timpul războiului. Această grevă s-a dovedit a fi prima etapă a Revoluţiei bolşevice, iar patru zile mai târziu, ţarul a fost forţat să abdice. Guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul la vot. Greva a început pe 23 februarie după calendarul iulian, ceea ce reprezintă ziua de 8 martie după calendarul gregorian, care este cel mai răspândit.
În urma Revoluţiei din octombrie 1917, bolşevica Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze Ziua Internaţională a Femeii în Uniunea Sovietică.
De la apariţia ei în cadrul mişcării socialiste, Ziua Internaţională a Femeii a căpătat tot mai multă recunoaştere de la an la an, ajungând să fie sărbătorită în ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare deopotrivă.
1975 a fost declarat ,,Anul Internaţional al Femeii” de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).
Începând cu acest an, Ziua Internaţională a Femeilor a fost adoptată de multe dintre guvernele ţărilor, care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei.
Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa.
În prezent, Ziua Femeii, popularizată mai mult ca ,,Ziua Mamei” în perioada comunistă, este o sărbătoare oficială în Afganistan, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, China, Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritrea, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Madagascar, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam şi Zambia. Pe de altă parte, este sărbătorită, fără a fi o sărbătoare oficială, în ţări precum Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Letonia.
În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să dăruiască flori şi mici cadouri femeilor din viaţa lor - soţiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor şi colegelor. În România şi Bulgaria, se păstrează obiceiurile de dinainte de căderea comunismului, când de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii făceau cadouri mamelor, bunicilor, învăţătoarelor şi profesoarelor.
În România, Ziua Mamei a fost în schimb declarată sărbătoare publică începând din 2010 şi este sărbătorită în prima duminică a lunii mai. În ziua de 8 Martie se sărbătoreşte Femeia, bucuria vieţii noastre şi motivaţia de a trăi. Până în decembrie '89 se vorbea de ziua mamei, prilej cu care se organizau spectacole dedicate mamelor. După Revoluţia din 1989, noţiunea de ziua mamei este înlocuită cu ziua femeii.
Orice femeie aşteaptă cu nerăbdare ziua femeii, zi în care îşi doreşte să fie răsfăţată, atât de iubit, soţ, cât şi de copii, rude şi chiar colegi. Este ziua în care femeia este sau ar trebui să fie ridicată pe piedestalul unei regine, să primească flori în semn de respect şi mulţumire. Democraţia a făcut ca pretenţiile să crească. Şi de la flori s-a ajuns la cadouri cât mai costisitoare şi mai extravagante: bijuterii, parfumuri, excursii şi sejururi în străinătate, prin care bărbaţii încearcă să-şi exprime dragostea faţă de femeia din viaţa lor. Mai mult, emanciparea şi independenţa financiară a femeilor au impus ca „modă” de ziua femeii, participarea la spectacole de striptease masculin sau la „petreceri între fete”. Ceea ce mi se pare un pic ciudat este faptul că ziua femeii este sărbătorită numai între doamne, bărbaţii fiind excluşi. Totuşi, dacă ne gândim, numai alături de ei ne putem simţi femei şi deveni mame, într-un cuvant, ne împlinim menirea nostră pe acest pământ. Căci, ce poate fi mai înălţător decât să urmăreşti fiecare etapă a evoluţiei, să vezi cum viaţa se dezvoltă şi cum o mică părticică din tine devine propriul univers. Este un lucru extraordinar care te transformă şi te face să vezi numai lumină şi soare în jurul tău. După părerea mea, acesta este cel mai de preţ motiv pentru care ar trebui celebrată femeia, acest miracol şi mister despre care un mare gânditor francez spunea că este cea mai frumoasă jumătate a lumii.
Răspândiţi căldură şi iubire de ziua femeii şi nu uitaţi că iubirea înnobilează şi vă face viaţa mai frumoasă alaturi de cel lângă care vreţi să trăiţi.

Un mrţişor din partea mea tuturor femeilor din lume!



Georgeta
avatar
Georgeta Nedelcu

Numarul mesajelor : 90
Varsta : 70
Localizare : Dolj
Data de inscriere : 13/06/2009

http://frumusica.ning.com/profile/decenupotpostapoeziicaintruncl

Sus In jos

MARTISORUL-MARCEL LUTIC

Mesaj  Rodica Rodean la data de Lun Feb 28, 2011 1:31 pm

Obiceiul Mărţişorului intermediază, prin mijloace rituale, trecerea de la iarnă spre (primă)vară. El constă din câteva componente relaţionate între ele, fiecare având funcţii concrete ce conlucrau armonios pentru a se atinge condiţia rituală necesară trecerii unui important şi dificil prag temporal.


Până la mijlocul secolului al XX-lea, sărbătoarea cunoscută acum sub numele de Mărţişor era numită în uzul popular al satelor din Moldova mai frecvent Mart, dar şi Marte, păstrând apropierea fonetică de numele zeului roman Marte, de la care îşi trage numele şi luna martie. Perioada dintre 1 şi 9 (12) martie este cunoscută la români sub denumirea de Zilele Babei Dochia sau Zilele Babelor. Pe vremuri, unele dintre aceste zile erau „specializate”. Astfel, pe 1 martie se ţine Baba de primăvară sau Baba semănatului, pe 2 martie era Baba de vară sau Baba muncii de vară, în vreme ce ziua de 3 martie era consacrată prin tradiţie Babei de toamnă sau a culesului. Se credea că aşa cum vor fi cele trei zile aşa urmau să fie şi cele trei anotimpuri. Alteori, primele patru zile închipuiau toate cele patru anotimpuri.

Potrivit etnologilor, ziua de 1 martie avea valoare de omen, ca ziua de Crăciun şi ca cea de Anul Nou: „Când ajungeam la întâi mart se chema că asta-i Odochia, Baba Odochia. Dimineaţa ne sculam şî începem 12 lucruri, ca la Crăşiun” (informaţie de teren din Republica Moldova culeasă de Varvara Buzilă). Ziua Babei Dochia trebuia neapărat să fie ţinută, prin unele locuri numai torsul fiind permis. Prin alte părţi era strict interzisă şi această treabă de teama ca nu cumva „peste vară puii să se înece în treucă”. Unele femei credeau că fierbând bostan alb şi dându-l de pomană de sufletul Dochiei mai puteau munci şi altceva. Fetele mari care nu-şi doreau soacre rele se sileau din răsputeri să nu muncească deloc pe 1 martie. Oricum, motivaţia celor care nu lucrau în această zi era aceea că altfel Baba Dochia s-ar fi mâniat şi mai tare, scuturându-şi cojoacele vreme de nouă (sau 12) zile la rând!

O altă componentă importantă a zilei de 1 martie privea practicile de purificare. În Moldova, ca şi în întreg spaţiul românesc, împreună cu derularea acţiunilor rituale, oamenii recurgeau şi la puterea cuvântului. Obligatoriu, o anume frază era rostită în această zi pretutindeni. Despre ea amintea şi părintele Simion Florea Marian la sfârşitul veacului al XIX-lea: „Ca să nu te mănânce purecii, la 1 martie înfigi un cuţit în mijlocul pragului, spunând de trei ori: ‹‹Mart în casă, purecii afară!››”

In tradiţia românească mărţişorul apare format dintr-un fir, din două sau chiar din trei fire. Numărul diferit de fire nu este esenţial. Până şi un singur fir de lână, cu rol de mărţişor sau de simbol apotropaic, are deja în sine potenţa unui simbol. El repetă la scară mică ideea de funie, un motiv simbolic la care gândirea simbolică recurge mereu pentru că are o mare capacitate de a opera cu ajutorul instrumentarului simbolic şi are ca rol izolarea sacrului de profan. Firele răsucite ale mărţişorului reprezintă încercarea de a influenţa magic unitatea contrariilor calendaristice: lumină-întuneric, căldură-frig, iarnă-vară, fertilitate-sterilitate. Rostul lui era ca prin împletirea celor două fire, văzute ca forţe universale, să împace contradicţiile, asigurând bunul mers al lumii. Şnurul este un simbol străvechi al generării şi regenerării continue a vieţii.

Tradiţional, mărţişorul era dăruit mai ales copiilor şi fetelor. Există atestări, mai ales pentru zona Olteniei, care arată că mărţişorul era purtat numai de către fetele mari, care, foarte interesant, îl purtau ascuns în sân. Se pare că pe vremuri, în mai toate zonele ţării, mărţişorul a fost purtat şi de către flăcăi (pus de către fetele mari; însă, mai întotdeauna, schimbul era reciproc), bărbaţi şi femei măritate, ba chiar şi de către bătrâni şi bătrâne.

În ultimele secole, mărţişorul a fost purtat de fetele mari şi nevestele tinere pentru a fi sănătoase şi curate ca argintul, albe şi rumene ca florile şi pentru a nu le pârli Soarele de primăvară, crezându-se că „Cine poartă mărţi­şoare, / Nu mai e pârlit de soare!” Însă, altădată, mărţi­şorul era pus în locuri sensibile ale corpului, la băieţi acestea fiind încheieturile mâinilor şi ale picioarelor, iar la fetiţe şi la fetele mari în special gâtul. Flăcăii îl purtau la căciulă sau la pălărie, iar bătrânii la haină sau la mână.

La copii, obiceiul cerea ca mărţişorul să fie pus de către mame înainte de răsăritul soarelui sau măcar o dată cu înroşirea lui. Până la cel de-al doilea război mondial, la 1 martie, toţi copiii, când ieşeau prima dată afară, trebuiau să poarte mărţişoare: „Mărţişorii îi făceau de cu seară şi-i puneau până la răsăritul soarelui la gât şi la mâni”; „La Întâi Mart de dimineaţă tare, până a ieşi soarele, răsuşei două aţe, una roşie şi alta albă, apoi legai un şnur de aista la gât şi la amândouă mâinile. Erai legat în trei locuri” (informaţii din Basarabia; culegător: V. Buzilă). În unele zone ale ţării, mărţişorul nu se punea la 1 martie, ci atunci când apărea pe bolta cerească Craiul Nou (luna nouă).

Originea acestei sărbători ar fi, după unii etnologi, romană, iar după alţii traco-dacă. Întâlnită numai în sud-estul Europei şi în Italia, sărbătoarea are ca punct de plecare străvechi practici rituale, făcând parte dintr-un scenariu amplu şi complex care urmărea înnoirea anului primăvara, la naşterea şi moartea simbolică a Babei Dochia, întruchipare a Marii Zeiţe a Pământului.

Sărbătoarea Mărţişorului este un exemplu aparte de vivacitate culturală a unui simbol obiectivat. Şi-a păstrat esenţa sa ca formă, a rămas un obiect confecţionat din două fire, preponderent în alb şi roşu, chiar dacă i-au fost adăugate elemente complementare. Chiar dacă rosturile vechi de apărare au fost marginalizate s-au păstrat funcţiile lui în socializarea copiilor şi în sporirea comunicării sociale. Comparând informaţiile venite din registrul tradiţiei cu practicile contemporane, se observă tendinţa de a-i reduce funcţiile doar la prima zi din luna martie şi la forţate rosturi estetice. Repunerea mărţişorului în albia tradiţiei ar putea să aibă loc într-un context mai general, context în care oameni şi instituţii responsabili(e) şi-ar dori temeinic să reconsidere, cu ştiinţă curată şi bune intenţii, bogatul nostru bagaj de credinţe şi superstiţii.

Asemenea înaintaşilor noştri de acum 100 de ani, mulţi dintre noi nu mai ştim de ce se confecţionează mărţişoarele sau de ce se păstrează cu încăpăţânare firul împletit în două sau trei „colori”. Desigur, nici nu mai bănuim semnificaţiile culorilor, iar dacă cineva ne-ar spune că, de fapt, roşul e ... negru, l-am privi pe respectivul cu mirare. Aşadar, să încercăm să descifrăm, cu ochii şi sufletul strămoşilor, sensurile mai profunde ce se ascund în albul, negrul, albastrul şi roşul mărţişoa­relor de altădată şi de acum. Insistăm asupra cromaticii mărţişo­rului deoarece, potri­vit pictorului W. Kandinsky, pro­blema culorilor depăşeşte cu mult domeniul esteticului.


Etnograf Marcel Lutic (AFR Iasi)
Preşedinte al Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova
avatar
Rodica Rodean

Numarul mesajelor : 548
Varsta : 64
Localizare : IASI
Data de inscriere : 01/06/2009

Sus In jos

Re: MARTISORUL

Mesaj  Rodica Rodean la data de Lun Feb 28, 2011 1:14 pm


avatar
Rodica Rodean

Numarul mesajelor : 548
Varsta : 64
Localizare : IASI
Data de inscriere : 01/06/2009

Sus In jos

1 martie

Mesaj  Anca Acatrinei la data de Lun Feb 28, 2011 12:36 pm

Va doresc tuturor primaveri magice cu multa caldura si iubire in sufletele voastre.
avatar
Anca Acatrinei

Numarul mesajelor : 76
Varsta : 40
Localizare : Iasi
Data de inscriere : 19/06/2010

Sus In jos

MARTISORUL

Mesaj  Rodica Rodean la data de Dum Feb 28, 2010 12:38 pm



Mărţişorul este un mic obiect de podoabă legat de un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu, care apare în tradiţia românilor şi a unor populaţii învecinate. Femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii.

Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul

Mituri ale Mărţişorului

Voinicul care a eliberat Soarele

Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.

Lupta Primăverii cu Iarna

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.

Istoric

Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele reprezentau nişte pietricele vopsite în alb şi roşu care erau purtate la gât. Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă albă-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului.
Fetele adolescente purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea primilor cocori şi înflorirea arborilor. La acel moment, fetele îşi scoteau mărţişorul şi-l atârnau de creanga unui copac sau altul, iar moneda o dădeau pe caş.[6] Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.

În prezent

În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare.

În Republica Moldova, în fiecare an are loc festivalul muzical „Mărţişor”, care începe pe data de 1 martie şi durează până la 10 martie.

În unele judeţe ale României, mărţişorul este purtat doar primele două săptămâni. În localităţile transilvănene mărţişoarele sunt atârnate de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se poate de speriat duhurile rele. În judeţul Bihor de crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe
1 martie, vor deveni mai frumoşi şi mai sănătoşi. În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru ca să fie iubite. În Dobrogea mărţişoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare şi înaripată.

Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria unde se cheamă Marteniţa (Мартеница), Macedonia, Albania.
avatar
Rodica Rodean

Numarul mesajelor : 548
Varsta : 64
Localizare : IASI
Data de inscriere : 01/06/2009

Sus In jos

Re: MARTISORUL

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum