Ultimele subiecte
» „Flori de piatră-Bijoux" albumul II-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Sam Oct 13, 2018 11:50 pm Scris de Didina Sava

» Mihaela Moşneanu
Vin Feb 23, 2018 8:30 am Scris de Mihaela Moşneanu

» Decorațiuni din fetru
Mier Dec 27, 2017 3:19 am Scris de Didina Sava

» „Flori de piatră-Bijoux" albumul I-bijuterii artizanale marca Didina Sava
Lun Mar 13, 2017 5:15 am Scris de Didina Sava

» Heraclidul Alb roman semi-SF
Lun Iul 11, 2016 1:43 pm Scris de Varganici Costica

» Singurătăţile noastre-Titi Nechita
Sam Mar 19, 2016 2:03 am Scris de tyk

» Gustări şi aperitive
Lun Feb 01, 2016 8:59 am Scris de Didina Sava

» Dorina Neculce
Sam Mar 14, 2015 3:42 pm Scris de Dorina Ciocan

» Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...
Dum Noi 30, 2014 11:46 am Scris de Mihai LEONTE

Facebook





Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Site-uri preferate
Retete culinare
Reţele de socializare
Parteneri
forum gratuit

Poemele mele-Violetta Petre

Pagina 2 din 4 Înapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul

In jos

02022010

Mesaj 

Poemele mele-Violetta Petre








Cascada mea de lacrimi, alunecă timid
Spre-adâncuri mişcătoare prin porţi ce se închid
Surăsului cel viu din inima prea plină
De-atata amăgire şi de prea multă vină...

Sparg lacăte- ncuiate-n rugină şi-aşteptare
Surăsul să pătrundă prin uşa cea mai mare
Să râd şi iar să râd să mă întorc la mine
Cu taina bucuriei să fug de lângă tine...

Şi să o străng în braţe cu ea să mă gătesc
S-alerg prin primăvara violetelor ce cresc
Aşa cum mă ştiam cu rîsul în priviri.
De-atata bucurie şi fără alte vini...

avatar
Violetta Petre
moderator bloguri

Numarul mesajelor : 206
Varsta : 65
Localizare : Constanta
Data de inscriere : 16/09/2009

Sus In jos

Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

Poemele mele-Violetta Petre :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 07, 2010 2:34 am  Violetta Petre

Suferinţă şi durere

“Suferinţa este acea stare a minţii care apare din trebuinţa emoţională de a ocoli durerea.” ( citat din Romanul ''La început a fost focul'' de Daan Perez) tradus de Ioana B. Carp.Iată ce ne spune dumneaei:

''Durerea, fie trupească, fie sufletească, nu ucide. Şi nu înnebuneşte. ( Suferinţa-nnebuneşte. Da… Ce simplu… ) Propria mea frică de durere mă poate ucide sau mă poate face să-mi pierd minţile. Durerea mea nu mă va ucide şi nici nu mă va înnebuni vreodată; durerea mea mă ajuta să mă echilibrez şi/ sau să mă maturizez dacă o decodez bine. ( Pur şi simplu ca pe un semnal de dezechilibru. ) Durerea nu înnebuneşte.''

Durerea fizică o anihilezi cu un analgezic mai puternic sau mai slab în funcţie de durere...doare, dar trece...mai revine, dar trece iar...
Suferinţa întrece orice măsură! Trebuie să te droghezi ca să nu mai simţi...nu cu droguri...cu antidepresive, să fii ajutată să treci peste...sufletul este greu de vindecat...uneori, imposibil...

Suferinţă şi durere

În toamna asta-n care nu mai vreau
Să plec spre nori în care să m-ascund
Şi nici din ploi, lacrima să mai dau
Eu am aflat un adevăr rotund...

Nimic din zborul meu nu va mai şti
Păgâna ură ce mi-a stat la pândă
Cu frunze galbene o voi învălui
Cu Vers hrăni-voi gura ei flămîndă...

Nu voi avea nici milă, nici căinţă
Când Versul meu o va lovi tăios
Plecându-se de-atâta suferinţă
Eu voi privi spre cer şi nu în jos...

Iar toamna mă va ajuta să o alung
Cu vânt şi ploi şi frig şi nesperanţă
Blestemele din buzunarul ei nu mai ajung
Să scuipe-njurături din gura-i hoaţă...

În suferinţă se va zbate şi calvar
Să vadă ce a semănat printre destine
De existenţa ei n-oi mai avea habar
O voi primi, de-o reveni, doar cu iubire...
Vio Petre, azi, 07.oct.2010

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Oct 07, 2010 1:24 am  Violetta Petre

Mulţumesc de semn!
Am să ţin minte metafora asta...''ca un ofat în biserică''...
Mi-a mângâiat sufletul!Avea atâta nevoie de mângâiere!
Şi tu mi-ai auzit lacrima!
Cu drag, VioDor

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 06, 2010 6:01 am  liviu miron

Semn de trecere Vio şi multumiri pt lecturarea gandurilor mele. Te citesc mereu cu drag, fiindca versul tau curge lin ca un oftat în biserica.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Oct 06, 2010 5:02 am  Violetta Petre

Mulţumesc frumos,prieteni dragi de vizită şi citire!
Să ştii , Ovidiu, că şi eu am momente când scriu în ''răspăr''...scriu şi poeme patriotice şi epigrame şi poeme religioase şi poezii pentru copii, dar acum e toamnă...şi eu , toamna plâng cu ploile ei...
O zi cu soare în suflet!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 05, 2010 10:09 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Sunteţi foarte melancolică.. Verbul acela.."urlă"..raportat la "desfrunzitele iubiri"..m-a întristat un pic. Şi eu sunt melancolic din fire. Însă uneori am momente de euforie în care scriu în "răspăr". Am compus o urătură pe 1 ianuarie, anul acesta. Am să v-o postez aici şi cred că vă veţi mira de ea, având în vedere celelalte ale mele de pe forum. O zi minunată! bounce

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 05, 2010 9:19 pm  alina stasiuc

Poemul tau, romanta trista indemnatoare la melancolie. flower

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 05, 2010 1:22 pm  Violetta Petre

Astăzi te scriu iar cu penel de toamnă
Printre tăcute armonii uitate-n gări
Unde potop de lacrimi iaraşi toarnă
Când trenul vieţii-aleargă pe cărări

Pe unde urlă desfrunzitele iubiri
De vântul coborât prin constelaţii
Se calcă în picioare trandafiri
Dezvăluind blesteme, incantaţii...

Şi eu mă tot frământ de ce şi cum
Numai în toamne îmi aduc aminte
De trenul ce-am pierdut demult...şi-acum
Mă mângăie un dor de necuvinte...

Astăzi încui cu lacăte Cuvântul
În neagra mea tăcere mă cufund
Doar şoapte o să împletască vântul
Dar şi pe ele am să le ascund...

Aşa ...să nu vă mai împiedicaţi
De pasul meu, de vorba mea străină
Ca fiarele înfometate-adulmecaţi
Urmele vinovaţilor fără de vină...

Astăzi te scriu iar cu cerneală gri
Dar , oare-am folosit altă cerneală?
Poemul meu cu răzvrătiri târzii,
Poate-am să-ţi cer vreodată socoteală
!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 05, 2010 1:14 am  Marioara Visan

Subscriu la ce scrie Raul, frumos ai scris Violeta si fericita esti ca ai ajuns in asa locuri binecuvantate de Dumnezeu

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 04, 2010 9:34 pm  Ovidiu Raul Vasiliu

Eu nu cred ca sunteti prea trista ca sa spuneti "La revedere", ci prea tanara! Daca nu am sti ca exista locul acela mirific de care ziceti, nu am mai avea la ce sa speram. Noi mereu cautam locul acela si satisfactia consta in a-l cauta, nu in a-l gasi. Mi-a ramas in minte un citat din Dostoievski ("Idiotul"): "Fii sigur ca nu cand a descoperit America, ci cand a fost pe punctul de a o descoperi, a fost fericit Columb!" O zi super-frumoasa! Smile

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 04, 2010 12:53 pm  Violetta Petre

Cuibul cu linişte

Păşeam cu grijă pe treptele înguste, într-un labirint îngemănat cu labirintul gândurilor mele...
Valurile mării ajungeau cu şoaptele până la mine, pe aleile ascunse în pădurea în care , pe după un copac sau altul mai intuiam o urmă a reginei Maria...
Cuibul liniştii, colţul de Rai mi se dezvăluia cu totala-i magie şi frumuseţe...nimic nu era nelalocul lui...o perfecţiune cum numai natura poate să aibă...
Liniştea era atât de profundă, încât am început să plâng uşor...starea de euforie mă copleşea...am îngenunchiat şi m-am rugat copacilor şi umbrei lor binefăcătoare să îmi dea puţin din tăcerea şi înţelepciunea lor...frunzele au început să foşnească şi un murmur de izvoare mi-a atras atenţia pierdută pe cărările dragostei de frumos care se împrăştia peste tot fără vreo regulă anume...
Erau multe...izvorau de nu ştiu unde şi curgeau , formând cascade de cleştar...dacă urmăreai cu privirea alunecarea lor, te lipeai uşor de fluxul cu irizaţii de argint viu...
Un tărâm de basm , în care izvoarele vorbeau, îmi şopteau cu blândeţe că iubirea există aici, în locul acesta mirific ...iubirea pură, fără de păcat, iubirea pentru Creaţie...
Iubiţi-L pe Dumnezeu!
El nu trădează, nu jigneşte, nu urăşte şi nu loveşte pe la spate...
Eu L-am întâlnit la Balcic, ieri, pe Domeniul regal din Bulgaria, al reginei Maria...

Liniştea şi iubirea să vă fie daruri de început de săptămână de la mine...mi-am încărcat sufletul acolo, pentru a dărui şi celor dragi o picătură din toamna de vis de dincolo de închipuire...
Cu iubire, pentru voi, prietenii mei!
VioDor

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 02, 2010 9:17 am  Violetta Petre

Mi-e dor de repaos!



''Din haos Doamne-am apărut, Şi m-aş întoarce-n haos, Şi din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos”M. Eminescu...

Un adăpost în Dumnezeu să îţi găseşti
Şi-n Creatura Lui să nu crezi niciodată
De cel linguşitor mereu să te fereşti
Că-n sufletu-i există doar viaţă ca o pradă

Urlă de-i lună plină şi ielele jelesc
Repaosul pierdut în jalnice blesteme
Nu te încrede-n om, precum ar fi firesc
De lovitura pe la spate tu te teme!

Aşa ne-ndeamnă Cel de Sus în Carte
E scris la mijloc între alte-nvăţături:
De cel de lângă noi să stăm departe
Şi să nu plângem azi la uşa nimănui...

Doar El să ne cunoască , pe El să Îl iubim
La uşa Lui să batem şi păsurile toate
Doar El să ni le ştie, cu El să împărţim
Şi supărări şi lipsuri şi dor de libertate...

Ai chef să plângi , te du-n lăcaşul liniştit
Şi odihneşte-ţi gându-n repaosul astral
Acolo unde El , Cuvântu-i zămislit
Şi încă plâng poeme ca salcia la mal...

Mi-e sete de repaos, nu vreau să mă mai ştiu
În zbuciumul lăuntric...Îmi caut doar tăcerea
Să îmi mai dau o şansă, deja e prea târziu
În haos nu mai pot să îmi îngrop durerea...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Oct 02, 2010 9:16 am  Violetta Petre

Mulţumesc frumos, Mara şi Alina pentru trecere şi citire!
Da, trist!...starea mea naturală...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 30, 2010 10:30 pm  alina stasiuc

frumos si trist...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 30, 2010 11:41 am  Marioara Visan

frumos, frumos, frumos.....frumos.!!!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 30, 2010 2:46 am  Violetta Petre

Prea tristă, să spun...''La revedere!''


Un ciot de buturugă uitat în taina nopţii
De care mă împiedic chiar eu, fără să ştiu
Că ciotul nedorit sunt eu în calea sorţii
Şi pentru mine toamna venit-a prea târziu...

Când toamne mă sărută şi-mi dau un adăpost
M-ascund de toată ura şi neiubirea ta
Nimic din ce-am visat nu prea mai are rost
Mi-ai luat speranţe , vise ...curând le voi uita...

Te vei simţi mai bine! Mi-ai spus nepăsător
În timp... şi vise trec, iar rănile se-nchid
Ce simplu mă arunci spre dincolo de nor
Cu zâmbetul albastru ce mi-a zâmbit perfid.

Eu voi pleca în toamna nefericirii mele
Acolo m-am născut şi voi muri sub ploi
De lacrimi răsărite-n nemuritoare stele
Şi voi ucide foamea de dragostea din noi...

Tu pleacă în Grădina din primăvara ta
Acolo toamna tristă e amintire doar
M-oi îngropa degrabă sub cea din urmă stea
Şi ce-ai pierdut, nicicând nu vei avea habar...

Şi plânge-mă cu stihuri, Cuvântul să mi-l pui
Inel de cununie sub vise-mbătrânite
O lacrimă şi-o rugă să-mi stea la căpătâi
Şi lumânări să ardă în umbre nepoftite...

Şi-apoi să mă tot strigi în neantul nemilos
Să răscoleşti pământul, de dor să te topeşti
Şi pe al meu mormânt să scrii cât de frumos
E Visul ce-ai pierdut...de dor să-mbătrâneş
ti!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 30, 2010 2:44 am  Violetta Petre

Mulţumesc, Liviu pentru trecere şi citire!
Mara, ce frumos te-am ispitit! Spun versurile în catrenul tău-răspuns! Te sărut cu drag!
Alina, nimeni de aici nu este mic şi neînsemnat! Fiecare dintre noi are valoarea lui...iar tu , slavă Domnului!... scrii divin!
Şi ca dovadă că nu eşti neînsemnată, iată, că ai sesizat esenţa poemelor mele!
Da, am mulţi cititori tăcuţi şi netăcuţi...fără ei nu sunt nimic!
Te îmbrăţişez cu prietenie şi drag!
Vă mulţumesc că aţi trecut uşa pragului meu! Eu sunt mereu aici cu sufletul, alături de voi, oameni cu suflete alese!
Vă iube
sc!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 30, 2010 12:26 am  alina stasiuc

Doamna violeta,
poate ca nici eu n-as fi lasat nici un semn de trecere, dar asta numai din timiditate nicidecum pentru ca nu mi-ar fi placut poemele dumneavoastra.Ma simt prea mica si neinsemnata ,de prea multe ori pentru a-mi da cu parerea.Versurile dumneavoastra au o sensibilitate aparte si o muzicalitate pe care putina lume o stapaneste.Sunt sigura ca aveti multi cititori tacuti.Cu admiratie!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 29, 2010 10:15 pm  Marioara Visan

Ma ispitesti sa te citesc
ma ispitesti sa-ti multumesc
ma ispitesti sa-mi fie dor
ma ispitesti,floare a florilor.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 29, 2010 8:11 pm  liviu miron

plin de culoare ca o padure ce s-a intomnat.
Zi buna!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 29, 2010 12:05 pm  Violetta Petre

Mă ispitesc


Mă ispitesc aleile cu toamnă
Să mă aplec ca frunzele în vânt
Să îţi sărut melancolia, Doamnă
Şi să te scriu în versuri şi cuvânt...

Mă ispiteşte zborul de cocori
Spre alte ţărmuri, călători în timp
Şi mă gătesc la răsărit cu nori
Perdea de ploi din noul anotimp...

Mă ispitesc pădurile ce plâng
Că-şi pierd veşmântul verde-n asfinţit
Şi totuşi e atâta frumuseţe-n crâng
Iar dorurile ne trezesc la răsărit...

Mă ispiteşte dorul de romanţă
Şoptită pe-nserat cînd stele mor
Şi-n toamnă e atata dezolanţă
Că toate amintirile ne dor...

Mă ispiteşti cu paşii către tine
De dincolo de mare, către munţi
Ne vom iubi în nopţile senine
În toamne cu melancoliile pe frunţi...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 29, 2010 12:03 pm  Violetta Petre

Rămas bun

Te răsfoiesc prin ploi şi frunze ruginii
Şi îţi adun tristeţea din crengile pustii
Mi-e cerul tău albastru adânc , de nepătruns
Acolo , între stele iubirea mi-am ascuns...

Aleile sunt goale şi frunze-n vânt dansând
Acoperă iubirea şi lacrime şi gînd
Îngheţul mă aşteaptă pândind de după nori
Să mi te fure iar, pierdut de-atâtea ori

În toamna asta nouă, pictând dezamăgiri
Melancolii, tristeţi şi lacrimi în priviri
Eu voi pleca de tot spre lumi imaginare
Acolo nebunia din ura ta nu doare...

Azi, dependenţa mea de drogul ce mi-ai fost
Printre păduri în toamnă chiar nu mai are rost
E toamna mai frumoasă, fără otrava ta
Ai vrut să mă omori, dar nu e treaba ta

Soarta să-mi hotărăşti ...eu voi pluti şi azi
Prin visele albastre cu cetină şi brazi
Pe tine , toamnă dragă te pot îmbrăţişa
Fără să-mi fie teamă de veşnicia ta...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Sept 20, 2010 9:00 am  Violetta Petre

Dragii mei , vă mulţumesc din sufletul meu excesiv de sensibil , pentru frumuseţea cuvântului lăsat mărturie a trecerii voastre pe la mine...
Vă iubesc şi vă admir pe fiecare pentru ceea ce are...dar mai ales pentru prietenia şi căldura sufletului vostru...
Da, Raul! Sunt melancolică, mai ales că mă pictez în fiece dimineaţă cu încă un pic de ruginiu...
Ţie, Sorin nu am ce să îţi iert...eşti talentat până la Dumnezeu, dar eşti f. tânăr...şi tinereţea ta îmi face bine...aşa sunt tinerii...câteodată! Am fost şi eu ca tine şi ştiu...
Marioara, tu înţelegi şi simţi ca mine, mai ales că treci printr-o perioadă mai specială, plină de durere şi amintiri...
Iar tu, Rodica , ştiu că mă iubeşti şi îmi admiri versurile...

Vă mulţumesc , încă o dată tuturor şi vă îmbrăţişez cu braţele toamnei pline de rod!
Cu drag, VioDor

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Sept 20, 2010 3:49 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Buna sa va fie inima! Sunteti foarte melancolica si pulseaza in versurile dv un usor pesimism..de fapt nu exista poezie profunda fara o doza de pesimism.. Aveti o deosebita sensibilitate! Smile

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Sept 20, 2010 3:19 am  Costea Sorin Iulian

Superb! Armonioase si minunate poeme!
M-ati iertat, no? (de fapt ati iertat a 3-a personalitate nu?)
:?:

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Sept 20, 2010 12:26 am  Marioara Visan

Acolo încă,iasomia înfloreşte
Şi macii au culoarea răstignirii noastre...

Superb Violeta, mereu iubirea adevarata va avea mirosul iasomiei, finetea macului si durerea rastignirii noastre, superbe versuri.

Ultima editare efectuata de catre Marioara Visan in Lun Sept 20, 2010 9:58 am, editata de 1 ori

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 19, 2010 1:56 pm  Rodica Rodean

Minunat poem Violetta flower

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Dum Sept 19, 2010 1:37 pm  Violetta Petre

Poem dedicat prietenului meu drag, Bunget Marin, cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere pe 21 septembrie...

Scriitorul adevărat este un om singur. Şi, pe măsură ce creşte în ochii celorlalţi, se cufundă tot mai mult în singurătate. Iar dacă este suficient de bun, în fiecare zi e nevoit să se confrunte cu eternitatea sau cu absenţa ei (Ernest Hemingway)

Mă-ntrebi de câmpul de-altădată?
De mai sunt maci şi flori de iasomie?
Eu ţi-aş răspunde de-aş putea , îndată
Dar bate vântul tare prin pustie...

Şi umbra nu mai pleacă de pe-aici
Şi-a instalat un cort de veşnicie
Chiar un descântec de ai şti să zici
Nu mai miroase-acum a iasomie...

Izvoare nu mai cântă sus în munţi
Tăcerea le-a adus melancolia
Şi printre frunze plâng copaci cărunţi
A adormit în toamne ciocârlia...

Privighetoarea şi-a pierdut sonorul
E linişte de moarte-n dimineţi
Pe ici , pe colo mai aleargă dorul
Prinzându-şi lacrima între scaieţi...

Îmi place să fiu singură în toamne
Cu liniştea ce-mi cântă rugăciune
Bat clopote şi glasul lor adoarme
Tristeţea , lacrimă de-nchinăciune...

Şi-mi pleacă visul spre iubiri, fireşte
Spre ochiul magic de sclipiri albastre
Acolo încă,iasomia înfloreşte
Şi macii au culoarea răstignirii noastre...

La mulţi ani!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Sept 18, 2010 10:37 pm  Mihai LEONTE

Iubirile nu au toamne,
Niciodată nu îmbătrânesc,
Precum frumoase doamne,
Care în iubire întineresc.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Sept 18, 2010 1:49 pm  Violetta Petre

Toamna iubirilor

Mi-e toamna mai frumoasă ca o zână
Cu galbenul ce-adânc pictează frunze
Cu răsăritul şi apusul ei de lună
Şi cu sărutul ploilor confuze...

În toamna asta îmi ascund iubirea
Sub frunze ce le-adun de prin furtuni
Trimite-mi, când ai timp, nemărginirea
Iubiriii tale-n toamna cu minuni ...

Andante melancolic ce vibrează
Pentr-un adaggio în iarna firii tale
Şi totuşi pentru mine nu contează
Decât iubirile-ţi duminicale...

Mi-e toamna mai fecundă-n armonii
De curcubee ce răstoarnă ploi
În toamna asta te aştept să vii
Să ne gustăm aromele din noi...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Sept 18, 2010 9:34 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Ciudat..cand am vizitat adineaori blogul dv mi-a aparut o postare mai veche de-a dv ca fiind ultima, aceea cu "sutul in fund"..la care v-a raspuns, se pare, d-na Rodica. Mie mi-a aparut ca fiind ultima dv postare si ce am scris mai sus e raspunsul la acea postare a dv..se pare ca a fost o eroare de la server, nu stiu. Scuze!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Sam Sept 18, 2010 9:26 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Saru' mana! Eu va multumesc pt comentariu. M-a bucurat mult vizita dv pe blog..scuze ca va multumesc cu intarziere, dar de'..fiecare avem treburi peste zi si scriem cum putem. Eu astazi nu am intrat pe net pana acum. Nu trebuie sa va considerati marginalizata, nu cred ca cineva are vreo astfel de intentie fata de dv..dar toti avem ocupatiile de peste zi si fiecare posteaza comentarii cand poate. Stiti ca este cantecul acela.."You'll never walk alone".. Un weekend minunat in continuare! Very Happy

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Sept 17, 2010 6:36 am  Marioara Visan

Vezi tu iubita mea? si eu am scris o poezie despre moartea cuiva drag, si am scris si un disperat " acum chiar am nevoie sa-mi cititi durerea", dar e un strigat surd, nimeni nu vrea sa deschida pagina sufletului meu, aici pe forum, cu toate acestea eu voi continua sa postez, e ciudat am scris amandoua in aceasi zi despre moartea cuiva drag.Dumnezeu sa-l odihneasca pe tatal tau dar si pe cei 2 ochi albastri care au insemnat toata tineretea mea, cu drag Mara.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Sept 17, 2010 4:24 am  Violetta Petre

Aşa este, Raul!
Ai înţeles perfect că ceea ce rămâne este numai iubirea din gând...
Sunt mândră că m-ai citit şi că ţi-au mai şi plăcut!
Cu aceeaşi admiraţie şi prietenie, VioDor

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Sept 17, 2010 4:19 am  Violetta Petre

Gânduri nerostite...


Bate vântul în pustie, toamnele mă veştejesc
Lacrima să plâng mă-mbie ...şi pe tata să jelesc
Nu-mi ajunge nici durerea şi nici dorul ucigaş
Moartea mi-a adus în casă suflul rece..Şi ce laş

A luat cu el căldura trupului gemând a jale
Of, ce tare doare moartea ce mă duce-ntre hotare
Dintr-un loc uitat de veci, unde n-aş fi vrut acum
Chiar să plec de lângă voi...m-aş opri un pic pe drum

Să mai văd cum se găteşte toamna asta minunată
Să încerc să-mi cer iertare pentru ce-am făcut odată
Că mi-am supărat nevasta şi copila mea cea bună
Ce încearcă-acum din moarte către viaţă să m-adune

Astea-s gândurile mele..voi pleca cu ele-n noapte
Veşnică ce se strecoară...Nu mai pot vorbi, doar şoapte
Ies firave de pe buze şi cuvinte nu mai leagă
Să nu mă jeliţi copii şi nici tu nevastă dragă

Eu vă las, deşi n-aş vrea, ştiţi cât, viaţa o iubesc
Vine Domnul către mine, de-ntuneric mă feresc
Eu mă plec umil în faţa-i de păcate să mă spăl
Şi mă simt atat de bine deşi trupul mi-este gol...

Nu mă doare , nu mă bucur...este linişte totală
Iarba-i verde, pomii-n floare, deplasarea mi-e domoală
Mă îndrept spre masa-ntinsă ce cu aburi mă îmbie
Ai făcut sarmale-Anica şi-ai găsit şi apa vie

Cozonacul aburind , din cuptor acum l-ai scos
Ce-ai făcut aşa de multe, eu doar pot să le miros
Trupul meu schilod de boală, nu mai este cum a fost
Cred că ani am 33...şi aici se ţine post

Ne uităm şi-adulmecăm mirosuri de noi ştiute
Unii au o masă mică, alţii au mese mai multe
Vreau să-ţi spun ceva , Anică! Nu mai cheltui atât!
Ştiu ce este pe acasă, că iei bani cu împrumut

Ca să-mi faci mie pomană, să nu râdă lumea-n sat
Dar pe urmă nu-ţi dă lumea, doar se umple de pacat
Te ajută şi copiii, vremurile însă-s grele
Că îţi trebuie de toate ...cafea şi ţigări, surcele...

Patru ani tot mi-ai făcut şi pomeni şi parastase
Pentru tata, pentru mama şi Lucica şi Gherase
Suntem toţi aici în umbra norilor din lumea nouă
Sufletele ne-au plecat..peste noi linişte plouă...
...

scrisă acum , orele 14.00 , 17.09.2010, cu gândul la mormântul tatălui meu, unde , mîine la parastasul de 4 ani de la trecerea în nefiinţă, i-o voi citi

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Vin Sept 17, 2010 2:47 am  Ovidiu Raul Vasiliu

Super!..Un astfel de destin, cum este al dumneavoastra, nu moare, ci intra in vesnicie..Coasa poate reteza un trup, dar iubirea nu sta intr-o carcasa de oase, ci imbratiseaza tot Universul. cheers Smile

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 16, 2010 1:43 pm  Violetta Petre

Meditaţie...

Acolo unde luna sărută-ncet pământul
Îmi odihnesc iubirea şi-mi plânge-n palme gândul
Îl las să zboare liber pe lângă pescăruşi
Că , iar încarcerat dormi-va după uşi

Nu le mai pot deschide, e ultima lui seară
În care steaua-albastră mai poate să răsară
Şi-astrale căi în noapte i se deschid perfid
Iar gîndul se-nfioară, înaintând timid...

În zborul lui eu umbra -mi insinuez abil
Printre quasari , comete în mersul lor debil
Şi urc pe scara albă la casa cu porunci
Unde mă prinzi şi-n mine cu-njurături arunci

Ce cauţi după mine cu coasa în spinare?
Înjurătura ta mă-neacă şi mă doare
E gândul meu...pe el nu îl poţi amăgi
Şi nici de coasa ta , el nu poate muri...

Aşa că du-te-acasă , un cuib de ai şi tu
Iar gândul meu îl lasă....şi umbra-ţi spune ''nu''
Eu am ieşit din lume gândul să-mi odihnesc
Pe-un val de mare-albastră cum este şi firesc...

Aici , unde sărutul dintre Pământ şi Cer
Păstrează dor şi doare prezentul efemer
Te-abandonez gândire, că-ţi va fi mult mai bine
Eu am să plec spre locul în care mor destine...

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 16, 2010 12:02 pm  Violetta Petre

Rapsodie în violet.


Aşteaptă-mă, iubite, în toamna violet
Eu m-oi privi-n oglindă şi voi clipi cochet
Din genele pe care lacrima le adapă
Un scâncet de iubire serafic mă dezgroapă...

Să nu-mi aduci cu tine zadarnice uitări
Vreau să trăiesc prezent pictată cu mirări
Din frunza ruginită, să îmi aşterni un pat
Eu violetul toamnei sub noi l-am aşezat

Să nu uităm de clipe , să le-adunăm din timp
Să nu te pierzi în vraja tăcerii din Olimp
Să te întorci cu ele la căpătâi să-mi pui
Şi visul şi-amintirea sărutului dintâi

Se-apleacă toamna noastră din violetul zbor
Ne-mbracă şi durerea şi lacrima de dor
Uita-vom şi de lume şi ne vom pierde-n vise
În violete dansuri în cartea vieţii scrise...

scrisă acum, joi, 15.09.2010...orele 12.00

VioDor

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 16, 2010 11:58 am  Violetta Petre

Viaţa ca o scenă



Privesc în adâncimea oglinzii transparente
A geamului , la masa unde tăcut m-ascund
E viaţa cu tumultul trăirilor frecvente
Pe scena unde -actorii se rătăcesc profund

În fericirea care din ochi prin geam îmi strigă
O fată-ndrăgostită, iubitul aşteptând
Iubirea... ce frumoasă-i pe frunza de ferigă
Când un inel ne leagă în inimă şi gând

În frumuseţea care se trece , dar încântă
Un ochi prea plictisit de adormite umbre
Ea trece maiestoasă printre strigări de nuntă
Şi-aduce chiar un zâmbet în răstigniri prea sumbre...

În ne-mpliniri şi hăuri în care se scufundă
Un optimism prea slab ce nu rezistă-n timp
Nerezonând pe-aceeaşi lungime de secundă
Fugind de noi eşecuri într-un alt anotimp...

În zâmbetul din floarea crescută la fereastră
Cu grijje şi durere , nopţi albe , lacrimi vii
Dar este floarea scumpă de prin grădina noastră
Cântă privighetori cu glasuri de copii...

Actori grăbiţi pe scena -mbrăcată-n replici noi
Păstrate-ntr-un spectacol ,...eu notele le scriu
E viaţa ce ne scrie o replică în doi
Dar în final rămânem tot singuri...Şi-i târziu

De-aici de la fereastră s-o iau de la-nceput
Predau ştafeta vieţii şi-a noului în doi
Doar tinereţii...Eu, erou de teatru mut
Zâmbesc după cortină ..şi gânduri curg şuvoi...

scrisă acum 16.09.2010, la orele 14.00

VioDor

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 15, 2010 2:37 pm  Violetta Petre

Mulţumesc frumos pentru vizită şi citire!
Da, sună mai frumos cum spui tu ! Numai că nu găsesc în prima strofă''chemări mai vechi''...Voi modifica pentru că îmi place ...
Mă bucur tare mult că ai lăsat semnele trecerii tale pe aici ! Te mai aştept! Chiar daca nu sunt acasă...vezi că uşa e deschisă, cafeaua este pe masă, cornurile abia le-am scos din cuptor, iar florile le-am cules dintr-o grădină părăsită...
Noapte bună! Very Happy

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 15, 2010 10:20 am  liviu miron

Chemari fara ecou, vise in care pot sa-si faca loc minciuni, dorinta de a retrai o secunda alaturi de persoana iubita cu orice chip si pt ce?
Te joci cu rima si uneori iti scapa chiar cuvintele uzuale.
De ex, in prima strofa "chemari mai vechi" ai putea sa inocuiesti simplu cu "chemari stravechi"
Strofa a 4-a am citit-o altfel:
"Te voi chema sa imi alungi tristetea
Cu doine buciumate din caval
Tu mostenind de-a pururi frumusetea
Minutului de dor si zborului astral"
Ai muzicalitatea cuvantului in sange, imi place cum curge si se simte ca scrii lasand ideea sa se astearna cum ii place.
Rar intervii sa dai forma, gandul topindu-se in duiosia dorintelor neimplinite.
Mai trec si voi lasa si semne Smile
Noapte buna!

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 15, 2010 8:49 am  Violetta Petre

Te voi chema

Te voi chema în noaptea cea mai rece
Să mă -ncălzeşti în palmele perechi
Şi punţi şi diguri dorul tău va trece
Să împlinească-un ritual mai vechi

Te voi chema în noaptea cea mai lungă
Te-oi aştepta pe un covor de stele
Iar clipa s-ar opri ca să ne-ajungă
Iubirea s-o eliberăm dintre zăbrele...

Te voi chema la margine de lume
Cu spuma mării-n braţe să te-alint
Ne vom iubi în visele postume
Şi-n alte vise mă vei învăţa să mint...

Te voi chema să-mi oblojeşti tristeţea
Tot aşteptându-te-n tărâmul meu astral
Noi doi vom moşteni doar frumuseţea
Unui minut de dor şi zborul ideal

Spre clipa de tăcere a contopirii noastre
Acolo unde luna sărută val de mare
Ne-om dărui iubirea prin undele albastre
Şi cântecul sirenei de anti-depărtare

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Joi Sept 09, 2010 1:46 am  Violetta Petre





Dor în toamnă...

M-apleacă peste toamnă,rugi şi umbre
Cu lacrima ce despărţiri visează
Mi-s dimineţile prea grele şi prea sumbre
Cînd amintirea despre tine-i trează...

În ploile din suflet regăsesc ce-a fost
Nimic nu mă desparte de-amintiri
Şi toamna asta pentru mine are-un rost
Mi-e dor de gustul ultimei iubiri...

Arome ruginii cu care mă-mbătai prea des
Licoare aurie pe buzele-ţi cu dor
Departe de -azuriul ochilor tu ai ales
Să pleci definitiv şi să mă laşi cu-n no
r...

VioDor

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 08, 2010 5:15 am  Marioara Visan

Multumesc frumos printesa cu ochii ca marea si sufletul de ciocolata. Multumesc pentru cuvintele tale pline de caldura, pentru poem si pentru prietenia ta.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mier Sept 08, 2010 2:03 am  Violetta Petre

Sfânta Maria ne cântă , dimineţi!


În nopţile în care gândul plânge
Şi stelele se-ascund tip-til sub nori
Iubirea ta dureile ne strânge
La pieptu-ţi...cum tu faci de-atâtea ori...

Şi lacrima ce izvorăşte din iertări
De unde sufletul îţi plânge insistent
Ne umple existenţa cu mirări
Că , duhul tău e printre noi...prezent

Să ne mângâie ploile din noi
Din fiecare toamnă cu tristeţi
Şi rugăciunea să ne spele de noroi
Când Ea, Maria cântă dimineţi


Da, dimineaţa aceasta minunată de toamnă, Sfânta Maria cântă în dimineaţa fiecăruia din noi , slăvind frumuseţea şi sublimul Creaţiei...Ne ia lacrima, ne oblojeşte rănile, ne îndeamnă la iertare şi smerenie...şi la bucurie pe noi toţi şi în special pe cei ce îi poartă slăvitul nume...
La mulţi ani!

Cu iubire şi bucuria prieteniei, Vio
Dor

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Sept 07, 2010 4:23 am  Marioara Visan

Cu drag micuta printesa a cuvantului, e bine ca sfaturile mele au rezonat cu sufletul tau superb.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Sept 07, 2010 3:29 am  Violetta Petre

Mulţumesc frumos, Mara, pentru sfaturile minunate! Aşa este , eu trăiesc mereu în trecutul mai apropiat, sau mai îndepărtat...Ţin cu dinţii de ceva ce mă frământă...şi ast amă face să sufăr aiurea...
Dar am început să mă autoeduc...niciodată nu e prea târziu...
O zi minunată, ca sufletul tău!
Cu drag,
Vio

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Sept 07, 2010 3:26 am  Violetta Petre

Bineînţeles că nu voi pleca! Doar dacă mă daţi afară...şi asta nu se va întâmpla pentru că eu sunt prea legată de acest Univers aşa cum spui şi tu...şi am scris despre asta...
şi nu îmi permit să fac ceva care să vă oblige să luaţi asemenea măsuri...
Dar ,m-am simţit marginalizată mai ales pentru faptul că am făcut nişte comentarii la care nu am primit nici banalul
''mulţumesc''! Aveam şi o zi mai proastă, aşa că...
Dar, toate trec...şi s e aşează!
Mi-e dor de voi! Cu drag, V
io

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Sept 06, 2010 12:45 pm  Rodica Rodean

Violetta, draga mea....ma surprinde declaratia ta...mai ales acum cand ne-ai facut cinstea de a deveni unul dintre moderatorii acestui site
Eu iti citesc poeziile si scurtele fragmente de proza...si sunt minunate....dar tu stii ca la comentarii stau cam prost.
Si acest Univers te iubeste si niciodata nu a dat nimanui un "Sut in fund"....oamenii vin si pleaca....dar eu sunt sigura ca tu nu vei pleca niciodata...ne leaga prea multe clipe minunate petrecute impreuna

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Sept 06, 2010 12:13 pm  Violetta Petre

Sunt încântată! Îţi dai seama, ce mult contează părerea unor copii...ei nu mint!
Iar eu sunt fericită că mi-au spus acest secret...Când o să vin o să-ţi îmbrăţişez copiii cu drag! Şi pe tine , bineînţeles...adevărul este că mi-e cam dor de Iaşi şi de voi , prietenii mei !
Abia aştept să vin!
Cu drag, VioDor

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Sept 06, 2010 7:33 am  Dorina Ciocan

şi să ştii că atunci când ne-am întâlnit , copiii mei(Adelina şi Laurentiu)te-au plăcut cel mai mult pe tine...să nu se supere ceilalţi...dar ei mereu întreabă de tine...

Sus In jos

Mesaj   Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 2 din 4 Înapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum